4. /17 APRILIE 2023 - TEATRU/FILM; POEZIE
GEORGE VRACA
| George Vraca | |
 | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | 25 noiembrie 1896 București |
| Decedat | (67 de ani) București |
| Cetățenie | .svg){kind=small} România  |
| Ocupație | actor |
| Prezență online | |
Modifică date / text  | |
George Vraca (n. 25 noiembrie 1896, București – d. 17 aprilie 1964, București) a fost un renumit actor român, unul dintre numele mari ale scenei românești. A absolvit cursurile Conservatorului de artă dramatică. S-a remarcat în interpretarea unor roluri principale din repertoriul clasic și modern, universal și național (Hamlet, Visul unei nopți de vară, Cum vă place, Neguțătorul din Veneția, Macbeth, Richard al III-lea de Shakespeare, „Din jale s-a întrupat Electra” de Eugen O'Neil, Vlaicu-Vodă de Alexandru Davilla, Fântâna Blanduziei de Vasile Alecsandri etc.). Interpretările lui George Vraca excelau prin adâncimea înțelegerii rolului, distincția și eleganța ținutei, gestica sobră și dicțiunea exemplară. A fost director de teatru, animator, conducător de colective artistice. Ca actor de cinematograf s-a remarcat în filmul Tudor. Spre sfârșitul vieți, a recitat la radio câteva dintre poemele lui Eminescu, între care și Luceafărul.
Prin Decretul nr. 129 din 20 iunie 1952 al Prezidiului Marii Adunări Naționale a Republicii Populare Romîne, actorului George Vraca i s-a acordat titlul de Artist Emerit al Republicii Populare Romîne.[1] Apoi, ante 1959, a primit titlul de artist al poporului.[2]
„Viața lui de actor n-a cunoscut șovăieli și pauze: avea în el pregătită puterea de afirmare întreagă și conturul unei medalii, care zăcută mii de timpuri în piatră, iese la lumină cu strălucirea ei de început. Talent interior și de tenacitate metalică, Vraca era gata făurit și complet, când a intrat din culise în spectacol. ”
În tinerețe a făcut parte din echipa națională de rugby.[3]
ROLURI ÎN TEATRU (SELECTIV)
- Paznicul bătrân, Cocoșul negru - Victor Eftimiu
- Vancheme, Cafeneaua cea mică - Tristan Bernard
- Rolsby, Raffles - Hornung și Presbrey
- Cuțui Ghiță, Tudor Vladimirescu - N. Iorga
- Roller, Hoții - Friedrich Schiller
- Karl Mohr Tâlharii - F. von Schiller
- Regele Franței, Regele Lear - Shakespeare
- Montazzo, Ruy-Blas - Victor Hugo
- Unul din seniorii scoțieni, Macbeth - Shakespeare
- Lysander, Visul unei nopți de vară - Shakespeare
- Iisus, Iisus - N. Iorga
- Faust, Faust - J. W. von Goethe
- Oswald, Strigoii - H. Ibsen
- Romeo, Romeo și Julieta - Shakespeare
- Hypolit, Fedra - Racine
- Prizonierul, Lupii de aramă - A. Maniu
- Jacques, Cum vă place? - Shakespeare
- Leonard Charters, Cuceritorul - G. B. Shaw
- Troilus, Troilus și Cresida - Shakespeare
- Vaska Pepel, Azilul de noapte - M. Gorki
- Nae Girimea, D‘ale carnavalului - I.L. Caragiale
- Hamlet, Hamlet, Shakespeare
- Oedip, Oedip, Sofocle
- Maxim de Winter, Rebecca - Daphné du Maurier
- Etienne Feriand, Îndrăgostita - G. de Portoriche
- Ezra Mannon și Orin Mannon, Din jale s'a'ntrupat Electra - E. O‘Neill
- Colonel Pickering, Pygmalion - G. B. Shaw
- Fernando Gomez, Fântâna turmelor - Lope de Vega
- Vlaicu, Vlaicu-Vodă - Al. Davilla
- Horațiu, Fântâna Blanduziei - V. Alecsandri
- Manole, Meșterul Manole - Laurențiu Fulga
- Ovidiu, Ovidiu - V. Alecsandri
- Povestitorul, Primăvara - Aurel Mihale
- Richard al III-lea, Richard al III-lea - Shakespeare
- Dr. Tokeramo, Taifunul - Melchior Lengyel
FILMOGRAFIE
George Vraca recită:
Poeme eminesciene:
Luceafărul...Geoge Vraca (fragment)
ADRIAN PĂDURARU
| Adrian Păduraru | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | (60 de ani) Iași |
| Cetățenie |  România |
| Ocupație | actor |
| Modifică date / text | |
Adrian Păduraru (n. 17 aprilie 1960 în Iași), este un actor român. A jucat în numeroase producții cinematografice cum sunt: Declarație de dragoste” și “Extemporal la dirigenție”, regia Nicolae Corjos (1987) și Chirița în Iași, regia Mircea Drăgan (1988).
BIOGRAFIE
A absolvit Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică, la clasa profesoarei Sanda Manu, în anul 1984. Colegii săi de promoție au fost Carmen Trocan, Mioara Ifrim, Luminița Stoianovici, Răzvan Popa, Cristian Rotaru, Oana Pellea și Claudiu Istodor. Din clasa doamnei Olga Tudorache colegii săi au fost Carmen Tănase, Bogdan Gheorghiu, Carmen Ciorcilă, Marina Procopie, Radu Duda, Mihai Verbițchi, Patricia Grigoriu și Dan Bădărău.
A debutat cu rolul Un soldat în piesa „Diavolul și bunul Dumnezeu” de J. P. Sartre, regia Silviu Purcărete, la Teatrul Mic, București. Pe scena Teatrului Național „Vasile Alecsandri” Iași, secția Suceava, debutează cu rolul Domnul Gabor din „Deșteptarea primăverii” de Frank Wedekind.
VIAȚA PRIVATĂ
Adrian Păduraru are un copil pe care nu l-a recunoscut cu profesoara de muzică și soprana Silvia Lungeanu.[1] Aceasta a mers în instanță pentru a încerca să demonstreze că tatăl copilului este Adrian Păduraru iar judecătorii i-au dat câștig de cauză.[1].
PIESE DE TEATRU
- Sganarel, Don Juan – Don Juan de Molière, regia: Irina Popescu Boieru – 1998;
- Fratele – Roberto Zucco de Bernard Marie Koltes, regia: Alexander Hausvater – 1999;
- Luigino – Mizerie si noblețe de Eduardo Scarpetta, regia: Irina Popescu Boieru – 2001;
- Volodea – Circul Matteo de Adrian Lustig, regia: Dan Vasile – 2001;
- Bogdan – Apus de soare dupa Barbu Ștefănescu Delavrancea, regia: Eugen Todoran – 2004;
- Peer Gynt – Peer Gynt de Henrik Ibsen, regia: Cristian Ioan – 2005
FILMOGRAFIE
- Misterele Bucureștilor (1983)
- Prea cald pentru luna mai (1983)
- Raliul (1984)
- Declarație de dragoste (1985) - Alexandru Bârsan
- Cucoana Chirița (1987) - Leonaș
- Extemporal la dirigenție (1988) - Alexandru Bârsan
- Chirița în Iași (1988) - Leonaș
- Secretul armei … secrete, regia Alexandru Tatos – 1988;
- Momentul adevărului, regia Andrei Blaier – 1989;
- Moartea unui artist, regia Horea Popescu – 1989;
- Jusqu’a la morte, regia Lionel Epp (producție Atlantis Film, Alisee Film, Paris - M6) – 1998;
- Journal intime, regia Christian Francois, (productie Atlantis Film, Alisee Film, Paris - M6) – 2000;
- A (producție Atlantis Film, Alisee Film, Paris - M6) - 2002
- Bună, ce faci? (2011) - profesorul
Ion Vinea, poet, prozator și traducător
Biografie Ion Vinea
Ion Vinea s-a născut pe 17 aprilie 1895 în localitatea Giurgiu. Pseudonimul literar al lui Ion Eugen Iovanaki, poet român în vecinătatea mişcării literare de avangardă.După absolvirea liceului \"Sfântul Sava\" din Bucureşti, frecventează cursurile Facultăţii de Drept, mai întâi la Bucureşti, apoi la Iaşi, unde îşi ia diploma de licenţă. Nu a profesat niciodată avocatura. Încă din anii liceului, scoate împreună cu Tristan Tzara şi Marcel Iancu revista Simbol 1912, cu atitudine netă împotriva semănătorismului. În anii 1914-1916 publică versuri apreciate în mod pozitiv de critică. De la început Vinea a fost socotit un poet modern. A fi modern la acea dată însemna a fi simbolist. Dacă poeziile de ucenicie sunt într-adevăr simboliste, producţiile următoare au o nuanţă mai tonică, Vinea fiind refractar oricărei înregimentări. El şi-a înjghebat propria echipă în jurul revistei Contimporanul, pe care o conduce în anii 1922-1932, revistă care devine principală rampă de lansare a scriitorilor modernişti şi avangardişti. Contimporanul a mobilizat revolta iconoclastă a tinerimii, lovind în tabu-urile burgheze, în platitudinea distins-academică şi în modelele \"frumosului\" mistificator, încărcat de prejudecăţi naţionaliste şi de un ruralism agresiv. Alături de colaborarea scriitorilor români (Barbu Fundoianu, Ilarie Voronca, Ion Barbu ş.a.), Vinea a găzduit texte ale autorilor de pe diverse meridiane (Paul Éluard, Philippe Souppault, Robert Musil, Joyce Trake, Kassak Lajos etc.), întreţinânâd o vastă corespondenţă cu membrii \"comunităţii\" avangardiste europene, fapt care îi permite să păstreze revista mereu în actualitate.Registrul liric al lui Ion Vinea a fost foarte amplu, de la poezia simbolistă elegantă şi decorativă sau ironic-patetică, până la modernismul învecinat cu extremismul avangardiştilor, pe care totuşi s-a ferit să-l adopte în practica literară. Capacitatea lui de a trece de la o formulă poetică la alta a fost singulară în literatura română, versurile lui putând aminti de Lucian Blaga dar şi de Tudor Arghezi sau Adrian Maniu. Ca şi Ilarie Voronca, Ion Vinea este un mare creator de imagini, fără a slăbi însă niciodată controlul inteligenţei artistice asupra fluxului imagistic. Faţă de creaţia sa poetică a dovedit nepăsare, risipindu-şi versurile în paginile diverselor publicaţii la care colabora, fără preocuparea de a şi le aduna într-un volum. O va face totuşi în anul 1964, când la 26 iunie se dă \"bun de tipar\" volumului \"Ora fântânilor\" de către Editura pentru Literatură. Ion Vinea, în vârstă de 79 de ani, nu îşi va vedea însă cartea în vitrinele librăriilor. Se stinge din viaţă câteva zile mai târziu, în ziua de 6 iulie 1964.
Ion Vinea s-a născut pe 17 aprilie 1895 în localitatea Giurgiu. Pseudonimul literar al lui Ion Eugen Iovanaki, poet român în vecinătatea mişcării literare de avangardă.După absolvirea liceului \"Sfântul Sava\" din Bucureşti, frecventează cursurile Facultăţii de Drept, mai întâi la Bucureşti, apoi la Iaşi, unde îşi ia diploma de licenţă. Nu a profesat niciodată avocatura. Încă din anii liceului, scoate împreună cu Tristan Tzara şi Marcel Iancu revista Simbol 1912, cu atitudine netă împotriva semănătorismului. În anii 1914-1916 publică versuri apreciate în mod pozitiv de critică. De la început Vinea a fost socotit un poet modern. A fi modern la acea dată însemna a fi simbolist. Dacă poeziile de ucenicie sunt într-adevăr simboliste, producţiile următoare au o nuanţă mai tonică, Vinea fiind refractar oricărei înregimentări. El şi-a înjghebat propria echipă în jurul revistei Contimporanul, pe care o conduce în anii 1922-1932, revistă care devine principală rampă de lansare a scriitorilor modernişti şi avangardişti. Contimporanul a mobilizat revolta iconoclastă a tinerimii, lovind în tabu-urile burgheze, în platitudinea distins-academică şi în modelele \"frumosului\" mistificator, încărcat de prejudecăţi naţionaliste şi de un ruralism agresiv. Alături de colaborarea scriitorilor români (Barbu Fundoianu, Ilarie Voronca, Ion Barbu ş.a.), Vinea a găzduit texte ale autorilor de pe diverse meridiane (Paul Éluard, Philippe Souppault, Robert Musil, Joyce Trake, Kassak Lajos etc.), întreţinânâd o vastă corespondenţă cu membrii \"comunităţii\" avangardiste europene, fapt care îi permite să păstreze revista mereu în actualitate.Registrul liric al lui Ion Vinea a fost foarte amplu, de la poezia simbolistă elegantă şi decorativă sau ironic-patetică, până la modernismul învecinat cu extremismul avangardiştilor, pe care totuşi s-a ferit să-l adopte în practica literară. Capacitatea lui de a trece de la o formulă poetică la alta a fost singulară în literatura română, versurile lui putând aminti de Lucian Blaga dar şi de Tudor Arghezi sau Adrian Maniu. Ca şi Ilarie Voronca, Ion Vinea este un mare creator de imagini, fără a slăbi însă niciodată controlul inteligenţei artistice asupra fluxului imagistic. Faţă de creaţia sa poetică a dovedit nepăsare, risipindu-şi versurile în paginile diverselor publicaţii la care colabora, fără preocuparea de a şi le aduna într-un volum. O va face totuşi în anul 1964, când la 26 iunie se dă \"bun de tipar\" volumului \"Ora fântânilor\" de către Editura pentru Literatură. Ion Vinea, în vârstă de 79 de ani, nu îşi va vedea însă cartea în vitrinele librăriilor. Se stinge din viaţă câteva zile mai târziu, în ziua de 6 iulie 1964.
Doleanţe
Gara peticită de lumini,
şine verzi sub luna de venin,
câmp în ceruri înţepat cu spini,
ce tăcere, suflet pal şi mut,
trenurile toate au trecut.
Vântul rupe rufe de mătasă,
gândurile au fugit din casă,
vino, rece mână de mireasă,
pune-mi clopoţei la gât
ca să-ţi treacă de urât.
Ultim şir de roţi, porniţi alene,
felinare, tremuraţi din gene,
ţipă, deznădejde în sirene,
suspinaţi, supape,-n unison,
zgardă, scutură-te de peron.
Gara luminată şi pustie,
trenurile pleacă pe vecie,
ieşi dintr-un sertar, melancolie,
cu panglici, cu bucle şi hârtie,
că paiaţa-i fără de scufie.
1915
Celei venite
Să-mi fie mâinile tale ultimele
ce aştern inimii
zăpada liniştii dintâi
ca peste un mormânt nou de toamnă.
să fie ochii tăi soarele sumbru
al lumii somnului
spre care-mi învie sufletul.
să-mi fie glasul tău adierea
depărtatelor mări în cari s-au stins clopotele
grele ale rugăciunilor.
să-mi fie pletele tale
salcia de seară
în care mai tremură
uitatele şoapte.
să-mi fie sufletul tău sărut
pe reci pleoape
şi lacrima ta
cugetul limpede
al clipei din urmă.
să fie iubirea târzie
valul care ne leagănă
în veşnicie.
1925
Mustrări
De ce te-ai dus când ştii că-n oră
şoapta destinului pândeşte,
când ştii că orice pas ne rătăceşte,
din pietre că ne poticnesc ispitele,
că unelteşte vântul împotrivă-ne,
şi stelele, fântânile şi arborii
menesc a rău,
că pretutindeni nencetat ivitele
răscruci ne taie căile
că şerpii împletitele,
şi-n orice loc se-abţin blestemele.
De ce-ai rupt lanţul trupurilor noastre
lăsându-le doar gândul drept verigă,
de taina lor cum de nu ţi-a fost frică,
de ce-ai crezut, de ce-ai lăsat
leagănul somnului să ne legene
pe fiecare cu alt vis,
cum de-ai îngăduit ursitelor răgazul
să ne răpună despărtiţ
şi suflului de gheaţă-al veşniciei
să treacă peste jurământul nostru
ca iureşul unei vrăjmaşe oşti
peste-un hotar deschis ?
1930
Magda Isanos
Biografie Magda Isanos
Magda Isanos (n. 17 aprilie 1916, Iaşi - d. 17 noiembrie 1944, Bucureşti) scriitor român, a fost poetă, prozatoare şi publicistă, soţia lui Eusebiu Camilar.
S-a născut la Iaşi, ca fiică a lui Mihai Isanos şi a Elisabetei (n. Bălan), doctori în medicină. A urmat şcoala primară la Costiujeni, spital unde lucrau părinţii ei, în apropiere de Chişinău, iar liceul la Şcoala eparhială de fete din Chişinău. A studiat la Iaşi (1934-1938) dreptul şi filozofia; licenţiată în drept, a profesat scurt timp avocatura la Iaşi.
Debutează în 1932, cu versuri în revista "Licurici" a Liceului de băieţi "Bogdan Petriceicu Hasdeu" din Chişinău.
S-a stins din viaţă la Bucureşti, la 17 noiembrie 1944.
Bibliografie selectivă
Poezii, 1943, Iaşi
Cântarea munţilor, poezii, 1945, Bucureşti
Focurile, dramă, în colaborare cu Eusebiu Camilar, 1945, Bucureşti
Tara luminii, poezii, 1946, Bucureşti
Versuri, 1955, Bucureşti
Versuri, 1964, Bucureşti
Cîntarea munţilor, 1988, Bucureşti
Confesiuni lirice, poezii, 1989, Chişinău
Poezii/Poésies, ediţie bilingvă română-franceză, traducere de Elisabeta Isanos, 1996, Bucureşti
Magda Isanos (n. 17 aprilie 1916, Iaşi - d. 17 noiembrie 1944, Bucureşti) scriitor român, a fost poetă, prozatoare şi publicistă, soţia lui Eusebiu Camilar.
S-a născut la Iaşi, ca fiică a lui Mihai Isanos şi a Elisabetei (n. Bălan), doctori în medicină. A urmat şcoala primară la Costiujeni, spital unde lucrau părinţii ei, în apropiere de Chişinău, iar liceul la Şcoala eparhială de fete din Chişinău. A studiat la Iaşi (1934-1938) dreptul şi filozofia; licenţiată în drept, a profesat scurt timp avocatura la Iaşi.
Debutează în 1932, cu versuri în revista "Licurici" a Liceului de băieţi "Bogdan Petriceicu Hasdeu" din Chişinău.
S-a stins din viaţă la Bucureşti, la 17 noiembrie 1944.
Bibliografie selectivă
Poezii, 1943, Iaşi
Cântarea munţilor, poezii, 1945, Bucureşti
Focurile, dramă, în colaborare cu Eusebiu Camilar, 1945, Bucureşti
Tara luminii, poezii, 1946, Bucureşti
Versuri, 1955, Bucureşti
Versuri, 1964, Bucureşti
Cîntarea munţilor, 1988, Bucureşti
Confesiuni lirice, poezii, 1989, Chişinău
Poezii/Poésies, ediţie bilingvă română-franceză, traducere de Elisabeta Isanos, 1996, Bucureşti
Sarută-mă
Saruta-mi ochii grei de-atâta plâns,
Doar sarutarea ta ar fi în stare
Să stinga focul rău ce i-a cuprins,
Să-i umple de iubire si de soare.
Doar sarutarea ta ar fi în stare
Să stinga focul rău ce i-a cuprins,
Să-i umple de iubire si de soare.
Saruta-mi gura, buzele-nclestate
Ce vorba si surâsul si-au pierdut.
Iti vor zambi din nou inseninate
Si-ndragostite ca si la-nceput.
Ce vorba si surâsul si-au pierdut.
Iti vor zambi din nou inseninate
Si-ndragostite ca si la-nceput.
Saruta-mi fruntea, gândurile rele
Si toate indoielile-or să moara,
In loc vor naste visurile mele
De viata noua si de primavara.
Si toate indoielile-or să moara,
In loc vor naste visurile mele
De viata noua si de primavara.
Logodnă de primăvară
Vai, frumusetea ceasului de-acuma
de ce nu-mi este dat s-o sorb cu
tine,
si-alaturi sa simtim sub talpa huma
de iarba vietii grea, cum de
suspine
mi-i inima de cind nu te-am vazut?
Vreau soarele, pe degetele
noastre
unite, un inel sa faureasca;
albastre zarile-n privirile-ti
albastre
sa le privesc si dragostea sa creasca
din radacini batrine ca
gradina
(mai mindra decit cea care s-a dus),
sa-mi ierti, si eu sa-ti
iert, de-asemeni vina
de-a fi iubit mai mult decit am spus.
de ce nu-mi este dat s-o sorb cu
tine,
si-alaturi sa simtim sub talpa huma
de iarba vietii grea, cum de
suspine
mi-i inima de cind nu te-am vazut?
Vreau soarele, pe degetele
noastre
unite, un inel sa faureasca;
albastre zarile-n privirile-ti
albastre
sa le privesc si dragostea sa creasca
din radacini batrine ca
gradina
(mai mindra decit cea care s-a dus),
sa-mi ierti, si eu sa-ti
iert, de-asemeni vina
de-a fi iubit mai mult decit am spus.
Toporași
Cu sacu-i plin de banalitati s-a prezentat
si anul asta zana
primavara,
cu toate-acestea noi ne-am bucurat
de parca-ar fi venit intaia
oara.
Contrazicându-mă cu mine insumi si-n sfarsit,
riscând
să-mi stric pantofii prin noroi,
m-am dus să vad ce flori au
răsărit
în parcul vast si gol de langa noi.
De mult nu
mă-ncercase asa dor
de viata si calcam nerabdatoare;
simteam cum
se-nfioara sub picior
pamantul umed, fecundat de soare.
Copacii goi mi
s-au parut incantatori -
Parca-as fi vrut să-i strang în brate
să-i sarut
(trecusem pana-atunci de-atatea ori
pe langa ei si nici
nu i-am văzut)
Iar ceru-albastru, vag, nedefinit
(ca rochiile care
ies la spalat),
cu capul dat pe spate l-am privit
si l-am gasit de-a
dreptul minunat.
Pe urma-am dat de toporasi langa-un stejar
erau asa
de-albastri, delicati -
ca niste firmituri lasate-n dar
de primavara,
printre pomi-ntunecati.
M-am aplecat cu inima batând,
dar când era
să-i rup, nici eu nu stiu
de ce si cum, dar mi-a venit în gând
ca
pentru ei paharu-i un sicriu.
Si m-am întors spre casa mai agale,
c-o
oboseala fericita-n pasi,
iar daca mainile-mi erau la fel de goale,
în
schimb aveam în suflet toporasi.
si anul asta zana
primavara,
cu toate-acestea noi ne-am bucurat
de parca-ar fi venit intaia
oara.
Contrazicându-mă cu mine insumi si-n sfarsit,
riscând
să-mi stric pantofii prin noroi,
m-am dus să vad ce flori au
răsărit
în parcul vast si gol de langa noi.
De mult nu
mă-ncercase asa dor
de viata si calcam nerabdatoare;
simteam cum
se-nfioara sub picior
pamantul umed, fecundat de soare.
Copacii goi mi
s-au parut incantatori -
Parca-as fi vrut să-i strang în brate
să-i sarut
(trecusem pana-atunci de-atatea ori
pe langa ei si nici
nu i-am văzut)
Iar ceru-albastru, vag, nedefinit
(ca rochiile care
ies la spalat),
cu capul dat pe spate l-am privit
si l-am gasit de-a
dreptul minunat.
Pe urma-am dat de toporasi langa-un stejar
erau asa
de-albastri, delicati -
ca niste firmituri lasate-n dar
de primavara,
printre pomi-ntunecati.
M-am aplecat cu inima batând,
dar când era
să-i rup, nici eu nu stiu
de ce si cum, dar mi-a venit în gând
ca
pentru ei paharu-i un sicriu.
Si m-am întors spre casa mai agale,
c-o
oboseala fericita-n pasi,
iar daca mainile-mi erau la fel de goale,
în
schimb aveam în suflet toporasi.
Poetul şi publicistul Paul Balahur (“Anotimpul corăbiilor”, “Ce oră bate în univers”).
Traian Demetrescu
Date biografice
1866 — La 3 noiembrie se naste Traian Rafael Radu Demetrescu, al doilea copil al lui Radu Dumitru si al Ioanei Anica.
Copilareste la Craiova si la Caracal, unde erau bunicii dupa tata.
Copilareste la Craiova si la Caracal, unde erau bunicii dupa tata.
1879-1880 — Se inscrie in clasa I la Liceul "Carol I" din Craiova.
Publica versuri in ziarele din Craiova "Alarma" si "Clopotul".
Publica versuri in ziarele din Craiova "Alarma" si "Clopotul".
1883 — Publica in revista "Literatorul" editata de Macedonski poeziile Meditatiune, Batranete, Plansul fericirii, Nenorocire.
1885 — Apare primul sau volum Poezii, sub pseudonimul Tradem, cu o prefata de Macedonski.
1886 — Este redactor la "Revista literara" in Bucuresti.
Ii apare al doilea volum de poezii Freamate.
Ii apare al doilea volum de poezii Freamate.
1887 — Se intoarce in Craiova si scoate ziarul "Amicul libertatii" si "Revista olteana". Aici isi publica multe din lucrari.
In paralel publica si in "Curierul Olteniei".
Apare volumul Amurg.
In paralel publica si in "Curierul Olteniei".
Apare volumul Amurg.
1888 — Apare Intre doi, traducere dupa Coppée.
1889 — Apare volumul Cartea unei inimi.
La 8 februarie tine la Ateneul din Craiova conferinta Evolutia in literatura.
La 8 februarie tine la Ateneul din Craiova conferinta Evolutia in literatura.
1890 — Se stabileste in Bucuresti.
Colaboreaza la "Adevarul" cu cronici literare.
Publica in "Economistul", "Viitorul", "Luceafarul".
Apare volumul Saracii.
Colaboreaza la "Adevarul" cu cronici literare.
Publica in "Economistul", "Viitorul", "Luceafarul".
Apare volumul Saracii.
1891 — Apare la Craiova volumul de critica literara si dramatica Profile literare.
1892 — Apare jurnalul sau Intim.
1893 — Scrie cronica literara, politica si proza in "Munca", apoi in "Lumea noua" si in "Evenimentul literar".
Traduce din Byron, Hugo, Lamartine, Michelet.
Traduce din Byron, Hugo, Lamartine, Michelet.
1894 — Apare la Bucuresti volumul de poezii Senzitive.
1895 — Apare romanul Iubita.
Apare in Craiova traducerea dupa Coppée, Lautarul din Cremona.
Bolnav de tuberculoza se intoarce in Craiova.
Merge sa se trateze la Reichenhall si Solka.
Apare in Craiova traducerea dupa Coppée, Lautarul din Cremona.
Bolnav de tuberculoza se intoarce in Craiova.
Merge sa se trateze la Reichenhall si Solka.
1896 — Apare la Iasi volumul de poezii Aquarele si la Craiova volumul Privelisti din viata.
La 17 aprilie Traian Demetrescu moare si este inmormantat la Craiova in cimitirul Ungureni.
Apar postum volumele Cum iubim, Simpli si Nuvele postume.
La 17 aprilie Traian Demetrescu moare si este inmormantat la Craiova in cimitirul Ungureni.
Apar postum volumele Cum iubim, Simpli si Nuvele postume.
Melancolie
Când, primăvara, vine-n cârduri
Poporul blând de rândunele,
Eu parcă-aştept să se rentoarcă
Şi visurile mele.
Când viaţa pare mai frumoasă
Şi mai lipsită de suspine,
Eu tot aştept să se rentoarcă
Şi visele-mi senine...
Se duce vara... şi se duce
Poporul blând de rândunele,
Iar eu mă simt tot mai departe
De visurile mele...
Floare de drum
Pe-o margine de drum, departe,
Ca un pribeag pierdut în lume,
Creştea o floare solitară,
Ce poartă cel mai dulce nume.
Înstrăinată-ntr-o mulţime
De ierburi şide grâne-nalte,
Părea batjocorită, moartă,
Uitată, printre celelalte.
Sub vântul ce trecea zburdalnic
Ea s-apleca tot spre pământ,
Precum o floare gânditoare
Ce plânge lângă un mormânt.
Nu ştiu de ce atras spre dânsa,
Apropiindu-mă încet,
Am cugetat adânc atuncea
La sufletul unui poet!
Trec orele...
Trec orele ca nişte note
Din simfoniile durerei,
În urma lor rămân eterne
Melancoliile tăcerei...
Tot ce-ai crezut odinioară,
Tot ce-ai visat, tot ce-a fost sfânt
Te turbură cu nesfârşitul
Şi tristul gol că nu mai sunt...
Ca cerul unei seri de toamnă
Se-ntunecă pierduta minte:
Nimicul îşi întinde noaptea
Pe calea ducerei-nainte...
Uimit în loc s-opreşte omul
Ca-n faţa unui ne-nţeles:
Din gândurile risipite
Nehotărârea a cules...
Şi clară o lumină numai
Îi stă-n adâncul cugetării:
Că trece, - şi rămân în urmă-i
Nemărginirile uitării...
Ion Pillat
Biografie
Ion Pillat (n. 31 martie 1891, București – d. 17 aprilie 1945), a fost un academician, antologist, editor, eseist, poettradiționalist și publicist român. Pe linie maternă a fost înrudit cu familia Brătianu. Bunicul său a fost cunoscutul politician Ion Brătianu, acesta fiind adesea evocat în poeme din volumul său cel mai complet din punct de vedere estetic, Pe Argeș în sus, în poeme precum Bunicul, Bunica, Aci sosi pe vremuri sau Ochelarii bunicului.
Și-a petrecut copilăria la moșiile Florica, pe Argeș și la Miorcani, pe râul Prut. După 1945 poezia sa este trecută la "index", evident din rațiuni strict politice. Fiul său, criticul și romancierul Dinu Pillat a fost îndepărtat de la Facultatea de Litere unde era asistent al lui George Călinescu fiind condamnat la temniță politică, iar manuscrisele i-au fost confiscate și distruse. Nepoata sa, Monica Pillat este o reputată anglistă.
Ion Pillat s-a născut la București în casa din Calea Dorobanților 6.Tatăl său era moșier și parlamentar, iar mama sa, Maria Pillat, a fost a doua fiică, în ordinea vârstei, a lui Ion C. Brătianu.Primii ani ai copilăriei i-a petrecut pe moșia bunicului, Florica, unde a învățat în particular întreaga școală primară.A urmat cursurile școlii primare nr. 1 din Pitești, iar în 1905 a terminat liceul Sfântul Sava din București. Mama sa l-a luat cu ea la Paris, pentru a continua studiile acolo.Cu ocazia excursiei la Chartres, a descoperit arta gotică, care l-a inspirat pentru prima sa poezie În catedrală.
În 1910, s-a înscris ca student la Sorbona unde a studiat în principal istoria și geografia, dar a făcut în paralel și dreptul.Titu Maiorescu i-a publicat în 1911, o parte din poezii în Convorbiri literare.În 1912, aflat în București în vacanță, l-a cunoscut pe Alexandru Macedonski, căruia i-a editat volumul Flori sacre.În 1913 a obținut licența în litere la Paris și a participat la campania din Bulgaria, în timpul războiului balcanic.A obținut în 1914 și licența în drept, apoi a revenit definitiv la București unde a publicat volumul Eternități de-o clipă.
S-a căsătorit în 1915 cu pictorița Maria Procopie-Dumitrescu. În 1916 a editat volumul Plumb al lui George Bacoviași a preluat conducerea revistei Flacăra, împreună cu Adrian Maniu și Horia Furtună. A participat la conferința de pace de la Paris ca secretar al lui Alexandru Vaida-Voievod, președintele delegației ardelene. În ziua semnării tratatului, a publicat într-o ediție restrânsă de lux, volumul Grădina dintre ziduri.
În 1921 a apărut, sub îngrijirea sa, volumul Poezia toamnei, o antologie din versurile poeților români care au cântat toamna. În 1922 a scos, împreună cu Tudor Arghezi, Revista Cuget românesc, iar în anul următor a publicat volumul de versuri Pe Argeș în sus, în care două poeme celebre conțin portretele bunicilor săi, Bunicul șiBunica. În 1925 a Publicat volumul Satul meu și a scos împreună cu criticul Perpessicius Antologia poeților de azi. În 1935 a descoperit Balcicul, destinația preferată a Reginei Maria a României, care atrăgea ca un magnet pictorii și poeții epocii, unde și-a construit o vilă. A publicat Poeme într-un vers, influențate de haiku și tehnica poemelor într-un vers din literatura chineză și din literatura japoneză.
A primit în 1936 premiul național pentru literatură și a fost ales membru corespondent al Academiei Române. În1937 a tradus din Charles Baudelaire și a publicat volumul Țărm pierdut. A publicat în 1942 o antologie de traduceri din poezia germană și volumul de versuri Împlinire. În 1944, sub titul Poezii - Ion Pillat|Poezii, a apărut întreaga sa operă lirică, scrisă în perioada 1906 - 1941.
La data de 17 aprilie 1945 a suferit o congestie cerebrală în plină stradă; a fost transportat acasă (pe actuala stradă Alexandru Philippide la nr.9) în stare de inconștiență, iar în jurul orei 22 a decedat.
Volume de versuri publicate
· Limpezimi, Craiova, 1928
· Antologia poeților de azi
Traduceri
· Eternități de-o clipă. Éternités d’un instant, traducere în limba franceză de Andreea Dobrescu-Warodin, 1980
· Monostiches et autres poèmes, traducere în limba franceză de Gabrielle Danoux et Muriel Beauchamp, 2015
Artă poetică
Mi-am urzit din sunet şi coloare,
Din cuvinte dure, zi de zi,
Turnul versului înalt, în care
Îmi adorm durerea de-a trăi.
Din cuvinte dure, zi de zi,
Turnul versului înalt, în care
Îmi adorm durerea de-a trăi.
Zi de zi şi lună după lună,
Izvorăsc din mine ca din mări
Insule de gânduri, ce adună
Cânturi fremătând peste uitări.
Izvorăsc din mine ca din mări
Insule de gânduri, ce adună
Cânturi fremătând peste uitări.
Ani de ani şi clipă după clipă,
Vierme de mătase m-am făcut,
Fluturul simţindu-l, ce-n aripă
O să-mi schimbe braţele de lut...
Vierme de mătase m-am făcut,
Fluturul simţindu-l, ce-n aripă
O să-mi schimbe braţele de lut...
Dar cum stau cu lampa lângă mine
Şi cum scriu, un singur ţipăt greu
Din odaia-ţi de bolnavă vine-
Şi ce mic, ce gol e visul meu!
Şi cum scriu, un singur ţipăt greu
Din odaia-ţi de bolnavă vine-
Şi ce mic, ce gol e visul meu!
1927
Timpul
În sticlă nu-i, în ceasul cu nisip
Ce curge lin şi sec aceeaşi oră.
Nu-i în apus şi nici în auroră,
Şi urma-i pe pământ nu are chip.
Ce curge lin şi sec aceeaşi oră.
Nu-i în apus şi nici în auroră,
Şi urma-i pe pământ nu are chip.
Dar îl aud târziu, la foc de sobă,
Cum pasu-i apăsat îşi face drum
Venind din ţara umbrelor şi cum
În inimă îmi bate ca-ntr-o tobă.
Cum pasu-i apăsat îşi face drum
Venind din ţara umbrelor şi cum
În inimă îmi bate ca-ntr-o tobă.
Recheamă tot ce-a fost şi o să fie.
Toţi anii mei cu clipa lor învie
Dintotdeauna, fără ieri şi azi.
Toţi anii mei cu clipa lor învie
Dintotdeauna, fără ieri şi azi.
Simt mâna-i cum m-atinge ca o moarte,
Şi în oglindă stă un alt obraz,
Îngălbenind ca fila dintr-o carte.
Şi în oglindă stă un alt obraz,
Îngălbenind ca fila dintr-o carte.
Cismigiu de toamna
Verde nou al primaverii, ros al florilor de vara,
Toamna, galbenul din frunza ta tarzie mi-e mai drag,
Fie ca-n velinti tacute inimi de-aur le presara,
Fie ca fosneste-n taina matasosului tau steag.
Zi senina, zi rodita ca o poama de lumina,
Cata floare prea devreme scuturata te-a dorit,
Sa te pot culege astazi — cer, si suflet, si gradina —
Cismigiule de toamna, de-amintire biruit.
De pe podul ce oglinda arcu-ntins al pietrei sale
Peste apa unde lebezi dorm pe teiul tremurat,
Cine m-a chemat pe nume, cine m-a oprit in cale?
Umbra ta de altadata si un ram ingandurat.
Toamna, galbenul din frunza ta tarzie mi-e mai drag,
Fie ca-n velinti tacute inimi de-aur le presara,
Fie ca fosneste-n taina matasosului tau steag.
Zi senina, zi rodita ca o poama de lumina,
Cata floare prea devreme scuturata te-a dorit,
Sa te pot culege astazi — cer, si suflet, si gradina —
Cismigiule de toamna, de-amintire biruit.
De pe podul ce oglinda arcu-ntins al pietrei sale
Peste apa unde lebezi dorm pe teiul tremurat,
Cine m-a chemat pe nume, cine m-a oprit in cale?
Umbra ta de altadata si un ram ingandurat.
Verde dor al primaverii, foc al dragostei din vara,
Toamna, parul de-aur moale al iubirii mi-e mai drag
Cand strivesc si ani, si zile ce covorul tau presara
Si-mi fosnesti a moarte-n suflet, matasos si galben steag.
Toamna, parul de-aur moale al iubirii mi-e mai drag
Cand strivesc si ani, si zile ce covorul tau presara
Si-mi fosnesti a moarte-n suflet, matasos si galben steag.
Mircea Streinul
Biografie Mircea Streinul
Scriitor si poet iconarist, nãscut la 22 Ianuarie 1910 în comuna Cuciurul-Mare (judetul Cernãuti), Bucovina. Studiile primare în comuna natalã, secundare (liceul "Aron Pumnul" din Cernauti); Mircea Streinul (desen de Rudolf Rybiczka)studii universitare în litere, filosofie si drept la Universitatea din Cernãuti. Licentiat în teologie.
Fondatorul "Grupãrii Iconar" în anul 1931 alãturi de Gheorghe Antonovici, George Drumur, Ion Rosca si Neculai Pavel, apoi al "Colectiei Iconar" si "Editurii Iconar" (având colaborarea lui Iulian Vesper), si în final co-fondator al revistei "Iconar" (împreunã cu Liviu Rusu, Traian Brãileanu, Iulian Vesper si altii) apãrute în mod succesiv la Cernãuti, Mircea Streinul a desfãsurat în paralel o vie activitate literarã editând revistele "Argonaut", "Caietul celor 4" si "Fisier".
Fost redactor la ziarul "Buna Vestire" din Bucuresti (oficiosul Miscãrii Legionare), a colaborat intens la numeroase ziare si reviste cu versuri, esseuri si articole: "Crai-Nou", "Indrumarea", "Pana literara", "Orion", "Plai", "Viata Bucovinei", "Tara Sipenitului", "Cronica Romaneasca", "Tribuna" (aparute in Bucovina); "Frize", "Gandirea", "Revista Mea", "Vremea", "Pagini Literare", "Raboj", "Pamantul", "Capricorn", "Insemnari", "Izvod", "Orientari", "Lanuri", "Floarea de foc", "Curentul", "Bloc", "Arc", "Grai moldovenesc", "Petrodava", "Treisprezece", etc.
A tradus un numar însemnat din operele reprezentative ale scriitorilor universali ai timpului: "Diseara se improvizeazã" de Pirandello (teatru); "George Trakl - Opere"; "Motanul" de August Hinrich (comedie in trei acte; "Razboiul opiului" de Hans Jany Rudi Brungraber (roman); "Doamna cu garoafe" de J.A. Groman (roman); "Orpheu" de Gluck.
Decedat în conditii misterioase dupã invazia bolsevicã, la data de 17 Aprilie 1945, în Bucuresti.
OPERA:
-"Carte de iconar" (versuri). Cernăuți, 1933;
-"Itinerariu cu anexe în vis" (premiul național de poezie pe anul 1934 al Societatii Scriitorilor Români). Colectia "Iconar", Cernăuți, 1934;
-"Tarot sau călătoria omului" (cu cinci gravuri în linoleum de Rudolf Rybiczka). Editura "Iconar", Cernăuți, 1935;
-"Divertisment". Editura "Iconar", Cernăuți, 1936;
-"Zece cuvinte ale fericitului Francisc din Assisi". Editura "Țara Sipenitului", Cernăuți, 1936;
-"Comentarii lirice la poeme într'un vers de Ion Pillat". Cernăuți, 1936;
-"Cerbul de aur" (f.a.d.);
-"Meșterul Manole" (libret pentru o operă de Paul Constantinescu), Cernăuți, 193(6)?;
-"Legionarii urcau spre cer" (roman). Cernăuți;
-"Poeții tineri bucovineni" (antologie, cu 14 portrete în peniță de Rudolf Rybiczka). Editura "Iconar", Cernăuți, 1938;
-"Contribuția Bucovinei tinere la poezia românească" (studiu). În revista "Însemnări Sociologice" (Dir. Traian Brăileanu), Vol. III, Nr. 11, 1938, Cernăuți;
-"Aventura Domnișoarei Zenobia Magheru". Editura "Vremea", București, 1938. 128 pag.;
-"Ion Aluion". Tipografia "Mitropolitul Silvestru", Cernăuți, 1938. 280 pag.;
-"Viața în pădure". Editura "Fundația pentru literatură și artă", Buc., 1939. 236 pag.;
-"Mircea Streinul - Opera lirică (1929-1939)". Vol. I, Cernăuți, 1939;
-"Guzli sau Tsui-Tsui, romanul unui băiat de stradă", 1940 (f.a.d.);
-"Istoria literaturii române. Îndrumător pentru tineret" (în colaborare cu Dan Pantazescu). București, 1941;
-"Drama casei Timotei". Editura "Cultura Românească", Bucuresti, 1941;
-"Prăvălia Diavolului", Vol. I-II. Editura "Cultura Românească", București, 1942 (primul roman românesc având ca descripție ororile stalinismului după ocuparea Bucovinei în 1940 de către Rusia bolșevică);
-"Soarele răsare noaptea". Editura "Publicom", București, 1943;
-"Băieți de fată". București, 1944.
Scriitor si poet iconarist, nãscut la 22 Ianuarie 1910 în comuna Cuciurul-Mare (judetul Cernãuti), Bucovina. Studiile primare în comuna natalã, secundare (liceul "Aron Pumnul" din Cernauti); Mircea Streinul (desen de Rudolf Rybiczka)studii universitare în litere, filosofie si drept la Universitatea din Cernãuti. Licentiat în teologie.
Fondatorul "Grupãrii Iconar" în anul 1931 alãturi de Gheorghe Antonovici, George Drumur, Ion Rosca si Neculai Pavel, apoi al "Colectiei Iconar" si "Editurii Iconar" (având colaborarea lui Iulian Vesper), si în final co-fondator al revistei "Iconar" (împreunã cu Liviu Rusu, Traian Brãileanu, Iulian Vesper si altii) apãrute în mod succesiv la Cernãuti, Mircea Streinul a desfãsurat în paralel o vie activitate literarã editând revistele "Argonaut", "Caietul celor 4" si "Fisier".
Fost redactor la ziarul "Buna Vestire" din Bucuresti (oficiosul Miscãrii Legionare), a colaborat intens la numeroase ziare si reviste cu versuri, esseuri si articole: "Crai-Nou", "Indrumarea", "Pana literara", "Orion", "Plai", "Viata Bucovinei", "Tara Sipenitului", "Cronica Romaneasca", "Tribuna" (aparute in Bucovina); "Frize", "Gandirea", "Revista Mea", "Vremea", "Pagini Literare", "Raboj", "Pamantul", "Capricorn", "Insemnari", "Izvod", "Orientari", "Lanuri", "Floarea de foc", "Curentul", "Bloc", "Arc", "Grai moldovenesc", "Petrodava", "Treisprezece", etc.
A tradus un numar însemnat din operele reprezentative ale scriitorilor universali ai timpului: "Diseara se improvizeazã" de Pirandello (teatru); "George Trakl - Opere"; "Motanul" de August Hinrich (comedie in trei acte; "Razboiul opiului" de Hans Jany Rudi Brungraber (roman); "Doamna cu garoafe" de J.A. Groman (roman); "Orpheu" de Gluck.
Decedat în conditii misterioase dupã invazia bolsevicã, la data de 17 Aprilie 1945, în Bucuresti.
OPERA:
-"Carte de iconar" (versuri). Cernăuți, 1933;
-"Itinerariu cu anexe în vis" (premiul național de poezie pe anul 1934 al Societatii Scriitorilor Români). Colectia "Iconar", Cernăuți, 1934;
-"Tarot sau călătoria omului" (cu cinci gravuri în linoleum de Rudolf Rybiczka). Editura "Iconar", Cernăuți, 1935;
-"Divertisment". Editura "Iconar", Cernăuți, 1936;
-"Zece cuvinte ale fericitului Francisc din Assisi". Editura "Țara Sipenitului", Cernăuți, 1936;
-"Comentarii lirice la poeme într'un vers de Ion Pillat". Cernăuți, 1936;
-"Cerbul de aur" (f.a.d.);
-"Meșterul Manole" (libret pentru o operă de Paul Constantinescu), Cernăuți, 193(6)?;
-"Legionarii urcau spre cer" (roman). Cernăuți;
-"Poeții tineri bucovineni" (antologie, cu 14 portrete în peniță de Rudolf Rybiczka). Editura "Iconar", Cernăuți, 1938;
-"Contribuția Bucovinei tinere la poezia românească" (studiu). În revista "Însemnări Sociologice" (Dir. Traian Brăileanu), Vol. III, Nr. 11, 1938, Cernăuți;
-"Aventura Domnișoarei Zenobia Magheru". Editura "Vremea", București, 1938. 128 pag.;
-"Ion Aluion". Tipografia "Mitropolitul Silvestru", Cernăuți, 1938. 280 pag.;
-"Viața în pădure". Editura "Fundația pentru literatură și artă", Buc., 1939. 236 pag.;
-"Mircea Streinul - Opera lirică (1929-1939)". Vol. I, Cernăuți, 1939;
-"Guzli sau Tsui-Tsui, romanul unui băiat de stradă", 1940 (f.a.d.);
-"Istoria literaturii române. Îndrumător pentru tineret" (în colaborare cu Dan Pantazescu). București, 1941;
-"Drama casei Timotei". Editura "Cultura Românească", Bucuresti, 1941;
-"Prăvălia Diavolului", Vol. I-II. Editura "Cultura Românească", București, 1942 (primul roman românesc având ca descripție ororile stalinismului după ocuparea Bucovinei în 1940 de către Rusia bolșevică);
-"Soarele răsare noaptea". Editura "Publicom", București, 1943;
-"Băieți de fată". București, 1944.
Meteorologie
Barometrele campestre cari le stiu,
nu au arcuri de otel, si nici argintul viu
nu svâcneste 'n ele.
Bunul Dumnezeu, cum a'ngrijit de toate cele!
Vrei sa stii de-o fi în lanuri soare
mult? Citeste'n jocul rond de rândunele:
daca aripa se'nscrie bine, fac prinsoare
ca vei cauta racoarea serii, -
la toamna s'or aprinde'n ramuri merii
si vei spune - pentru-a câta oara? -
"Calda strasnic fu aceasta vara!"
Unchiul ostru al lui Pascoli zicea:
"Stele linistite, dimineata va ploua".
***
Când vad cum plugurile ara,
fierul lor îl simt în mine
si-alerg cu cerul peste seara
ca sa strig spre el: "Vecine!".
nu au arcuri de otel, si nici argintul viu
nu svâcneste 'n ele.
Bunul Dumnezeu, cum a'ngrijit de toate cele!
Vrei sa stii de-o fi în lanuri soare
mult? Citeste'n jocul rond de rândunele:
daca aripa se'nscrie bine, fac prinsoare
ca vei cauta racoarea serii, -
la toamna s'or aprinde'n ramuri merii
si vei spune - pentru-a câta oara? -
"Calda strasnic fu aceasta vara!"
Unchiul ostru al lui Pascoli zicea:
"Stele linistite, dimineata va ploua".
***
Când vad cum plugurile ara,
fierul lor îl simt în mine
si-alerg cu cerul peste seara
ca sa strig spre el: "Vecine!".
Arestarea unui îndrăzneţ pungaş
Joi seara
pe când comerciantul de porci Sidac Dumitru
din Coclucica no. 143
se găsea cu agentul de la Primărie Dubniciuc la un pahar
de vin
în restaurantul lui Tauber
din strada regina Maria,
şi-a făcut apariţia în birt un anume Dumitrescu,
care,
dându-se şi el măcelar şi negustor de vite din Bucureşti,
s-a aşezat la masa tovarăşului de profesiune Sidac.
Începând discuţia asupra chestiunilor profesionale
ce-i priveau,
Dumitrescu i-a spus
între altele
tovarăşului Sidac
că lojează la Otelul Imperial împreună cu un prieten
al său
cu care Sidac ar face cumpărături de porci avantajoase
la Noua Suliţă.
La propunerea lui Dumitrescu,
Sidac a plecat cu el la Otelul Imperial,
unde au pus la cale plecarea pe a doua zi
la Noua Suliţă.
De la otel au plecat apoi
cu birja
la restaurantul Treffer
din strada Regina Maria.
Aici s-au aşezat la o masă şi au consumat câteva
sticle de vin.
În timpul când şedea la masă,
Dumitrescu era obsedat de gândul
cum ar putea să-i scoată din buzunar
lui Sidac
portmoneul cu suma de 7000 lei.
La un moment dat,
Pungaşul, cu o rară dibăcie, i-a scos tovarăşului său
portmoneul din buzunar,
fără ca acesta să simtă sau să observe ceva.
Plata consumaţiei a făcut-o
de data aceasta,
bine înţeles,
Dumitrescu,
care pentru a nu fi descoperit s-a grăbit să plece mai
devreme
decât tovarăşul său.
Puţin mai târziu a părăsit şi Sidac birtul.
Nu făcuse însă nici zece paşi, când,
din întâmplare,
pipăindu-şi buzunarele,
a constatat spre marea lui surprindere că îi lipseşte
portmoneul cu suma de 7000 lei.
Nefiind nimeni lângă el în birt,
bănuiala a căzut deci asupra lui Dumitrescu.
În culmea disperării
a anunţat imediat cazul agentului Mohilniţchi,
care împreună cu sergentul Ionescu Iordache
s-a transportat în grabă la Otelul Imperial,
unde l-au aşteptat pe pungaş.
Individul Dumitrescu,
odată în posesiunea banilor
s-a dus în localul de noapte San Souci,
unde a consumat mai multe sticle de şampanie.
Într-un târziu de noapte
s-a înapoiat la otel,
unde agentul a pus mâna pe el şi l-a predat Poliţiei.
La percheziţia corporală
s-a găsit asupra lui Dumitrescu suma de
6426 lei.
Fiind interogat asupra provenienţei acestor bani,
pungaşul a mărturisit că a plecat din Bucureşti cu suma
de 7800 lei,
dintre care 1000 lei i-a dat pe drum unui prieten al
său,
iar restul i-a rămas de cheltuială.
Deoarece spusele pungaşului nu corespund adevărului,
el a fost depus în arest,
iar cercetările continuă.
pe când comerciantul de porci Sidac Dumitru
din Coclucica no. 143
se găsea cu agentul de la Primărie Dubniciuc la un pahar
de vin
în restaurantul lui Tauber
din strada regina Maria,
şi-a făcut apariţia în birt un anume Dumitrescu,
care,
dându-se şi el măcelar şi negustor de vite din Bucureşti,
s-a aşezat la masa tovarăşului de profesiune Sidac.
Începând discuţia asupra chestiunilor profesionale
ce-i priveau,
Dumitrescu i-a spus
între altele
tovarăşului Sidac
că lojează la Otelul Imperial împreună cu un prieten
al său
cu care Sidac ar face cumpărături de porci avantajoase
la Noua Suliţă.
La propunerea lui Dumitrescu,
Sidac a plecat cu el la Otelul Imperial,
unde au pus la cale plecarea pe a doua zi
la Noua Suliţă.
De la otel au plecat apoi
cu birja
la restaurantul Treffer
din strada Regina Maria.
Aici s-au aşezat la o masă şi au consumat câteva
sticle de vin.
În timpul când şedea la masă,
Dumitrescu era obsedat de gândul
cum ar putea să-i scoată din buzunar
lui Sidac
portmoneul cu suma de 7000 lei.
La un moment dat,
Pungaşul, cu o rară dibăcie, i-a scos tovarăşului său
portmoneul din buzunar,
fără ca acesta să simtă sau să observe ceva.
Plata consumaţiei a făcut-o
de data aceasta,
bine înţeles,
Dumitrescu,
care pentru a nu fi descoperit s-a grăbit să plece mai
devreme
decât tovarăşul său.
Puţin mai târziu a părăsit şi Sidac birtul.
Nu făcuse însă nici zece paşi, când,
din întâmplare,
pipăindu-şi buzunarele,
a constatat spre marea lui surprindere că îi lipseşte
portmoneul cu suma de 7000 lei.
Nefiind nimeni lângă el în birt,
bănuiala a căzut deci asupra lui Dumitrescu.
În culmea disperării
a anunţat imediat cazul agentului Mohilniţchi,
care împreună cu sergentul Ionescu Iordache
s-a transportat în grabă la Otelul Imperial,
unde l-au aşteptat pe pungaş.
Individul Dumitrescu,
odată în posesiunea banilor
s-a dus în localul de noapte San Souci,
unde a consumat mai multe sticle de şampanie.
Într-un târziu de noapte
s-a înapoiat la otel,
unde agentul a pus mâna pe el şi l-a predat Poliţiei.
La percheziţia corporală
s-a găsit asupra lui Dumitrescu suma de
6426 lei.
Fiind interogat asupra provenienţei acestor bani,
pungaşul a mărturisit că a plecat din Bucureşti cu suma
de 7800 lei,
dintre care 1000 lei i-a dat pe drum unui prieten al
său,
iar restul i-a rămas de cheltuială.
Deoarece spusele pungaşului nu corespund adevărului,
el a fost depus în arest,
iar cercetările continuă.
Isus binecuvântând stelele
Atât de-ncetu cântă svon stelar,
că morţii doar l-aud în crucea serii;
în grâne coapte, de culoarea mierii,
draci mulţi neghinei pregătesc cântar.
Hulubi de abur, rupţi din nori într-una,
se-nneacă-n jocul de lumini stelare ;
prin cerc de-albastră apă moartă,-n zare
pluteşte nufărul de aur - luna.
Târziu, muncit şi plin de colb, Isus
deschide poarta ţarinei şi merge
spre lanul foşnitor ; şi fruntea-şi şterge
sub ploaia albă-a razelor de sus.
Apoi, oprindu-se trudit pe-un hat,
Isus binecuvântă deopotrivă
şi stelele, şi zarea milostivă,
uitând că e flămând şi însetat.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu