5. /3 IULIE 2023 - TEATRU/FILM
În 1957 interpretează rolul Pyrrhei din „Ovidiu” de V. Alecsandri. La sfârșitul anului 1958 joacă în „Minunata pantofăreasă” de Federico García Lorca făcând din rolul Pantofăresei o creație memorabilă, în compania lui Mihai Fotino, pentru ca în 1959 Sică Alexandrescu, să-i încredințeze rolul Mirandolinei din „Hangița” de Goldoni, creație de asemenea excepțională a actriței.
Aceste creații au impus-o ca actriță de comedie cu un simț special al construcției și al efectului artistic, temperamentală, seducătoare, spontană, uneori imprevizibilă.
Coca Andronescu are o bogată filmografie, începând cu varianta TV a celebrului spectacol al lui Sică Alexandrescu, „Bădăranii” de Carlo Goldoni (1960), în care îi avea ca parteneri pe Marcel Anghelescu, Radu Beligan, George Calboreanu, Alexandru Giugaru, Constantin Rauțchi, Carmen Stănescu, Vasilica Tastaman și Grigore Vasiliu-Birlic, continuând cu „Titanic Vals” (în care interpreta rolul Sarmisegetuzei), „Balul de sâmbătă seara” (1968), „Zile de vară” (1968), „Așteptarea” (1970), „Comedie fantastică” (1975), „Singurătatea florilor” (1975), „Serenadă pentru etajul XII” (1976), „Eu, tu și Ovidiu” (1977), „Tufă de Veneția” (1977), „Expresul de Buftea” (1978), „Alo, aterizează străbunica!” (1981), „Cine iubește și lasă” (1982), „Hangița” (1983, teatru TV), „Mușchetarii în vacanță” (1984), „Masca de argint” (1985), „Cuibul de viespi” (după „Gaițele de Al. Kirițescu, 1986), „În fiecare zi mi-e dor de tine” (1987), „Recital în grădina cu pitici” (1987), „Moartea unui artist” (1989).
Aurel Storin afirma: "Ea contamina atmosfera din jur, stârnea parcă o stare specială de veselie și de mișcare euforică a moleculelor de aer care-i înveleau cuvintele și mișcarea... Totul în jurul ei slujea într-un fel clipa de tainică minune a râsului spontan când noi toți – oameni serioși, cu mustăți și cu probleme – ne aflam, în întregime și necondiționat, la dispoziția unei mari actrițe de comedie."
Discover Romania: Coca Andronescu (@Arhiva TVR)
Data decesului: 03-07-1987
Studii la Institutul de teatru din București (1949).
A jucat pe scena Teatrului Notara.
Val Săndulescu s-a născut pe 10 noiembrie 1920. El a absolvit Institutul de Teatru din București promoția anului 1949. A fost actor la Teatrul Nottara din București. Poet și scriitor, el a scris libretul în 3 acte, și 11 tablouri, la opera ”Bălcescu”, muzica compusă de Cornel Trăilescu. Premiera piesei a avut loc la Opera Română, din București, în luna august a anului 1974.
Val Săndulescu a decedat pe 3 iulie 1987 la București.
În anul 1996, apare postum, la Editura Eminescu, volumul ”Jurnalul unui actor”, scris de Val Săndulescu.
Filmografie:
Speranţa (1979)
Iarba verde de acasă (1977)
Războiul Domniţelor (1969)
Amprenta (1967)
Vremea zăpezilo(1966)
Răscoala (1965)
Casa neterminată (1964)
Celebrul 702 (1962)
Pe răspunderea mea (1956)
| Vistrian Roman | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut |  Dej, Regatul Ungariei |
| Decedat | (52 de ani) Cluj-Napoca, România |
| Cauza decesului | boală cerebro-vasculară[*] |
| Cetățenie |  România |
| Ocupație | actor profesor universitar[*] |
| Prezență online | |
| Identificator titlu IMDb | |
Modifică date / text  | |
Vistrian Roman (n. Nicolae, n. , Dej, Regatul Ungariei – d. , Cluj-Napoca, România) a fost un actor român. A jucat pe scenele teatrelor “Alexandru Davila” din Pitești, “Teatrul Mic” din București și Teatrul Național din Cluj. A jucat în multe piese TV, filme și spectacole. După Revoluția din Decembrie 1989, în urma unui conflict cu noul director al Teatrului, Alexa Visarion, s-a mutat la Cluj-Napoca, având două locuri de muncă: ca actor la Teatrul Național local și, ca o dramă, profesor la Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj. Din păcate, politica abuzivă a directorului de teatru l-a dus la disperare, cauzând în final moartea sa, datorată unui accident vascular cerebral, după o lună de terapie intensivă în agonie.
Nu a fost căsătorit, dar este tatăl a doi copii, Alexandru și Diana[1].
FILMOGRAFIE
- Apoi s-a născut legenda (1968)
- Vîrstele omului (1969)
- Anotimpul mireselor (1970)
- Pistruiatul (1973)
- Peripețiile unui om de afaceri (1973)
- Acțiunea „Autobuzul” (1978)
- Al treilea salt mortal (1980)
- Reteaua "S" (1980)
- Operatiunea Gambit (1982)
- Trandafirul galben (1982)
- Pădurea nebună (1982)
- Miezul fierbinte al pîinii (1983)
- Ziua Z (1984)
- Călătorie de neuitat (1988) - serial tv
- Neînvinsă-i dragostea (1994)
| Nicolae Paul Mihail | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | [1] |
| Decedat | (89 de ani)[1] |
| Cetățenie | România |
| Ocupație | scriitor |
| Modifică date / text | |
Nicolae Paul Mihail (n. 3 iulie 1923, Caracal – d. 19 martie 2013, Sinaia) a fost un scriitor și scenarist român. A colaborat, împreună cu romancierul Eugen Barbu, la scrierea scenariilor filmului Haiducii (1966) și al celor șase filme din seria Mărgelatu.[2]
BIOGRAFIE
S-a născut la 3 iulie 1923, în orașul Caracal, unde a urmat clasele primare. Studiile secundare le-a urmat la Liceul „Sf. Sava” din București (1934-1938) și apoi la Colegiul Național „Ioniță Asan” din Caracal (1938-1942), susținând examenul de bacalaureat la Râmnicu Vâlcea în 1942.[2] A urmat apoi cursurile Școlii Militare de Ofițeri și ale Facultății de Drept din cadrul Universității din București (absolvite în 1946). A participat la luptele din cel de-al Doilea Război Mondial, cu gradul de sublocotenent de jandarmi. A activat apoi ca ofițer de jandarmi la garnizoanele din Corabia, Piatra Olt și Craiova până în anul 1953, când a fost pensionat medical din cauza invalidității.[2]
După pensionare, a lucrat mai mulți ani (1959-1969) în domeniul turismului, stabilindu-se la Sinaia, pe care o considera „locul renașterii sale”.[2] El s-a dedicat apoi scrisului, începând să publice cărți și să scrie scenarii de film.
Nicolae Paul Mihail a început să scrie literatură încă din ultimii ani de liceu. Debutul său a avut loc în anul 1945, când a publicat schița umoristică «Diferendul» în revista «Humorul». Începând din 1956 a fost membru al cenaclului literar „H.G. Lecca” și membru fondator al Asociației Culturale „Marius Bunescu” din Caracal. A publicat sute de articole în ziare și reviste locale și naționale printre care „Săptămâna”, „Luceafărul”, „Ateneu”, „Cronica”, „Viața militară”, „Astra” etc. În a doua parte a anilor '60 i-au apărut alte câteva nuvele: „Când veni Oltul mare” și „Dispariția profesorului”, a cărei acțiune se petrece în Caracalul antebelic. Epigramele sale erau semnate cu pseudonimul Nicomah, fiind apreciate „pentru causticitatea și umorul lor fin”.[2]
A publicat 21 de volume de proză, versuri și epigrame: Femeia cibernetică (1969), Demascarea lui Turnesol (1970), Potirul Sfântului Pancrațiu (1971), Postul clandestin (1972), Războiul undelor (1974), Dispariția profesorului (1974), Damen-Vals (1975), Sub aripa vântului de noapte (1979), Întâmplări ciudate la miezul nopții (1984), Aventurile unui soldat de plumb (1993), Endograme (1998), La roata norocului (2000), Ce mi-ai pus, fă, nebuno, în cafea? (1983), Haiducii (2003), La trântă cu Hercule (2003), Misterele Bucureștiului (2004), Cupa lui Socrate (2006), Mănușa de catifea (2006), Genoveva de Trabant (2009), Trandafirul galben (2009) și Allegretto (2010).
De asemenea, a scris 11 scenarii de filme în colaborare cu Eugen Barbu și Mihai Opriș. După scenariul filmului Haiducii (1966), a fost solicitat pentru a colabora și la scrierea altor scenarii: Urmărirea (1971), Un august în flăcări (1974), cele șase filme din seria Mărgelatu (1980-1987), Martori dispăruți (1989) și Lacrima cerului (1991).
Nicolae Paul Mihail a devenit membru al Uniunii Scriitorilor din România (1967), membru al Societății scriitorilor olteni din Craiova (1995), membru fondator al Uniunii Epigramiștilor din România (1990), membru al Asociației Cineaștilor din România (1996), precum și membru al numeroase alte societăți și asociații culturale din București, Sinaia, Galați și Craiova.
A fost avansat la 9 mai 1988 la gradul de colonel în rezervă, îndeosebi pentru merite literare. Cu prilejul împlinirii vârstei de 75 de ani, i-a fost acordat la data de 3 iulie 1998 titlul de Cetățean de Onoare al Orașului Caracal. În anul 2008, a susținut fără rezerve înființarea Asociației Culturale „Fiii și Prietenii Caracalului”, fiind membru fondator al acesteia și președinte de onoare. A contribuit cu articole la revista „Vitralii romanațene” a asociației mai sus menționate.
Nicolae Mihail a decedat în 19 martie 2013 la Sinaia.[2] A fost înmormântat cu onoruri militare în Cimitirul Orașului din Sinaia, în ziua de joi, 21 martie 2013, în prezența unui numeros grup de prieteni și colegi de asociație din Caracal. Au fost prezenți membri ai Uniunii Scriitorilor, ai Uniunii Epigramiștilor din România, veterani de război.
SCRIERI
- Femeia cibernetică (Ed. Tineretului, col. Aventura, București, 1969), 131 p.
- Demascarea lui Turnesol (Ed. Ion Creangă, București, 1970), 252 p.
- Potirul Sfântului Pancrațiu (Ed. Eminescu, București, 1971), 364 p. - roman polițist
- Postul clandestin (București, 1972) - în colaborare cu Eugen Barbu
- Războiul undelor (Ed. Albatros, București, 1974), 532 p. - cine-roman, în colaborare cu Eugen Barbu
- Dispariția profesorului (Ed. Eminescu, București, 1974), 231 p.
- Damen-Vals (Ed. Eminescu, București, 1975), 368 p. - roman satiric de aventuri
- Sub aripa vântului de noapte: Întîmplari dintr-o lume neobișnuită (Ed. Ion Creangă, București, 1979), 264 p.
- Întâmplări ciudate la miezul nopții (Ed. Ion Creangă, București, 1984), 232 p. - roman
- Aventurile unui soldat de plumb (Ed. Porto-Franco, Galați, 1993), 217 p. - roman comic
- Endograme (Caracal, 1998)
- La roata norocului (București, 2000) - în colaborare cu Mihai Opriș
- Ce mi-ai pus, fă, nebuno, în cafea? (1983)
- Haiducii (Ed. Minerva, București, 2003, 224 p.; ed. a II-a, ed. Semne, 2007, 204 p.). - În colaborare cu Eugen Barbu și Mihai Opriș
- La trântă cu Hercule (Ed. Cermi, Iași, 2003), 96 p. - poezie satirică, în colaborare cu Eugen Deutsch
- Misterele Bucureștiului (2004)
- Cupa lui Socrate (2006)
- Mănușa de catifea (2006)
- Genoveva de Trabant (2009)
- Trandafirul galben (Ed. Axis Libris, Galați, 2010), 199 p. - roman de acțiune
- Allegretto (2010)
FILMOGRAFIE
Scenarist
- Haiducii (1966) - în colaborare cu Eugen Barbu și Mihai Opriș
- Neînfricații (1969) - în colaborare cu Eugen Barbu
- Urmărirea (serial TV, 1971)
- Un august în flăcări (serial TV, 1974)
- Drumul oaselor (1980) - în colaborare cu Eugen Barbu
- Trandafirul galben (1982) - în colaborare cu Eugen Barbu
- Misterele Bucureștilor (1983) - în colaborare cu Eugen Barbu
- Masca de argint (1985) - în colaborare cu Eugen Barbu
- Colierul de turcoaze (1986) - în colaborare cu Eugen Barbu
- Totul se plătește (1987) - în colaborare cu Eugen Barbu
- Martori dispăruți (1989)
- Lacrima cerului (1991)
- Decedat(ă): 07.06.2013 la București
In 1949, a fost angajat la Teatrul de Stat din Turda, unde a avut parte de sase roluri intr-o singura stagiune. A colaborat cu regizori importanti ai acelei perioade, Val Mugur si Ion Olteanu; Ion Sahighian, mentor al mai multor generatii de artisti, director la Teatrul Armatei - astazi Nottara - l-a descoperit si l-a adus la Bucuresti, in 1954.
Petrica Popa a fost actor al Teatrului Nottara mai bine de 50 de ani, cu fidelitate si profesionalism nedezmintite peste timp. Intalnirea cu Ion Sahighian a fost hotaratoare pentru o cariera in care nu au lipsit rolurile mari si rolurile mici, satisfactii, dar si dezamagiri. O viata plina, in care nimic nu i-a stirbit bonomia; a ramas mereu tanar si la fel de generos. Cam prea modest pentru zilele noastre! A fost o memorie vie a teatrului nostru si nu ne-am sfiit sa-i cerem ajutorul cand aveam nevoie de vreun reper istoric; a fost unul dintre acei actori (tot mai putin prezenti in teatrele noastre) care a avut un respect nemarginit fata de public. A interpretat peste o suta de personaje, dintre care amintim: Pickering (Pygmalion de G.B. Shaw, regia: Sanda Manu), Ipingescu (O noapte furtunoasa de I.L. Caragiale, regia: Dan Micu), Grigore Dragomirescu (Citadela sfaramata de Horia Lovinescu, regia: Mihai Berechet), Le Bret (Cyrano de Bergerac de Edmond Rostand, regia: George Rafael), Piscik (Livada de visini de A.P. Cehov, regia: Dominic Dembinski), Anselme (Avarul de Moliere, regia: Dominic Dembinski), Prosper Ladino (Parjolul de Cezar Petrescu), Episcopul Folliot (Thomas Becket de Jean Anouilh), Vitek (Enigmatica doamna M de Karel Capek), Kranski (Transfer de personalitate de Dumitru Solomon), Subcomisarul si Unchiasul (Capul de ratoi de George Ciprian). Petrica Popa a fost un actor pe care talentul sau nativ si profilul Teatrului Nottara l-au predestinat comediei de mare success; a fost aplaudat in spectacole longevive precum: Baietii veseli; Adio, Charlie; Idioata; a cantat si a dansat in musicalurile: Lady X; Cuibul; Sus pe acoperis, in sac sau Miresele capitanului. Numeroasele aparitii in emisiuni de divertisment, la teatrul de televiziune si la cel radiofonic, intregesc o cariera impresionanta.
Actorul Petrica Popa a fost onorat cu distinctii importante: Premiul de interpretare, pentru rolul Vasea, in spectacolul Asa va fi de N. Simeonov, regia: Lucian Pintilie, la Festivalul tinerilor actori din teatrele dramatice - 1957; Premiul de interpretare, pentru rolul Mihalache Dometie, din spectacolul Martorii sunt de fata de Virgil Stoenescu, regia: Cristian Hadjiculea, la Gala Teatrului Istoric - 1986; Premiul pentru cel mai bun spectacol al anului (1987), pentru O noapte furtunoasa de I.L. Caragiale, regia: Dan Micu (a interpretat rolul Ipingescu).
"Am imbatranit odata cu Teatrul Nottara. Cincizeci de ani de fidelitate, fara a-l parasi nicio zi! Am avut multe impliniri, reusite, satisfactii. Dar si dezamagiri, momente mai dificile peste care am reusit sa trec scrasnind din dinti, ambitionandu-ma sa-mi fac profesia bine si cu daruire. In primii ani petrecuti aici, am avut privilegiul sa fiu coleg si partener cu mari personalitati. Ii urmaream fermecat la repetitii si la spectacole, cautand sa invat din secretele mestesugului pe care-l stapaneau cu virtuozitate, asa cum astazi urmaresc jocul tinerilor colegi, cautand sa ma acordez modului lor de interpretare. De la Ion Sahighian, George Vraca, V. Maximilian si, mai tarziu, de la George Constantin, am invatat ce inseamna constiinta actoriceasca, adevarata dragoste de teatru si sfanta seriozitate profesionala. Respectul pentru public, pentru partener, respectul fata de tine insuti. Imi revin in minte vorbele pe care mi le-a spus maestrul Sahighian: <<In teatru, o singura renuntare e interzisa - renuntarea la demnitate.>> Poate ca tocmai bucuria scenei inseamna, de fapt, talent. Iar talentul, daca e intr-adevar talent, impune demnitate. (...) La varsta mea, si dupa o cariera actoriceasca de cincizeci si cinci de ani - din care cincizeci, neintrerupt, pe aceeasi scena - verbele se conjuga mai mult la trecut si, doar cu putin curaj, si la prezent. Nu vreau sa credeti ca aceste ganduri sunt triste. Dimpotriva, sunt multumit de ceea ce am realizat in profesie si in viata. (...) Ma pot mandri ca nu am luat niciodata ceea ce i se cuvenea altcuiva, ca nu a trebuit sa-mi vand sufletul ca sa-mi fie mie mai bine. Mi-am vazut de drumul meu, fara compromisuri. Am fost un actor truditor si va marturisesc ca si acum, cand sunt pe scena, traiesc bucuria si satisfactia jocului." (fragment din interviul pe care Petrica Popa l-a acordat Andreei Dumitru, pentru Revista Teatrul Azi, in octombrie 2004, la aniversarea a 50 de ani de activitate neintrerupta in Teatrul Nottara)
GEORGE OANCEA
Este un actor de teatru și film.
A absolvit în 1954 cursurile Institutului de Artă Teatrală și Cinematografică din București.
Vocea lui George Oancea este foarte des utilizată pentru comentarii şi dublaje.
Face roluri de planul doi în film.
Filmografie:
Moartea unui artist (1989)
Raliul (1984)
Munţii în flăcări (1980)
Soldații victoriei (1977)
Despre o anume fericire (1973)
B.D. la munte şi la mare (1971)
VITALIE BANTAȘ
Data şi locul naşterii: 3.07.1971, Chișinău
FACULTATEA, CLASA, PROMOȚIA: Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică, Facultatea de Teatru, Specializarea – Arta actorului, clasa prof. Dem Rădulescu, promoția 1994
- Poștașul în „Vinovat. Nevinovat. ” de Gelu Colceag și Vlad Corbeanu, regia artistică Gelu Colceag, 2020
- Isidore Muset în „Nevermore” de E. A. Poe, regia Dragoș Galgoțiu, 2019
- „Scrisori de pe front", docu-teatru, adaptare după „Scrisori de pe front" de Mirela Florian și „Note de război" de Slt. Ioan R. Marinescu, 2018
- Catindatul în „D'ale carnavalului" de I.L. Caragiale, regia Dragoş Galgoţiu, 2014
- Dl. Legris în „Pensiune completă" de Pierre Chesnot, regia Gelu Colceag, 2012
- Dudă Supţirelu în „Visul unei nopţi de vară" după William Shakespeare, regia Gelu Colceag, 2011
- „Crazy Stories in the City", un spectacol de Arcadie Rusu, 2010
- Ofiţerul Bruce Lee în „Doamna noastră din Pascagoula" de Tennesse Williams, regia Florin Fătulescu, 2009
- Baby în „Mojo, o poveste cu gangsteri" de Jez Butterworth, regia Radu Dragomirescu, 2006
- Nicu în „O zi din viaţa lui Nicolae Ceauşescu" de Th. Denis Dinulescu, regia Alexandru Tocilescu, 2005
- Povestitor, Absalon, Doamnă la curte, Al doilea tânăr, Palamon, Sultan, Servitor în „Povestiri din Canterbury" de Geoffrey Chaucer, regia Nona Ciobanu, 2004
- William Featherstone în „Cum iubeşte cealaltă jumătate" de Alan Ayckbourn, regia Sanda Manu, 2003
- Johannes în „Baal" de Bertolt Brecht, regia Dragoş Galgoţiu, 2002
- Al doilea hoţ în „Viitorul e maculatură" de Vlad Zografi, regia Nona Ciobanu, 2000
- Silvio în „Slugă la doi stăpâni" de Carlo Goldoni, regia Mihai Constantin-Ranin, 1999
- Alain în „Şcoala femeilor" de Molière, regia Alexandru Dabija, 1999
- Fekluşa în „Valsul câinilor" de Leonid Andreev, regia Nona Ciobanu, 1999
- Sagra în „Trei jobene" de Miguel Mihura, regia Răzvan Săvescu, 1999
- Primul bărbat în „Bine, mamă, da' ăştia povestesc în actu' doi ce se-ntâmplă în actu' întâi" de Matei Vişniec, regia Nona Ciobanu, 1998
- „Noaptea încurcăturilor" de Oliver Goldsmith, regia Petru Vutcărău, 1997
- Minerul bătăios în „Dansul soldatului Musgrave" de John Arden, regia Constantin Rădoacă, 1997
- Mişa în „Copiii soarelui" de Maxim Gorki, regia Cristian Hadji-Culea, 1997
- Charles în „Cum vă place" de William Shakespeare, regia Nona Ciobanu, 1996
- Leandro, Creonta, Un clovn, Un ţăran în „Dragostea celor trei portocale" de Carlo Gozzi, regia Nona Ciobanu, 1994
- Mirele, Priculici, Ballon, Un nebun, Primarul în „Peer Gynt" de Henrik Ibsen, regia Ştefan Iordănescu, 1994
- Semion Semionovici Medvedenko în „Pescăruşul" de A.P. Cehov, regia Cătălina Buzoianu, 1993
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu