3. /29 AUGUST 2023 - RELIGIE ORTODOXĂ, ARTĂ CULINARĂ - REȚETE DE POST PENTRU ASTĂZI

(+) Tăierea Capului Sf Proroc Ioan Botezătorul (Post)

Tăierea Capului Sfântului Proroc Ioan Botezătorul

• • 

    Tăierea Capului Sfântului Proroc Ioan Botezătorul

    Tăierea Capului Sfântului Proroc Ioan Botezătorul

• • 

    Tăierea Capului Sfântului Proroc Ioan Botezătorul

    Tăierea Capului Sfântului Proroc Ioan Botezătorul

Sfântul Ioan, Înaintemergătorul Mântuitorului, precum a fost înaintea Domnului său cu nașterea, tot așa i se cădea să fie înainte și cu moartea cea de bună voie a Aceluia pe Care L-a propovăduit pe pământ, zicând: „Vine Cel mai tare decât mine, în urma mea...”.

Sfântul Ioan, Înaintemergătorul Mântuitorului, precum a fost înaintea Domnului său cu nașterea, tot așa i se cădea să fie înainte și cu moartea cea de bună voie a Aceluia pe Care L-a propovăduit pe pământ, zicând: Vine Cel mai tare decât mine, în urma mea. Astfel a propovăduit venirea Domnului și sufletelor care erau ținute în iad ale sfinților strămoși, căci acum S-a arătat în lume Mesia Cel așteptat. Și precum Iisus Domnul Hristos avea să pătimească pentru păcatele oamenilor, tot așa și Mergătorul Său înainte a suferit moarte mucenicească pentru fărădelegea lui Irod.

Deci, aceasta s-a început astfel: Irod, care se numea Antipa, fiul lui Irod cel Mare, care a ucis pe pruncii cei din Betleem, fiind a patra odraslă rea a rădăcinii celei rele, care a stăpânit în Galileea, a luat mai întâi de soție pe fiica lui, Areta, împăratul Arabiei, și a petrecut cu ea multă vreme. Apoi, rănindu-se de frumusețea Irodiadei, femeia fratelui său, Filip, a luat-o pe ea de soție, învoindu-se astfel la pofta lui necurată. El, după dorința acelei desfrânate, a gonit pe femeia sa cea dintâi după lege și a luat-o pe ea, femeia fratelui său – împotriva legii; căci chiar de ar fi murit fratele lui, tot nu i se cădea s-o ia pe dânsa, fiindcă rămăsese fiica fratelui său cea născută dintr-însa. Legea poruncea ca numai pe femeia fratelui cea rămasă văduvă, s-o ia fratele cel viu, dacă fratele cel mort nu ar fi lăsat după sine fii. Însă sunt cei ce vorbesc cu dovedire, că pe când trăia Filip, fratele său, Irod i-a luat pe femeia lui și mare rău i-a făcut, făcându-se ca un răpitor desfrânat și amestecător de sânge.

Irod făcând o fărădelege ca aceasta, n-a suferit Sfântul Ioan Botezătorul, râvnitorul Legii lui Dumnezeu, defăimătorul păcatelor omenești și propovăduitorul pocăinței; ci mustra pe față pe Irod înaintea tuturor, ca pe un desfrânat și răpitor – apucătorul soției fratelui său –, și zicea: Nu ți se cade ție să ai de soție pe femeia lui Filip, fratele tău. Irod, nesuferind mustrările, a poruncit să arunce pe Ioan în temniță, legat cu lanțuri. Dar mai ales Irodiada se mânia asupra sfântului și voia ca îndată să-l ucidă; dar nu putea, oprind-o însuși Irod și păzind pe cel legat de femeia care sufla cu ucidere. Irod n-a voit să-l omoare, știind pe Ioan că este bărbat drept și sfânt, și pe care mai înainte îl asculta cu plăcere și luând aminte la cuvintele lui, multe le făcea bine și se temea să-l ucidă. El însă nu se temea așa de Dumnezeu, precum se temea de oameni, fiindcă evanghelistul Matei zice: Vrând să-l ucidă pe el, se temea de popor, căci îl avea ca pe un proroc. Ca poporul să nu se scoale asupra lui și să ridice tulburare, de aceea nu îndrăznea să dea la arătare spre moarte pe prorocul Ioan Botezătorul, cel iubit și cinstit de toți, ci îl chinuia pe dânsul numai prin închisoare, vrând să închidă gura cea netăcută a mustrătorului său.

Sfântul Ioan a stat în temniță multă vreme și se adunau la dânsul ucenicii lui, pe care el, învățându-i mult la viața cea îmbunătățită și după Legea lui Dumnezeu, îi încredința pe ei despre Mesia, Care venise acum în lume și la Care îi și trimitea pe dânșii, precum se povestește în Evanghelie. Ioan, auzind din închisoare despre lucrurile lui Hristos, a trimis pe doi din ucenicii săi ca să-L întrebe pe El: Tu ești Cel ce va să fie, sau să așteptăm pe altul? Nu doar că neștiind de El, a trimis ca să-L întrebe, căci cum nu-L știa pe Acela pe Care el L-a botezat? Cum nu știa el pe Sfântul Duh pe Care L-a văzut pogorându-se peste Iisus și a auzit glasul Tatălui mărturisindu-L, și el însuși L-a mărturisit, arătându-L cu degetul și zicând: Iată mielul lui Dumnezeu. Ci ca ucenicii lui să vadă minunile cele preaslăvite pe care le făcea Domnul Hristos și să se încredințeze despre El, că Acela este Cel ce a venit ca să mântuiască neamul omenesc.

După aceea a sosit ziua în care Irod se obișnuise a săvârși ziua nașterii sale. El a adunat pe boierii săi, pe voievozi, pe cei mai mari și pe toate căpeteniile Galileei, și le-a făcut un ospăț mare. La acest ospăț, fiica Irodiadei, jucând și placând lui Irod și celor ce ședeau cu dânsul, a cerut de la dânsul – după povața maicii sale cea rea – capul Sfântului Ioan Botezătorul. Deci, ea a câștigat ce a cerut, căci Irod se jurase ei să-i dea orice va cere, chiar și jumătate din împărăție. Ticălosul, nevrând să-și calce jurământul, nici să mâhnească pe jucătoare și pe nelegiuita ei mamă, a lepădat frica prin care se temea să ucidă pe Ioan, și, uitând sfințenia aceluia, s-a umplut de îndrăzneală spre vărsarea sângelui cel nevinovat; și, trimițând îndată pe călău în temniță, a poruncit să-i taie capul lui Ioan și să-l aducă pe tipsie.

Astfel, Mergătorul Înaintea lui Hristos a fost tăiat în temniță, noaptea târziu, pentru mustrarea fărădelegii lui Irod cu Irodiada. Sfântul Evanghelist Marcu povestește că acel ospăț urât s-a numit cină. Că zice: A făcut cină boierilor săi, care s-a prelungit până noaptea târziu, și după ce s-au îmbătat și s-au desfătat destul prin jucarea fetei celei fără de rușine, atunci s-a săvârșit acea nedreaptă ucidere. Deci, aducându-se pe tipsie capul Sfântului Ioan în mijlocul acelui ospăț, picurând încă sângele – precum spun unii –, acel cap a grăit aceleași cuvinte mustrătoare: Nu ți se cade să ai de soție pe femeia lui Filip, fratele tău! O, ce frică s-a făcut atunci celor ce erau de față la ospățul acela, când au văzut capul de om, aducându-se pe tipsie ca o mâncare și, curgând sângele, că mișcă încă buzele și grăiește cuvinte!

Jucătoarea, luându-l în mâini, fără temere l-a dus la maică-sa. Irodiada, luându-l, înțepa cu acul limba care mustra fărădelegea lor. Și, batjocorindu-l din destul, nu l-a dat să-l îngroape împreună cu trupul, pentru că se temea să nu învieze când se va lipi capul de trup, și să nu-i certe din nou. Deci, ucenicii lui, luând în noaptea aceea trupul cel scos din temniță, l-au îngropat în Sevastia; iar capul l-a îngropat Irodiada în curtea sa, în pământ adânc, la un loc ascuns și necinstit. Iar cum a fost luat de acolo, s-a scris pe 24 februarie, când se prăznuiește aflarea cinstitului lui cap.

După uciderea Sfântului Ioan Înaintemergătorul, acel ticălos Irod a făcut o altă răutate și mai mare, pentru că a batjocorit pe Domnul nostru Iisus Hristos, în vremea pătimirii Sale cea de bună voie pentru noi, precum grăiește de aceasta Evanghelistul Luca. Irod, cu ostașii săi, ocărind și batjocorind pe Iisus, L-a îmbrăcat în haină luminoasă și L-a întors la Pilat.

După acestea n-a zăbovit izbândirea lui Dumnezeu asupra ucigașului de proroc și a batjocoritorului lui Hristos; pentru că pe de o parte sângele lui Ioan striga către Dumnezeu asupra lui - precum de demult al lui Abel asupra lui Cain -, iar pe de alta, pe lângă alte fărădelegi, și batjocora făcută de dânsul Domnului, trăgea asupra lui vrednică pedeapsă de la Dumnezeu, dreptul Judecător.

Deci, nu după multă vreme, s-a lipsit de împărăție și de viață cu Irodiada și cu jucătoarea, pentru că Areta, împăratul Arabiei, voind să-și răzbune pentru necinstea și batjocura care s-a făcut fiicei lui, a adunat putere de oaste și s-a dus asupra lui Irod. Asemenea și Irod, adunându-și puterea sa, a ieșit împotriva lui Areta. Deci, fiind război tare din amândouă părțile, ostașii arabilor au biruit pe ai lui Irod, și i-a biruit cu tăiere mare, cazând toată puterea lui Irod, abia scăpând numai el singur. După aceea a fost lipsit de Cezarul Romei, de stăpânirea tetrarhiei sale și de toate bogățiile. El a fost trimis în surghiun împreună cu desfrânata și cu fiica ei, mai întâi în Lugdunum, cetatea Galiei, apoi de acolo a fost dus la Ilard, cetatea Spaniei.

Acolo s-a sfârșit în strâmtoare și în rea pătimire, văzând mai întâi moartea jucătoarei sale fiice care a pierit în acest chip: fiind vreme de iarnă, ea a voit să treacă râul, care se numea Sicoris, pentru o trebuință oarecare și, mergând pe gheață, s-a rupt gheața sub dânsa și s-a afundat până la grumaz. Dar prin dumnezeiască răzbunare, gheața i-a strâns grumazul foarte tare, încât atârna cu trupul în apă, iar capul îl avea pe gheață. Ea a stat așa spânzurata, până ce gheața cea ascuțită i-a tăiat grumazul. Deci, apa ducând pe sub gheață stârvul ei cel necurat, nu s-a aflat; iar capul i-a fost adus lui Irod și Irodiadei, precum odată se adusese capul Mergătorului Înainte; dar nu tăiat de sabie, ci de gheață. Așa a măsurat judecata cea dreaptă a lui Dumnezeu, jucătoarei care a fost pricinuitoare tăierii cinstitului cap al Sfântului Ioan.

După aceasta și acel nelegiuit ucigaș Irod cu spurcata Irodiada, au pierit cu zgomot; căci se povestește despre dânșii că i-au înghițit pământul de vii. Sfântul Ioan, precum în viața sa, tot așa și după sfârșit, a fost mergător înaintea lui Hristos, pentru că, apucând înainte de pogorârea în iad, a binevestit celor ce erau acolo pe Dumnezeu, Cel ce S-a arătat în trup și a veselit pe sfinții strămoși, cu care, după stricarea iadului, scoțându-se de acolo, după învierea lui Hristos, s-a învrednicit de multe cununi în cereasca Împărăție; ca un feciorelnic, ca un viețuitor în pustie, ca un învățător și propovăduitor, ca un proroc, ca un Mergător Înainte, ca un botezător și ca un mucenic. Cu ale cărui sfinte rugăciuni, să ne povățuiască și pe noi la calea adevăratei pocăințe și să ne învrednicească Împărăției cerești, Hristos, Domnul și Dumnezeul nostru, Căruia se cuvine slava împreună cu Tatăl și cu Sfântul Duh în veci. Amin.

De ce postim astăzi?

Biserica Ortodoxa pomeneste pe 29 august Taierea Capului Sfantului Proroc Ioan Botezatorul. Amintim ca Sfantul Ioan il mustrase pe Irod pentru traiul lui nelegiuit cu Irodiada, sotia fratelui sau. Din acest motiv, Irodiada il ura de moarte pe Ioan Botezatorul.

La un ospat, Salomeea, fiica Irodiadei, danseaza si il bucura atat de mult pe Irod, incat ii spune ca ii va da orice ii va cere, pana la jumatate din imparatia sa. La indemnul Irodiadei, Salomeea va cere capul Sfantului Ioan Botezatorul. O traditie spune ca dupa ce i-au adus capul lui Ioan, Irodiada a poruncit sa fie ingropat departe de trupul acestuia, de teama ca Sfantul Ioan Botezatorul sa nu invieze.

Ziua Taierii Capului Sfantului Ioan Botezatorul este zi de post aspru. In aceasta zi nu se face nicio dezlegare la mancare de dulce. Biserica ne indeamna sa postim in aceasta zi pentru a fi asemanatori lui Ioan care si-a petrecut viata in post si rugaciune.

Totodata ne cheama sa postim pentru a nu urma lui Irod, care din cauza ospatului fara masura, a cerut ca Salomeea sa-i danseze si drept rasplata i-a oferit capul Sfantului Ioan Botezatorul: "In tot chipul se cuvine sa fim noi in aceasta zi cu intristare si mahnire, si nu a avea placerea pantecelui, pentru viata cea infranata a sfantului si pentru varsarea lui de sange, cea prin necurata ucidere de catre Irod. Caci capul Inaintemergatorului a fost taiat la ospat din cauza jocurilor desfranatei dansatoare si din cauza imbuibarii pantecelui si junghierii si varsarii de sange de diferite vietati; iar noua nu se cuvine a manca nici una din aceste vietati, ca sa nu ne aratam a urma imbuibarilor lui Irod" (Minei pe August).

In concluzie, postul din ziua pomenirii mortii Sfantului Ioan Botezatorul nu se refera numai la intristarea adusa de uciderea lui. Sa nu uitam ca avem martiri care sunt sarbatoriti de Biserica fara ca ziua lor de pomenire sa fie zi de post. Preafericitul Parinte Patriarh Daniel intr-una din predicile sale a afirmat ca "Postul din aceasta zi are si scopul sa ne aminteasca faptul ca neinfranarea de la patimile trupesti intra in conflict cu dreptatea si sfintenia sau poate chiar duce la uciderea unor oameni nevinovati".

Pentru linistea acelor crestini, care din motive binecuvantate, nu se pot abtine de la mancarea de dulce in aceasta zi si nici nu pot urma recomandarea Bisericii de a manca fara ulei, adica o mancare cat mai uscata, Sfantul Ioan Gura de Aur spune: "Stapanul nostru e bland si cu omenie, nu ne cere nimic peste puterile noastre."

ARTĂ CULINARĂ - REȚETE DE POST PENTRU ASTĂZI

A.   GUSTĂRI

Drob de vinete şi dovlecei

2 vinete,

2 dovlecei,

1 ardei gras: verde, roşu, galben,

3 cepe potrivite,

pesmet,

3 linguri amidon,

sare,

piper,

mirodenii în funcţie de gust: mărar, tarhon, pătrunjel,

margarină,

ulei,

pastă de roşii după gust, dar nu prea multă

Vinetele şi dovleceii se curăţă de coajă, se taie în rondele şi se călesc în ulei, se pun apoi la scurs.

Ceapa se taie mărunt şi se căleşte bine, se scurge de ulei şi se lasă să se răcească.

Ardeii se toacă în bucăţele mici - este bine ca ardeiul să fie de mai multe culori pentru că dau un aspect foarte frumos. Toate ingredientele se amestecă, se adaugă sare, piper, mirodenii după gust, amidonul şi 2 linguri de pesmet, pasta de roşii.



O tavă de chec se unge cu margarină şi se tapetează cu pesmet, mult pesmet, să fie ca o peliculă, şi se adaugă compoziţia şi deasupra se presară pesmet. Eu folosesc pesmet măcinat mai mare deoarece acesta dă impresia unei reţele de păianjen.

Se coace la foc mic până se rumeneşte uşor, se răstoarnă şi se lasă să se răcească, se taie în felii ca pe chec.

Este foarte aspectoasă datorită culorii vii a ardeiului care se păstrează în timpul coacerii. Pentru perioada de post este bună deoarece este săţioasă.

B.   SALATE

Salată de dovlecei

dovlecei
ulei
sare
oţet balsamic
usturoi (2, 3 căţei)

Dovleceii întregi se spală cu apă rece. Se taie felii, se presară cu sare mare şi se lasă aşa cam 30 minute. Apoi se prăjesc în ulei încins, până devin aurii pe ambele părţi.

Se scot pe o farfurie, fără a se scurge bine de uleiul în care au fost prăjiţi, în aşa fel încât un pic de ulei să ajungă şi în farfuria în care se prepară salata. Peste dovlecei se pun apoi: usturoiul tăiat felii, sarea şi un pic de oţet (balsamic) şi se amestecă.

Se acoperă cu un capac şi se lasă aşa încă 30 minute.

Salata de dovlecei se poate consuma atât caldă cât şi rece.

 

C.   SOSURI

La meniurile de azi nu e necesar să preparăm separat sosuri.

 

D.   BORŞURI, SUPE, CREME DE LEGUME

Ciorbă de dovlecei

Cantităţile de legume sunt în funcţie de oală, să zicem pentru o oală de 5 l cu aproximaţie:

-ardei verde şi/sau roşu şi/sau galben 1-2 bucăţi

-ceapă 1 mare pentru ciorba la fiert şi 1 medie la sfârşit

-rădăcină de ţelină 1 jumate

-albitură 1 bucată

-morcovi 2 bucăţi

-cartofi 4 medii

-verdeaţă: pătrunjel, leuştean câte o legatură din fiecare

-dovlecei 2-3 bucăţi

-bulion

-borş

-sare,

-ulei

Varianta 1: Se taie ardeiul, o jumate de ceapă mare, ţelina, albitura, morcovii şi se călesc puţin în ulei de măsline. Se călesc la foc mic, cât să se mai înmoaie morcovul. Se adaugă şi celelalte ingrediente mai puţin dovlecelul + apa cât cuprinde. Se lasă la fiert cât să se fiarbă legumele, ca etalon se verifică dacă s-a fiert ardeiul. Se adaugă bulion, borş şi dovleceii şi se lasă la fiert până când se fierb dovleceii. Se pune şi verdeaţa. La sfârşit, înainte de a stinge focul, se rade ceapa medie pe partea cea mai fină a răzătoarei şi se adaugă. Imediat după aceea se stinge focul şi se mai adaugă nişte verdeaţă de aspect. Poftă bună!

Varianta 2: Se pun toate legumele la fiert mai puţin dovleceii şi la sfârşit când aproape s-au fiert se adaugă borş, bulion, dovlecei, verdeaţă şi se lasă să mai fiarbă. La sfârşit, înainte de a stinge focul, se rade ceapa aceia medie şi se adaugă. Imediat după aceea se stinge focul şi se mai adaugă nişte verdeaţă de aspect.

Mod de servire: caldă.

 

E.    MÂNCĂRURI

Chifteluţe de cartofi cu sos de roşii

5-6 cartofi,

4-5 căţei de usturoi,

făină,

ulei,

2 roşii,

o ceaşcă mică de bulion,

1 ceapă,

busuioc,

1 gogoşar (ardei)

verdeaţă,

vegeta,

sare,

piper.

Cartofii se fierb în coajă. După ce s-au răcit se dau prin răzătoarea mare, se adaugă usturoiul pisat, o lingură de vegeta, o lingură de făină şi se amestecă. Se ia cu o lingură din compoziţie, se dă forma unei chiftele, se dă prin făină şi se prăjeşte în ulei încins.

Pentru sos: ceapa şi ardeiul se curăţă, se taie mărunt şi se călesc 5 minute în ulei. Se adaugă roşiile decojite, tăiate felii, bulionul, sare piper, vegeta, busuioc. Se fierbe 10 minute.

 

F.    DULCIURI

Îngheţată de mere verzi

 

- 4 mere
- zahăr după gust ( cam 1 lingură pentru fiecare măr )
- 100 ml frişcă lichidă vegetală

Merele spălate şi tăiate cu coajă cu tot în bucăţi se fierb în apă sau se coc la microunde în vasul cu capac. Când s-au înmuiat se scurg de zeama lăsată (varianta microunde) sau de apa în care au fiert şi se mixează până să devină un piure. Se adaugă zahărul şi se amestecă. Apoi frişca vegetală bătută şi se pune totul în forme la congelator.