4. /4 APRILIE 2023 - MUZICĂ; PE O ARIPĂ DE CÂNT
RICHARD BARTZER
| Richard Bartzer | |
 Richard Bartzer la începutul anilor 1960. | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | 4 aprilie 1926? (vezi și aici) Lovrin, jud. TimișLovrin, Lovrin, Timiș, România  |
| Decedat | 12 ianuarie 1998 |
| Ocupație | compozitor, orchestrator |
| Activitate | |
| Studii | Universitatea Națională de Muzică București |
| Gen muzical | muzică ușoară |
| Case de discuri | Electrecord |
Modifică date / text  | |
Richard Bartzer (n. 4 aprilie 1926? [vezi mai jos], Lovrin, jud. Timiș — d. 12 ianuarie 1998) a fost un compozitor și orchestrator de muzică ușoară, român de origine germană.[1]
PRIMII ANI. STUDII
Muzicologii care au scris despre Bartzer nu cad de acord în privința zilei și anului nașterii. Pe lângă mai răspândita dată de 4 aprilie 1926[2][3] sunt menționate variantele 4 septembrie 1926,[4] 1927 (fără zi și lună)[5] și 4 aprilie 1927.[1]
A studiat la Institutul Superior de Artă din Timișoara.[4] A urmat apoi Conservatorul din București între anii 1950 și 1955;[6] aici i-a avut ca profesori pe Mihail Andricu (compoziție), Theodor Rogalski (orchestrație)[2] și George Georgescu (dirijat).[4]
ACTIVITATE
A debutat în 1951, la Radiodifuziunea Română, unde a prezentat diverse prelucrări orchestrale.[7] S-a remarcat ca un talentat orchestrator,[3] atrăgând atenția prin aranjamente precum cel scris pentru cântecul „Habar n-ai tu” de Ion Vasilescu.[6] În ultimii ani 1950 a scris muzică de film pentru două producții scurte.[7]
În 1960[6] începe să compună un repertoriu de piese instrumentale ușoare, destinate diverselor tipuri de ansambluri[3] – orchestră de coarde, orchestră de suflători sau de estradă.[2] Acestora se adaugă câteva piese cu voce solistă, precum „E atît de bine” (1961), „Clopoțel de primăvară” (1968), „De unde vii, melancolie?” (1969) ș.a. Totuși, după cum remarca muzicianul George Sbârcea, Bartzer a fost mai puțin interesat de scrierea de șlagăre cu text, în schimb favorizând muzica instrumentală.[5]
A reorchestrat în 1965 muzica lui Kurt Weill de la Opera de trei parale de Berthold Brecht în vederea prezentării ei la Teatrul „Lucia Sturdza Bulandra” din capitală; spectacolul a participat apoi într-un turneu sovietic.[6] Muzicianul a mai scris câteva parafraze pentru orchestră.[8]
Bartzer a activat o vreme ca redactor muzical și controlor de emisiune la Radiodifuziunea Română. Ulterior, a fost profesor de orchestră la Școala Populară de Artă din București. A fost numit membru al Biroului de muzică ușoară din cadrul Uniunii Compozitorilor.[5] A publicat articole de analiză și critică muzicală în Neuer Weg. A participat ca dirijor sau membru al juriului în festivaluri din Uniunea Sovietică, Bulgaria (Orfeul de Aur) și Cehoslovacia (Lira de Aur).[7]
CRITICĂ
Compozitorul Edmond Deda îi situează creația între două tendințe – cerebralitate și lirism.[3]
George Sbârcea notează: „Richard Bartzer (...) este icoana clasică a dascălului care corectează și îndrumă, pune totul în balanța opiniei critice, e oricând gata să radiografieze o compoziție, sensibil la simetria ei formală, la structura ei armonică, la duhul ce-o animă. Concluziile sale nuanțate, de fiecare dată bine cumpănite, le sunt de folos multor compozitori tineri, ca și de altfel unora dintre colegii mai maturi. (...) Combate cu consecvență lipsa de profesionalism, carențele de gust, graba în rezolvarea aspectelor de scriitură ale pieselor de muzică ușoară. (...) Dintre cei ce dezbat profesional problemele la zi ale muzicii noastre ușoare, Richard Bartzer pare să fie cel mai chemat s-o facă și, totodată, cel mai combativ, gata să sară în orice clipă în ajutorul calități artistice a acestei muzici și a prestigiului ei.”[5][8]
LUCRĂRI
Pentru voce și acompaniament
- „E atît de bine”, pentru voce și pian (1961) – versuri de Eugen Mirea
- „Prima zi cu tine”, pentru voce și orchestră (1961) – versuri de Elena Popescu
- „Clopoțel de primăvară” (1968) – versuri de Cecilia Silvestri
- „De unde vii, melancolie?” (1969) – versuri de Constantin Cârjan
- „Azi, mîine, cîndva” (1969) – versuri de Constantin Cârjan
- „Excursie pe calea albastră” (1983)
Instrumentale
- „Cînt pentru tine”, pentru orchestră de suflători (1960)
- „Cîntec de toamnă”, pentru orchestră de coarde (1960)
- „Reverie”, pentru orchestră de coarde (1960)
- „Te chem”, pentru saxofon alto și orchestră de suflători (1960)
- „Mărturisire”, pentru orchestră de estradă (1961)
- „Serenada lirică”, pentru trompetă și orchestră de estradă (1961)
- „Veselie”, pentru orchestră de suflători (1962)
- „În excursie”, pentru orchestră de estradă (1963)
- Suita șvabă, pentru fanfară
Muzică de film
- Termometrul are febră (1957)
- Tovarăși de drum (1959)
- Mărturiile unei mese de restaurant (1963)
- Anotimpuri (1963)
PARTITURI
- „E atît de bine” (1962). Editura Muzicală, București
- „Mărturisire” (1962). Editura Muzicală, București
DISCOGRAFIE
- „Te chem” (1960). Electrecord EDC 188 – interpretează Alexandru Imre și Orchestra Electrecord
- „Reverie” (1960). Electrecord EDE 040 – Orchestra Electrecord, dir. Richard Bartzer
- „Cînt pentru tine” (1961). Electrecord EDA 3003 și EDC 246 – Orchestra Electrecord
- „Prima zi cu tine” (1961). Electrecord EDA 3035 – Valentin Teodorian și Orchestra Electrecord
- „Cîntec de toamnă” (1961). Electrecord EDE 056 – Orchestra Electrecord
- „Veselie” (1962). Electrecord EDC 290 – Orchestra Electrecord
- „E atît de bine” (1962). Electrecord EDC 310 – Nicolae Nițescu și Orchestra Electrecord
Richard Bartzer - Optimiștii
Lucky Marinescu Ai si venit la intalnire Richard Bartzer)
Richard Waldemar Oschanitzky (n. 24 februarie 1939, Timișoara – d. 4/5 aprilie 1979, București) a fost un compozitor, aranjor, pianist și dirijor român, de etnie germană, unul dintre cei mai cunoscuți muzicieni de jazz ai României. Fratele dirijorului și compozitorului Petru Oschanitzky.
Biografie[modificare | modificare sursă]
Oschanitzky s-a născut în 1939 la Timișoara ca fiu al compozitorului și dirijorului Richard Karl Oschanitzky (17 decembrie 1901 Sibiu - 26 iunie 1971 Biled), care în acel an a fost numit dirijorul Orchestrei Simfonice Germane din Timișoara. Richard Oschanitzky junior fost studentul clasei de compoziție condusă de Mihail Jora la Conservatorul din București (1955-1959). S-a afirmat începând din 1959 în domeniul jazz-ului, impresionând muzicienii și publicul prin talentul, ingeniozitatea improvizațiilor și tehnica pianistică desăvârșită.
Sute de aranjamente și orchestrații pentru casa de discuri "Electrecord", Radio-televiziune, pentru spectacole de teatru, muzică originală compusă pentru filme de animație și filme artistice (multe reintrate de câțiva ani în circuitul difuzării la posturi TV românești), sute de recitaluri și concerte de jazz în România, Germania, etc., piese de jazz în stiluri diferite (de la bop, cool, la free-jazz) reprezintă o activitate uimitor de diversă, densă și valoroasă, concentrată pe durata a numai doua decenii (1959~1979). Suma creativității lui Richard Oschanitzky poate fi descoperită în muzica de film și în opus-urile de jazz cameral si jazz simfonic.
A fost considerat unul dintre cei mai valoroși compozitori români de muzică de film. A început ca autor de partituri pentru producțiile documentare și de animație realizate la „Sahia Film” și la „Animafilm”. În 1966 a pășit în universul filmului artistic, odată cu Ștefan Iordache și Margareta Pâslaru, protagoniștii unui „Film cu o fată fermecătoare”.
A colaborat cu regizori de renume: Malvina Ursianu, Șerban Creangă, Sergiu Nicolaescu, Gheorghe Vitanidis. În anii '70 a orchestrat compozițiile lui Ciprian Porumbescu pentru pelicula cu același titlu, a compus muzica originală pentru Cu mâinile curate.
A scris partitura pentru muzicalul „Nu sunt Turnul Eiffel” de Ecaterina Oproiu, pentru „Comedia Gamelor” de Andrei Brădeanu – ambele premiate la concursuri internaționale. A colaborat în 1968 la Teatrul Bulandra cu maestrul Liviu Ciulei la Opera de trei parale de Bertolt Brecht, cu Margareta Pâslaru și Toma Caragiu în distribuție.
Anii petrecuți ca interpret, aranjor, orchestrator și compozitor în genurile menționate au favorizat apariția capodoperei sale: Dublul concert pentru pian, saxofon tenor, orchestră simfonică și bigband 1971. Este una dintre puținele reușite la nivel mondial în genul de fuziune jazz simfonic. Valoarea creațiilor lui Richard Oschanitzky este una de nivel mondial.
"Nu trebuie să facem nici o diferență între muzica clasică, muzica ușoară, muzica populară sau jazz. Orice muzică poate fi bună, sau proastă - și atât" (Richard Oschanitzky)
În aceste câteva cuvinte a fost exprimată o concepție clară, lipsită de prejudecați, ce-și păstrează netulburată modernitatea. Cuvintele acestea simple, precise, au fost rostite de Richard Oschanitzky, unul dintre puținii muzicieni din lume care au cultivat în egala măsură genuri diverse, aparent antagoniste; simfonic, vocal-simfonic, cameral, genul asa-zis “ușor”, jazz.
In memoriam[modificare | modificare sursă]
În onoarea sa, singura facultate de jazz și pop din România, din cadrul Universității TIBISCUS din Timișoara, poartă numele "Richard Oschanitzky".
Începând cu 1999, are loc anual la Iași un festival internațional de jazz care îi poartă numele.[3]
La București a locuit multă vreme pe strada Popa Nan la numărul 30, unde se retrăgea (adeseori noaptea târziu) după întâlniri ale amicilor din boema culturală .
Discografie[modificare | modificare sursă]
Seria Jazz 3: Orchestra Richard Oschanitzky - Bossanova (Electrecord - EDD 1123, 1960)
- 1. Voce e eu
- 2. Lamento
- 3. Lîngă tine
- 4. Corcovado
- 5. Noi doi
- 6. Amor em paz
- 7. O Barquinho
- 8. Un vis
Orchestra Richard Oschanitzky: Richard Oschanitzky - piano, organ; Alexandru Imre - sax alto; Dan Mândrilă - sax tenor; Titus Muntean - flute
Jazz Restitutio 2 - Richard Oschanitzky (Electrecord - ST-EDE 04214, 1992)
- Double Concerto / Dublu concert (suite)
- 1. Part I / Partea I: Allegro
- 2. Part II / Partea a-II-a: Adagio ma non troppo
- 3. Part III / Partea a-III-a: Allegro
- 4. Neurasia
(1 - 3) - Marea Orchestră din Leipzig dirijată de Adolf Fritz Guhl; Soliști: Richard Oschanitzky - pian; Dan Mândrilă - saxofon tenor. Înregistrare de la Radiodifuziunea din Leipzig, în iarna anului 1969.
(4) - Richard Oschanitzky - pian, conductor; Dan Mândrilă - saxofon tenor; Ștefan Berindei - saxofon; Johnny Răducanu - bas; Wolfgang Güttler - bas; Eugen Gondi - tobe. Înregistrare de la Radiodifuziunea Română, în luna noiembrie a anului 1970. Maestru de sunet: Valeriu Popescu
Memorial Richard Oschanitzky Vol.I (7 Dreams Records – 7D-AAD-103, 2006)
2 × CD, Compilation:
- 1.1 Gavota From D Minor Suite -Composed By Bach 5:26
- 1.2 B.A.C.H. 4:04
- 1.3 Rustic 6:37
- 1.4 Dance 3:52
- 1.5 The Quarrel 4:54
- 1.6 Blue Brasil 9:56
- 1.7 Sprain 9:51
- 1.8 The Procession 10:53
- 1.9 Don't Be Sad 10:01
- 1.10 Neurasia 9:29
- 2.1 Barlovento Suite Part I 8:36
- 2.2 Madrigal 8:38
- 2.3 A Dream 4:05
- 2.4 The Eyes (In Memoriam Tuculescu) 9:53
- 2.5 Toccata For Piano And Jazz Septet 5:39
- 2.6 Variationen '71 14:26
Double Concerto For Piano, Tenor Sax, Symphonic Orchestra And Big Band
- 2.7 Part I: Allegro 9:58
- 2.8 Part II: Adagio Ma Non Troppo 6:58
- 2.9 Part III: Allegro 10:24
Interpreți: Richard Oschanitzky - pian, Ștefan Berindei - saxofon alto & tenor, Dan Mândrilă - saxofon tenor, Wolfgang Güttler - bass, Johnny Răducanu - bass, Eugen Gondi - baterie, ș.a.
Înregistrări în studioul radio în perioada 1966-1971.
Muzică de film[modificare | modificare sursă]
- Un film cu o fată fermecătoare (1967)
- Gioconda fără surîs (1968)
- Vin cicliștii (1968)
- Căldura (1969)
- Asteptarea (1970)
- Serata (1971)
- Cu mîinile curate (1972)
- Adio dragă Nela (1972)
- Ciprian Porumbescu (1973)
- Proprietarii (1973)
- Ultimul cartuș (1973)
- Parașutiștii (1973)
- Un comisar acuză (1974)
- Cantemir (1975)
- Mușchetarul român (1975)
- Zile fierbinți (1975) - împreună cu Radu Goldiș
- Casa de la miezul nopții (1976)
- Instanța amînă pronunțarea (1976)
- Clipa (1978)
- Efemere (film documentar)
- Comedia gamelor
- Eu nu sunt turnul Eiffel (muzical)
- Opera de trei parale (teatru)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu