4. /23 APRILIE 2023 - MUZICĂ; PE O ARIPĂ DE CÂNT
ALFONSO CASTALDI
| Alfonso Castaldi | |
 portret de Frederic Storck | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | [1]  Maddaloni, Campania, Italia |
| Decedat | (68 de ani)[1][2] București, România |
| Cetățenie |  România |
| Ocupație | dirijor compozitor profesor de muzică[*] profesor universitar[*] pictor profesor |
Modifică date / text  | |
Alfonso Castaldi (n. , Maddaloni, Campania, Italia – d. , București, România) a fost un compozitor, dirijor și profesor de muzică român de origine italiană, stabilit în România la vârsta de 20 de ani.
BIOGRAFIE
A început studiile muzicale la Maddaloni (1879-1883) cu Michele Serino (teorie-solfegiu) și Luigi Picillo (teorie-solfegiu, armonie) și le-a continuat la Conservatorul din Napoli (1883-1889) cu Paolo Serrao (armonie), Francesco Cilea și Umberto Giordano (contrapunct, fugă, compoziție).
A fost profesor particular de mandolină, chitară, vioară și teorie muzicală la Galați (1896-1901), continuând ca profesor de orchestră (1904-1905), de armonie, contrapunct, compoziție și orchestrație la Conservatorul din București (1905-1940).
În 1914 a fondat orchestra Tinerimea simfonică din București.
Între 1925 și 1929 a fost inspector al muzicii în Ministerul Artelor.
În afară de prelucrări după autori preclasici, a compus două simfonii, schița simfonică „Tarantella” (1904), poeme simfonice („Talatta”, 1906; „Marsyas”, 1907), muzică de cameră. Are realizări și în domeniul muzicii vocale (coruri, cântece etc.). În creația sa muzicală, caracterizată prin pragmatism și meșteșug artistic, se resimte influența impresionismului. Deosebit de importantă a fost activitatea sa pedagogică în domeniul predării armoniei și contrapunctului, fiind profesorul multor compozitori și dirijori români, printre care George Georgescu, Ion Dumitrescu, Gheorghe Dumitrescu, Alfred Alessandrescu, Nicolae Brânzeu, Ion Vasilescu.
A fost și un talentat artist plastic, pictând portrete și peisaje. A făcut parte din cercul de artiști plastici de seamă ai vremii sale: Jean Alexandru Steriadi, Camil Ressu, Fritz Storck, Paul Verona, Ștefan Dimitrescu, Ștefan Luchian, Alexandru Szathmary, Iosif Iser și Oscar Han.
LUCRĂRI
muzică de teatru
- Floriana, 1902, operă într-un act, libretul de V. Ambra;
- Făt Frumos (Porc Împărat), 1915, feerie în 3 acte și 5 tablouri, libretul de G. Diamandy. muzică vocal-simfonică
- Missă pentru solist, cor mixt și orchestră, 1889;
- La chanson d'Eve, 1911, patru poeme lirico-simfonice pentru voce și orchestră, versuri de Ch. Van Lerberge.
muzică simfonică
- Uvertură pentru orchestră, 1902, dedicată sculptorului Fritz Storck;
- Tarantella, 1904, schiță simfonică pentru instrumente de coarde;
- Thalassa, 1906, poem simfonic;
- Marsyas, 1907, poem simfonic pentru orchestră mare;
- Simfonia nr. 1 în la minor, 1916;
- Simfonia nr. 2 L'Eroe senza glorie, 1925.
muzică de cameră
- Elegie pentru vioară și pian, 1886;
- Cvartet de coarde în stil antic;
- Cvartet de coarde nr. 2;
- Marșul vânătorilor, 1901, pentru pian solo;
- Elegie pentru violoncel și pian,;
- Nani, nani al păpușii, 1929, pentru harpă solo
muzică corală
- Lauda di Beatrice, 1921, pentru două coruri la 8 voci, versuri de Dante Alighieri
muzică vocală
- Due melodie per canto e piano-forte sul poesie d'autori del secolo XVII, 1913
muzică militară
DISTINCȚII
- Premiul de muzică al Ministerului Cultelor și Artelor (1925)
- Premiul Național de Muzică (1929).
| Edmond Deda | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | București, România |
| Decedat | (86 de ani) București, România |
| Înmormântat | Cimitirul evreiesc Filantropia din București |
| Cetățenie | România |
| Modifică date / text | |
Edmond Deda (n. , București, România – d. , București, România) a fost un compozitor de muzică ușoară, operetă, muzică pentru spectacole de teatru, muzicolog, publicist, pianist și dirijor român.
STUDII
A studiat la Conservatorul Alberto della Pergola (București) și la The Billy Mayerl School for Modern Syncopation din Londra (1938-39) (pian).
CARIERA
- Profesor de jazz la Conservatorul Lira din Brăila (1942-1944)
- Înființează și conduce Conservatorul de jazz din România (1941-1948)
- Profesor de muzică ușoară la Școala populară de artă din BRASOV
- Dirijor la teatrul Constantin Tănase
- Membru al Uniunii Compozitorilor
SCRIERI
- Întâlnire cu jazzul (1945)
- Parada muzicii ușoare românești (1968)
- Euterpe în vacanță, București, Edit. Sport-Turism, 1980;
- Călătorie la izvoarele jazzului, ciclu de articole în: Spectacolul muzicii, București, 1992-1994;
- Reflecții despre reflectări, ciclu de articole în: Spectacolul muzicii, București, 1993-1994;
- Remember jazz, ciclu de articole în: Actualitatea muzicală, 1993-1994.
COMPOZIȚII DE MUZICĂ UȘOARĂ
- Mă mai gândesc la dumneata - interpretată și de Margareta Pâslaru
- Of, inimioară - Luminița Dobrescu și Ștefan Banică
- Inimă nu fi de piatră - Corina Chiriac
- N-am nicio vină - Margareta Pâslaru
- Ce te uiți așa la mine - Ștefan Banică
- Nu te intrista, iubesc pe altcineva - Margareta Pâslaru
- Bun venit rază de soare - Angela Similea
- Asta-i tot ce-a mai rămas - Margareta Pâslaru
- Indrăgostiții n-au nevoie de cuvinte - Doina Spătaru
- Știu adevărul - Dan Spătaru
- Suflet de copil - Anda Călugareanu
PREMII ȘI DISTINCȚII
- Cinci premii la Festivalul Cerbul de Aur
- Două premii la Festivalul Mamaia
- Mențiuni la Festivalurile de la Split și Sopot
FILMOGRAFIE
- Caravana prieteniei (1958), regie: Hans Müller (coproducție)
- Nu vreau să mă însor (1961), regie: Manole Marcus
- Mini-Tehnicus (1970), regie: Elisabeta Bostan
- Agentul straniu (1975), regie: Savel Știopul
Nadia Chebap (n. 1894 – d. 23 aprilie 1971, București) a fost o pianistă română.
A studiat pianul la Viena cu maeștrii de renume mondial Ferrucio Busoni și Leshetizky. Pianistă concertistă de mare succes și sensibilitate, încă din anii copilăriei, a făcut o frumoasă carieră europeană între cele două războaie mondiale. A colaborat cu George Enescu, Ionel Perlea, Alfred Alessandrescu, Teodor Rogalski și alți mari muzicieni români.
A fost solistă la Radiodifuziunea Română. A concertat la Berlin, Viena, Haga, București și probabil în multe alte centre muzicale.
A fost profesoară la Conservatorul de Muzică din București până la pensionare.
BIBLIOGRAFIE]
- Lectură suplimentară
- Dumitrescu-Bușulenga, Zoe; Un conservator uitat: pro-arte; Magazin Istoric, nr. 5, mai 2002
- Grigore, Dan; Radu, Dia; Lumea în Si-bemol; Ed. Polirom; Iași; 2016
- Procopiu, Irina; Pagini de jurnal (1891-1950); Ed. Polirom; Iași; 2016
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu