6. /4 IUNIE 2023 - TEATRU/FILM
| Valentin Uritescu | |
 | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut |  Vinerea, Alba, România |
| Decedat | (81 de ani)[2][3][4] București, România |
| Cauza decesului | boala Parkinson |
| Copii | Bogdan Uritescu |
| Cetățenie |  România |
| Ocupație | actor actor de televiziune[*] |
| Limbi vorbite | limba română |
| Alma mater | Universitatea Națională de Artă Teatrală și Cinematografică „Ion Luca Caragiale” din București |
| Alte premii | |
| Ordinul Meritul Cultural în grad de ofițer[*] (2004)[1] | |
| Prezență online | |
Modifică date / text  | |
Valentin Uritescu (n. , Vinerea, Alba, România – d. , București, România) a fost un actor român de televiziune, film și teatru.
Biografie[modificare | modificare sursă]
A absolvit în 1963 Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică „I.L. Caragiale” (IATC) din București, la clasa profesorului Constantin Moruzan.[5]
Actorul Bogdan Uritescu este fiul lui Valentin Uritescu.[6]
A fost prezentator al emisiunii „Viața satului”.
În decursul carierei sale artistice a lucrat ca angajat la patru teatre:
- 1963-1968 la Teatrul "M. Filotti" din Brăila,
- 1968-1980 la "Teatrul Tineretului" din Piatra Neamț,
- 1981-1990 la Teatrul Bulandra din București,
- 1990 - - Teatrul Național Ion Luca Caragiale din București. S-a pensionat în urmă cu mai mulți ani.[7]
Filmografie[modificare | modificare sursă]
- Lumini și umbre (Serial TV) (1981 - 1982)
- Angela merge mai departe (1982)
- Întunericul alb (1982)
- Concurs (1982)
- Faleze de nisip (1983)
- Ochi de urs (1983)
- Întoarcerea din iad (1983)
- Lișca (1984)
- Al patrulea gard, lângă debarcader (1984)
- Acordați circumstanțe atenuante? (1984)
- Eroii nu au vîrstă (Serial TV) (1984) - comisarul Teșu
- Fapt divers (1985)
- Domnișoara Aurica (1985) - Gică Hau-Hau
- Trenul de aur (1986) - mecanicul de locomotivă Panait
- Noi, cei din linia întâi (1986) - sergentul Șaptefrați
- Umbrele soarelui (1988)
- Niște băieți grozavi (1988)
- Duminică în familie (1988)
- Flăcări pe comori (1988)
- De ce are vulpea coadă (1989) - bunicul lui Gabi
- Un studio în căutarea unei vedete (1989)
- Cei care plătesc cu viața (1989)
- Dreptatea (1989)
- Fără lumini de poziție (1989)
- Momentul adevărului (1989) - Tatăl
- Marea sfidare (1990)
- Rămînerea (1991) - nebunul satului
- Drumul câinilor (1991) - Octavian
- A unsprezecea poruncă (1991) - Karl
- Balanța (1991)
- Șobolanii roșii (1991) - Generalul
- De-aș fi Peter Pan (1992)
- Patul conjugal (1993)
- Neînvinsă-i dragostea (1993) - Iacob Lazăr
- Cel mai iubit dintre pămînteni (1993)
- Turnul din Pisa (2002) - Vali
- Examen (2003) - Nea Grigore
- Magnatul (2004) - dr. Iorgu Baltazar
- Cuscrele (Serial TV) (2005)
- Cu un pas înainte (2007) - Septimiu Baltag (1 episod, 2008)
- Războiul sexelor (2007) - Tatăl lui Horia
- Schimb valutar (2008) - socrul
- Scene de căsnicie (2008)
- Las Fierbinți (2012) - Titică
- Fals tratat de mântuire a sufletului (2018)
Dublaj[modificare | modificare sursă]
- Domnul Smee, în Peter Pan (2008)
- Bucșă, în Mașini (2006), Mașini 2 (2011) și în Mașini 3 (2017)
- The King, în Cenușăreasa (1950)
- The King, în Cenușăreasa II: Viața la castel (2002)
- The King, în Cenușăreasa III: Întoarcerea în timp (2007)
Teatru[modificare | modificare sursă]
- Ubu Rege (1990) - teatru radiofonic
Premii[modificare | modificare sursă]
- Premiul ACIN 1986 pentru rolurile din Noi, cei din linia întâi și Domnișoara Aurica
- Premiul UCIN 1991 Momentul adevărului, A unsprezecea poruncă, Rămânerea, Șobolanii roșii
- Premiul pentru interpretare masculină (1986) pentru rolul Sergentul Șaptefrați din "Lumini și umbre", regia Andrei Blaier.
Președintele României Ion Iliescu i-a conferit artistului Valentin Uritescu la 7 februarie 2004 Ordinul Meritul Cultural în grad de Ofițer, Categoria D - "Arta Spectacolului", „în semn de apreciere a întregii activități și pentru dăruirea și talentul interpretativ pus în slujba artei scenice și a spectacolului”.[8]
Publicații[modificare | modificare sursă]
- Așa sunt eu, prost, 2011
- Să ai grijă de cel bun din tine Amintiri, Editura Humanitas, 2013[9]
Așa sunt eu - interviu memorabil cu Valentin Uritescu @Din arhiva TVR
| Nineta Gusti | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născută | [1] |
| Decedată | (88 de ani) |
| Ocupație | actriță |
| Prezență online | |
| Modifică date / text | |
Nineta Gusti (n. 14/27 noiembrie 1913, Iași – d. 4 iunie 2002, Crevedia, județul Dâmbovița[2]) a fost o actriță română de teatru și film. A primit titlul de Artist Emerit.
Biografie[modificare | modificare sursă]
A copilărit la Vălenii de Munte, în casa pictorului Nicolae Tonitza. Casa copilăriei sale a făcut-o apoi să-și dorească să aibă și ea o casă la țară.[3]
A urmat cursurile Conservatorului de Artă Dramatică din București, având-o ca profesoară pe Lucia Sturdza-Bulandra. După absolvire, a fost actriță la teatrele Armatei, Bulandra, Nottara și Teatrul de Comedie. A jucat în spectacole precum Steaua fără nume de Mihail Sebastian, Trei surori de Anton Cehov, Slugă la doi stăpâni de Carlo Goldoni, Omul cu mârțoaga de George Ciprian, Moș Goriot de Honoré de Balzac, Căsătoria de Nikolai Gogol, Casa cu două intrări de Pedro Calderón de la Barca, Filumena Marturano de Eduardo De Filippo, Doctor fără voie de Molière etc. A interpretat roluri și în piesele de teatru radiofonic.
Actrița a afirmat că teatrul a fost marea ei iubire: „La teatru mă simțeam ca la mine acasă; era meseria mea; erau rolurile mele care îmi aparțineau și mi-au fost toate la fel de dragi. Deși aveam emoții puternice de fiecare dată, n-am zbârcit-o niciodată”.[3]
Nineta Gusti a debutat în cinematografie cu un rol în filmul Doi vecini (1959) regizat de Geo Saizescu. A fost căsătorită timp de 15 ani cu actorul Radu Beligan, cu care nu a avut copii. Vorbind despre căsătorie, ea a afirmat următoarele: „Cât despre căsătorie, eu nu am ținut niciodată la asta și nici nu cred în ea. Am fost împreună 15 ani cu Radu Beligan, dar nu mai știu câți dintre anii ăștia am fost căsătoriți; noi am fost 15 ani împreună”.[3]
A primit titlul de Artist Emerit (anterior anului 1960). A fost distinsă cu Ordinul Meritul Cultural clasa a III-a (1967) „pentru merite deosebite în domeniul artei dramatice”.[4]
Actrița a părăsit Bucureștiul prin 1970, mutându-se la Crevedia, unde a locuit într-o casă țărănească cu curte. Avea în fața casei o grădiniță cu flori pe care o îngrijea.[2] În ultimii ani, a dus un trai mai greu: uneori nu a avut nici măcar lemne cu care să-și încălzească soba, iar acoperișul casei s-a ruinat. UNITER-ul îi trimitea în fiecare lună pachete cu alimente, iar la Gala Artiștilor din 2001 a fost premiată cu 80 de milioane de lei vechi. În februarie 2002 a suferit o pareză, fiind țintuită la pat și trebuind să renunțe la fumat. Vorbind despre moarte cu o lună înainte de deces, Nineta Gusti a spus: „Eu nu cred în moarte, ci în plecare; o să plec pe o planetă cu oameni mai buni și mai frumoși care să se iubească între ei”.[3]
Activitatea teatrală[modificare | modificare sursă]
- Alice în țara minunilor (teatru radiofonic, 1971) - Regina de Cupă
Filmografie[modificare | modificare sursă]
- Steaua fără nume (teatru radiofonic, 1954) - eleva Zamfirescu
- Doi vecini (1959) - soția avocatului Theodorescu-Fălciu
- Avalanșa (1959)
- Telegrame (1960)
- Bădăranii (1960) - bucătăreasa
- La tribunal (film TV, 1962)
- Un surîs în plină vară (1964)
- Doi băieți ca pîinea caldă (1965)
- Balul de sîmbătă seara (1968)
- Canarul și viscolul (1970)
- Petrecerea (film TV, 1970)
- Ciuta (film TV, 1970)
- Idolul și Ion Anapoda (1971)
- Metamorfoze (1972)
- Puterea și adevărul (1972)
- Astă seară dansăm în familie (1972) - mama lui Mimi
- Ultimul cartuș (1973) - doamna Evelyne, patroana bordelului
- Parașutiștii (1973)
- Operațiunea Monstrul (1976) - mama lui Corneliu
- Instanța amînă pronunțarea (1976)
- Serenadă pentru etajul XII (1976)
- Râul care urcă muntele (1977)
- Eu, tu, și... Ovidiu (1978) - călătoarea în vârstă
- Iată femeia pe care o iubesc (1981)
- De dragul tău, Anca! (1983)
- Singur de cart (1983)
- Liliacul înflorește a doua oară (1988) - Bunica
Mit şi istorie: Actriţe de odinioară - Nineta Gusti (@Arhiva TVR)
| Alexandru Arșinel | |
 | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | Dolhasca, Baia, România[3] |
| Decedat | (83 de ani)[4] București, România |
| Căsătorit cu | Marilena (1968-2022)[1] |
| Cetățenie | România |
| Ocupație | actor |
| Limbi vorbite | limba română |
| Ani de activitate | 1962–2022 |
| Alte premii | |
| Ordinul Meritul Cultural | |
| Prezență online | |
| Modifică date / text | |
Alexandru Arșinel (n. , Dolhasca, Baia, România – d. , București, România) a fost un actor român de comedie, care a contribuit la teatrul de revistă, televiziune și film. A fost director al Teatrului de revistă „Constantin Tănase” din București.
A studiat la Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică, București (1962).
Arșinel este cunoscut și pentru parteneriatul cu Stela Popescu, cu care a jucat numeroase spectacole de revistă și emisiuni TV.
Biografie[modificare | modificare sursă]
Și-a făcut studiile la Facultatea de Teatru din București (Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică). În 1960 a fost ales să prezinte alături de colega sa, Cici Dumitrache, un spectacol televizat, regizat de Valeriu Lazarov, care reunea studenți de la Actorie, Regie și Conservator. A absolvit facultatea în 1962, din promoție făcând parte și Constantin Diplan, Camelia Zorlescu, Mișu Dobre, Harry Baranga, Harry Zomenov, Ion Fiscuteanu, Mihai Gingulescu și Ion Andrei. A plecat la Târgu Mureș unde se deschisese secția română la Teatrul Maghiar.
În 1964, a început să joace la teatrul de revistă „Constantin Tănase”, alături de Mircea Crișan, Puiu Călinescu, Horia Căciulescu, Ion Antonescu-Cărăbuș, Zizi Șerban, Mihai Ciucă, Elena Burnaz, cuplurile Horia Șerbănescu – Radu Zaharescu și Nicu Constantin - Alexandru Lulescu. A jucat în spectacole de teatru de revistă și a făcut cuplu pe scenă cu Stela Popescu, dând viață cupletelor scrise de Puiu Maximilian. A fost directorul Teatrului de revistă „Constantin Tănase” din 1998.
Alexandru Arșinel a înregistrat zeci de piese pentru Teatrul Național Radiofonic, multe fiind incluse în colecții audio, precum Cufărul de cultură: Cercul de Mircea Radu Iacoban, O noapte furtunoasă de I. L. Caragiale, Sărmanul Dionis de Mihai Eminescu, comediile muzicale Franțuzitele de Magda Duțu și Un poet romantic de Matei Milo, Cine-ajunge sus la fix de Dumitru Solomon, Căsătorie cu de-a sila de Molière, Praznicul ciubotarului de Thomas Dekker, Femeile care ucid bărbații de Michal Tonecki, Adunarea femeilor de Aristofan, Aventurile Baronului Münchausen de Gottfried August Bürger.
A fost protagonist al sute de spectacole de teatru, de divertisment și musicaluri și a lansat o serie de albume muzicale – „Evergreen”, „Cântece de Crăciun”, „Ce faci astă seară tu?”, „Olé”, „Parfum de romanță”, „La mulți ani viață!” etc. În spectacole, interpreta melodii din repertoriul lui Nat King Cole, Frank Sinatra, Engelbert Humperdinck, Tom Jones ș.a. Alexandru Arșinel declara că, dacă s-ar fi născut în SUA, ar fi devenit un al doilea Frank Sinatra. Într-un interviu declara: „Îl haleam pe Sinatra! Am un timbru mai frumos ca al lui. Mă asemăn cu Nat King Cole și cu Dean Martin, pe care i-am considerat cei mai mari. Când e vorba de cântat, chiar mă laud. Sunt bun! (…) Eu îmi găsesc un refugiu extraordinar în cântec. Mă retrag în mine, trăiesc la maximum fiecare piesă și cânt cu ochii închiși.”
A fost ales Cetățean de Onoare al Municipiului Suceava și al orașului natal, Dolhasca, iar Casa de Cultură din localitate îi poartă din 2014 numele.
Editura ALL i-a consacrat trei cărți: Alexandru Arșinel. De la Dolhasca pe Calea Victoriei (2012), Alexandru Arșinel. Și a fost mâna lui Dumnezeu de Oana Georgescu (2014) și Stela Popescu și Alexandru Arșinel. O pereche fără pereche de Aurel Storin.
S-a stins din viață la data de 29 septembrie 2022, la vârsta de 83 de ani, în urma unei boli îndelungate, fiind internat la secția de Terapie Intensivă a Spitalului Universitar de la mijlocul aceleiași luni. A fost înmormântat pe 2 octombrie 2022 la Cimitirul Bellu.[5]
Filmografie[modificare | modificare sursă]
- Ultimele zile ale verii (1976)
- Serenadă pentru etajul XII (1976)
- Ana și „hoțul” (1981)
- Ca-n filme (1984)
- Vară sentimentală (1986) - barmanul de la bufetul comunal
- Colierul de turcoaze (1986) - Wilensdorf
- Anotimpul iubirii (1987)
- În fiecare zi mi-e dor de tine (1988)
- Muzica e viața mea (1988)
- Flăcăul cu o singură bretea (1990)
- Miss Litoral (1991)
- A doua cădere a Constantinopolului (1994)
- Paradisul în direct (1995)
- Sexy Harem Ada Kaleh (2001)
- Toată lumea din familia noastră (2012)
Dublaj de voce[modificare | modificare sursă]
- Cartea Junglei: ursul Baloo
- Cartea Junglei 2: ursul Baloo
- Mașini: șeriful
- Mașini 2: șeriful
- Robin Hood (1973): Micul John
- Ratatouille: maestrul Auguste Gusteau
Premii și distincții[modificare | modificare sursă]
- Premiul Special UNITER pentru Teatrul de Revistă (2000)
- Ordinul Meritul Cultural în grad de Comandor, Categoria D - Arta Spectacolului, „în semn de apreciere a întregii activități și pentru dăruirea și talentul interpretativ pus în slujba artei scenice și a spectacolului” (2004)[6]
- Premiul pentru spectacolele de musical acordat la Gala Premiilor revistei „Actualitatea Muzicală” a UCMR (2008)
- Premiul de Excelență la Gala Premiilor „Confidențial” pentru Management și pentru întreaga carieră artistică (2009, 2010)
- Premii de Excelență și Premii Speciale la mai multe ediții ale Galelor Superlativelor VIP
- Premiul de Excelență și Premiul de Popularitate la Categoria „Actori” la Gala Celebrităților Anului 2010
- Medalia de Onoare a Federației Comunității Evreiești din România „pentru activitatea artistică prodigioasă dedicată teatrului românesc, pentru o viață de om exemplară, dăruită înțelegerii și apropierii dintre oameni, pentru un mare actor a cărui carieră se revărsă cu strălucire asupra scenei și publicului său” (2010)
- Premiul Special și Diploma de Onoare oferite de Ministerul Culturii și Patrimoniului Național cu ocazia aniversării a 50 de ani de carieră (2012)
- Premiul Special „Ambasadorul Teatrului Românesc” la Gala Premiilor VIP pentru management de succes și pentru activtatea desfășurată la Teatrul de Revistă „Constantin Tănase” (2013)
- de patru ori pe podium la Categoria „Cel mai bun actor” la Gala „Zece pentru România”
Alexandru Arșinel, Stela Popescu - Pongo
| Rodica Mureșan | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născută | (75 de ani)[1] Ploiești, România |
| Căsătorită cu | Mircea Mureșan |
| Copii | Cesonia Postelnicu |
| Cetățenie | România |
| Ocupație | actriță |
| Limbi vorbite | limba română |
| Activitate | |
| Alma mater | Universitatea Națională de Artă Teatrală și Cinematografică „Ion Luca Caragiale” din București |
| Prezență online | |
| Modifică date / text | |
Rodica Mureșan (n. 4 iunie 1947, Ploiești)[2] este o actriță română de teatru și film. A absolvit Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică din București în 1978. A debutat pe peliculă în anul 1977, cu rolul reginei Elisabeta a României, în filmul serial Războiul de independență, regizat de Sergiu Nicolaescu.[3]
Filmografie[modificare | modificare sursă]
- Războiul Independenței (Serial TV) (1977)
- Blestemul pămîntului – Blestemul iubirii (1980)
- Lumina palidă a durerii (1980)
- Întoarcere la dragostea dintîi... (1981)
- O lebădă iarna (1983)
- Secretul lui Bachus (1984) - Bica Barbu
- O lumină la etajul zece (1984)
- Sosesc păsările călătoare (1985)
- Promisiuni (1985)
- Racolarea (1985) - Irene
- Vară sentimentală (1986) - tehniciana agronom Maricica
- Luminile din larg (1986)
- Calatorie de neuitat - serial tv (1988)
- Liceenii Rock'n'Roll (1991)
- Miss Litoral (1991)
- A doua cădere a Constantinopolului (1994)
- Sexy Harem Ada Kaleh (2001) - Gina
- Lumea lui Geo Saizescu (2014) - documentar
Sursa foto: cinemagia.ro
După absolvire, a jucat la Teatrul Dramatic din Constanţa, în perioada 1978-1980, în spectacolele "Capcana de nichel" de Eugen Lumezianu şi "Cel care primeşte palme" de Leonid Andreev.
.jpg)
Sursa foto: cinemagia.ro
Actriţa Rodica Mureşan a fost distribuită totodată şi în numeroase filme: "Războiul de independenţă" (serial de televiziune, regia Sergiu Nicolaescu, 1977), "Lumini şi umbre" (serial de televiziune, regia Andrei Blaier, Mihai Constantinescu şi Mircea Mureşan, 1979), "Întoarcere la dragostea dintâi" (regia Mircea Mureşan, 1981), "O lebădă iarna" (regia Mircea Mureşan, 1983), "Secretul lui Bachus" (regia Geo Saizescu, 1983), "Sosesc păsările călătoare" (regia Geo Saizescu, 1984), "O lumină la etajul zece" (regia Malvina Urşianu, 1984), "Racolarea" (regia George Cornea, 1985), "Promisiuni" (regia Elisabeta Bostan, 1985), "Liceenii Rock'n Roll" (regia Nicolae Corjos, 1990), "Miss Litoral" (regia Mircea Mureşan, 1991), "Sexy Harem Ada Kaleh" (regia Mircea Mureşan, 2001) ş.a.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu