4. /3 MAI 2023 - MUZICĂ, PE O ARIPĂ DE CÂNT
ALEXANDRU PAȘCANU
| Alexandru Pașcanu | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | 3 mai 1920 București, România |
| Decedat | 6 iulie 1989, (69 de ani) București, Republica Socialistă România |
| Naționalitate |  România |
| Cetățenie |  România  |
| Ocupație | compozitor și profesor de muzică |
| Limbi vorbite | limba română |
| Activitate | |
| Educație | Conservatorul din București, Facultatea de Drept din București |
Modifică date / text  | |
Alexandru Pașcanu (n. 3 mai 1920, București – d. 6 iulie 1989 București) a fost un compozitor și profesor de muzică român.
A studiat în perioada 1938 - 1946 la Conservatorul din București, având ca profesori pe Marțian Negrea, Nicolae Brânzeu, Dimitrie Cuclin, Constantin Brăiloiu și Ionel Perlea. A urmat în paralel cursurile Facultății de Drept din București (1938-1944).[1]
Din 1952 a predat la Conservator teoria muzicii și solfegiu, iar din 1966 devenit profesor de armonie. Pe lângă alte articole de teorie muzicală, a publicat și un Tratat de armonie, în două volume, reeditat de mai multe ori.
Compoziții[modificare | modificare sursă]
- Serenade pentru violoncel și pian, 1955
- Marea Neagră, 1960
- Improvizație pentru violă și pian, 1965
- Toccata, 1969
- Baladă pentru clarinet și clavecin, 1970
- Bocete străbune pentru cor mixt, 1971
- Chindia pentru cor mixt, 1971
- Ah, ce bucurie! pentru cor de copii, 1974
- Noapte de vară pentru cor mixt, 1974
- Baladă pentru clarinet și orchestră, 1977
- Tinerețe pentru orchestră de coarde, 1979
- Festum hibernum pentru cor mixt, 1980
Scrieri[modificare | modificare sursă]
- Despre transpoziție, București 1955
- Despre instrumentele muzicale București 1959, 1962, 1980
- Armonie, București 1971, 1975, 1982
- Armonia : Manual pentru clasele X și XI, licee de muzică, Editura Didactică și Pedagogică, 1977
- Mai multe variante și o singură temă: Chindia, Editura Muzicală, 1976
- Marea Neagră : Poem simfonic, Editura Muzicală a Uniunii Compozitorilor din R.P.R. , 1964
- Străvechi tradiții ciclice, Editura Muzicală, 1980
culca-te in legnut (culeasă)
- Armonia volumul I, București, Editura Muzicală Grafoart, 2013
- Armonia volumul II, București, Editura Muzicală Grafoart, 2013
Înregistrări[modificare | modificare sursă]
- Pro humanitate. Poem simfonic (1972-83) / Balada pentru clarinet și orchestră de coarde (1977) / Tinerețe. Diptic pentru orchestră de cameră; cu Corul și orchestra ale Radioteleviziunii, Iosif Conta; editor Electrecord, 1984
Suita scurta de Alexandru PASCANU
| Dalida | |
 | |
| Date personale | |
|---|---|
| Nume la naștere | Yolanda Cristina Gigliotti |
| Născută | [1][2][3][4] Cairo, Regatul Egiptului(d)[5] |
| Decedată | (54 de ani)[1][2][3][6] Paris, Île-de-France, Franța[7] |
| Înmormântată | cimitirul Montmartre[*] |
| Cauza decesului | sinucidere (Supradoză) |
| Frați și surori | Orlando[*] |
| Căsătorită cu | Lucien Morisse[*] (–anii 1960) |
| Cetățenie | .svg){kind=small} Italia (–).svg){kind=small} Franța (–) |
| Ocupație | actriță de film cântăreață model dansatoare[*] |
| Limbi vorbite | limba franceză () limba engleză () Araba egipteană () limba spaniolă () limba italiană () |
| Alte nume | Dalida |
| Gen muzical | șansonetă[*] pop cântec popular[*] disco Muzica arabă |
| Tipul de voce | contralto |
| Instrument(e) | voce[*] |
| Ani de activitate | 1956-1987 |
| Case de discuri | Barclay (1956-1977) Carerre (1978–1987) |
| Interpretare cu | Alain Delon Mina |
| Premii | Comandor al Ordinului Artelor și Literelor[*] |
| Discografie | |
| Listă completă | Discografia Dalidei |
| Semnătură | |
 | |
| Prezență online | |
| Site web Internet Movie Database | |
| Modifică date / text | |
Dalida (pron. Dalidá), născută Iolanda Cristina Gigliotti, n. ,[1][2][3][4] Cairo, Regatul Egiptului(d)[5] – d. ,[1][2][3][6] Paris, Île-de-France, Franța[7]) a fost o cântăreață și actriță franceză, de origine italiană. A fost sora mai mare a producătorului și cântărețului Orlando.
Biografie[modificare | modificare sursă]
S-a născut în Egipt din părinți italieni, dar și-a petrecut o mare parte a vieții în Franța, unde, după ce a primit cetățenia franceză, a avut numele Yolanda Gigliotti.
Dalida a fost una dintre cele mai mari vedete ale muzicii franceze din a doua jumătate a sec.XX, având o faimă internațională. A primit 55 de discuri de aur și a fost prima cântăreață care a câștigat un disc de diamant. A cântat și înregistrat nenumărate melodii de succes, multe devenind șlagăre. Un faimos cântec al ei, din tinerețe, este „Bambino” (1957). Timbrul vocii sale era ușor recognoscibil. A continuat să cânte până aproape de tragica și prematura sa dispariție.
Dalida s-a sinucis cu barbiturice pe 3 mai 1987, după ce mai încercase o dată să-și ia viața, cu mai mulți ani înainte. În biletul de adio prin care își cerea scuze pentru gestul său, a menționat că a luat acea hotărâre pentru că viața i se părea insuportabilă.
Discografie[modificare | modificare sursă]
Filmografie[modificare | modificare sursă]
- Le Masque de Toutankhamon (1954)
- Sigara wa Kass alias Un verre et une cigarette alias A Cigarette and a Glass (1954)
- Brigade des mœurs (1957)
- Rapt au deuxième bureau (1958)
- Parlez-moi d'amour (1960)
- L'inconnue de Hong Kong (1963) cu Serge Gainsbourg
- Menage all'italiana (1965) cu Ugo Tognazzi
- Io ti amo (1968)
- Comme sur des roulettes (1977)
- Dalida pour toujours (documentar, 1977)
- Le sixième jour (1986) - Youssef Chahine
- Le grand voyage (documentar, 1997)
Pe numele ei real, Yolanda Cristina Gigliotti, artista cu origini egiptene și italiene a făcut furori în anii '60-'80. Dalida a cântat melodii în 10 limbi și a rămas una dintre cele mai populare interprete din lume. Albumele ei s-au vândut în peste 170 de milioane de exemplare. A avut o carieră incredibilă care a durat 30 de ani și a primit 70 de discuri de aur. Ea a fost și prima cântăreață care a primit discul de diamant. Fani din toată lumea au fredonat șalagărele ei ”Gigi LʼAmoroso”, ”Paroles, paroles”, ”Dirla Dirladada”.
Yolanda Gigliotti se naşte la 17 ianuarie 1933, în familia unor artişti imigranţi italieni, în Cairo, scrie historia.ro. Yolanda se face frumoasă și se prezintă pe ascuns la concursul Miss Ondine, unde ajunge printre finaliste.
În 1954, câştigă titlul de Miss Egipt, ceea ce o va plasa pe coperta revistei Cinémonde. În aceeaşi zi, e descoperită de un cineast francez, Marc de Gastyne, care-i convinge familia s-o lase să zboare la Paris, unde o aşteaptă succesul, în mod sigur. Ajunsă la Paris, la Crăciunul anului 1954, Miss Egipt e preluată de un impresar, dar acesta îi asigură un minim de supravieţuire. Locuieşte într-o cameră de servitoare și are un singur prieten, amabilul vecin de la etajul opt, care se numește Alain Delon.
Încă nu se numeşte “Dalida“, ci “Dalila“, pseudonimul din filmele egiptene. Respinsă mereu de cinema, Dalila îşi îngrijeşte vocea şi face încercări în domeniul muzicii. Accentul ei umple de încântare, în cadrul unei audiţii.
Într-o seară de aprilie 1956, o ascultă trei bărbaţi importanți în lumea muzicii. După spectacol, cei trei se năpustesc asupra tinerei femei, convinşi că puternica ei prezenţă orientală, părul negru, ochii mari voce înflăcărată vor cuceri lumea. Ei o numesc ”Dalida”.
Dalida s-a sinucis, pe 3 mai 1987
Urmează o viață tumultoasă, cu multe succese și mulți iubiți. Primul este Lucien Morisse, patron la Europe 1, bărbat însurat. Vor fi amanți pentru un timp, iar din 1961 se căsătoresc. Nu este fericită. În același an, întâlneşte un frumos pictor polonez, Jan Sobiesky, cu care îşi împarte succesele un an de zile. Nu se dovedeşte tovarăşul ideal și-l părăsește. După aceea, timp de doi ani şi jumătate, Christian de La Maziere, un tânăr de bună familie, devine amantul recunoscut.
Abia în august 1966, Dalida află ce înseamnă dragostea la prima vedere. Rămâne străfulgerată la Roma, văzându-l pe Luigi Tenco, muzicant şi cântăreţ în plină ascensiune, de 28 de ani (ea are 33 de ani). Vor urca amândoi pe scena Festivalului de la San Remo, dar Luigi nu se descurcă. Dalida găseşte trupul iubitului într-o baltă de sânge, în cameră: s-a împuşcat fără nici o explicaţie. O lună mai târziu, încearcă şi ea să se sinucidă, la Hotelul Prince-de-Galles. Scăpă ca prin minune, după cinci zile de comă.
Atunci când regăseşte iubirea, e vorba de alt italian de 22 de ani. Îl părăsește, dar era însărcinată și decide să facă un avort. Avea 34 de ani. Primește vestea că Lucien Morisse, fostul ei soț, s-a sinucis. Îl întâlneşte pe Richard Chamfray, autoproclamat conte de Saint-Germain, cu şapte ani mai tânăr. Omul era aventurier, iar în anul 1983 s-a sinucis. E al treilea bărbat din viaţa ei care se sinucide.
În ziua de sâmbătă, 2 mai 1987, la vârsta de 54 de ani, Dalida ia un pumn de pastile. A fost găsită îmbrăcată într-o pijama albă, întinsă pe pat, cu părul despletit pe pernă. ”Viaţa mi-e insuportabilă. Iertaţi-mă.”, a scris marea artistă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu