4. /9 IUNIE 2023 - INVITAȚIE LA OPERĂ, OPERETĂ, BALET
ILEANA COTRUBAȘ
| Ileana Cotrubaș | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născută | (82 de ani)[1][2][3][4]  Galați, România |
| Cetățenie |  România |
| Ocupație | cântăreață cântăreață de operă |
| Activitate | |
| Premii | Ordinul național „Steaua României” |
| Prezență online | |
| Internet Movie Database | |
Modifică date / text  | |
Ileana Cotrubaș (n. ,[1][2][3][4] Galați, România) este o soprană română, a cărei carieră s-a desfășurat între anii 1960–1990. A fost admirată pentru talentul actoricesc și pentru ușurința cu care cânta operă în diverse limbi.
BIOGRAFIE[MODIFICARE | MODIFICARE SURSĂ]
Cotrubaș s-a născut în Galați, crescând într-o familie cu tradiție muzicală: tatăl, Vasile fiind tenor într-un cor de amatori. Cariera muzicală a început-o la vârsta de nouă ani, când a devenit membru al Corului de Copii al Radiodifuziunii Române. La vârsta de unsprezece ani, cânta ca solistă.
În 1952 s-a mutat la București pentru a studia la Școala Specială de Muzică, școală pentru cei cu aptitudini speciale. Cotrubaș și-a făcut apariția pe scenă la Opera din București ca Yniold din Pelléas et Mélisande de Debussy în 1964. Repertoriul ei s-a îmbogățit cu roluri ca Oscar din Bal mascat, Gilda din Rigoletto și Blondchen din Răpirea din Serai aparând în diferite producții din toată Europa.
Căsătorită cu Manfred Ramin din 1972.
COMPETIȚII, CONCURSURI, RECUNOAȘTERE[MODIFICARE | MODIFICARE SURSĂ]
În 1965 Cotrubaș a câștigat o competiție importantă la Hertogenbosch, Olanda unde a câștigat premiul I la operă, lied și oratoriu.
Anul următor a câștigat o competiție radio-televizată la München. Aceste premii, împreună cu marele succes obținut în rolul Paminei la Bruxelles i-au adus apariții la Opera de stat din Viena, Opera de stat din Hamburg, Opera de stat din Berlin și Salzburger Festspiele, obținând un contract cu opera din Frankfurt.
Anul 1969 a adus debutul în Marea Britanie, la Glyndebourne ca Mélisande, unde a cântat două stagiuni rolul principal din Calisto de Cavalli. Debutul la Royal Opera House, Covent Garden a avut loc în 1971, cu Tatiana din Evgheni Oneghin de Ceaikovski.
În anul 1970 Ileana Cotrubaș a semnat un contract pe trei ani cu Opera de Stat din Viena. În perioada petrecută la Viena, soprana a debutat în Susanna din Nunta lui Figaro, Zerlina din Don Giovanni, Violeta din Traviata, Mimi din Boema și Sophie din Cavalerul Rozelor.
Anul 1973 i-a adus debutul american la Lyric Opera of Chicago, interpretând rolul Mimi.
Pentru Ileana Cotrubaș un succes de răsunet internațional a venit pe 7 ianuarie 1975 când a fost chemată în ultimul minut la Scala din Milano pentru a o înlocui pe Mirella Freni în Mimi din Boema de Giacomo Puccini. Cotrubaș a zburat cu avionul din Kent unde locuia, reușind să ajungă la spectacol cu doar un sfert de oră înaintea ridicării cortinei. Interpretarea sa a fost primită cu entuziasm de către critici și spectatori deopotrivă.
Cotrubaș a debutat la Metropolitan Opera din New York pe 23 martie 1977 în Mimi, avându-i ca parteneri pe José Carreras și Renata Scotto. La Metropolitan Opera, Cotrubaș a cântat cinci roluri: Mimi în Boema de Giacomo Puccini, Violeta în Traviata de Giuseppe Verdi (spectacolul din 28 martie 1981, alături de Placido Domingo și Cornell MacNeil fiind televizat), Gilda în Rigoletto (spectacol televizat pe 7 noiembrie 1977, alături de Plácido Domingo), Ilia în Idomeneo de Mozart (în premiera Operei Metropolitan), Tatiana în Evgheni Oneghin de Ceaikovski și Mihaela în Carmen de Georges Bizet, rol pe care l-a cântat în ultima sa apariție într-un spectacol de operă la Metropolitan din 26 martie 1987. La Metropolitan a avut 50 de apariții; a cântat în a doua gală a centenarului Operei Metropolitan pe 22 octombrie 1983 și la aniversarea a 25 de ani de carieră la Metropolitan a celebrului dirijor și mai apoi director al Metropolitanului James Levine, pe 27 aprilie 1996 (aceasta fiind și ultima ei apariție pe celebra scenă newyorkeză).
EXIGENȚĂ PROFESIONALĂ[MODIFICARE | MODIFICARE SURSĂ]
Soprana română este bine cunoscută pentru exigența sa profesională manifestată atât în relația cu regizorii cât și față de colegi. În câteva ocazii - Evgheni Oneghin la Viena în 1973 sau Don Pasquale la Metroplolitan în 1980 - Ileana Cotrubaș a părăsit fără ezitare producția când nu a fost de acord cu viziunea regizorilor.
Ileana Cotrubaș s-a retras de pe scenă în anul 1990, însă a continuat să predea, ținând cursuri de măiestrie și sfătuind tineri promițători.
| Maria Cebotari | |
 | |
| Date personale | |
|---|---|
| Nume la naștere | Maria Cibotaru |
| Născută | [1][2][3][4] Chișinău, Imperiul Rus |
| Decedată | (39 de ani)[1][2][3][4] Viena, Zonele aliate de ocupație din Austria |
| Înmormântată | Cimitirul Döbling[*] |
| Cauza decesului | cauze naturale (cancer pancreatic) |
| Căsătorită cu | Alexander Virubov (1929-1938) Gustav Diessl (1938-1948) |
| Copii | 2 fii; după moartea sopranei, pianistul britanic Clifford Curzon i-a adoptat fiii. |
| Cetățenie |  România |
| Ocupație | Cântăreață |
| Activitate | |
| Gen muzical | Operă |
| Tipul de voce | Soprană |
| Ani de activitate | 1931–1949 |
| voce[*] | |
| Prezență online | |
| Internet Movie Database | |
| Modifică date / text | |
Maria Cebotari (nume alternativ: Cibotari, nume de familie inițial: Cibotaru[5], n. ,[1][2][3][4] Chișinău, Imperiul Rus – d. ,[1][2][3][4] Viena, Zonele aliate de ocupație din Austria) a fost o cântăreață de operă română, una dintre cele mai mari soprane din lume în anii '30 și '40 ai secolului al XX-lea.
Studiază la școala normală de fete Florica Niță și la Capela Metropolitană din Chișinău condusă de Mihail Berezovschi, după care urmează Conservatorul „Unirea” din Chișinău (1924-1929) cu Maria Zlatov, Gavreorie.
După terminarea studiilor la conservatorul din orașul natal, a fost angajată ca actriță la Teatrul de Artă din Moscova. În 1929 a plecat la Berlin, unde a luat lecții de canto. A debutat în 1931 la opera din Dresda în rolul lui Mimi din opera Boema de Giacomo Puccini. Aici a rămas ca solistă până în 1943. În perioada 1935 - 1943 a dat reprezentații și pe scena operei de stat din Berlin. Ulterior a fost angajată ca solistă permanentă a operei de stat din Viena, unde a rămas până la moarte (1949).
Foarte apreciate au fost reprezentațiile sale în operele lui Mozart și Richard Strauss (care a și scris pentru ea opera “Salomeea”, în care și-a interpretat rolul inegalabil). A luat parte și la festivalurile muzicale din Salzburg la invitațiile lui Bruno Walter și Herbert von Karajan. A avut mare succes în rolul contesei din opera Nunta lui Figaro de Mozart. Cebotari a cântat sub bagheta unor mari dirijori ca Fritz Busch, Arturo Toscanini, Clemens Krauss, Karl Böhm, Wilhelm Furtwängler.
La numai 24 de ani, Mariei Cebotari i-a fost conferit cel mai înalt titlu onorific (în arta dramatică) existent în Germania și Austria din acel timp: Kammersängerin.
A jucat în opt filme, turnate în Germania și Austria, alături de vedete ale cinematografului de atunci, inclusiv alături de soțul ei, Gustav Diessl.
VIAȚA PERSONALĂ ȘI MOARTEA[MODIFICARE | MODIFICARE SURSĂ]
Cel de al doilea soț, Gustav Diessl, a murit de un atac de cord la 20 martie, 1948. Suferind de pe urmele pierderii soțului la începutul anului 1949, soprana a acuzat dureri severe în timpul prezentației "Le nozze di Figaro" la Teatro alla Scala, la început, medicii nu i-a luat în serios simptomele. Cu toate acestea, la 31 martie 1949, ea a căzut în timpul interpretării operetei lui Karl Millöcker "Der Bettelstudent" în Viena. În timpul intervenției chirurgicale la 4 aprilie, medicii i-au constatat cancer la ficat și pancreas. A murit de cancer la 9 iunie 1949 la Viena. Cei doi fii rămași orfani au fost adoptați de un bun prieten al sopranei, pianistul britanic Clifford Curzon și soția acestuia Lucille.
Este înmormântată în cimitirul Döblinger (Döblinger Friedhof) din Viena.
COMEMORARE[MODIFICARE | MODIFICARE SURSĂ]
La 5 octombrie 2004, la Casa Cineaștilor din Chișinău, a avut loc premiera filmului “Aria” de Vlad Druck, după scenariul lui Dumitru Olărescu, având ca subiect viața și opera sopranei Maria Cebotari. În România și Italia a jucat în coproducția Cătușe roșii (sau Odesa în flăcări), 1942), cenzurată ulterior de autoritățile comuniste și redescoperită de curând într-o arhivă din Italia.
DISCOGRAFIE[MODIFICARE | MODIFICARE SURSĂ]
- Mozart, Le Nozze di Figaro (Böhm, 1938, Ahlersmeyer, Teschemacher, Schöffler, Wessely, Böhme) Preiser
- Puccini, Turandot (Keilberth, 1938, Hauss, Buchta, Hann, Eipperle, Harlan, Schupp, Kiefer), Koch-Schwann
- Schoeck, Das Schloss Dürande (Heger, 1943, Anders, Berglund, Fuchs, Domgraf-Fassbaender, Greindl, Hüsch), Jecklin
- R. Strauss, Salome (Krauss, 1947, Rothmüller, Höngen), Gebhardt
- puscin
- Recital - Maria Cebotari cântă arii (Mozart, J. Strauss, Gounod, Puccini and R. Strauss), Preiser - LV
- Maria Cebotari - Arien, Duette, Szenen (Mozart, Bizet, Verdi, Puccini), Preiser
- Recital - Maria Cebotari cântă: Richard Strauss (Salome, Feuersnot, Cavalerul rozelor, Daphne, Taillefer), Preiser
- Maria Cebotari: Arias, Songs and in Film, Weltbild
- Recital - Maria Cebotari singt Giuseppe Verdi (La Traviata, Rigoletto), Preiser
- Four Famous Sopranos of the Past (Gitta Alpar, Jarmila Novotna and Esther Rethy), Preiser - LV
- Bruno Walter Vol. 1, Symphony No 2 and No 4 (1948/50), LYS
- Helge Rosvaenge in Szenen aus André Chénier und Rigoletto - Duets, Preiser
- Helge Rosvaenge - Duets, Preiser - LV
- Grosse Mozartsänger Vol. 1 1922 - 1942, Orfeo
- Von der Königlichen Hofoper zur Staatsoper ‘Unter den Linden’, Preiser - LV
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu