4. /26 IULIE 2023 - TEATRU/FILM

MONICA GHIUȚĂ

Monica Ghiuță
Date personale
Născută	26 iulie 1940[1]  Câmpulung Moldovenesc, Suceava, România
Decedată	28 iulie 2019 (79 de ani)[2]  București, România
Înmormântată	Cimitirul Bellu
Cetățenie	România
Religie	Biserica Ortodoxă
Ocupație	actriță
Limbi vorbite	limba română
Activitate
Alma mater	Universitatea Națională de Artă Teatrală și Cinematografică „Ion Luca Caragiale” din București
Prezență online
Internet Movie Database
Modifică date / text

Monica Ghiuță (n. 26 iulie 1940, Câmpulung Moldovenesc, Suceava, România – d. 28 iulie 2019, București, România) a fost o actriță română de teatru și film.

Biografie[modificare | modificare sursă]

A absolvit Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică din București în 1964, la clasa profesorului George Mărutză.

Filmografie[modificare | modificare sursă]

• Vremea zăpezilor (1966)
• Subteranul (1967)
• Doi bărbați pentru o moarte (1970)
• Decolarea (1971)
• Puterea și adevărul (1972)
• Cu mîinile curate (1972) - soția lui Patulea
• Tată de duminică (1975)
• Toamna bobocilor (1975) - Silvia
• Elixirul tinereții (1975)
• Dincolo de pod (1976) - podărița
• Iarna bobocilor (1977) - Silvia
• Să umplem Pământul cu visuri (film TV, 1977)
• Totul pentru fotbal (1978) - soția fotbalistului Dobre
• Clipa (1979)
• Ciocolată cu alune (1979)
• La răscrucea marilor furtuni (1980)
• Bietul Ioanide (1980) - dublaj de voce Cati Zănoagă
• Iată femeia pe care o iubesc (1981)
• Ștefan Luchian (1981)
• Raliul (1984)
• Taina jocului de cuburi (1990)
• Rămînerea (1991)
• Neînțelegerea (film TV, 1991)
• E pericoloso sporgersi (1993) - mama Cristinei
• Timpul liber (1993)
• Începutul adevărului (Oglinda) (1994) - soția mareșalului Antonescu
• Dark Angel: The Ascent (1994) - Nun
• A részleg / The Outpost (1995)
• În fiecare zi e noapte (1995) - Doamna Georgescu
• Une mere comme on n'en fait plus (1997) - Mme Augier
• Triunghiul morții (1999)
• Faimosul paparazzo (1999)
• Proprietarii de stele (2001)
• Binecuvântată fii, închisoare (2002)
• Filantropica (2002) - mama lui Ovidiu
• Logodnicii din America (2007) - Eliza
• Cocoșul decapitat (2008) - Contesa Filality
• Anticamera (serial TV) (2008) - Ministra Educației
• Viața mea sexuală (2010)
• Umilință (2011) - Bătrâna 1
• Carmen (2012) - mama lui Puiu
• Unsere große Zeit (2012)

Biografie Monica Ghiuță

Nascuta in frumoasa si dulcea Bucovina, tatal sau a fost diaconul Mitropoliei din Cernauti, iar aici, dupa razboi a fost seful compartimentului de nord de la Opera Romana iar mama sa a fost o eminenta invatatoare la Scoala Centrala din Bucuresti. Inca de cand era in clasa a X-a, voia sa faca Medicina, dar odata ce a dat la I.A.T.C. din Bucuresti, pe care l-a absolvit in 1964, profesorul ei George Maruta, actor la Bulandra, i-a spus: «Sa stii ca si in actorie poti sa faci aceleasi disectii pe care le faci si la anatomie, doar ca aici faci disectii pe sentimente!»(dupa declaratia actritei in Jurnalulul National). 

Insumand peste 100 de roluri in teatru, film sau piese radiofonice, actrita nu a avut partituri deosebite in film , debutand in 1966 in filmul " Vremea Zapezilor ", devenind cunoscuta cu rolul de fata batrana din " Toamna Bobocilor" /1975, interpretand roluri de plan doi, in registru dramatic, dar se poate bucura de cateva premii de interpretare obtinute de-a lungul anilor: Pelicanul de Argint la al treilea Festival al Filmului romănesc de la Mamaia / pentru filmul de debut si Premiu de interpretare pe ţară / pentru rolul din Cocosul de argint.

Contrar asteptarilor, dupa, "revolutie" este deosebit de solicitata de regizorii romani de film si joaca diverse roluri secundare in filme celebre ca :"E pericoloso sporgersi ","Faimosul Paparazzo ", "Filantropica", "Logodnicii din America" si in 2009 in "Casanova, Identitate feminina", dovedind ca si dupa varsta pensionarii, talentul si seriozitatea interpretarilor ei au ramas aceleasi.

Pe 15 mai 2008 a fost atacata de cainii maidanezi in zona Unirii unde locuieste singura, intr-o garsoniera, mai mult chiar, spune ea, una dintre muşcături i-ar fi pus în pericol viaţa fiind la numai câţiva centimetri de artera femurală. „Eu cer emanciparea ţării cu privire la atitudinea faţă de aceşti câini. Nu înseamnă că sunt de acord cu eutanasierea lor. Eu vreau ca toată lumea să plece integră de acasă şi seara să se întoarcă la fel“, si dupa sesizarea la politie si darea in judecata a Primariei sect 5 cerand 10 000 lei daune morale si 150 de lei daune materiale, adica atat cat a dat pe tratamentul contra turbarii, s-a ales cu un atac pe palierul blocului unde locuieste de un vecin de nationalitate araba, iubitor de animale care s-a repezit la ea cu cutitul, strigandu-i: "Te omor, nenorocito!" si "Te omor, catea ordinara!", banuind-o pe aceasta ca i-ar fi omorat cainele.

In prezent este foarte cunoscuta pentru reclama Tv. cu "Bunica" facuta la un produs alimentar, continua sa filmeze si sa joace pe scena Teatrului Mic din Bucuresti si viseaza la călătorii in Italia, Franţa etc. : "Imi plac foarte mult călătoriile. Apreciez lucrurile mărunte, pentru că dacă nu apreciezi lucrurile acestea nu poţi inţelege lucrurile mari. Pe această idee imi calez viaţa de acum, la apusul carierei.

Filme cu Monica Ghiuță

Vezi filme

·         Carmen (2013) - mama lui Puiu Trailer

·         O poveste de dragoste, Lindenfeld (2013) - Irma Trailer

·         Unsere große Zeit / Our Big Time (2012)

·         Umilință (2011) - Bãtrana 1 Trailer

·         Viața mea sexuală (2010) Trailer

·         Der geköpfte Hahn / Cocoșul decapitat (2008) - Contesa Filality Trailer

·         Logodnicii din America (2007) - Eliza Trailer

·         Binecuvântată fii, închisoare (2002) Trailer

·         Filantropica (2002) - Mama

·         Proprietarii de stele (2001)

·         Faimosul Paparazzo (1999) Trailer

·         Triunghiul Morții (1999)

·         Une mere comme on n'en fait plus (1997) - Mme Augier

·         A részleg / The Outpost (1995)

·         In fiecare zi e noapte (1995) - Doamna Georgescu

·         Dark Angel: The Ascent (1994) - Nun

·         Începutul adevărului / Oglinda (1994)

·         E pericoloso sporgersi (1993) - Cristina's Mother

·         Neintelegerea (1991)

·         Raliul (1984)

·         Totul pentru fotbal (1982) - sotia fotbalistului Dobre

·         Iata femeia pe care o iubesc (1981)

·         Ștefan Luchian (1981) Trailer

·         Bietul Ioanide (1980) - dublaj voce Cati Zanoaga

·         Ciocolata cu alune (1978)

·         Iarna bobocilor (1977) - Silvia

·         Sa umplem Pamantul cu visuri / (1977)

·         Dincolo de pod (1976) - Podarita

·         Toamna bobocilor (1975) - Silvia

·         Tată de duminică (1974)

DAN CONDURACHE

Dan Condurache
Date personale
Născut	26 iulie 1952 (68 de ani) Dorohoi
Căsătorit cu	Creola Condurache
Cetățenie	România
Ocupație	actor
Activitate
Alma mater	Universitatea Națională de Artă Teatrală și Cinematografică „Ion Luca Caragiale” din București
Ani de activitate	1975 - prezent
Prezență online
Internet Movie Database
Modifică date / text

Dan Condurache (n. 26 iulie 1952, Dorohoi, Botoșani, România) este un actor român de film, scenă, voce și televiziune.

BIOGRAFIE

A copilărit la Stâncești, în casa bunicilor și asculta cu mare plăcere piese de teatru radiofonic. A absolvit un liceu cu profil real în orașul natal Dorohoi și s-a hotarât să plece la București, să dea admitere la teatru. A fost admis, iar în 1975 a absolvit Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică, la clasa profesorilor Octavian Cotescu și Ovidiu Schumacher. Anii formării i-au fost marcați de influența marelui actor Octavian Cotescu.

Din 1975 a jucat la Teatrul Mic din capitală. Are zeci de roluri interpretate, dar debutul are loc cu spectacolele Nu suntem îngeri de Paul Ioachim - rolul Petre și Galileo Galilei de Umberto Eco - rolul călugărului tânăr. Alte spectacole în care a jucat în cei 35 de ani petrecuți în acest teatru: Spionul balcanic de Dušan Kovačević, Peer Gynt de Henrik Ibsen, Coriolan de William Shakespeare, Pluralul englezesc de Alan Ayckbourn, Neguțătorul din Veneția de William Shakespeare, Bigamul de Ray Cooney, Jacques și stăpânul său de Milan Kundera, Să-i îmbrăcăm pe cei goi de Luigi Pirandello etc.

A jucat și în piese de teatru radiofonic, îndragite din vremea copilăriei: Troilus și Cressida, Scorpia îmblânzită, Romeo și Julieta de William Shakespeare, Anonimul venețian de Giuseppe Berto, Gulliver în Țara piticilor de Jonathan Swift, Manechinul sentimental de Ion Minulescu și altele.

La televiziune a jucat în spectacolele: Egmont de Johann Wolfgang von Goethe, Moartea unui comis-voiajor de Arthur Miller, Prizonier la Auschwitz de Alain Bosquet.

Primul rol într-un film de televiziune l-a avut în 1976, când a jucat Ionel din Domnișoara Nastasia.

Debutul pe marele ecran a avut loc în 1982, în filmele La capătul liniei și Calculatorul mărturisește. Au urmat multe alte pelicule, printre care: Întunecare, Furtună în Pacific, Bătălia din umbră, Drumul câinilor, Sezonul pescărușilor, Kilometrul 36, Balanța, Vulpe-vânător, Stare de fapt, Femeia visurilor, În fiecare zi Dumnezeu ne sărută pe gură, Nunta mută, Evadarea, Trădarea, Semnul dragostei și altele.

A jucat și în telenovele românești: Regina (Don Antonucci), Aniela (Iorgu Vulturescu) și de curând în serialul În numele onoarei (Matei Știucă).

Este căsătorit de peste 30 de ani, soția sa se numește Creola și au împreună doi copii: Sebastian și Irina.

FILMOGRAFIE

• Pălăria florentină (TV) / (1976)
• Domnișoara Nastasia (TV) / Domnișoara Nastasia (1976) - Ionel
• Să umplem Pământul cu visuri (TV) / (1977)
• Moartea unui comis-voiajor (TV) / (1977)
• Egmont (TV) / (1977)
• Serenadă pentru două vârste (TV) / (1978)
• În așteptarea lui Lefty (TV) / (1979)
• Bună seara, Irina! / Bună seara, Irina(1980) - ofițerul de marină Mihai Bunes
• Punga cu libelule (1981)
• Lumini și umbre Partea I (1981)
• Lumini și umbre Partea II (1982)
• Milionar la minut (1982)
• Calculatorul mărturisește (1982)
• La capătul liniei (1983)
• De dragul tău,Anca! (1983)
• Frumos e în septembrie la Veneția(1983)
• Moara lui Călifar (1984)
• Acasă (1984)
• Emisia Continuă (1985)
• Sezonul Pescărușilor (1985)
• Trenul de aur (1986)
• Furtună în Pacific (1986)
• Întunecare (1986)
• Bătălia din umbră (1986) - Victor Popescu
• Un studio în căutarea unei vedete(1989)
• Balanța (1992)
• Milionar...la minut (TV) / Milionar...la minut (1992) - Firel Iordan
• Trahir (1993) - Mihnea
• Somnul insulei (1994)
• Le travail du furet (1994) - Edgar
• Meurtres par procuration Proxy Murders / Meurtres par procuration(1995) - Rudetsky
• Leapin' Leprechauns! (1995) - Leprechaun
• Hoțul noaptea (TV) / (1995) - hoțul
• Stare de fapt (1995)
• Un deținut la Auschwitz(TV) / (1996)
• Semne în pustiu (1996) - Dan
• Prea târziu (1996)
• Une mere comme on n'en fait plus(1997)
• The Vampire Journals (1997) - Anton
• Nekro (1997)
• Aerisirea (TV) / Aerisirea (1997)
• Homicide conjugal (1998) - Chef flic
• Fii cu ochii pe fericire (1999)
• Manipularea (2000)
• Les 7 vies du docteur Laux (2000) - Georges, Garnier
• În fiecare zi Dumnezeu ne sărută pe gură (2001) - Dumitru
• Hautes fréquences (2001) - Père de Julie
• Les percutés / Țăcăniții (2002)
• Une place parmi les vivants (2003) - Roger
• Sindromul Timișoara-Manipularea(2004) - Maritan
• Hacker (2004) - Dl. Penu
• Femeia visurilor (2005) - Thomas
• Drept la țintă (2005)
• București - Berlin / București - Berlin(2005) - Tatăl
• Nunta mută (2008) - Comesean
• Regina (2008) - Don Antonucci
• Aniela (2009) - Iorgu Vulturesco
• Iubire și onoare (2010) - Matei Știucă
• Dacă bobul nu moare (2010) - Nicu
• Pariu cu viața (2011) - Dumitru Dumitrescu
• Blu (2012)
• De ce eu? (2015)
• Vlad (2019)

TELEVIZIUNE

• Hoțul noaptea(1993)

Dan Condurache recită Vreo zgâtie de fată de Mihai Eminescu

Dan Condurache - „În zadar în colbul şcolii” de Mihai Eminescu (@Arhiva TVR)

NAE COSMESCU

Nae Cosmescu
Date personale
Născut	26 iulie 1940 București
Decedat	18 iunie 2016 (75 de ani) Râmnicu Vâlcea
Naționalitate	România
Cetățenie	România
Ocupație	regizor de teatru și televiziune
Modifică date / text

Nae Cosmescu (n. 26 iulie 1940, București^[1] – d. 18 iunie 2016, Râmnicu Vâlcea) a fost un regizor român de teatru și televiziune. A absolvit Universitatea Națională de Artă Teatrală și Cinematografică „Ion Luca Caragiale” din București (IATC), secția de actorie, în 1963, după care și-a început activitatea la Teatrul Național al Televiziunii Române.^[2]

FILMOGRAFIE

Regizor

• Io, Mircea Voievod (1968) - teatru TV
• Iancu la Hălmagiu (1972) - teatru TV
• Între filologi (1972) - teatru TV
• Fata care a mutat Parângul (1975) - teatru TV
• Marele vis (1975) - teatru TV - în colaborare cu Nicolae Motric
• Amurgul unui cocor (1977) - teatru TV
• Hora (1977) - teatru TV
• Omul cu umbrela (1977) - teatru TV
• Tranzit (1977) - teatru TV
• Muntele (1978) - teatru TV
• Sâmbăta la Veritas (1978) - teatru TV
• Urcușul (1979) - teatru TV
• Oameni de fiecare zi (1980) - teatru TV
• Cei ce rămân mereu tineri (1981) - teatru TV
• Sfântul Mitică Blajinul (1981) - teatru TV
• Trei generații (1981) - teatru TV
• Zborul (1981) - teatru TV
• Auzi?... Pescărușii (1982) - teatru TV
• Profesoara (1982) - teatru TV
• Undeva, o lumină (1982) - teatru TV
• Zorii Unirii (1982) - teatru TV - în colaborare cu Constantin Dinischiotu
• Frații (1983) - film TV
• Speranța nu moare în zori (1983) - teatru TV
• Zăvoiul (1983) - teatru TV
• Ziua cea mare (1983) - teatru TV
• Mihai Viteazul (1984) - film TV
• Povestea Unirii (1984) - teatru TV
• Proba - la ora 20 (1984) - teatru TV
• Roman sentimental (1984) - teatru TV
• Ultima repriză (1984) - teatru TV
• Zările senine ale „Albatrosului” (1984) - teatru TV
• Restituirea (1985) - film TV
• Voința nației (1985) - film TV
• Decebal (1986) - teatru TV
• Ziarul de dimineață (1986) - teatru TV
• Drumul spre fericire (1987) - teatru TV
• Un romantic oarecare… (1987) - teatru TV

Interviu cu regizorul Nae Cosmescu - impresii despre distinsa doamna prof. Paula Ciuclea

OVIDIU SCHUMACHER

Sari la navigareSari la căutare

Ovidiu Schumacher
Date personale
Născut	26 iulie 1942 (78 de ani)[1]  Moreni, Dâmbovița, România
Cetățenie	România
Ocupație	actor
Prezență online
Internet Movie Database
Modifică date / text

Ovidiu Schumacher (n. 26 iulie 1942,^[1] Moreni, Dâmbovița, România) este un actor român de teatru și film. După ce, în România, a jucat ani de zile la Teatrul Bulandra din București, a emigrat în anii '90 în Germania. În prezent, Ovidiu Schumacher este profesor de actorie la Institutul de Artă Teatrală Athanor (Athanor Akademie) din Passau, în apropiere de München (Germania), condus de regizorul David Esrig.

Este tatăl actriței Anna Schumacher.^[2]

FILMOGRAFIE

• Brigada Diverse intră în acțiune(1970) - Ioan Stambuliu
• Felix și Otilia (1972) - Titi Tulea
• Dincolo de nisipuri (1974) - fiul vechilului
• Filip cel bun (1975)
• Nu filmăm să ne-amuzăm (1975) - un neamț
• Orașul văzut de sus (1975)
• Operațiunea Monstrul (1976) - scriitorul
• Pintea (1976) - Fejer Fekete
• Tănase Scatiu (1976) - avocat
• Iarba verde de acasă (1977) - profesorul de educație fizică
• Profetul, aurul și ardelenii (1978) - pianist
• Totul pentru fotbal (1978) - felcerul Jurubiță
• Omul care ne trebuie (1979) - profesorul de matematică
• Arta apararii individuale (1980)
• Drumul oaselor (1980) - actor
• Ștefan Luchian (1981) - Găină
• Faleze de nisip (1983)
• Mitică Popescu (1984)
• Primăvara bobocilor (1987)
• Moromeții (1987)
• Totul se plătește (1987) - actor
• Cocoșul decapitat (2008) - pr. Stamm
• La drum cu tata (2016)

• Un bulgăre de humă (1989)
• Secretul armei... secrete! / Secretul armei... secrete (1988)
• Zâmbet de soare (1988)
• Flăcări pe comori (1987)
• Anotimpul iubirii (1986)
• Hangița (TV) / Hangița (1983) - cavalerul di Ripafratta
• Am o idee (1981) - Jurubiță
• De ce trag clopotele, Mitică? (1981)
• Bietul Ioanide (1980) - diplomatul de cariera Tilibiliu
• Labirintul (1980)
• Vis de ianuarie (1979) - Alecu Russo
• Buzduganul cu trei peceți (1977)
• Speranța nu moare în zori (TV) / (1976)
• Cadavrul viu (TV) / (1975)
• Un august în flăcări (1974)

La un telefon public - Mișu Fotino, Ovidiu Schumacher

IOANA ABUR

Ioana Abur
Date personale
Născută	26 iulie 1969 Sighișoara, Mureș, România
Cetățenie	română
Etnie	română
Ocupație	actor
Prezență online
Internet Movie Database
Modifică date / text

Ioana Abur (n. 26 iulie 1969, Sighișoara) este o actriță română.

• i

BIOGRAFIE

S-a născut în Sighișoara și, începând cu școala generală, s-a mutat la București.

A absolvit Academia de Teatru și Film "I.L.Caragiale" în 1994, la clasa lui Dem Rădulescu.

DUBLAJ

• Ștrumpfii 2 (2013) - Nancy O'Dell

FILMOGRAFIE

An	Titlu	Rol	Note
1987	Liceenii		Lungmetraj
2017	Ana, mon amour	Angajată Beau Monde 2	Lungmetraj
2016	Vânătoare în familie		Film de televiziune
2015	Sara șeful și îngerul		Film de televiziune
2015	Live	Doctoriță	Lungmetraj
2014	Artă	Mama	Scurtmetraj
2014	București, te iubesc!	Ioana	Scurtmetraj
2013	Walking with the Enemy	Woman	Lungmetraj
2013	Câinele japonez	Gabi	Lungmetraj
2013	Școala de vară		Film de televiziune
2012	After the silence	Ioana	Lungmetraj (Documentar)
2012	Werewolf: The Beast Among Us		Video
2010	Bună! Ce faci?		Lungmetraj
2008	Adam Resurrected	Woman with Doll	Lungmetraj
2008	Mirrors	Front Desk Sister	Lungmetraj
2008	Ghouls	Jennifer's Mother	Film de televiziune
2007	Dolina	Mauzi Anies	Lungmetraj
2006	Pu-239	Injured dog owner	Lungmetraj
2006	Offset	Christina	Lungmetraj
2006	Mamă după ora 5	Diana	Film de televiziune
2006	O lume a durerii	Mama lui Alice	Film de televiziune
2005	Hellraiser: Deader	Katia	Video
2004	Rivoglio i miei figli		Film de televiziune
2002	Binecuvântată fii, închisoare		Lungmetraj
2002	Sherlock	Victoria	Film de televiziune
2001	Omul cu o mie de ochi		Lungmetraj (Documentar)
1998	Subspecies: The Awakening	Ana Lazăr	Lungmetraj
1992	Înnebunesc și-mi pare rău		Lungmetraj

SPECTACOLE DE TEATRU

An	Titlu	Rol	Regie
2015	Am iubit, am purtat, am pierdut	Gingy	Emil Hoștină
2012	Șarpele în iarbă	Annabel	Emil Hoștină
2008	Iarna		Eliza Bercu
2002	Baal		Dragoș Galgoțiu

Artă | Scurtmetraj românesc | 4 Proof Film

DOMINIC STANCA

Dominic Stanca (actor)
Date personale
Născut	31 ianuarie 1926[1]
Decedat	26 iulie 1976 (50 de ani)[1]
Cetățenie	România
Ocupație	actor
Modifică date / text

Dominic Stanca (n. 31 ianuarie 1926, Cluj – d. 26 iulie 1976) a fost un actor, autor, dramaturg, poet și traducător român. Este fiul medicului Dominic Stanca și al Corneliei, născută Vlad. A fost căsătorit cu doamna Sorana Coroamă-Stanca.

"Constantin Nottara" din București. În același an, se căsătorește cu Sorana-Iosefina-Caterina Plăcinteanu (în teatru Sorana Coroamă), inginer chimist și regizor de teatru. Debutează editorial cu volumul "Roata cu șapte spițe" la ESPLA (1957).

ROLURI ÎN TEATRU

• Horatio din „Hamlet”, de William Shakespeare,
• Busto din „Steaua Seviliei”, de Lope de Vega,
• Ferdinand din „Intrigă și iubire”, de Friedrich Schiller,
• Chiriac din „O noapte furtunoasă”, de Ion Luca Caragiale.

FILMOGRAFIE

• Aventurile lui Tom Sawyer (1968)
• Moartea lui Joe Indianul (1968)

SCRIERI

• Roata cu șapte spițe (povestiri), Editura ESPLA, 1957
• Pentr-un hoț de împărat volumul anterior, adăugit cu un ciclu de povestiri despre Avram Iancu, 1968
• Hurmuzul jupîniței, 1968
• O sălbatică floare, 1976
• Balade, 1971
• Itinerar dacic, 1972
• Strada care urcă la cer (balade), 1977
• Timp scufundat (ediție îngrijită de Sorana Coroamă – Stanca și Mariana Vartic), Editura Eminescu, 1981
• Un ceas de hârtie (versuri, traduceri, jurnal – ediție îngrijită de Sorana Coroamă–Stanca), 1984

Dominic Stanca - Sarbatorile boierului Melentie | Teatru radiofonic

NELL COBAR

Nell Cobar
Date personale
Născut	31 decembrie 1915
Decedat	26 iulie 1993 (77 de ani)
Cetățenie	România
Ocupație	regizor de film
Prezență online
Internet Movie Database
Modifică date / text

Nell Cobar (n. 31 decembrie 1915, București — d. 26 iulie 1993) a fost un regizor de filme de animație și caricaturist român. El este creatorul popularului personaj de desene animate “Mihaela”.

BIOGRAFIE

Nell Cobar s-a născut la data de 31 decembrie 1915 în București, într-o familie de etnie evreiască. Nu a urmat studii superioare, debutând ca desenator la cinematograf în anul 1939. Primul desen animat l-a realizat în anul 1940, acesta fiind de fapt o reclamă pentru ciorapi.

Nell Cobar a realizat peste 40 de filme de animație. El este creatorul popularului personaj de desene animate “Mihaela”. Pentru "Mulțumesc, Mihaela", Nell Cobar a obținut un premiu în anul 1971 la Festivalul de film pentru copii de la Veneția.

Începuturile personajului Mihaela sunt legate de caricaturistul Nell Cobar. El a inventat un personaj, Mihaela, care era o fetiță cu codițe, care alături pe prietenul ei, cățelușul Azorel, trece prin fel de fel de situații. Studioul "Animafilm" a realizat, în regia lui Nell Cobar, un serial de desene animate care a fost difuzat între anii 1970 și 1980 la Televiziunea Română, într-o rubrica fixă, 1001 de seri, zilnic, cu 10 minute înainte de principalul jurnal de știri. Emisiunea a luat sfârșit la mijlocul anilor 1980, după mulți ani de glorie, odată cu scurtarea programului de la televizor.

Imediat după Revoluția din decembrie 1989, personajul Mihaela a reînviat într-o revistă lunară, cu același nume, dedicată copiilor și condusă de Nell Cobar. Printre cei care au colaborat la această revistă s-a numărat și actorul Iurie Darie. Revista și-a încetat apariția după moartea lui Cobar.

FILMOGRAFIE (REGIZOR)

• Mitică (1963)
• Băiețelul care făcea totul pe jumătate (1964)
• Eu!!! (1966)
• Mihaela (1968) - serial TV
• Merele (1968)
• Leo & Leo (1971)
• Teoria chibriturilor (1982)

EXPOZIȚII

• De la propaganda politică la baby boom - Muzeul Județean de Istorie Brașov, 25 martie-25 iulie 2016 
• De la propaganda politică la baby boom - PostModernism Museum, Bucuresti, 29 iunie-1 octombrie 2015 

Mihaela si Basmele Bunicii

O scurta poveste (a filmului romanesc de animatie, de la inceputuri pana la 1990) 

De G B Shaw

Biografie G B Shaw

George Bernard Shaw (n. 26 iulie 1856, Dublin - d. 2 noiembrie 1950, Ayot Saint Lawrence) a fost un scriitor irlandez, laureat al premiului Nobel pentru literatură în 1925, considerat cel mai mare dramaturg de limbă engleză de la William Shakespeare. Shaw s-a făcut cunoscut atât ca autor de piese de teatru, cât şi în calitate de critic de artă şi publicist politic.

Motivaţia Juriului Nobel: "pentru opera sa care este marcată de idealism şi umanitate, pentru satira sa stimulatoare plină de multe ori de o singulară frumuseţe poetică "

George Bernard Shaw s-a născut la Dublin în Irlanda, în familia unui mic funcţionar. Întrucât resursele materiale ale părinţilor erau foarte limitate, Shaw n-a putut merge la universitate, lucru pe care, de altfel, nu l-a regretat, socotind că "nu prea avea ce să înveţe acolo". La vârsta de 20 de ani pleacă la Londra şi îşi încearcă forţele în gazetărie şi literatură. Primul său roman "Lipsă de maturitate" (Immaturity) i-a fost respins de editura "Chapman and Hall". Atras de mişcarea socialistă, devine în 1884 unul dintre fondatorii "Societăţii fabienilor" (Fabian Society), din care s-a format mai târziu partidul laburist englez. Scrie un mare număr de articole şi pamflete pe teme sociale şi politice, remarcându-se ca publicist cu un stil caustic şi combativ. Continuă şi activitatea literară şi reuşeşte să publice primele romane: "Un socialist individualist" (An Unsocial Socialist, 1884), "Profesiunea lui Cashel Byron" (Cashel Byron's Profession, 1885), "Dragoste printre artişti" (Love Among Artists, 1887). Shaw este atras de teatrul realist al scriitorului norvegian Henrik Ibsen şi scrie eseul "Chintezenţa Ibsenismului" (The Quintessence of Ibsenism, 1891), devine admirator al muzicii lui Richard Wagner, pe care îl apără împotriva publicului englez refractar în cartea "Wagnerianul perfect" (The Perfect Wagnerite, 1898).

Încă din 1885 Shaw a început să scrie o piesă de teatru în colaborare cu William Archer, dar ei nu s-au putut înţelege şi piesa a fost abandonată. Shaw a extras schiţele iniţiale şi, dezvoltându-le, a creat prima sa piesă "Casele văduvilor" (Widowers' Houses), reprezentată în 1892. Această piesă şi cele ce au urmat au provocat o adevărată furtună în lumea teatrală şi literară. Popularitatea lui a crescut însă cu fiecare nouă piesă, la sfârşitul secolului Shaw era deja cunoscut ca cel mai de seamă dramaturg al timpului. Devenit celebru, a continuat până la sfârşitul vieţii să participe la viaţa social-politică. Poziţia lui era ambiguă, salută revoluţia socialistă din Rusia şi se declară entuziast după vizita făcută în Uniunea Sovietică în anii 30, anii marilor epurări staliniste, în acelaşi timp condamnă regimurile totalitare şi este adept al democraţiei. A murit în 1950 la vârsta înaintată de 94 de ani în reşedinţa sa din Ayot Saint Lawrence.

George Bernard Shaw - Seducătorul (Teatru Radiofonic):