5. /25 IUNIE 2023 - MUZICĂ; PE O ARIPĂ DE CÂNT
GUSTAVE CHARPENTIER
| Gustave Charpentier | |
 | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | [1][2][3][4]  Dieuze(d), Lorraine, Franța |
| Decedat | (95 de ani)[1][5][4][6] Paris, Franța |
| Înmormântat | Cimitirul Père-Lachaise |
| Cetățenie | .svg){kind=small} Franța |
| Ocupație | compozitor dirijor scriitor |
| Activitate | |
| Studii | Conservatorul din Paris |
| Gen muzical | operă muzică clasică |
| Premii | Prix de Rome Legiunea de Onoare în grad de Mare Ofițer[*] |
| Prezență online | |
| Identificator titlu IMDb | |
Modifică date / text  | |
Gustave Charpentier (n. ,[1][2][3][4] Dieuze(d), Lorraine, Franța – d. ,[1][5][4][6] Paris, Franța) a fost un compozitor francez, militant progresist pe tărâm muzical, cunoscut în primul rând prin opera sa Louise (1900), inspirată din viața muncitoarelor pariziene, care prin subiect și tratare se apropie de verismul italian.
Influențată de stilul operei lirice, muzica lui manifestă unele tendințe impresioniste.
El a compus Viața poetului (1893) pentru soliști, cor și orchestră, suita simfonică Impresii din Italia (1890), opera Julien.
A organizat festivități populare, a înființat la Paris un conservator popular și a compus imnuri populare de mare amploare (ex. imnul în cinstea aniversării centenarului nașterii lui Victor Hugo).
Gustave Charpentier “Louise” (Julius Rudel)
Gustave Charpentier, Impressions d'Italie, Impressions d'Italie: V. Napoli (Naples)
ION BAS
| Ion Bass | |
 | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | Chirsova, Tighina, Moldova |
| Decedat | (71 de ani) Chișinău, Moldova |
| Cetățenie |  URSS Moldova |
| Ocupație | profesor de muzică[*] cântăreț |
| Activitate | |
| Instrument(e) | voce[*] |
| Premii | Artist al poporului din RSS Moldovenească Q50324491[*] Ordinul Gloria Muncii |
| Modifică date / text | |
Ion Bas (n. 25 iunie 1933, Chirsova, județul Tighina – d. 5 martie 2005, Chișinău) a fost un cântăreț de muzică populară și de estradă.
BIOGRAFIE
Născut la 25 iunie 1933 în satul Chirsova din județul Tighina, urmează Școala medie de muzică „Ștefan Neaga” din Chișinău (1957-1961) cu Nicolae Chiosa (canto) și Ana Roșcovan (dirijat coral). A fost solist al Filarmonicii (1961-1974), în Orchestra de muzică populară „Folclor” a Radioteleviziunii (1974-1987) la fel din Chișinău. Este profesor la Colegiul de muzică „Ștefan Neaga” din 1982.
A colaborat cu Tamara Ciobanu, Nicolae Chiosa, a evoluat pe scenă cu Angela Păduraru, Valentina Cojocaru ș.a.
A decedat la 5 martie 2005 la Chișinău și a fost înhumat la Cimitirul Central din Chișinău.
DISCOGRAFIE
- Dragostea când dă în floare (1976)
- Mare-i dealul de la moară (1978)
- Când oi zice-odată hăi (1980)
DORU STĂNCULESCU
| Doru Stănculescu | |
| Date personale | |
|---|---|
| Nume la naștere | Doru-Emil Stănculescu |
| Poreclă | El Presidente |
| Născut | [1] București, România[1] |
| Decedat | (71 de ani)[1] București, România[1] |
| Cetățenie |  România |
| Ocupație | cântăreț · compozitor · textier · muzician · arhitect |
| Limbi vorbite | limba română |
| Activitate | |
| Alte nume | Presidente |
| Gen muzical | folk · folk rock |
| Instrument(e) | solist vocal · chitară acustică · muzicuță |
| Ani de activitate | 1968–2021 |
| Case de discuri | Electrecord · Intercont Music · MHO Marketing Highest Option · Fundația Culturală ArhiDOR |
| Interpretare cu | Sorin Minghiat · Valeriu Sterian · Dan Andrei Aldea |
| Prezență online | |
| Internet Movie Database | |
| Modifică date / text | |
Doru-Emil Stănculescu (n. 25 iunie 1950, București – 23 august 2021, București) a fost un arhitect român, cântăreț și instrumentist de muzică folk.
A debutat în anul 1968 cu melodia „Ion Crâșmaru”,[2] pe versuri de Octavian Goga. A realizat muzica pentru filmul Porțile albastre ale orașului (1974, regia Mircea Mureșan). Primul material discografic al artistului este un disc single editat în anul 1979 de casa de discuri Electrecord.[3] A apărut la Televiziunea Română cu melodii ca „Șambala”, „Ion Vodă Cumplitul”, „Ai, hai...”, „Ecou de romanță”, „Fără petale”.[2]
Doru Stănculescu a fost membru fondator al Cenaclului Flacăra, unde a participat până la desființarea acestuia.[2]
Doru Stănculescu a fost fratele cântăreței Mihaela Mihai.[4]
Discografie[modificare | modificare sursă]
- Muzică folk (LP colectiv, Electrecord, 1978) – conține piesele „Fără petale” și „Ioan Vodă Cumplitul”.[5]
- Ai, hai / Cântec între apele țării (disc single, Electrecord, 1979) [6]
- De-alaltăieri și până ieri - Vol. I (CD/MC, Intercont Music, 1998) – album retrospectiv produs și înregistrat de Valeriu Sterian în studioul B'Inișor din București.[7]
- De-alaltăieri și până ieri - Vol. II (CD, Intercont Music, 2005) – album retrospectiv produs și înregistrat de Dan Andrei Aldea în studioul personal din München și la Cosmic City Studio.[8]
- De alaltăieri și până ieri (2xCD, MHO Marketing Highest Option, 2014 / Fundația Culturală ArhiDOR, 2019) – album retrospectiv produs și înregistrat de Dan Andrei Aldea, ce cuprinde ambele volume apărute anterior. Primul volum este reorchestrat și reînregistrat, al doilea volum este reeditat. În 2019, materialul discografic a apărut într-un tiraj de 1000 de exemplare, împreună cu o carte.[9][10]
Piese din repertoriu[modificare | modificare sursă]
- „Ai, hai...” (versuri populare)
- „Avram Iancu” (versuri de Constantin Săbăreanu)
- „Baladă de copilărie” (versuri de Adrian Păunescu)
- „Cafeaua de dimineață” (versuri de Doru Stănculescu)
- „Cântec de leagăn” (piesă preluată din repertoriul lui Valeriu Sterian)
- „Cântec între apele țării” (versuri de Constantin Săbăreanu)
- „Circul” (versuri de Doru Stănculescu)
- „Copiii pedepsiți” (versuri de Florian Pittiș)
- „Cum se naște-un mit” (versuri de Doru Stănculescu)
- „Ecou de romanță” (versuri de George Bacovia)
- „Ei bine, da!” (versuri de Doru Stănculescu)
- „Epifanie” (versuri de Doru Stănculescu)
- „Eu, tu, el” (versuri de Doru Stănculescu)
- „Fără petale” (versuri de Doru Stănculescu)
- „Imn” (versuri de Doru Stănculescu)
- „Ioan Vodă Cumplitul” (versuri de Constantin Săbăreanu)
- „Ion Crâșmaru” (versuri de Octavian Goga)
- „La groapa lui Laie” (versuri de Octavian Goga)
- „Mandolinate” (versuri de Ștefan Octavian Iosif)
- „Maria și marea” (versuri de Doru Stănculescu)
- „Pește și undiță” (versuri de Adrian Păunescu)
- „Romanță nordică” (versuri de Ion Minulescu)
- „Scrisoarea soldatului de orișiunde” (versuri de Doru Stănculescu)
- „Șambala” (versuri de Doru Stănculescu, dedicată lui Mircea Eliade) [11]
Filmografie[modificare | modificare sursă]
Muzică de film[modificare | modificare sursă]
Premii[modificare | modificare sursă]
- Locul întâi la Festivalul de muzică folk „Primăvara baladelor”
- Premiul pentru întreaga activitate artistică la Festivalul național de muzică folk „Om bun” (1996)
- Diploma de Onoare al Ministerului Culturii și Cultelor la gala muzicală „O zi printre stele” (6 mai 2002)[3]
Cărți[modificare | modificare sursă]
- Prezidente – Doru Stănculescu în dialog cu Florin-Silviu Ursulescu, Editura Casa de pariuri literare, București, 2018. ISBN 978-606-990-019-2
Doru Stănculescu - Fără petale
Ai, hai... - Doru Stănculescu
XONIA - LOREDANA SECHELARU
| Xonia | |
 | |
| Date personale | |
|---|---|
| Nume la naștere | Loredana Sachelaru |
| Născută | (31 de ani), Melbourne, Australia Melbourne, Victoria, Australia |
| Cetățenie | .svg){kind=small} Australia România |
| Ocupație | Cântăreață, compozitoare, actriță, dansatoare |
| Activitate | |
| Alte nume | Xonia |
| Origine | România |
| Gen muzical | Pop, dance, muzică electronică, dance-pop |
| Tipul de voce | mezzo-soprană |
| Instrument(e) | Voce |
| Ani de activitate | 2008 — prezent |
| Case de discuri | Red Clover Media, Universal Music Romania, MediaPro Music |
| Interpretare cu | J Balvin, Deepcentral, Anthony Icuagu, Adrian Țuțu, Sonny Flame |
| Prezență online | |
| Site web Identificator titlu IMDb | |
| Modifică date / text | |
Xonia (nume real Loredana Sachelaru; n. , Melbourne, Victoria, Australia) este o cântăreață, compozitoare, model, actriță și dansatoare australiană de origine română. Xonia s-a născut pe 25 iunie 1989 în Melbourne, Australia din părinți români.[1] Numele ei de la naștere este Loredana Sachelaru, dar se promovează ca Xonia din adolescență.[2] Melodia ei de debut este „Someone to Love You”, care a avut un succes moderat.[3] În același an a fost aleasă să reprezinte Australia la Festivalul Cerbul de Aur, unde a cântat două melodii: „Dirty Dancer” și „Trandafir de la Moldova”.[4][5] Impresionați de abilitățile sale vocale, cei de la Universal Music România i-au oferit un contract.[6][7] În 2010 a lansat single-ul „Take the Lead”, care a avut reacții pozitive și a creat agitație pe internet.[8][9][10]
Tot în 2010 a colaborat cu trupa românească de pop, Deepcentral, la un nou single numit: „My Beautiful One”,.[11] care a fost cea mai difuzată melodie a anului 2010 conform Media Forest.[12] Ea lucrează la albumul ei de debut cu niște producători muzicali cunoscuți din România: Marius Moga, George Hora, Mihai Ogășanu și Deepcentral.[6]
BIOGRAFIE
Copilăria și adolescența (1989 - 2010)
S-a născut în Melbourne, Australia și a început cariera muzicală la vârsta de 8 ani, iar până la vârsta de 14 semnase deja un contract cu o casă de discuri. A muncit din greu în studioul de înregistrări, experimentând și colaborând cu nume grele ale industriei muzicale internaționale, precum Martin Jenkins (VHJ Music), Rob David (Kylie Minogue – “Can’t get you outta my head), BRian Rawling (Cher, Danni Minogue), Doug Brady (Olivia Newton John, Doug Brady), Kevin Colbert (Paulina Rubio – “Casanova”, Brian Canham (Psuedo Echo – “Funky Town”).
La vârsta de 7 ani se antrena în cadrul prestigioasei școli de balet “The Australian Ballet School“. A fost aleasă să joace rolul principal în producția “Spărgătorul de nuci” (o producție The Dancer’s Company Tour), care a ținut un turneu regional în Victoria, Tasmania și New South Wales. Ulterior, ea decide să își completeze stilul de dans alături de celebrul coregraf și instructor Robert Sturrock, a cărui experiență în televiziune include producții precum The Saturday Show, Hey Hey It’s Saturday, The Simon Gallagher Series, Countdown, The Logies.
De asemenea, și-a dezvoltat de mică pasiunea pentru actorie și s-a hotărât să urmeze un curs specializat. A început la Screen Actors Studio și, imediat după, a urmat o serie de colaborări cu agenții de profil unde a început să lucreze. Printre aparițiile cinematografice și tv ale Xoniei se numără: Noah’s Ark (Cable TV), Sea Chance (TV Series A.B.C), High Flyers (Channel 10), Holly’s Heroes (Cable TV), serialul Neighbours (Grundy Television), Lost and Found, Charlotte’s Web(Paramount Pictures), rolul principal în scurtmetrajul What to Say (The Indian Maiden). Xonia a fost model în multe campanii (pentru automobilele Mazda și TVC pentru Weston’s Cakes and Bar) însă poate fi recunoscută cel mai ușor după rolul “Bubblegum Girl” în reclama din campania de promovare a Fernwood Fitness Centre. Visează să lucreze la un film hollywoodian într-o zi.
Născută din părinți români, în 2006 a fost aleasă să reprezinte Australia la concursul internațional “Miss Diaspora”, concurs pe care l-a și câștigat. Acest lucru i-a oferit șansa să cânte în cadrul Festivalului Callatis în fața celor 20.000 de spectatori.
În 2008 Xonia a decis să lucreze independent și să își dezvolte talentul artistic la Hollywood Pop Academy din Los Angeles, unde a fost acceptată să studieze. Britney Spears, Rihanna, Ne-Yo, Janet Jackson, Adam Levine (Maroon 5), Jessica Simpson și Lindsay Lohan sunt doar câțiva dintre actualii/foștii elevi ai acestei prestigioase instituții. Xonia a sustinut și un turneu în SUA, cântând pentru comunitățile de români.
În timp ce era în America, Xonia a primit o invitație pentru a intra în juriul concursului anual Miss Diaspora și pentru a cânta încă o dată la Festivalul de la Callatis. Ea a acceptat invitația, s-a întors în România și a semnat un contract de management cu agenția Star Management pentru a se lansa oficial în industria muzicală românească. Pentru albumul sau produs în România, Xonia a colaborat cu producători muzicali consacrați în industria muzicală autohtonă: Marius Moga, Mihai Ogășanu, Deepcentral, George Hora.
Debutul (2009 - 2011)
| |||
Anul 2009 îi aduce Xoniei primul contract cu o casă de discuri, Universal Music România. Pe 12 aprilie 2010, primul videoclip al Xoniei a fost lansat, clipul melodiei `Take The Lead` [13] o poziționează pe Xonia ca una dintre noile fete din industria muzicală românească.
„Take The Lead”, piesa compusă în colaborare de Xonia și Mihai Ogășanu a intrat în finala concursului ISC la categoria `Pop/Top40`. Videoclipul creat special pentru internet a intrat în finală la categoria `Music Video`.
În același an Xonia lansează în colaborare cu Deepcentral piesa, „My beautiful one” [14] care ajunge rapid pe locul 1 în clasamentele de specialitate și devine cel mai difuzat artist al anului 2010 cu peste 3.4 milioane de difuzări. Blonda din Australia devine astfel liderul incontestabil din rândul solistelor pop.[necesită citare]
„My Beautiful One” ajunge în Top 10 în Grecia, top 13 în Turcia, Top 30 în Bulgaria și top 100 în Rusia.[necesită citare]
La începutul lunii februarie 2011 XONIA lansează cel de-al treilea single – „Hold On”, produs în colaborare cu aceeași Deepcentral. Piesa, lansată inițial pe internet, este inclusă deja în playlist-ul celor mai importante posturi de radio și ajunge până pe locul 10 în clasamentele muzicale, în luna august cântăreața lansează videoclipul.
Prin intermediul casei de discuri, Universal Music Romania, Xonia scrie alături de Deepcentral single-ul trupei Sistem în colaboarare cu Deepcentral și unul dintre single-urile Deepcentral „Speed of Sound”.
Lansarea internațională (2012 - 2013)
În 2012 Xonia lansează noul ei hit, „Remember”, care conține un sample din super-hitul „Lily was here”. La două luni de la lansare piesa ajunge pe locul 17 în clasamentele muzicale și locul doi la radioul rusesc DMF din Moscova. „Remember” ajunge New Entry la NRJ Energy Radio Rusia și este licențiată în Israel, Franța, Spania și Turcia.
În același an cântăreața lansează trei piese pentru on-line: „Copacabana”, „Why” și „Take My Breath Away”. La doar 23 de ani Xonia devine una dintre cele mai populare cântărețe[formulare evazivă] din industria muzicală românească și apare pe coperta de octombrie a revistei Playboy România.
În 2013 Xonia lansează „Ping Pong” care marchează și o schimbare de stil muzical. Piesa produsă de F Charm și scria de Xonia are premiera pe 8 iulie. Videoclipul ne-o arată pe Xonia acompaniată de 4 dansatori într-un depozit abandonat executând o coregrafie complicată. Într-un interviu acordat revistei Cosmopolitan cântăreața declara: „Am dorit să mă schimb așa că am început să cânt!”
Ping Pong este o piesă reggae cu influențe urbane, dar păstrează sunetul radio friendly cu care s-a consacrat. Piesa a fost prezentată la o serie de emisiuni TV și concerte, cum ar fi Romanian Top Hits.
În noiembrie 2013 Xonia a semnat un contract cu Universal Music România și lansează un nou single, "You and I", o piesă romantică piesă care ajunge pe locul 20 în topurile românești. Două luni mai târziu, Xonia lansează videoclipul piesei regizat de bunul ei prieten Anthony Icuagu.
I Want Cha (2014 - prezent)[modificare | modificare sursă]
Anul 2014 marchează prima colaborare a Xoniei cu un artist internațional, J Balvin superstarul columbian își pune amprenta asupra noului single al cântăreței "I Want Cha". Piesa devine rapid un imn de club. „I Want Cha” are peste 5.000.000 de vizualizări pe YouTube în trei luni de la lansare, iar coregrafia extrem de sexy din videoclip devine virală. Fetele din întreaga Românie au început să învețe "Banana Dance". Piesa este licențiată în țări din întreaga lume: Columbia, Turcia, Grecia, Bulgaria, Franța și Spania.
Pe 18 mai Xonia colaborează cu câștigătorul Românii Au Talent, Adrian Țuțu, și lansează „Averi de Sentimente”. Piesa a avut premiera pe postul național de televiziune, Pro TV chiar la Românii Au Talent.
DISCOGRAFIE
- TAKE THE LEAD (DIGITAL EP - 2009) | UNIVERSAL MUSIC ROMANIA.
Albume de studio
Single-uri
- „Someone to love you” (2009)
- „Take the Lead” (2010)
- „Hold On” (feat. Deepcentral) (2011)
- „Remember” (2012)
- "Ping Pong" (2013)
- "You & I" (2013)
- "I Want Cha" (feat. J Balvin) (2014)
- "Vino Înapoi" (2014)
- "Slow" (2015)
- "Dancing Kizomba" (2016)
- "Jiggling" (feat. Sonny Flame) (2017)
- "Crave You" (2018)
GEORG PHILIPP TELEMANN
| Georg Philipp Telemann | |
 | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | [1][3][4][5] Magdeburg, Brandenburg-Prusia |
| Decedat | (86 de ani)[1][3][4][5] Hamburg, Sfântul Imperiu Roman |
| Înmormântat | Hamburg |
| Cauza decesului | pneumonie |
| Cetățenie | .svg){kind=small} Sfântul Imperiu Roman |
| Religie | luteranism |
| Ocupație | classical composer[*] kapellmeister[*] organist[*] |
| Activitate | |
| Alte nume | Georgio Melande[2], Melante[2] |
| Studii | Universitatea Leipzig |
| Gen muzical | operă Muzică religioasă muzică de cameră |
| Instrument(e) | orgă[*] |
| Semnătură | |
 | |
| Prezență online | |
| Identificator titlu IMDb | |
| Modifică date / text | |
Georg Philipp Telemann (n. ,[1][3][4][5] Magdeburg, Brandenburg-Prusia – d. ,[1][3][4][5] Hamburg, Sfântul Imperiu Roman) a fost un compozitor, multi-instrumentist și scriitor german din perioada barocului. Un muzician aproape complet autodidact, a devenit un compozitor împotriva dorințelor familiei sale. După ce a studiat în Magdeburg, Zellerfeld și Hildesheim Telemann a intrat la Universitatea din Leipzig pentru a studia dreptul dar ulterior a ales să înceapă o carieră în muzică. A deținut posturi importante în Leipzig, Sorau, Eisenach și Frankfurt înainte să se stabiliească la Hamburg în 1721 unde a devenit directorul muzical al celor mai importante cinci biserici din oraș. Deși cariera lui Telemann a prosperat, viața sa personală era problematică: prima sa soție a murit la doar câteva luni după căsătorie iar a doua sa soție a avut relații extraconjugale și a acumulat o datorie mare la jocurile de noroc înainte să îl părăsească pe Telemann.
Telemann a fost unul dintre cei mai prolifici compozitori din istorie[6] (cel puțin din perspectiva lucrărilor care mai există astăzi)[7] și era considerat de contemporanii săi ca fiind unul dintre cei mai importanți compozitori germani ai vremii - a fost comparat favorabil cu prietenul său Johann Sebastian Bach, care l-a făcut pe Telemann nașul de botez al fiului său Carl Philipp Emanuel Bach, și cu George Frideric Handel pe care Telemann îl cunoștea personal. Muzica lui Telemann incorporează câteva stiluri naționale (francez și italian) și uneori este inspirată din muzica folclorică poloneză. Astăzi Telemann este considerat un important compozitor de tranziție de la baroc la clasicism.
BIOGRAFIE
1681-1701: Copilăria și tinerețea
Telemann s-a născut în Magdeburg, capitala Ducatului de Magdeburg, Brandenburg-Prusia într-o familie din clasa mijlocie superioară. Părinții săi au fost Heinrich Telemann, diacon la Biserica Sfântului Duh (Heilige-Geist-Kirche) din Madgeburg, și Maria Haltmeier, fiica unui cler din Regensburg. Mulți membri ai familiei lucrau în biserică și doar câteva rude îndepărtate erau muzicieni. Însuși compozitorul a declarat că a moștenit talentul pentru muzică de la mama sa, al cărui nepot Joachim Friedrich era Kantor în Verden. Din partea tatălui un singur membru este cunoscut ca fiind muzician profesionist, Heinrich Thering, străbunicul lui Telemann care a lucrat ca și Kantor în Halberstadt la sfârșitul secolului al XVI-lea. Fratele lui Telemann, Heinrich Matthias (1672–1746), a devenit ulterior un cler.
Heinrich Telemann a decedat în 1685, lăsând-o pe Maria să își crească copiii și să supravegheze educația lor. Telemann a studiat la Gimnaziul Altstädtisches și apoi la Domschule unde a învățat catehismul, latina și greaca. La vârsta de zece ani a luat lecții de canto și a studiat interpretarea la claviatură timp de două săptămâni cu un organist local. Acest lucru a fost suficient ca Telemann să învețe singur alte instrumente (flaut dulce, vioară și țiteră) și să înceapă să compună. Primele sale compoziții erau arii, motete, lucrări instrumentale iar la vârsta de 12 ani a compus prima sa operă, Sigismundus. Totuși, nici Maria nici consilierii ei nu erau de acord cu aceste activități. I-au confiscat instrumentele și i-au interzis orice activitate muzicală, deși Telemann a continuat să compună în secret. La sfârșitul anului 1693 sau la începutul anului 1694 mama sa l-a trimis la o școală din Zellerfeld sperând că va alege altă profesie. Totuși, administratorul școlii, Caspar Calvoer, a observat talentul lui Telemann și chiar i-ar fi predat teorie muzicală; Telemann a continuat să compună și să interpreteze la diferite instrumente, a învățat singur basul cifrat și furniza adesea muzică pentru corul bisericii și muzicienii orașului.
În 1697 Telemann a mers la Hildesheim pentru a studia la celebrul Gymnasium Andreanum. Și aici talentele sale au fost observate; însuși rectorul i-a comandat muzică lui Telemann. Tânărul compozitor mergea frecvent la curțile din Hanovra și Brunswick unde putea asculta și studia cele mai noi stiluri muzicale. Compozitori precum Antonio Caldara, Arcangelo Corelli și Johann Rosenmuller au fost printre primele sale influențe. Telemann a continuat să studieze diferite instrumente și ulterior a devenit un multi-instrumentist desăvârșit: la Hildesheim a învățat singur să cânte la flaut, oboi, viola da gamba, contrabas și trombon. După ce a absolvit Gymnasium Andreanum (cu rezultate excelente, în ciuda activităților sale muzicale), Telemann a mers la Leipzig la sfârșitul anului 1701 pentru a studia la Universitatea din Leipzig unde intenționa să studieze dreptul. În autobiografia sa din 1718 Telemann a explicat că a luat această decizie la insistențele mamei sale. Totuși, 22 de ani mai târziu, în autobiografia din 1740 a oferit o altă explicație, scriind că a luat această decizie din dorința de a avea o educație universitară. Conform lui însuși Telemann, o transpunere pe muzică a Psalmului 6 și-a găsit inexplicabil un loc în bagajul său și a fost găsit de colegul său de cameră din Leipzig. Lucrarea a fost ulterior interpretată și i-a impresionat atât de mult pe cei care au ascultat-o încât primarul din Leipzig l-a contactat pe Telemann și i-a comandat să compună în mod regulat lucrări pentru cele două biserici importante ale orașului (Biserica Sfântul Toma și Biserica Sfântul Nicolae).
1701-1706: Cariera în Leipzig și Sorau
Odată ce s-a făcut remarcat ca muzician profesionist în Leipzig Telemann a devenit tot mai activ în organizarea vieții muzicale a orașului. De la început se baza pe angajarea de studenți: primul ansamblu pe care l-a creat a fost un collegium musicum studențesc alcătuit din aproximativ 40 de membri. Au interpretat în concerte publice și furnizau muzică pentru Neukirche. În 1702 Telemann a devenit directorul operei Opernhaus auf dem Brühl unde și aici a angajat studenți. În cele din urmă, după ce Telemann a primit postul de organist și director muzical la Neukirche, a interpretat la orgă o singură dată și a cedat rolul de organist unuia dintre studenții săi. Între 1702 și 1705 Telemann a compus cel puțin opt opere, patru dintre acestea fiind montate la Opera din Leipzig iar celelalte patru la curtea din Weissenfels. În această perioadă Telemann era puternic influențat de Handel, pe care l-a cunoscut în 1701. De asemenea, a studiat lucrările lui Johann Kuhnau, Kantor la Biserica Sfântul Toma și director muzical al orașului Leipzig. Mai târziu Telemann și-a amintit cât de mult a învățat despre contrapunct studiind lucrările lui Kuhnau.
Totuși, poziția tot mai importantă a lui Telemann și metodele sale au provocat un conflict între el și Kuhnau. Prin angajarea de studenți Telemann a preluat o resursă importantă a corului lui Kuhnau (și a muzicii de biserică din Leipzig în general). Mai mult, Luhnau era îngrijorat că studenții interpretau prea des în opere și nu le mai rămânea timp să se ocupe de muzica de biserică. Denunțându-l pe Telemann ca un "muzician de operă", Kuhnau a adresat mai multe petiții către primăria orașului împotriva lui Telemann. Totuși, toate aceste eforturi s-au dovedit a fi fără succes iar singurul lucru pe care primăria a putut să îl facă a fost să interzică prezența lui Telemann pe scena operei. Drepturile lui Kuhnau nu au fost niciodată restaurate complet, nici măcar după ce Telemann a părăsit Leipzig.
În 1704 Telemann a primit o invitație de a deveni Kapellmeister la curtea Contelui Erdmann al II-lea de Promnitz în Sorau (astăzi Żary, Polonia). Autoritățile din Leipzig i-au aprobat demisia abia în primăvara anului 1705 iar Telemann a sosit în Sorau în iunie. Noul post i-a permis să studieze muzica franceză contemporană care era populară la curte: lucrările lui Jean-Baptiste Lully și André Campra. De asemenea, când curtea a petrecut șase luni în Pleß (astăzi Pszczyna), Telemann a avut ocazia să asculte și să studieze muzica folclorică din Polonia și Moravia care l-a fascinat și inspirat. În Sorau Telemann s-a dovedit a fi la fel de prolific ca în Leipzig, compunând cel puțin 200 de uverturi, după propriile afirmații, și alte lucrări. Din nefericire, Marele Război al Nordului a adus la final cariera lui Telemann în Sorau. La sfârșitul lunii ianuarie sau în februarie 1706 a fost obligat să fugă de trupele invadatoare ale regelui Carol al XII-lea al Suediei. A petrecut o perioadă în Frankfurt an der Oder înainte de a reveni în Sorau în vară.
1707-1721: Eisenach și Frankfurt
Detaliile despre cum a obținut Telemann următorul său post sunt necunoscute. În jurul anului 1707-1708 a intrat în serviciul Ducelui Johann Wilhelm de Saxe-Eisenach, devenind Konzertmeister pe 24 decembrie 1708 și secretar și Kapellmeister în august 1709. Astfel a început una dintre cele mai productive perioade din viața lui Telemann: în perioada petrecută în Eisenach a compus un număr mare de lucrări instrumentale (concerte și sonate) și numeroase lucrări sacre, inclusiv patru sau cinci cicluri anuale de cantate, 50 de cantate în germană și italiană și în jur de 20 de serenatas. În 1709 a mers la Sorau pentru a se căsători cu Amalie Louise Juliane Eberlin, fiica muzicianului Daniel Eberlin. Au revenit în Eisenach unde în ianuarie 1711 Amalie Louise a dat naștere unei fetițe. Din nefericire, Amalie a decedat la scurt timp după aceea; căsătoria ei cu Telemann a durat doar 15 luni. Evenimentul a avut un efect profund asupra compozitorului: a publicat "Gânduri Poetice" pentru moartea soției sale în 1711. La sfârșitul anului Telemann a devenit frustrat de viața la curte și a început să caute un alt post. A refuzat oferta unui post la curtea din Dresda deoarece dorea un post care să îi ofere mai multă libertate artistică; Telemann dorea un post asemănător cu cel pe care l-a deținut în Leipzig. Undeva între sfârșitul lunii decembrie 1711 și începutul lunii ianuarie 1712 a aplicat pentru postul de director muzical al orașului Frankfurt și Kapellmeister la biserica Barfüsserkirche. A fost acceptat iar Telemann a sosit în Frankfurt pe 18 martie 1712.
Noile sarcini ale lui Telemann erau asemnănătoare cu cele din Leipzig. Furniza muzică pentru două biserici, Barfüsserkirche și Katharinenkirche (compunând, printre altele, noi cicluri anuale de cantate), precum și muzică pentru ceremoniile civice. După mai 1712 Telemann a servit ca administrator și trezorier pentru Haus Braunfels, administratorul unei fundații caritabile. Pe 28 august 1714 s-a căsătorit cu a doua sa soție, Maria Catharina Textor, fiica unui funcționar din oraș. Cuplul a avut nouă copii (niciunul nu a devenit muzician) dar căsnicia se va dovedi mai târziu a fi dezastroasă pentru Telemann. În anul următor a început să își publice muzica: în următorii trei ani au apărut patru colecții de muzică instrumentală și au urmat multe alte publicații. Pe 11 martie 1717 Telemann a fost numit Kapellmeister von Haus aus în Eisenach.
1721-1736: Primii ani în Hamburg
Pe 10 iulie 1721 Telemann a fost invitat să lucreze în Hamburg în calitate de Kantor al Johanneum Lateinschule și ca director muzical al celor mai mari cinci biserici din oraș, devenind succesorul lui Joachim Gerstenbüttel. Compozitorul a acceptat și a rămas în Hamburg pentru tot restul vieții sale. Perioada sa din Hamburg s-a dovedit a fi și mai productivă decât cea din Eisenach. I s-a cerut din nou să compună cantate numeroase nu numai pentru slujbele religioase, ci și pentru ceremoniile civice. A susținut concerte publice, a condus un nou collegium musicum și a devenit directorul operei Gänsemarktoper. Inițial, Telemann a avut o serie de probleme: câțiva oficiali ai bisericii considerau opera și collegium musicum ca fiind nepotrivite (pentru că incitau la "lascivitate") iar tipograful orașului era nemulțumit de textele lui Telemann pentru primele sale Patimi. Prima problemă a fost rezolvată rapid dar Telemann a obținut drepturile exclusive de publicare a muzicii sale abia în 1757. Producțiile de operă ale lui Telemann nu erau foarte populare iar opera a fost închisă în 1728.
Probabil aceste dificultăți l-au determinat pe Telemann să aplice încă din 1722 pentru postul de Thomaskantor în Leipzig (Kuhnau a decedat pe 5 iunie în acel an). Din cei cinci muzicieni care au aplicat, Telemann era principalul candidat și chiar a obținut aprobarea consiliului local. Telemann a refuzat postul dar doar după ce l-a utilizat ca modalitate de a obține o mărire de salariu la postul său din Hamburg. Când Telemann a refuzat postul i-a fost oferit lui Christoph Graupner care l-a refuzat și el. Acest lucru a deschis drumul pentru Johann Sebastian Bach care va ocupa postul din Leipzig pentru tot restul vieții sale.[8] Telemann a revenit în Hamburg dar a continuat să își suplimenteze veniturile prin diferite posturi. Din 1723 până în 1726 a lucrat ca și Kapellmeister von Haus aus la curtea din Bayreuth iar din 1725 până în 1730 a lucrat ca și agent corespondent la curtea din Eisenach, furnizând știrile din nordul Europei.
În Hamburg Telemann a început să își publice și lucrările literare: poezii, texte pentru muzică vocală, sonete și poezii la moartea prietenilor și colegilor. Începând cu 1725 și-a publicat constant și propria muzică, promovând el însuși colecțiile. Totuși, toate aceste activități de publicare aveau loc din nevoia de bani. Soția lui Telemann, Maria Catherina, a acumulat o datorie enormă de 4.400 de Reichsthaler la jocurile de noroc, care reprezenta mai mult decât salariul anual al lui Telemann. Căsnicia era deja problematică la începutul anilor 1720 când se zvonea public că Maria Catherina are o relație extraconjugală cu un ofițer militar suedez. Prietenii lui Telemann din Hamburg au organizat o colecție pentru a salva situația financiară a compozitorului și în cele din urmă a fost salvat de la faliment. Dar în 1736 soția lui Telemann l-a părăsit; a decedat în 1775 la o mănăstire din Frankfurt.
1736-1767: Ultimii ani
La sfârșitul lunii septembrie sau începutul lunii octombrie 1737 Telemann și-a luat concediu în Hamburg și a mers la Paris. Acolo a constatat că există numeroase publicații neautorizate a muzicii sale. A publicat imediat câteva lucrări proprii, cea mai importantă fiind Nouveaux quatuors care erau versiuni revizuite și expandate ale unor lucrări mai vechi care i-au fost furate. Nouveaux quatuors au fost primite cu entuziasm de muzicienii orașului și de la curte. Telemann a revenit în Hamburg la sfârșitul lunii mai 1738. În jurul anului 1740 productivitatea sa a scăzut considerabil, deși a continuat să lucreze ca director muzical în Hamburg. A devenit tot mai interesat de teoria muzicală și a scris un tratat pe acest subiect intitulat Neues musicalisches System (1742/1743, publicat în 1752). De asemenea, s-a apucat de grădinărit și cultivarea plantelor rare, un hobby popular în Hamburg la vremea respectivă.
După ce fiul cel mare al lui Telemann, Andreas, a decedat în 1755 și-a asumat responsabilitatea de a-l crește pe fiul acestuia, Georg Michael Telemann, care ulterior a devenit un compozitor. În ultimii săi ani vederea lui Telemann a început să slăbească și avea tot mai des probleme de sănătate. Acest lucru a dus la o scădere și mai mare a productivității sale în 1762. Totuși, a continuat să producă muzică de cea mai bună calitate și a compus până la moartea sa în seara de 25 iunie 1767. Cauza morții a fost o "afecțiune a pieptului". A fost înmormântat pe 29 iunie la Johannisfriedhof (biserica și mormântul său nu mai există astăzi). Postul său din Hamburg a fost preluat de finul său Carl Philipp Emanuel Bach.
MOȘTENIRE
Telemann a fost cel mai prolific compozitor al vremii sale, opera sa numărând peste 3.000 de lucrări. Prima estimare precisă a numărului de lucrări a fost realizată de muzicologi abia în anii 1980 și 1990 când au fost publicate cataloage tematice extinse. În timpul vieții sale și în ultima jumătate a secolului al XVIII-lea Telemann era apreciat atât de colegi cât și de critici. Numeroși teoreticieni au considerat lucrările sale ca fiind model iar compozitori importanți precum Bach și Handel i-au cumpărat și studiat lucrările. A fost foarte popular nu doar în Germania, ci și în alte părți ale Europei: comenzi pentru versiunile publicate ale lucrărilor sale au venit din Franța, Italia, Țările de Jos, Belgia, țările din Peninsula Scandinavă, Elveția și Spania. Abia la începutul secolului al XIX-lea popularitatea sa a ajuns la un punct mort. Mulți lexicografi l-au numit pe Telemann un "poligraf" care a compus prea multe lucrări, un Vielschreiber pentru care cantitatea contează mai mult decât calitatea. După renașterea interesului pentru muzica lui Bach lucrările lui Telemann erau considerate inferioare și lipsite de sentiment religios profund.[9] De exemplu, ediția din 1911 a Enciclopaedia Britannica nu conținea un articol despre Telemann iar puținele menționări erau "lucrările net inferioare ale unor compozitori nesemnificativi precum Telemann" comparativ cu Handel și Bach.[10]
Asemenea judecăți au fost produse de renumiții biografi Bach, Philipp Spitta și Albert Schweitzer, care criticau cantatele lui Telemann și apoi lăudau lucrări care ei credeau că au fost compuse de Bach dar în realitate au fost compuse de Telemann.[9] Ultima interpretare importantă a unei lucrări de Telemann (Der Tod Jesu) a avut loc în 1832 și abia în secolul al XX-lea a început să fie din nou interpretată muzica sa. Renașterea interesului pentru muzica lui Telemann a început în primele decenii ale secolului al XX-lea și a culminat cu ediția critică Bärenreiter din anii 1950. Astăzi fiecare lucrare a lui Telemann are un număr TWV care corespunde Telemann-Werke-Verzeichnis ("Catalogul lucrărilor lui Telemann").
Muzica lui Telemann a fost una dintre cele mai importante elemente de tranziție de la baroc la clasicism. Începând cu anii 1710 a devenit unul din creatorii și cei mai mare reprezentanți al așa numitului stil german mixt, un amalgam de stiluri germane, franceze, italiene și poloneze. De-a lungul anilor muzica s-a schimbat gradual și a incorporat tot mai mult elemente ale stilului galant dar nu a adoptat niciodată complet idealurile epocii clasice incipiente: muzica lui Telemann a rămas contrapunctuală și complexă din punct de vedere armonic și încă din 1751 considera muzica contemporană ca fiind prea simplistă. Compozitorii pe care i-a influențat din punct de vedere muzical includ elevi ai lui Bach din Leipzig, cum ar fi Wilhelm Friedemann Bach, Carl Philipp Emanuel Bach și Johann Friedrich Agricola precum și compozitori care au interpretat sub conducerea sa în Leipzig (Christoph Graupner, Johann David Heinichen și Johann Georg Pisendel) și mulți dintre numeroșii săi elevi din care, însă, niciunul nu a devenit un compozitor important.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu