5. /25 IULIE 2023 - POEZIE
 Membru corespondent al Academiei Române |
|---|
| Mihai Codreanu | |
 Poetul Mihai Codreanu | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut |  Iași, România |
| Decedat | (81 de ani) Iași, România |
| Înmormântat | Cimitirul „Eternitatea” din Iași |
| Părinți | Mihail Codreanu și Natalia (n. Mârzescu)[1] |
| Cetățenie |  România |
| Ocupație | poet traducător |
| Limbi | limba română |
| Studii | Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași |
| Pregătire | Alexandru Grigore Suțu |
| Profesor pentru | Moni Ghelerter |
| Activitatea literară | |
| Activ ca scriitor | 1891 - 1957 |
| Specie literară | poem, sonet |
| Operă de debut | 1891 - cu poeziile „Sonet” și „Glossă” în revista "Lumea ilustrată" |
| Opere semnificative | 1. Volumul de sonete „Statui” 2. Cea mai bună traducere în limba română a piesei de teatru Cyrano de Bergerac de Edmund Rostand 3. Volumul de sonete „Cantecul deșertăciunii” |
| Note | |
| Ordinul Național al Legiunii de Onoare | |
Modifică date / text  | |
Mihai Codreanu (n. , Iași, România – d. , Iași, România) a fost un poet, dramaturg, avocat și traducător român, membru corespondent al Academiei Române (1942). A fost considerat drept cel mai prolific sonetist român[2] și părintele sonetului românesc.[3]
Biografie[modificare | modificare sursă]
Mihai Codreanu s-a născut în Iași, fiind fiul magistratului Mihail Costache Codreanu și al Nataliei Codreanu. Tatăl său, originar din Târgu Ocna, a fost judecător și profesor de latină la Colegiul Național. A murit, când Mihai avea 1 an si 7 luni. Mama, Natalia Codreanu (1843-1916), a fost fiica preotului Dimitrie Mânzariu, care și-a schimbat numele în Mârzescu, și sora politicianului Gheorghe Mârzescu[4]. Mihai Codreanu a urmat cursurile liceale la Iași, Bacău și București, manifestând de tânăr interes pentru literatură. Pentru a rezista financiar în urma decesului tatălui său, Mihai Codreanu dădea lecții de limba română și era corector la ziarul „Evenimentul”. Dorința sa a fost aceea de a deveni actor, însă, vederea îi slăbește după vârsta de 30 de ani și renunță la acest vis. În ciuda problemelor de vedere, continuă să scrie sonete, dictându-le prietenilor apropiați. A murit în 1957[5], în Iași, la vârsta de 81 de ani, în vila sa (Vila Sonet) de pe Strada Rece.
Studii și activitate literară[modificare | modificare sursă]
A urmat cursurile Facultății de Drept din orașul natal, în paralel cu cele ale Facultății de Filosofie. S-a înscris și la Academia de artă dramatica, avându-l profesor pe actorul State Dragomir. A fost director la Teatrul Național din Iași (1919-1923), profesor și rector (1933-1939) al Conservatorului de Artă Dramatică din Iași și director la revista "Însemnări ieșene".
Debut[modificare | modificare sursă]
Debutează în lumea literară în revista bucureșteană "Lumea ilustrată" (1891), cu poeziile Sonet și Glossă.
Opera[modificare | modificare sursă]
- "Diafane" (1901), sonete
- "Din când în când" (1903)
- "Statui" (1914), sonete (99 sonete)
- "Cântecul deșertăciunii" (1921), sonete și poezii
- "Turnul din fildeș" (1929), sonete
- "Statui. Sonete și evadări din sonet" (1939)
Premii[modificare | modificare sursă]
- Premiul "Năsturel Herescu" al Academiei Române.
- membru corespondent al Academiei Române
- Cavaler al Academiei Franceze
- Marele Premiu Național de Poezie (1925)
- Legiunea de onoare a Franței pentru traducerea piesei de teatru Cyrano de Bergerac, a lui Edmond de Rostand
Era-ntr-un tainic si suav apus
Si-am stat in casa singur cu
Isus
Si-afara era blonda primavara.
Atunci mi-a spus cu vocea lui cea clara
Ca oamenii sunt buni, desi l-au dus
Sa-l bata-n cuie pe
Golgota sus,
Fiindca i-a iubit din cale-afara.
Si mi-a mai spus ca poate fi iertat
Chiar
Iuda ce-l vandu c-un sarutat,
Ca sa-si sporeasca cu treizeci, argintii.
Apoi, plecand, din prag mi-a spus asa:
Comoara sufletului ca si-a mintii
E sa iubesti pentru-a putea ierta.
Povestea-mi fu povestea tuturora:
Nascut la anul, luna, ziua, ora
Si mort la anul, luna, ziua, ceasul
Musteti si barba, - rase.
Fruntea, nasul
Si gura - potrivite.
Prea sonora
Si fastuoasa muza, mi-a fost sora;
Parnasul - patrie si cal -
Pegasul.
Nu mai ramane nici o indoiala
C-am suferit mereu de plictiseala
Ca un englez cu splina ostenita
Si-asa m-am strecurat ca o naluca,
Miop si slut, cu haina-n veci cernita;
Iar semn particular — purtam peruca.
Şi-acuma-n miez de noapte-i plâng sfârşitul;
Dar îmi trimite vorbă Preaslăvitul:
"Cu ce te-ai fi ales, de nu trecea?
Ţi-ar fi rămas în noapte răsăritul...
Şi-n volbură ţi-ar fi rămas zenitul...
Şi slava ta-n gheenă rămânea...
A veşniciei nestatornicie
N-o tângui cu plânsul tău nerod;
Căci, floarea de n-ar trece, n-ar fi rod
Şi rodul de n-ar trece, n-ar fi floare"...
Claudiu Buciu-Bazalt a fost colegul jurnaliștilor de la Drapelul, Lugojul și Actualitatea, iar fiul său este Claudiu Alexandru Buciu, primarul demis al municipiului Lugoj, actualmente consilier al primarului interimar.
Claudiu Buciu-Bazalt dorea să debuteze editorial la 47 de ani, la fel ca Tudor Arghezi. Dacă mai trăia patru luni, poate că ar fi reuşit. De publicarea operei sale, rămasă în manuscris, nu s-a mai ocupat însă nimeni.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu