4. /2 IULIE 2023 - INVITAȚIE LA OPERĂ, OPERETĂ, BALET; MUZICĂ; PE O ARIPĂ DE CÂNT
CHRISTOPH WILLIBALD GLUCK
| Christoph Willibald Gluck | |
 | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | [1][5][6][7]  Erasbach(d), Berching, Bavaria, Germania |
| Decedat | (73 de ani)[1][5][6][7] Viena, Imperiul Habsburgic |
| Înmormântat | Cimitirul Central din Viena |
| Cauza decesului | cauze naturale (accident vascular cerebral) |
| Căsătorit cu | Maria Anna Bergin[*] |
| Ocupație | compozitor dirijor |
| Locul desfășurării activității | Praga[8] Milano[8] Viena[8] Paris |
| Studii | Universitatea Carolină |
| Gen muzical | Operă[2] muzică clasică[3] balet[4] |
| Instrument(e) | orgă |
| Premii | Ordine dello Speron d'oro[*] |
| Discografie | |
| Înregistrări notabile | Orfeu și Euridice Iphigénie en Tauride[*] Alceste[*] Iphigénie en Aulide[*] Armide[*] |
| Prezență online | |
| Internet Movie Database | |
Modifică date / text  | |
Christoph Willibald Ritter von Gluck (n. 2 iulie 1714 la Erasbach lângă Berching (Germania) - d. 15 noiembrie 1787 la Viena) a fost un compozitor german.
Este unul dintre compozitorii importanți de operă din cea de-a doua jumătate a secolului al XVIII-lea și primul reformator al perioadei muzicale clasice. Este cunoscut în special pentru opera Orfeu și Euridice. A fost profesorul de muzică al Mariei Antoaneta, regina Franței. Unii îl consideră părintele perioadei muzicale clasice și rococo - cel puțin în domeniul operei.
BIOGRAFIE[MODIFICARE | MODIFICARE SURSĂ]
OPERĂ MUZICALĂ[MODIFICARE | MODIFICARE SURSĂ]
- Artaserse, 1741
- Demofoonte, 1742
- Cleonice (Demetrio), 1742
- Il Re Poro, 1743
- Ipermnestra, 1744
- Ezio, 1750
- La clemenza di Tito, 1752
- Le Cinesi, 1754
- L'ivrogne corrigé, 1760
- Le cadi dupé, 1761
- Orfeo ed Euridice, 1762
- Alceste, 1767
- Paride ed Elena, 1770
- Iphigénie en Aulide, 1774
- L'arbre enchanté, ou Le tuteur dupè, 1775
- Ippolito, Milano 1775
- Armide, 1777
- Iphigénie en Tauride, 1778/79
- Écho et Narcisse, 1779
Orfeu și Euridice (în italiană Orfeo ed Euridice) este o operă de Christoph Willibald Gluck având ca temă mitul lui Orfeu.
Premiera a avut loc la Viena, în 1762, cu un libret în limba italiană și cu rolul titular scris pentru un castrato alto sau contratenor.
| Orfeu și Euridice | |
 Reprezentație la Staatsoper Unter den Linden, Berlin, Bejun Mehta, Anna Prohaska | |
| Titlu original | Orfeu și Euridice[*] Orfeu și Euridice[*] |
|---|---|
| Compozitorul | Christoph Willibald Gluck |
| Libretul | Ranieri de' Calzabigi |
| Data premierei | 5 octombrie 1762 și 2 octombrie 1774 |
| Locul premierei | Viena și Paris |
| Limba | italiană |
| Personajele | Orfeu, contratenor (versiunea din 1762), tenor (versiunea din 1774) Euridice, soprană Amor, soprană sau băiat cor |
Gluck - Orphée et Eurydice / Original Version, Full / Remastered (Century's recording: Hans Rosbaud)
| Liviu Vasilică | |
 Statuia Liviu Vasilică din Alexandria | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | 2 iulie 1950 Plosca, Teleorman, Republica Populară Română |
| Decedat | (54 de ani) București, România |
| Căsătorit cu | Florina Vasilică (1981-2004) |
| Copii | Florin Vasilică Svetlana Vasilică Valentin Vasilică Livia Vasilică |
| Cetățenie |  România |
| Etnie | Român |
| Ocupație | cântăreț |
| Activitate | |
| Gen muzical | Muzică populară |
| Tipul de voce | Tenor |
| Ani de activitate | 1974 - 2004 |
| Interpretare cu | Grupul Teleormanul |
| Modifică date / text | |
Liviu Vasilică (n. 2 iulie 1950, Plosca, Teleorman, Teleorman, Republica Populară Română - d. 19 octombrie 2004, București, România) a fost un cântăreț român de muzică populară, de profesie medic pediatru. Și-a început activitatea artistică de solist vocal de muzică populară încă din perioada studenției (la Medicină, 1974-1980), clasându-se pe primul loc la toate etapele naționale ale Festivalurilor Artei Studențești, pentru originalitatea repertoriului și a stilului de interpretare. A debutat în cadrul emisiunii TV Tezaur folcloric de pe postul național TVR1. A făcut primele înregistrări la Institutul de Etnografie și Folclor „Constantin Brăiloiu”.
Pasiunea pentru folclor l-a determinat să colecționeze costume populare autentice teleormănene, realizând, în numai câțiva ani, o bogată colecție care se află în prezent în patrimoniul Ansamblului de Cântece și Dansuri „Burnasul” din Alexandria
Repertoriu (selecție)[modificare | modificare sursă]
- Arză-te-ar focul de dor
- Aș muri, dar nu acuma (preluare de la Maria Lătărețu)
- Bună seara, mândră bună (preluare de la Ioana Radu)
- Codrule cu frunză multă
- Dunăre, Dunăre (preluare de la Ileana Constantinescu)
- Fir-ai să fii tu de murg
- Gheorghiță cu păr frezat
- Hai, hai cu trăsioara
- Mărgărit îmbobocit
- Mărine, la nunta ta
- Pe la noi, pe Teleorman
- Sui la deal, cobor la vale
Biografie[modificare | modificare sursă]
Liviu Vasilică s-a născut în a doua zi a lunii iulie a anului 1950, în comuna Plosca, județul Teleorman. Părinții săi erau intelectuali, oameni de vază ai vremii, tatăl director de școală și mama profesoară. De mic copil a fost fascinat de Maria Tănase, pe care o asculta cu atenție la radio. Maestrul a învățat primele cântece de la un rapsod teleormănean pe nume Gogu Ivașcu. Visul părinților pentru fiul lor, Liviu, era ca acesta să devină farmacist, lucru care s-a și întâmplat. Pentru o perioadă Liviu Vasilică a fost și medic pediatru al Spitalului Județean Alexandria. Cei care l-au cunoscut spun că iubea foarte tare copiii și că se purta cu mare blândețe cu cei mici.
A fost căsătorit cu Florina Vasilică timp de 23 de ani și împreună au avut patru copii: Florin Vasilică, Svetlana Vasilică, Valentin Vasilică și Livia Vasilică. Dintre toți copiii maestrului, numai Florin este cel care duce mai departe moștenirea tatălui său, el fiind conducătorul grupului Teleormanul.
Decesul[modificare | modificare sursă]
Liviu Vasilică a murit, la doar 54 de ani, în data de 19 octombrie 2004, la București, în urma unei ciroze.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu