5. /28 APRILIE 2023 - POEZIE; GÂNDURI PESTE TIMP
IOLANDA MALAMEN
| Iolanda Malamen | |
 | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născută | (72 de ani) Ploiești, România |
| Părinți | Ștefania (născută Dumitrescu) și Gheorghe Malamen |
| Căsătorită cu | Mihai Elin |
| Copii | Maria |
| Naționalitate | română |
| Cetățenie | România  |
| Ocupație | poetă, prozatoare, cronicar de artă și pictoriță |
| Limbi | limba română |
| Activitatea literară | |
| Activă ca scriitoare | 1967 - prezent |
| Specie literară | poezie, proză |
| Operă de debut | 1. 1967 - poezii în revista „Cronica” 2. 1971 - volumul de poezii „Starea de grație” |
| Opere semnificative | „Starea de grație”, „Pământ sub zăpadă” |
| Note | |
| Premii | Premiul Asociației Scriitorilor din București, 2000, 2004 |
Modifică date / text  | |
Iolanda Malamen (n. 28 aprilie 1948, Ploiești) este o poetă, prozatoare, cronicar de artă și pictoriță română. Este fiica lui Gheorghe Malamen, medic, și a Ștefaniei (născută Dumitrescu). Urmează la Ploiești Școala Medie nr. 3 și Liceul „A.Toma", absolvit în 1965, și studiază 3 ani (1967 - 1970) medicina veterinară la Iași. Debutează cu poezii la revista „Cronica" în 1967, iar editorial în 1971, cu volumul de versuri Starea de grație. A avut mai multe expoziții personale de pictură.
OPERA LITERARĂ
- Stare de grație - București, Editura Eminescu, 1971[1]
- Călătorie în natură - București, Editura Cartea Românească, 1973[2]
- Pământ sub zăpadă - București, Editura Eminescu, 1976[3]
- O piatră albă pe o piatră neagră - București, Editura Cartea Românească, 1978[4]
- Floarea care merge - București, Editura Cartea Românească, 1983[5]
- Îngerul coborât în stradă - București, Editura Cartea Românească, 1997[6]
- Eu, meseria de călău și melancolica regină - București, Editura Crater, 1997[7]
- Triumful dantelei - București, Editura Cartea Românească, 1997[8]
- A doua Islandă - București, Editura Cartea Românească, 1999[9]
- Felipe și Margherita - București, Editura Crater, 2000[10]
- Casa Verdi - București, Editura Muzeul Literaturii Romane, 2001[11]
- Măcelul cămătarilor - București, Editura Crater, 2002[12]
- Scrisoarea lui Lavoisier - București, Editura Muzeul Literaturii Române, 2003[13]
- Alice în țara crimei - Editura Charmides, Bistrița, 2006[14]
- Scris și descris - serie de dialoguri cu scriitori români, Editura Charmides, 2007[15][16]
- Antoniu și Kawabata - București, Editura Cartea Românească, 2007[17]
- La început eram încă un om normal : dialog cyberspațial - coautor cu Esterházy, Péter, Editura Curtea Veche, 2010[18]
ALBUME DE ARTĂ
- Album Ion Pantilie, Editura Tracus Arte, Colecția Artiști români contemporani, București, 2011
- Album Gheorghe Pantelie, Editura Tracus Arte, Colecția Artiști români contemporani, București, 2012, ISBN: 9786068361864
- Album Radu Constantinescu, Editura Tracus Arte, Colecția Artiști români contemporani, București, ISBN: 9786068126562
- Album Anca Seel-Constantin, Editura Tracus Arte, Colecția Artiști români contemporani, București, 2011
- Album Angela Tomaselli, Editura Tracus Arte, Colecția Artiști români contemporani, București, 2011, ISBN: 9786066640848
- Album Ervant Nicogosian, Editura Tracus Arte, Colecția Artiști români contemporani, București, 2011, ISBN: 9786068361321
PREMII
IOLANDA MALAMEN- POEZIE PE PAINE- FOTOGRAME DIN ARHIVA LUI MURIVALE.mpg
CITAT:
ALEXANDRU JEBELEANU
Biografie
Alexandru Jebeleanu (n. 7 octombrie 1923, Șipet, Timiș – d. 28 aprilie 1996, București) A fost un poet român. După absolvirea liceului industrial la Timișoara a urmat un semestru cursurile Facultății de Agronomie din Timișoara.[1]
A trecut să studieze la Facultatea de Filologie a Universității din Timișoara, pe care a absolvit-o în 1959.[1]
A debutat în revista “Universul literar”, în 1941, debutul editorial fiind în 1945 cu volumul “Oglinzi sonore”.[1]
În 1949 a fost înființată Filiala Timișoara a Uniunii Scriitorilor din România, din care făceau parte 16 membri ai Uniunii Scriitorilor din România. În funcția de Secretar (președinte) a fost ales poetul Alexandru Jebeleanu[2], funcție pe care a îndeplinit-o până în 1970.
În 1952 publicația Scrisul bănățean a devenit revistă lunară a Uniunii Scriitorilor din România, avându-l ca redactor-șef pe Alexandru Jebeleanu[2], funcție pe care a îndeplinit-o până în 1972.
În ianuarie 1964 revista Scrisul bănățean și-a schimbat denumirea, devenind revista Orizont, cu apariție lunară. Din Comitetul de redacție făceau parte: Alexandru Jebeleanu (Redactor-șef), Ion Arieșanu, Nicolae Ciobanu, Anghel Dumbrăveanu (Secretar de redacție) și Andrei A. Lillin.[2]
Din 1972 a devenit redactor, apoi director al Editurii Facla din Timișoara.
Volume:
Antume
- Poezia nouă bănățeană, (volum colectiv ce-i include pe tinerii, pe atunci: Petru Sfetca, Petru Vintilă, Alexandru Jebeleanu, Pavel Bellu), alcătuit, îngrijit și prefațat de Virgil Birou, 1944;
- Oglinzi sonore (volum colectiv), Timișoara, 1945;
- Certitudini, București, 1958;
- Frumuseți simple, București, 1962;
- Nostalgii solare, București, 1965;
- Divagații și simetrii, București, 1969;
- Transparențe, București, 1972;
- Peregrinări terestre : Versuri, 85 p., Editura Facla, Timișoara, 1975;
- Surâsul Meduzei, Timișoara, 1979;
- Forma clară a inimii (sonete), Editura Eminescu, București, 1982;
- Viziunile lui Narcis, București, 1985;
- Linia azură a lucrurilor, prefață de Emil Manu, Timișoara, 1986;
- Arhitecturi de cristal, Timișoara, 1989;
- Magnolii de octombrie, Timișoara, 1994.
- Sonete de dragoste, 130 p., Editura Helicon, Timișoara, 1996; ISBN 973-574-169-5.
Postume
- Restituiri epistolare. vol.1, 286 p. Editura Eubeea, Timișoara, 2005; ISBN ISBN 973-673-049-2
- Restituiri epistolare. vol.2, 316 p. Editura Eubeea, Timișoara, 2006; ISBN 973-673-048-4
- 12 Sonete de dragoste / 12 Sonnets of love, ediție bilingvă, 60 p., traducători Rodica Opreanu, Bianca Nedelcu și Ana Zlibuț, Editura Eubeea, Timișoara, 2009; ISBN 978-973-673-163-8
POEZII:
"Regăsescu-mă pe drumul
Începutului, străbunul."
Lucian Blaga
Întoarce-m-aș lângă pământul natal,
Întoarce-m-aș lângă brazda neagră, aromată,
Părăsită de treizeci de ani.
Þărâna natală radiază-n mine:
Oază-n deșertul anilor. Mă refugiez,
Veghez în grădinile ei purpurii
Când e prea puțină ziuă pe lume.
Întoarce-m-aș să-mi recapăt rădăcinile,
Oricât de răsucite și gângave. Sunt ale mele!
Am cerul natal! Am leagănul, am arcul, am viile!
Ascultai cum se nasc bocetele și narcisele pe movilele străbunilor.
Acolo nu mi-e teamă de turlele morții,
Acolo nu mi-e teamă de viață!
Acolo plantele m-ar primi sensibile și
Fragede, semănând cu mâna mea dreaptă.
Le-aș dărui soarele meu să le-ascult germinația,
Să le grăbesc suișul, să le simt pârguirea și
Palpitația sub grațioasa pace de vară.
Noaptea neagră ca o brazdă, hermetica noapte
Ne-ar îngropa de fiecare dată, pe furiș, împreună
Ne-ar amesteca cu drumul și ne-ar macera taciturnă.
Începutului, străbunul."
Lucian Blaga
Întoarce-m-aș lângă pământul natal,
Întoarce-m-aș lângă brazda neagră, aromată,
Părăsită de treizeci de ani.
Þărâna natală radiază-n mine:
Oază-n deșertul anilor. Mă refugiez,
Veghez în grădinile ei purpurii
Când e prea puțină ziuă pe lume.
Întoarce-m-aș să-mi recapăt rădăcinile,
Oricât de răsucite și gângave. Sunt ale mele!
Am cerul natal! Am leagănul, am arcul, am viile!
Ascultai cum se nasc bocetele și narcisele pe movilele străbunilor.
Acolo nu mi-e teamă de turlele morții,
Acolo nu mi-e teamă de viață!
Acolo plantele m-ar primi sensibile și
Fragede, semănând cu mâna mea dreaptă.
Le-aș dărui soarele meu să le-ascult germinația,
Să le grăbesc suișul, să le simt pârguirea și
Palpitația sub grațioasa pace de vară.
Noaptea neagră ca o brazdă, hermetica noapte
Ne-ar îngropa de fiecare dată, pe furiș, împreună
Ne-ar amesteca cu drumul și ne-ar macera taciturnă.
În simfonia aceasta adânc mediteraneană
De-o să te scalzi o clipă cu inima senină,
N-o mai desprinzi de miez, cum rama de icoană,
Și n-o să muști cu dinții, albi, din carnea plină.
Ci asemeni unei scoici cu zvonuri de meduze
O vei purta în palmă. Și mângăind-o alene,
C-o sfântă înfiorare o vei lipi de buze
Ca fruntea unei triste madone italiene.
De-o să te scalzi o clipă cu inima senină,
N-o mai desprinzi de miez, cum rama de icoană,
Și n-o să muști cu dinții, albi, din carnea plină.
Ci asemeni unei scoici cu zvonuri de meduze
O vei purta în palmă. Și mângăind-o alene,
C-o sfântă înfiorare o vei lipi de buze
Ca fruntea unei triste madone italiene.
Desigur, vă trimit spre veșnicii
Cum vechi năieri spre Pontul Euxin,
Sclipiți, jucând, pe verdele marin,
Dar câte veți răzbate mâine vii?
Și câte va ucide, corosiv,
El, timpul, cu acidu-i, fără zei,
Iluzii-ngrămădite de-un condei,
Urcând și coborând ca un Sisif?
Răpusele nu le-oi lăsa prin larg,
Cu mâini zdrobite voi vâsli într-una,
Pun pe catarg al biruinței steag!
Și-ncrezător ca tristul Don Quichotte
Voi înfrunta genunile și luna,
Visând, amar, îndepărtatul Pont.
Cum vechi năieri spre Pontul Euxin,
Sclipiți, jucând, pe verdele marin,
Dar câte veți răzbate mâine vii?
Și câte va ucide, corosiv,
El, timpul, cu acidu-i, fără zei,
Iluzii-ngrămădite de-un condei,
Urcând și coborând ca un Sisif?
Răpusele nu le-oi lăsa prin larg,
Cu mâini zdrobite voi vâsli într-una,
Pun pe catarg al biruinței steag!
Și-ncrezător ca tristul Don Quichotte
Voi înfrunta genunile și luna,
Visând, amar, îndepărtatul Pont.
Anotimp antic
Stai napadit de ganduri intelepte,
Nici o cadere nu te mai patrunde,
Galgaie-n vai consolatoare unde,
Lent, vesnicii s-aduna centripete.
Fluxul din sange poate corespunde
Cu revarsarea lungilor versete.
Mijeste pacea, in sfarsit, poete!
Orb,
Pegas intr-o fresca ti s-ascunde.
Descoperind, calm, satisfactii simple
Vei adasta sa-ti sune-n geamuri stropii
Ori sa-ti indice talcuri grave plopii.
Din plusuri moi, prafos, cu biblioteca,
Orice-ar putea de-acum sa ti se-ntample,
Tu-l recitesti pe-Ovidiu, pe
Seneca
Nici o cadere nu te mai patrunde,
Galgaie-n vai consolatoare unde,
Lent, vesnicii s-aduna centripete.
Fluxul din sange poate corespunde
Cu revarsarea lungilor versete.
Mijeste pacea, in sfarsit, poete!
Orb,
Pegas intr-o fresca ti s-ascunde.
Descoperind, calm, satisfactii simple
Vei adasta sa-ti sune-n geamuri stropii
Ori sa-ti indice talcuri grave plopii.
Din plusuri moi, prafos, cu biblioteca,
Orice-ar putea de-acum sa ti se-ntample,
Tu-l recitesti pe-Ovidiu, pe
Seneca
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu