1. /6 AUGUST 2023: ISTORIE PE ZILE: Evenimente, Nașteri
Evenimente
· 1181: Cronicile chineze si japoneze consemneaza aparitia unei supernove, care a ramas vizibila pana la începutul anului 1182, în constelaţia Cassiopeia. Aceasta este una dintre cele cinci supernove istorice, identificate ca atare cu certitudine. Deşi mai puţin luminoasă decât celelalte, a rămas vizibila pana la 6 februarie 1182.
· 1284: Republica Pisa este învinsa în Bătălia de la Meloria de către Republica Genova, pierzându-şi astfel poziţia navala dominantă în Marea Mediterană.
· 1484: Începe asediul cetății Chilia, în timpul campaniei sultanului Baiazid al II-lea în Moldova (iunie - august 1484); după opt zile, cetatea este cucerită de invadatori (la 14 august) și devine raia turcească.
· 1506: Marele Ducat al Lituaniei a învins Hanatul Crimeii în Bătălia de la Kletsk.
· 1538: Orasul Bogotá actuala capitala a Columbiaei este fondat de Gonzalo Jiménez de Quesada. Gonzalo Jiménez de Quesada (n. 1495, Cordoba, Spania – d. 16 februarie 1579 la Bogota a fost un conchistador spaniol care a condus, între 1536 și 1538, expediția spaniolă care a descoperit și a cucerit un teritoriu intins din actuala Columbie.
· 1806 - Ca urmare a înfrângerii suferite în Războiul celei de-a Treia Coaliții, împăratul Francisc al II-lea abdică și dizolvă Sfântul Imperiu Roman.
Bătălia de la Austerlitz, cunoscută și ca Bătălia celor trei împărați, a fost una dintre cele mai mari victorii ale lui Napoleon
foto (Napoléon la bătălia de la Austerlitz, de François Gérard): ro.wikipedia.org
Războiul celei de-a Treia Coaliții a fost un conflict militar din cadrul Războaielor napoleoniene, care a opus Regatul Unit, Imperiul Austriac și Imperiul Rus, pe de o parte, Franței și aliaților săi. Conflagrația s-a derulat între 11 aprilie și 26 decembrie 1805, cuprinzând operațiuni militare pe mai multe teatre de operațiuni (teatrul principal fiind cel din Germania centrală și Austria, la nord de Alpi), dar și bătălii navale, cum au fost cele de la Capul Finisterre și de la Trafalgar.
· 1813: Generalul și omul de stat sud-american Simon Bolivar a ocupat orașul Caracas și a restaurat republica. Simón José Antonio de la Santísima Trinidad Bolívar y Ponte Palacios y Blanco, cunoscut mai mult ca Simón Bolívar (n. 24 iulie 1783 în Caracas, Venezuela – d. 17 decembrie, 1830, în Santa Marta, Columbia) a fost conducătorul unor mișcări de independență în America de Sud, numite uneori „Războiul lui Bolívar”.
· 1825: Proclamarea independenței Boliviei. Sărbătoare națională. Bolivia (în quechua Buliwya, în aymara Wuliwya), oficial denumită Statul Plurinațional al Boliviei (în spaniolă Estado Plurinacional de Bolivia), este o țară din America de Sud, mărginită cu Brazilia în nord și est, Paraguay și Argentina la sud, Chile în sud-vest și Peru la vest. Cu o suprafață de 1.098.581 km² și o populație de 8,8 milioane de locuitori, Bolivia își are conducerea administrativă împărțită între două orașe importante: Sucre (capitala legală și sediul puterii judiciare) și La Paz (sediul guvernului).
· 1863: La Londra a intrat în funcțiune primul metrou din lume, de-a lungul sectorului Victoria Street, cu lungimea de 6,3 kilometri. Tracțiunea era realizată cu o mașină cu abur.
· 1877: Marele duce Nicolae adresează domnitorului Carol I noi telegrame în care solicită trecerea Dunării de către întreaga armată română. Unități ale armatei române trec Dunărea și iau în primire paza podului de vase Zimnicea-Șiștov.
· 1890: Criminalul William Kemmler, condamnat la moarte, a fost prima persoană executată pe scaunul electric, în închisoarea Auburn din New York.
· 1893 - Canalul Corint este deschis pentru traficul navelor maritime.
Canalul Corint este un canal artificial care leagă Golful Corint din Marea Ionică de Golful Saronic din Marea Egee. Canalul taie Istmul Corint și separă Peloponezul de restul Greciei. Canalul are 6,3 km lungime, fiind construit între anii 1881 – 1893.
· 1914: Austro-Ungaria declara razboi Rusiei.
· 1917: Primul Război Mondial: Începe Bătălia de la Mărășești între armatele României și Germaniei. Bătălia de la Mărășești (6-16 august 1917) a fost cea mai importantă operațiune militară desfășurată de Armata Română în timpul Primului Război Mondial. A fost o operațiune complexă, de apărare și menținere a liniei frontului punctată cu numeroase riposte ofensive din partea românilor, în condițiile în care armata rusă era în plină disoluție revoluționară. Generalul german Curt von Morgen, comandantul Corpului I de Rezerva, consemna în memoriile sale: „Rezistența dușmanului, în special a românilor, a fost neobișnuit de dârză și s-a manifestat prin 61 de contraatacuri … în decursul celor 14 zile de luptă. Ele au condus mai ales la lupta cu baioneta.” Curt von Morgen (n. 1 noiembrie 1858, Nysa, Prusia – d. 15 februarie 1928, Lübeck) unul dintre generalii armatei Germaniei din Primul Război Mondial. A îndeplinit funcțiile de comandant al Corpului I Rezervă și Corpului XIV Rezervă. A îndeplinit funcția de comandant al Corpului I Rezervă în campania acestuia din România, din anii 1916-1917. În inima românilor, această bătălie are un loc special datorită eroismului de care au dat dovadă ostașii români și a faptelor de arme ale sublocotenentului Ecaterina Teodoroiu, căpitanului Grigore Ignat, generalului Eremia Grigorescu, dar mai ales datorită legendarei expresii Pe aici nu se trece! Ecaterina Teodoroiu (născută Cătălina Vasile Toderoiu la 14 ianuarie 1894, Vădeni, astăzi cartier în componența municipiului Târgu-Jiu, România – d. 22 august 1917 lângă Panciu, România) cercetașă și participantă la Primul Război Mondial, unde a murit la sfârșitul bătăliei de la Mărășești luptând în fruntea unui pluton de infanterie al Armatei Române. Eremia-Teofil Grigorescu (n. 28 noiembrie 1863, Golășei, lângă Târgu Bujor, în prezent cartier al acestui oraș – d. 19 iulie 1919, București) unul dintre generalii Armatei României din Primul Război Mondial. Planificarea germană a denumit operațiunea „Bătălia de străpungere de pe Putna și Șușița”, făcând parte din complexul strategic de rupere a frontului Moldovei împreună cu Bătălia de la Oituz (a treia bătălie de la Oituz) din 8-22 august 1917. Germanii și austro-ungarii au plasat în dreptul localității Mărășești o forță de lovire de 12 divizii cu peste 1100 tunuri – una dintre cele mai mari densități artileristice. Începută ca o bătălie de urmărire a forțelor rusești – care nu mai doreau să lupte, bătălia s-a transformat treptat într-o încercare foarte costisitoare de „a sfărâma armata română din Moldova”, după cum chiar mareșalul Hindenburg, șeful Marelui Stat Major german, afirma. Cotidianul „Times” scria că „Apărarea frontului la Mărășești a fost cea mai strălucită faptă de arme săvârșită vreodată de români …”
· 1926 - Înotătoarea americană Gertrude Ederle a fost prima femeie din lume care a traversat Canalul Mânecii. Traversarea a durat mai mult de 14 ore.
Gertrude Ederle – First Woman to Swim the English Channel from Kerri Lienhard on Vimeo.
· 1940: Estonia a fost anexata la URSS, in baza intelegerii secrete semnata de Germania nazista si Uniunea Sovietica (Pactul Ribbentrop – Molotov).
· 1942 - Regina Wilhelmina a a Țărilor de Jos devine prima regină domnitoare care se adresează sesiunii comune a Congresului Statelor Unite.
Regina Wilhelmina a Olandei în 1942
Wilhelmina (Wilhelmina Helena Pauline Maria; 31 august 1880 – 28 noiembrie 1962) a fost regina Olandei din 1890 până în 1948. A domnit timp de aproape 58 de ani, cea mai lungă domnie a unui monarh olandez.
* 1945 - Al doilea război mondial – Bombardierul american Enola Gay a lansat prima bombă atomică, denumită Little Boy, asupra orașului japonez Hiroșima. În jur de 70.000 de persoane sunt ucise instantaneu, și câteva zeci de mii de oameni mor în anii următori de arsuri și de radiații.
“Little Boy” – prima imagine a bombei, prezentată de Guvernul American după declasificarea documentelor referitoare la aceasta. (1960) – foto preluat de pe ro.wikipedia.org
„Enola Gay” este numele unui avion de bombardament de tipul B-29 Superfortress ce a aparținut Forțelor Aeriene ale Statelor Unite (acronim USAAF). „Enola Gay” a lansat prima bombă atomică folosită într-un conflict militar (botezată „Little Boy”) la data de 6 august, 1945, asupra orașului japonez Hiroshima. Datorită rolului său în primele bombardamente atomice numele „Enola Gay” a devenit aproape sinonim cu bombardamentele însele. Ca urmare a acestor două bombardamente atomice, Japonia a capitulat câteva zile mai târziu, la 15 august 1945, astfel luând sfârșit cel de-al doilea război mondial. Numele bombardierului a fost inspirat de Enola Gay Tibbets, mama pilotului Paul Tibbets.
· 
1945: Bombardierul american Enola Gay a lansat prima bombă atomică, denumită Little Boy, asupra orașului japonez Hiroșima. În jur de 70.000 de persoane sunt ucise instantaneu, și câteva zeci de mii de oameni mor în anii următori de arsuri și de radiații.
The Enola Gay dropped the “Little Boy” atomic bomb on Hiroshima. In this photograph are five of the aircraft’s ground crew with mission commander Paul Tibbets in the center
· 1945: Guvernul sovietic restabilește relațiile diplomatice cu România. Guvernele SUA și Angliei au condiționat reluarea relațiilor diplomatice de includerea în guvernul Petru Groza a unor reprezentanți ai PNL și PNȚ. Vor stabili relații diplomatice cu România la 5 februarie 1946. Guvernul Petru Groza (1) a fost un consiliu de miniștri care a guvernat România în perioada 6 martie 1945 – 30 noiembrie 1946.
· 1960 - Revoluția Cubaneză - Cuba naționalizează proprietățile americane și cu capital străin din țară.
Revoluția Cubaneză (26 iulie 1953 – 1 ianuarie 1959) Fotografie cu rebelii victorioşi realizată de Raúl Corrales, denumită La Caballería (Cavaleria) – foto preluat de pe ro.wikipedia.org
Revoluția Cubaneză a fost o revoltă armată victorioasă a Mișcării 26 Iulie. Sub conducerea lui Fidel Castro, mișcarea a reușit să-l răstoarne pe dictatorul Fulgencio Batista, sprijinit de către Statele Unite ale Americii, pe 1 ianuarie 1959.
* 1969 - S-au desfăşurat lucrările Congresului al X-lea al PCR.
Deschiderea oficială a Congresului al X-lea al PCR (6-12 august 1969) – foto preluat de pe adevarul.ro
Din 1969 Ceauşescu a devenit un lider de neînlocuit. Crease astfel de mecanisme încât o fracţiune coalizată împotriva lui nu putea acţiona cu şanse de izbândă. Cel de-al doilea congres al partidului de la venirea lui Ceauşescu la putere s-a ţinut între 6 şi 12 august 1969. Data lui fusese amânată din cauza vizitei lui Nixon la Bucureşti.
· 1973: Compozitorul și cântărețul american Stevie Wonder a suferit un grav accident răsturnându-se cu mașina, în urma căruia a stat patru zile în comă și și-a pierdut complet vederea. Stevie Wonder (la naștere Stevland Hardaway Judkins, născut pe data de 13 mai 1950; și-a schimbat mai târziu numele în Stevland Hardaway Morris) este un cântăreț, compozitor, multi-instrumentist și producător american. Este orb din naștere. A semnat un contract cu casa de discuri Motown la vârsta de 11 ani și continuă să cânte pentru aceasta și în ziua de azi.
· 1990: Organizația Națiunilor Unite decretează un embargou împotriva Irakului și autorizează, la 25 august 1990, recurgerea la forță împotriva regimului de la Bagdad.
· 1991 - Programatorul britanic Tim Berners-Lee și-a publicat primele sale idei pentru realizarea unui sistem de documente legate între ele prin Internet, sistem ce avea să fie denumit World Wide Web.
Berners-Lee in 2008
Sir Timothy John (Tim) Berners-Lee, cunoscut și ca TimBL, (n. 8 iunie 1955) este un programator englez, inventator al World Wide Web-ului. Este actualmente director al World Wide Web Consortium (W3C), organizația ce tutelează standardele Web-ului. Tim Berners-Lee a propus pentru prima dată în (martie 1989) un sistem de management al informatiilor, care la scurt timp, cu ajutorul lui Robert Cailliau a implementat cu succes prima comunicare HTTP între un client si un server „via Internet”. Primul sit web, http://info.cern.ch., creat de către Lee și ceilalți colaboratori, exista și în 2015.
· 2001 va ramane in memoria multor americani drept o zi care putea schimba multe: in aceasta zi, pe biroul presedintelui George W. Bush a ajuns un document intitulat "Bin Laden, hotarat sa atace Statele Unite". Actul prevedea in linii mari atacurile ce aveau sa aiba loc la data de 11 septembrie 2001, insa nimeni nu a luat masuri in acest caz. Aproape 3000 de persoane au decedat in urma atacurilor de la 11 septembrie;
· 2005: În Brazilia a avut loc unul dintre cele mai mari jafuri bancare: 65 milioane de dolari americani.
· 2008: O juntă militară condusă de Mohamed Ould Abdel Aziz, il rastoarna de la conducere printr-o lovitură de stat în Mauritania, pe presedintele Sidi OuldCheikh Abdallahi.Mohamed Ould Abdel Aziz (nascut 20 decembrie 1956), este președintele în funcție al Mauritaniei din 2009. Este militar de carieră de rang înalt si a fost o figură de frunte în lovitura de stat august 2005 prin care a fost demis președintele Maaouya Ould Sid „Ahmed Taya, iar în august 2008 a condus o altă lovitură de stat, care a rasturnat presedintele Sidi Ould Cheikh Abdallahi. În urma loviturii de stat din 2008, Abdel Aziz a devenit președinte al Consiliului Suprem de Stat, care a organizat tranziția politică spre noi alegeri. El a demisionat din acest post în aprilie 2009, candidand în alegerile prezidențiale din iulie 2009, pe care le-a câștigat, fiind învestit în data de 5 august 2009. A fost de asemenea președinte al Uniunii Africane in anii 2014-2015.
· 2012 - Rover-ul Curiosity, trimis de NASA la 26 noiembrie 2011, a ajuns pe Marte.
Mars Science Laboratory, prescurtat MSL, este o sondă spațială a agenției spațiale americane NASA lansată spre planeta Marte. Sarcina principală a misiunii MSL este de a cerceta dacă pe Marte poate exista sau chiar a existat viață. Componenta cheie a sondei MSL este vehiculul de teren (rover) „Curiosity” (în engleză: „Curiozitate”), care după amartizare urmează să se deplaseze autonom și să execute toate experimentele și cercetările științifice prevăzute. Curiosity are mărimea unui mic autoturism și cântărește 900 kg, devenind astfel cel mai greu obiect creat de mâna omului și lansat pe Marte vreodată (vehiculele sondelor Viking cântăreau sub 600 kg).
Tehnica folosită valorifică experiența câștigată cu vehiculele de pe Marte folosite în misiuni anterioare: două vehicule din cadrul misiunii Mars Exploration Rover (MER) precum și vehiculul Sojourner al misiunii Mars Pathfinder. Desigur însă că posibilitățile lui Curiosity le depășesc pe cele anterioare în toate domeniile.
În Curiosity au fost înglobate diverse inovații, îndeosebi pentru asigurarea unei amartizări exacte și line și pentru alimentarea cu energie printr-o baterie cu radionuclizi stabili (în loc de celule solare dependente de lumina zilei de pe Marte). MSL a fost lansat la 26 noiembrie 2011 la bordul unei rachete de tip Atlas V(541) de la cosmodromul Cape Canaveral Air Force Station din Florida, SUA. Zborul spre Marte a durat circa 9 luni și amartizarea a avut loc la 6 august 2012.
- 2021: Parlamentul moldovean alege pe Natalia Gavrilița ca noul prim-ministru al Republicii Moldova.[1]
Nașteri
· 1651 - S-a născut François Fénelon (de Salignac de La Mothe), prelat catolic şi scriitor francez, precursor al iluminismului (“Aventurile lui Telemac”, “Dialoguri despre elocinţă”, “Fabule”); (d.07.01.1715).
* 1656: Jean Galbert de Campistron (6 august 1656 - 11 mai 1723), a fost un dramaturg francez. Născut la Toulouse, a ajuns de foarte tânăr la Paris, unde a devenit prieten loial cu Jean Racine. A fost ales membru al Academiei Franceze în 1701.Scrieri:
· 1666: Contesa Palatină Maria Sofia Elisabeta de Neuburg (6 august 1666– 4 august 1699) a fost regina consort a Portugaliei ca a doua soție a regelui Petru al II-lea din 1687 până la moartea ei în 1699.
Maria Sofia a fost al 11-lea copil al lui Philip Wilhelm, Elector Palatin și a celei de-a doua soții a acestuia, Elisabeta Amalia de Hesse-Darmstadt. Ea a avut 16 frați și surori, dintre care cei mai notabili au fost:
- Johann Wilhelm, Elector Palatin;
- Carol al III-lea Filip, Elector Palatin;
- Eleonore Magdalena, soție a lui Leopold I, Împărat al Sfântului Imperiu Roman;
- Maria Anna, soția regelui Carol al II-lea al Spaniei.
În 1687 Maria Sofia s-a căsătorit cu regele văduv Petru al II-lea al Portugaliei la patru ani după decesul primei soții, Maria Francisca de Savoia.
Se presupune că Ludovic al XIV-lea al Franței a fost "foarte necăjit" de decizia lui Petru de a se căsători cu fiica Electorului Palatin și nu cu o prințesă franceză așa cum spera
· 1697: Carol Albert de Bavaria (n. 6 august 1697, Bruxelles - d. 20 ianuarie1745, München) a fost principe elector al Sfântului Imperiu Roman și împărat romano-german al Sfântului Imperiu Roman sub numele de Carol al VII-lea între 1742-1745, în contextul discuțiilor dacă Maria Terezia de Habsburg este sau nu aptă să-i succeadă la tron tatălui ei (vezi și: Pragmatica Sancțiune, Războiul de Succesiune Austriacă).
| Carol al VII-lea | |||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
| |||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
* 1725: Ducele Louis de Mecklenburg-Schwerin (germană Herzog Ludwig von Mecklenburg-Schwerin; 6 august 1725 – 12 septembrie 1778) a fost moștenitor al Ducatului de Mecklenburg-Schwerin din 1756 până la moartea sa. A fost tatăl primului Mare Duce de Mecklenburg-Schwerin Frederick Francis I.
Louis s-a născut la Grabow, Mecklenburg-Schwerin, ca al treilea copil și al doilea fiu al lui Christian Ludwig al II-lea, Duce de Mecklenburg-Schwerin (1683–1756) și a soției acestuia, Ducesa Gustave Caroline de Mecklenburg-Strelitz (1694–1748).
După decesul tatălui său în 1756, fratele său mai mare Frederic i-a succedat la conducerea ducatului. Frederic nu s-a căsătorit și nu a avut copii așa că Louis a devenit moștenitor însă Prințul Louis a murit în 1778, la vârsta de 53 de ani. În 1785, după decesul Ducelui Frederic, ducatul a fost moștenit de fiul cel mare al lui Louis, Frederick Francis, care a succedat ca Duce de Mecklenburg-Schwerin, și mai târziu ca Mare Duce de Mecklenburg-Schwerin.
Louis s-a căsătorit la 13 mai 1755 la Schwerin cu Prințesa Charlotte Sophie de Saxa-Coburg-Saalfeld (1731–1810), fiica lui Francisc Josias, Duce de Saxa-Coburg-Saalfeld și a Prințesa Ana Sofia de Schwarzburg-Rudolstadt. Ei au avut un fiu și o fiică:
- Friedrich Franz I, Mare Duce de Mecklenburg-Schwerin (10 decembrie 1756 – 1 februarie 1837); căsătorit în 1775 cu Prințesa Louise de Saxa-Gotha-Altenburg, au avut copii.
- Sofia, Prințesă Ededitară a Danemarcei și Norvegiei (24 august 1758 – 29 noiembrie 1794); căsătorită în 1774 cu Frederic, Prinț Ereditar al Danemarcei și Norvegiei, au avut copii.
| Ducele Louis de Mecklenburg-Schwerin | |||||||||||||||||||||||||||||
 Portret al Prințului Louis de Mecklenburg făcut de artistul de curte Georg David Matthieu
| |||||||||||||||||||||||||||||
· 1745: S-a nascut Carol al VII-lea, împărat al Imperiului Romano-German; (d. 1745).
· 1766: S-a nascut William Hyde Wollaston, medic și chimist englez (d. 1828)
· 1775: Louis-Antoine al Franței, Delfin al Franței și Duce de Angoulême(născut Louis-Antoine de Artois[2]; 6 august 1775 – 3 iunie 1844) a fost fiul cel mare al regelui Carol al X-lea al Franței și a soției lui, Marie-Thérèse de Savoia. Când tatăl său a devenit rege, el a devenit ultimul Delfin. A fost regele Ludovic al XIX-lea al Franței și al Navarreipentru o domnie disputată de 20 de minute în anul 1830 și pretendent la tron în perioada 1836-1844.
Louis Antoine s-a născut la Versailles ca fiul cel mare al lui Charles Philippe, Conte de Artois, fratele mai mic al regelui Ludovic al XVI-lea al Franței. Mama lui a fost Prințesa Maria Theresa de Savoia, fiica regelui Victor Amadeus al III-lea al Sardiniei și a Mariei Antonietta a Spaniei.
Din 1780 până în 1789, Louis Antoine și fratele său mai mic, Charles Ferdinand, Duce de Berry, au fost educați de marchizul de Sérent, guvernantul lor, la château de Beauregard, situat la câțiva kilometri de Versailles.[3] La izbucnirea Revoluției franceze în 1789 cei doi tineri prinți și-au urmat tatăl în exil, prima dată la Torino, apoi în Germania și în cele din urmă în Anglia.
În 1792, Louis Antoine s-a alăturat armatei de emigranți a vărului său, Louis Joseph, Prinț de Condé.
În iunie 1795, unchiul său, contele de Provence, s-a autoproclamat regele Ludovic al XVIII-lea. La sfârșitul anului, Louis-Antoine care avea 20 de ani a condus o revoltă regalistă la Vendée. La începutul anului 1797 el s-a alăturat fratelui și unchiului său în Germania sperând să intre în armata austriacă. Înfrângerea Austriei de către Franța i-a obligat să fugă, și au ajuns la Mittau, Courland, sub protecția Țarului Pavel I al Rusiei.
Acolo, la 10 iunie 1799, el s-a căsătorit cu verișoara lui primară, Prințesa Marie Thérèse a Franței, copilul cel mare al fostului rege Ludovic al XVI-lea și a Mariei Antoaneta și singurul membru al familiei regale restrânse care a supraviețuit Revoluțiie franceze.
De la eliberarea ei din Tour du Temple în 1795, Prințesa Marie Thérèse a trăit la curtea austriacă. Cuplul nu a avut copii.
În aprilie 1800, Louis Antoine a preluat comanda unui regiment de cavalerie în armata bavareză și a luat parte la bătălia de la Hohenlinden (1800) împotriva francezilor, arătând unele abilități militare.
La începutul anului 1801, Țarul Pavel a făcut pace cu Napoleon Bonaparte și curtea franceză aflată în exil a plecat la Varșovia, atunci controlată de către Prusia. Pentru următorii zece ani, Louis-Antoine l-a însoțit și l-a sfătuit pe unchiul său, Ludovic al XVIII-lea. S-au întors în Rusia atunci când Alexandru Ia devenit Țar, dar la mijlocul anului 1807, tratatul dintre Bonaparte și Alexandru i-au forțat să se refugieze în Anglia.
Acolo, la Casa Hartwell, regele Ludovic și-a reconstituit curtea și lui Louis-Antoine i-a fost acordată o indemnizație de 300 de lire pe lună. De două ori (în 1807 și 1813) a încercat să se întoarcă în Rusia să se alăture luptei împotriva lui Napoleon, dar a fost refuzat de către Țar. A rămas în Anglia până în 1814 când a navigat la Bordeaux. Intrarea sa în oraș la 12 martie 1814 a fost considerată ca începutul restaurării Bourbon. De acolo, Louis Antoine a luptat alături de Ducele de Wellington pentru a-l restaura pe vărul său, Ferdinand al VII-lea la tronul Spaniei.
Ca șef al armatei regaliste la sudul râului Rhône, Antoine Louis n-a putut împiedica întoarcerea lui Napoleon la Paris și a fost din nou forțat să fugă în Anglia în timpul "celor o sută de zile". După înfrângerea finală a lui Napoleon, la Waterloo, el a servit loial regelui Ludovic al XVIII-lea. În 1823, el a comandat un corp francez trimis în Spania pentru a restabili puteri absolute regelui Spaniei; a fost victorios în bătălia de la Trocadero, după care puterea reacționară a regelui Ferdinand al VII-lea al Spaniei a fost ferm restaurată. Pentru această realizare, el a primit titlul de Prinț de Trocadero.
La moartea regelui în 1824, tatăl său a devenit regele Carol al X-lea al Franței și Louis-Antoine a devenit Delfin al Franței, moștenitor al tronului. A sprijinit politica tatălui său de debarasare a Franței de trecutul ei recent revoluționar, expulzând foștii ofițeri imperiali din armată.
În iulie 1830, în ceea ce a devenit Revoluția din iulie, mase de demonstranți furioși au cerut abdicarea regelui Carol și a descendenților acestuia în favoarea lui Louis Philippe, Duce de Orléans, care era vărul lui Antoine Louis; a fost trimisă o delegație la Palatul Tuileries pentru a se forța respectarea cererii.
Când Carol a semnat cu părere de rău documentul de abdicare, la 2 august 1830, Louis Antoine și soția lui au devenit rege și regină a Franței, deși concizia domniei sale este neacceptată de unii istorici. Se spune că noul rege Ludovic al XIX-lea a petrecut următoarele 20 de minute ascultând rugămințile soției sale de a nu semna, în timp ce fostul Carol al X-lea s-a așezat plângând. După ce a abdicat și el (în favoarea nepotului său, Ducele de Bordeaux), a făcut istorie ca având cea mai scurtă domnie din istorie.
A plecat în exil unde a fost cunoscut sub numele de "Contele de Marnes" și nu a revenit niciodată în Franța.
Louis Antoine și soția sa au călătorit la Edinburgh, Scoția în noiembrie 1830, unde și-au luat ca reședință o casă în apropiere de palatul Holyrood unde a stat Carol al X-lea.[4]
În 1832, împăratul Francisc I al Austriei a oferit un palat din Praga anturajului regal astfel că Louis-Antoine și Carol al X-lea s-au mutat acolo. Francisc I a murit în 1835 iar succesorul său, Ferdinand I, a spus familiei regale franceze că are nevoie de palat pentru încoronarea sa care a avut loc în vara anului 1836.[4] Louis Antoine, Carol al X-lea și anturajul lor s-au stabilit la castelul din Graffenberg în Gorizia la 21 octombrie 1836.[4]
Mulți legitimiști nu au recunoscut abdicarea ca fiind validă și l-au recunoscut pe Carol al X-lea drept rege până la moartea acestuia în 1836 și pe Louis al XIX-lea ca succesorul său.
Louis Antoine a murit la Görz, Austria, în 1844, la aproape 69 de ani. A fost înmormântat în cripta familiei în biserica franciscană Kostanjevica, în apropiere de Görz, astăzi în Slovenia. După moartea lui, nepotul său, Ducele de Bordeaux, care a folosit în exil titlul de Conte de Chambord, a devenit șeful casei regale a Franței.
| Louis Antoine | |||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
| Rege al Franței și al Navarei (disputat) | |||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
| |||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
· 1809: Alfred Tennyson (Primul Baron Tennyson) (n. 6 august 1809, Somersby, Lincolnshire - d. 6 octombrie 1892, Haslemere, Surrey) a fost poet englez, personalitate importantă a literaturii britanice din epoca victoriană.
Lirica sa aparține romantismului târziu și se caracterizează prin tratarea epică a subiectelor de inspirație clasică, în scopul reflectării idealurilor victoriene. În cadrul dramaturgiei, se remarcă măiestria limbajului.Poezie
- 1842 - Poeme ("Poems");
- 1850 - In memoriam ("In Memoriam");
- 1852 - Odă la moartea ducelui de Wellington ("Ode on the Death of the Duke of Wellington");
- 1854 - Șarja brigăzii de cavalerie ușoară ("The Charge of the Light Brigade");
- 1859 - Idilele regelui ("The Idylls of the King");
- 1864 - Enoch Arden ("Enoch Arden");
- 1885 - Tiresias și alte poeme ("Tiresias and Other Poems");
- 1889 - Demetra și alte poeme ("Demeter and Other Poems").
Dramaturgie
- 1855 - Maud ("Maud");
- 1875 - Regina Maria ("Queen Mary");
- 1879 - Șoimul ("The Falcon");
- 1884 - Becket ("Becket").
| Alfred Tennyson | |
 Alfred Tennyson, portret aflat la National Portrait Gallery, Londra |
Augusta a fost singura fiică a Ducelui și Ducesei de Saxa-Meiningen.[1]Singurul ei frate a fost Georg, care i-a succedat tatălui lor în 1866. Georg era cu 17 ani mai mare decât ea.[1]
Bunicii paterni ai Augustei au fost Georg I, Duce de Saxa-Meiningen și Luise Eleonore de Hohenloe-Langenburg. Bunicii materni au fost Wilhelm al II-lea, Elector de Hesse și Prințesa Augusta a Prusiei, fiica regelui Frederic Wilhelm al II-lea al Prusiei.
Ca și fratele ei, Augusta s-a născut la Meiningen. În ciuda diferenței mari de vârstă dintre frați, ei au avut o relație bună. El a fost un mare iubitor de teatru; în 1856, el a scris părinților săi declarând cât de fericit a fost că Augustei i s-a permis să meargă la teatru și cum mama lor a fost mai tolerant decât atunci când era el copil, când ea a declarat că nici un copil sub treisprezece ani nu ar trebui să i se permită să meargă la teatru
La 15 octombrie 1862, Augusta s-a căsătorit cu Prințul Moritz de Saxa-Altenburg la Meiningen. El avea cu 14 ani mai mult decât ea și era fiul cel mic al lui Georg, Duce de Saxa-Altenburg și al Mariei Luise de Mecklenburg-Schwerin. Cuplul a avut cinci copii.
| Augusta de Saxa-Meiningen | |||||||||||||||||||||||||
| Prințesă Moritz de Saxa-Altenburg | |||||||||||||||||||||||||
| |||||||||||||||||||||||||
.svg){kind=small}
· 1844: Alfred Ernest Albert, Duce de Saxa-Coburg și Gotha (n. 6 august1844 - d. 30 iulie 1900) a fost al treilea duce de Saxa-Coburg și Gotha, domnind din 1893 până în 1900. Era și membru al familiei regale a Regatului Unit, fiind cel de al doilea fiu al reginei Victoria și al principelui Albert de Saxa-Coburg și Gotha. În Regatul Unit, la 24 mai 1866 i s-au acordat titlurile de Duce de Edinburgh, Conte de Kent și Conte de Ulster. A urmat unchiului său Ernst de Saxa-Coburg și Gotha în cadrul imperiului German la 23 august 1893.
În 1856 în conformitate cu propriile dorințe, Alfred intră în Marina Regală. A susținut cu succes examenul pentru elev ofițer (midshipman) în august 1858 și a fost numit la HMS Euryalus. La abdicarea regelui Otto I al Greciei, în 1862, Prințul Alfred a fost ales să-i succeadă, însă guvernul britanic i-a blocat planurile de ascensiune la tronul Greciei. Prințul Alfred a rămas în marină și a fost promovat locotenent la 24 februarie 1863 servind sub contele Gleichen pe HMS Racoon, apoi căpitan la 23 februarie 1866 când primește conducerea fregatei HMS Galatea.
Alfred a rămas al doilea în linie la succesiunea tronului britanic de la naștere până la 8 ianuarie 1864 când fratele său mai mare Eduard și soția acestuia Alexandra a Danemarcei au avut primul lor băiat Prințul Albert Victor, Duce de Clarence și Avondale. Toți copiii legitimi ai fratelui său mai mare aveau prioritate la succesiunea tronului.
La 24 mai 1866 în onoarea aniversării reginei Victoria[1] prințul a fost numit Duce de Edinburgh, Conte de Ulster și de Kent cu un venit de 15.000 £ garantat de Parlament. Și-a luat în primire locul la Camera Lorzilor la 8 iunie.
Din ianuarie 1867 până în iunie 1868 Ducele de Edinburgh efectuează un tur al lumii la comanda navei sale Galatea. La 12 martie 1868 la Sydney este victima unui atentat dar supraviețuiește. În cursul călătoriilor sale, este primul membru al familiei regale britanice care vizitează Australia (în 1868), Noua Zeelandă (în 1869), India Britanică (în decembrie 1869) și Hong Kong.
La 23 ianuarie 1874, Ducele de Edinburgh s-a căsătorit cu Marea Ducesă Maria Alexandrovna a Rusiei, a doua fiică (însă singura care a supraviețuit copilăriei) a țarului Alexandru al II-lea al Rusiei și a soției sale Maria de Hesse la Palatul de iarnă din Sankt Petersburg. Ducele și Ducesa de Edinburgh și-au făcut prima apariție publică la Londra la 12 martie. Mariajul nu a fost unul fericit.
Alfred și Maria Alexandrovna au avut cinci copii:
- Alfred, Prinț de Saxa-Coburg și Gotha
- Maria, regină a României
- Victoria, Mare Ducesă a Rusiei
- Alexandra, Prințesă de Hohenlohe-Langenburg
- Prințesa Beatrice, Ducesă de Galliera
La moartea unchiului lui Alfred, Ernst al II-lea, Duce de Saxa-Coburg și Gotha la 22 august 1893 Ducatul a revenit Ducelui de Edinburgh, deoarece fratele său mai mare, viitorul rege Eduard al VII-lea al Regatului Unit renunțase la drepturile asupra succesiunii Ducatului. La început ducele era privit ca un "străin" însă treptat și-a câștigat popularitatea. Ducele căruia îi plăcea muzica și era un excelent violonist a fondat Colegiul Regal de Muzică. De asemenea ducele era colecționar de obiecte din sticlă și ceramică, iar colecția sa evaluată la o jumătate de milion de mărci a fost prezentată de văduva lui la Coburg.
Când a devenit Duce de Saxa-Coburg și Gotha a renunțat la venitul de 15.000 £ pe an alocate de Parlament și la locul său în Camera Lorzilor.
| Alfred | |||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
| Duce de Saxa-Coburg și Gotha | |||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
| |||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
* 1864: August von Spiess (ortografiat și August von Spieß ) (n. 6 august1864, Prjemysl, Galiția, Imperiul Austriac în prezent Przemyśl, Polonia – d. 4 aprilie 1953, Sibiu)[1][2], a fost un militar și scriitor de non-ficțiune de limba germană din Austro-Ungaria și România.
Tatăl său era german din Unterfranken (Franconia Inferioară) iar mama sa italiancă din Fiume (Rijeka). De copil a învățat ca limbi materne germana și italiana, iar ulterior a învățat și vorbit fluent franceza, maghiara și româna.[2]
August von Spiess, al cărui nume înainte de înnobilare era August Roland von Braccioforte zu Portner und Höflein [3], a intrat în 1875la Școala Militară din Sankt Pölten (la numai 11 ani) după care a urmat Academia Militară Tereziană din Wiener Neustadt (Viena). După 10 ani de studii militare, în luna august 1885 a fost numit locotenent în Regimentul de Infanterie 64 din Transilvania care staționa în zona Orăștie-Sebeș-Alba. După ce în mai 1889 a fost avansat la gradul de locotenent major, s-a stabilit în orașul Sibiu, unde activa ca ofițer de instrucție. Din anul 1893 a devenit profesor la Școala Militară de Cadeți de Infanterie din orașul Sibiu, iar în mai 1911 a fost numit comandantul acestei școli.
În februarie 1915 a fost avansat la gradul de colonel în armata austro-ungară și a preluat comanda Regimentului nr. 2 Infanterie din Sibiu.
După terminarea primului război mondial, August von Spiess a încheiat activitatea militară și, de la 1 iulie 1921, fost numit de către regele Ferdinand I al României în funcția de director al vânătorilor regale. A deținut această funcție până în anul 1939. Concomitent, a fost membru în Comisia pentru Ocrotirea Naturii și a Parcului Național, precum și membru de onoare al unor societăți și asociații din țară și străinătate.
În anul 1926, August von Spiess, împreună cu fiica sa, (care a devenit ulterior cunoscuta ornitologă Sabine Stein-Spieß) a întreprins o campanie de inelare a păsărilor de pe Insula Șerpilor.
A întreprins apoi două expediții de vânătoare în Africa ecuatorială, în anul 1936 în Kenya, iar în 1938 în Tanganika.
Fiind un bun observator al naturii, un excelent cunoscător al vieții speciilor de vânat și un pasionat vânător, a adunat în decursul timpului o foarte valoroasă colecție de trofee cinegetice, însumând peste 1000 de piese, și a scris o serie de cărți de referință în domeniul cinegeticii, în special reprezentând zona Carpaților.
În anul 1963 au fost donate Muzeului Brukenthal din Sibiu cele peste 1000 de trofee cinegetice din colecția sa. Cu piesele donate, în anul 1966 a fost deschis Muzeul de vânătoare "August von Spiess", găzduit în reședința Von Spiess, donată de fiicele colonelului în acest scop.[4] În prezent, Muzeul de Arme și Trofee de Vânătoare, reorganizat în 1981, expune în Casa Spiess aproape 1.500 de piese, trofee autohtone și exotice, arme diverse și accesorii de vânătoare, ce provin, în cea mai mare parte, din trei colecții importante: colecția "August von Spiess", colecția "Emil Witting" și colecția "Societății Ardelene de Știinte Naturale din Sibiu
Scrieri:
- 1925 -- Karpathenhirsche. Waidwerk aus fünf Jahrzehnten (Cerbii carpatini. Trofee de vânătoare din cinci decenii), Editura Paul Parey, Berlin;
- 1933 -- Die Wildkammern des Retezatmassif (Caprele negre din masivul Retezat), Editura Krafft & Drotleff, Sibiu;
- 1933 -- Im Zauber der Karpathen. Fünfundfünfzig Jahre Waldwerk (Sub vraja Carpaților. Cincizeci și cinci de ani de vânătoare), Editura Paul Parey, Berlin;
- 1940 -- Siebzehn Jahre im rumänischen Hofjagddienst (Șaptesprezece ani în slujba Vânătorilor Regale din România), Editura F.C. Maye, München.
- 1942 -- Din Ardeal la Kilimandjaro - Vânători în Africa, 275 p., 77 fig., Fundația Regală pentru Literatură și Artă, București.
- 2005 -- Caprele negre din masivul Retezat, Traducerea în limba română a cărții Hofjagddirektor Oberst August von Spiess: Die Wildkammern des Retezatmassivs als königliches Gemsgehege sein Tier- und Vogelleben, seine Geschichte und Jagd, 148 p., Traducere din limba germană de Walter Frank, Editura Hora, ISBN 973-8226-35-4
- 2015 -- Vânători de odinioară - Poveștile din spatele trofeelor, 280 p., Ediție îngrijită de Dr. Helga Stein, Traducere din limba germană de Adela Motoc, Editura Honterus, ISBN 976-606-8573-36-6
| August von Spiess | |
 Colonelul August von Spiess | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | 6 august 1864 Austro-Ungaria  |
| Decedat | 1953 (89 de ani) România |
| Copii | Sabine Stein-Spieß |
| Naționalitate |  România |
| Cetățenie | .svg){kind=small} Austro-Ungaria |
| Ocupație | scriitor, militar |
| Activitate | |
| Educație | Academia Militară Tereziană din Wiener Neustadt (Viena) |
| Lucrări remarcabile | „Șaptesprezece ani în slujba Vânătorilor Regale din România” |
| Cunoscut pentru | Muzeul de vânătoare "August von Spiess", găzduit în reședința Von Spiess, donată de fiicele colonelului în acest scop |
Colonelul August von Spiess
· 1868: S-a nascut Paul Claudel, poet, dramaturg şi eseist francez, unul dintre reprezentanţii cei mai de seamă ai curentului şi grupării Renouveau catholique (“Oraşul”, “Cele cinci mari ode”, “Pâine amară”, “Povestea lui Tobi şi a Sarei”); (d.23.02.1955).
* 1872: George Băsăneanțu (n. 6 august 1872, Bărăteaz, Timiș - d. 27 iulie1921, Bărăteaz, Timiș) a fost un deputat în Marea Adunare Națională de la Alba Iulia, organismul legislativ reprezentativ al „tuturor românilor din Transilvania, Banat și Țara Ungurească”, cel care a adoptat hotărârea privind Unirea Transilvaniei cu România la 1 decembrie 1918
Ca deputat în Adunarea Națională din 1 decembrie 1918, George Băsăneanțu a fost delegat al Cercului Cocota (jud. Timiș). A fost primar al comunei timp de șase ani, fiind mai apoi delegat la 12 iulie 1921, în comuna Bărăteaz, Timiș.
| George Băsăneanțu | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | 6 august 1872 Bărăteaz, comitatul Timiș, Regatul Ungariei |
| Decedat | 27 iulie1921 Bărăteaz, Satchinez, Timiș, România |
| Naționalitate | Română |
| Cetățenie | Austro-Ungaria România |
| Ocupație | Primar |
· 1881: Sir Alexander Fleming, bacteriolog britanic, laureat al Premiului Nobel (d. 1955), cel care a descoperit penicilina
* 1892: Kazimiera Iłłakowiczówna (n. ,[1] Vilnius, Imperiul Rus – d. ,[1][2] Poznań, Polonia) una dintre cele mai cunoscute poete poloneze. A fost o traducătoare prolifică de opere literare, a lucrat în Ministerul Afacerilor Externe și a fost secretara personală a Mareșalului Józef Piłsudski (1926-1935)[3]. Kazimiera Iłłakowiczówna și-a consacrat mulți ani cunoașterii sufletului românilor și promovării culturii românești în Polonia[3]. Trei sunt momentele majore care o leagă de România: 1937 – la invitația organizațiilor de femei din România, a fost în mai multe orașe pentru a susține prelegeri despre Polonia și Mareșalul Piłsudski, 1939-1947 – urmare a evenimentelor din timpul celui al doilea război mondial, Transilvania a devenit a doua sa casă, 1965 – a făcut o călătorie sentimentală în România| Kazimiera Iłłakowiczówna | |
 |
· 1895: Iuliu Nițulescu, medic nutriționist și fiziopatolog român, membru al Academiei Române (d. 1975)
* 1911: Lucille Ball (n. 6 august 1911 - d. 26 aprilie 1989) a fost o actriță, model și producătoare americană, care a primit Medalia Prezidențială pentru Libertate. Este cunoscută pentru sitcomurile I Love Lucy, The Lucy–Desi Comedy Hour, The Lucy Show, Here's Lucy și Life with Lucy.[9]Ball a fost nominalizată la 13 Primetime Emmy Award, câștigând 4.[10]În 1977, Ball a primit Premiul Crystal.[11] În 1979 i s-a acordat Premiul Cecil B. DeMille,[12] un premiu pentru toată cariera din partea Kennedy Center Honors in 1986,[13] și Premiul Guvernatorilor din partea Academy of Television Arts & Sciences în 1989.
| Lucille Ball | |
 |
| Mirin Dajo | |||||||||||||
| |||||||||||||
· 1917: S-a nascut Robert Mitchum, actor american (“Povestea lui G. I. Joe”, “Focuri încrucişate”, “Băieţi buni, băieţi răi”) (d.01.07.1997).
* 1926: Francis Finlay, CBE (n. 6 august 1926, Farnworth, Lancashire, Anglia - d. 30 ianuarie 2016) a fost un actor englez de teatru, film și televiziuneFinlay s-a născut la Farnworth, Lancashire, fiind fiul lui Margaret și Josiah Finlay.[2] Catolic devotat,[3] a făcut parte din British Catholic Stage Guild. A învățat la Școala St. Gregory the Great, dar a abandonat școala la vârsta de 14 ani și s-a pregătit singur în meseria de măcelar, obținând diploma City and Guilds în comerț. Și-a întâlnit viitoarea sa soție, Doreen Shepherd, atunci când au fost amândoi actori la Farnworth Little Theatre. Ei au avut trei copii (Stephen, Cathy și Daniel) și au locuit la Shepperton, Middlesex, fiind căsătoriți până la moartea ei, în 2005Finlay și-a început cariera pe scenă înainte de a absolvi cursurile RADA. Au urmat mai multe apariții la Royal Court Theatre, în special în trilogia Arnold Wesker. El este asociat în special cu National Theatre, mai ales în perioada în care a jucat acolo Olivier și cu Chichester Festival Theatre, unde a jucat o mare varietate de roluri, de la Primul gropar din Hamletpână la Josef Frank în Weapons of Happiness. El a jucat și în The Party, Plunder, Saint Joan, Hobson's Choice, "Amadeus", Much Ado About Nothing (ca Dogberry), The Dutch Courtesan, The Crucible, Mother Courage și Juno and the Paycock.
Jucându-l pe Iago (alături de Laurence Olivier în rolul Othello) în piesa Othello pusă în scenă de John Dexter în 1965 și în adaptarea sa pentru film, interpretarea lui Finlay i-a lăsat indiferenți pe criticii de teatru, dar actorul a primit mai târziu o înaltă apreciere pentru rolul din film și a fost nominalizat la Premiul Oscar.[5] Criticul John Simon a scris că rolul din film i-a permis lui Finlay șansa de a oferi o interpretare mai subtilă și mai eficace decât a făcut-o pe scenă.
Finlay a jucat și pe Broadway în Epitaph for George Dillon (1958–59), precum și în producțiile pentru National Theatre și Broadway ale Filumenei (alături de soția lui Olivier, Joan Plowright) în 1980
Primul succes major la televiziune a fost în rolul titular din serialul Casanova, regizat de Dennis Potter pentru BBC2. Ulterior, el a obținut în 1972, probabil, cel mai mare elogiu al carierei sale, pentru rolul lui Adolf Hitler în The Death of Adolf Hitler.
L-a portretizat pe dușmanul lui Richard Roundtree, Amafi, în Shaft in Africa (1973) înainte de a-l interpreta pe Porthos în filmele The Three Musketeers (1973), The Four Musketeers (1975) și The Return of the Musketeers (1989), regizate toate de Richard Lester. El a apărut și în multe alte filme, printre care The Wild Geese (1978).
A devenit celebru în rolul tatălui din controversatul Bouquet of Barbed Wire și a jucat alături de partenera sa din Bouquet of Barbed Wire, Susan Penhaligon, când l-a interpretat pe Van Helsing în filmul realizat de BBC Count Dracula (1977) cu Louis Jourdan în rolul principal.
El a apărut în două filme cu Sherlock Holmes în rolul inspectorului Lestrade, rezolvând crime săvârșite de Jack Spintecătorul (A Study in Terror și Murder by Decree). El a interpretat rolul profesorului Coram în episodul "Ochelarii de aur" (1994) din adaptarea realizată de Granada Television a povestirilor cu Sherlock Holmes cu Jeremy Brett în rolul principal. În 1984, Finlay a apărut la televiziunea americană în Colind de Crăciun. El a interpretat Fantoma lui Marleyalături de George C. Scott în rolul lui Ebenezer Scrooge. El a fost invitat de onoare în rolul "The Witchsmeller Pursuivant" în prima serie a serialului de televiziune The Black Adder în 1983.
Finlay l-a interpretat și pe Sancho Panza (alături de Rex Harrison în rolul Don Quijote) în filmul de televiziune britanic The Adventures of Don Quixote (1973),[7] pentru care a obținut un premiu BAFTA.[8] El a câștigat un alt premiu BAFTA în acel an pentru rolul lui Voltaire într-o producție de televiziune non-muzicală a cărții Candide, realizată de BBC.
În 1988, Finlay a jucat rolul lui Peter Mahon în premiata miniserie de telviziune din Noua Zeelandă Erebus: The Aftermath.
În 2002 Finlay l-a portretizat pe tatăl personajului interpretat de Adrien Brody în filmul Pianistul (2002), regizat de Roman Polanski. Ultimele sale apariții au avut loc în serialul de televiziune Life Begins și în rolul tatălui lui Jane Tennison din ultimele două povestiri ale Prime Suspect (2006 și 2007). În 2007 a fost invitat de onoare în episodul radiofonic 100 din seria Doctor Who . În noiembrie 2008 Finlay a apărut în episodul 11 al serialului BBC Merlin, în rolul lui Anorah; Paznicul inorogilor.
* 1926: Moritz, Prinț și Landgraf de Hesse (Moritz Friedrich Karl Emanuel Humbert[1] 6 august 1926 – 23 mai 2013[2]) a fost fiul lui Philipp, Landgraf de Hesse, șeful Casei de Hesse.
| Moritz de Hesse | |||||||||||||||||||||||||||||||||
| Landgraf de Hesse | |||||||||||||||||||||||||||||||||
_crop.jpg) Landgraful Moritz la castelul Kronberg, noiembrie 2010
| |||||||||||||||||||||||||||||||||
· 1928: Andy Warhol, născut Andrew Warhola, (n. 6 august 1928, Pittsburgh, Pennsylvania, d. 22 februarie 1987, New York City, New York) a fost un grafician, fotograf, pictor și realizator de filme american, personalitate a curentului artistic cunoscut ca Pop Art din Statele Unite.
Andrew Warhol s-a născut în Pittsburgh pe 6 august 1928, dintr-o familie de imigranți lemkieni. Părinții săi erau originari din satul Mikó (azi Miková, Slovacia), de unde au emigrat în 1921. Tatăl său, miner și apoi zidar, a murit în anul 1942. Andrew Warhol a fost botezat în Biserica Greco-Catolică Sf. Ioan Gură de Aur din Pittsburgh. Mama sa, Julia Warhola (1892-1972), a păstrat toată viața legătura cu rudele rămase în satul natal. Limba vorbită cu copiii ei a fost limba ruteană.
Pe patul de moarte, tatăl lui i-a "poruncit" fratelui mai mare al lui Andy, ca 250.000 $ sa fie investiți în școala lui Andy, pentru că dintotdeauna a știut că va deveni un nume important.
După patru ani de studiu la "Carnegie Institute of Technology" din Pittsburgh și după primirea diplomei în domeniul artelor, Andrew se mută în anul 1949 la New York, își scurtează prenumele și numele de familie moștenit de la părinți și începe să se semneze Andy Warhol.
Despre moartea lui Andy
A avut o moarte bizară. Cauza decesului este „nedeterminată”, însă spitalul în care s-a internat pentru o banală verificare de rutină a vezicii biliare a avut multe neconcordanțe privind orele dinaintea decesului.
Averea estimată după moartea acestuia a ajuns la 702 milioane de dolari.
Andy Warhol este înmormântat în St. John the Baptist Byzantine Catholic Cemetery, al catolicilor de rit bizantin, din sudul orașului Pittsburgh, Pennsylvania.
| Andy Warhol | |
 Warhol în 1963 |
· 1928 - În această zi într-o familie de ţărani simpli din Tongchon provincia Kangwon, astăzi în Coreea de Nord s-a născut Chung Se Yung. Unul dintre fraţii săi a fost chiar Chung Ju Yung, cel care a fondat practic Hyundai Group. Se Yung s-a dovedit un tânăr foarte ambiţios şi a reuşit să termine un master în Statele Unite la Miami University, revenind în Coreea de Sud în 1957. În 1967 atunci când Hyundai devenise un grup puternic financiar, s-a decis extinderea pe domeniul auto, Chung Se Yung a fost ales să conducă această divizie. Având în spate experienţa americanp, Jung Se Chung a început afacerile internaţionale exportând maşini spre Statele Unite. Succesul de pe această piaţă a făcut din Hyundai un constructor global prezent în 160 de ţări. Domnul Chung s-a retras din funcţie în 1996, locul său fiind preluat de fiul său. Coreeanul a decedat în 2005.
* 1929: Geta Caragiu (căsătorită Gheorghiță), (n. 6 august 1929, Argos Orestiko, în greacă: Άργος Ορεστικό sau Hrupisti - d. 11 martie 2018, București)[1] a fost o sculptoriță română de expresie postcubistă.S-a născut într-o familie de aromâni (Nico Caragiu și Atena Papastere Caragiu) originară din satul grecesc Aetomilitsa, provincia Konitsa, prefectura Ioannina, regiunea Epir. Familia Caragiu s-a stabilit la Ploiești, pe str. Rudului 144.[2]
Geta a avut un frate, actorul Toma Caragiu, și o soră, Matilda Caragiu (căsătorită Marioțeanu), (n.1927 - d.2009), care a ajuns o respectată lingvistă, membră a Academiei Române.[3]
Geta Caragiu are doi fii, Dragoș și Ștefan
A fost profesoară la Institutul de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu” din București, secția sculptură, unde i-a avut printre elevi pe Aurel Vlad[5], Ioniță Adrian[6], Ion Mândrescu[7], Gheorghe Zărnescu[8], Liviu Brezeanu[9], Gabriel Tăicuțu[10] ș.a.
Lucrări:
- „Două fete” - sculptură în piatră expusă în Parcul Floreasca din București
- „Balade și legende” - sculptură în piatră expusă în Parcul Tei, constă din patru blocuri de piatră suprapuse ce redau în mod alegoric multitudinea de valențe tradiționale ale spațiului românesc.[11]
- În parcul expozițional - muzeul în aer liber - al Muzeului de Artă Contemporană "George Apostu" din Bacău se găsesc lucrările:[12]
- „Altar I", lemn patinat - 1993
- „Altar II", lemn patinat - 1993
- Statuia ecvestră a lui Mihai Viteazu din Oradea amplasată în 1994 în Piața Unirii din Oradea. A fost realizată de sculptorii Georgeta Caragiu și Alexandru Gheorghiță (soțul ei) și turnată din 8,5 tone de bronz.
- Bustul lui Grigore Antipa, inaugurat la 21 iulie 1995 în Municipiul Tulcea, pe „Aleea Personalităților tulcene, ale culturii și civilizației românești”.[13]
- Statuia istoricului Vasile Pârvan realizată de sculptorii Geta Caragiu și Alexandru Gheorghiță, amplasată în fața Muzeului Județean de Istorie din Bacău.
- Bustul din bronz al lui Toma Caragiu, dezvelit la Ploiești pe 15 noiembrie 2000, când marele actor ar fi împlinit 75 de ani
„Două fete” sculptură în piatră
„Balade şi legende”, sculptură în piatră de Geta Caragiu
| Geta Caragiu | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născută | |
| Decedată | (88 de ani) București, România |
| Cetățenie | România |
| Ocupație | sculptoriță |
| Activitate | |
| Domeniu artistic | sculptură |
- 1931: Umberto Lenzi, regizor de film, scenarist și romancier italian (d. 2017)
* 1936: Spiridon Groza (n. 6 august 1936, Moneasa, județul Arad - d. 20 iunie 2013, Lipova)[1], a fost un senator român în legislatura 1990-1992 ales în județul Arad pe listele partidului FSN. Spiridon Groza a fost senator de la data de 12 martie 1992, când l-a înlocuit pe senatorul Radu Homescu. Spiridon Groza a absolvit Facultatea de Geografie a Universității din București și a a obținut diploma de profesor. Spiridon Groza s-a pensionat fiind directorul școlii din Sebiș.
| Spiridon Groza | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | Moneasa, Arad, România |
| Decedat | (76 de ani) Moneasa, Arad, România |
| Cetățenie | România |
| Ocupație | politician |
| Senator al României | |
| În funcție – | |
| Precedat de | Radu Homescu |
| Circumscripția | Arad |
| Alma mater | Universitatea din București |
· 1936 - S-a născut Baden Powell, chitarist brazilian de jazz.
· 1937: S-a nascut Tamás Adamik, scriitor, filolog şi istoric literar maghiar.
· 1938 - S-a născut compozitorul român Liviu Glodeanu; (d. 1978).
* 1939: Cornel Nistea (n. 6 august 1939, Valea Largă, Alba) este un scriitor, romancier, eseist, publicist și om de cultură român contemporan, membru al Uniunii Scriitorilor din România din anul 2003.
Cornel Nistea s-a născut la 6 august 1939, în satul Valea Largă, comuna Sălciua, județul Alba, pe Valea Arieșului[1] din părinți Gheorghe și Victoria (născută Belea), o familie de țărani mijlocași cu șase copii. Copilăria îi va fi afectată mai întâi de drama ultimilor ani de război, de spaima că tatăl, mobilizat în Batalionul Fix în comuna natală cu misiunea de a opri înaintarea trupelor hortiste care înaintau pe Valea Arieșului, să nu moară împușcat. La acesta se vor adăuga furia cu care s-a instaurat dictatura comunistă, impunerea cotelor, excluderea tatălui din partid, bănuit că ar fi făcut parte din Garda de Fier, desele conflicte familiale și eșecul școlar din clasa întâi datorită relelor tratamente ale învățătorului, care îi aplică o bătaie bestială și care îl face pe copil să urască dascălii și școala. După absolvirea școlii elementare în comuna natală, intră la Liceul teoretic din Baia de Arieș, exmatriculat după trei luni din acuza absențelor și corigențelor. Încearcă să urmeze același liceu la fără frecvență, dar este dat afară din examenul scris la fizică de către profesorul Țigărea pe motiv că s-ar fi uitat în spate. După ce la același liceu, vor eșua într-un mod asemănător și cei doi frați mai mici, va fi tot mai clar că era vorba de o intervenție a politicului, deoarece tatăl refuzase să se înscrie întovărășirea ce tocmai se înființase în sat. Urmează, nu fără peripeții, o școală silvică de trei ani în orașul Câmpeni după absolvirea căreia este repartizat să muncească la Ocolul silvic din Aiud. Aici va urma cursurile liceului seral. Cum locuiește între gară, pușcărie și cimitirul acesteia, este impresionat de convoaiele de deținuți politici ce sunt duși cu lanțuri la mâini și la picioare, dar și de zgomotul căruțelor ce duc noaptea deținuții decedați sau uciși în cimitirul fără cruci pe care din când în când îl vizitează[2].
În anul 1960, participă la un concurs literar la care obține locul doi pe țară, moment care îl face să se decidă să urmeze filologia. Astfel între anii 1962-1967 frecventează cursurile Facultății de filologie a Universității Babeș-Bolyai din Cluj. După stagiul militar, este profesor la Școala generală din comuna Berghin, județul Alba. Va fi patru ani inspector la Comitetul de cultură și artă al județului Alba (1968-1973) [3] și apoi președinte a Filialei de Etnografie și Folclor a județului Alba (1973-1990)[4]. Reintră în învățământ, face o navetă grea, dar citește mult, scrie literatură și începe să publice în revistele literare.
Se căsătorește cu Maria Dan cu care are doi copii, Andrada-Cornelia (n. 1969), care va studia medicina, și Iulian (n. 1972), care va fi preot ortodox la Paris (începând cu anul 2002).
După decembrie 1989 se implică civic și cultural în viața cetății: este consilier local (și șeful comisiei de învățământ și cultură) al orașului Alba Iulia (1992-2000)[5], publică peste 300 de articole de presă, cele mai multe în ziarul Unirea (Alba Iulia), în rubricile „Tableta de Joi” (1990-1991) și caseta cu paradoxuri (1993-1995), ca și în Ulpia Jurnal la rubrica „Jurnal de scriitor” (2005-2006)[6].
Redactor la revista „Discobolul” din Alba Iulia încă de la apariția ei în 1990; profesor de limba și literatura română mai mulți ani la mai multe licee din Alba Iulia.
Pe 30 octombrie 2014, la Alba Iulia a avut loc un moment aniversar prilejuit de împlinirea a 75 de ani de la naștere a scriitorului Cornel Nistea, ocazie cu care autorul și-a lansat cartea de proză scurtă „Ultimul în Eden”, dar și volumul de critică literară dedicat scriitorului „Cornel Nistea în opinii critice”. Evenimentul a fost organizat de Consiliul Județean Alba, Biblioteca Județeană ”Lucian Blaga” Alba și Uniunea Scriitorilor din România, filiala Alba-Hunedoara. Au prezentat scriitorul Aurel Pantea, președintele USR, filiala Alba-Hunedoara, și Mioara Pop, directorul bibliotecii județene
Debutează în anul 1979 în revista Vatra din Târgu Mureș cu proză scurtă.
Debutează editorial cu volumul de nuvele și povestiri Focuri în septembrie, apărut în anul 1984 la Editura Cartea Românească, drastic subțiat de cenzură, dar bine primit de critica literară. După referatul negativ al cenzurii, cum că ar scrie literatură dușmănoasă, și cele câteva atenționări din partea unui procuror, a unui activist UTC și a unui inspector din Consiliul Culturii, trăiește un moment de inhibiție de 7-8 ani, scrie puțin și nu mai publică în revistele literare. Abia după 1989, odată cu apariția la Alba Iulia a revistei Discobolul, reîncepe să scrie și să publice[8].
- În anul 2000 îi apare romanul epistolar Inocența Șarpelui.
- În 2004 îi apar la Editura „Context” din Cluj-Napoca volumul de proză Papagalii mei adorați și Colonia de vulturi, Editura Teognost, Cluj-Napoca.
- În 2005 tipărește la Editura Teognost din Cluj-Napoca traducerea în limba franceză a romanului epistolar Inocența Șarpelui (L'innocence du Serpent, traducerea Elena Soare).
- În 2008 îi apare romanul Ritualul bestiei, subintitulat Amintiri din șezlongul albastru, Editura Teognost din Cluj-Napoca.
- În 2009 publică la Editura Teognost din Cluj-Napoca Împăratul lupilor, zece povestiri pentru copii. ISBN 978-973-7696-17-5
- În 2010 publică volumul de publicistică literară Caseta cu paradoxuri, Editura Teognost, Cluj-Napoca. ISBN 978-973-7696-20-5
- În 2012 publică la Editura Unirea din Alba Iulia romanul Întâlnirile mele cu Orlando.
- În 2013 publică la editura Emma-Books din Sebeș Jurnal 1977-1984. ISBN 978-606-8378-50-3
- În 2014 apare la Editura Casa Cărții de Știință din Cluj-Napoca volumul Cornel Nistea în opinii critice.
- În 2014 publică la Editura Casa Cărții de Știință din Cluj-Napoca volumul de proză scurtă Ultimul din Eden.
- În 2015 publică, la Editura Casa Cărții de Știință din Cluj-Napoca, volumul de proză scurtă Vânzătorul de apă colorată, care cuprinde, în cele 250 de pagini, 30 de schițe, nuvele și povestiri.
- În 2016 publică, la Editura Emma Books din Sebeș, cartea de interviuri Tragismul exilului românesc. Printre cei intervievați se numără: Bujor Nedelcovici, Gheorghe Grigurcu, Dan Culcer, Titu Popescu, Titus Bărbulescu, Ion Zubașcu, Nicolae Prelipceanu, Irina Petraș.
Este membru al Uniunii Scriitorilor din România din anul 2003[9] (în urma aprobării Consiliului Uniunii Scriitorilor din 30 iunie 2003
| Cornel Nistea | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | (80 de ani) Valea Largă, Alba, România |
| Naționalitate | român |
| Cetățenie | România |
| Ocupație | scriitor, eseist, publicist |
| Activitatea literară | |
| Activ ca scriitor | literatura contemporană |
| Mișcare/curent literar | modernism |
| Operă de debut | Focuri în septembrie (Cartea Românească, 1984) |
· 1939 - S-a născut Mike Elliot, saxofonist britanic (Foundations).
· 1939 - S-a născut Mike Sarne, cântăreţ, actor şi regizor de film britanic. Numele adevărat - Michael Scheur.
* 1940: Muhu Ghimbatovici Aliev (rusă Муху́ Гимба́тович Али́ев, pronunțat muˈxu ɡʲɪmˈbatəvʲɪtɕ ɐˈlʲiɪf; Av: Мухӏу Гӏалиев; născut pe 6 august 1940) a fost președintele Republicii Daghestan, un subiect federal al Rusiei. El s-a născut în satul Tanusi, districtul Kunzahski, RSSA Daghestan, RSFS Rusă, Uniunea Sovietică. Din punct de vedere etnic, Aliev este avar. A fost președintele parlamentului republican înainte de a fi votat ca președinte al Republicii Autonome de către parlamentul din Daghestan, pe 20 februarie 2006, fiind desemnat de către președintele rus Vladimir Putin să-l înlocuiască pe veteranul Magomedali Magomedov.[1]Aliev a fost succedat de Magomedsalam Magomedov pe 20 februarie 2010.[2] În conformitate cu constituția Federației Ruse, Magomedov a fost desemnat de președintele federal Dmitri Medvedev și votat de Adunarea Populară a Republicii.
| Muhu Aliev Муху Гимбатович Алиев | |
 |
· 1941 - S-a născut poetul Cezar Ivănescu, autor al unei piese de teatru ("Mica dramă") şi al unei antologii tematice de poezie românească - "Cântecul amintirii". De asemenea, a tradus volumul lui Mircea Eliade "De la Zalmoxis la Genghis-Han" (d. 24 aprilie 2008)
· 1948 - S-a născut Jeana Gheorghiu, jurnalistă, realizatoare de emisiuni de televiziune şi radio; s-a făcut cunoscută îndeosebi prin reportajele realizate în timpul evenimentelor din 1989 din Timişoara (d. 18 mai 2007)
· 1948 - S-a născut Allan Holdsworth, chitarist şi violonist britanic. A cântat cu Nucleus, Tempest, Bill Brufford, Soft Machine, Jean-Luc Ponty ş. a.. Carieră solo.
· 1949 - S-a născut (în Manchester, UK) Carol Pope, cântăreaţă şi compozitoare canadiană. A cântat cu O, The Bullwhip Brothers, X-Rated Bullwhip Brothers şi Rough Trade.
* 1951: Catherine Mary Hicks (n. 6 august 1951) este o actriță americană de film, televiziune și teatru. Ea este cunoscută mai ales pentru rolul lui Annie Camden în serialul Al 7-lea Cer.| Catherine Hicks | |
 Hicks în 2005 |
· 1952 - S-a născut Pat McDonald, cântăreţ şi compozitor american (Timbuk 3).
* 1953: Nectarie Dovas (în greacă Μητροπολίτης Νεκτάριος; n. , Volos, Grecia), cu numele laic Dimitrios Dovas (în greacă Δημήτριος Ντόβας), este un episcop al Bisericii Ortodoxe a Greciei, care îndeplinește funcția de mitropolit de Corfu, Paxos și Insulele Diapontice (din 2002).
S-a născut pe 6 august 1953 în orașul Volos din Grecia.[1] A urmat studii la Seminarul Teologic Ortodox Rizarios din Atena, pe care le-a absolvit în 1973. În același an a depus jurământul de monah la Mănăstirea Ano Xenia, iar la 1 ianuarie 1975 a fost hirotonit ierodiacon.[1] În 1979 a absolvit Facultatea de Teologie a Universității Naționale și Capodistriane din Atena, iar la 4 martie 1979 mitropolitul Christodoulos Paraskevaidis de Demetrias l-a hirotonit ieromonah și l-a ridicat la rangul de arhimandrit.[1] A slujit ca preot la Biserica „Sfinții Împărați Constantin și Elena” din Volos și a desfășurat acolo o bogată activitate pastorală și socială.[1]
Din 1975 până în 1986 a fost șef de birou în Mitropolia de Demetrias și l-a ajutat pe mitropolitul Christodoulos în activitatea sa,[2] iar din 1986 a fost numit egumen al Mănăstirii Ano Xenia, coordonând efectuarea unor lucrări semnificative de reconstrucție și restaurare.[1]
A publicat mai multe studii și articole în periodice bisericești și laice. A fost membru permanent al Biroului Administrativ din cadrul Departamentului Financiar al Bisericii Ortodoxe a Greciei, precum și membru al Comitetului pentru Viață Monahală al Sfântului Sinod.
La 11 octombrie 2002, printr-o hotărâre a Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe a Greciei, adoptată cu 51 de voturi (arhimandritul Timotei Anthis a primit 16 voturi și arhimandritul Ignatie Riganas a obținut 8 voturi), a fost ales în funcția de mitropolit de Corfu, Paxos și Insulele Diapontice.[1] A fost hirotonit arhiereu la 13 octombrie 2002, în Catedrala Buna Vestire din Atena, de către arhiepiscopul Christodoulos al Atenei, înconjurat de un sobor de episcopi.[1]
În septembrie 2019, cu ocazia pelerinajului în Corfu a mitropolitului Agatanghel Savvin de Odesa și Ismail și a vicarului eparhial, arhiepiscopul Diodor Vasilciuk de Iujne, mitropolitul Nectarie ar fi spus că el și eparhia lui recunosc o singură biserică ortodoxă ucraineană canonică: Biserica Ortodoxă Ucraineană, subordonată canonic Patriarhiei Moscovei.[3] În perioada 11-17 octombrie 2019 a călătorit în România pentru a participa la pelerinajul anual în cinstea Cuvioasei Parascheva, aducând din Corfu mâna dreaptă a Sfântului Spiridon pentru a fi venerată de credincioși.[4][5] Cu acest prilej, el a participat la 13 octombrie 2019 la sfințirea Bisericii „Sfântul Apostol Toma” din Iași, rostind un cuvânt de învățătură
| Nectarie Dovas | |
 Nectarie Dovas | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | (66 de ani) Volos, Grecia |
| Cetățenie |  Grecia |
| Religie | creștinism ortodox[*] |
| Ocupație | preot[*] |
| Funcția episcopală | |
* 1954: Petru Caduc (n. 6 august 1954) antrenor superior al echipei sportive de performanță al Departamentului Trupelor de Carabinieri al Ministerului Afacerilor Interne al Republicii Moldova.
S-a născut în satul Grimăncăuți din raionul Briceni. În 1975 a terminat studiile la Institutul Pedagogic "Ion Creangă", facultatea Educație Fizică și Sport.
După terminarea studiilor a activat în calitate de antrenor C.S.C. „Dinamo”. În 1997 devine antrenor principal al Lotului Național de box al Republicii Moldova. Din 2000 este numit antrenor superior al echipei sportive de performanță a Departamentului Trupelor de Carabinieri al Ministerului Afacerilor Interne al Republicii Moldova.
Petru Caduc a fost decorat cu Ordinul "Gloria Muncii" în februarie 2001[1]. A primit Ordinul de Onoare în august 2008[2]. A primit Ordinul Republicii în decembrie 2019[3]. Pentru merite deosebite, în 2000 a primit titlul de Om Emerit. Diploma de Onoare a Guvernului de gr. I a primit-o în 2007. În 2011 i se conferă Ordinul Olimpic. În 2013 este Laureat al Premiului Național. În 2017 primește Crucea ,,Pentru Merit” de gradul I al MAI.
· 1956 - S-a născut Stephanie Kramer, actriţă americană cunoscută mai ales din serialul TV "Hunter".
· 1958 - S-a născut Randy DeBarge, cântăreţ şi basist american.
· 1959 - S-a născut Joyce Sims, interpret american de muzică rock.
* 1960: Philippe Omnès (n. 6 august 1960, Paris, Franța) este un scrimerolimpic francez specializat pe floretă, laureat cu aur la Campionatul Mondial de Scrimă din 1990 și la Jocurile Olimpice de vară din 1992. A fost de 11 ori campion din Franța – de sase ori la individual și de patru ori pe echipe· 1962: Michelle Yeoh Choo-Kheng (n. 6 august 1962) este o actriță malaeziană de origine chineză. Faimoasă pentru că și-a făcut mereu propriile cascadorii, aceasta a fost aleasă în 2008 de Rotten Tomatoesdrept ceea mai bună actriță pentru eroine în filme de acțiune și în 2009 a fost aleasă de revista People ca na din cele 35 de frumuseți ale cinematografiei din toate timpurile.
Pe numele de botez Yang Zi Chong, Michelle s-a născut în micul oraș Ipoh din provincia Perak, în vestul Malaieziei, pe 6 august în anul tigrului, 1962. Părinții ei sunt Janet Yeoh și Yeoh Kian Teik, avocat și politician. Pasionată de balet încă de la vârsta de 4 ani, actrița s-a mutat în perioada adolescenței împreună cu părinții la Londra, unde a studiat la Academia Regală de Dans.După o scurtă carieră de dansatoare a câștigat trofeul Miss Malaezia în țara natală și cel de Miss Moomba (un premiu rezervat frumuseților din zona Oceaniei) în Melbourne la inceputul anilor ’80. Prima sa apariție în fața camerei a avut loc în 1984, într-o reclamă de televiziune alături de Jackie Chan.
În 1985, a început să apară în filme de acțiune în producțiile companiei „D&B Films” din Hong Kong. Atunci era angajată pe numele "Michelle Khan", schimbat ulterior în "Michelle Yeoh". Neavând nicio pregătire pentru arte marțiale, aceasta s-a bazat pe experiența de dansatoare și pe antrenori, ajungând foarte apreciată sub acest aspect. Jackie Chan a spus într-un interviu că actrița este singura femeie care nu are nevoie de cascadori pentru dublaj. Își folosește foarte mult talentul de dansatoare în filme și preferă să-și facă singură cascadoriile deși s-a întamplat de multe ori să fie rănită în timpul filmărilor (era să rămână fără o mână în timpul filmărilor la „Tigru și dragon”).
În mod ironic, încă nu știe să citească corect în limba mandarină (cel mai intalnit dialect in China) si astfel in timpul filmarilor e nevoie ca cineva sa-i citeasca scenariile. In 1988, s-a maritat cu bogatul producator de filme Dickson Poon, de la compania D&B Films, si a decis la acel moment sa se retraga si sa devina mama. Desi cei doi aveau sa divorteze in 1992, Michelle a rămas apropiata de cea de a doua sotie a lui Poon si se considera a doua mama a fetei acestora. Cand s-a reintors pe platourile de filmare, la sfarsitul anului 1994, a devenit foarte populara publicului chinez (era numita regina filmelor de arte martiale) si apoi, 3 ani mai tarziu si celui occidental cand a aparut alaturi de Pierce Brosnan in succesul din seria James Bond, “Tomorrow Never Dies” (1997) si dupa interpretarea memorabila din fenomenalul “Wo hu cang long” (2000) tradus “Crouching Tiger, Hidden Dragon” , regizat de Ang Lee. Mai tarziu avea sa refuze un rol in partea a doua din “The Matrix” (1999), rol care avea sa-i revina sotiei lui Will Smith.
In 2001 si-a deschis propria casa de productie, “Mythical Films” si s-a antrenat impreuna cu trupa de acrobati „Shen Yang” pentru rolul din „The Touch” (2002), un film in limba engleza pe care l-a si produs. Spera sa-si foloseasca compania pentru a descoperi noi talente dar si pentru aproduce filme in care actiunea sa se impleteasca cu teme spirituale. In anul 1997 a fost aleasa de revista “People” ca fiind una dintre cele mai frumoase 50 de persoane din lume. Este una dintre cele mai bine platite actrite vorbitoare de limba chineza din lume si cea mai bine platita actrita din Asia. Inca din anul 2005 are o relatie cu directorul tehnic al echipei de F1 Ferrari, francezul Jean Todt iar in octombrie 2007 a fost numita “Cavaler al Ordinului Francez al Legiunii de Onoare” pentru contributiile aduse culturii internationale.
| Michelle Yeoh 楊紫瓊 | |||||||||||||||||||||||||||||
| |||||||||||||||||||||||||||||
· 1963 - S-a născut Jamie Kensit, chitarist şi clăpar britanic (Eight Wonder).
* 1964: Oleg Flentea (n. 6 august 1964) este un fost fotbalist din Republica Moldova, care a jucat pe postul de mijlocaș.* 1965: Olivier Megaton (născut Olivier Fontana; 6 august 1965) este un regizor, scenarist și editor de film francez, cunoscut mai ales pentru regizarea filmelor The Red Siren, Transporter 3, Colombiana și Taken 2.| Olivier Megaton | |
 |
* 1965: Stéphane Peterhansel (n. 6 august 1965, Échenoz-la-Méline, Haute-Saône) este un pilot de raliuri francez.
El deține recordul absolut la numărul victorii în Raliul Dakar, cu un total de 12 victorii, 6 la clasa moto cu Yamaha (1991, 1992, 1993, 1995, 1997și 1998) și 6 la clasa auto auto cu Mitsubishi (2004, 2005, 2007), Mini(2012, 2013) și Peugeot (2016). Doar Hubert Auriol și Nani Roma au mai reușit să realizeze performanța de a se impune în două discipline, moto și auto, la Raliul Dakar.
În 1997, Peterhansel a primit titlul de cetățean de onoare al orașului Vesoul
- 1965: Olivier Megaton, regizor, scenarist și editor francez
* 1968: Jens Seipenbusch (n. 6 august 1968, Wuppertal, Germania) este un om politic și fizician german, a fost lider al Partidului Piraților din Germania (PIRATEN).[2] Seipenbusch a studiat fizica la Universitatea din Münster
| Jens Seipenbusch | |
 |
* 1970: Manoj Nelliyattu Shyamalan (pronunțat în engleză /ʃæməlɑːn/; n. 6 august1970), cunoscut ca M. Night Shyamalan, este un scenarist, regizor și producător american de origine indiană (născut în Mahe, India), care trăiește în Statele Unite. Este cunoscut pentru filmele sale cu un final mereu surprinzător. Debutul l-a avut încă din școală, când era student la Universitatea din New York, în 1992, cu pelicula Praying with Anger.
A devenit cunoscut prin pelicula Al șaselea simț, la care a scris și scenariul, pe lângă semnarea regiei. Pentru acest film a fost nominalizat în anul 2000 la Premiile Oscar pentru Cel mai bun regizor , Cel mai bun scenariu original și la Golden Globe, în același an, tot pentru Cel mai bun scenariu. Unul dintre ultimele sale filme, Ultimul războinic al aerului, din (2010), nu a fost primit cu căldură de către critica de specialitate. În 2013 a realizat un alt lungmetraj de ficțiune, tot în zona SF, 1000 Post Terra/After Earth.
Idolul său declarat este Steven Spielberg.
| M. Night Shyamalan | |
 M. Night Shyamalan în 2008 |
· 1972: Geraldine Estelle "Geri" Halliwell (n. 6 august 1972) este o cântăreață, compozitoare, autoare și actriță engleză. Halliwell a căpătat faima internațională în anii 1990 ca Ginger Spice, membră a formației Spice Girls. Pe 27 mai 1998, Halliwell a părăsit Spice Girls. În 2007, s-a anunțat că Spice Girls s-a reunit, iar Halliwell s-a alăturat grupului. Împreună cu trupa ea a mers în turneul Return of the Spice Girls și a lansat albumul Greatest Hits.
În 1999, Halliwell și-a făcut debutul în cariera solo lansând albumul de debut, Schizophonic, care a întrunit trei piese de poziția #1 în UK Singles Chart: "Mi Chico Latino", "Lift Me Up" și "Bag It Up", în timp ce single-ul principal, "Look at Me", s-a clasat pe poziția #2. În 2001, Halliwell și-a lansat cel de-al doilea album, Scream If You Wanna Go Faster; primul single de pe care, "It's Raining Men", s-a clasat pe poziția #1 în UK și a devenit cel mai mare hit al lui Halliwell. În 2005 Halliwell a lansat al treilea album de studio, Passion. A fost nominalizată de două ori la Premiile Brit (în 2000 și 2002).
În aprilie 2013, Nine Network a anunțat că Geri Halliwell va fi cel de-al patrulea jurat la Australia's Got Talent.[3] Pe 12 septembrie 2013 s-a anunțat că Halliwell se reîntoarce în industria muzicală în Australia lansând primul său single solo din ultimii aproape 8 ani, "Half of Me".[4]Cu 11 single-uri number one (7 ca parte a Spice Girls și 4 solo) ea este a treia cântăreață cu cele mai multe single-uri de locul 1 din UK Singles Chart.
Pe 14 mai 2006 Halliwell a dat naștere fiicei sale la Portland Hospital din Londra. Victoria Beckham și Emma Bunton au fost nașe de botez.[5] Halliwell este suporteriță a echipei de fotbal Watford Football Club
Geri Halliwell pe 6 ianuarie 2008.
| Geri Halliwell | |||||||||||||||||||||||||||||||||||||
 Halliwell în 2017
| |||||||||||||||||||||||||||||||||||||
· 1972: Monica Davidescu (n. 6 august 1972, Câmpina[1]) este o actriță română, cunoscută începând cu debutul ei pe scena Teatrului Național din București. În prezent activează în cadrul Teatrului Național „Ion Luca Caragiale” din București.
Monica Davidescu este căsătorită (din 1996) cu Aurelian Temișan. Cei doi au o fetițăA absolvit Facultatea de Artă Teatrală și Cinematografică, secția actorie, la clasa profesorului Grigore Gonta. Înainte de a fi actriță a fost învățătoare, dansatoare și model. În toamna anului 1992, la vârsta de 19 ani a venit în capitală, unde timp de trei ani a fost secretară, manechin într-un magazin de haine, făcând parte și dintr-o trupă de dans. Din 1998 joacă pe scenă Teatrului Național din București. În stagiunea 2009-2010 a jucat în Visul unei nopți de vara, Take, Ianke și Cadîr, Sânziana și Pepelea, Molto, gran'impressione și Comedia norilor.[1]
Monica Davidescu a jucat în filme ca Natures mortes în 2000, œVlad trei ani mai târziu, în 2007 Ticăloșii. A jucat și în câteva seriale TV cum ar fi Cu un pas inainte, în 2007, iar în 2008 a jucat în Vine poliția!.[1]
În toamna anului 2012, Monica Davidescu a participat la “Dansez pentru tine” ca parteneră a lui George Bochian.[3] A rezistat doar o ediție.[3] La repetițiile pentru dansul în ploaie, concurentul a alunecat și a căzut peste ea, accidentând-o grav la picioare. La un an după incident, actrița a dat postul de televiziune în judecată
Filmografie:
- Omega Rose (2014)
- Boeing Boeing (2013)
- Fratii (2012) - Aneta
- O zi obișnuită de sâmbătă (2009)
- Vine poliția! (2008) ca Roxana Dima
- Cu un pas înainte (2007) ca Edith Dinescu
- Greșeala din trecut (2007)
- Ticăloșii (2007) ca balerina Trailer
- Fix alert (2005)
- Vlad (2003) ca Linsey
- Frumoasa călătorie a urșilor panda povestită de un saxofonist care avea o iubită la Frankfurt (TV) / (2001) ca Ea
- Omul zilei (1997)
| Monica Davidescu | |||||||||||
| |||||||||||
* 1972: Paolo Bacigalupi (n. 6 august 1972, Paonia, Colorado, Statele Unite) este un scriitor de literatură științifico-fantastică și fantezie.
A câștigat premiul Hugo, Nebula, Compton Crook, Theodore Sturgeonși Michael L. Printz, a fost nominalizat pentru National Book Award.
Paolo Bacigalupi s-a născut în Panonia, Colorado și s-a mutat împreună cu părinții săi în zona vestică a acestui stat. El a urmat cursurile Colegiului Oberon din Ohio și și-a luat diploma în studii est-asiatice.
Începând din 1994 a lucrat în China ca și consultant pentru firmele străine care doreau să intre pe piața chinezească. În 1996 a revenit în Statele Unite, unde s-a angajat la o companie din Boston care se ocupa de dezvoltare în domeniul web. La ora actuală, Bacigalupi lucrează pentru High Country News, un ziar care apare de două ori pe săptămână atât pe hârtie, cât și în format electronic.
În 1998 s-a căsătorit cu Anjula, pe care o cunoscuse în timp ce urma cursurile Colegiului Oberon. Cei doi trăiesc împreună cu fiul lor în Paonia.
Prima sa povestire, "A Pocket Full of Dharma", a fost publicată în 1999. Ascensiunea sa a început odată cu ajungerea în finala premiilor Sturgeon cu povestirea "The Fluted Girl" (2003) și cu nominalizarea la premiile Hugo și Nebula pentru povestirea "Oameni de nisip și zgură" (2004). Povestirea "Omul-calorie" (2005) a câștigat premiul Sturgeon și a fost nominalizată la Hugo, iar "Yellow Card Man" (2006) a câștigat premiul Asimov și a fost finalistă a premiilor Hugo și Sturgeon[2].
Povestirile sale au apărut în reviste prestigioase, printre care Asimov's Science Fiction și The Magazine of Fantasy & Science Fiction și au fost colectate în volumul Pump Six and Other Stories (2008). Romanul său de debut, Fata modificată, a câștigat premiile Hugo, Nebula, Locus, Compton Crook, Seiun, John W. Campbell Memorial și Kurd-Labwitz
| Paolo Bacigalupi | |
 Paolo Bacigalupi în 2012 la Festivalul cărții din Texas |
* 1973: Asia Carrera (n. Jessica Steinhauser, pe 6 august 1973) este o fostă actriță porno americană.
| Asia Carrera | |||||||||||||||||||||||||||||||
| |||||||||||||||||||||||||||||||
* 1973: Vera Farmiga (n. 6 august 1973) este o actriță și producătoare americană de film. Pentru rolul din Sus, în aer a fost nominalizată la Premiile Oscar,[4] Globul de Aur,[5] BAFTA[6] și SAG
Cariera sa a început pe Broadway ca dublură la teatru în piesa din 1996 a lui Ronald Harwood, Taking Sides.[8]
Rolul ei în filmul Cârtița (The Departed) (2006), care a câștigat Premiul Oscar pentru cel mai bun film,[9] i-a adus actriței recunoaștere internațională.[10] În 2011, Vera Farmiga a regizat primul ei film, Higher Ground.
Filmografie:
- Return to Paradise (1998)
- Autumn in New York (2000)
- 15 Minutes (2001)
- Dummy (2002)
- Down to the Bone (2004)
- The Manchurian Candidate (2004)
- Running Scared (2006)
- The Departed (2006)
- Never Forever (2007)
- The Boy in the Striped Pyjamas (2008)
- Orphan (2009)
- Up in the Air (2009)
- Henry's Crime (2010)
- Higher Ground (2011)
- Source Code (2011)
- Safe House (2012)
- The Conjuring (2013)
- At Middleton (2013)
- Closer to the Moon (2014)
- The Judge (2014)
- Special Correspondents (2016)
- The Conjuring 2 (2016)
- Burn Your Maps (2016)
- Boundaries (2017)
| Vera Farmiga | |
.jpg) | |
| Date personale | |
|---|---|
| Nume la naștere | Vera Ann Farmiga |
| Născută | (46 de ani)[1][2][3] Clifton[*], SUA |
| Frați și surori | Taissa Farmiga Molly Hawkey[*] |
| Căsătorită cu | Sebastian Roché[*] (–) Renn Hawkey[*] (din ) |
| Număr de copii | 2 |
| Cetățenie |  SUA |
| Etnie | Ukrainian American[*] |
| Ocupație | actriță de televiziune[*] actriță de film regizoare de film actriță de teatru[*] producător de film |
| Activitate | |
| Alma mater | Universitatea din Syracuse |
* 1974: Dorel-Gheorghe Căprar (n. , Arad, România[1]) este un deputat român, ales în 2012 din partea Partidului Social Democrat.
| Dorel-Gheorghe Căprar | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | (45 de ani) Arad, România[1] |
| Cetățenie | România |
| Ocupație | politician |
| Membru al Camerei Deputaților a României | |
| Deținător actual | |
| Funcție asumată | |
| Circumscripția | Arad |
| Circumscripția | Arad |
| Partid politic | PSD |
* 1975: Andrei Năstase (n. , Mîndrești, RSS Moldovenească, URSS) este avocat, activist civic și om politic din Republica Moldova, membru-fondator și lider al Platformei Civice Demnitate și Adevăr (DA), președinte și membru-fondator al Partidului „Platforma Demnitate și Adevăr” (PPDA).
Este fiul lui Andrei si Anna Năstase, născut pe data de 6 august 1975, în satul Mândrești, raionul Telenești. Din anul 1982 până în anul 1992 a învățat la școala din Mândrești, din 1992 până în 1993 a studiat la Facultatea de Istorie-Geografie a Universității "Stefan cel Mare" din Suceava, România, iar din 1993 până în 1997 a studiat la Facultatea de Drept a Universității „Alexandru Ioan Cuza” din Iași, România
Din 1997 până în 2000, activează ca procuror, angajat la Procuratura de transport din Chișinău, inițial, ca ajutor-interimar, apoi ca ajutor al procurorului de transport. Despre activitatea sa în această funcție nu se știu prea multe. Într-un răspuns transmis solicitării RISE Moldova, Procuratura Generală precizează că „în arhivă au fost identificate unele acte întocmite de către ajutorul procurorului de transport Andrei Năstase, privind controalele efectuate asupra mai multor aspecte ale activității întreprinderilor din domeniul aviației civile, inclusiv la întreprinderea de stat Air Moldova”. Potrivit răspunsului Procuraturii Generale se menționează: „Deși, ca urmare a controalelor, au fost stabilite un șir de derogări în activitatea Air Moldova (aflată în subordinea Administrației de Stat a Aviației Civile (ASAC), condusă la acea dată de Victor Țopa – n.r.), nu au fost întreprinse actele de reacționare de procuror pe măsura încălcărilor depistate”. [3]
Din 2000 până în 2002 a activat în calitate de vice-director al Întreprinderii Mixte Moldo-Germane Air Moldova S.R.L. Compania Air Moldova a fost transformată din întreprindere de stat în întreprindere mixtă, care însă s-a produs cu mari ilegalități. Acțiunile companiei au fost preluate de un așa-zis investitor străin, dar această companie care se pretindea a fi investitor, nu avea conturi și nu a îndeplinit nici prevederile minime ca să fie formată o întreprindere mixtă. Victor Gurău, directorul Centrului de Analiza Strategică și Monitorizare „Alternativa pentru Moldova” susținea că fostul premier Vlad Filat, oligarhii Victor Țopa și Viorel Țopa, liderul Platformei DA Andrei Năstase și ministrul finanțelor Anatol Arapu au fost implicați în atacul raider asupra companiei Air Moldova.[4][5][6][7]
Are licență de avocat din 15 noiembrie 2002. În calitate de avocat este cunoscut pentru apărarea în instanțele naționale și internaționale a investitorilor autohtoni și străini în R. Moldova, inclusiv a victimelor regimului comunist Voronin și ale regimului oligarhic Plahotniuc. În această calitate a apărat interesele companiei germane Unistar, dar și pe cele ale oamenilor de afaceri Viorel și Victor Țopa, condamnați de justiția din Moldova pentru șantaj, delapidare, spălare de bani și falsificare de documente.
Andrei Năstase este căsătorit cu Angela Năstase și are trei copii (soția și copiii locuiesc în Germania)[26], fiind finul de cununie al controversatului om de afaceri Victor Țopa.[27][28] Este fratele lui Vasile Năstase, jurnalist și fost deputat în primul parlament al R. Moldova, semnatar al Declarației de Independență.
| Andrei Năstase | |
 | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | (44 de ani) Mîndrești, raionul Telenești, RSS Moldovenească (astăzi Republica Moldova) |
| Căsătorit cu | Angela Năstase (c. 1999) |
| Copii | 3 |
| Cetățenie |  Republica Moldova România |
| Religie | Creștin-Ortodoxă |
| Ocupație | Avocat, om politic |
| Consilier municipal în Consiliul municipal Chișinău | |
| Deținător actual | |
| Funcție asumată 2 noiembrie 2019 | |
| Președinte | Igor Dodon |
| Prim-ministru | Maia Sandu Ion Chicu |
| Primar general al municipiului Chișinău | |
| În funcție 8 octombrie 2019 – 11 noiembrie 2019 | |
| Președinte | Igor Dodon |
| Prim-ministru | Maia Sandu |
| Precedat de | Dorin Chirtoacă Nistor Grozavu (interimar) Silvia Radu (interimar) Ruslan Codreanu (interimar) Adrian Talmaci (interimar) |
| Succedat de | Ion Ceban |
| Viceprim-ministrul Republicii Moldova | |
| În funcție 8 iunie 2019 – 14 noiembrie 2019 | |
| Președinte | Igor Dodon |
| Prim-ministru | Maia Sandu |
| Ministrul Afacerilor Interne al Republicii Moldova | |
| În funcție 8 iunie 2019 – 14 noiembrie 2019 | |
| Președinte | Igor Dodon |
| Prim-ministru | Maia Sandu |
| Precedat de | Alexandru Jizdan |
| Succedat de | Pavel Voicu |
| Deputat în Parlamentul Republicii Moldova de legislatura a X-a | |
| În funcție 9 martie – 26 iulie 2019 | |
| Președinte | Igor Dodon |
| Prim-ministru | Pavel Filip Maia Sandu |
| Succedat de | Vasile Năstase |
| Circumscripția | nr. 33, Chișinău |
| Partid politic | Partidul Politic „Platforma Demnitate și Adevăr” |
| Alma mater | Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași |
| Profesie | Jurist |
* 1976: Melissa Suzanne George (n. 6 august 1976, Perth, Australia) este o actriță și atletă australiano-americană, care a lucrat în Australia și în Statele Unite în film și televiziune.
Fiind a doua din cei patru copii, Melissa și-a dezvoltat interesul pentru dans și a început să studieze jazz, balet și dans modern la vârsta de șapte ani. Entuziasmul ei pentru dans a evoluat într-o pasiune pentru roller skating. Melissa George a fost campioană națioală la roller skating înainte de a se alătura distribuției din Home and Away din 1993 ca Angel Parish, un rol pe care l-a jucat până în 1997. A încercat să scape de imaginea ei de fată bună după ce a părăsit serialul, pozând topless în Black+White. A participat de asemenea la un interviu pentru Playboy, iar mai târziu a pozat nud pentru poze care au fosr vândute la Playboy-ul australian.
După ce s-a mutat la Los Angeles, a jucat în diferite filme unde a avut roluri mici, printre care Mulholland Drive, The Limey, Down With Love și Dark City. A apărut de asemenea în mai multe episoade pilot care nu au fost niciodată difuzate la televizor. A avut puțin succes în 2001 cu comedia 'Thieves, unde a jucat alături de John Stamos, dar care din păcate a fost anulată.
Primul ei rol principal într-un film a fost ca și Kathy Lutz în filmul The Amityville Horror din 2005. În același an, a jucat ca Deanne Schine în filmul Derailed.
2006 a fost un an încărcat pentru Melissa, cu numeroase apariții, cum ar fi: thriller-ul Turistas, drama Music Within și WAZ. În iulie, 2006, a filmat alături de Josh Hartnett un film adaptat după un roman 30 Days of Night.
În august 2006 a jucat într-un episod din serialul Two Twisted.
S-a căsătorit cu un om de afaceri chilian, Claudio Dabed, la 22 septembrie 2000. Este mama vitregă pentru fiica acestuia, Martina.
| Melissa George | |||||||||||||||||||||||
 Melissa George în 2009
| |||||||||||||||||||||||
.svg){kind=small}
* 1980: Ovidiu Tonița (n. 6 august 1980, Bârlad, județul Vaslui) este un jucător de rugby în XV profesionist român. Evoluează ca linia a II-a (lock) sau ca închizător (nr. 8). Este cel mai titrat rugbist român.
Născut într-o familie cu venituri mici, a lucrat din copilărie. La vârsta de 17 ani statura i-a fost remarcată de antrenorul Luca Abutoaie pe o stradă din Bârlad.[1] Astfel s-a apucat de rugby la Clubul Școlar Sportiv, apoi s-a alăturat lotului de seniori CS Rulmentul Bârlad.[2] La vârsta de 19 ani, a fost convocat ca rezervă la echipa națională a României la Cupa Mondială de Rugby din 1999. Nu a jucat, dar și-a făcut debutul efectiv într-un meci amical împotriva Marocului în februarie 2000. Remarcat de un agent în timpul unui meci de pregătire la Cupa Mondială, a semnat la clubul francez FC Grenoble.[3] Apoi a evoluat la Biarritz (2002-2004), Perpignan (2004-2012) – cu care a devenit campion național în 2009 – Carcassonne (2012-2014) și Provence Rugby (din 2015).[3]
Convocat la Cupa Mondială de Rugby din 2015, a devenit unul dintre cei trei jucători care a participat la cinci ediții a Cupei Mondiale.[3] S-a rupt degetul în timpul meciului împotriva Irlandei, în care a marcat un eseu, și a fost înlocuit de Vlad Nistor pentru tot restul turneului.[4] După competiția a primit titlul de cetățean de onoare al municipiului Bârlad.[5] Câteva zile mai târziu, a decis să se retragă din rugbyul profesionist[6] și a semnat cu clubul La Salanque Côte Radieuse, care evoluează în Fédérale 2, al doilea eșalon valoric din rugby amator în Franța.[7] Totuși, a revenit asupra deciziei și a acceptat un contract ca joker medical cu US Carcassonne, unul dintre foștii cluburi,[8] unde s-a alăturat de Andrei Ursache.
De-a lungul carierei a strâns 72 de selecții cu „Stejarii”, marcând 70 puncte, inclusiv 14 eseuri. A jucat 14 meciuri la Cupa Mondială.
* 1980: Roman Weidenfeller (pronunțat în germană /ʁɔˈmaːn ˈvaɪ̯dənˌfɛlɐ/; n. 6 august 1980) este un fost fotbalist german care a jucat pe postul de portar pentru clubul de fotbal Borussia Dortmund din Bundesliga. A debutat în echipa națională a Germaniei într-un meci împotriva echipei Angliei.
* 1980: Weldon Santos de Andrade, cunoscut ca Weldon (n. 6 august 1980, Santo André, Brazilia) este un fotbalist aflat sub contract cu CFR Cluj.
* 1981: Linda Maria Baros (n. 6 august 1981, București) este o poetă, traducătoare și critic literar de origine română. Locuiește de mulți ani la Paris, în Franța. Critica literară franceză consideră că este o poetă importantă,[2][3] una dintre vocile care s-au afirmat cel mai puternic astăzi.[4] Laureată a celebrului premiu de poezie Prix Guillaume Apollinaire (Franța, 2007). [5] Secretară generală a premiului (din 2014).[6] La 31 de ani, Linda Maria Baros a devenit membră titulară a Académiei Mallarmé, din Franța.[7]
Poeziile sale au apărut în cărți de poezie tipărite în 28 de țări. Biografie:
- Conferențiar universitar atestat în Franța (din februarie 2012)
- Secretară generală – Collège de Littérature Comparée, Paris ("Colegiul de Literatură Comparată", din 2011) [8]
- Doctor în literatură comparată (SUMMA CUM LAUDE) la Universitatea Paris-Sorbonne, precum și la Universitatea București [9]
- Studentă la Universitatea Paris-Sorbonne, Paris IV – literatură modernă ; master și diplomă de studii aprofundate [10]
- Elevă a Școlii Centrale (București) și a Liceului Victor-Duruy (Paris)
- Secretară generală – Prix Apollinaire, cel mai important premiu de poezie din Franța și din lumea francofonă (Premiul Apollinaire, din 2014) [11]
- Directoare a Festivalului franco-englez de poezie, Paris, Franța (din 2014)
- Membră titulară a Academiei Mallarmé, Franța (din mai 2013)
- Redactor șef al revistei internaționale de poezie și artă vizuală La traductière (Paris, Franța, din 2013).[12]
- Membră (aleasă pe viață) a juriului de poezie al Premiului Guillaume Apollinaire, Franța (Prix Apollinaire, din 2011)
- Membră a juriului francez de poezie Max-Pol Fouchet – format din importante personalități literare (2010 - 2012)
- Editor asociat, revista "Cinematografic Art & Documentation", Universitatea Hyperion, București (din 2010)
- Responsabilă a secției de poezie a revistei literare Seine et Danube, Paris (2009 - 2010)
- Secretară generală adjunctă a Asociației La Nouvelle Pléiade, Paris (Noua Pleiadă, din 2009)
- Ambasadoare culturală a României în cadrul Sezonului Cultural European, Paris (2008)
- Secretară adjunctă a Asociației Traducătorilor de Literatură Română cu sediul la Paris (2006 - 2010)
- Lector în cadrul uneia dintre marile edituri franceze (din 2005)
- Inițiatoare și coorganizatoare a festivalului Primăvara poeților / Le Printemps des Poètes în România (începând din 2005)
- Fondatoare și directoare a revistei literare VERSUs/m, București (din 2005)
- Membră a Uniunii Scriitorilor din România (din 2002).
OPERA LITERARĂ
A debutat în anul 1988 cu o poezie publicată într-o revistă literară.
Poezie
- L’Autoroute A4 et autres poèmes (Autoruta A4 și alte poeme), Cheyne éditeur, Franța, 2009 ISBN 978-2-84116-147-8
- La Maison en lames de rasoir, Cheyne Éditeur, Franța, 2006, ediția a doua în 2008 ISBN 978-2-84116-116-4 Volum editat și în limba română: Casa din lame de ras, Editura Cartea Românească, București, 2006
- Le Livre de signes et d’ombres, Cheyne Éditeur, Franța, 2004. ISBN 978-2-84116-096-9 Volum editat și în limba română: Dicționarul de semne și trepte, Editura Junimea, Iași, 2005
- Poemul cu cap de mistreț, Editura Vinea, București, 2003
- Amurgu-i departe, smulge-i rubanul!, București, 2001
Poeziile Lindei Maria Baros au apărut în peste 28 de țări : Franța, Anglia, Irlanda, SUA, Spania, Olanda, Belgia, Italia, Germania, Elveția, Luxemburg, Maroc, Serbia, Macedonia, Slovenia, Bulgaria, Albania, Croația, Letonia, Ucraina, Turcia, Canada, Bangladeș, Iran, Japonia, Finlanda, Mexic, China etc.
Versurile sale au fost proiectate pe fațadele unor clădiri, imprimate pe pungi, cutii, rochii, umbrele, poncho, încălțăminte de lux sau gravate pe scaune din oțel inoxidabil – așa cum apar în opera sculptorului Michel Goulet comandată de Muzeul Arthur Rimbaud din Franța[13][14]
A participat la 64 de festivaluri internaționale de poezie si la peste 500 de întâlniri cu publicul.
Dramaturgie
- Marile spirite nu se ocupă niciodată de nimicuri, Editura Muzeul Literaturii Române, București, 2003
- A venit la mine un centaur..., META, București, 2002. Volum editat și în limba franceză: Un centaure est venu chez moi..., META, București, 2002.
Pagini critice
- Passer en carène (volum scris în franceză), Editura Muzeul Literaturii Române, București, 2005
- Les Recrues de la damnation (volum scris în franceză), Editura Muzeul Literaturii Române, București, 2005.
Traduceri
Linda Maria Baros a semnat peste 30 de traduceri, dintre care 17 volume în limba franceză. Se numără printre cei mai importanți traducători de limbă română în limba franceză și viceversa. [15]
- A tradus și a publicat peste 80 de poeți români în diferite țări.[16]
- În limba franceză, a semnat antologii din operele poeților Nichita Stănescu, Angela Marinescu, Ioan Es. Pop, Marta Petreu, Floarea Tutuianu sau a tradus volume de Mircea Bârsilă, Magda Cârneci, Simona Popescu, Manfred Szilagyi etc.
- De asemenea, a publicat în limba franceză două antologii de poezie română contemporană, l’Anthologie de la poésie roumaine contemporaine (20 autori, Confluences poétiques, 2008, Franta) și l’Anthologie de la poésie roumaine contemporaine. 1990-2013 (13 autori, Tracus Arte, 2013).
- 7 dosare de poezie română și zeci de grupaje poetice în traducerea sa au apărut în reviste din Franța, Canada, Italia, Spania, Luxemburg, Belgia etc.
- Din franceză/engleză/spaniolă/olandeză a tradus în română volume de versuri de Henri Michaux, Boris Vian, Guy Goffette, Collette Nys-Mazure, José Luis Reina Palazón, Maria Antonia Ortega, Jan H. Mysjkin sau romane de Alphonse Daudet, Johanna Spyri, James Oliver Curwood etc.
- În 2008, a realizat Biblioteca ZOOM. Această bibliotecă virtuală reunește 140 de autori traduși și publicați de Linda Maria Baros.
Linda Maria Baros 
Date personale Născută 6 august 1981
BucureștiNaționalitate 
românăCetățenie 
România
Franța Ocupație poetă, traducătoare, critic literar Limbi limba franceză[1] Studii Universitatea Sorbona (Paris) Activitatea literară Activă ca scriitoare Literatura secolului XXI Opere semnificative Casa din lame de ras Note Premii Prix Guillaume Apollinaire (Franța, 2007), Premiul pentru Vocație Poeticǎ (Franța, 2004)
* 1981: Ilie Daniel Bălașa (n. ,[1] Târgu Jiu, România) este un fotbalist român retras din activitate, antrenor la CSO Filiași. A jucat în prima ligă românească pentru Astra Ploiești, FC Brașov, FC Argeș, și Universitatea Craiova, și în prima ligă moldovenească la Zimbru Chișinău.
A debutat în fotbal la ”Clubul Sportiv Școlar Târgu-Jiu”.
Este căsătorit, și a avut doi copii, din care însă unul a murit de cancer la 5 ani
* 1981: Dănuț Marin Dumbravă (n. 6 august 1981 în București) este un jucător român de rugby în XV. Evoluează pe postul de fundaș (fullback) sau mijlocaș la deschidere
S-a apucat de rugby la CSS 3 Steaua în 1995, după ce a fost remarcat de antrenorul Mihai Stoica.[1] În 1999 s-a legitimat la CSA Steaua București, unde a jucat toată cariera. La aceasta formație, căreia i-a devenit căpitan, a cucerit patru Cupe ale României și trei titluri naționale SuperLiga. A fost inclus și în echipa de dezvoltare Lupii București, care evoluează în Challenge Cup. Este cunoscut pentru precizia și tehnica sa la transformări.[2]
Și-a făcut debutul la echipa națională a României într-un meci amical cu Țara Galilor în noiembrie 2002. A făcut parte din selecția care a câștigat Cupa Națiunilor IRB în 2013. A participat la turneul final la Cupa Mondială de Rugby din 2003, cea din 2007, cea din 2011 și cea din 2015. Până în octombrie 2015, a strâns 73 de selecții în națională și a marcat 389 de puncte, înscriind trei eseuri.
* 1983: Robin van Persie (Pronunție în olandeză: /ˈrɔbɪn vɑn ˈpɛrsi/; n. 6 august 1983) este un fotbalist olandez retras din activitate, care a jucat pe postul de atacant la clubul Feyenoord, Arsenal, Manchester și Fenerbahçe și la naționala de fotbal a Olandei.[3] Provine de la echipa de tineret a clubului Feyenoord.[4] A semnat cu Arsenal în 2004, devenind căpitanul echipei pe 16 august 2011 cu un an înainte de a se transfera la rivala Manchester United.[5][6] Calitățile și stilul de joc i-au atras comparații cu legenda olandeză Marco van Basten.[7][8] Pe 7 iunie 2013, Van Persie a fost numit căpitan al naționalei de fotbal a Olandei.[9]
Fiul a doi artiști, Van Persie a fost încurajat să meargă pe urmele părinților săi,[10] dar el a preferat în schimb fotbalul și s-a alăturat echipei de tineret a clubului SBV Excelsior. A debutat în fotbalul mare la un alt club, Feyenoord Rotterdam, unde a stat trei sezoane și a câștigat Cupa UEFA 2002.[11] A fost numit Cel mai talentat fotbalist olandez al anului în sezonul 2001-2002. Neînțelegerile cu antrenorul Bert van Marwijk l-au determinat să schimbe echipa, iar Van Persie s-a transferat la Arsenal Londra în 2004 pentru 2.75 milioane de lire ca înlocuitor pe termen lung pentru Dennis Bergkamp.[12][13] A câștigat FA Community Shield și FA Cup în primul sezon la clubul londonez, dar nu a mai câștigat nici un trofeu important în următorii opt ani petrecuți la Arsenal. Van Persie a fost numit Jucătorul Lunii în Premier League de trei ori.[14] În 2012, Van Persie a fost clasat pe locul 7 într-un clasament realizat de The Guardian al Celor mai buni 100 de fotbaliști din lume.[15]
Van Persie a fost internațional de tineret, reprezentând naționalele sub-17, sub-19 și sub-21. A debutat la naționala mare a Olandei în 2005 într-un meci amical jucat împotriva României. O lună mai târziu a marcat primul gol pentru echipa de seniori într-o victorie cu 4-0 împotriva Finlandei. Van Persie a fost selecționat de 78 de ori și a marcat de 41 de ori pentru Olanda acest lucru transformându-l în cel mai bun marcator din istoria naționalei.[16][17] A jucat la Campionatul Mondial de Fotbal 2006, Campionatul European de Fotbal 2008, Campionatul Mondial de Fotbal 2010 și la Campionatul European de Fotbal 2012 și la Campionatul Mondial de Fotbal 2014.
* 1984: Vedad Ibišević (chirilic: Ведад Ибишевић; n. 6 august 1984) este un fotbalist bosniac care evoluează pe postul de atacant la clubul german Hertha BSC și la echipa națională de fotbal a Bosniei-Herțegovina.
* 1985: Florentina Olar-Spânu (n. , Constanța, România) este o jucătoare română de fotbal pe postul de atacant. În prezent joacă pentru Fortuna Hjørring în liga daneză Elitedivisionen. A jucat anterior pentru CFF Clujana în prima ligă română, SS Lazio în seria A italiană[1][2] și pentru clubul cipriot Apollon Limassol.
Este membră a echipei naționale a României din 2001.[3]
Olar-Spânu a semnat împreună cu Laura Rus pentru echipa daneză Fortuna Hjørring în 2013
* 1985: Bafétimbi Fredius Gomis (n. 6 august 1985, La Seyne-sur-Mer) este un fotbalist francez care evoluează la clubul turc Galatasaray SK, pe postul de atacant.
* 1987: Kelvin José Caña Infante (n. , Ciudad Bolívar, Venezuela) este un scrimer venezuelan specializat pe spadă, laureat cu bronz individual la Campionatul Panamerican din 2014[2] și cu aur pe echipe la ediția din 2016.[3] A participat ca rezervă la proba de spadă masculin pe echipe în cadrul Jocurilor Olimpice din 2016 de la Rio de Janeiro, unde Venezuela s-a clasat pe locul 8.
* 1988: Vasile Carauș (n. 6 august 1988, Criuleni) este un fotbalist din Republica Moldova care evoluează pe postul de mijlocaș la clubul FC Academia Chișinău.
* 1989: Anita Cifra (n. 6 august 1989, în Békés)[2] este o handbalistă maghiarăcare evoluează pentru Ferencvárosi TC pe postul de pivot. De asemenea, ea joacă și pentru naționala Ungariei, la care a debutat pe 6 martie 2009, împotriva Suediei
* 1990: JonBenét Ramsey nume la nastere JonBenét Patricia Ramsey (n. 6 august 1990 Atlanta, Georgia, Statele Unite - d. 25 sau pe 26 decembrie 1996 Boulder, Colorado, Statele Unite) a fost o tanara "regină a frumuseții" americană, care a fost ucisă în casa familiei sale din Boulder, Colorado, în noaptea de 25-26 decembrie 1996, la vârsta de șase ani.
Tatăl ei, John Ramsey, a găsit corpul lui JonBenét în subsolul casei lor la opt ore după ce a fost raportată că dispăruse. Susține ca a fost craniul spart dintr-o lovitură și fusese strangulată; Un garrote a fost găsit legat în jurul gâtului. Autopsia a arătat cauza oficială a morții, a fost "asfixiată prin strangulare asociată traumei cranio-cerebrale"[1][2]. Moartea ei a fost clasificată drept omor[3]. Cazul a generat interes public și mediatizat la nivel național. Cazul rămâne o investigație deschisă la Departamentul Poliției Boulder.
Poliția a suspectat că moartea lui JonBenét a fost provocată de mama sa, Patsy sau de fratele său în vârstă de nouă ani, Burke, care credeau că nota de răscumpărare și apariția cadavrului au fost organizate de părinți. În anul 1998, atât poliția, cât și procurorul (DA) au declarat că Burke nu era suspect[4]. Ramsey a oferit mai multe interviuri televizate, dar a rezistat întrebărilor poliției, cu excepția propriilor condiții. În octombrie 2013, documentele judiciare neacoperite au arătat că un juriu mare din 1999 a recomandat acuzațiile împotriva lui John și Patsy pentru a permite copilului să se afle într-o situație amenințătoare și să împiedice descoperirea și urmărirea penală a unei persoane neidentificate " crima de gradul I și de abuz asupra copilului care are ca rezultat, moartea"[5] Cu toate acestea, DA a stabilit că nu există dovezi suficiente și nu a urmat o acuzare. În 2002, succesorul DA a preluat investigarea cazului de la poliție și a urmărit în primul rând teoriile alternative ale unui intructor non-familial care comite uciderea. În 2003, s-a descoperit că ADN-ul urmărit din hainele victimei aparține unui bărbat necunoscut, determinând DA în 2008 să trimită lui Ramsey o scrisoare de scuză declarând familia "complet curățată".[6] În februarie 2009, Departamentul de Poliție Boulder a reluat dosarul din partea DA și a redeschis ancheta [7].În plus, față de cariera scurtă, a concursului JonBenét, mediatizarea cazului s-a axat adesea pe bogăția părinților și pe dovezile neobișnuite găsite în acest caz. Rapoartele mass-media au pus la îndoială și problema manipulării de către poliție a cazului. Membrii familiei Ramsey și prietenii lor au depus acuzații de defăimare împotriva mai multor organizații media.
JonBenét s-a născut în 1990 Atlanta, Georgia, a fost cea mai tânără dintre cei doi copii ai lui Patsy și John Ramsey. Fratele ei mai mare, Burke, era cu trei ani mai în vârstă. Prenumele ei sunt portmanteau feminizat - numele întâi și mijlociu, al tatălui ei. În momentul decesului său, JonBenét era înscrisă la grădiniță la Școala Elementară High Peaks din Boulder, Colorado.
JonBenét a câștigat titlurile Miss Royale, Micul Miss Charlevoix, Micul Miss Colorado, Colorado State All-Star Kids Cover Girl și National Minor Beauty.[8] Rolul activ al lui JonBenét în concursurile pentru frumusețe pentru copii și comportamentul mamei "Patchy Ramsey" de către Patsy Ramsey au fost raportate de către mass-media după crimă
John Ramsey fost președintele Access Graphics, o companie de sisteme informatice de afaceri care a devenit mai târziu o filială a lui Lockheed Martin.[10] Familia s-a mutat în Boulder, Colorado în 1991, unde se afla sediul "Graphics Access". John Ramsey fusese de asemenea căsătorit și a avut doi copii adulți care au supraviețuit din acea căsătorie care locuia în altă parte - un fiu și o fiică (altă fiică, Elizabeth, a murit în 1992).[11]
În vara anului 1997, la aproximativ șase luni după moartea lui JonBenet, familia Ramsey a părăsit Boulder și casa de vară din Charlevoix, Michigan, și s-a mutat înapoi în Atlanta, Georgia.[12][13] Patsy Ramsey a murit de cancer ovarian la vârsta de 49 de ani în 2006 și a fost inmormantata lângă fiica ei.
John Mark Karr, în vârstă de 41 de ani, profesor la școală primară, a fost arestat în Bangkok, Thailanda, pe 15 august 2006 și a mărturisit fals că o să o ucidă pe JonBenét. El a susținut că a drogat-o, a agresat-o sexual și a ucis-o accidental.[14] Potrivit CNN, "autoritățile au mai spus că nu au găsit nicio dovadă care să lege [Karr] de locul crimei"[15][16]. El a furnizat numai fapte fundamentale care erau cunoscute în mod public și nu au furnizat detalii convingătoare. Afirmația lui ca a drogat-o pe JonBenét a fost pusă la îndoială pentru că nu au fost găsite droguri în corpul ei în timpul autopsiei[17]. Probele de ADN preluate de la Karr nu se potriveau cu ADN-ul găsit pe corpul lui JonBenét
Lin Wood, avocatul familiei Ramsey, a intentat procese de defăimare împotriva mai multor persoane și a companiilor care au raportat cazul, începând cu anul 1999. Revista Star și compania-mamă American Media, Inc. au fost acționați în numele fiului lor în 1999[19]. Chestionarele de defăimare au fost depuse de Ramsey și prietenii lor, împotriva mai multor mijloace de comunicare anonime.[20] Un proces de defăimare a fost depus în 2001 împotriva autorilor și editorilor lui JonBenét: în cadrul Investigației Ramsey Murder (en. JonBenét: Inside the Ramsey Murder Investigation) Acțiunea împotriva lui Don Davis, Steven Thomas și a presei St. Martin's a fost soluționată în afara instanței în anul următor.[21].
John și Patsy Ramsey au fost acționați în justiție în două procese de defăimare care au rezultat din publicarea cărții lor, "The Death of Innocence". Aceste cauze au fost aduse de două persoane numite în cartea despre care se spune că au fost cercetate ca suspecți de poliția din Boulder. Familia Ramsey a fost apărată în acele procese de Lin Wood și alți trei avocați din Atlanta, James C. Rawls, Eric P. Schroeder și S. Derek Bauer. Ei au obținut destituirea ambelor procese, inclusiv o decizie aprofundată din partea Judecătoriei din SUA Julie Carnes, potrivit căreia "dovezile abundente" din cazul de crimei au indicat un intrus care a comis infracțiunea.[22]
În noiembrie 2006, Rod Westmoreland, un prieten al lui John Ramsey, a depus un proces de defăimare împotriva unui surfer web anonim care a postat două mesaje pe forum-uri de pe internet folosind pseudonimul "undertheradar" care implica Westmoreland în crimă.[23]
În timpul unui interviu din septembrie 2016 cu CBS Detroit și în The Case of: JonBenét Ramsey (documentar JonBenét Ramsey), medicul legist Dr. Werner Spitz l-a acuzat pe Burke de uciderea lui JonBenét.[24] Pe 6 octombrie 2016, Burke Ramsey a depus un proces de defăimare împotriva lui Spitz. Burke și avocații săi, printre care Lin Wood, au căutat un total de 150 milioane dolari în daune punitive și compensatorii. Wood a declarat că va depune, de asemenea, un proces împotriva CBS la sfârșitul lunii octombrie.[25]
Pe 28 decembrie 2016, avocații lui Burke Ramsey au depus un proces civil suplimentar care acuză CBS, precum și compania de producție Critical Content LLC și șapte experți și consultanți ai defăimării. Au cerut 250 milioane dolari pentru despăgubiri compensatorii și 500 milioane dolari pentru daune punitive.
* 2001: Ty Keegan Simpkins (n. 6 august 2001, New York) este un actor american. Rolurile care i-au adus recunoaștere internațională includ Iron Man 3 (2013), alături de horrorurile lui James Wan Insidious (2010) și Insidious: Chapter 2 (2013), dar și Jurassic World (2015). A apărut alături de sora lui, Ryan Simpkins, în filme precum Pride and Glory(2008), Revolutionary Road (2008) și Arcadia (2012).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu