5. /11 IUNIE 2023 - INVITAȚIE LA OPERĂ, OPERETĂ, BALET
RICHARD STRAUSS
| Richard Strauss | |
 | |
| Date personale | |
|---|---|
| Nume la naștere | Richard  |
| Născut | [1][2][3][4] München, Regatul Bavariei |
| Decedat | (83 de ani)[1][5][2][3] Garmisch-Partenkirchen, Bavaria, RFG |
| Înmormântat | Garmisch-Partenkirchen |
| Părinți | Franz Strauss[*] |
| Căsătorit cu | Pauline Strauss-de Ahna[*] |
| Cetățenie |  Germania |
| Religie | Christian atheism[*] |
| Ocupație | compozitor dirijor libretist[*] muzician |
| Activitate | |
| Gen muzical | operă simfonie muzică clasică |
| Instrument(e) | pian |
| Premii | Ordinul pentru Merit în domeniul Științei și Artelor[*] Ehrenbürger von München[*] Ordinul bavarez Maximilian pentru științe și arte[*] Royal Philharmonic Society Gold Medal[*] Ehrenbürger der Stadt Wien[*] Ordinul Mântuitorului[*] Adlerschild des Deutschen Reiches[*] |
| Semnătură | |
 | |
| Prezență online | |
| Identificator titlu IMDb VGMdb | |
Modifică date / text  | |
Richard Strauss (n. ,[1][2][3][4] München, Regatul Bavariei – d. ,[1][5][2][3] Garmisch-Partenkirchen, Bavaria, RFG) a fost compozitor și dirijor german, strălucit reprezentant al muzicii cu program. I-a urmat ca dirijor lui Hans von Bülow la conducerea orchestrei din Meiningen. A dirijat la operele din Berlin, München, Viena.[6]
CREAȚII
Realizează o sinteză modernă a unui romantism aflat în prelungirea idealului clasic.[7]
Poeme simfonice
- Don Juan
- Moarte și transfigurație
- Till Eulenspiegel
- Don Quichotte
- Așa grăit-a Zarathustra
- O viață de erou
Simfonii
- Simfonia Alpilor
- Simfonia Domestică
Opere
A compus 14 opere, printre care se pot menționa:
- Salomeea
- Cavalerul rozelor
- Electra
- Ariadna pe Naxos
- Femeia fără umbră
- Arabela
Balete
- Legenda lui Iosif
- Frișca
Cavalerul Rozelor (în limba germană Der Rosenkavalier) este o operă în trei acte de Richard Strauss, după un libret de scriitorul austriac Hugo von Hofmannsthal.
Premiera operei a avut loc la “Hofoper” (azi “Semperoper”) din Dresda, în ziua de 26 ianuarie 1911, sub bagheta dirijorului Ernst von Schuch.
Acțiunea se desfășoară în cercurile aristocratice din Viena, în jurul anului 1740, în primii ani de guvernare a împărătesei Maria Terezia a Austriei.
Durata operei: cca 220 minute.
PERSONAJELE PRINCIPALE
- Mareșala prințesă von Werdenberg (soprană)
- Baronul Ochs auf Lerchenau (bas)
- Contele Octavian Rofrano, numit Quinquin, tânărul amant al prințesei von Werdenberg (mezzo-sopran)
- Faninal, un bogat proaspăt înnobilat (bariton)
- Sophie, fiica sa (soprană)
- Marianne, dama ei de companie (soprană)
- Valzacchi, un intrigant (tenor)
ACȚIUNEA OPEREI
Opera începe in dormitorul Mareșalului von Werdenberg, unde prințesa de 32 de ani a petrecut o noapte de pasiune alături de tânărul conte de 17 ani Octavian Rofrano. Prințesa știe că acesta va cauta curând o iubită mai tânără. Îl trimite de aceea pe tânărul Octavian într-o misiunea specială: să ducă un trandafir de argint unei tinere pe nume Sophie, din partea Baronului Ochs auf Lerchenau. Așa cum era de așteptat, cei doi adolescenți se îndrăgostesc imediat. Furios, Faninal (tatăl tinerei fete) îi poruncește să plece la mănăstire, dar Octavian, decis să o ia de nevastă, pune la punct un plan pentru a-l discredita pe baron. Abia la final cei doi vor ajunge împreună, după multe întâmplări și aventuri amuzante.
Baletul Legenda lui Iosif
._Cover_Photo_of_the_Journal_%22Comoedia_Illustre.%22.jpg)
Josephslegende (Legenda lui Iosif), Op. 63, este un balet într-un singur act pentru Balete ruse bazat pe povestea Soția lui Potifar, cu libret de Hugo von Hofmannsthal și Harry Graf Kessler și muzică de Richard Strauss. Compus în 1912–14, a avut premiera la Opera din Paris la 14 mai 1914.[1]
COMPOZIŢIE
Hugo von Hofmannsthal a propus mai întâi Josephslegende lui Strauss ca a Zwischenarbeit (muncă interimară) între Ariadne auf Naxos și Die Frau ohne Schatten. Compoziția a început în iunie 1912, dar într-o scrisoare din 11 septembrie Strauss a mărturisit că lucrarea nu progresează atât de repede pe cât se aștepta: „ Joseph el însuși nu este deloc pe strada mea și, dacă un lucru mă plictisește, îmi este greu să-l pun în muzică. Acest Iosif, căutător de Dumnezeu, va fi un efort al naibii! "[2][3]
Strauss a atras mai devreme schițe pentru baletul său abandonat Die Insel Kythere și a scris pentru o orchestră supradimensionată cu o culoare instrumentală exotică, incluzând patru harpe, cinele mari și mici, patru perechi de castaniete, heckelphone, și a clarinet contrabas.[4]
INSTRUMENTAŢIE
Josephslegende este marcat pentru următoarele instrumente:
|
|
ISTORIA PERFORMANȚEI
Cu Diaghilev la fel de impresar, Nijinsky la fel de coregraf și creatorul rolului principal - înlocuit după căsătoria sa și căzut din grație de Fokine și Massine - costume de Léon Bakst și Alexandre Benois, design pitoresc după Veronese de Josep Maria Sert, iar Strauss a condus premiera, prima rulare a durat șapte spectacole.
Acest lucru a fost urmat în scurt timp de încă șapte la Londra, în iunie, condus de Richard Strauss (premiera în Marea Britanie, 23 iunie) și Sir Thomas Beecham, care împrumutase banii pentru comision lui Diaghilev.[5][6] Cu iminenta război, Strauss nu a primit niciodată taxa de 6.000 franci.[7]
FRAGMENT SIMFONIC
În 1947, Strauss a pregătit un fragment simfonic din Josephslegende pentru orchestră redusă.[8] Aceasta a avut premiera în martie 1949 în Cincinnati sub Fritz Reiner.
DISCOGRAFIE
- Dresda Staatskapelle, condus de Giuseppe Sinopoli (DG)[9]
- Orchestra Festivalului din Budapesta, condus de Ivan Fischer (Canal)[10]
- Prima înregistrare completă a operei a fost realizată în 1987 de către Tokyo Metropolitan Symphony Orchestra, condus de Hiroshi Wakasugi[11]
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu