6. /4 MAI 2023 - POEZIE

Theodor Speranția

Biografie

SPERANTIA Theodor Dimitrie (numele la nastere: Theodor Dimitrie Nadejde), se naste la 4 mai 1856, comuna Deleni, judetul Iasi - moare in 9 mart. 1929, Bucuresti. 

Prozator si dramaturg. 

Fiul diaconului D. Nadejde. Tatal lui Eugeniu Speranlia . inrudit cu fratii Ioan si Gheorghe Nadejde . 

Urmeaza cursurile primare la Tirgu-Frumos. invatatorul ii schimba numele in Speranlia. isi incepe studiile superioare la seminarul „Veniamin Costachi" din Iasi, pe care-l paraseste sub influenta ideilor socialiste. Se inscrie la Facultatea de Stiinte si la Facultatea de Litere si Filosofie a Univ. din Iasi. Scoate impreuna cu fratii Nadejde si doctor Russel ziarul socialist Besarabia. Membru al Cercului socialist din Iasi (1880) si unul din intemeietorii si colaboratorii Contemporanului (188l-l888), de unde trece la Revista noua a lui Hasdeu . impreuna cu Z. C. Arbore si St. Besarabeanu scoate Amicul copiilor (1891). Studii de filosofie la Univ. din Liege, doctoratul in litere si filosofie (1886). Cunoaste miscarea folcloristica europeana si se introduce in cercetarea comparatista. Stabilit la Bucuresti, tine la Univ. un curs de folclor in calitate de docent privat (Lamuriri asupra literaturii romane culte si populare. Lectiune de deschidere tinuta la 27 ianuarie 1906 la Facultatea de Litere din Bucuresti) si un curs liber de Istoria teatrului.

Debuteaza cu versuri la Perdaful (1873).

Colaboreaza la: Contemporanul, Adevarul, Convorbiri literare. Dimineata, Drepturile omului. Familia, Graiul nostru. Literatura si arta romana. Munca literara si stiintifira, Noua revista romana. Rampa, Revista noua. Universul literar etc. Editeaza publicatii proprii: Cascavalul, Tamiia, Revista copiilor s. a. A publicat numeroase volum de anecdote (Anecdote populare, 1889; Anecdote afumate, 1898; Anecdote botezate, 1903; Anecdote piperate, 1903; Anecdote noua, 1909; Anecdote marinate, 1911; Anecdote cu minuni, 1918; Anecdote cu noroc, 1918; Anecdote proaspete, 1926 etc), teatru (Teatru, I, 1894; Mama soacra, 1894; De necaz, 1900; Ce face betia, 1900; Ce poale lenevia, 1908; Teatru de familie, 1912; Curcanii, 1922; Linga pamint, 1922), romane (Feighela, 1902; Fete de azi, I-II, 1908; Ma-nsala, 1921), povestiri pentru copii (Chitibus cel dragut, 1929) si studii de folclor (Introducere in literatura populara romana, 1904; Miorita si calusarii, 1914). Membru corespondent al Acad. Romane (1891).

Prin numeroasele prelucrari pe teme folclorice, Dimitrie Theodor Sperantia si-a dobindit faima de „anecdotist oficial" al epocii. Lipsa de gust in selectarea subiectelor, interventia abuziva (sugerata de titlurile culegerilor sale de anecdote „afumate", „impanate", „marinate", „piparate" etc.) pedalarea pe elemente de la periferia folclorului, calambururile indoielnice, umorul facil, naivitatea si prolixitatea plaseaza anecdotele si monologurile sale in zona subliteraturii. Tot atit de modeste sint si prelucrarile de povesti din volumul Din lumea lui Spulbera-Vint. Basme si basne vesele. Intentii educative urmareste si in piesele de teatru satesc sau pentru scolari. Din numeroasele sale volume de proza (schite, nuvele, povestiri, romane) pot fi retinute unele povestiri pentru copii si romanul Feighela, o evocare a atmosferei si moravurilor mediului evreiesc din preajma primului razboi mondial. Interesul pentru folclor il conduce spre cercetarea unor probleme teoretice ale literaturii populare. Introducere in literatura populara romana - studiu comparativ (1904) nu corespunde intentiilor sugerate de titlu. Dupa citeva generalitati nesemnificative, autorul trece la partea comparativa, marginita la „reproducerea" unor texte straine, mai ales franceze, fara un comentariu edificator. 

Capitolele referitoare la vers, repetitie, toponimice etc. sint tratate „amatoristic" (O. Barlea ). Caracterizarea speciilor folclorice este hazardata, iar analiza lor se limiteaza la rezumarea pieselor din colectia lui G. Dem. Teodorescu. Teorii fanteziste lanseaza Dimitrie Theodor Sperantia si in volumul Miorita si calusarii. Urme de la daci si alte studii de folclor (1914). Balada Miorita si altele (Mihu Copilu, de pilda) ca si jocul calusarilor ar reflecta mitul egiptean al lui Osiris, ucis de Set. Dimitrie Theodor Sperantia este un admirator al lui A. Pann , de care il apropie facilitatea in versificatie. Latura rezistenta a activitatii sale de folclorist ramine colaborarea la Graiul nostru, alaturi de O. Densusianu si I. A. Candrea . 

Interesante sint raspunsurile la chestionarele sale privind sarbatorile poporului roman si vechimea sau noutatea cintecelor populare. Abordeaza si cercetarea de istorie literara asupra lui Antioh Cantemir, Ienachita Vacarescu , Veniamin Costachi , Anton Pann si Costache Negruzzi . Urmareste evolutia fabulei in literatura romana (Fabula in genere si fabulisti romani in specie, 1892) si originea versificatiei romanesti (Versificatia romana si originea ei, 1906). Popularitatea scriitorului se datoreaza anecdotelor, care au cunoscut numeroase reeditari, si teatrului (comedia in versuri Talpa iadului, o dramatizare dupa Mandragola lui Machiavelli), scrise in ritm vioi si cu o oarecare savoare populara, „inveselitoare", dar lipsite de arta.

OPERA: Anecdote populare. Bucuresti, 1889 (ed. II, 1892; ed. VI, 1928); Alte anecdote populare, II, Bucuresti, 1892; Fabula in genere si fabulisti romani in specie. Bucuresti, 1892 (extras); Tot anecdote populare, III, Bucuresti, 1893; Homer intinerit. Cartea I din Iliada, Bucuresti, 1893; Vorba de acasa. Bucuresti, 1893; Proza, I-II, Bucuresti, 1893-l894; Teatru, I, Bucuresti, 1894; Mama soacra. Pe neasteptate. La mosi. De-ale casniciei, I, teatru, Bucuresti, 1894; Anecdote afumate. Bucuresti, 1898; De necaz, teatru satesc, Bucuresti, 1900; Ce face betia, teatru satesc, Bucuresti, 1900; Minunea vietii si cheia lumii. Bucuresti, 1902; Feighela, roman, Bucuresti, 1902; Anecdote botezate. Bucuresti, 1903; Anecdote piperate. Bucuresti, 1903; Pentru toti copiii, Bucuresti, 1904; Introducere in literatura populara romana, studiu comparativ, Bucuresti, 1904; Lamuriri asupra literaturii romane culte si populare, Bucuresti, 1906; Versificatiunea romana si originea ei. Bucuresti, 1906; Ce poate lenevia, drama populara in un act, Bucuresti, 1908 (ed. IV, 1929); Fete de azi, I-II, roman, Bucuresti, 1908; Scriitori vechi. Bucuresti, 1909; Anecdote noua. Bucuresti, 1909; Anecdote marinate. Bucuresti, 1911; Teatru de familie. Bucuresti, 1912; Miorita si calusarii. Urme de la daci si alte studii de folclor, Bucuresti, 1914; Anecdote cu minuni. Bucuresti, 1918; Anecdote cu noroc, Bucuresti, 1918; Sar si Ionel, Bucuresti, 1921 (ed. II, 1925); Ma-nsala, roman, Bucuresti, 1921; Vinovata, Bucuresti, 1922; Curcanii, comedie patriotica intr-un act, Bucuresti, 1922 (ed. m, 1925); Linga pamint, drama in contra functionarismului in trei tablouri, ed. II, Bucuresti, 1922 (ed. III, 1926), Calatoriile lui Enache Cocolos, ed. II, Bucuresti, 1922; Mireasa, drama in cinci tablouri, ed. III, Bucuresti, 1922 (ed. V, 1928); Mana vacilor, comedie populara in trei tablouri, ed. III, Bucuresti, 1922 (ed. V, 1928); Alte anecdote populare, II, ed. V, Bucuresti, 1922; Tot anecdote populare, III, ed. IV, Bucuresti, 1922; Din joc de carti, drama in doua acte, Bucuresti, 1925; Teatru de familie, 14 piese cuprinzind monologuri si scene pentru Conservatorul de Declamatie, Bucuresti, 1925; Anecdote proaspete, Bucuresti, 1926; Anecdote noua, ed. V, Bucuresti, 1927; Amintiri despre Ion Creanga, Bucuresti, 1927; Neamul nostru, feerie istorica in trei acte si un prolog, Bucuresti, 1927; Anecdote ilustrate. Bucuresti, 1928; inceput de viata. Bucuresti, 1929; Chitibus cel dragut, povestiri pentru copii, Bucuresti, 1929; Anecdote de post. Bucuresti, f. a.; Din lumea lui Spulbera-Vint, Bucuresti, f. a.; Icoane vii. Bucuresti, f. a.

REFERINTE CRITICE: T. Demetrescu, Profde literare, 1891; Th. Sperantia, Memoriu de calitati, titluri si calitati stiintifice, 1906; II. Chendi, Foiletoane, 1925; Alex. Cioranescu. Teatrul romanesc in versuri si izvoarele lui, 1943; /. L. R., III; Ov. Barlea, Istoria folcloristicii romanesti, 1974; I. Datcu, Sabina C. Stroescu, Dictionarul folcloristilor romani, 1979; A. Gh. Olteanu, Structurile retorice ale liricii orale romanesti, 1985.

Anecdote

·         Anecdote populare, 3 vol., 1889-1893

·         Anecdote afumate, 1898

·         Anecdote piperate, 1903

·         Anecdote botezate, 1903

·         Anecdote de post, 1904

·         Anecdote nouă, 1909

·         Anecdote marinate, 1912

·         Anecdote împănate, 1913

·         Anecdote cu minuni, 1918

·         Anecdote cu noroc, 1918

·         Anecdote illustrate, 1928

Proză

·         Proză, volum de basme și amintiri (volumul I - 1893)

·         Popa cel de treabă, volum de schițe și amintiri, 1894

Teatru

·         Mamă soacră, 1894

Povestiri pentru copii

·         Chițibuș cel drăguț, 1903

Romane

·         Feigheală, 1902

·         Mă-nșeală, 1921

Studii

·         Fabula în genere și fabuliștii români în specie, 1892

·         Introducere în literatura populară română, 1904

·         Graiul nostru, texte din toate părțile locuite de români, împreună cu Ion-Aurel Candrea și Ovid Densusianu, o culegere de texte dialectale românești (2 volume, 1906 - 1907)

·         Miorița și călușarii: Urme de la daci și alte studii de folklor, 1914

Cățeaua popii

Un ţigan zărind la popa
Pe sub gard nişte purcei
Şi părȃndu-i frumuşei,
Vru să cumpere vreo unu
Dac-ar fi şi s-ȋntȃmpla
Să nu-l vadă cineva.

Cum mergea aşa tiptel,
Numai şi căţeaua popii
Sare de colo la el!
“Ţibă haită”, zice dansul             (Ţibă = fugi de-aici)
Şi făr-a mai sta pe gȃnd
O pocneşte-n cap odată
Şi-o trȃnteşte la pămant.

Dar n-apucă se-ntoarce bine
Numai hop şi popa vine,
Şi-l ȋnhaţa drept de guler:
“Mi-ai ucis căţeaua cioara!
Te ucid şi eu şi pace”!
“Stai părinte, eşti om bun
Un cuvȃnt numai să-ţi spun”:

“Cum treceam eu pe colea,
Dar căţeaua ce făcea:
Botul pe labe-şi ţinea,
Se făcea că nu vedea.
Iară cand ȋi veni bine,
Ca nebuna, zmac la mine
Şi-n săritu-i şugubăţ,
Dă cu capul peste băţ.

Şi văzȃnd ca s-a lovit,
S-a făcut c-a şi murit.
Ia să vii şi dumneata
Şi sa-mi faci vreun rău ceva!
Dar ia fă-te-a ma scăpa,
Ca să vadă că m-am dus,
Şi sa vezi că se trezeşte,
Şi-ntr-o clipă, sare-n sus”!

Dragoș Vrânceanu

Biografie

VRANCEANU Dragos (numele la nastere: Dragos Vranceanu Nicula), se naste la 14 febr. 1907, comuna Babeni, judetul Vilcea - moare in 4 mai 1977, Bucuresti. 

Poet si traducator.

Fiul invatatorului Atanasie Vranceanu Nicula si al iylariei (n. Irimescu). Cursul primar la Babeni si Costesti-Vilcea (1915-l919), liceul la Rimnicu Vilcea si Balti, absolvit in . Studii universitare la Florenta (1928-l932). 

Redactor la Curentul si Curentul literar (1934-l938). Profesor de limba italiana la Acad. de inalte Studii Comerciale (1938-l941 si 1946-l949). 

Corespondent de presa si atasat cultural la consulatul roman din Milano (194l-l944); refugiat in Elvetia (1944-l945), revenit in tara, dupa o alta sedere in Italia, . intre 1950 si 1952, functionar la TAP Athenee Palace; intre 1952 si 1957, colaborator al Institutului de Folclor si al Institutului de Lingvistica. Redactor la Luceafarul (1962-l967). Din 1964 frecvente calatorii in Italia, conferentiind la Urbino, Florenta, Napoli, Pisa, Roma. Lector de limba italiana la Institutul de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu“ din Bucuresti (1964-l968).

Debuteaza in Universul literar (1927); colaboreaza la Azi, Bilete de papagal, Ramuri, Revista Fundatiilor Regale, Viata literara, Universul literar (1934-l940), Scinteia, Munca, Gazeta literara, Romania literara, Contemporanul, Tribuna, Tribuna Romaniei (1960-l967), precum si ia revista italiene Avanii, L'Approdo Letterario, Nuova Repubblica, Politica Internazionale (1945-l946), Costume, II Dramma, Europa Letteraria, Fiera Letteraria, Mezzogiorno, L'Osservatore, II Popolo Comasco, Studi Urbinati (1960- 1977) . Premiul scriitorilor tineri needitati, pentru primul volum Closca cu puii de aur (1934); Premiul pentru sonet al SSR (1934). 

Dupa 1965, noua volum de versuri (Columne, 1965; Poemele transhumantei, 1968; Poezii, 1968; Poezii, 1970; Migdalul inflorit a doua oara, 1972; Cintecele casei de sub padure, 1973; Cintecul vremilor, 1975; Closca cu puii de aur si alte versuri, 1975; Priveste spre oras, 1976), un volum de interviuri si evocari (Intilniri cu scriitori italieni, 1972), unul de eseuri (Materia literara si idealurile ei, 1976) si doua carti pentru copii (1974 si 1978) . in Italia: Attualita della cultura italiana, ed. Lampada, 1945 (eseu) si Tachicardia di Aliante, Milano, 1971 (versuri); tot aici a realizat cu Mario de Micheli o antologie de poezie romana (1961). A tradus in limba romana din Benvenuto Cellini (1958), Giovanni Pascoli (1968), Dino Campana (1970), Eugenio Montale (1968), Mario Luzi (1971), Danilo Doici (1966), Carlo Montella (1963), Enrico Emanuelli (1969), Carlo Bo (1972) s. a. si, in italiana, din Eminescu (1964, cu Mario de Micheli), Maria Banus (4 964, cu Andrea Zanzotte), E. Jebeleanu (1970, cu Elie Filippo Accrocca), Mihai Beniuc (1964, cu Elie Filippo Accrocca). Comemorat de importanti scriitori italieni la celebrul Gabinetto Viessieux de la Palazzo Strozzi din Florenta (23 oct. 1978). Intermediar activ intre cultura romana si cea italiana, V, e un poet al peisajului si miturilor autohtone, frecventarea liricii peninsulare neraminind fara ecou intr-o anumita portiune a poeziei sale.

O surprinzatoare intrepatrundere de „traditionalism" si „modernism" a fost indicata (S. Cioculescu ) drept cea mai pregnanta trasatura a poeziei lui Dragos Vranceanu Nu s-a semnalat totusi faptul ca o seama de titluri sau chiar cicluri intregi din volumele poetului sint reluate de el in carti succesive, asa incit imbinarea sau coprezenta unor atitudini poetice aparent divergente e constienta si reprezinta si ea un cautat efect stilistic, subordonat unei viziuni asupra ansamblului operei. Poeziile din Closca cu puii de aur (1934) apar intr-o cu totul alta ordine, si cu subdiviziuni in cicluri ce nu existau initial, in prima antologie personala a lui Dragos Vranceanu (Poezii, 1968), dar urmatoarea (Poezii, 1970) repropune sumarul volumului de debut in aceeasi succesiune; ea e din nou pulverizata in a treia (si cea mai reprezentativa) culegere globala a autorului, Closca cu puii de aur si alte versuri (1934-l975) din 1975; Cintecele casei de sub padure (1973) este anticipata printr-un ciclu masiv in Poezii (1968), prin altul in Poezii (1970), iar Cintecul vremilor (1975) printr-un ciclu din Closca cu puii de aur (1975); in fine, ultima placheta a poetului, Priveste spre oras (1976) republica titluri ce aparusera in Poezii, 1968 (unde erau atribuite ciclului Cintecele casei de sub padure) sau chiar in Cintecul vremilor (1975) care nu mai era o antologie. S-ar spune ca poetul amesteca voit piesele unui joc pentru a-si propune in final creatia ca pe un intreg ^ carui dispunere ideala n-a fost gasita. 

Poeziile se aglomereaza adeseori in cicluri: Poemele transhumantei (1968) se vor o evocare baladesca, narativa si lirica in acelasi timp, a istoriei romanilor de la retragerea aureliana („Pe cind cresteau - din doua neamuri prunci, / un imparat al lor ii parasi") si pina la lupta de la Posada, evocata intr-un analogon lirico-descriptiv al celebrului Chronicon pictum ce marturiseste despre infringerea angevina; Cintecele casei de sub padure circumscriu un spatiu al copilariei, descris in toata aura lui mitica, dar si cu geografia sa (Oltul, casele, gradinile), cu vietatile padurii si iernile sale fabuloase; Migdalul inflorit a doua oara (1972), una din reusitele incontestabile ale poetului, contine poezii inspirate de fastuosul decor italian (Florenta, coasta Liguriei, Urbino) etc. Poetul debutase oarecum indecis intre cele doua corespondente ideale ale liricii sale: folclorul si poezia ermetica italiana; radical deosebite intre ele, acestea isi vor sapa, fiecare, amprenta in lirica succesiva a lui Dragos Vranceanu Pe de o parte, tematica „poeziei de tara", cum o numeste poetul, va reveni constant, trecind prin anumite tentatii retorice in Columne (1965), prin fibra evocatoare a Poemelor transhu-mantei (1968), prin recapitularea globala din Cintecul vremilor (1975), dar mai ales prin Cintecele casei de sub padure (1973), virf al liricii lui Dragos Vranceanu, regasind mereu consonante foclorice, dar sublimindu-le in momentele cele mai fericite in versuri remarcabile, in care simplitatea si limpezimea imaginii se cer apreciate ca produse ale unei rafinate stilizari. De cealalta parte, incepind cu unele poezii crepuscular ceremonioase din placheta de debut pina la determinanta inspiratie citadina din Priveste spre oras (1976), cu o reusita notabila in Migdalul inflorit a doua oara (1972), nota „ermetica" se vadeste printr-o serie de fracturi metrice, prin folosirea hiperbatonului, a enjambamentului si a altor procedee de sinteza metrica intilnite in poeti ca Montale, Luzi, Quasimodo, prin tematica „italiana", intr-o poezie intens subiectiva, de mare densitate intelectuala. 

Ambele zone stilistice vizate de creatia lui Dragos Vranceanu trebuie intelese numai ca mari repere posibile; lor li se adauga si alte nuante. Poetul scrie, de pilda, in acelasi spirit al poemelor ciclice, despre cele sapte minuni ale lumii antice o poezie conceptista si livresca, sau replica disperarii unui celebru vers leopardian („Vaghe stelle delI’Orsa") din Le ricordanze cu metafora stenica a regasirii copilariei din Dulci stele ale Ursei; reelaboreaza, prin filtre succesive, traditia autohtona a pastelului si a poeziei peisagiste, dindu-i o linie mai supla si o noua expresivitate. Jubilatia in fata naturii patriei careia i se asociaza uneori un sentiment predominant elegiac, revenirea la obirsii ca impacare cu existenta si abolire extatica a timpului alcatuiesc, pina la urma, locul geometric al liricii autorului. Ca eseist, Dragos Vranceanu a dat un interesant volum de portrete si dialoguri cu scriitori italieni contemporani (1972) si a adunat in Materia literara si idealurile ei (1976) articole si recenzii din deceniul al patrulea si al saselea, grupind astfel consideratii asupra versuiui popular la un loc cu aprecieri asupra unor scriitori interbelici (de la Bratescu-Voinesti la Gib. Mihaescu ) si cu recenzii despre carti relativ recente. Au ramas inedite poezii dintr-un proiectat volum de Ierburi amare, un „jurnal patetic", un volum de eseuri (A treia dimensiune a artei), traduceri din Leopardi si Montale, precum si o bogata corespondenta cu o seama de scriitori italieni importanti. 

OPERA: Closca cu puii de aur, versuri, Bucuresti, 1934; J. J. Rousseau, Pagini nemuritoare ale lui, alese si explicate de Romain Rolland, cu un cuvint introductiv de St. Soimescu, trad. de ~, Bucuresti, 1939; Attualita delta cultura italiana, Milano, 1945; Benvenuto Cellini, Viata lui Benvenuta Cellini scrisa de el insusi, trad. din lb. italiana de ~, Bucuresti, 1958; Jan Neruda, Povestiri din Malaia Strana, in romaneste de Lia Toader si ~, Bucuresti, 1958; Antologia della poesia romena, presentazione di Salvatore Quasimodo, introduzione di Mari o de Micheli, traduzione di Mario de'Micheli e ~, Firenze, 1961; Carlo Montella, Incendiu la cadastru, roman, in romaneste de ~, Bucuresti, 1963; Maria Banus, Nuovj spuzi, poesie scelte a cura di ~ e Andrea Zandotto, Milano, 1964; Mihai Beniuc, La vita della vita, antologia poetica a cura di ~ e Elio Filippo Accrocca e una traduzione di Salvatore Quasimodo [], Roma, 1964; Mihai Eminescu, Luceafarul. Der Abendstern, L'astro [] , traduzione in italiano, di Mario de Micheli e ~ [], Bucuresti, 1964; Columne, versuri. Bucuresti, 1965; Emilio-Manlio Bologna, Pataniile Pinochetei, in romaneste de Bucuresti, 1965; Danilo Doici, Marturii siciliene, trad. din lb. italiana de Bucuresti, 1968; Poemele transhumantei, Bucuresti, 1968; Poezii, cu un cuvint inainte de S. Cioculescu, Bucuresti, 1968; Eugenio Montale, Poezii, trad. si pref. de Bucuresti, 1968; Enrico Emanuelli, O minunata calatorie, trad. si cuvint inainte de ~, Bucuresti, 1969; Poezii, pref. de V. Streinu, Bucuresti, 1970; Dino Campana, Cinturi orfice, in romaneste de ~, Bucuresti, 1969; Eugen Jebeleanu, II sorriso di Hiroshima e altre poesie, traduzione di Elio Filipo Accrocca e ~, Parma, 1970; La porta clei leoni, traduzione di Roberto Sanesi e ~, Parma, 1970; Mario Luzi, Poeme, trad. si cuvint inainte de Bucuresti, 1971; Intilniri cu scriitori italieni. Bucuresti, 1972; Migdalul inflorit a doua oara, versuri, Bucuresti, 1972; Carlo Bo, Mostenirea lui Leopardi, cuvint inainte si trad. de ~, Bucuresti, 1972; Cintecele casei de sub padure, versuri, Bucuresti, 1973; Marina Javarone, in urma cu un noian de visuri, trad. de ~, Bucuresti, 1973; Creioane colorate, versuri pentru prescolari. Bucuresti, 1974; Cintecul vremilor, versuri, Bucuresti, 1975; Closca cu puii de aur si alte poezii (1934-l975), Bucuresti, 1975; Materia literara si idealurile ei, Bucuresti, 1976; Priveste spre oras, versuri. Bucuresti, 1976; Expediitie lui Alexandra cea mica, poveste in versuri, Bucuresti, 1978; E. Jebeleanu, Surisul Hiroshimei, versuri, trad. de Manuel Serrano P6rez, Elio Filippo Accrocca si Hubert Juin, Andrei Bantas si Georg Maurer, Proclamatie de Miguel Angel Asturias, Bucuresti, 1978; E. Montale, Poeme alese, trad. si pref. de Bucuresti, 1983; Versuri, ed., pref., tabel cronologic si bibliografie de Rodica Marian, Bucuresti, 1986.

REFERINTE CRITICE: E. Lovinescu, Ist. lit. mm. cont., 1937; G. Calinescu, Istoria-, L. Boz, Cartea cu poeti, f. a.; M. N. Rusu, in Luceafarul, nr. 10, 1966; A. Martin, Poeti contemporani, I, 1967; St. Aug. Doinas, Poezie si moda poetica, 1972; Gh. Grigurcu, Teritoriu liric, 1972; idem, Idei si forme critice, 1973; Ov. S. Crohmalniceanu, Literatura, II; VI. Streinu, Pagini, III; FI. Firan, De la Macedonski la Arghezi, 1975; Panaitescu-Perpessicius, Opere, VIII, 1975; Al. Piru, Poezia, I; C. Regman, Colocviul, 1976; Gh. Grigurcu, Poeti romani de azi, 1979; A. Popescu, in Steaua, nr. 5, 1978; Carlo Bo, in Manuscriptum, X, nr. 3, 1979; Adriana Mitescu, in voi. colectiv Literatura romana contemporana. I. Poezia, 1980; Gh. Grigurcu, Critici romani de azi, 1981; Dragos Vranceanu. Documentar bio-bibliografic, Biblioteca judeteana Vilcea, 1982; A. D. Munteanu, in Luceafarul, nr. 13, 1983; C. Ciopraga, in Convorbiri literare, nr. 5, 1987; Gh. Grigurcu, De la Mihai Eminescu

Lui Eminescu

Te-ai purtat pe tine
în întâmpinarea infinitului
mai departe decât oricine.

Ca într-un codru
ai pasit fara frica si prihana,
pâna acolo unde au început sa se auda
centaurii cruzi ai cunoasterii,
urlând dupa hrana.

Ajuns în aceste adâncuri ale mirarii -
n-ai uitat niciodata drumul înapoi
al tarii.

Versul tau curge prin multime,
cu fiecare om, cu fiecare an,
la o si mai întinsa adâncime

ca un ocean.

Din volumul „Columne”, 1965 

Au crescut secolele

Au crescut secolele
încet sau mai iute –
uneori în letargie,
alteori izbucnind în clipe
mari cât sorii din stihie.

Au dat si înapoi,
tragându-se-n paduri
si astupându-si cu mâna
uriasele guri.

Apoi s-au revarsat cântecele câteodata
peste câmpie,
ca Dunarea umflata.

Au crescut secolele mereu –
într-una greu,
sub vânt, sub ploaie, sub arsita mare
ca un pântec de sapatoare.

Au crescut secolele de norod,
Pâna la rod.

Din volumul „Columne”, 1965 

Numai în plutele bătrâne

Numai în plutele batrâne
care fosnesc mai usor ca aerul,
se pot ascunde zilele.

De fiecare data când ma întorc
le simt cum s-au strâns roi sub pleoape,
ca niste ciorchini de struguri de ape.

Prin perii de tufe
pestii s-au prins.
Ajung la prund pe calul aprins.

Am adus peste ierburi în spate,
ca pe o tolba cu proiecte,
un alt suflet cât o cetate.

Între padure si marele râu
am galopat fara frâu.

Din volumul „Cântecele casei de sub padure”, 1968