1. /11 IUNIE 2023 - ISTORIE PE ZILE: Evenimente, Nașteri

Evenimente

·    1184 î.Hr. - Potrivit istoricului Eratosthene, in aceasta zi Troia a fost arsa.

„Prăbuşirea Troiei” de Johann Georg Trautmann (1713–1769) – foto: ro.wikipedia.org

Războiul troian a inceput dupa răpirea frumoasei Elena, sotia regelui Spartei, Menelau, de catre troianul Paris. Potrivit legendei, Elena ar fi fost promisa lui Paris chiar de catre zeita Afrodita. Sfârșitul războiului a venit in urma aplicarii unui siretlic. Ulise a născocit un gigantic cal de lemn, gol în interior, (calul era animal sacru în Troia), pe care erau inscripționate următoarele: Grecii dedică această ofrandă zeitei Atena, pentru întoarcerea lor acasă.

Fiind gol în interior, calul a fost umplut cu soldați, aflați sub comanda lui Ulise. Restul armatei a ars taberele și s-a îndreptat cu corăbiile spre Tenedos. Când troienii au descoperit că grecii au plecat, crezând că războiul s-a încheiat, s-au bucurat și au dus calul în cetate, fara sa aiba banuiala ca in interiorul acestuia se aflau luptatori dusmani. In timpul noptii acestia au ucis garzile si au deschis portile cetatii in fata armatei grecesti invadatoare.

·       173: Razboiul cu marcomanii – Armata romană  este înconjurat de tribul germanic al quazilor, care au rupt tratatul de pace din 171. În timpul unei furtuni violente Marcus Aurelius le  învinge și le supune, istoricii consemnand  așa-numitul „miracol al ploii„.

·       1125: La 11 iunie 1125, forțele Cruciate comandatede regele Baldwin al II-lea al Ierusalimului, au învins armata turcilor  selgiucizi a lui Aq–Sunqur il–Bursuqi, in batalia de la Azaz.

·    1509 - A avut loc casatoria regelui Henric al VIII-lea al Angliei cu Ecaterina de Aragon, prima dintre sotiile sale. Regele, nemulţumit cu sotia nu i-a daruit un moştenitor de sex masculin, a divortat de Catherine în 1532, fără autorizaţia a papei, aceasta fiind cauza directă a separarii Bisericii Anglicane de Roma. După divorţ, Henric al VIII-lea s-a căsătorit in 1533 cu amanta sa, Anne Boleyn. Cele şase soţii ale Regelui Henric al VIII-lea au fost: Catherine de Aragon, Anne Boleyn,Jane Seymour,Anne de Cleves, Catherine Howard si Catherine Parr.

Henric al VIII-lea - foto: ro.wikipedia.org

Henric al VIII-lea (engleză Henry VIII) (n. 28 iunie 1491 – d. 28 ianuarie 1547) a fost rege al Angliei din 21 aprilie 1509 până la moartea sa. Henric al VIII-lea a fost al doilea monarh al Casei Tudor, succedând tatălui său, Henric al VII-lea. Este faimos datorită faptului că a avut șase soții: Catherine de Aragon, Anne Boleyn, Jane Seymour, Anne de Cleves, Catherine Howard și Catherine Parr. Henric VIII a fost al doilea fiu al lui Henric VII și al Elisabetei de York. Fratele său mai mare, Arthur, Prinț de Wales, a murit în 1502, lăsându-l pe Henric moștenitor al tronului.

Catherine de Aragon - foto: ro.wikipedia.org

Catherine de Aragon (n. 15 decembrie 1485, Aragon, Spania – d. 7 ianuarie 1536, Kimbolton, Cambridgeshire, Anglia) a fost fiica regelui Ferdinand de Aragon și a reginei Isabella de Castilla. A fost căsătorită succesiv cu 2 fii ai regelui Henric al VII-lea al Angliei: mai întâi cu Arthur, prinț de Wales, decedat la foarte scurt timp după căsătorie, apoi cu Henric, care îi va succede la tron tatălui său. A fost mama reginei Maria I a Angliei, cunoscută ca Mary cea sângeroasă.

·       1551: Ilias Rareș paraseste domnia Moldovei, trece la mahomedanism  si devine pasa la Silistra. Iliaș al II-lea Rareș (n. 1531 – d. 1562), a fost domnitor al Moldovei între 3 septembrie 1546 – 11 iunie 1551.  Era fiul mai mare al lui Petru Rareș și al Elenei (aceasta era de neam sârbesc). Fiind mai mult atras de petreceri decât de domnie, abdică în favoarea fratelui său Ștefan al VI-lea Rareș și se turcește, luând numele de Mehmet si devine pașă de Silistra. Este arestat și dus la Bursa, murind   în închisoare de inimă rea în 1553. Chipul lui Iliaș Rareș a fost zugrăvit în tabloul votiv al bisericii Mănăstirii Probota, ctitorită în 1530 de tatăl său. După trecerea sa la islamism, fața lui Iliaș din tabloul votiv de la Probota a fost înnegrită.

·       1574: Oastea moldo-cazaca, asediata si lipsita de apa, s-a predat turcilor la Rascani. Este ucis domnitorul Moldovei, Ioan Voda cel Cumplit, iar Moldova este pradata. În ziua de 11 iunie 1574, pe o căldură insuportabilă, lipsa apei şi suferinţa oştenilor săi, l-a obligat pe domn să negocieze capitularea. Cere conducătorului otoman, Ahmed paşa, să-i cruţe pe moldoveni şi cazaci, iar pe el să-l trimită viu sultanului la Constantinopol. Ahmed paşa jură de şapte ori pe Coran, iar Petru Şchiopul, de şapte ori pe Biblie, că toate cererile îi vor fi împlinite. După patru ore de discuţii cu comandanţii militari otomani, Ioan vodă este înjunghiat de beylebey-ul Rumeliei, Cighaleg Zadé Iusuf paşa, după care i se taie capul, iar trupul, legat de cămile, este sfârtecat. Soldaţii otomani au păstrat bucăţi de oase din trupul voievodului şi au înmuiat vârfurile săbiilor în sângele lui ca să preia din puterea şi vitejia acestuia. Capul i-a fost trimis la Bucureşti (Constantin Rezachevici) sau la Constantinopol (Dinu Giurescu), pentru a fi expus la Kan Çeşmesi („Fântâna Sângelui”), aflată la poarta saraiului sultanului, unde erau expuse de obicei capetele răsculaţilor şi trădătorilor.

·   1580 - A fost refondat orasul Buenos Aires, sub denumirea de Trinidad. Orașul a fost fondat în 1536 de către Pedro de Mendoza care i-a pus numele Ciudad de Nuestra Señora Santa María del Buen Ayre (literar „Orasul Sfintei Noastre Maria din Buen Ayre”) , distrus de indieni în 1541 și refondat în 1580 de Juan de Garay. Buenos Aires a crescut în importanță în 1776, când a fost numit capitală a Regatului Rio de la Plata. Azi e capitala Argentinei, cel mai mare oraș al acestei tari și a doua cea mai mare zonă metropolitană din America de Sud dupa orasul brazilian Sao Paolo.

Juan de Garay founding Buenos Aires in 1580. The initial settlement, founded by Pedro de Mendoza, had been abandoned since 1542 – foto: en.wikipedia.org

· 1644 - Fizicianul Evangelista Toricelli, inventatorul barometrului, (n.15 octombrie 1608- d.25 octombrie 1647), efectueaza prima experienta de masurare a presiunii atmosferice.

Evangelista Torricelli - foto: ro.wikipedia.org

Evangelista Torricelli (15 octombrie 1608, Faenza, în Emilia-Romagna, Italia – 25 octombrie 1647, Florența, Italia) a fost un fizician și matematician italian.

·      1770 - Exploratorul englez James Cook a descoperit Marea Bariera de Corali din largul coastei australiene.

Imagine satelitară a Barierei de Corali

Marea Barieră de Corali este cel mai mare sistem de recif de corali din lume cuprinzând aproximativ 3000 de recifuri și 300 de insule ce se întind de-a lungul a 2600 kilometri și acoperă o suprafață de 344,400 km². Reciful este situat în Marea Coralilor în apropiere de coasta Queensland-ului din nord-estul Australiei.

·       1780: A aparut, in limba latina, prima gramatica a limbii romane – “Elementa linguae daco-romanae sive valachicae” de Samuil Micu si Gheorghe Sincai. Samuil Micu, supranumit și Klein sau Clain, pe numele laic Maniu Micu, (n. septembrie 1745, Sadu – d. 13 mai 1806, Buda) a fost un teolog greco-catolic, istoric, filolog, lexicograf și filozof iluminist român, reprezentant al Școlii Ardelene. Gheorghe Șincai (n. 28 februarie 1754, Râciu de Câmpie, azi Șincai, județul Mureș – d. 2 noiembrie 1816, Sinea) a fost un istoric, filolog, traducător și scriitor român, reprezentant al Școlii Ardelene.

·         1788: Exploratorul rus Gerasim Izmailov ajunge în Alaska

·         1848: Revoluţia paşoptistă din Ţara Românească de la 1848 a avut cîteva centre de declanşare: la Bucureşti, Telega, Islaz şi Ocnele Mari. La Islaz a izbucnit Revoluţia la 9 iunie 1848, şi tot aici a fost adoptată şi Proclamaţia de la Islaz prin care se cerea: egalitate în faţa legii, adunare obştească reprezentativă, organizare democratică republicană a statului, independenţă administrativă şi legislativă, libertatea tiparului, învăţămînt naţional, emanciparea şi împroprietărirea clăcaşilor prin despăgubire. Tot în această perioadă s-a format şi primul Guvern Revoluţionar provizoriu, format din : I.H. Rădulescu, Şt. Golescu,, Cristian Tell, N. Pleşoianu şi preotul Radu Şapcă. La 11 iunie 1848 insurecţia începe şi în Bucureşti. Gheorghe Bibescu, domnul Ţării Româneşti, ştiind că a pierdut sprijinul armatei, semneaza Proclamaţia de la Islaz, care va deveni şi noua constituţie şi recunoaşte noul guvern, format din Nicolae Bălcescu, secretar de stat pentru afaceri externe, Nicolae Golescu, secretar de stat pentru afaceri interne, Gheorghe Magheru, finanţe, Ion Heliade Rădulescu, culte, Ştefan Golescum justiţie, Constantin Kretulescu, preşedinte al Consiliului Administrativ, C.A. Rosetti, prefectul Poliţiei Capitalei şi Ioan Odobescu şef al Oştirii. Două zile mai tîrziu Bibescu abdică şi se retrage în Transilvania.

·        1903 - Regele Serbiei Alexandru I și regina Draga sunt asasinați de membri ai grupării panslaviste Mana Neagra, care urmăreau îndepărtarea Serbiei de sub influența vestică, si orientarea acesteia catre Rusia. Deoarece ofițerii implicați în atentat făceau parte din Regimentul 6 Infanterie, care purta numele „Regimentul Regele Carol al României”, regele Carol I a telegrafiat la Belgrad anunțând că renunță la patronajul onomastic asupra regimentului respectiv.

Asasinarea regelui Alexandru I al Serbiei și a reginei Draga

·         1910: A fost inaugurat aerodromul de la Chitila. Cu aceasta ocazie, pilotul francez Guillemin, din personalul de specialitate angajat la scoala de pilotaj de la Chitila, a efectuat primul zbor cu avionul deasupra Bucurestiului.

·    1919 - Consiliul Suprem al Conferintei de la Paris comunica delegatiei Romaniei hotararile referitoare la hotarele Romaniei cu Ungaria si cu Iugoslavia. Se recunoaste unirea Romaniei cu Transilvania, Crisana, Maramures si o parte a Banatului.

România Mare – Judeţele din care erau alcătute regiunile tradiționale ale României între 1925 și 1940 – foto preluat de pe ro.wikipedia.org

România Mare (România interbelică, România Întregită) – termenul „România Mare” („România Întregită”) a intrat în uz după Tratatul de la Versailles din 1920, nu ca un concept iredentist sau expansionist, ci ca o stare de fapt obiectivă, în comparație cu dimensiunile geo-politice anterioare. România dintre cele două războaie mondiale a avut extinderea teritorială maximă din istoria sa, 295.641 km2 (în timp ce în prezent extinderea teritorială a României este de 238.391 km2).

România Mare a existat în această formă până în 1940. Ca urmare a Pactului Ribbentrop-Molotov din 1939 – ultimatumul sovietic de „retrocedare imediată a Basarabiei și a Bucovinei de nord” (26 iunie 1940) și Dictatul de la Viena (30 august 1940) – România a pierdut o treime din țară fără să fi tras un foc de armă. Termenul nu a fost niciodată denumirea oficială a statului român, nefiind înscris în constituție.

·         1925: In sedinta Academiei Romane au fost alese ca membre onorifice Elena Vacarescu si Anne de Noailles, scriitoare, primele femei alese in forul stiintific superior roman. Elena Văcărescu (n. 21 septembrie 1864 București – d. 17 februarie 1947 Paris) a fost o scriitoare română stabilită în Franța, membră de onoare a Academiei Române, laureată în două rânduri cu premiul Academiei Franceze. A avut o bogată activitate politică și literară la Paris. A avut o idilă cu viitorul rege Ferdinand, relație dezaprobată de regele Carol I și guvern. Anna de Noailles (nume de fată Ana Elisabeta Brâncoveanu, n. 15 noiembrie 1876, Paris – d. 30 aprilie 1933, Paris) , a fost o scriitoare și o poetă franceză de origine română, vedetă a saloanelor mondene din Paris la începutul secolului al XX-lea.

·         1933: Radiodifuziunea Romana a transmis primul meci de fotbal international.

·         1937:  Într-un moment-cheie al Marii Epurări din Uniunea Sovietică  in plin stalinism, opt ofițeri superiori ai Armatei Roșii în frunte cu Mihail Tuhacevski, au fost condamnați la moarte pentru spionaj în favoarea Germaniei,  în urma unui proces secret și executați.

·     1940 - In conditiile declansarii celui de-al doilea razboi mondial, Romania se retrage din Liga Natiunilor (Societatea Natiunilor), organizatie care din 1938 isi continua o existenta pur formala.

Societatea Națiunilor sau Liga Națiunilor a fost o organizație interguvernamentală înființată în urma Conferinței de Pace de la Paris care a pus capăt Primului Război Mondial și precursoarea Organizației Națiunilor Unite. Societatea a fost prima organizație internațională de securitate având obiectivul principal să mențină pacea mondială. În perioada de maximă dezvoltare, între 28 septembrie 1934 și 23 februarie 1935, a avut 58 membri.

Stabilite în Pactul Societății Națiunilor, scopurile principale ale Societății erau prevenirea războiului prin securitate colectivă, dezarmarea, și rezolvarea disputelor internaționale prin negociere și arbitraj. Printre altele erau tratate și probleme precum condițiile de muncă, tratamentul corect a locuitorilor indigeni, traficul de persoane și a drogurilor, comercializarea armelor, sănătatea mondială, prizonierii de război, și protejarea minorităților din Europa.

·         1941: Al doilea război mondial: Acordurile româno-germane de la München și Berchtesgaden. România se angajează să participe la războiul antibolșevic, alături de Germania.

·         1948: Se stabilesc  relatii diplomatice intre Romania si Israel, la nivel de legatie. La 17.08.1969, aceste relatii au fost ridicate la nivel de ambasada.

·     1948 - A fost adoptată „Legea nr. 119 pentru naţionalizarea întreprinderilor industriale, bancare, de asigurări, miniere şi de transporturi”. 8894 de întreprinderi sunt trecute în proprietatea Statului.

Legea Naționalizării din 1948 se referă la Legea nr.119 din 11 iunie 1948 pentru naționalizarea întreprinderilor industriale, bancare, de asigurări, miniere și de transporturi, prin care statul român naționaliza toate resursele solului și subsolului care nu se găseau în proprietatea sa la data intrării în vigoare a constituției Republicii Populare Române din 1948, precum și a întreprinderilor individuale, a societăților de orice fel, asociațiilor particulare industriale, bancare, de asigurări, miniere, de transporturi și telecomunicații, etc.

Din punct de vedere semantic, termenul de naționalizare a fost folosit voit în mod impropriu de autoritățile comuniste ale vremii, pentru a conferi un caracter propagandistic acțiunii de trecere în proprietatea statului. În realitate, ceea ce s-a întâmplat în comunism a fost o „confiscare”, întrucât nicio compensație materială sau morală nu le-a fost acordată foștilor proprietari.

Legea naționalizării din 1948 din România face parte dintr-o ampla tendință manifestă în primele decenii postbelice pe continent, atât în estul european în curs de sovietizare cât și în vest, unde un important val de naționalizări a avut loc în aproape toate țările care reținuseră modelul economic capitalist: Marea Britanie, Franța, Italia, (Republica Federală) Germania.

·     1955 - 83 de morți și cel puțin 100 de răniți într-un accident pe circuitul Le Mans, cel mai grav accident din istoria curselor auto. Un Mercedes pilotat de francezul Pierre Levegh s-a lovit de Austinul britanicului Lance Macklin, s-a răsucit în aer și a explodat.

 

·    1965 - Regina Elisabeta a Marii Britanii le-a conferit celor patru Beatles titlul de “Cavaler al Imperiului Britanic”.

The Beatles – foto: ro.wikipedia.org

The Beatles a fost unul dintre grupurile a cărui muzică a fost cea mai influentă pentru era rock care a urmat. Grupul a fost alcătuit din John Lennon (vocal, chitară ritmică), Paul McCartney (vocal, chitară bas), George Harrison (chitară solo) și Ringo Starr (baterie). Ei au avut ca țintă generațiile de tineri rezultate de după al Doilea Război Mondial, în Anglia, SUA, etc.

Fără dubiu, “The Beatles” este unul din cele mai faimoase și de succes grupuri în istoria muzicii rock, contorizând peste 1,1 miliarde de discuri vândute în lumea întreagă. În timp ce inițial au devenit faimoși pentru ceea ce unii au etichetat drept muzică pop, lucrările lor de mai târziu au realizat o combinație de laude atât din partea criticilor cât și din partea ascultătorilor inegalată în secolul XX.

În cele din urmă, ei și-au dovedit nu doar talentul de muzicieni, au pășit granița spre cinematografie, și în particular, în cazul lui John Lennon este vorba de activism politic. În 2004 revista Rolling Stone clasa trupa The Beatles pe locul 1 pe lista celor 100 cei mai mari artiști ai tuturor timpurilor. În conformitate cu aceeași revistă, muzica inovativă a trupei The Beatles și impactul cultural au ajutat la definirea anilor 1960

·   1978 - Jucătoarea de tenis Virginia Ruzici a câştigat turneul de la Rolland Garos, fiind prima româncă învingătoare la simplu şi la dublu, alături de iugoslava Mima Iansovec.

Virginia Ruzici (n. 31 ianuarie 1955, Câmpia Turzii, Județul Cluj) este o fostă jucătoare profesionistă de tenis, actuală antrenoare, manager și comentator sportiv din România. Originară din Câmpia Turzii, a devenit jucătoare profesionistă în 1975. Virginia Ruzici a câștigat 14 titluri la simplu în cariera sa, incluzând unul de Grand Slam, la Roland Garros (Paris) în 1978. În acea finală, Virginia a învins-o pe câștigătoarea din 1977, Mima Jaušovec, cu scorul de 6-2, 6-2. S-a retras din cariera sportivă în anul 1987, fiind antrenoare de tenis și comentator sportiv. În prezent este managerul jucătoarei românce Simona Halep dar și comentator sportiv la postul Eurosport.

·    1985 - Un ou Fabergé a fost vândut pentru £1.375.00 la New York, Statele Unite

The Imperial Coronation Egg, the most famous and iconic of all the Fabergé eggs.

 

The Moscow Kremlin egg, 1906.

·    1987 - ”Doamna de fier”, Margaret Teatcher obtine al treilea mandat de prim ministru al guvernului Marii Britanii, fapt fara precedent in secolul XX.

Margaret Hilda Thatcher, Baroneasă Thatcher, (n. 13 octombrie 1925 – d. 8 aprilie 2013) a fost un om politic britanic, prim-ministru al Regatului Unit între 1979 și 1990. Baroneasa Thatcher a fost singura femeie aleasă în funcția de prim-ministru sau lider al unui partid politic major în Regatul Unit, precum și primul premier britanic ales de trei ori consecutiv (1979, 1983 și 1987), record politic pe care l-a egalat numai Tony Blair în 2005.

A devenit membru al Parlamentului britanic în 1959. Este una dintre cele mai importante personalități politice britanice, mandatul său fiind cel mai lung mandat continuu din istoria politică britanică. Ea este de asemenea una dintre cele mai controversate figuri politice, fiind prima femeie prim-ministru din întreaga istorie a Europei.

·         1992: S-a desfășurat primul Târg Internațional de Carte „Bookarest" organizat la București în perioada 11-14 iunie 1992

·         1997 - Congresul american a cerut administraţiei de la Casa Albă să sprijine aderarea României la NATO, din primul val

* 2004 - Au loc funeraliile fostului presedinte american Ronald Reagan la Washington National Cathedral.

Ronald Reagan
foto: ro.wikipedia.org

Ronald Wilson Reagan, cunoscut mai ales ca Ronald Reagan, (n. 6 februarie 1911, Tampico, Illinois – d. 5 iunie 2004, Los Angeles, California) a fost cel de-al patruzecilea președinte al Statelor Unite ale Americii. Prin politica sa intransigentă în confruntarea cu Uniunea Sovietică în perioada războiului rece, a avut o contribuție hotărâtoare la prăbușirea imperiului comunist din răsăritul Europei și la afirmarea Statelor Unite ale Americii ca singura super-putere pentru următoarele două decenii.

·         2004: Se deschide cea mai mare expozitie de arta “Brancusi”din 1990, la Muzeul Guggenheim din New York.

·       2005 - Jurnalista franceza Florence Aubenas si insotitorul sau, ghidul irakian Hussein Hanoun au fost eliberati dupa 157 de zile de captivitate in Irak.

Florence Aubenas au Press Club de France, le 14 juin 2005 après sa libération – foto preluat de pe en.wikipedia.org

Florence Aubenas (n. 6 februarie 1961 în Belgia) este o jurnalistă franceză, reporter la cotidianul Libération. Ea a fost ținută ostatică în Irak din 5 ianuarie până în 11 iunie 2005.

·         2006: Filmul “A fost sau n-a fost?” în regia lui Corneliu Porumboiu,  a câștigat trofeul festivalului „Transilvania”.

·         2008:  Un incendiu a distrus Biserica Evanghelică din Bistrița, monument reprezentativ pentru tranziția de la stilul gotic la cel renascentist în Transilvania. Biserica Evanghelică, aflată în centrul orașului Bistrița, este un monument de arhitectură reprezentativ pentru tranziția de la stilul gotic la cel al Renașterii în Transilvania. Cu o înălțime de 75 m, se află pe locul al 5-lea între bisericile din România. Turnul ei este însă cel mai înalt turn medieval din țară, deoarece singura biserică medievală dintre cele patru care o întrec în înălțime – cea de la Cluj – are turnul din epoca modernă. Biserica Evanghelică din Bistrița este monument istoric.

Nașteri

·         1456: Lady Anne Neville (11 iunie 1456 – 16 martie 1485) a fost Prințesă de Wales ca soție a lui Eduard de Westminster, Prinț de Wales și Regină consort a Angliei ca soție a regelui Richard al III-lea al Angliei. Ultimul titlu l-a deținut timp de doi ani, din 26 iunie 1483 până la moartea ei în martie 1485. A avut un singur fiu, Eduard de Middleham, Prinț de Wales.

Anne Neville s-a născut la Castelul Warwick, ca fiica cea mică a lui Richard Neville, al 16-lea Conte de Warwick și a Annei de Beauchamp. Tatăl ei a fost unul dintre cei mai puternici nobili din Anglia și cel mai important susținător al Casei de York. Sora bunicului ei, Cecily Neville, a fost soția lui Richard, Duce de York, care era pretendent la coroană pentru Casa de York.

Anne și-a petrecut copilăria la Castelul Middleham, una dintre proprietățile tatălui ei, unde ea și sora ei mai mare, Isabel, au întâlnit pe cei doi fii mai mici ai Ducelui, viitorul Richard al III-lea și George, Duce de Clarence.

Ducele de York a fost ucis în 1460, însă cu ajutorul lui Warwick, fiul său cel mare a devenit regele Eduard al IV-lea în 1461. În 1469, Isabel s-a căsătorit cu Clarence și în 1470, Anne Neville a fost logodită și măritată cu Edward de Westminster, moștenitor al tronului Angliei

Pentru o perioadă de timp, Warwick a fost în contradicție cu Eduard al IV-lea, atunci când el s-a aliat cu Casa de Lancaster în 1470. Cum regele Henric al VI-lea era închis în Turnul Londrei, liderul de facto a Casei de Lancaster a fost consoarta lui, Margareta de Anjou, care era suspicioasă în legătură de motivele lui Warwick. Pentru a potoli aceste suspiciuni, Anne Neville a fost logodită cu fiul lui Henric al VI-lea și al Margaretei de Anjou, Edward de Westminster, la Château d'Amboise în Franța. S-au căsătorit la Catedrala Angers, probabil la 13 decembrie 1470.

Anne Neville

* 1723: Johann Georg Palitzsch (n. 11 iunie 1723, Dresda – m. 21 februarie 1788) a fost un astronom german, devenit celebru pentru că a fost primul care a observat reîntoarcerea cometei Halley, în ziua de Crăciun 1758. Natura periodică a acestei comete fusese prevăzută de Edmond Halley în 1705, însă acesta din urmă murise fără să fi putut verifica previziunea sa.

Crescut pentru a deveni fermier sub autoritatea unui tată strict, Johann Georg Palitzsch a studiat în secret astronomia din cărțile pe care și le procura, îndeosebi Vorhof der Sternwissenschaft (în română: Curtea astronomiei) de Christian Pescheck. A învățat latina și, la vârsta de 21 de ani a moștenit ferma, fapt care i-a permis să-și construiască propria grădină botanică, o bibliotecă, un laborator și un muzeu. A fost susținut de diverși donatori, între care viitorul rege al Angliei. Dar războiul dintre Prusia și Austria a pus capăt ambițiilor sale.

La moartea sa, a lăsat o bibliotecă de 3.500 de cărți, în parte constituite din copii manuscrise ale operelor științifice pe care nu putuse cumpăra din cauza costului lor.

Johann Georg Palitzsch

* 1732: Joseph Jérôme Lefrançois de Lalande (ortografiat și De La Lande, uneori Le François de la Lande, n. 11 iulie 1732, Bourg-en-Bresse, Franța – d. 4 aprilie 1807, Paris, Primul Imperiu Francez), a fost un astronom francez.

Sfert de cerc / Cvadrant folosit de Jérôme de Lalande pentru prima determinare precisă a distanței de la Pământ la Lună în 1751.

Mormântul lui Lalande în cimitirul Père-Lachaise din Paris.

Născut în Bourg-en-Bresse, la 11 iulie 1732, părinții săi l-au trimis la Paris pentru a studia dreptul. În capitală a locuit la Hôtel Cluny, unde Joseph-Nicolas Delisle(1688-1768) a instalat un observator astronomic. Lalande a descoperit astronomia și a devenit un elev zelos și favorit al lui Delisle, precum și al lui Pierre Charles Le Monnier (1715-1799).

După încheierea studiilor, a revenit la Bourg-en-Bresse pentru a-și exercita profesia de avocat. Le Monnier a obținut permisiunea de a-l trimite pe Lalande la Berlin pentru a observa paralaxa lunară; în același timp, abatele Nicolas Louis de Lacaille (1713-1762) făcea același lucru la Cap (ceea ce a permis determinarea precisă a distanței de la Pământ la Lună). Succesul misiunii sale i-a permis accesul ca membru al Academiei Prusace de Științe, la vârsta 21 de ani.

A obținut un post de asistent la Paris și a fost ales membru al Academiei Franceze de Științe în 1753. A fondat o societate literară în orașul natal, în 1755, care a devenit mai târziu „Societatea de Emulație” în februarie 1783 și a fost ales membru al Academiei din Rouen la 4 martie 1761.

Consacrându-se studiului planetelor Sistemului Solar, a publicat în 1759 o ediție corectată a tabelelor lui Edmond Halley (1656-1742), căreia i-a adăugat o istorie a cometei Halley, observabilă în acel an. Alexis Clairaut a creat, din el și din Nicole-Reine Lepaute, o echipă pentru a face calculele – plictisitoare – ale datei reîntoarcerii cometei și ale elementelor orbitale ale acesteia.

În 1759, Academia Regală de Științe i-a încredințat redactarea efemeridelorastronomice, Connaissance des temps (în română: „Cunoașterea timpului”). Din aceste tabele astronomice a făcut o lucrare așteptată și căutată completând notițele științifice, mereu cu noutăți, denumită „marea gazetă” (în franceză: „grosse gazette”) de către Pierre Charles Le Monnier. Publicația „Connaissances du temps” va deveni, sub influența sa, Connaissance des temps et des mouvements célestes à l'usage des astronomes et des navigateurs,^[14] titlu care va continua, cu ușoare variații, până în ...1970!

În 1762, Delisle a demisionat de la catedra sa de astronomie la Collège de France în favoarea lui Lalande care va ocupa această funcție 46 de ani. Casa sa a devenit o școală de astronomie, iar elevii săi vor atinge notorietatea: Jean-Baptiste Joseph Delambre (1749–1822), Giuseppe Piazzi(1746–1826), Pierre Méchain (1744–1804) și nepotul său, Michel Lefrançois de Lalande (1766–1839). A folosit un număr de amatori pentru calculul mai rapid al efemeridelor. S-a făcut foarte cunoscut prin lucrările sale privitoare la orbita lui Venus, în 1769, însă caracterul său dificil i-a provocat numeroase animozități.

În 1768, Lalande intră în loja masonică „Neuf Sœurs” a Marelui Orient al Franței. În același an, a fost numit director al Observatorului din Paris, funcție pe care a ocupat-o până la moartea sa.

În 1778, lăsând deoparte, pentru moment, stelele pentru hidrologie, Lalande redactează Des canaux de navigation, et spécialement du canal de Languedoc, o lucrare de ansamblu despre navigația interioară în toate timpurile și pe toate continentele, care și acum este de autoritate în domeniu, consacrând o treime din lucrare canalului din Sudul Franței cunoscut cu denumirea de Canal du Midi, deja prezentat drept o realizare exemplară. În 1795, a participat la crearea Biroului longitudinilor (în franceză: Bureau des longitudes), împreună cu abatele Grégoire.^[15]

A dat peste 250 de articole despre astronomie, măsuri și francmasonerie la Enciclopedia lui Diderot și D’Alembert.

Lalande a participat la crearea Calendarului republican.

Joseph Jérôme Lefrançois de Lalande a contribuit foarte mult la popularizarea astronomiei. Și-a publicat, din 1789 până în 1798, Histoire céleste française, în care descrie 50.000 de stele. Este și autorul unei cronici a științelor din epoca sa, în două volume: Bibliographie astronomique (1804). A fondat, în 1802, un premiu care îi poartă numele, destinat recompensării lucrărilor de astronomie, Premiul Lalande.

Jérôme de Lalande este primul care a făcut referire la o stea, între altele, pe care a denumit-o VY CMa de magnitudine 7, în catalogul său din 1801. Astăzi, VY Canis Majoris este celebră prin faptul că este cea mai mare stea observată vreodată (de magnitudine 7,9). În 1801, lucrând la Observatorul din Paris, a descoperit, în constelația Ursa Mare, o stea pitică roșie, care îi poartă numele: Lalande 21185.

Joseph Jérôme Lefrançois de Lalande

·         1776: John Constable (n. 11 iunie 1776, East Bergholt/Suffolk - d. 31 martie1837, London-Hampstead) a fost un remarcabil pictor peisagist englez de factură romantică. Opera sa se caracterizează printr-o permanentă tensiune între observarea minuțioasă a naturii și neglijarea desenului în favoarea culorii. Cunoscut și apreciat în Franța prin expunerile la Salonul din Paris, a exercitat o influență evidentă asupra pictorilor peisagiști francezi, în special asupra artiștilor grupați în Școala de la Barbizon și - mai târziu - asupra impresioniștilor.

John Constable se naște la 11 iunie 1776, fiu al morarului Golding Constable, în reședința familiei de la marginea localității East Bergholt din comitatul Suffolk. La vârsta de șapte ani este înscris ca extern la școala din East Bergholt unde își continuă studiile până la vârsta de șaptesprezece ani. Când abandonează școala, John Constable se ocupă deja de câțiva ani de pictură. Prin mijlocirea mamei sale, Constable face cunoștință cu sir George Beaumont, pictor amator și colecționar de artă. Beaumont îl încurajează să picteze și îl sfătuiește să execute copii după lucrările marilor maeștri.

Valea din Dedham (Dedham Vale), 1802 - Victoria and Albert Museum, Londra

La doi ani de la întâlnirea cu Beaumont, Constable vizitează pentru prima dată Londra. Aici îl cunoaște pe gravorul John Thomas Smith (poreclit Antiquity Smith, pentru că îi plăceau scenele antice), care tocmai pregătea o carte despre peisaje rurale și care îl roagă pe tânărul pictor să realizeze câteva ilustrații pentru lucrarea sa. Întors la East Bergholt, Constable se hotărăște să se dedice serios studiului artelor.

La 3 februarie 1799, Constable își începe viața londoneză. Este admis ca practicant la Royal Academy, școala oficială de pictură. În 1802, cumpără un atelier la East Bergholt, unde revine tot mai des pentru a picta în aer liber. Constable călătorește mult pentru a studia natura. Coboară cu o corabie pe Tamisa și pictează nave plutind pe apa fluviului, în 1806cutreieră lacurile din nord-estul Angliei, unde realizează peisaje noi ce lasă urme în dezvoltarea lui ulterioară. O mare influență asupra lui o exercită Thomas Girtin, care a promovat acuarela și a creat din ea o tehnică de sine stătătoare.

În 1802 expune pentru prima oară la Salonul Academiei Regale (Royal Academy). Începând cu această dată, pictorul expune anual, dar criticii nu-i acordă o atenție deosebită. Din această perioadă datează o serie de tablouri cu peisaje din valea Dedham (Dedham Vale). Deși nu a ajuns încă la maturitate, tabloul reprodus aici, aflat în prezent la Muzeul "Albert and Victoria" din Londra, prin stilul și modul în care abordează motivul, trădează deja o personalitate marcantă. Compoziția tabloului este temeinic gândită, privirea spectatorului este îndreptată spre valea râului Stour, iar în centrul imaginii - pe planul al doilea - apare orășelul Dedham. Desprinși din fundalul deschis, copacii dau profunzime tabloului.

Timp de câteva săptămâni din vara anului 1809, Constable pictează portrete comandate. Apoi se întoarce la East Bergholt, unde o întâlnește pe Maria Bicknell. O dragoste puternică se înfiripă între cei doi tineri, dar familia Mariei (tatăl este consilier al amiralității) este împotriva acestei legături. Șapte ani așteaptă Constable pentru a o putea lua de soție pe Maria Bicknell. În 1816, fără încuviințarea părinților ei, se căsătoresc în taină, iar bunicul fetei, în testamentul făcut, lasă totul nepoatei sale. Tânăra pereche se stabilește la Londra și, curând, la 4 decembrie 1817 se naște primul lor copil, John Charles.

Catedrala din Salisbury, vedere dinspre grădina reşedinţei episcopale, 1823 - Victoria and Albert Museum, Londra

În Anglia, pictura de peisaj nu are prea mulți adepți, de aceea Constable găsește greu cumpărători pentru tablourile sale. În 1819, în fine, devine membru asociat al Academiei Regale, ceea ce constituie începutul recunoașterii sale oficiale și totodată o șansă pentru ca amatorii de artă să înceapă a-i cumpăra tablourile. Dar celebritatea o obține în Franța. În 1824, Constable trimite câteva lucrări la Salonul din Paris. Pentru tabloul intitulat "Car de transportat fânul" (Haywain) este distins - împreună cu Eugène Delacroix - cu medalia de aur, critica franceză și pictorii parizieni primindu-l cu unanumă apreciere. Constable primește numeroase comenzi din Franța. Cu toate acestea, publicul englez manifestă încă reținere față de creația lui Constable. În 1828, Maria, soția lui, bolnavă de tuberculozăîncetează din viață.

Perseverența în muncă îi aduce , în sfârșit, roadele așteptate - în 1829, devine membru titular al Academiei Regale.

Constable a călătorit de mai multe ori la Salisbury. Pictorul nu este atras în mod deosebit de motivele arhitecturale, face totuși numeroase schițe catedralei din localitate, înconjurată de peisaje rurale. Această construcție gotică revine deseori ca temă pentru tablourile sale. Catedrala e prezentă dominând peisajul din jur, unghiul de vedere al pictorului se schimbă însă la diversele tablouri realizate. În Catedrala din Salisbury, vedere dinspre grădina reședinței episcopale (1823), atenția este concentrată asupra catedralei, pe care o înfățișează fidel și în cele mai mici detalii. Planul apropiat, cu arbori dispuși în forma unui arc, încadrează perfect clădirea aflată în centru. Compoziția acestui tablou a exercitat o puternică influență asupra pictorului francez Théodore Rousseau din Școala de la Barbizon în realizarea tabloului său Luminiș în pădurea Fontainebleau, amurg.

În 1829, expune la Salon tabloul intitulat Cetatea Hadleigh, lucrare ce exprimă tristețea resimțită de artist la moartea soției sale. Pentru a pătrunde în cercurile largi ale publicului. Constable decide să-și editeze gravurile într-un volum, întreprindere în care este ajutat de un tânăr pictor, fiindcă mâna dreaptă era chinuită de durei reumatice. Din același motiv, pictează acuarele, mai puțin obositoare. Măestria lui Constable în această tehnică este demonstrată, printre altele, de tabloul Muntele din Old Sarum, realizat în 1833.

Vârsta și boala încep să fie o povară tot mai grea. La 31 martie 1837 încetează din viață în urma unei crize cardiace. După moarte, tablourile sale sunt vândute la licitație, cu prețuri modeste. Constable a fost un artist perseverent, dar valoarea lui a fost recunoscută mult mai târziu.

Galerie:

• 

  Valea Stour din Dedham(Stour Vale at Dedham), 1814-1815 - Museum of Fine Arts, Boston
     
• 

  Maria Bicknell, 1816 - Tate Gallery, Londra
     
• 

  Moara din Flatford(Flatford Mill), 1817 - Tate Gallery, Londra
     
• 

  Stăvilar şi moară în Dedham (Dedham Lock and Mill), 1820 - Victoria and Albert Museum, Londra
   
• 

  Car de transportat fânul(The Haywain), 1821 - National Gallery, Londra
     
• 

  Lanul de grâu, 1826 (Cornfeld) - National Gallery, Londra
     
• 

  Munte la Old Sarum, acuarelă 1834 - Victoria and Albert Museum, Londra
   
• 
  
   
• 
  

John Constable

* 1800: Carlo Vittadini (n. 11 iunie 1800, Monticelli – d. 20 noiembrie 1865, Milano) a fost un medic, botanist, micolog și desenator italian care a revoluționat sistematica trufelor. Abrevierea numelui său în cărți științifice este Vittad

Carlo a fost fiul unei familii de fermieri, al soților Pietro Giovanni Vittadini și Maddalena Castoldi din Monticelli (cartier al orașului San Donato Milanese). Devenit curând orfan de tată a fost crescut și susținut de mamă și de frații lui mai bătrâni. A fost trimis deja adolescent la o școală publică în Milano, unde s-au predat disciplinele obișnuite, literatura și filozofia. Ingenios și capabil, cu mare dragoste pentru studii, tânărul Vittadini a făcut progrese rapide, fiind foarte apreciat de profesorii și colegii de clasă ai lui. După ce a absolvit cursul de filozofie cu mare laudă, a hotărât la vârsta de 20 de ani să studieze medicina și a avut onoarea de a fi admis la renumita Alma Ticinensis Universitas din Pavia. Acolo s-a înscris la Facultatea de Medicină și Botanică, unde a urmat cursurile date de cunoscutul profesor și mai târziu rector al universității Giuseppe Moretti (1782-1853), rămânând asistentul lui până în 1831. A promovat în 1826 cu teza intitulată Tentamen mycologicum seu Amanitarum illustratio în care a descris 14 specii din genul Amanita .^[1]

Vittadini: Agaricus procerus

Vittadini: Tuberaceae

Vittadini: Boletus edulis

El a fost autorul mai multor lucrări importante asupra speciilor de ciuperci italiene. Toate lucrările lui au urmat în general sistematicii lui Elias Magnus Fries. Astfel a descris în lucrarea sa din 1831 Monographia tuberacearum 65 de specii de trufe, între ele 51 noi. Foarte importantă a fost aici contribuția lui Vittadini la viitorul sistematic al ciupercilor subterane. Mai departe a caracterizat 56 de soiuri, 15 din ele fiind noi în Descrizione dei funghi mangerecci più comuni dell'Italia e de'velenosi che possono co'medesimi confondersi din 1835 și, în 1842, a completat cercetările din cartea lui din 1831 cu Monographia Lycoperdineorum în care a descris 50 de specii, 23 din ele noi. Această din urmă operă a fost premiata de Academia de Științe din Torino. Vittadini a fost de asemenea un desenator superb și autorul tuturor imaginilor în publicațiile sale.^[2]

Vittadini: Morchella esculenta și costata

Vittadini: Fistulina hepatica

La solicitarea guvernului italian, care a fost îngrijorat de numărul mare de incidente deseori letale cauzate intoxicațiilor cu ciuperci, micologul a scris importanta carte Trattato sui funghi mangerecci più conosciuti e paragoni con quelli velenosi con cui possono essere confusi (Tratat despre cele mai populare ciuperci comestibile comparate cu cele otrăvitoare cu care pot fi confundate). În afară de mai multe publicații privind bolile Bombyx mori (viermilor de mătase) pricinuite de bureți (1859), s-a specializat ca medic în obstetrică, lucrând în Milano.^[3]

A murit de tuberculoză la vârsta de abia 65 de ani. În onoarea lui Carlo Vittadini a fost denumită biblioteca comunală "Carlo Vittadini" din Lungavilla

Carlo Vittadini

* 1838: Marià Fortuny i Marsal (numele complet Marià Josep Maria Bernat Fortuny i Marsal; n. 11 iunie 1838, Reus, Spania^[7] – d. 21 noiembrie 1874, Roma, Italia) a fost un pictor catalandin Spania, cunoscut pe plan internațional. Pe durata scurtei sale cariere, a realizat lucrări pe o varietate de teme specifice acelei perioade, printre care temele romantice și orientaliste.

Marià Fortuny

* 1846: Louis Oscar Roty (n. Paris, 11 iunie 1846 - d. Paris, 23 martie 1911)^[1] a fost un gravor de monede și medalist francez.

El este cunoscut mai ales pentru unul dintre desenele sale numit Semănătoarea, în francezăSemeuse, folosită în Franța pe monede începând din 1898 și pe mărcile poștale începând din 1903.

Louis Oscar Roty și-a semnat lucrările O. Roty

Louis Oscar Roty s-a născut la Paris la 11 iunie 1846, în timpul Monarhiei din Iulie.

A fost elev al lui Horace Lecoq de Boisbaudran^[3] la Școala Națională Superioară de Arte Decorative^[4] din Paris și al lui François Joseph Hubert Ponscarme^[5] la Școala Națională Superioară de Belle-Arte din Paris.

În 1887, s-a căsătorit cu Marie Boulanger, fiică a lui Pierre François Marie Boulanger^[6], feronier de artă. ^[2].

Louis Oscar Roty este cunoscut mai ales printr-unul din desenele sale denumit Semeuse / Semănătoare, a cărui origine o găsim în 1887. La început a fost un proiect, rămas fără urmări, al unei medalii de recompensă propus de Ministerul francez al Agriculturii. În 1896, când Ministerul Economiei și Finanțelor a comandat noi monede, Roty a reluat și modificat „Semănătoarea” din 1887.

Din 1898, monedele de tip Semănătoarea, în franci francezi, sunt utilizate în Franța.^[7].

Tipul de „Semănătoare” figurează, din 1903, pe mărcile poștale franceze gravate de Eugène Mouchon după o placă în relief realizată de Roty.

Roty a produs și numeroase medalii în stilul Art Nouveau^[8].

Oscar Roty a murit la Paris la 23 martie 1911 și a fost înmormântat în Cimitirul Montparnasse în arondismentul al 14-lea al Parisului.

Fiul lui Oscar Roty a ales localitatea Jargeau din departamentul Loiret pentru a organiza Muzeul Oscar Roty^[9] · ^[10]. Ceara din 1896 pentru pregătirea monedelor de argint emise de Monnaie de Paris este păstrată, ca și întreaga operă gravată a artistului.

Galerie:

• 

  1 franc francez din 1999, gravat de O. Roty (avers): REPUBLIQUE FRANÇAISE „La Semeuse”^[11], spre stânga
     
• 

  Semeuse pe o marcă poștală din 1918
     
• 

  Plachetă a lui Pierre și Caroline Boulanger de O. Roty
     
• 

  Medalia Faun și nimfădansând de Oscar Roty (1846-1911) - staniu, diametru cca 8 cm; Cabinet des Médailles, Paris
   
• 

  Medalia celei de-A Doua Expediții în Madagascar
     
• 

  Scuarul Roty la Jargeau

Oscar Roty (1846-1911)

*  1857: Antoni Grabowski, inginer chimist polonez (d. 1921)

·         1864: Richard Strauss (n. 11 iunie 1864, München – d. 8 septembrie 1949, Garmisch-Partenkirchen) a fost compozitor și dirijor german, strălucit reprezentant al muzicii cu program. I-a urmat ca dirijor lui Hans von Büllow la conducerea orchestrei din Meiningen. A dirijat la operele din Berlin, München, Viena.
Realizează o sinteză modernă a unui romantism aflat în prelungirea idealului clasic

Poeme simfonice

• Don Juan
• Moarte și transfigurație
• Till Eulenspiegel
• Don Quichotte
• Așa grăit-a Zarathustra
• O viață de erou

Simfonii

• Simfonia Alpilor
• Simfonia Domestică

Opere

A compus 14 opere, printre care se pot menționa:

• Salomeea
• Cavalerul rozelor
• Electra
• Ariadna pe Naxos
• Femeia fără umbră
• Arabela

Balete

• Legenda lui Iosif
• Frișca

Richard Strauss

* 1871: Stjepan Radić (n. 11 iunie 1871, Comuna Martinska Ves, Sisak-Moslavina, Croația – d. 8 august 1928 Zagreb, Regatul Iugoslaviei^[6]) a fost un om politic croat, lider și fondator (în 1905) al Partidului Țărănesc Croat(HSS, Hrvatska Seljačka Stranka).

Republican burghez, a reprezentat interesele țărănimii înstărite. În perioada monarhiei, a combătut preponderența politică a burgheziei sârbe, ulterior a dus o politică de colaborare cu aceasta.

A fost împușcat în Parlament de politicianul sârb Puniša Račić. Radić a murit câteva săptămâni mai târziu la vârsta de 57 de ani.

Stjepan Radić

* 1883: Tudor Pamfile (n. 11 iunie 1883, comuna Țepu, județul Tecuci, în prezent județul Galați - d. 21 octombrie 1921, Chișinău^[1]) a fost un scriitor, etnolog și folclorist român, laureat al premiul „Neuschotz” al Academiei Române în anul 1909.

A urmat la Tecuci cursurile ultimelor două clase primare, precum și studiile gimnaziale. Studiile liceale le-a realizat la Școala fiilor de militari (Liceul Militar) din Iași (1899-1904) după care a urmat Școala de ofițeri de infanterie și cavalerie din București (1904-1906).^[1]

După terminarea Școlii de Ofițeri, a fost repartizat la Regimentul 3 Roșiori din Bârlad. Aici a scos revistele Ion Creangă și Miron Costin. A sprijinit îndeaproape apariția revistei Freamătul, care a apărut la Tecuci în anul 1911, după care, din lipsă de colaboratori, i-a mutat redacția la Bârlad. Numai culegerile și studiile apărute sub egida Academiei Române însumează peste 4.200 pagini.

În 1915, un grup de trei intelectuali bârlădeni format din Tudor Pamfile, poetul George Tutoveanu și preotul Toma Chiricuță a decis înființarea unei societăți culturale pe care au numit-o „Academia Bârlădeană”.^[2]

Începând cu anul 1918 Tudor Pamfile se stabilește la Chișinău și conduce, până în anul 1920, publicația Cuvântul Moldovei.

Cârți scrise de sau cu participarea lui Tudor Pamfile:

• Cromatica poporului Român
• Mitologia poporului Român
• Sărbătorile la români - studiu etnografic
• Povestea lumii de demult după credințele poporului Român. Pământul după credințele poporului Român. Sfârșitul lumii după credințele poporului Român
• Văzduhul după credințele poporului român
• Cerul și podoabele lui
• Diavolul învrăjbitor al lumii – după credințele poporului român
• Agricultura la români
• Industria casnică la Români, trecutul și starea ei de astăzi, contribuțiuni de artă și tehnică populară, București, Tipografia „Cooperativa”, 1910, lucrare pentru care a primit în anul 1909 premiul „Neuschotz” al Academiei Române

Tudor Pamfile

·   1888 - S-a nascut anarhistul american de origine italiană Bartolomeo Vanzetti. A fost executat in anul 1927.

Bartolomeo Vanzetti (left) and Nicola Sacco

Nicola Sacco (n. 22 aprilie 1891 – d. 23 august 1927) și Bartolomeo Vanzetti (n. 11 iunie 1888 – d. 23 august 1927) au fost doi anarhiști americani de origine italiană, arestați în 1927, închiși și executați pe scaunul electric, în Massachusetts.

* 1892: Thomas Mitchell (n. 11 iulie 1892 Elizabeth, SUA – d. 17 decembrie1962 Beverly Hills, SUA) a fost un actor american de film, regizor, dramaturg și scenarist.

Thomas Mitchell în

High Barbaree (1947)

·         1899 - S-a născut scriitorul japonez Yasunari Kawabata, laureat al Premiului Nobel pentru Literatură în anul 1968 (“Frumoasele adormite”, “Stol de păsări”) (m.16.04.1997).
* 1903: Prințesa Olga a Greciei și a Danemarcei (greacă Πριγκίπισσα Όλγα της Ελλάδας και Δανίας) (11 iunie 1903 – 16 octombrie 1997) a fost nepoata regelui George I al Greciei și soția ultimului Prinț regent al Iugoslaviei.

Prințesele Olga, Elisabeta și Marina a Greciei.

Prințesa Olga s-a născut la Atena, Grecia, la 11 iunie 1903. Tatăl ei era Prințul Nicolae al Greciei și Danemarcei, al treilea fiu al regelui George I al Greciei. Mama ei era Marea Ducesă Elena Vladimirovna a Rusiei, o nepoată a țarului Alexandru al II-lea al Rusiei.

În general familia era săracă și forțată să trăiască în exil de când ea avea 11 ani, în urma răsturnării monarhiei grecești. Mai târziu familia s-a mutat la Paris.

S-a căsătorit la Belgrad la 22 octombrie 1923 cu Prințul Paul al Iugoslaviei, care era regent după asasinarea regelui Alexandru I al Iugoslaviei. Prințul Paul și Prințesa Olga au avut trei copii:

• Prințul Alexandru al Iugoslaviei (13 august 1924)
• Prințul Nikola al Iugoslaviei (29 iunie 1928 – 12 aprilie 1954)
• Prințesa Elisabeta a Iugoslaviei (7 aprilie 1936)

Prin fiica ei Elisabeta, ea a fost bunica actriței Catherine Oxenberg.

Prințesa Olga a Greciei și Danemarcei

Prințesa Olga a Iugoslavia

·         1910: Jacques-Yves Cousteau (n. 11 iunie, 1910, Saint-André-de-Cubzac, departamentul Gironde, Franța; d. 25 iunie 1997, Paris) a fost un ofițer francez de marină, explorator al vieții subacvatice în domeniul oceanografiei, fotograf, producător de filme și inventator de aparate submarine. A fost de asemenea redactor, colaborând cu scriitori precum Philippe Tailliez (de asemenea marinar și explorator, primul său mentor), James Dugan, Frédéric Dumas (arheolog submarin), Philippe Diolé, Yves Paccalet (biologi), care a devenit cunoscut în întreaga lume în calitate de comandant al navei Calypso.

Jacques-Yves Cousteau în 1976

* 1910: Theodore Lux Feininger, cunoscut în Statele Unite mai ales ca T. Lux Feininger (n. 11 iunie 1910, Berlin, Imperiul German^[6] – d. 7 iulie 2011, Cambridge, Massachusetts, SUA^[7]) a fost un fotograf și pictor avangardist american născut în Germania, fiu al germanei Julia Berg și al americanului Lyonel Charles Feininger, care trăia în Germania de la vârsta de 16 ani. Tatăl său, Lyonel Feininger, a fost primul profesor numit la școala Bauhaus, de către fondatorul acestuia, Walter Gropius, în 1919, la Weimar. Theodore a avut alți doi frați mai mari, printre care Andreas Feininger, ambii artiști și două surori provenite din căsătoria anterioară a tatălui său cu Clara Fürst.

* 1919: Octavian Balint (n. 11 iunie 1919, Șutu, Cluj – d. 12 august 1962, lagărul de la Periprava) a fost un profesor universitar român. A fost arestat la 16 februarie 1959, condamnat de Tribunalul Miltiar Cluj la 8 luni închisoare (sentința 409/1959), pedeapsă prelungită cu o condamnare administrativă de 36 luni (ordinal MAI 10057/1959). Închis la Cluj ca deținut politic, a fost transferat în noiembrie 1959 la închisoarea Jilava, apoi în lagărele de muncă 5 Culme și Periprava

·         1925 - S–a născut Jean–Pierre Chabrol, scriitor şi actor francez (m.01.12.2001).

·         1930: Mihail Șerban, biochimist român (d. 2004)

·         1934 - S-a născut James "Pookie" Hudson, vocalist american (Spaniels, New Spaniels).
* 1934: Henrik, Prinț Consort al Danemarcei (Henri Marie Jean André de Laborde de Monpezat; n. 11 iunie 1934 - d. 13 februarie 2018^[4]) a fost soțul reginei Margareta a II-a a Danemarcei.

În noaptea de 13 spre 14 februarie 2018, Principele Consort Henrik al Danemarcei, soțul  Majestății Sale Regina Margareta a II-a a Danemarcei, a trecut la cele veșnice. Născut la 11 iunie 1934, Principele Consort avea 83 de ani.

Iată mesajul monarhiștilor români^[5]:

„Alianța Națională pentru Restaurarea Monarhiei a aflat cu profundă tristețe despre dispariția Alteței Sale Principele Consort Henrik al Danemarcei, conte de Monpezat, soțul Majestății Sale Regina Margareta a II-a a Danemarcei, în noaptea de 13 spre 14 februarie 2018. Anunțul a fost făcut de Casa Regală Daneză.

După o lungă suferință, Principele Henrik fusese externat pentru a-și trăi ultimele zile acasă.

Figură a Regalității daneze extrem de iubită și apreciată, Principele Henrik, născut în Franța, era diplomat de carieră. S-a căsătorit cu Regina Margareta a II-a în 1967, având împreună doi copii, Principele-Moștenitor al Tronului danez, Frederik (n. 1968), și Principele Joachim (n. 1969).

Familia Regală a României se înrudește cu Familia Regală Daneză prin Regina Ana (nepoata Regelui Christian al IX-lea al Danemarcei) și prin Regina-Mamă Elena, Principesă a Greciei și Danemarcei (strănepoată a Regelui Christian al IX-lea al Danemarcei). De asemenea, Regele Constantin al II-lea al Greciei, verișor de gradul I al Regelui Mihai, este căsătorit cu sora Reginei Margareta II a Danemarcei, Regina Anne-Marie, care a fost prezentă la Funeraliile Regale din decembrie 2017.”

Anunțul Casei Regale Daneze:

„Alteța Sa Regală Principele Henrik s-a stins din viață marți, 13 februarie, la ora 23.18, liniștit în somn, la Palatul Fredensborg.

Principele a fost înconjurat de Majestatea Sa Regina și cei doi copii ai lor”.

Prințul Henrik la nunta Prințesei Victoria a Suediei, 19 iunie 2010

* 1934: Ioan Szigeti (n. 11 iunie 1934, Galați, România) este un fost fotbalist român de etnie maghiară.

·         1936: Ioan Șișeștean (n. 11 iunie 1936, Șișești, Maramureș, d. 12 aprilie 2011, Baia Sprie) a fost un cleric greco-catolic, episcop al Episcopiei de Maramureș din 1994 până în 2011.

Ioan Șișeștean s-a născut la data de 11 iunie 1936 în comuna Șișești, pe atunci în județul Maramureș (interbelic), fiind copilul cel mai mic al unei familii de țărani binecuvântați cu opt copii. După absolvirea școlii primare din comuna natală, urmează cursurile Liceului teoretic “Gheorghe Șincai” din Baia Mare. La vârsta de 12 ani descoperă lucrarea “Teologia spirituală”, moment în care a început și pregătirea sa autodidactă.

A lucrat pentru o perioadă la o bibliotecă comunală, a fost profesor suplinitor de matematică, fizică și chimie la clasele V-VIII ale școlii din Rus, apoi a fost angajat ca laborant chimist la Uzina UUMR din orașul Baia Mare. De fiecare dată a fost dat afară din serviciile unde a lucrat, pentru că provenea dintr-o familie de chiaburi.

Ioan Șișeștean studiază teologia în mod clandestin și este hirotonit în secret ca preot greco-catolic la 13 martie 1972 de către Episcopul Dr. Ioan Dragomir al Maramureșului. Din acel an începe să oficieze slujbe în casa sa natală din satul Șișești. În anul 1990, devine preot greco-catolic în comuna natală Șișești (jud. Maramureș).

Odată cu redeschiderea Institutului Teologic Greco-Catolic "Alexandru Rusu" din Baia Mare, lucrează ca profesor de teologie dogmatică. La începutul anului 1994 este numit de către PS Episcop Lucian Mureșan ca Vicar al Maramureșului istoric, la Sighetu-Marmației.

A fost numit episcop de în data de 4 iulie 1994, în locul PS Lucian Mureșan, numit mitropolit la Blaj. Consacrarea sa ca episcop a avut loc la 11 septembrie 1994 în orașul Baia Mare, prin punerea mâinilor de către mitropolitului Lucian Mureșan.

A decedat la data de 12 aprilie 2011 la reședința familiei de la Baia Sprie în urma unui stop cardio-respirator

·         1939 - S-a născut scriitorul Ion Andreiţă.

* 1939: Jackie Stewart, (născut 11 iunie 1939), este un fost pilot de Formula 1, campion mondial în 1969, 1971 și 1973.

·         1940 - S-a născut Joey Dee (Joseph DiNicola), vocalist şi compozitor american (Joey Dee & The Starligthers).

·         1941: Margit Ács, critic de artă, romancieră, nuvelistă maghiară

·         1943: Grigore Popescu (cunoscut ca Grigore Arbore; n. 11 iunie 1943 la Pietroșița, Dâmbovița) este un poet și publicist român.
A scris:

Beletristică

• 1967: Exodul
• 1969: Cenușa
• 1972: Auguralia
• 1974: Poeme
• 1976: Averse

Istoria artei și culturii

• 1976: Futurismul
• 1976: Cetatea ideală a Renașterii: studiu asupra morfologiei formelor urbane

·         1946: Viorel Pupeză, politician român

·         1946 - S-a născut John Lawton, vocalist britanic (Lucifer's Friend, Les Humphries Singers, Uriah Heep).

·         1947: Richard Palmer-James, chitarist britanic (King Crimson și Supertramp)

·         1947 - S-a născut Reka Szabo, multiplă campioană de scrimă.

·         1947 - S-a născut Glenn Leonard, vocalist american (The Temptations).

·         1949 - S-a născut Frank Beard, baterist şi compozitor american (ZZ Top).
* 1949: Alexander Hausvater (n. 11 iunie 1949, București) este un regizor evreu canadian de origine română.

În anul 1959 a emigrat împreună cu familia în Israel. După o ședere în Israel (1959-1967), unde a absolvit cursurile Universității din Tel Aviv, a urmat cursuri de literatură dramatică la Dublin, unde a debutat ca regizor.

A debutat ca regizor cu spectacolul „Nazdravanul Occidentului” în 1971, la Teatrul Național Irlandez din Dublin. Spectacolul a fost interzis, din cauza pudibonderiei de atunci și pentru că se juca în limba celtică.^[1]

Între 1969 și 1972 a fost directorul artistic al Teatrului Peacock din Dublin.

Din 1971 locuiește în Canada.^[2]

A fondat Montréal Theatre Lab, al cărui director a fost între anii 1973 și 1979. A condus Teatrul L’Echiquier (1979-1985), iar din 1989 este directorul artistic al Teatrului L’Archipel. Între 1983 și 1987 a fost directorul Festivalului Quinzaine Internationale du Théâtre din Québec. 

A predat la Universitatea Québec din Montréal, Școala Națională de Teatru, Universitatea McGill, Concordia și la Cégep de Saint-Hyacinthe, dar și la: National Theatre School, Montreal, Conservatoire d’Art dramatique, Quebec City, University of Ann Arbour, Ann Arbour Michigan, Polyvalente Baldwin Cartier, Pointe Claire, Quebec; University of Winnipeg, Manitoba, Tel Aviv University, Israel Lunacharski Institute (Gittis) Moscow, Russia, Laval University, Quebec City, University of Ottawa, Ottawa, etc^[3]

În 1990 a revenit în România și a avut un succes răsunător cu ...au pus cătușe florilor după F. Arrabal.^[4]

În 1993 s-a dus din nou în România și a pus în scenă La Țigănci după Mircea Eliade, ambele texte fiind adaptate de poetul Cristian Popescu. De atunci montează periodic în toată România, dar și în alte țări, opera sa teatrală însumând peste 160 de spectacole.

* 1950: Dumitru Otovescu (n. 11 iunie 1950, Căciulatu, Dolj) este un sociolog, editor și publicist român, profesor universitar doctor și conducător de doctorat la Facultatea de Științe Sociale a Universității din Craiova.

În 1969 a absolvit Liceul ”Elena Cuza” din Craiova și, apoi, în 1973, Facultatea de Filosofie, Specializarea Sociologie a Universității din București. A fost cercetător științific la Institutul de Cercetări Socio-Umane ”C.S. Nicolăescu-Plopșor” al Academiei Române din Craiova (1973-1989), redactor principal de carte social-politică la Editura Scrisul Românesc din Craiova (1989-1990) și, concomitent, cadru didactic la Universitatea din Craiova (din 1973 și până în prezent), fiind titularul unor cursuri de filosofie și sociologie.

Între 2004 și 2012 a fost ales prodecan și decan al Facultății de Științe Sociale a Universității din Craiova . Urmare a demersurilor sale^[1], din 1995 a luat naștere învățământul sociologic superior în instituția craioveană: programul de licență Filosofie-Sociologie și apoi licență Sociologie; trei programe de masterat în Sociologie și Școala Doctorală de Sociologie (al cărei director a fost între anii 2009 și 2012). A fondat Institutul Social Oltenia al Universității din Craiova ^[2] și Revista Universitară de Sociologie, publicațiile Universitaria și Monitorul de Oltenia, precum și Editura Beladi din Craiova.

Principalele lucrări publicate aparțin domeniilor sociologiei generale, sociologiei culturii, eseisticii sociologice și cercetării monografice. Este autor unic la 9 cărți de specialitate, coautor la 7 cărți, coordonator și coautor la alte 26 de cărți. În străinătate a publicat 2 cărți (în colaborare) și 7 articole/studii (în țări precum Germania, Franța, S.U.A., India, Bulgaria, Serbia). De asemenea, a conceput și coordonat o amplă lucrare de specialitate – Tratat de sociologie generală (2010), printre membrii colectivului de autori aflându-se sociologi de marcă din S.U.A. (Immanuel Wallerstein, Jeffrey C. Alexander, Daniel Chirot, Michael Hechter), Canada (Jacques Hamel), Franța (Raymond Boudon, Albert Ogien, Jean-Hugues Dechaux) și România (Cătălin Zamfir, Ilie Bădescu, Maria Voinea, Ioan Mărginean ș.a.).

Cercetările de teren, pe care le-a inițiat și coordonat, s-au finalizat cu publicarea a peste 20 de monografii sociologice de comunități rurale și urbane, de instituții publice și de probleme sociale, de personalități de seamă ale culturii românești (Gheorghe Zamfir, Irinel Popescu). A realizat 4 antologii din domeniile sociologiei culturii, filosofiei culturii și istoriei sociologiei. Sub îndrumarea sa au fost efectuate peste 64 de anchete sociologice și sondaje de opinie. Este autorul a 5 cursuri universitare și editorul unor lucrări reprezentative traduse în limba română, care aparțin unor gânditori și sociologi de talie mondială, cum ar fi: Oswald Spengler, Auguste Comte, Gabriel Tarde, Vilfredo Pareto, Charles Darwin, William I. Thomas și Florian Znaniecki, Ferdinand Tonnies. Sub semnătura sa au fost publicate 70 de studii și articole în volume colective și în reviste de specialitate.

În calitate de expert a contribuit la implementarea a 6 proiecte europene, iar în aceea de conducător științific de doctorat a asigurat îndrumarea a peste 30 de doctoranzi din România, a 6 doctoranzi din Africa (Cote d’Ivoire, Algeria, Togo, Camerun), a doi doctoranzi din Albania și 1 din Egipt. De asemenea, a coordonat lucrările a 4 post-doctoranzi în cadrul proiectului Valorificarea identităților naționale în procesele globale, implementat de Academiai Română (2010-2012).

Ultima carte finalizată se bazează pe o amplă cercetare documentară, fiind intitulată Sociologi români de azi. Generații, instituții și personalități (505 p.), iar în curs de elaborare se află lucrarea Școala sociologică de la Craiova.

·         1950 - S-a născut Lynsey De Paul (Rubin), cântăreaţă şi compozitoare britanică.

·         1952 - S-a născut Donnie Van Zant, vocalist şi compozitor american (38 Special, Lynyrd Skynyrd).
* 1952: Bronisław Wildstein (născut la 11 iunie 1952, la Olsztyn, Polonia) este un scriitor, publicist și jurnalist polonez, unul dintre fondatorii Solidarnoèć. În 1977, a fondat Comitetul Studențesc de Solidaritate(SKS), prima structură publică de opoziție de la Cracovia. KOR și SKS au pregătit înființarea Solidarnoèć și a organizației sale de studenți, NZS.

A fost de mai multe ori arestat și interogat de poliția politică a regimului comunist din Polonia. În timpul legii marțiale, în exil, a fost redactor-șef al revistei Kontakt și corespondent al Europei Libere. În prezent redactor-șef al postului TV Republika.

Bronisław Wildstein

·         1953: Aurora Leonte, actriță română de teatru și film

* 1954: Alexander Bălănescu (n. 11 iunie, 1954, București) este un violonist și compozitor israelian-britanic, originar din România.

Născut Alexandru Bălănescu într-o familie de intelectuali bucureșteni (tatăl său, Ion Bălănescu, preda la Universitate). După plecarea din România și-a schimbat numele în Alexander Balanescu.

Își începe studiile muzicale la vârsta de 7 ani, la școala de muzică din București. În 1969 emigrează împreună cu familia în Israel.

Ca să scape de serviciul militar obligatoriu în Israel se mută la Londra, după ce studiase la Academia Rubin din Ierusalim. Studiază la Trinity College of Music din Londra și la Julliard School of Music din New York. După terminarea studiilor, se întoarce la Londra, unde va activa în diferite grupuri, precum Capricorn, Music Projects, Gemini. A fost membru al Cvartetului Arditti între 1983 și 1986.

În 1979 preia conducerea orchestrei Michael Nyman Ensemble cu care va merge în turnee timp de 15 ani.

Alexander Bălănescu în 2013

* 1954: Greta Van Susteren (n. 11 iunie 1954) este o avocată, jurnalistă și personalitate americană a televiziunii prin cablu, cunoscută mai ales pentru emisiunea sa de la canalul prin cablu Fox News, unde este realizatoarea emisiunii On The Record with Greta Van Susteren. Fostă avocată pentru cazuri civile dar și penale, Van Susteren a fost comentator de legi în emisiunea postului CNN, Burden of Proof, împreună cu Roger Cossackîntre anii 1994 și 2002. Din anul 2002, a trecut la canalul Fox News.

Van Susteren s-a născut în Appleton, statul Wisconsin, având descendență olandeză, franceză și germană din partea tatălui,^[1] respectiv irlandeză din partea mamei. Numele „Van Susteren” semnifică originar din Susteren, un oraș din sud-estul Olandei.

Greta Van Susteren

·         1955: Mariana Buruiană, actriță română de teatru și film

·         1957: Liviu Papadima, prozator și critic literar român

·         1959: James Hugh Calum Laurie, OBE (API: /ˈlɒri/, n. 11 iunie 1959) este un actor, scriitor și muzician englez. A devenit cunoscut ca membru al cuplului artistic Fry and Laurie, împreună cu prietenul său, Stephen Fry, iar ulterior ca actor în serialul britanic de televiziune Blackadder. Din 2004, a jucat rolul Dr. Gregory House, protagonistul dramei de televiziune House. Într-un interviu din The Daily Telegraph actorul afirmă că este ateu

James Hugh Calum Laurie

* 1960: Mehmet Cengiz Öz (turcă Öz, pronunțat mehˈmet dʒenˈɟiz øz, n. 11 iunie1960), cunoscut și ca Dr. Oz, este un medic cardiolog, autor, și prezentator de televiziune turc american (cu cetățenie dublă).

A apărut în cadrul mai multor emisiuni The Oprah Winfrey Show în 2004 și mai târziu la Larry King Live. În 2009, Harpo Productions și Sony Pictures au lansat The Dr. Oz Show, un program de televiziune zilnic cu specific medical.

Mehmet Öz la Forumul Economic Mondial în 2012

·         1962: Mihai Stănișoară (n. 11 iunie 1962, Craiova) este un om politic român, ales ca deputat de Mehedinți pe listele PD în legislaturile 2000-2004 și 2004-2008 și ca senator din partea Partidului Democrat-Liberal în legislatura 2008-2012.
* 1962: Luiz Antonio Venker de Menezes sau Mano Menezes (n. 11 iunie 1962, în Passo face Sobrado, Rio Grande do Sul, Brazilia) este un antrenor de fotbal. Porecla lui vine din copilărie, când sora lui l-a numit „de mână”, un termen popular portughez care înseamnă „frate”

·         1966: Marius Stănescu, actor român de teatru și film

* 1966: Sorin-Constantin Lazăr (n. 11 iunie 1966) este un politician român, senator în Parlamentul României în mandatele 2008-2012 și 2012-2016 din partea PSD Iași.

·         1968: Alois Philipp Maria, Prinț Ereditar al Liechtensteinului, Conte de Rietberg (germană Erbprinz Alois Philipp Maria von und zu Liechtenstein) (n. 11 iunie 1968, Zürich) este fiul cel mare al lui Hans Adam al II-lea, Principe de Liechtenstein și a soției lui, Maria, Prințesă de Liechtenstein. Alois este regent al Liechtensteinului (Stellvertreter des Fürsten) din 15 august 2004.

Alois a urmat studiile primare și liceul la Vaduz-Ebenholz și Academia militara regală Sandhust din Marea Britanie. A servit în Gărzile Coldstream în Hong Kong și Londra timp de șase luni înainte de a intra la Universitatea din Salzburg, de unde a obținut o diplomă de Master în jurisprudență în 1993.

Până în 1996, Alois a lucrat la o companie de audit din Londra.

În mai 1996 s-a întors la Vaduz și a devenit activ în administrarea finanțelor tatălui său; de asemenea, a crescut rolul său în discuțiile politice, consultări și în asumarea îndatoririlor reprezentative pentru Liechtenstein.

A devenit prinț moștenitor la 13 noiembrie 1989 în urma morții lui Franz Josef II, iar la 15 august 1990 a depus jurământul odată cu tatăl său, noul suveran Hans Adam II.

La 3 iulie 1993 la Vaduz, Alois s-a căsătorit cu Ducesa Sophie de Bavaria, descendentă a ultimului rege al Bavariei, Ludwig al III-lea. Împreună au patru copii:

• Prințul Joseph Wenzel Maximilian Maria de Liechtenstein, Conte de Rietberg (n. 24 mai 1995, Londra)
• Prințesa Marie-Caroline Elisabeth Immaculata de Liechtenstein, Contesă de Rietberg (n. 17 octombrie 1996, Grabs)
• Prințul Georg Antonius Constantin Maria de Liechtenstein, Conte de Rietberg (n. 20 aprilie 1999, Grabs)
• Prințul Nikolaus Sebastian Alexander Maria de Liechtenstein, Conte de Rietberg (n. 6 decembrie 2000, Grabs)

Alois

Prinț Ereditar al Liechtensteinului

* 1969: Daniel Vasile Oajdea (n. 11 iunie 1969, Vaslui, județul Vaslui) este un politician român. În anul 2008 a fost ales deputat în circumscripția electorală nr. 24 Iași, colegiul uninominal nr. 9 pe listele Partidului Democrat Liberal.

* 1971: Vladimir Gaidamașciuc (n. 11 iunie 1971) este un fost fotbalist internațional moldovean, care a jucat pe postul de mijlocaș la mai multe cluburi din Republica Moldova, Ucraina și Rusia

* 1976: Milorad Bukvic (n. 11 iunie 1976, Backa Palanka, Serbia) este un fotbalistsârb liber de contract. Și-a făcut debutul în Liga I în anul 2000 și a jucat în România la Oțelul Galați, FC Argeș, FC Vaslui, Cetatea Suceava și CS Mioveni.

* 1976: Nick Kamarera este un DJ, producător și remixer român de muzică house. În 2009 a câștigat premiul „Best DJ” la Romanian Music Awards.

Nick Kamarera este un DJ care s-a făcut cunoscut încă din 1995, când a început pentru prima dată să mixeze în cluburile din Timișoara. Cum acest oraș este una dintre cele mai importante scene house din România, producătorul primește ocazia să mixeze alături de deejay faimoși atât pe plan național, cât și internațional. Ca producător, este autor al mai multor remixuri.

• „Biografie” - Nick Kamarera is a well known dj since 1995, when he first started mixing in the clubs of Timisoara. as this city is one of the forerunners of the house music in romania, he is given the chance to mix alongside with national and international famous djs. as a producer, he is knows for many more remixes.

Nick Kamarera face cunostinta cu pupitrul de DJ in zona de club a Timisoarei in anul 1995. Timisoara este cunoscut ca fiind un oras precursor al muzicii club in Romania, asa ca i se ofera sansa sa mixeze alaturi de DJ consacrati din tara si strainatate. Ca producator este autor al mai mai multor remix-uri.

Winner @ RMA of "BEST DJ 2009" in Romania Winner @ RMA of "BEST DJ 2012" in Romania Winner @ RTH of "BEST DJ 2012" in Romania

* 1978: Cristian Balint (n. 11 iunie 1978, Hunedoara, România) este un actor și voice-over român.

Este cunoscut în filmele: They're Watching (2016), Carne de iepure (2015) și Visul lui Adalbert (2011).

Filmografie: 

• Carne de iepure (2015)
• They're Watching (2016)
• Visul lui Adalbert (2011) - Margarină Trailer
• Aniela (2009) - Ghiță
• Piscine, Germania (2009)
• Bric-Brac (2008) - director de imagine 
• Doctori de mame (2008) - Doru Zainea
• Feng Shui (2008)
• Lasă-mă să trec (2006)

Dublaj:

• Peter Rabbit - Thomas McGregor
• Beyblade - Ginka Hagane (Cartoon Network)
• Misterele casei Anubis - Eddie Miller/Edison Sweet
• Clubul Monster Buster (Jetix)
• Ciudații mei părinți (Disney Channel/Nickleodon)
• Orășelul leneș - Sportacus (Jetix/Disney Channel)
• Manny Iscusitul - alte voci (Disney Junior)
• O poveste încâlcită
• Galactik football - Aarch (Jetix)
• Hannah Montana - Cooper (Jetix/Disney Channel)
• H₂O - Adaugă apă - Ash (Jetix/Disney Channel)
• Violetta - (Disney Channel)
• Sonny și steluța ei norocoasă - Gilroy Smith (Disney Channel)

* 1978: Cătălin Cristache (n. 11 iunie 1978) este un deputat român, ales în 2016.

* 1979: Saša Bjelanović (n. 11 iunie 1979, Zadar, Croația) este un fotbalist croatcare evoluează la echipa Atalanta Bergamo, în Serie B, pe postul de atacant. A jucat timp de șase luni în România, pentru CFR Cluj.

* 1981: Adrian Gheorghiu (n. 30 noiembrie 1981,^[1] Roman, România) este un jucător de fotbal român care evoluează la clubul Ceahlăul Piatra Neamț.

* 1984: Vágner Silva de Souza (n. 11 iunie 1984, Rio de Janeiro), cunoscut ca Vágner Love, este un fotbalist brazilian care evoluează ca atacant la clubul chinez Shandong Luneng și la echipa națională de fotbal a Braziliei, alături de care a câștigat de două ori Copa America.

* 1985: Ives Antero De Souza (n. 11 iunie 1985, Rio de Janeiro, Brazilia) este un fotbalist brazilian care evoluează în prezent la América FC. De-a lungul carierei a mai evoluat la Vasco da Gama, Clube Náutico Capibaribe, Paraná Clube dar și la Progresul București.

* 1985: Mitică-Marius Mărgărit (n. 11 iunie 1985) este un deputat român, ales în 2016.

* 1985: Blaže Todorovski (în macedoneană: Блаже Тодоровски; n. 1 iunie 1985, Skopje, Iugoslavia) este un fotbalist macedoneancare evoluează în prezent la clubul KF Shkëndija

* 1986: Kiril Kovalciuk sau Chiril Covalciuc (în ucraineană Кирило Сергійович Ковальчук; n. 11 iunie 1986, Biliaivka, regiunea Odesa), cunoscut și după porecla Tom Cruise (datorită asemănării sale la chip cu actorul american), este un fotbalist ucrainean care joacă la clubul Cernomoreț Odesa în Prima Ligă Ucraineană.

* 1986: Vassiriki "Abou" Diaby (n. 11 mai 1986, Aubervilliers, Franța) este un jucător de fotbal francez care ultima dată a evoluat pentru clubul din Ligue 1, Olympique de Marseille.

* 1986: Shia Saide LaBeouf^[1] (n. 11 iunie 1986)^[2] este un actor, regizor și comedian american. LaBeouf și-a început cariera în comedie la 10 ani, iar apoi s-a lansat în actorie la 12 ani. El a devenit cunoscut în rândul publicului mai tânăr pentru rolul său în serialul Disney Channel, Even Stevens, de asemenea a apărut în trei filme Disney. În 2003, LaBeouf și-a făcut debutul în filmul Holes, de asemenea, apare în rolul principal în The Battle of Shaker Heights în același an.

În 2005, LaBeouf a făcut tranziția la roluri mai mature cu The Greatest Game Ever Played. În 2007, el a jucat în rolurile principale în Disturbia și Transformers. În anul următor el a apărut în Indiana Jones and the Kingdom of the Crystal Skull ca fiul lui Indiana și a apărut ca Jerry Shaw în Eagle Eye. În 2009, el a reluat rolul lui Sam Witwicky din continuarea Transformers, Transformers: Revenge of the Fallen și a apărut în New York, I Love You, înainte de a juca cu Michael Douglas în Wall Street: Money Never Sleeps (2010). Filmele sale viitoare includ roluri principale în Transformers: Dark of the Moon și The Associate. În 2004 și-a făcut debutul regizoral prin regizarea „Lets Love Hate” cu Lorenzo Eduardo. Cinci ani mai târziu, el a regizat, de asemenea, videoclipul muzical al lui Cagepentru single „I Never Knew You”.

LaBeouf a fost într-o relație pe termen lung cu China Brezner, care a început în 2004 și s-a terminat în 2007. Apoi s-a întâlnit cu Carey Mulligandin vara lui 2009 până în octombrie 2010. În noiembrie 2007, LaBeouf a fost arestat pentru violare de proprietate într-un Walgreens din Chicago după ce a refuzat să plece; acuzațiile penale au fost retrase în luna următoare. În iulie 2008, LaBeouf a fost implicat într-un accident de mașină, care a fost provocat de alt șofer. LaBeouf a fost arestat de la locul unde a avut loc accidentul pentru conducerea mașinii în stare de ebrietate, iar carnetul de conducere i-a fost suspendat pentru un an de zile deoarece a refuzat un test cu alcoolmetrul. Ca urmare a rănilor suferite în accident, el a fost supus mai multor intervenții chirurgicale la mâna stângă, care are cicatrici și leziuni permanente.

Shia LaBeouf

* 1987: Gonzalo Castro Randon (n. 11 iunie 1987 la Wuppertal, Germania de Vest, azi în Germania) este un fotbalist german cu origini spaniole care evoluează pe postul de fundaș lateral la formația din Bundesliga,Borussia Dortmund și la echipa națională de fotbal a Germaniei.

* 1987: Marko Momčilović (sârbă: Марко Момчиловић) (n. 11 iunie 1987, Leskovac, Iugoslavia) este un fotbalist sârb care evoluează la FCSB,^[1]după ce anterior jucase la FK Javor Ivanjica și Pandurii Târgu Jiu.

* 1988: Claire Rhiannon Holt (n. 11 iunie 1988, Brisbane, Australia) este o actriță australiană. Ea a interpretat rolul Emmei Gilbert în serialul de televiziune H₂O - Adaugă apă.

Pe lângă rolul din H₂O - Adaugă apă, (doar sezoanele 1 și 2) Claire a mai apărut în diverse spot-uri publicitare pentru Dreamworld, Sizzlers și Queensland Lifesaving. Ea a studiat actoria la școală și în privat. Claire Holt a fost prezentă recent la Nickelodeon UK Kids Choice Awards 2007 împreună cu co-starurile Phoebe Tonkin și Cariba Heine. De asemenea, a mai interpretat și rolul lui Rebekah Mikaelson în serialul american The Vampire Diaries, iar apoi urmând să intrepreteze același rol în spin-off-ul The Originals. Ambele producții aparținându-i lui Julie Plec. În prezent, Claire o intreptează pe Chairmain Tully în serialul Aquarius.

În anul 2005 Claire a fost premiată pentru Stuartholme School. În anul 2011 ea a apărut în serialul The Vampire Diaries intrepetând-o pe Rebekah.

În data de 29 aprilie 2016, Claire s-a căsătorit cu iubitul ei, devenind Claire Kaplan.

În timpul ei liber, Claire înoată, joacă volei, joacă tenis cu familia și iese în oraș cu prietenii. Ea are centura neagră în Tae-Kwon-Do și sportul ei preferat este polo pe apă. Când nu face activități fizice, Claire își petrece timpul cântând la pian, chitară sau vocal

Claire Holt

* 1989: Lorenzo Ariaudo (n. 11 iunie 1989, Torino) este un tânăr fotbalist care a făcut pasul decisiv la Prima Echipă a lui Juventus. După pozitiva experiență de la Primavera din sezonul trecut (al cărui căpitan a fost), Lorenzo Ariaudo a debut la profesioniști chiar în campionatul precedent, iar acum și-a meritat promovarea definitivă.
* 1990: Christophe Lemaitre (n. 11 iunie 1990, Annecy) este un atlet francez, care devine campion european în 2010 la proba de 100 plat.
* 1992: Claudia Mihaela Bobocea (n. 11 iunie 1992, București) este o atletă română specializată pe alergare de semifond.

Claudia Bobocea

* 1994: Ivana Baquero (n.11 iunie 1994, Spania) este o actriță de film spaniolă. La vârsta de 11 ani, ea a fost aleasă de regizorul Guillermo del Toro pentru personajul principal - Ofelia în "Labirintul lui Pan", pentru care a câștigat recunoașterea critică și premiul Goya pentru cea mai bună actriță. În 2015, ea a fost distribuită ca Eretria în seria de televiziune The Shannara Chronicles.
Baquero s-a născut în Barcelona, fiica lui Ivan Baquero și Julia Macías. A urmat școala americană din Barcelona, unde a învățat să vorbească fluent engleză, spaniolă și catalană. A absolvit în anul 2012.
Baquero a început să acționeze profesional la vârsta de opt ani, jucând câteva roluri mici în mai multe filme înainte de a fi distribuit în Labirintul lui Pan în 2006. Cel mai notabil dintre aceste filme devine Fragile, în care a jucat un rol minor alături de Calista Flockhart și Richard Roxburgh. Ea a fost într-o serie de alte filme, inclusiv Romasanta și Rottweiler.

De la aproximativ 1000 de tineri actrițe, Baquero a fost ales pentru a juca rolul lui Ofelia în "Labirintul lui Pan". Rolul lui Ofelia a fost inițial destinat unei fete cu vârsta de 8 ani, dar scenariul a fost modificat pentru a găzdui pe Baquero, care la vârsta de 11 ani. După aceea, a lucrat în diferite proiecte în timp ce frecventă încă școala.

În 2009, ea a jucat rolul principal în filmul de groază al lui John Connolly, "The New Daughter", cu Kevin Costner, care a marcat primul ei rol american.

Ivana Baquero