5. /30 APRILIE 2023 - TEATRU/FILM; GÂNDURI PESTE TIMP

SEPTIMIU SEVER

Septimiu Sever (actor)
Date personale
Născut	30 aprilie 1926  Turda, Cluj, România
Decedat	15 august 2017 (91 de ani)  Montréal, provincia Québec, Canada
Cetățenie	România
Ocupație	actor
Prezență online
Internet Movie Database
Modifică date / text

Septimiu Sever (n. 30 aprilie 1926, Turda – d. 15 august 2017, Montréal, Canada) a fost un actor român de teatru și film.

A absolvit în 1947 Academia Regală de Muzică și Artă Dramatică din București, clasa Marioarei Voiculescu. În 1948 a fost angajat la Teatrul Dramatic „Radu Stanca” din Sibiu iar din 1949 a fost angajat la Teatrul Bulandra din București.^[1]

A jucat în spectacole și pe scenele Teatrului Național din București, Teatrului Național din Cluj, Teatrului Mic din București și Teatrului „Ion Creangă” din București.^[1]

În anul 1971, împreună cu soția sa, Erastia Peretz (care fusese aleasă Miss România în 1931, pe când avea 17 ani^[2]), a emigrat în Franța.

În 1972 s-a mutat în Canada, unde s-a stabilit la Montréal. În Canada a jucat în filme ale televiziunii canadiene francofone. De asemenea, a ajutat la punerea în scenă a unor piese la Teatrul de Vară și a primit câteva roluri la Radio-Canada.^[3]

CUPRINS

• 1Distincții
• 2Filmografie
• 3Note
• 4Legături externe

DISTINCȚII[MODIFICARE | MODIFICARE SURSĂ]

• titlul de artist emerit (1962)^[4]
• Ordinul Meritul Cultural clasa a III-a (1967) „pentru merite deosebite în domeniul artei dramatice”.^[5]

FILMOGRAFIE[MODIFICARE | MODIFICARE SURSĂ]

• Mitrea Cocor (1952) - Mitrea Cocor
• Citadela sfărâmată (1957)
• La vârsta dragostei (1963)
• De-aș fi... Harap Alb (1965)
• Dacii (1967)
• Mihai Viteazul (1971) - Radu Buzescu
• Grand-papa (1976)
• Faut le faire (1977)
• Passe-Partout (1977-) (1 épisode)
• Jeunes en liberté (I) (1979)
• Jeunes en liberté (II) (1980)
• Marisol (1983)
• Le matou (1985)
• Sophie, Lilianne et Normand (1986)
• Manon (1987)
• La source du mal (1988)
• Rachel et Réjean Inc. (1988)
• Un signe de feu (1991)

Contele de Monte Cristo de Alexandre Dumas Septimiu Sever,Fory Etterle,Jules Cazaban TEATRU DRAMA

GEORGE CONSTANTIN

Sari la navigareSari la căutare

George Constantin
Date personale
Născut	3 mai 1933[1]  București, România
Decedat	30 aprilie 1994 (60 de ani)  București, România
Căsătorit cu	Iulia Buciuceanu
Copii	Mihai Constantin
Cetățenie	România
Ocupație	actor de teatru[*] actor de film
Roluri importante	Burebista, Semaca
Alte premii
Ordinul Meritul Cultural (1967)
Prezență online
Identificator titlu IMDb
Modifică date / text

George Constantin (n. 3 mai 1933, București – d. 30 aprilie 1994, București) a fost un actor român de film, radio, scenă, televiziune și voce, tatăl actorului Mihai Constantin.

BIOGRAFIE

DISTINCȚII

A fost distins cu Ordinul Meritul Cultural clasa a III-a (1967) „pentru merite deosebite în domeniul artei dramatice”^[2] și clasa a II-a (1971) „pentru merite deosebite în opera de construire a socialismului, cu prilejul aniversării a 50 de ani de la constituirea Partidului Comunist Român”.^[3]

De Ziua Mondială a Teatrului din 2016, George Constantin a primit postum o stea pe Aleea Celebrităților din Piața Timpului (Cocor) și Placheta Orașului București, în semn de recunoaștere și prețuire pentru întreaga sa activitate în domeniul teatrului și filmului.^[4]

FILMOGRAFIE

FILME CU GEORGE CONSTANTIN

Vezi filme

• Abel a rengetegben / Abel în codru (1994) - Surgyelan
• Începutul adevărului / Oglinda (1994)
• Un été inoubliable / O vară de neuitat (1994) Trailer
• Cel mai iubit dintre pământeni (1993)
• Timpul liber (1993)
• Domnișoara Christina (1992) - Doctorul
• Trandafirul si coroana / (1991)
• Getting Lucky (1990) - Jock
• Cuibul de viespi (1987) - Unchiul Michel
• Figurantii (1987)
• Escapada (1986)
• Totul se plătește (1986) - Gonfalone
• Întunecare (1985)
• Sezonul pescarusilor / Sezonul pescărușilor (1985)
• Galax, omul păpușă (1984)
• Racheta alba (Serial TV) / Racheta alba (1984)
• Dragostea și revoluția (1983)
• Pe malul stâng al Dunării albastre (1983) - Boierul Costi, cumnatul Zazei
• Prea cald pentru luna mai (1983)
• Calculatorul mărturisește (1982)
• Duelul (1981)
• Iancu Jianu, haiducul (1981)
• Înghițitorul de săbii (1981)
• Orgolii (1981) - prof. Botan
• Saltimbancii (1981) - Child at the circus
• Ștefan Luchian (1981) Trailer
• Un echipaj pentru Singapore (1981)
• Bietul Ioanide (1980) - dublaj voce Ioanide
• Burebista (1980) - Burebista
• Capcana (1980)

CITATE:

1. Da, actorul trebuie să fie lucid faţă de personajul său, să-l poată controla şi să-şi impună punctul de vedere.

2. De la cei bătrâni, de la maeştri, înveţi mereu, înveţi mereu ştiind ce nu poţi învăţa. De la cei tineri poţi avea surprize. Dar oricum, tot trebuie să înveţi mereu.

3. Creaţie este doar atunci când artistul reuşeşte să fie una, minte şi corp, cu personajul, deşi sunt doi oameni deosebiţi care se privesc, se admiră şi se critică unul pe altul.

4. Aş vrea să cred că păstrez o distanţă faţă de personaj. Mi se pare că actorul trebuie să lucreze la personaj ca pictor folosind nuanţe mai deschise sau mai închise, pentru că aceste nuanţe se amestecă în orice personaj. Trebuie să-ţi poţi vedea personajul pe care îl interpretezi, să-i poţi doza culorile, să-l poţi rectifica, să-l poţi îndrepta, să-l poţi îmbunătăţi.

5. 

AR TREBUI SĂ SE PUNĂ UN GRĂTAR LA INTRAREA ÎN ORICE SUFLET. CA SĂ NU SE BAGE NIMENI ÎN EL CU CUȚITUL.

ANIVERSAREA cu George Constantin

JAROSLAV HASEK

Biografie

Jaroslav Hašek (cehă ˈJaroslaf ˈHaʃɛk; 30 aprilie, 1883 – 3 ianuarie, 1923) a fost un scriitor satiric, umorist și un anarhist socialist^[17] ceh, cunoscut, în special, pentru romanul său Peripețiile bravului soldat Švejk, o colecție neterminată de incidente ridicole cu un soldat din Primul Război Mondial, care a fost tradusă în peste șaizeci de limbi. Hašek a mai scris și circa 1500 de povestiri. Hašek, care a lucrat și ca jurnalist, a dus o viață de boem și farsor.

Hašek a fost autorul mai multor schițe umoristice și satirice publicate în revistele Humoristické listy și Národní listy.

Romanul satiric antimilitarist de notorietate mondială „Peripețiile bravului soldat Svejk” (Osudy dobrého vojáka Švejka, 1921–1923) reprezintă capodopera sa și este considerat unul dintre cele mai bune romane ale secolului XX. O traducere parțială în limba română a acestui roman, semnată de Gafița Buga, a fost publicată în 1935 la editura „Doi bani” din București^[18] Varianta integrală, tradusă de Al. O. Teodoreanu și Jean Grosu, cu ilustrații originale de Josef Lada, a apărut in 1956, în colecția Clasicii Literaturii Universale.

Jaroslav Hašek
Jaroslav Hašek în ultimii săi ani de viață
Date personale
Nume la naștere	Jaroslav Matěj František Hašek
Născut	30 aprilie 1883[2][3][4][5][6][7][8][9][10][11]  Praga, Austro-Ungaria[2][12][13][11]
Decedat	3 ianuarie 1923 (39 de ani)[2][14][3][15][4][5][6][7][8][9][16][10][11]  Lipnice nad Sázavou[*], Cehia[2][11]
Cauza decesului	cauze naturale[*] (tuberculoză)
Părinți	Josef Hašek[*]
Căsătorit cu	Jarmila Hašková[*] (din 23 mai 1910)
Cetățenie	Austro-Ungaria  Cehoslovacia
Etnie	Cehi
Religie	Biserica Catolică
Ocupație	autor satirist[*] romancier[*] jurnalist
Partid politic	Party for Moderate Progress Within the Bounds of the Law[*], Partidul Social-Democrat Ceh[*]
Limbi	limba cehă[1]
Studii	Reálné gymnázium v Ječné[*]
Activitatea literară
Activ ca scriitor	1900-1922
Specie literară	Satiră
Opere semnificative	Peripețiile bravului soldat Švejk

Citate:

1. Măgarul nostru umbla posomorât, chinuit parcă de grele mustrări de cuget. Soldaţii vorbeau în faţa inteligentului măgar fără pic de sfială... era deci la curent cu întreaga afacere. Zbiera melancolic şi ori de câte ori trecea prin preajma copăcelului sădit în amintirea ocupării Bosniei şi Herţegovinei, îşi vâra coada între picioare şi ochii se tulburau.

2. Fericit şi clarvăzător e cel ce în viaţă se străduieşte să trăiască aşa cum ar dori să trăiască după moarte.

3. Dumnezeu a zămislit natura, prin urmare doar el e singurul în drept să hotărască asupra ei şi nimeni altul. Fiecare răspunde de faptele sale numai şi numai în faţa Domnului.

4. Dacă vremurile sunt atât de grele încât eşti obligat să ucizi arhiducii, nimeni nu se mai poate mira că este dus la poliţie.

5. Când un om circulă însoţit de un poliţist, înseamnă că se află într-un moment greu din viaţă.

6. Întotdeauna, în numele unei divinităţi binefăcătoare, scoasă din imaginaţia oamenilor, se pregăteşte măcelărirea sărmanei umanităţi.

7. Protectoare pentru ajutorarea familiilor celor ce şi-au aflat moartea într-una din minele soţului înseamnă să preiei patronajul serbării în scop de binefacere, înseamnă, înainte de toate, o toaletă fastuoasă comandată la Viena, pe urmă este nevoie să comanzi tablete pentru migrene, căci, fără doar şi poate, o să aibă loc şi nişte şedinţe de comitet, iar după încheiere să dai un banchet cum scrie la carte, să-i meargă vestea şi să plesnească toţi de necaz. Fireşte, treaba asta va costa, dar va avea grijă să vorbească cu soţul ei pentru a-l convinge să încerce o sporire a preţului la cărbuni.

8. Supărător este faptul că astăzi nu mai ai nicio posibilitate să deosebeşti un om cinstit de o secătură.

9. Timiditatea e trăsătura cea mai urâtă a firii omeneşti. E o şmecherie înveşmântată în vălul modestiei.

10. Jandarmi! Ce ciudat! De fiecare dată când e vorba să-i alini pe cei năpăstuiţi de pe urma calamităţilor... dumnealor trimit Jandarmii. Dacă e catastrofa mai mare, trimit armata. De obicei telegramele oficiale sunt foarte laconice: "Pierit optzeci de oameni, trimiteţi două companii". Aşadar, doi soldaţi de fiecare cadavru.