2. /12 AUGUST 2023 - ISTORIE PE ZILE: Decese, Sărbători

Decese

·       30 î.Hr. - S-a sinucis Cleopatra a VII-a Philopator, ultima regina a Ptolemeilor din Egipt.

“Moartea Cleopatrei” de Guido Cagnacci, 1658 – foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Cleopatra (n. 69 î.Hr., d. 12 august 30 î.Hr.) a devenit Cleopatra a VII-a a Egiptului, la moartea tatălui său, Ptolemeu al XII-lea, în anul 51 î.Hr.. Ea intenţionase revigorarea tradiţiilor Egiptului de odinioară, căutând sprijinul lui Iulius Cezar şi Marc Antoniu. Moartea ei legendară şi felul cum cucerise inimile celor doi generali, ambiţiile ei privind gloria Egiptului elenistic şi opoziţia faţă de Imperiul Roman, o consacrară drept una din cele mai celebre femei din istorie.

“Moartea Cleopatrei” de Reginald Arthur – foto preluat de pe ro.wikipedia.org

După moartea lui Marc Antoniu, Alexandria fusese cucerită de romani, care înconjuraseră mausoleul Cleopatrei. După ce aflase că va fi trimisă în lanţuri la Roma, ca trofeu al lui Octavian, Cleopatra se pregăti pentru o moarte demnă de o regină, luând mese fastuoase şi îmbrăcând cele mai bune haine ale ei. Lui Octavian îi trimise un testament conform căruia dorea să fie înmormântată alături de iubitul ei, Marc Antoniu, şi îl lăsa la conducerea Egiptului pe fiul ei Cezarion, drept Ptolemeu al XV-lea.

Neacceptând să ajungă sub dominaţia lui Octavian, Cleopatra s-a sinucis la 12 august 30 î.Hr., probabil prin muşcături de vipere. Trupul Cleopatrei a fost îngropat alături de Marc Antoniu, pe ţărmul Marii Mediterane, cu toată pompa. Apoi, Octavian l-a executat pe fiul Cleopatrei (Cezarion), aflându-se în drum spre India. A anexat Egiptul Imperiului Roman şi a folosit avutul Cleopatrei pentru a-şi plăti veteranii.

The Death of Cleopatra (1796–1797), by Jean-Baptiste Regnault – foto preluat de pe en.wikipedia.org

Potrivit istoricilor, în timp ce se afla în mausoleu, Cleopatra le ceruse sclavilor să aducă un coş cu un şarpe (sau cu 2 şerpi). Ea ar fi luat şarpele şi l-ar fi pus la sân, unde ar fi primit muşcătura ucigătoare. Se spune că agonia reginei ar fi durat 3 ore. Unii cercetători identifică şarpele cu o viperă egipteană, alţii cu o cobră, simbolul coroanei faraonilor. Şarpele ar fi muşcat-o în dreptul inimii, ceea ce ar fi provocat moartea rapidă.

Se mai spune că ea murise alături de 2 sclave. Alţi cercetători cred că sinuciderea prin otravă de şarpe ar fi fost demnă de o regină, dar au dubii în privinţa acestei metode dată fiind durata scurtă de agonie, susţinută de documente. Mulţi spun că Cleopatra ar fi fost ucisă cu o lovitură de sabie dată pe ascuns chiar de Octavian, care voia să se descotorosească de ea. El ar fi şi autorul teoriei sinuciderii. O altă teorie ar fi că Octavian i-a pus otrava în apă,iar Cleopatra ar fi murit la scurt timp după.

* 1633: 

Jacopo Peri

Jacopo Peri (20 august 1561 – 12 august 1633) a fost un compozitor italian și cântăreț a perioadei de tranziție dintre stilurile renascentist si baroc , și este adesea numit inventator de operă . El a scris prima lucrare să fie numit un opera astazi , Dafne (în jur de 1597) , și , de asemenea, prima operă să fi supraviețuit până în ziua de azi , Euridice ( 1600) . Peri s-a născut la Roma , dar a studiat la Florența cu Cristofano Malvezzi , și a continuat să lucreze într-un număr de biserici acolo , atât în ​​calitate de organist și ca o cântăreață . Ulterior, el a început să lucreze în instanța de judecată Medici , în primul rând ca o cântăreață tenor și jucător tastatură , și mai târziu ca un compozitor . Lucrările timpurii lui erau muzică accidentale de piese de teatru , intermediară și madrigale . În 1590 , Peri a devenit asociat cu Jacopo Corsi , patronul lider de muzică din Florența . Ei credeau că arta contemporană a fost inferior la lucrările grecești și romane clasice , și a decis să încerce să recreeze tragedia greacă , așa cum l-au înțeles . Munca lor a adăugat la cel al Camerata florentin din deceniul precedent , ceea ce a produs primele experimente în monodie , stilul piesa solo peste continuo bas , care în cele din urmă a dezvoltat în recitativ si aria . Peri și Corsi adus poetul Ottavio Rinuccini pentru a scrie un text , iar rezultatul , Dafne , deși în zilele noastre considerat a fi un drum lung de la nimic grecii ar fi recunoscut , este văzută ca primul lucru într-o nouă formă , Opera . Rinuccini și Peri următorul colaborat pe Euridice . Aceasta a fost prima efectuată la 06 octombrie 1600 , la Palazzo Pitti . Spre deosebire de Dafne , a supraviețuit până în zilele noastre ( deși este greu de pus în scenă niciodată , iar apoi numai ca o curiozitate istorică ) . Lucrarea a făcut uz de recitative , o nouă evoluție care a trecut între arii și coruri și a servit pentru a muta acțiunea de-a lungul . Peri a produs o serie de alte opere , de multe ori în colaborare cu alți compozitori ( cum ar fi La Flora cu Marco da Gagliano ) , și a scris , de asemenea, o serie de alte piese pentru diverse spectacole de judecată . Puțini dintre piesele sale sunt încă jucate astăzi , și chiar în momentul morții sale stilul său de operă se uita mai degrabă de modă veche , în comparație cu activitatea de compozitori reformiste relativ mai mici , cum ar fi Claudio Monteverdi . Influența Peri asupra acestor compozitori de mai târziu , cu toate acestea , a fost mare .

·         1684 - A murit Nicolo Amati, constructor italian de viori, profesor al renumitului meşter de viori Antonio Stradivarius (n.03.09.1596).

* 1730: Prințesa Benedicta Henrietta (Benedicta Henrietta Philippina; 14 martie 1652 – 12 august 1730) a fost o prințesă germană, a treia și cea mai mică fiică a lui Eduard, Conte Palatin de Simmern și a soției acestuia, franțuzoaica Anna Gonzaga. Benedicta a devenit Ducesă de Brunswick-Lüneburg sau de Hanovra, prin căsătoria cu Johann Frederic, Duce de Brunswick-Lüneburg. Ea a fost strămoașa regelui Ludovic al XVI-lea al Franței și Philippe Égalité, precum și a câtorva monarhi europeni.

Benedicta Henrietta s-a căsătorit cu Johann Frederic, Duce de Brunswick-Lüneburg la 30 noiembrie 1668. Ei au avut patru fiice:

• Anne Sophie (10 februarie 1670 – 24 martie 1672)
• Charlotte Felicitas (8 martie 1671 – 29 septembrie 1710), căsătorită cu Rinaldo al III-lea, Duce de Modena
• Henriette Marie (9 martie 1672 – 4 septembrie 1757)
• Wilhelmina Amalia (1673 – 10 aprilie 1742), căsătorită cu Iosif I, Împărat Roman

Benedicta Henrietta de Hanovra

·         1827 - A murit William Blake, pictor, gravor, poet reprezentativ pentru prima generaţie a creaţiei lirice romantice engleze (“Cântecele inocenţei”, “Schiţe poetice”) (n.28.11.1757).

·   1848 - A încetat din viaţă George Stephenson, inginer englez (n. 1781)

George Stephenson - foto: en.wikipedia.org

George Stephenson (n. 9 iunie 1781 – d. 12 august 1848) a fost un inginer englez care a construit prima cale ferată publică ce utiliza locomotive cu abur. A fost considerat părintele căilor ferate. Ecartamentul liniei sale de 1.435 mm (4 picioare și 8 țoli și jumătate) este considerat actualmente ecartamentul standard al căilor ferate. Unicul său fiu, Robert Stephenson, a continuat tradiția tatălui, fiind un valoros inginer feroviar.

·         1891: James Russel Lowell, scriitor american (n. 1819)

·         1900: James Edward Keeler (n. 10 septembrie 1857,^[3] LaSalle[*], SUA – d. 12 august 1900,^[3] San Francisco, SUA) a fost un astronom american.

Keeler a lucrat la Observatorul Lick începând din 1888, dar a plecat după ce a fost numit director al Observatorului Allegheny al Universității din Pittsburgh în 1891. El s-a întors la Observatorul Lick ca director al acestuia în 1898, dar a murit la scurt timp după aceea, în 1900. Cenușa sa a fost înmormântată într-o criptă de la baza Telescopului Memorial Keeler de 31-inch la Observatorul Allegheny.

Împreună cu George Hale, Keeler a fondat și editat Jurnalul Astrofizic, care rămâne o mare revistă de astronomie în prezent.

Părinții lui au fost William F. și Anna (născută Dutton) Keeler.^[4] El s-a căsătorit în 1891 și a lăsat o văduvă și doi copii.

Keeler a fost primul care a observat intervalul din inelele lui Saturn în prezent cunoscut sub numele de Intervalul Encke, folosind refractorul de 36-inch de la Observatorul Lick, pe 7 ianuarie 1888. După ce această caracteristică a fost numită după Johann Encke, care observase o variație mult mai largă în luminozitatea Inelului A,^[5] contribuțiile lui Keeler au fost aduse la lumină.^[6] Cel de-al doilea interval major în Inelul A, descoperit de Voyager, a fost numit Intervalul Keeler în onoarea sa.

Planete minore descoperite: 2 ^[7]

452 Hamiltonia	6 decembrie 1899	[8][9]
(20958) A900 MA	29 iunie 1900	[10]

În 1895, studiul său spectroscopic asupra inelelor lui Saturn a arătat că părți diferite ale inelelor reflectă lumina cu schimburi Doppler diferite, din cauza vitezelor lor de orbitare diferite în jurul lui Saturn.^[11] Aceasta a fost prima confirmare observațională a teoriei lui James Clerk Maxwell că inelele sunt alcătuite din nenumărate obiecte mici, fiecare orbitând în jurul lui Saturn cu viteza sa proprie. Aceste observații au fost făcute cu un spectrografatașat la telescopul cu refracție Fitz-Clark de 13-inch de la Observatorul Allegheny.

Observațiile sale cu telescopul Crossley de la Observatorul Lick au ajutat să se stabilească importanța telescoapelor de reflexie optice mari, și au extins înțelegerea astronomilor despre nebuloase. După moartea sa prematură, colegii săi de la Observatorul Lick s-au îngrijit de publicarea fotografiilor sale de nebuloase și roiuri într-un volum special al publicațiilor Observatorului Lick.^[12]

Keeler a descoperit două planete minore, asteroidul Koronis 452 Hamiltonia în 1899, și asteroidul intersector al lui Marte (20958) A900 MA în 1900, care a devenit o planetă minoră pierdută până la recuperarea sa cu 99 ani mai târziu.^[10]

După descoperirea pulsarilor în 1967, imagini optice ale Nebuloasei Crabului captate de Keeler în 1899 au fost utilizate pentru a determina mișcarea corectă a Pulsarului Crabului

James Edward Keeler

·         1901: Niels Adolf Erik Nordenskiold, geolog suedez (n. 1832)

·         1914: A decedat John Philip Holland, parintele  submarinului modern, creatorul şi constructorul primului vas subacvatic acceptat de U.S. Navy (n.29.02.1840).

·         1919 - A murit Jeannine Barbulée, pianistă şi profesoară de pian, sora actriţei Madeleine Barbulée.

·         1922: A încetat din viaţă Arthur Griffith, primul preşedinte al Republicii Irlanda (9 ian. – 12 aug. 1922) şi membru fondator al Sinn Fein, aripa politică a Armatei Republicane Irlandeze (n. 1872).

·         1928: Leoš Janáček  audio (ajutor·info) (n. 3 iulie 1854,Hukvaldy[*], Cehia – d. 12 august 1928 Ostrava, Cehia) a fost un compozitor ceh.

În 1896, 1900, 1903 a vizitat Rusia, a studiat limba, literatura și muzica rusă. Creațiile sale cuprind nouă opere, printre care «Jenůfa» (1894-1904), «Káťa Kabanová» (1919-1921), rapsodia «Taras Bulba» (1915-1918, după N. Gogol).

Leoš Janáček

·         1933: Alexandru Philippide (n. 1 mai 1859, Bârlad – d. 12 august 1933, Iași) a fost un lingvist și filolog român, membru titular al Academiei Române^[3], bibliotecar, profesor universitar, considerat întemeietorul școlii lingvistice ieșene.

·   1937 - A încetat din viaţă scriitorul de stanga Alexandru Sahia (Alexandru Stănescu), membru post-mortem al Academiei Române (n. 9 octombrie 1908).

Alexandru Sahia – foto: ro.wikipedia.org

Alexandru Sahia (Alexandru Stănescu) (n. 9 octombrie 1908, Mânăstirea, județul Călărași – d. 12 august 1937, București) a fost un publicist și scriitor român, de orientare socialist-comunistă, ales post-mortem membru al Academiei Republicii Populare Române în 1948.

·         1948: A încetat din viaţă Harry Brearley, inventatorul unei tehnologii de fabricare a oţelului inoxidabil (n. 18 februarie 1871).

·         1952: Noaptea Poeţilor Ucisi: 13 intelectuali proeminenţi evrei sunt asasinati din ordinul conducerii sovietice  în Moscova. Printre ei a fost si David   Bergelson, unul dintre militantii pentru constituirea  regiunii  evreiesti  Birobidjan din URSS si  al Comitetului antifascist din timpul celui de-al doilea razoi mondial.

·    1955 - A murit Thomas Mann, scriitor german, laureat al Premiului Nobel (n. 1875)

Thomas Mann în 1937 - foto: ro.wikipedia.org

Paul Thomas Mann (n. 6 iunie 1875, Lübeck – d. 12 august 1955, Kilchberg, în apropiere de Zürich) a fost romancier german de origine evreiasca, eseist, unul dintre marii scriitori ai secolului XX, (“Muntele vrăjit”, “Moarte la Veneţia”, “Iosif şi fraţii săi”, “Doctor Faustus” ), laureat al Premiului Nobel pentru Literatură pe anul 1929 (argumentul principal fiind romanul “Casa Buddenbrook”).

Motivația Juriului Nobel

„…în principal pentru marele roman “Casa Buddenbrook”, care de-a lungul anilor a fost întâmpinat cu o constant sporită apreciere ca o operă clasică a literaturii contemporane”

* 1956: Gianpiero Combi (n. 20 noiembrie 1902, Torino, Piemont – d. 12 august1956) a fost un portar italian care a jucat întreaga carieră la Juventus FC.^[2]A fost căpitanul Italiei la Campionatul Mondial de Fotbal din 1934, pe care l-a și câștigat. Este considerat printre cei mai buni portari din anii '30^[3] alături de Ricardo Zamora și František Plánička.

·         1963: Simion Sanielevici, matematician român (n. 1870). Simion Sanielevici (n. 4 august 1870, Botoșani – d. 12 august 1963, Klagenfurt, Austria) a fost un academician român, de origine evreiască, matematician, membru de onoare (1948) al Academiei Române. Studii primare și liceale (1881-1889) la Botoșani, în primii ani de școală coleg cu Nicolae Iorga. Studiile universitare le-a urmat la Facultatea de Știinte a Universității din București, cu specializare la Paris. A efectuat cercetări importante în domeniul ecuațiilor diferențiale, integrale și integrofuncționale. A fost tatăl fizicianului Alexandru S. Sanielevici.

* 1964: Ian Lancaster Fleming (28 mai 1908 – 12 august 1964) a fost un scriitor și jurnalist britanic, cunoscut pentru crearea lui James Bond și elucidarea aventurilor acestuia în 12 romane și 2 povestiri scurte. Cu circa 100 de milioane de exemplare vândute în toata lumea, lucrările despre spionul britanic sunt incluse în lista celor mai bine vândute cărți. Fleming a mai scris două cărți și povestea pentru copii “Chitty-Chitty-Bang-Bang”.

În timp ce lucra pentru Divizia de Inteligență Navală în cel de-al Doilea Război Mondial, Fleming a fost implicat în plănuirea operațiunii „Goldeneye”. Serviciul lui militar din timpul războiului și cariera de jurnalist l-au ajutat în crearea fundalului și a detaliilor pentru nuvelele cu James Bond.

A fost însurat cu Ann Charteris, care divorțase de Esmond Harmsworth, viconte de Rothermere. Fleming și Charteris au avut un fiu, Caspar. Fleming a fost un fumător și băutor înrăit; a murit în 1964, la 56 de ani, din cauza unui atac de cord. Două dintre cărțile lui cu James Bond au fost publicate postum. James Bond a apărut în douăzeci și cinci de filme, și a fost jucat de șapte actori.

Fleming a fost mare bibliofil, el colecționând practic o întreagă librărie cu cărți, care, după părerea sa, „au fost începutul a ceva”, ele fiind astfel importante pentru istoria civilizației occidentale. Ele conțineau subiecte de istorie, știință, tehnologie. Circa 600 de cărți ale lui se păstrează la biblioteca Universității din Indiana, Statele Unite.

În 1952, se căsătorește cu Ann Charteris. În mai 1960, se întâlnește cu președintele Statelor Unite, John F. Kennedy, prin intermediul unui prieten, și este invitat la cină. După această întâlnire, Fleming îl discreditează pe Fidel Castro din lucrările sale.

În 1961, Fleming, mare iubitor de tutun (la 53 de ani, el obișnuia să fumeze până la 70 de țigări pe zi) și de alcool, suferă un atac de cord. La 12 august 1964, când fiul său Caspar împlinea 12 ani, se stinge din viață la Kent, Canterbury, din cauza unui alt atac. Este înmormântat în cimitirul din localitatea Sevenhampton, Wiltshire. Lângă el sunt înmormântați soția Ann, și fiul Caspar, care s-a sinucis, în anul 1975, în urma unei supradoze.

Lucrări:

• Casino Royale (1953)
• Live and Let Die (1954)
• Moonraker (1955)
• Diamonds Are Forever (1956)
• From Russia with Love (1957)
• The Diamond Smugglers (1957)^[4]
• Dr. No (1958)
• Goldfinger (1959)
• For Your Eyes Only (1960)
• Thunderball (1961)
• The Spy Who Loved Me (1962)
• On Her Majesty's Secret Service (1963)
• Thrilling Cities (1963)^[5]
• You Only Live Twice (1964)
• Chitty-Chitty-Bang-Bang (1964)^[6]
• The Man with the Golden Gun (1965)
• Octopussy and The Living Daylights (1966)

Ian Fleming

·        1965 - A decedat Constantin Kirițescu, om de știință, zoolog, publicist și istoric român (n. 1876).

Constantin Kirițescu – foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Constantin Kirițescu (n. 3 septembrie 1876 – d. 12 august 1965) a fost un om de știință, doctor în știintele naturii, membru al Academiei Române, zoolog, publicist și istoric român. A fost profesor la Liceul Sf. Sava. A contribuit la dezvoltarea învățământului secundar, a reprezentat țara noastră la Liga Națiunilor, în secția școlară (3/16). A fost membru fondator al Academiei de Științe din România. Este autorul monumentalei lucrari “Istoria războiului pentru Întregirea României: 1916-1919″, Editura Casei Școalelor, București, 1921, reeditare Editura Științifică și Enciclopedică, 1989.

·         1973: Walter Rudolf Hess, fiziolog elvețian, laureat al Premiului Nobel pentru Medicină (n. 1881)

·         1973: Karl Ziegler, chimist german, laureat al Premiului Nobel (n. 1898)

·         1979 - A murit, la Paris, scriitorul francez Gilbert Cesbron (n.13.01.1913).

·         1982: Henry Fonda (n. 16 mai 1905 – d. 12 august 1982) a fost un actor american de film. În 1982 a câștigat premiul Oscar pentru cel mai bun actor pentru rolul din Pe lacul auriu, în care a jucat alături fiica lui, Jane Fonda, și de Katharine Hepburn.

De la începutul carierei sale în 1935 și până la ultimele sale proiecte din 1981, Fonda a apărut în 106 filme, programe de televiziune și filme scurte.

Filmografie:

• 1936 Poteca pinului singuratic (The Trail of the Lonesome Pine), regia Henry Hathaway
• 1938 Jezebel, regia William Wyler
• 1940 Fructele mâniei (The Grapes of Wrath), regia John Ford
• 1946 Draga mea Clementina (My Darling Clementine), regia John Ford
• 1947 The Fugitive
• 1956 Război și pace (War and Peace), regia King Vidor
• 1957 12 oameni furioși (12 Angry Men)
• 1957 Steaua de tinichea (The Tin Star), regia Anthony Mann
• 1959 Warlock, regia Edward Dmytryk
• 1962 Ziua cea mai lungă (The Longest Day), r. Darryl F. Zanuck
• 1962 How the West Was Won, r. John Ford, Henry Hathaway, George Marshall
• 1968 A fost odată ȋn vest (C’era una volta il West / Once Upon a Time in the West), r. Sergio Leone
• 1976 Midway (Midway), regia Jack Smight
• 1981 Pe lacul auriu

Henry Fonda

* 1988: Jean-Michel Basquiat (n. 22 decembrie 1960 – d. 12 august 1988) a fost un artist plastic haitian-american.

·         1989 - A murit fizicianul american William B. Shockley, laureat al Premiului Nobel pentru Fizică pe 1956, împreună cu Walter H. Brittain şi John Bardeen pentru descoperirea tranzistorului (n.13.02.1910).

·         1992: John Milton Cage Jr., cunoscut mai ales ca John Cage (n. 5 septembrie 1912, Los Angeles, SUA^[11] – d. 12 august 1992 New York, SUA^[13]), a fost un compozitor, teoretician al muzicii, artist și filozof american. Pionier al nedeterminării în muzică, al muzicii electroacustice și al utilizării non-standard a instrumentelor muzicale, Cage a fost una dintre figurile cele mai importante ale avangardei artistice postume celui de-Al doilea război mondial.

Este considerat de critici ca fiind unul dintre cei mai importanți compozitori ai secolului 20.

John Cage

John Cage

* 1996: Viktor Amazaspovici Ambarțumian (armeană: Վիկտոր Համբարձումյան, rusă: Viktor Amazaspovici Ambarțumian; Амбарцумян, Виктор Амазаспович, n. 18 septembrie 1908, Tbilisi, Georgia — d. 12 august 1996, Byurakan, Armenia) a fost un om de știință armean sovietic cu diferite contribuții în cercetarea fizicii, fizica stelelor și nebuloaselor, astronomie, dinamica sistemelor stelare și cosmogonia stelelor și galaxiilor.

Membru al Academiei de Științe a Uniunii Sovietice și președinte al Uniunii Astronomice Internaționale, Ambarțumian este creditat drept fondatorul Observatorului din Biurakan.

Lucrările sale tratează diferite probleme de astronomie teoretică și astronomie stelară. A elaborat o nouă teorie a absorbției luminii în mediile nebuloase și a dovedit că stelele se nasc în grupuri, acest proces derulându-se și în prezent.

În 1930 s-a căsătorit cu Vera Feodorovna Klocihina.

În perioada 1939–1941, Ambarțumian a fost numit director la Observatorul Universității din Leningrad.

A introdus termenul de asociație stelară, în anul 1949.

Victor Ambarțumian este unul dintre marii astrofizicieni sovietici, foarte prodigios în anii 30 ai secolului XX, dar și după acești ani. A fost unul dintre cei mai cunoscuți astronomi și chiar fizician sovietici în acești ani. Lui Ambarțumian îi aparține o ipoteză larg cunoscută asupra nucleului galactic^[9], care ar consta dintr-un roi globular de stele foarte compact, care asigură luminozitatea observată a centrului Galaxiei. În anii 50 ai aceluiași secol, dar și în anii 60 concepția lui Ambarțumian a dominat în cercurile largi ale astronomilor, mai ales. Ulterior el s-a pronunțat împotriva găurilor negre, ca model al centrului galactic. Ambarțumian îi revine rolul de organizator principal și conducător științific al Observatorului astronomic din Armenia.

Viktor Amazaspovici Ambarțumian

·   2000 - A murit Loretta Young, actriță americană (n. 1913)

Loretta Young (n. 6 ianuarie 1913, Salt Lake City, Utah, SUA – d. 12 august 2000, Los Angeles, California) a fost o actriță americană de film, supranumită “Sfânta Loretta”, veterană a ecranului american ; (“Fiica fermierului”, “O noapte de neuitat”) laureată a Premiului Oscar.

·         2000 - A murit, la Paris, Serge Leibovici, psihiatru francez de origine română, unul dintre cei mai mari specialişti în psihiatria copilului.

·         2009: A decedat  Les Paul (n. Lester William Polsfuss, 9 iunie 1915),  chitarist american de jazz și muzică country, compozitor și inventator. A  fost un pionier în dezvoltarea chitarei electrice, care a făcut ca „sunetul de rock and roll să fie posibil”.

·         2014: Lauren Bacall (născută Betty Joan Perske; n. 16 septembrie 1924, New York City — d. 12 august 2014)^[5] a fost o actriță și fotomodelamerican. Părinții ei erau evrei imigranți, ale căror familii proveneau din Polonia, Franța, România și Germania. A fost căsătorită cu actorul Humphrey Bogart până la moartea prematură a acestuia. A decedat la 12 august 2014, în urma unui accident cerebral.

Bacall a lucrat ca model înainte de debutul ei în filmul To Have and Have Not (1944), în care a jucat în rol princpipal alături de Humphrey Bogart. A continuat să joace alături de Humphrey Bogart în The Big Sleep (1946), Dark Passage (1947) și Key Largo (1948), dar a jucat și în comedia romantică How to Marry a Millionaire (1953), alături de Marilyn Monroe și Betty Grable, Designing Woman (1957) cu Gregory Peck.

A câștigat Premiile Tony pentru Applause (1970) și Femeia Anului(1981). A câștigat și Globul de Aur și a fost nominalizată la Premiile Oscar pentru rolul ei din The Mirror Has Two Faces (1996).

Pe 21 mai 1945, Lauren Bacall s-a căsătorit cu Humphrey Bogart. Nunta și „luna de miere” au avut loc la Ferma Malbar, Lucas, Ohio. Căsătoria lor a luat sfârșit odată cu moartea actorului, în 1957.

Lauren Bacall a avut o relație cu Frank Sinatra. Într-un interviu, Bacall a declarat că ea a fost cea care a încheiat povestea de dragoste, însă în autobiografia ei a scris că Frank Sinatra ar fi fost cel care a pus punct relației, după ce presa aflase faptul că a cerut-o în căsătorie.

Bacall l-a întâlnit mai apoi pe Jason Robards. Nunta lor a fost, inițial, programată la Viena, Austria, pe 16 iunie 1961. Cu toate acestea, planurile lor au fost distruse după ce autoritățile austriece au refuzat să le acorde celor doi un certificat de căsătorie. Căsătoria le-a fost refuzată și în Las Vegas, Nevada. Pe 4 iulie 1961, cuplul a mers până în Ensenada, Mexic, unde s-au căsătorit. Cuplul a divorțat în 1969.

Lauren Bacall

Lauren Bacall în 1945

* 2017 - A murit Tudor Postelnicu, comunist român, șef al Securității și ministru de interne (n. 1931)

Tudor Postelnicu – foto: Agerpres (jurnalul.ro)

Tudor Postelnicu (n. 13 noiembrie 1931, Provița de Sus, Judeţul Prahova, România – d. 12 august 2017, București, România) a fost un demnitar comunist și general român. În 1977 a făcut parte din Comandamentul de reprimare a grevei minerilor din Valea Jiului. În 1978 a fost numit șef al Departamentului Securității Statului. În 1987 devine Ministru de Interne și membru al Comitetului Central al Partidului Comunist Român. Tudor Postelnicu a fost deputat în Marea Adunare Națională în sesiunile din perioada 1980 – 1989.

* 2019 - A murit Florin Halagian, jucător și antrenor român de fotbal (n. 1939)

Florin Halagian (n. 7 martie 1939,[1] București, România – d. 12 august 2019[2]) a fost un jucător și antrenor de fotbal român. Ca antrenor, a adus singurele titluri de campioană a României din palmaresul echipei FC Argeș cu care s-a impus în Divizia A în sezoanele 1971-72 și 1978-79. A mai câștigat titlul de campioană cu Dinamo București în sezonul 1991-92. A avut o contribuție importantă la construirea echipei de aur a Stelei, care a câștigat în 1986 Cupa Campionilor Europeni.Pe 25 martie 2008 a fost decorat de președintele României, Traian Băsescu pentru toată activitatea și pentru formarea tinerelor generații de campioni cu „Meritul sportiv Clasa a III-a”

• 2020: Gheorghe Gabor, politician român (n. 1942)
• 2022: Wolfgang Petersen, regizor de film german (n. 1941)
• 2022: Anne Heche, actriță americană (n. 1969)

Sărbători

·      *    În calendarul ortodox: Sf Mc Fotie și Anichit

· 

• Ziua internaţională a tineretului (ONU)

  În 1999, Adunarea Generală a Organizaţiei Naţiunilor Unite (ONU) a aprobat recomandarea făcută de Conferinţa mondială a miniştrilor responsabili pentru Tineret ca 12 august să fie declarată Ziua internaţională a tineretului. Potrivit ONU (www.un.org), Ziua internaţională a tineretului reprezintă un prilej de a sărbători şi a integra vocile, acţiunile şi iniţiativele tinerilor, precum şi implicarea lor semnificativă, universală şi echitabilă. Marcarea acestei zile va fi reprezentată de o discuţie gen podcast, alături de evenimente organizate independent în întreaga lume, care recunosc importanţa participării tinerilor la viaţa şi procesele politice, economice şi sociale.