7. /27 MAI 2023 - MUZICĂ, PE O ARIPĂ DE CÂNT
ALEXANDRU VOEVIDCA
| Alexandru Voevidca | |
 | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut |  Vaslăuți, Imperiul Austriac |
| Decedat | (69 de ani) Cernăuți, România |
| Cetățenie |  Bucovina România |
| Ocupație | folclorist[*] profesor |
| Limbi vorbite | limba română |
Modifică date / text  | |
Alexandru Voevidca (n. 27 mai 1862, satul Vaslăuți, Bucovina, Imperiul Austro-Ungar — d. 6 iunie 1931, Cernăuți) a fost un folclorist și muzicolog român, dirijor de cor și orchestră din zona Bucovinei.
Biografie[modificare | modificare sursă]
Alexandru Voevidca s-a născut la data de 27 mai 1862 în satul Vaslăuți, din apropierea orașului Cernăuți (Imperiul Austro-Ungar). A urmat Școala Normală de învățători din Cernăuți (1877-1881), apoi a studiat muzica cu Anton Kuzela (teorie-solfegii, armonie, dirijat cor) și la Societatea Filarmonică din Cernăuți, cu Adalbert Hrimaly (armonie orchestrație).
A lucrat ca învățător la Suceava, Sinăuții de Jos, Boian, Cozmeni, apoi ca profesor de muzică (1919-1921), traducător de limbi străine (1919-1921), dirijor de cor și orchestră; inspector de muzică în Cernăuți (1923-1927).
Alexandru Voevidca a cules și publicat folclor din Bucovina și Moldova, fiind (după cum îl consideră Liviu Rusu) "primul cercetător obiectiv al cântecului popular din Bucovina". A colaborat cu articole la revistele Izvorașul, Voința Școalei. Este autor de lucrări didactice: "Manual metodic pentru predarea cântului în școalele primare. Partea I"; "Predarea cântecului după auz" (1923).
A compus muzică de teatru: "Doi morți vii" (vodevil pe un libret de Vasile Alecsandri, după "L'Homme blase" de Duvert și Lausanne (1928); muzică corală: "Poptpuriu național", cor mixt și pian, versuri populare (1922). A publicat mai multe culegeri de folclor: "17 Colinde, cântece de stea și urări de Anul Nou" (1924); "Cântece populare românești" (10 volume), manuscrise, publicate parțial în Matthias Friedwagner: "Rumänische Volkslieder aus der Bukowina. Liebeslieder mit 380 von Alex. Voevidca auggezeichneten Melodien, Würzburg" (1940) etc.
Alexandru Voevidca a decedat la data de 6 iunie 1931 în orașul Cernăuți.
LIANA ALEXANDRA MORARU
| Liana Alexandra | |
 Prof. univ. Dr. Liana Alexandra, compozitoare și pianistă, Premiul ACMEOR, Tel-Aviv, Israel, 1997. | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născută | 27 mai 1947 București, România București, România[1] |
| Decedată | (63 de ani) București, România București, România |
| Căsătorită cu | Șerban Nichifor |
| Cetățenie | România |
| Ocupație | Compozitor, profesor |
| Limbi vorbite | limba română |
| Activitate | |
| Studii | Universitatea Națională de Muzică București |
| Gen muzical | Muzică simfonică |
| Instrument(e) | Pianistă |
| Ani de activitate | 1967-2010 |
| Prezență online | |
| Site web | |
| Modifică date / text | |
Liana Alexandra (n. Liana Alexandra Moraru[2]; 27 mai 1947, București - d. 9 ianuarie 2011) a fost o compozitoare și pianistă[3] română, doctor în muzicologie și profesoară universitară la Universitatea Națională de Muzică din București. “Liana Alexandra este considerată drept cel mai important compozitor român al generației ei. Limbajul ei componistic este bogat, de la tehnica aleatorică și cea a clusterelor la melodica de amplu lirism inspirată de elemente folclorice din cultura ei natală.” (Gregory Youtz. The Pacific Lutheran University, Tacoma, Washington, U.S.A.)[4] S-a afirmat drept ilustră compozitoare pe plan național și la nivel internațional încă din anii 1970, obținând numeroase premii[4][5]. Intreaga ei creație componistică a fost publicata de editura franceză on-line www.free-scores.com[6].
A obținut numeroase premii internaționale de compozitie[4][5]. A susținut si o bogată activitate diplomatică, in calitate de Prim-Vicepreședintă a Asociației Culturale de Prietenie România-Israel. A inițiat în România și promovat sistematic, împreună cu compozitorul Șerban Nichifor, directia neo-consonantă[7], colaborând in special cu instituții muzicale de prestigiu din Statele Unite ale Americii, precum "Living Music Foundation" [8].
A fost căsătorită, din anul 1978, cu compozitorul și violoncelistul Șerban Nichifor, împreună cu care a fondat, în 1990, atât Liana Alexandra Nuova Musica Consonante-Living Music Foundation (USA)[9], cât și Duo Intermedia[10], un duo instrumental (violoncel și pian), cu care a susținut concerte în România și în străinătate, ca pianistă, colaborând în perioada 2002-2006 și cu flautista Susan McClellan din Statele Unite ale Americii[11]. Liana Alexandra și Șerban Nichifor s-au evidențiat și ca promotori ai genului de avangardă Visual Music[12] în spațiul cultural românesc [13].
În testamentul ei video [14], precum și în ultimul ei interviu (noiembrie 2010) Liana Alexandra declara: eu sunt profund dezamagită de răutațile colegilor. Adică nu mi-aș fi putut imagina că mă întâlnesc cu niște răutăți - invidie - atât de mari încât se plătesc unele și cu viața, la modul fizic...[11]. Pe data de 9 ianuarie 2011 Liana Alexandra a suferit hemoragia cerebrală fatală. Creațiile ei muzicale ei se păstreză la Academia Română și la Library of Congress din Statele Unite ale Americii[15].
Studii[modificare | modificare sursă]
A studiat la Conservatorul Ciprian Porumbescu din București (în prezent UNMB) în perioada 1965 - 1971 (șefă de promoție pe țară), cu Alfred Mendelsohn, Tudor Ciortea, Tiberiu Olah, Aurel Stroe, Albert Guttman, Emilia Comișel, urmând mai târziu cursuri de specializare în Germania, la Weimar și Darmstadt - cu Ton de Leeuw, Brian Ferneyhough și Morton Feldman. Bursă în cadrul “International Visitor Leadership Program” oferită de United States Information Agency (USIA), US State Department și de Institute for International Education (IIE) la Universitățile Stanford, Urbana-Illinois și Michigan (1983). În 1994 a obținut doctoratul în muzicologie (SUMMA CUM LAUDE) la UNMB, cu teza Componistica muzicală - un inefabil demers între fantezie și rigoare aritmetică și geometrică.
Cariera didactică[modificare | modificare sursă]
Începând din 1971 a predat la Universitatea Națională de Muzică din București la clasa de compoziție, orchestrație și forme muzicale. A început cariera didactică pe post de asistentă universitară, în perioada 1971-1990, parcurgând ulterior toate treptele didactice: lector (1990-1993), conferențiar (1993-1997) și profesor universitar (din 1997).
Opera[modificare | modificare sursă]
Întreaga ei creație componistică a fost publicată de editura franceză on-line www.free-scores.com.[6]
Compoziții muzicale (selecție)[modificare | modificare sursă]
- Simfonia I, 1971
- Cantata I "La curtile dorului" pe versuri de Lucian Blaga, 1971
- Muzică pentru clarinet, harpă și percuție, 1972
- "Valențe", moment simfonic, 1973
- Sonata pentru flaut solo, 1973
- Concert pentru clarinet și orchestră, 1974
- Secvență lirică pentru clarinet, trompetă și pian, 1974
- Muzică Concertantă pentru cinci soliști și orchestră, 1975
- Cantata a II-a "Laudă" pe versuri de Lucian Blaga, 1977
- Cantata a III-a "Țară-pământ, țară-idee" pe versuri de Nichita Stănescu, 1977
- "Colaje" pentru cvintet de alamă, 1977
- Simfonia a II-a (Imnuri), 1978
- Ciclul cameral "Consonanțe", 1978-1998
- Ciclul cameral "Incantații", 1978-2002
- „Crăiasa zăpezii” de Liana Alexandra, după Hans Christian Andersen, operă într-un act, 1978 București
- Concert pentru flaut, violă și orchestră, 1980
- Poemul coral "Soarele și luna", versuri populare, 1981
- „Mica Sirenă”, libretul de Anda Boldur, după Hans Christian Andersen, balet, 1982 București
- Simfonia a III-a , 1982-1983
- "Imagini întrerupte" pentru cvintet de suflători, 1983
- "Quasi Cadenza" pentru vioară solo, 1984
- Simfonia a IV-a , 1984
- "Allegro veloce e caratteristico" pentru orgă solo,1985
- Simfonia a V-a, 1985-1986
- Sonata pentru șase corni, 1986
- „In labirint”, libretul de George Arion, operă în două acte, 1987
- "Larghetto" pentru orchestră de coarde, 1988
- Simfonia a VI-a, 1988-1989
- "Intersecții", sonata pentru corn și pian, 1989
- Poem simfonic „Jerusalem”, 1990
- "Music for Het Trio", 1990
- Concert pentru orchestră de coarde,1991
- "A Tre"pentru flaut, clarinet și fagot,1991
- "Cadenza" pentru pian, 1992
- Sonata pentru pian, 1993
- Concert pentru pian la patru mâini și orchestră, 1993
- „Fantazie” pentru violoncel și pian, 1994
- "Poem pentru România" pentru soprana și pian, versuri de Eugene Van Itterbeek, 1994
- "Poem pentru Madona de la Neamț" pentru soprana și pian, versuri de Eugene Van Itterbeek, 1994
- „Chant d'amour de la dame à la licorne” versuri de Étienne de Sadeleer, operă de cameră, 1995
- Simfonia a VII-a, 1995-1996
- Concert pentru saxofon și orchestră, 1997
- "Cinci Mișcări" pentru violoncel și pian, 1997
- Melodie pentru violoncel și pian, 1999
- "Pastorale"pentru orchestră de suflători, 1999
- Concert pentru oboi și orchestră, 2000
- "Muzici paralele" pentru saxofon, violoncel și pian, 2001
- Concert pentru orgă și orchestră, 2002
- Simfonia a VIII-a "Variations", computer music, 2003
- "Bassoon Quartet", 2003
- Simfonia a IX-a "Jerusalem", 2003
- Ciclul cameral "Omagiu Pionierilor Americani", 2003-2006
- "8 Studies", computer music, 2004
- "Ritmuri" pentru patru percuționiști, 2004
- "Elegie"pentru contrabas solo, 2006
- "The Sojourn of The Spirit", libretul de John Gracen Brown, imaginea de Dan Reisinger și Ryan Geiss, Video-Operă, 2007-2010
Publicistică[modificare | modificare sursă]
- Portret Mihai Moldovan, în Muzica, 1985, nr.6
- Notația unor structuri de tip parlando-rubato, în Muzica, 1987, nr.7
- Notația unor structuri ritmice muzicale pe baza seriei aditive a numerelor triunghiulare, în Muzica, 1991, nr.2
Premii[modificare | modificare sursă]
- Premiul de prietenie România - Israel, ACMEOR, 1997 [16]
- Premiul Academiei Române (1980)[11]
- Premiul Uniunii Compozitorilor si Muzicologilor din Romania (1975, 1979, 1980, 1982, 1984, 1987, 1988)[11]
- Premiul "Gaudeamus" Olanda (1979 si 1980)[11]
- Premiul Beer-Sheva (1986)[11]
- Premiul Mannheim-Gedock (1989)[necesită citare]
- Premiul "Fanny Mendelssohn" Dortmund-Unna (1991)[11]
- Premiul Magadino (1992)[11]
- Premiul ISCM Mexico (1993)[11]
- Premiul ACMEOR Bucharest (1997)[11]
- Prize ACMEOR Tel-Aviv (1997)[11]
- Premiul Bourges (2003, 2004)[11]
- Ordinul "Meritul Cultural" (2004)[11]
- Medalia "United States Defense Attache Office" (2005)[11]
- Diploma de Onoare a Uniunii Compozitorilor Belgieni (2005)[11]
- Premiul "Punto Y Raya" Festival (2009)[11] ș. a.
- Lucrări publicate la: Editura Muzicală (București), Edition Modern (München), Editura Furore (Kassel)[17], Editura Cerosa (Klein-Winternheim)[18] și www.free-scores.com[6].
Discografie (selecție)[modificare | modificare sursă]
- Mansi Barberis, Carmen Petra-Basacopol, Liana Alexandra Șaptefrați, Irina Odăgescu-Țuțuianu, Cvartettino pentru coarde în stil neoclasic, Sonata pentru flaut și harpă, „Colaje” Pentru cvintet de alămuri, Sonata pentru vioară și pian, LP, Electrecord ST-ECE 01545
- Șerban Nichifor, Liana Alexandra, Anton Șuteu, Anamorphose, Incantații II, Culori, - Cvartetul Gaudeamus, Formația Musica Nova, LP, Electrecord ST-ECE 01694
- Crăiasa zăpezii, operă-feerie, LP, Electrecord, ST-ECE 03259; Audio CD, Electrecord, EDC757, Licență U.C.M.R.-A.D.A. RO7AF27500380
- Spire Live In Geneva Cathedral St. Pierre, ... Liana Alexandra, Consonances III, ... CD, Touch, 2005
- Contemporary Music IV - Audio CD (Feb. 22, 2005) by Paul Constantinescu, Pascal Bentoiu, Liana Alexandra, Șerban Nichifor, Laurențiu Profeta, et al. Electrecord, ASIN: B0007MSURQ.
- Symphony VI & Symphony VII - Audio CD, Romanian Broadcasting Corporation, Editura "CASA RADIO", Licență U.C.M.R.-A.D.A. 1122330
- Video Music Cyberart - Liana Alexandra, Șerban Nichifor - 12 Variations, Infinite Song, Sticky Dances, Video DVD, Electrecord EDVD 001, Licență Nr. RO8AV20500382
- Duo INTERMEDIA - Șerban Nichifor, violoncel & Liana Alexandra, pian - Music from ROMANIA and BELGIUM, Cesar Franck, Jacques Leduc, Raoul De Smet, Boudewijn Buckinx, Liana Alexandra, Șerban Nichifor, Editura Muzicală, Poziție catalog 038, Licență U.C.M.R.-A.D.A. 5AF081508184
- 60x60 (2006-2007) Vox Novus VN-002 [19][20]
- 60x60 (2004-2005) Vox Novus VN-001 [21][22] - Album Nominated for Just Plain Folks Award (2009)[23]
ALEXIA ȚALAVUTIS
| Alexia Țalavutis | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născută | (32 de ani) Constanța, România |
| Cetățenie | România |
| Ocupație | actriță |
| Limbi vorbite | limba română |
| Modifică date / text | |
Alexia Țalavutis (Alexandra Maria Țalavutis; n. 27 mai 1990, Constanța)[1] este o cântăreață, dansatoare, prezentatoare de emisiuni de radio și actriță de televiziune română, cel mai bine cunoscută publicului larg din România ca membră a formației Lala Band[2] și interpretă a personajului Monica Bora din serialul de televiziune Pariu cu viața, realizat și difuzat de canalul de televiziune Pro TV.
Note biografice[modificare | modificare sursă]
Născută în Constanța, la data de 27 mai 1990, Alexia a fost un copil prodigios. La șase ani a fost co-prezentatoare unei emisiuni pentru copii la televiziune. Dovedind calitătăți muzicale, Alexia a urmat cursurile Liceului de muzică George Enescu din București, după care a devenit studentă la teatru și jurnalism.[3]
Viață timpurie[modificare | modificare sursă]
I s-a decernat Premio Assolutto pentru interpretare muzicală la Festivalul Di Maiori din Italia.[4]
Lala Band și Pariu cu viața[modificare | modificare sursă]
În serialul Pariu cu viața, Alexia interpretează personajul Monica Bora.[5].
NICCOLO PAGANINI
| Niccolò Paganini | |
 | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | [1][2][3] Genova, Republica Genova[4][5][2][6] |
| Decedat | (57 de ani)[1][2][3] Nisa, Monarhia din Iulie[4][5][2][6] |
| Înmormântat | cimitero della Villetta[*][7] |
| Cetățenie |  Republica Genova |
| Ocupație | compozitor de muzică clasică[*] violonist virtuoz violist[*] chitarist compozitor |
| Limbi vorbite | limba italiană[8] |
| Gen muzical | muzică cultă[*] |
| Instrument(e) | vioară violă chitară |
| Premii | Ordine dello Speron d'oro[*] |
| Discografie | |
| Înregistrări notabile | 24 Caprices for Solo Violin[*] Violin Concerto No. 1[*] Violin Concerto n 2 of Niccolò Paganini[*] Violin Concerto No. 3[*] Violin Concerto No. 4[*] Violin Concerto No. 5[*] |
| Semnătură | |
 | |
| Prezență online | |
| Internet Movie Database VGMdb | |
| Modifică date / text | |
Niccolò Paganini (n. , Genova, Republica Genova – d. , Nisa, Monarhia din Iulie) a fost un violonist, violist, chitarist și compozitor italian. Este unul din cei mai faimoși virtuozi ai viorii și este considerat unul dintre cei mai mari violoniști din toate timpurile, având o intonație și o tehnică inovativă perfectă.
Biografie[modificare | modificare sursă]
Înainte de a deveni un virtuoz, aflat permanent în turnee, Paganini a fost angajat ca violonist la proaspăt înființata „Orchestră Națională” din Lucca. Din cauza dificultăților economice prin care trecea orașul pe vremea aceea, orchestra a fost desființată la scurt timp. În 1805, Napoleon i-a atribuit principatul Lucca surorii sale, Elisa Baciocchi, care în 1806 l-a invitat pe Paganini să se angajeze în orchestra de cameră a Curții ca al doilea violonist. După ce și această orchestră a fost desființată, Paganini a devenit membru al cvartetului de coarde al familiei ducale și a început să-i dea lecții de muzică tânărului prinț, dirijând, de asemenea, spectacole de operă. În 1809, invocând motive personale, Paganini a părăsit activitățile din Lucca și a început o viață de turnee.[9]
Activitatea componistică[modificare | modificare sursă]
- Concertul nr. 4 în re minor (folosit și în meloterapie pentru relaxare).
- Cele 24 de Capricii - acestea reprezentând o mare realizare a sa.
Premiul Paganini[modificare | modificare sursă]
Pentru promovarea activității concertistice a violoniștilor debutanți, începând din 1954, la Genova are loc la Teatrul Carlo Felice în lunile septembrie și octombrie Premiul Paganini sau Concursul internațional de vioară „Niccolò Paganini”. După primele 49 de ediții anuale, începând după 2002 concursul se ține la fiecare doi ani.
De o dificultate remarcabilă, concursul constă din trei faze: faza preliminară, faza semifinală și faza finală. Pentru primele două, accesul în sală este liber și pot fi ascultate diverse bucăți solistice pentru vioară, cu acompaniament de pian. Faza a treia are loc cu acompaniament de orchestră. Cei șase finaliști sunt premiați, iar în data de 12 octombrie câștigătorul are onoarea de a cânta cu faimoasa vioară a lui Paganini: Il Cannone.
The Best of Paganini
LIVIU TUDAN
| Liviu Tudan | |
| Date personale | |
|---|---|
| Nume la naștere | Dumitru Tunsoiu |
| Născut | 29 noiembrie 1947, București București, România |
| Decedat | 26 mai 2005, București București, România |
| Cetățenie | România |
| Ocupație | muzician, basist, compozitor, textier, producător de televiziune |
| Limbi vorbite | limba română |
| Activitate | |
| Alte nume | Liviu Tudan |
| Origine | român |
| Gen muzical | rock, pop, jazz |
| Instrument(e) | chitară bas, pian, claviaturi, voce |
| Ani de activitate | 1964–2005 |
| Interpretare cu | Sideral Metronom Roșu și Negru Paul Ghentzer Group |
| Modifică date / text | |
Liviu Tudan (nume original: Dumitru Tunsoiu, n. 29 noiembrie 1947, București – d. 26 mai 2005, București) a fost un basist și compozitor român de muzică rock, membru al formației Roșu și Negru.
Biografie[modificare | modificare sursă]
Născut în București, unde studiază în cadrul Școlii de Muzică nr. 1, absolvă la Iași cursurile Conservatorului de Muzică George Enescu, clasa Compoziție. Se îndreaptă rapid spre curentul rock, devenind de-a lungul timpului membru (chitară bas) al mai multor grupuri cunoscute, cum ar fi Sideral sau Metronom [1], dar trupa care l-a consacrat și de numele căreia rămâne legat este Roșu și Negru. Are colaborări cu multe personalități din muzica românească, cum ar fi Nuțu Olteanu, Gabriel Nacu, Florin Ochescu, Adrian Ordean, Nelu Dumitrescu, Marty Popescu, Ovidiu Lipan Țăndărică[1], fiind și unul dintre compozitorii preferați ai Didei Drăgan[2].
Numele Liviu Tudan este adoptat din 1965, cu ocazia interpretării personajului principal cu același nume din filmul „Ultima noapte a copilăriei”, regizat de Savel Stiopul[1].
Moare după o lungă suferință, ca urmare a unui cancer hepatic grefat pe ciroza cauzata de Hepatita C, de care suferea din 1976. În 2004 a beneficiat de un transplant de piesă hepatică de la soția sa.[3]
Activitate muzicală[modificare | modificare sursă]
- varii formații de club (1964–1965), ca basist
- Sideral (1965–1968), basist, solist vocal
- Roșu și Negru (1968–1970, 1974–1993, 1997–2003), basist, solist vocal, claviaturist
- Metronom (1970–1971), basist, solist vocal
- Paul Ghentzer Group (1972–1974), basist, solist vocal
Discografie[modificare | modificare sursă]
- Roșu și Negru – Flori de timp/Vrei (1977, single)
- Compilație – Formații rock 4 (1980, LP colectiv) — piesele Roșu și Negru – „Miracolul suprem”, „Copilul și soarele”
- Roșu și Negru – Alfabetul/Hai acasă (1980, single)
- Compilație – Invitație la discotecă 1 – Muzică de dans (1984, LP colectiv) — piesa Roșu și Negru – „Alfabetul”
- Compilație – Invitație la discotecă 4 – Muzică de dans (1984, LP colectiv) — piesele Roșu și Negru – „Hai acasă” și „Miracolul suprem”
- Compilatie – Estival Top (1985, LP/MC colectiv) — piesa Roșu și Negru – „Amurgul”
- Roșu și Negru – ...Pseudofabulă (1985, LP)
- Roșu și Negru – Culori (1986, LP/MC)
- Roșu și Negru – Semnul tău (1988, LP)
- Compilație – Orele Revoluției (1990, 3 LP-uri) — piesa Roșu și Negru – „Crăciun însîngerat”
- Roșu și Negru – Tribut lui Liviu Tudan – Roșu și Negru (2007, CD) — piesa „Lumea ca o pradă”
- Roșu și Negru – Muzică de colecție, Vol. 59 – Roșu și Negru (2008, CD, cu Jurnalul Național)
- Compilație video – Timpul chitarelor (2009, DVD) — piesele Sideral – „Uvertură / De-aseară latră”, Roșu și Negru – „Hai acasă”
Melodii compuse (în ordine alfabetică)[modificare | modificare sursă]
- „Aici” (versuri: Liviu Tudan)
- „Aleargă” (Roșu și Negru, 1979–an incert, needitată pe vreun disc, versuri: Liviu Tudan)
- „Alfabetul” (Roșu și Negru, 1978, melodie scrisă inițial pentru Angela Similea, versuri: Corina Brăneanu)
- „Amurgul” (Roșu și Negru, 1981, versuri: Octavian Goga)
- „Apel” (Roșu și Negru, 1975, versuri: Mihai Muncioiu)
- „Arheopterix” (Sideral, 1965, versuri: Liviu Tudan)
- „Aripi de pace” (Roșu și Negru, 1984, versuri: Nicolae Popeneciu)
- „Aș vrea să fiu cu tine” (Marina Florea, 1998, versuri: Aimee D'Albon)
- „Balada” (Roșu și Negru, 1975, versuri: Liviu Tudan)
- „Carnavalul” (Angela Similea, 1980, versuri: Liviu Tudan)
- „Când pleci tu” (Roșu și Negru, 1987, versuri: Dan Verona)
- „Cântec de țară” (Roșu și Negru, 1975, versuri: Eugen Patriche)
- „Copiii păcii” (Roșu și Negru, 1975, versuri: Nicoleta Gherghel)
- „Copilul și soarele” (Roșu și Negru, 1979, versuri: Corina Brăneanu)
- „Crăciun însângerat” (Roșu și Negru, 1990, versuri: George Stanca)
- „Crez de femeie” (Dida Drăgan, versuri: Dida Drăgan)
- „Dac-ai să vii” (Dida Drăgan, 1997, versuri: Dida Drăgan)
- „Dă-mi o clipă de iubire” (Metronom, 1970)
- „De aseară latră” (Sideral, 1967, versuri: Liviu Tudan)
- „De ce nu vii”(versuri: Liviu Tudan)
- „Dimineața” (1980, versuri: Daniela Crăsnaru)
- „Doare, Doamne, lumea” (Dida Drăgan, 1997, versuri: Dida Drăgan)
- „Drum în piatră” (Roșu și Negru, 1976, versuri: Ovidiu Dumitru)
- „E vremea noastră” (Roșu și Negru, 1976, versuri: Eugen Patriche, reluare parțială a piesei Sideral „Pasărea Archeopterix”)
- „Fată dragă” (Paul Ghentzer Group, 1973, versuri: Liviu Tudan)
- „Gândul meu” (Roșu și Negru, 1980)
- „Hai acasă” (Roșu și Negru, 1979, versuri: Ovidiu Dumitru)
- „Imagini de vis” (Roșu și Negru, 1989, versuri: Stelian Tănase)
- „Iubirea cere pace planetară” (Roșu și Negru, 1983, versuri: Lucian Avramescu)
- „Iubirea din inima mea” (Dida Drăgan, 2003, versuri: Dida Drăgan)
- „Într-o gară de metrou” (Roșu și Negru, 1982, versuri: Eugen Dumitru)
- „Joc în doi” (Roșu și Negru, 1987, versuri: Dan Verona)
- „Lacul” (Sideral, 1967, versuri: Mihai Eminescu)
- „La modă” (Roșu și Negru, 1982, versuri: Liviu Tudan)
- „La poarta vieții” (Roșu și Negru, 1982, versuri: Eugen Dumitru)
- „La țărmul unei amintiri” (Roșu și Negru, 1989, versuri: Eugen Dumitru)
- „Lumea basmului” (Roșu și Negru, 1979, versuri: Eugen Dumitru)
- „Lumea ca o pradă” (Roșu și Negru, 1997, versuri: Eugen Dumitru)
- „Lumea copilăriei” (Roșu și Negru, versuri: Nicolae Popeneciu)
- „Maximă” (Roșu și Negru, 1998, versuri: Horia Stoicanu)
- "Mesaj"(Roșu și Negru, 1975, versuri: Mihai Muncioiu)
- „Miracolul suprem” (Roșu și Negru, 1979, versuri: Daniela Crăsnaru)
- "Muzicanții" (Roșu și Negru, 1983, versuri adaptate după fabula lui Krîlov)
- "N'o, că n-am dat cu parul"(1999, versuri: Eugen Dumitru)
- „Nea Mărin” (Roșu și Negru, 1980, versuri: Liviu Tudan)
- „Ninge cu îngeri” (Dida Drăgan, 2003, versuri: Dida Drăgan)
- „Noaptea de dragoste” (Sideral, 1967)
- „Noaptea în oraș” (Roșu și Negru, 2000, versuri: Teodora Herghelegiu)
- „Nufăr alb” (Roșu și Negru, 1980, versuri: Liviu Tudan)
- „O lacrimă de stea” (Dida Drăgan, 1996, versuri: Dida Drăgan)
- „O oră, o clipă” (Dida Drăgan, 1997, versuri: Eugen Dumitru)
- „Oameni și fapte” (Unit Progresiv TM—Roșu și Negru, 1977, versuri: Daniela Crăsnaru)
- „Opțiune pentru pace” (Unit Progresiv TM—Roșu și Negru, 1977, versuri: Daniela Crăsnaru)
- „Parodie ex-olimpică” (Metronom, 1970)
- „Pas candid către realitate” (Unit Progresiv TM—Roșu și Negru, 1977, versuri: Daniela Crăsnaru)
- „Pasărea iubirii” (Roșu și Negru, 1979, versuri: Liviu Tudan)
- „Poveste fără final” (Dida Drăgan, 1997, versuri: Dida Drăgan)
- „Promisiuni” (Roșu și Negru, 1983, versuri: Nicolae Popeneciu)
- „Puterea muzicii” (Unit Progresiv TM—Roșu și Negru, 1978, versuri: Daniela Crăsnaru)
- „Răsărit” (Roșu și Negru, versuri: Nicolae Popeneciu)
- "Râzi din nou" (Elena Cârstea, 1982, versuri: Liviu Tudan)
- „Să cerem soarelui lumină” (Roșu și Negru, 1987, versuri: George Țărnea)
- „Semnul tău” (Roșu și Negru, 1986, versuri: George Stanca)
- „Sinestezie” (Metronom, 1970)
- „Somnoroase păsărele” (Sideral, 1967, versuri: Mihai Eminescu)
- „Spune-mi” (Candy & Gaz pe Foc, 2002)
- „Sub cer” (Roșu și Negru, 1982, versuri: Nicolae Popeneciu)
- „Sunt fiul țării” (Roșu și Negru, 1976, versuri: Eugen Patriche)
- „Scurtă privire asupra timpului” (Roșu și Negru, 1976, titlu original: „Scurtă privire asupra fructului oprit”)
- „Te aștept în zori” (Dida Drăgan, 1996)
- „Titi durul” (Roșu și Negru, 2000)
- "Un cântec prin lume"(Expres, 1980, versuri: Corina Brăneanu)
- „Uneori, suntem toți copii” (Corina Chiriac, 1979, versuri: Corina Brăneanu)
- „Val de mare” (Roșu și Negru, 1989, versuri: George Stanca)
- „Veniți cu noi” (Roșu și Negru, 1986)
- „Viața e mișto” (Roșu și Negru, 2000, versuri: Teodora Herghelegiu)
- „Vino iar” (Roșu și Negru, 1980, versuri: Daniela Crăsnaru)
- „Vis de copilărie” (Roșu și Negru, 1982, versuri: Nicolae Popeneciu)
- „Vis și culoare” (Roșu și Negru, 1976)
- „Voinicul” (Roșu și Negru, 1980, versuri: Liviu Tudan)
- „Vrei” (Roșu și Negru, 1976, versuri: Ovidiu Dumitru)
- „Zbor” (Roșu și Negru, 1982, versuri: Nicolae Popeneciu)
- „Zburătorul” (Unit Progresiv TM—Roșu și Negru, 1978, versuri: Popescu Roman Adrian)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu