7. /10 IUNIE 2023 - MUZICĂ, PE O ARIPĂ DE CÂNT
DAN CONSTANTINESCU
| Dan Constantinescu (compozitor) | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | [1]  București, România |
| Decedat | (61 de ani)[2] |
| Cetățenie |  România |
| Ocupație | compozitor cadru didactic universitar[*] |
| Limbi vorbite | limba română |
Modifică date / text  | |
Dan Constantinescu (n. 10 iunie 1931, București – d. 6 februarie 1993) a fost un compozitor român.
Între anii 1950 și 1955 a studiat compoziția la clasa lui Mihail Jora, la Universitatea Națională de Muzică București, unde a rămas ca asistent de armonie și compoziție. Din 1990 a devenit profesor universitar.
În anul 1968 a primit premiul Academiei Române pentru Concertul de pian și orchestră mică, iar în anii 1976 și 1980 a primit premii de creație din partea Uniunii Compozitorilor.
E iarna - Muzica si versuri Dan
Constantinescu si Walter Dionisie
Dan Constantinescu - PLAY - Cad, mă ridic şi mai sper
| Arrigo Boito | |
 | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | [1][2][3][4] Padova, Imperiul Austriac[5][6][7][8] |
| Decedat | (76 de ani)[1][9][2][3] Milano, Regatul Italiei[10][6][11] |
| Înmormântat | cimitirul monumental din Milano[*] |
| Părinți | Silvestro Boito[*] |
| Cetățenie | .svg){kind=small} Regatul Italiei (–) |
| Religie | ateism |
| Ocupație | libretist[*] compozitor poet jurnalist scenarist politician scriitor |
| Limbi vorbite | limba italiană[12] |
| Alte nume | Tobia Gorrio |
| Studii | Conservatorio di Musica Giuseppe Verdi[*] |
| Gen muzical | operă muzică clasică |
| Premii | ordre des Saints-Maurice-et-Lazare[*] |
| Discografie | |
| Înregistrări notabile | Nerone[*] Mefistofele |
| Prezență online | |
| Internet Movie Database | |
| Modifică date / text | |
Arrigo Boito (de fapt Enrico Giuseppe Giovanni Boito, n. , Padova, Imperiul Austriac – d. , Milano, Regatul Italiei) a fost un compozitor și scriitor italian, cunoscut mai ales ca libretist și compozitor al operei Mefistofele.
Fiu al unui sculptor italian și al unei contese poloneze, Arrigo Boito a studiat la Conservatorul din Milano, iar la Paris și-a desăvârșit cunoștintele și a cunoscut pe cei mai mari compozitori ai timpului său: Rossini, Gounod, Berlioz, Auber, Verdi. Verdi l-a determinat să scrie Imnul Natiunilor (1862), ceea ce l-a ajutat să-și confirme talentul de compozitor.
Arrigo Boito a contribuit la refacerea sau scrierea unor librete pentru opere compuse de Giuseppe Verdi („Simon Boccanegra”, „Otello”, „Falstaff”).
Înflăcărat de ideile și muzica lui Richard Wagner, Boito traduce în italiană operele acestuia: „Rienzi” și „Tristan și Isolda”.
Totodată, scrie și opere proprii, dar dintre acestea nu a rămas în repertoriul actual decât Mefistofele.
Arrigo Boito, născut la 24 februarie 1842, a fost ceea ce s-ar putea considera un om renascentist al secolului al XIX- lea . A fost poet, jurnalist, romancier, libretist și compozitor și multe lucrări sale din acele discipline dintre diversele elemente fixe ale canonului operistic.
Inițial și-a propus să fie muzician, studiind la Conservatorul din Milano. Apoi a luptat în războiul celor șapte săptămâni și în cele din urmă va lucra ca director la Conservatorul din Parma între 1889 și 1897. A primit și un doctorat onorific de la Universitatea din Cambridge.
Nu a compus multă muzică, lăsând doar o opera, „Mefistofele”, finalizată. A murit la 10 iunie 1918.
Lucrări de semnătură
Puterile creatoare ale lui Boito ca compozitor au atins punctul culminant cu „Mefistofele”, operă care și-a găsit drumul în și în afara repertoriului de-a lungul deceniilor. Lucrarea este o adaptare a „Faust” a lui Goethe, dar spre deosebire de adaptări operistice mai faimoase ale lui Gounod și Berlioz, cea a lui Boito include și o secțiune din partea a două lucrări.
Și în timp ce „Mefistofele” rămâne o opera vitală în repertoriu, s-ar putea argumenta că impactul cel mai proeminent al lui Boito în lumea operei se rezumă la două libere pentru care nu doar a scris, ci și pentru care a luptat. Ele sunt, desigur, libretele pentru „Otello” și „Falstaff” de Verdi. Cele două capodopere și-au păstrat un loc puternic în repertoriu încă de la înființare și rămân în continuare adevăratul vârf al geniului creativ al lui Boito în lumea operei.
ARRIGO BOITO SINFONIA PART I ȘI II
RAY CHARLES
.jpg)
Ray Charles Robinson (n. , Albany(d), Georgia, SUA – d. , Beverly Hills, California, SUA) a fost un muzician american cunoscut sub numele de scenă Ray Charles (prescurtat pentru a se evita coincidența cu boxeurul Sugar Ray Robinson).
El a fost un pionier în materie de muzică soul în anii '50 prin fuzionarea muzicii rhythm and blues, gospel și blues înregistrând la Atlantic Records.[24][25][26] A contribuit la integrarea stilurilor country, rhythm and blues, și pop în anii '60 prin succesul pe care l-a avut la casa de discuri ABC, unde acesta a devenit unul dintre primii muzicieni afro-americani căruia i-a fost acordat control artistic de către o companie de înregistrări cunoscută.[27][28][29][30]
Frank Sinatra l-a numit pe Ray Charles „singurul geniu adevărat în show business” (în engleză „the only true genius in show business”). [25]
Biografie[modificare | modificare sursă]
Primii ani[modificare | modificare sursă]
Ray Charles Robinson a fost fiul lui Aretha și Bailey Robinson, un mecanic.[31] Mama sa era orfană din adolescență și muncea pe bază de iobăgie. Trăiau în Greenville, Florida cu tatăl lui Robinson și soția sa, Mary Jane Robinson. Familia Robinson a adoptat-o informal pe Aretha, aceasta luând numele de Robinson. Când a rămas însărcinată cu Bailey, din cauza scandalului creat a părăsit Greenville în vara lui 1930, întorcându-se la familia ei în Albany, Georgia pentru nașterea copilului, după care mama și copilul s-au întors în Greenville. Ea și Mary Jane l-au crescut pe Ray. Acesta era devotat pe deplin mamei sale, mai târziu amintind perseverența, autosuficiența și mândria mamei sale ca fiind modelul după care s-a ghidat în viață. Tatăl său i-a abandonat, a plecat din Greenville și s-a recăsătorit în altă parte.[32]
Când era mic, Charles era interesat de obiecte mecanice, privind deseori la vecinii care reparau mașini și utilaje. Latura sa muzicală a răsărit pe când avea 3 ani, la cafeneaua lui Wylie Pitman, Red Wing Cafe, când Pitman a cântat boogie woogie pe un pian vechi; Apoi Pitman a început să-l învețe pe Charles cum să cânte la pian. Charles și mama sa erau mereu bineveniți la Red Wing Cafe și chiar au trăit aici în timpul în care aveau dificultăți financiare.[33] Pitman avea, de asemenea, grijă de fratele mai mic al lui Ray, George. George a murit înecat în cada de spălat haine când avea 4 ani.[31][33]
Charles a început să-și piardă vederea la vârsta de 4 ani[34] sau 5,[35] și a devenit orb la 7 ani, aparent din cauza glaucomului.[36][34] Săracă, needucată, și în doliu după pierderea fiului cel mic, Aretha (sau Reatha) Robinson a apelat la cunoștințele din comunitate pentru a găsi o școală care să accepte un elev afro-american nevăzător. În ciuda protestului inițial, Charles a mers la Școala pentru Surdomuți din Florida din anul 1937 până în 1945.[37]
La școală Charles își șlefuiește în continuare talentul muzical[38] învățând să cânte la pian muzica clasică a lui of J.S. Bach, Mozart și Beethoven. Profesoara sa, Dna. Lawrence, l-a învățat cum să citească muzica braille, un proces dificil care presupune învățarea mișcărilor cu mâna stângă și citirea braille cu mâna dreaptă, iar apoi învățarea mișcărilor mainii drepte în timp ce citea braille cu mâna stângă și la sfârșit commbinând cele două părți. Chiar dacă Ray era bucuros să cânte muzică clasică, era interesat mai mult de muzica jazz, blues, și country pe care le auzea la radio.[37] Vinerea, Societatea Literară South Campus ținea întruniri la care Charles cânta vocal și la pian cântece populare de atunci. De Halloween și de ziua lui George Washington, departamentul afro-american al școlii se întrunea, iar aici Charles a fondat RC Robinson and the Shop Boys și a cântat propriul său aranjament al „Jingle Bell Boogie”. Pe atunci, a cântat la stația de radio WFOY radio din St. Augustine.[37]
Mama sa a murit în primăvara anului 1944, când Ray avea 14 ani, iar acest eveniment a venit ca un șoc pentru el; a spus mai târziu că decesul mamei și a fratelui său au fost „cele două mari tragedii” ale vieții lui. Charles s-a întors la școală după înmormântare, dar a fost exmatriculat în octombrie pentru că a făcut o farsă unui profesor.[37]
Filmografie[modificare | modificare sursă]
- Swingin' Along (1961)
- Ballad in Blue (1964)
- The Big T.N.T. Show (1966) (documentar)
- The Blues Brothers (1980)
- Who's The Boss (himself) 1987
- Limit Up (1989)
- Listen Up: The Lives of Quincy Jones (1990) (documentar)
- Love Affair (1994)
- Spionul Dandana (1996)
- Dădaca (1999) în rolul lui Sammy
- The Extreme Adventures of Super Dave (2000)
- Blue's Big Musical Movie (2000)
- Ray (2004)
Ray Charles Greatest Hits - The Very Best Of Ray Charles - Ray Charles Collection
MUZICĂ PENTRU SUFLET:
1.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu