3. /4 APRILIE 2023 - RELIGIE ORTODOXĂ; ARTĂ CULINARĂ - REȚETE DE POST PENTRU ASTĂZI
Sf Cuv Iosif Imnograful, Gheorghe din Maleon și Zosima
Sf Cuv Iosif Imnograful
Sfântul Cuvios Iosif s-a născut în Sicilia din părinţi dreptcredincioşi, Plotin şi Agata, fiind un copil blând şi având din fire multe însuşiri frumoase. Părinţii lui l-au crescut cu multă grijă, lucru care a fost de folos întregii Biserici, de vreme ce copilul acesta avea să fie alcătuitor de versuri şi de cântări, care a împodobit toată Biserica lui Dumnezeu. Căzând patria sa, Sicilia, în mâinile arabilor, fericitul Iosif a plecat împreună cu părinţii lui în Grecia şi s-a aşezat în Peloponez, apoi în Tesalonic. Tânărul Iosif, având nevoie de linişte, a intrat în Mănăstirea Latomos, făcându-se călugăr, ducând acolo o viaţă de mare asprime. Toată noaptea priveghea stând în picioare sau în genunchi, rugându-se şi înălţând Domnului cântări de laudă şi de preaslăvire, pe care el însuşi le alcătuia cu multă măiestrie, uimindu-i pe toţi cei ce-l ascultau. A avut fericirea de a fi ucenicul Sfântului Grigorie Decapolitul, din îndemnul căruia Cuviosul Iosif a plecat la Roma pentru a vesti că la Bizanţ a început din nou lupta împotriva sfintelor icoane. Nu a ajuns la Roma, deoarece corabia cu care călătorea a căzut în mâinile arabilor care l-au dus în insula Creta, unde l-au ţinut închis şase ani. După ce a fost eliberat, cuviosul s-a retras într-un schit unde a început să alcătuiască cântări, imnuri şi canoane bisericeşti. A fost surghiunit în Herson pentru că a avut curajul să mărturisească cinstirea sfintelor icoane.
| Sf. Iosif Imnograful | |
| Date personale | |
| Naștere | secolul IX |
| Mutare la Domnul (†) | secolul IX |
| Localizare |  Imperiul Bizantin |
| Naționalitate | sicilian |
| Date cult | |
| Tip | cuvios |
| Data canonizării | dată necunoscută |
| Prăznuire la data de | 4 aprilie |
| Recunoaștere | pan-ortodoxă |
| Biserici patronate | |
Cel întru Sfinți Părintele nostru Iosif Imnograful (sau Iosif scriitorul de cântări) a fost un monah din secolul al IX-lea, mare apărător al cinstirii icoanelor în perioada iconoclastă. Este cunoscut ca prolific scriitor de cântări bisericești, așa cum se vede din Octoih. Prăznuirea sa în Biserica Ortodoxă se face pe 3 aprilie în tradiția greacă și pe 4 aprilie în cea slavă și românească.
Viața
Viitorul Sf. Iosif Imnograful s-a născut în anul 816 în Sicilia, din părinți creștini, Plotin și Agata. În anul 830, el și familia sa au plecat în Grecia, fugind din calea invaziei arabe a Siciliei. Fiind crescut de părinți evlavioși, a devenit mai apoi monah la mănăstirea Latmos încă din tinerețe. Pentru evlavia sa și pentru iubirea de Dumnezeu pe care o arăta, el a fost lăudat de Sf. Grigorie Decapolitul, care l-a adus pe Iosif la Constantinopol. Împreună cu Sf. Grigorie, Sf. Iosif a fost un ferm apărător al cinstirii icoanelor, învățându-i și pe alții același lucru.
Acestea se petreceau în vremea când erezia iconoclastă bântuia Biserica Ortodoxă: atât împăratul bizantin, Leon Armeanul cât și patriarhul de pe tronul Constantinopolului erau iconoclaști. Sf. Iosif a fost ales de monahii ortodocși din Constantinopol ca delegat al lor către Papa Leon al III-lea (pe acea vreme acesta era încă în comuniune cu Biserica Răsăritului), pentru a-i cere ajutorul. În timpul calătoriei, Sf. Iosif a fost capturat de bandiți arabi, care l-au dat în mâinile iconoclaștilor care l-au aruncat în închisoare. și în închisoare a mărturisit și a învățat pe alții să se împotrivească ereziei. Tot pe când era în închisoare i s-a arătat Sf. Nicolae al Mirelor care i-a cerut să cânte spre slava numelui Domnului. După șase ani petrecuți în închisoare, Sf. Iosif a fost eliberat.
După eliberare, s-a întors la Constantinopol unde a întemeiat o mănăstire închinată Sf. Grigorie Decapolitul, care nu mai era atunci în viață; moaștele sfântului Grigorie au rămas în această mănăstire mai bine de șase veacuri, până la căderea Constantinopolului sub turci (1453). Sf. Iosif a mai ridicat și o biserică în cinstea Sf. Apostol Bartolomeu, față de care avea o mare evlavie. Pe când ținea post aspru, înaintea prăznuirii Sf. Apostol Bartolomeu, acesta i-a apărut în vis și l-a îndemnat și el să scrie cântări bisericești. După ce a scris un prim imn în cinstea Sf. Apostol Bartolomeu, Sf. Iosif a închinat multe cântări Sfântului Nicolae, care îl eliberase din închisoare, Născătoarei de Dumnezeu și altor sfinți. Se crede că a compus în jur de o mie de cântări.
Când în Biserica a venit un alt val al ereziei iconoclaste, Sf. Iosif a stat iarăși împotriva acesteia, drept care a fost trimis în exil în Cherson pentru unsprezece ani. La întoarcerea sa, în anul 842, pe când domnea dreptcredincioasa Teodora, a fost numit păstrător al Sfintelor Vase al Catedralei Sfânta Sofia. Însă a fost din nou trimis în exil atunci când l-a acuzat de desfrânare pe Bardas (Vardas), fratele împărătesei. S-a întors la Constantinopol după moartea lui Bardas, în anul 867.
Ajuns la o vârstă foarte înaintată, bolnav fiind, sfântul a primit înștiințare de la Dumnezeu că viața lui se apropia de sfârșit. Ca urmare, Sf. Iosif a rămas în rugăciune intensă până la moartea sa, rugându-se pentru pacea Bisericii și pentru mântuirea sufletului său. A adormit întru Domnul în jurul anului 883. A lăsat în urmă o moștenire bogată, multe canoane din Minei și multe imne din Octoih fiind alcătuite de Sf. Iosif Imnograful.
Imnografie
- Veniți să-l lăudăm pe cel de Dumnezeu insuflat, pe Iosif,
- instrumentul cel cu douăsprezece coarde al Cuvântului,
- harfă melodioasă a Harului și a alăută a virtuților cerești,
- cel ce a lăudat și preacinstit adunarea Sfinților,
- Iar acum împreună cu aceștia e slăvit.
Tropar (glasul al 8-lea):
- Întru tine, Părinte, cu osârdie s-a mântuit cel după chip,
- că, luând Crucea, a urmat lui Hristos
- și luptând a învățat să nu se uite la trup, că este trecător,
- ci să poarte grijă de suflet, de lucrul cel nemuritor.
- Pentru aceasta și cu îngerii se bucură, Preacuvioase părinte Iosife, duhul tău.
Condac (glas 3)
- Ca pana în mâna scriitorului a fost de Dumnezeu insuflată limba ta,
- după cuvintele lui David.
- Cântat-ai încercările Sfinților
- și-ai arătat harul ce li s-a dat pentru nevoințele lor.
- Pentru aceasta îți cântăm: „Bucură-te, binecuvântată harfă a sfintelor cântări!"
Condac (glas 2):
- Cel ce ești izvor nedeșertat al pocăinței
- și dătător mângâierii celei fără de sfârșit și adâncime umilinței, Iosife,
- dă-ne nouă lacrimile pocăinței celei dumnezeiești, prin care plângem aici
- [ca] să dobândim mângâiere de la Dumnezeu, cerșind ajutorul tău, Sfinte.
- ↑ Troparul pe glasul 2 și condacul pe glasul 3 sunt traduse din limba engleză. Troparul pe glasul 8 și condacul pe glasul 2 au fost preluate după sinaxarul românesc.
Iconografie
Dionisie din Furna arată că Sf. Cuvios Iosif Imnograful se zugrăvește bătrân, cu barba ascuțită, purtând un înscris care zice: „Sosit-a bucuria celor întristați și izbăvirea Ierusalimului!” (Erminia picturii bizantine, Sophia, București, 2000, pp. 163, 201, 237.)
Sf Cuv Gheorghe din Maleon
Avea darul vederii celor ce aveau să fie în viitor și și-a prorocit moartea cu trei ani înainte de a se întâmpla.
Sfântul Gheorghe a trăit în secolul al IX-lea. Părinții au vrut să-l însoare, dar el a refuzat și s-a dus la mănăstirea din Muntele Maleon, în Peloponez, adunând în jurul său mulți ucenici.
Avea darul vederii celor ce aveau să fie în viitor și și-a prorocit moartea cu trei ani înainte de a se întâmpla.
În slujba sa de pomenire, Sfântul Gheorghe este numit înger pământesc și făcător de minuni.
Sf Cuv Zosima
Cel întru sfinți părintele nostru Zosima a fost un călugăr cu viață sfântă care a trăit în a doua jumătate a secolului al IV-lea și în prima jumătate a secolului al V-lea[1]. Zosima este cel care a întâlnit-o pe sfânta Maria Egipteanca, și a transmis povestea ei, pusă mai apoi în scris de patriarhul sfânt Sofronie I al Ierusalimului în prima jumătate a secolului al VII-lea. Prăznuirea lui în Biserica Ortodoxă se face la 4 aprilie.
Viața
Potrivit relatării Sfântului Sofronie al Ierusalimului, cuviosul Zosima a intrat încă din copilărie într-una dintre mănăstirile din Palestina, unde s-a nevoit vreme de 53 de ani. A fost hirotonit și preot la un moment neprecizat. Fiind iubitor de post, rugăciune și viață pustnicească, ajungând la o viață foarte îmbunătățită și devenind un faimos povățuitor duhovnicesc, la care veneau foarte mulți frați.
Ajuns la bătrânețe, a fost însă ispitit de gânduri de slavă deșartă. Într-o zi, pe când își punea întrebarea dacă mai era cineva la măsura desăvârșirii lui, sau dacă mai exista cineva de la care să ia povățuire duhovnicească, i se arată un înger care îl mustră pentru gândul nesocotit, arătându-i că nimeni nu este desăvârșit, și îl trimite la o mănăstire de pe lângă râul Iordan.
Ascultând porunca îngerului, cuviosul se duce la mănăstirea arătată de îngeri, așezată într-un loc pustiu, nefrecventat de mireni, și, fără să-și dezvăluie identitatea, rămâne o vreme acolo. Cunoaște mulți monahi cu viață foarte îmbunătățită, cu o viață foarte aspră. Fiind iubitor de nevoință, urmează și el rânduiala acestei mănăstiri. Pe lângă asprimea vieții în obște, aici exista obiceiul ca, după Sfânta Liturghie din prima duminică a Postului Mare, când se împărtășeau toți, și după o masă frugală în comun, fiecare frate să plece singur în pustia de dincolo de Iordan până în Duminica Floriilor, luând cu sine doar puține provizii pe care și le alegea singur după puterile sale de nevoință.
Cuviosul Zosima, urmând rânduiala, pleacă și el în pustie, purtând cu sine doar un cojoc și puținele bucate pe care și le luase. Petrece astfel în singurătate desăvârșită douăsprezece zile, fără să întâlnească pe nimeni. A douăsprezecea zi, spre amiază (în vreme ce cânta rugăciunile Ceasului al 6-lea, vede ceva ca o umbră omenească. Inițial se sperie, crezând că era vorba de o nălucire diavolească. Înțelegând însă că era vorba de un om - gol, ars și albit de soare și, suferind sub apăsarea singurătății, caută să se apropie de acesta, care însă fuge de el multă vreme. Ajungând omul din urmă la vadul unui pârâu secat, îl roagă, de la distanță, să îl aștepte și să-i descopere viața sa.
Atunci aude glasul unei femei, cuvioasa Maria Egipteanca, care îi spune pe nume și îi cere să îi dea o haină ca să se acopere, pentru că veșmintele ei se rupseseră cu totul. Acesta îi dă una din hainele sale, și cei doi își cer unul altuia binecuvântarea. Ascultând cuvintele sfintei, el înțelege că aceasta avea darul înainte-vederii și o maică duhovnicească. Se roagă, pe rând, unul pentru celălalt, după obicei, iar Zosima vede cum în timpul rugăciunii cuvioasa se înălța de la pământ câteva zeci de centimetri.
Pricepe atunci că primise răspunsul la cercetarea lui și că femeia dinaintea lui era cu mult mai îmbunătățită decât el și, căzând la picioarele ei, stăruie ca sfânta să îi descopere viața și nevoința ei. La stăruința îndelungată a bătrânului, cuvioasa îi descoperă viața sa, începând de la viața sa pătimașă din Alexandria, plecarea la Ierusalim, pocăința sa, plecarea, viața și nevoința în pustia de dincolo de Iordan, dar fără să-și spună numele. Îi trimite egumenului mănăstirii în care se nevoia Zosima sfaturi de îndreptare a unor neorânduieli din mănăstire, și îi cere să vină în anul următor, în Joia Mare, să îi aducă Sfintele Taine ca s-o împărtășească, undeva pe partea râului Iordan unde se găsea mănăstirea.
Cuviosul Zosima se întoarce, la vremea potrivită, la mănăstire și mai petrece acolo un an, după cum îi spusese sfânta, dar, îmbolnăvindu-se, nu poate pleca în pustie până spre sfârșitul Postului Mare. În Joia Mare, reușește să plece spre locul indicat cu Sfintele Taine și cu câteva provizii. Ajungând la malul râului, o așteaptă pe cuvioasa îndoindu-se, căci pe mal nu se găsea nicio barcă. Aceasta vine însă la el mergând pe apă. Sfânta se împărtășește, gustă puțin din cele aduse de părintele Zosima, apoi, rugându-se împreună, se despart, urmând a se vedea în același loc în anul următor.
Însă, venind după un an, nu o mai găsește. Trece Iordanul și o caută în pustie, găsind-o în cele din urmă în locul unde se întâlniseră prima dată, trecută la Domnul, cu un bilet pe care era trecut numele sfintei și rugămintea de a îngropa în locul unde se găsea. Zosima încearcă să o îngroape singur, dar nu reușește. Un leu îl ajută să sape groapa sfintei. Se întoarce în mănăstire și dezvăluie toate cele văzute, ca și sfaturile sfintei pentru egumen, toate acestea supraviețuind sub formă de tradiție orală.
Cuviosul Zosima rămâne să se nevoiască în aceeași mănăstire de la Iordan, unde trece la Domnul în pace aproape de vârsta de 100 de ani. Pomenirea Sfântului se face pe 4 aprilie, la trei zile distanță de cea a Sfintei Maria Egipteanca.
Imnografie
- Să-l lăudăm pe Zosima cel plin de credință, vlăstarul pustiei,
- îngerul întrupat și mândria călugărilor.
- Și împreună cu el să o lăudăm pe sfânta Maria Egipteanca
- a cărei viață a depășit limitările firi omenești;
- și să strigăm către ei:
- "Slavă Celui ce v-a întărit;
- Slavă Celui ce v-a sfințit;
- Slavă Celui ce aduce vindecare tuturor prin voi."
Condac (Glas 3)
- Să-l lăudăm pe dreptul Zosima, mândria călugărilor,
- Și împreună cu el, pe Maria care a dus viață îngerească în pustie.
- Să strigăm către ei cu credință:
- Izbăvește din stricăciune și patimi stricătoare,
- Pe cei care prăznuiesc amintirea voastră plină de lumină!
- Cu curgerile lacrimilor tale ai lucrat pustiul cel neroditor
- Și cu suspinurile cele dintru adânc ai făcut ostenelile tale însutit roditoare;
- Și te-ai făcut luminător lumii, strălucind cu minunile, Zosima, părintele nostru.
- Roagă-te lui Hristos Dumnezeu ca să mântuiască sufletele noastre.
El este acel Cuvios Zosima care a aflat-o pe Sfânta Maria Egipteanca.
Cuviosul Zosima a fost monah în mănăstirea de la Iordan în timpul împărăției lui Teodosie cel Mic.
El este acel Cuvios Zosima care a aflat-o pe Sfânta Maria Egipteanca care se nevoia dincolo de Iordan, căreia i-a dus Sfânta Împărtășanie o dată, iar în următorul an a îngropat-o.
Sfântul Cuvios Zosima a trecut la Domnul la vârsta de 100 de ani.
(Sfântul Nicolae Velimirovici, Proloagele de la Ohrida, vol. I ianuarie-iunie, traducere Mihaela Grosu, Editura Egumenița, 2005, p. 406)
ARTĂ CULINARĂ - REȚETE DE POST PENTRU ASTĂZI
A. PLĂCINTE, GUSTĂRI
Roşii umplute cu vinete
· 4 – 5 roşii mari
· 1 – 2 căţei de usturoi
· Ulei
· 1 vânătă
· Pătrunjel verde
· Sare
Se taie capacul, se scobesc roşiile şi se presară înăuntru cu sare.
Vânăta tăiată cubuleţe mici se prăjeşte în ulei împreună cu miezul roşiilor trecut prin sită şi cu usturoiul pisat.
Se umplu roşiile cu acest amestec după ce s-a răcit şi se ornează cu pătrunjel verde. Se pot servi aşa sau, stropite cu ulei, presărate cu pătrunjel şi rumenite la cuptor.
B. SALATE
Salată cu măsline
Ingrediente: 100 g masline, 1 ceapa, 1 ardei rosu, 1 ardei verde, 2 rosii, ulei, otet, zahar, usturoi verde, sare, piper.
Mod de preparare:
Ceapa se taie cubulete foarte fine, la fel ardeii si rosia. Intr-un vas se amesteca legumele cu maslinele, se adauga ulei, otet, sare, piper, zahar si se lasa la frigider 10-15 minute. Se serveste pre sarata cu usturoi verde tocat.
B. SOSURI
Sos de salată
În reţeta de azi se foloseşte elementarul sos de salată format din 3 părţi ulei, 1 parte oţet şi sare după gust.
D. BORŞURI, SUPE CREME DE LEGUME
Supă de varză
Cum prepari supa de varză?
Alegi câteva cepe potrivite, 2 ardei graşi, 1 varză medie sau 2 mai mici, 2 cutii de roşii în bulion, sare şi piper după gust, 1 cub de knorr, frunză de ţelina, ardei iute (dacă îţi place mâncarea condimentată) şi pătrunjel.
Se aşază toate acestea curăţate şi tăiate într-o oală cu apă încât să le acopere. Se fierb 10 minute la foc mare după care timp de 2 ore la foc mic. Se consumă apoi cât mai multă. Ţine de foame şi este destul de gustoasă.
Cum se ţine dieta?
Dieta este recomandată a se ţine timp de 7 zile, la sfârşitul cărora, dacă nu ai trişat, poţi slăbi între 5 şi 7 kilograme.
În prima zi, pe lângă supa de varză, mai ai voie să mănânci fructe cât de multe doreşti şi să bei foarte multă apă plată.
A doua zi combini supa de varză cu legume şi apă plată, dar ai grijă să eviţi legumele precum fasolea, mazărea, cartoful şi porumbul.
A treia zi ai voie atât fructe cât şi legume. Şi bineînţeles multă supă şi apă.
A patra zi mănânci 3 banane şi supă. Nu uita de apă.
A cincea zi poţi servi 800 de grame de carne de vită sau pui cu supă şi multă, multă apă.
În cea de şasea zi poţi mânca orez fiert pe lângă supa cu care te-ai obişnuit deja.
În ce-a de-a şaptea zi şi ultima de altfel poţi mânca peşte pe grătar şi multă supă.
Dacă simţi că pierzi prea mult din greutate în primele zile, întrerupe dieta pentru 2 zile şi apoi ia-o de la capăt.
Este bine sa nu ţii această dietă mai mult de o săptămână. Dacă vrei totuşi să pierzi mai mult de 7 kilograme, poţi face o pauză de o săptămână după care să o iei de la capăt.
Dacă o respecţi cu stricteţe, adică, dacă nu trişezi, rezultatele sunt miraculoase!
Mai mult de atât, este un regim economic, adecvat perioadei de criză prin care trecem!
Vă doresc succes tuturor celor interesaţi!
E. MÂNCĂRURI
Spanac cu paste integrale
- 1 pungă de 450-500 g de spanac congelat (dacă aveţi proaspăt este şi mai bine)
- 2 ardei graşi roşii
- 1 ceapă
- 2 caţei de usturoi
- puţin ulei de măsline
- 400-500 ml de suc de roşii
- sare neiodată (o puteţi găsi la plafare)
- paste integrale (aici cât de multe vrei tu) – se pot înlocui pastele cu orez, de preferat din cel integral, brun sau sălbatic
- pătrunjel proaspăt
Am tăiat mărunt ceapa şi ardeiul fideluţe cât mai subţiri şi le-am aruncat în puţin ulei de măsline în cratiţă pentru a se înăbuşi puţin.
Spanacul l-am opărit puţin după ce l-am scos de la congelator şi l-am scurs foarte bine apoi l-am adăugat peste ceapă şi ardei.
L-am lăsat şi pe el puţin în cratiţă pentru a se evapora apa şi a se căli puţin, iar apoi am adăugat peste toate sucul de roşii.
Am adăugat puţină sare (dacă vreţi şi alte condimente puteţi apela la ele, după gust, dar cu sare gustul este desăvârşit) şi am dat focul mic, am pus capacul şi am lăsat să fiarbă înabuşit. L-am lăsat aproximativ 20-30 de minute.
Separat am pus apa la fiert cu puţină sare peste care să pot arunca câteva paste integrale când apa va da în clocot. Au apârut de curând şi în supermaket-uri nişte paste integrale pe care le-am încercat (se găsesc şi la plafare dacă vă este mai la îndemână, altă marcă bineînţeles, dar la fel de sănătoase).
De ce am preferat să aleg paste integrale şi nu paste normale, pentru că făina integrală are peste dublu din mineralele şi elementele nutritive pe care le are făina albă normală. După cum probabil ştiţi în coajă şi sub coajă se află cele mai multe substanţe nutriţionale, iar făina integrală este făcută din partea exterioară, deci partea cea mai bogată în vitamine.
Eu am fiert doar câteva paste, pentru că îmi plac proaspete şi nu reîncălzite. Le-am lăsat la fiert conform indicaţiilor de pe cutie, apoi le-am scurs şi le-am aruncat în farfurie. Peste ele, în mijlocul farfuriei am pus spanacul. Am presărat peste farfuria astfel încărcată pătrunjel verde proaspăt tocat, caci puţin pătrunjel înobilează orice mâncare şi îi dă un gust foarte proaspăt.
F. DULCIURI
Cartofi din cacao
* 250 g biscuiţi simpli,
* 100 g nuci măcinate,
* 100 g zahăr,
* 1 pahar de esenţă de cafea,
* 2 linguri de cacao,
* esenţă de rom,
* coaja rasă de portocală.
Se fierbe esenţa de cafea cu zahăr şi cacao. Se lasă să se răcească, apoi se amestecă cu nucile date prin maşină, cu romul şi biscuiţii sfărâmaţi cu mâna. Se amestecă totul bine şi se formează cu mâna cartofi, care se tăvălesc în cacao cu zahăr.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu