5. /31 IULIE 2023 - TEATRU/FILM
NICU CONSTANTIN
Nicu Constantin | |
Nicu Constantin în comedia La Telefon | |
Date personale | |
---|---|
Născut | Eforie, Constanța, România |
Decedat | (71 de ani)[1] București, România |
Cetățenie | România |
Ocupație | actor de teatru[*] actor de film |
Prezență online | |
Modifică date / text |
Nicu Constantin (n. , Eforie, Constanța, România – d. ,[1] București, România) a fost un actor român de comedie.
Tatăl său, Tudor Constantin, provenea din localitatea albaneză Korcea (de unde se trag și strămoșii lui Ion Caramitru, George Vraca și Victor Eftimiu) și a ajuns în România în anul 1910. Actorul Nicu Constantin își amintea că toate casele ce existau în fostul oraș Movilă (actualul Eforie Sud) purtau pecetea muncii tatălui său.
Mama actorului, Ecaterina, era grecoaică din Ianina și sosise în Constanța în 1913-1914, pentru a studia la Școala Greacă din localitate - considerată pe atunci cea mai bună instituție de învățămînt din Balcani cu predare în limba greacă.
Ecaterina și Tudor Constantin s-au căsătorit în 1924 și au avut 7 copii: Petre, Constanța, Tefta, Gheorghe, Constantin, Nicu - viitorul actor, și Lică. După terminarea războiului, în 1947, familia Constantin a mai înfiat un băiat din Moldova, Ștefan, ce avea apoi să ajungă pe unul din cele mai mari petroliere din lume, "Independența", găsindu-și sfârșitul odată cu scufundarea acestuia în Bosfor.
De mic practică tot soiul de meserii: ajutor la bostănăria turcului Cadri, vânzător de răcoritoare pe plajă, vânzător de lapte, vânzător de creveți la cornet, vânzător de ziare, sacagiu, bagajist la gară, etc. Banii astfel câștigați devenind o sursă serioasă pentru întreținerea familiei sale și, deseori, pentru ajutorarea familiilor mai nevoiașe din orășel.
STUDII
- Școala primară din Constanța.
- Școala de Construcții din Brașov (1942).
- Școala Medie Tehnică de Marină din Constanța - profil navigație și motoare.
- Școala Populară de Arte din București.
ÎNCEPUTURILE ARTISTICE
- Pentru Nicu Constantin primele înclinații spre lumea artei încep să apară la vârsta de 12 ani când avea ocazia, odată cu venirea concediilor de vară, să vadă la Eforie o serie întreagă de mari artiști: George Vraca, Gică Petrescu, Sergiu Malagamba, Ștefănescu-Goangă, Nicolae Bassu Tasian, Arta Florescu, Nae Roman, Bimbo Mărculescu etc.
Tot pe atunci învață de la sora sa, Constanța, lungi poeme de câte 30-40 de strofe, pe care le recită fără cusur la serbările organizate în Eforie de Ziua Eroilor făcându-se astfel imediat remarcat.
Primul spectacol a fost însă ținut în Școala de Marină din Constanța când Nicu Constantin, ce făcea pe atunci parte din grupul "Trio Scaramuța", a prezentat momentul satiric "Mâine vom fi pe mare" în care lua peste picior pe cei din conducerea școlii. Alături de el mai apăreau atunci colegii săi, Muller, Geanoglu, Mușat, Korfiadis și viitorul actor Costel Drăgănescu.
Succesul fiind garantat Nicu Constantin a oferit apoi publicului o altă compoziție a sa, "Melodia constănțeană".
ACTIVITATE PROFESIONALĂ
- Angajat al Teatrului de Revistă „Constantin Tănase”
- Între 1960 și 2000, a activat și a susținut peste 9.000 de reprezentații pe scena Teatrului de Revistă „Constantin Tănase”. În perioada 1979-1982, Constantin a fost și actor al Teatrului de Operetă „Ion Dacian”.
În 2001, Nicu Constantin a devenit cetățean de onoare al orașului Eforie Sud fiind decorat cu Ordinul Meritul Cultural, clasa I, pentru activitatea sa artistică.
În palmaresul înregistrărilor lui Constantin se află peste 30 de filme de scurt și lung metraj, 600 de emisiuni de radio și peste 300 de televiziune. În 2005, în cadrul Galei UNITER, a primit premiul special pentru teatru de revistă, iar un an mai târziu, premiul UNITER pentru întreaga activitate.
ROLURI ÎN TEATRUL DE REVISTĂ (SELECTIV)
- Pagini alese din revista de altădată
- Revista dragostei
- La Grădina "Cărăbuș"
- Colibri music-hall
- Nu aduce ziua ce aduce noaptea
- Jos pălăria
- Vino să ne vezi diseară
- Costică, ne vede lumea!
- Uite că nu tac!
- Lasă supărarea-n hol
- Grand Music-Hall de Bucarest
- Nimic despre elefanți
- Cafeaua cu lapte de adio
- Salutări de la Vasile
- Mi se pare că mă-nsor!
- Savoy, Savoy!
FILMOGRAFIE
- S-a furat o bombă (1962) - nemenționat
- Împușcături pe portativ (1966)
- Vin cicliștii (1968)
- Lupușor și Mieluțu (1975)
- Sărbătoritul (1977)
- Septembrie (1977)
- Totul pentru fotbal (1978)
- Ora zero (1979)
- Alo, aterizează străbunica!... (1981)
- Am o idee (1981)
- Întoarcere la dragostea dintâi (1981)
- Grăbește-te încet (1982)
- Mușchetarii în vacanță (1984)
- Secretul lui Bachus (1984)
- Eroii nu au vârstă (1984) Serial Tv
- Borvizomanii (1988)
- Harababura (1991)
- Ministerul comediei (1999)
- Profeția V (2005)
ALBUME
- "Nicu... vede tot"
- "Uite-l pe nea Nicu..."
- "Nicu Constantin... o viață de artist"
VOLUME
- "Ochelarii miraculosi. Nicu Constantin în dialog cu Cristian Brancu"
PREMII ȘI DISTINCȚII
Președintele României Ion Iliescu i-a conferit artistului Nicu Constantin la 7 februarie 2004 Ordinul Meritul Cultural în grad de Ofițer, Categoria D - "Arta Spectacolului", „în semn de apreciere a întregii activități și pentru dăruirea și talentul interpretativ pus în slujba artei scenice și a spectacolului”.[2]
Nicu Constantin și Gică Petrescu
Discover Romania: Nicu Constantin (Arhiva TVR)
Nicu Constantin și superstițiile
Horațiu Mălăele | |
Date personale | |
---|---|
Născut | (68 de ani)[1][2] Târgu Jiu, Gorj, România |
Cetățenie | România |
Ocupație | actor scenarist regizor de film |
Activitate | |
Alma mater | Universitatea Națională de Artă Teatrală și Cinematografică „Ion Luca Caragiale” din București |
Prezență online | |
Modifică date / text |
Valentin-Horațiu Mălăele[3] (n. ,[1][2] Târgu Jiu, Gorj, România) este actor (de film, radio, televiziune, teatru și voce), regizor, caricaturist și scriitor român. A absolvit Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică „I.L. Caragiale” în 1975, clasa profesor Octavian Cotescu.
ANECDOTE
În clasa I a luat premiul 2 și pe perioada vacanței a primit de la învățătoare o carte pentru a desena mai bine. Nu a reușit însă asta până în clasa a IV-a când a întâlnit zâna cea bună, profesorul de desen Nicu Gherghe. Această întâlnire îi lasă o amprentă deosebită, astfel că prin casa a XII-a, deja desena foarte bine conform propriei declarații.
“Când m-am născut, nu erau semne de vreo reușită a mea în viață. Aveam un strabism foarte pronunțat, eram dislexic și abia citeam, toți cei din jur râdeau de mine – profesori și copii, eram numit “prostu’ clasei”, mi se lipeau bilete cu apelativul ăsta în pauze pe spate, mi se spunea mereu că desenez urât și atunci nu prea am mai desenat. Eram în suferință. Înțelesesem că sunt prost, urât, și că nu sunt bun de nimic. Apoi, în clasa a V-a, a venit un profesor care mi-a văzut un desen ascuns și a vorbit puțin cu mine. La urmă, m-a privit direct în ochi și mi-a spus clar: ‘Tu ești un geniu.’ Iar eu am început să fiu.”
ROLURI ÎN PIESE DE TEATRU
Studioul "Casandra"
- Fadinard, Pălăria florentină de Eugene Labiche, regia Ovidiu Schumacher, 1974
- Un hoț, Opera de trei parale de Bertolt Brecht, regia Octavian Cotescu, 1974
- Bota, Procese de Alexandru Voitin, regia Octavian Cotescu, 1974
- Tartaglia, Regele Cerb de Carlo Cozzi, regia Bogdan Berciu, 1975
Teatrul Tineretului de la Piatra Neamț
- Dorde, Tinerețe fără bătrânețe adaptare de Eduard Covali după Petre Ispirescu, regia Cătălina Buzoianu, 1975
- Mr. D. Hosner, Dosarul Andersonville de Saul Levitt, regia Emil Mandric, 1975
- Truffaldino, Slugă la doi stăpâni de Carlo Goldoni, regia Iulian Vișa, 1976
- Dromichaites, Muntele de Dumitru Radu Popescu, regia Emil Mandric, 1977
- Tyll, Eulenspiegel de Charles de Coster, regia Cătălina Buzoianu, 1981
Teatrul "Nottara"
- Dufausset, Mîța în sac de Georges Feydeau, regia Dan Micu
- Maiorul, Familia Tot de Istvan Orkeny, regia Valeriu Paraschiv
- Srnerdeakov, Karamazovii după F.M. Dostoievski, regia Dan Micu, 1981
- El, De ce dormi, iubito? de Jos Vandela, regia Valeriu Paraschiv, 1981
- Varga, O sărbătoare princiară de Theodor Mazilu, regia Horațiu Mălaele, 1982
- Ion, Acești îngeri triști de D.R. Popescu, regia Mircea Cornișteanu, 1983
- Scapino, Scapino de Moliere, regia Alexandru Dabija, 1985
- Babalete Olelie, Vînătorii de Fănuș Neagu, regia Ion Cojar, 1985
- Stroescu, Într-o dimineață de Mihai Ispirescu, regia Dan Micu, 1988
- Potiekalnikov, Sinucigașul de Nikolai Erdman, regia Cornel Mihalache, 1991
- Poche-Chandebise, Puricele de Georges Feydeau, regia Horațiu Mălăele, 1993
- K. Muller, Unde-i revolverul? de Georgy Gabor, regia Mircea Cornișteanu
Teatrul "Odeon"
- Lelio, Mincinosul de Carlo Goldoni, regia Vlad Mugur, 1991
- Carlo Goldoni, Carlo contra Carlo de Paul Ioachim, regia Horațiu Mălăele, Teatrul Odeon și Theatrum Mundi
- Profesorul, Lecția de Eugen Ionescu, regia Horațiu Mălăele, 1996
Teatrul Național de la București
- Neînțelesul, Podu', text de Horațiu Mălăele, după Paul Ioachim, 1999
Teatrul "Bulandra"
- Directorul, Șase personaje în căutarea unui autor de Luigi Pirandello, regia Cătălina Buzoianu, 1995
- Wally Murdock, Cafeneaua de Sam Bobrick și Ron Clark, regia Horațiu Mălăele, 1997
- Vanea, Unchiul Vanea de A.P. Cehov, regia Yuri Kordonski, 2001
- Vasili Vasilici Svetlovidov, Măscăriciul după A.P. Cehov, regia Horațiu Mălăele, 2005
Teatrul de Comedie
- Ivan Alexandrovici Hlestacov, Revizorul [1] de N.V. Gogol, regia Horațiu Mălăele, 2006
Companii independente
- Paznicul, Escrocii în aer liber de Ion Băieșu, regia Horațiu Mălăele, 1994
- Ofițerul, Un deținut la Auschwitz de Alain Bosquet, regia Domnița Munteanu
SPECTACOLE DE TEATRU REGIZATE
- O sărbătoare princiară de Theodor Mazilu, Teatrul Nottara, 1982
- Puricele de Georges Feydeau, Teatrul Nottara, 1993
- Carlo contra Carlo de Paul Ioachim, Teatrul Odeon, 1994
- Escroci în aer liber după Ion Băieșu, spectacol itinerant, 1995
- Hotel de Ray Cooney, Teatrul Ovidiu din Constanța, 1997
- Cafeneaua de Sam Bobrick și Ron Clark, Teatrul Bulandra, 1997
- Lecția de Eugen Ionescu, Theatrum Mundi, 1997
- Pălăria după Un chapeau de paille de Eugene Labiche, Teatrul de Comedie, 1998
- D'ale după D'ale carnavalului de Ion Luca Caragiale, Teatrul Nottara, 1999
- Podu' după Podul sinucigașilor de Paul Ioachim, Teatrul Național București, 1999
- Cu capul de nicovala după Fierarii de Milos Nicolic, Teatrul Nottara, 2000
- Bani din cer [2] de Ray Cooney, Teatrul de Comedie, 2001
- Țara lui Abuliu după Dumitru Solomon, Teatrul de Comedie, 2002
- Poiana boilor [3] după A.P. Cehov, Teatrul de Comedie 2003
- Măscăriciul după A.P. Cehov, Teatrul Bulandra, 2004
- Nepotu'[4] de Adrian Lustig, Teatrul de Comedie, 2005
- Revizorul [5] de N.V. Gogol, Teatrul de Comedie, 2006
TEATRUL NAȚIONAL DE TELEVIZIUNE
- Regizorul, Astă seară se joacă fără piesă de Luigi Pirandello, regia Eugen Todoran, 1987
- Paznicul parcului, La prima vedere de Ion Băieșu, regia Horațiu Mălăele, 1994
- Studentul, Poveste studențească de Mihail Șorbu, regia Cornel Todea, 1985
- Rică Venturiano, O noapte furtunoasă de I.L Caragiale, regia Sorana Coroamă Stanca, 1983
FILMOGRAFIE
Actor
- Păcală (1974) - grefierul
- Muntele ascuns, regia Andrei Cătălin Băleanu, 1974 - Petru
- Gloria nu cîntă, regia Alexandru Bocăneț, 1976 - Matei
- Septembrie, regia Timotei Ursu, 1977
- Pentru patrie (1978) - sublocotenentul Spiroiu
- Ciocolata cu alune, regia Gheorghe Nachi, 1978
- Cântec pentru fiul meu, regia Constantin Dicu, 1979 - Mituș
- Am o idee, regia Alecu Croitoru, 1981
- Destine romantice (1982)
- Pădurea nebună (1982) - Filipache
- Melodii la Costinești, regia Constantin Păun, 1983 - Călin Buzescu
- Piciul, regia Iosif Damian, 1984
- Siciliana regia Olimpia Arghir, 1984
- Secretul lui Bachus (1984) - Nelu, fost angajat la IAS „Vinicola”
- Primăvara bobocilor (1987) - studentul Ionuț, fiul Varvarei și a lui Toderaș
- Secretul lui Nemesis (1987) - vecinul Tudor
- Secretul armei... secrete, regia Alexandru Tatos, 1988 - Gâtlej-Uscat
- Maria Mirabela în Tranzistoria (1989) - tatăl fetițelor
- Miss Litoral (1991) - maestrul Mugurel, președintele juriului
- Casa din vis, regia Ioan Cărmăzan, 1991 - Babalete
- Divorț... din dragoste (1992) - matematicianul Dan Cantemir
- Timpul liber , regia Valeriu Drăguianu, 1993
- Această lehamite, regia Mircea Daneliuc, 1994 - Bebe
- În fiecare zi Dumnezeu ne sărută pe gură, regia Sinișa Dragin, (2001) - milițian
- Amen., regia Costa Gavras, 2002 - Fritsche
- Magnatul (2004) - Horațiu
- Ticăloșii (2007) - Primul Ministru al României, Pompi
- Vine poliția, Traian Corbescu, 2008
- Poker (2010) - Titel Pangică
- Ultimul corupt din România (2012) - Titel Pangică
- Las Fierbinti, (2012 - 2013) - serial TV
- Un Crăciun altfel! (2014) ca procurorul Emilian
- Moromeții 2 (2018) - Ilie Moromete[4]
Scenarist
- Nunta mută (2008) - în colaborare cu Adrian Lustig
Regizor
- Nunta mută (2008)
- Funeralii fericite (2013)
- Luca (2019)
PREMII
- Tinerețe fără bătrînețe – Premiul pentru interpretare – Iași, 1975
- Slugă la doi stăpîni – Premiul pentru cea mai bună interpretare – Galați, 1976
- Muntele – Premiul pentru interpretare, Galați
- Eulenspiegel – Premiul pentru cel mai bun actor, Piatra Neamț
- Mîța în sac – Premiul ATM, 1978
- Familia Tot – Premiul ATM, 1978
- Divorț din dragoste – Premiul pentru cel mai bun actor, Costinești, 1991
- Mincinosul – Premiul UNITER 1992
- Puricele – Premiul de regie A.U.R. 1993
- Puricele – Premiul pentru interpretare la Festivalul Național I.L Caragiale București, 1993 și Premiul Asociației Umoriștilor Români pentru interpretare, 1993
- Escrocii în aer liber – Premiul pentru regie Festivalul Comediei Romanești; Premiul pentru regie Ion Băieșu; Premiul pentru interpretare, Buzău, 1994
- Carlo contra Carlo – Premiul de regie la Festivalul Comediei Românești 1994
- Escroci în aer liber – Premiul de regie A.U.R.; Premiul de originalitate la Festivalul Ion Băieșu, Buzău 1995
- Lecția – Premiul special al juriului la Festivalul de Teatru Contemporan Brașov, 1996
- Un deținut la Auschwitz – Premiul special al juriului, Brașov, 1996
- Unde-i revolverul? – Premiul UNITER 1998
- Bani din cer – Premiul pentru cel mai bun spectacol la Festivalul Național de Comedie, Galați 2001
- Premiul de Excelență al Festivalului „Comedy Cluj", în 2012[5]
- Premiul de Excelență al UNITER 2018
DISTINCȚII
- Ordinul național „Pentru Merit” în grad de Cavaler (1 decembrie 2000) „pentru realizări artistice remarcabile și pentru promovarea culturii, de Ziua Națională a României”[6]
VOLUME
- Horațiu despre Mălăele.
- Rătăciri, Editura Allfa, 2012[7]
- HoARTiu Mălăele, Editura ART, 2018
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu