6. /15 AUGUST 2023 - TEATRU/FILM
SICĂ ALEXANDRESCU
| Sică Alexandrescu | |
 | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut |  București, România |
| Decedat | (76 de ani) Cannes, Provence-Alpes-Côte d'Azur, Franța |
| Cetățenie |  România |
| Ocupație | regizor de teatru regizor[*] |
| Limbi vorbite | limba română |
| Activitate | |
| Premii | Ordinul Muncii () Ordinul Meritul Cultural () |
Modifică date / text  | |
Vasile (Sică) Alexandrescu (n. , București, România – d. , Cannes, Provence-Alpes-Côte d'Azur, Franța) a fost un regizor român format la școala realistă a lui Paul Gusty.
A montat comedii ale lui Gogol și Goldoni și lucrări dramatice românești și rusești dintre care fac parte „O chestiune personală” de Alexandru Stein, „Anii negri” de Aurel Baranga și N. Moraru. A fost prim regizor artistic la Teatrul Național "I. L. Caragiale". A fost de două ori laureat al Premiului de Stat.
În anii 1940 a reușit să întrunească toate teatrele importante din București, realizând - fie ca regizor sau ca director de teatru - spectacole cu distribuții extraordinare, în care chiar și rolurile mici erau ținute de mari actori. Între ele:
- „Azilul de noapte” (Gorki), cu: Tony Bulandra, George Vraca, Gheorghe Storin, Romald Bulfinski, Beate Fredanov, Jules Cazaban, Dina și Tanți Cocea, Ion Morțun, Ion Talianu, Agnia Bogoslava, Fifi Harand
- „Tâlharii” (Schiller), cu: George Vraca, Mihai Popescu, Dina Cocea, Cristofor Etterle, Ion Iancovescu, Ciprian
- O noapte furtunoasă (Caragiale), cu: Alex. Giugaru, Florica Demion, Leny Caler, Ion Iancovescu, Gheorghe Timică, Silvia Dumitrescu-Timică.
Distincții[modificare | modificare sursă]
Prin Decretul nr. 43 din 23 ianuarie 1953 al Prezidiului Marii Adunări Naționale a Republicii Populare Romîne, regizorului Sică Alexandrescu i s-a acordat titlul de Maestru Emerit al Artei din Republica Populară Romînă „pentru merite deosebite, pentru realizări valoroase în artă și pentru activitate merituoasă”.[1] Ulterior (între 1955 și 1960), a primit și titlul de Artist al Poporului.
A fost distins cu Ordinul Muncii clasa I (1952) „pentru munca depusă cu ocazia «Centenarului Caragiale»”,[2] cu Ordinul Meritul Cultural clasa I (1967) „pentru activitate îndelungată în teatru și merite deosebite în domeniul artei dramatice”[3] și cu Ordinul Steaua Republicii Socialiste România clasa a II-a (1971) „pentru merite deosebite în opera de construire a socialismului, cu prilejul aniversării a 50 de ani de la constituirea Partidului Comunist Român”.[4]
Teatrul din Brașov îi poartă numele.[5]
Filmografie[modificare | modificare sursă]
Regizor[modificare | modificare sursă]
- O scrisoare pierdută (1954) - în colaborare cu Victor Iliu
- Bădăranii (1960) - în colaborare cu Gheorghe Naghi
Scenarist[modificare | modificare sursă]
- Bădăranii (1960) - în colaborare cu Mircea Ștefănescu
Consultant[modificare | modificare sursă]
- Telegrame (1960)
Operă literară[modificare | modificare sursă]
- Caragiale în timpul nostru, București (1962)
- Un comediant și o fată de familie, București (1967)
- Cu teatrul românesc peste hotare, București (1968)
- General la patru ani, București (1969)
- Povestiri. Marea și mica bătălie teatrală, București (1970)
- Tovarășul meu de drum, tutunul, București (1973)
- Un drum în teatru, București (1980)
Traduceri[modificare | modificare sursă]
- O zi de odihnă de Valentin Kataev, București (1948) în colaborare cu Aurel Baranga
- Cavalerul din Olmedo de Lope de Vega, București (1949) în colaborare cu Aurel Baranga
- Revizorul de N.V. Gogol, București (1952) în colaborare cu Gabriela Leonte
- Fiica omului de Jean de Beer, București (1958)
- Cei șapte frați de Aleksis Kivi, București (1963)
Farsa „Birlic”[modificare | modificare sursă]
In 1934 Tudor Mușatescu a tradus și adaptat o farsă a autorilor vienezi Franz Arnold și Ernst Bach, pe care regizorul Sică Alexandrescu a pus-o în scenă la deschiderea primei stagiuni a Teatrului Vesel din București. Pe afiș spectacolul a apărut cu titlul „Birlic”. Acțiunea farsei a fost plasată în nordul Moldovei, eroul principal fiind contabilul Costache Perjoiu, poreclit Birlic, din Fălticeni. Rolul lui Costache Perjoiu a fost încredințat tânărului actor Grigore Vasiliu, care a rămas și el ulterior cu porecla Birlic. Numele „Birlic” este de origine turcească („birlik”), însemnând „as la jocul de cărți”.
Însurătoare sau Căsătoria cu Birlic, Dem Rădulescu 🎭 Teatru Radiofonic Subtitrat
| Klára Sebők | |
 | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născută | (80 de ani)[1][2] Vlăhița, Regatul Ungariei |
| Căsătorită cu | Sándor Héjja[*] |
| Cetățenie | România Ungaria |
| Ocupație | actriță |
| Limbi vorbite | limba română limba maghiară |
| Alma mater | Universitatea de Arte din Târgu Mureș |
| Alte premii | |
| Aase-díj[*] (2005) | |
| Prezență online | |
| Modifică date / text | |
Klára Sebők (cunoscută și ca Maria Clara Sebők, n. , Vlăhița, Regatul Ungariei, azi în județul Harghita, România) este o actriță română de etnie maghiară.
A absolvit Institutul de Teatru „Szentgyörgyi István” din Târgu Mureș în 1967, avându-i colegi de promoție pe Ildikó Bartis, János Bratescu, Ildikó Kiss (Törék), László Mátray, Elemér Siklódy, Sándor Técsy și Miklós Tóth Páll.[3] După absolvirea studiilor, a fost repartizată la Teatrul Maghiar de Stat din Satu Mare.[3]
Roluri în piese de teatru[modificare | modificare sursă]
Numărul rolurilor interpretate potrivit evidențelor teatrale este de 46.[4]
- Lajos Barta: Zsuzsi — Zsuzsi
- Anton Cehov: Trei surori — Anfisa
- Euripide – Jean-Paul Sartre – Gyula Illyés: Troienele — Elena
- István Kocsis: Coroana este din aur — regina Maria Stuart
- Károly Kós: Budai Nagy Antal — Anna Bese
- László Lőrinczi: Iubitul — Ágnes
- Arthur Miller: După cădere — Maggie
- Zsigmond Móricz: Nu pot trăi fără muzică — Veronika
- Zsigmond Móricz: Rubedeniile — mătușa Kati
- Péter Nádas: Întâlnirea — Mária
- William Shakespeare: Antoniu și Cleopatra — regina Cleopatra
- William Shakespeare: Hamlet — Gertruda, regina Danemarcei, mama lui Hamlet
- András Sütő: Cain și Abel — Arabella
- András Sütő: Floriile unui geambaș — Lisbeth
- András Sütő: Nunta din Susa — Roxané
- Mihály Vörösmarty: Csongor și Tünde — Ilma
Filmografie[modificare | modificare sursă]
- Cartierul veseliei (1965)
- Ítélet (1970) — Teréz
- Mihai Viteazul (1971) — arhiducesa Maria Cristina de Graz
- Atunci i-am condamnat pe toți la moarte (1972) — Clara
- Conspirația (1973) — Iuliana Varga
- Departe de Tipperary (1973) — Iuliana Varga
- Capcana (1974) — Iuliana Varga
- Holnap lesz fácán (1974)
- Agentul straniu (1974) — Alisa
- Bietul Ioanide (1980)
- Al treilea salt mortal (1980) — Isabelle
- Kisváros (serial TV, 1998) — episoadele „Infarktus a postán” și „A rajongó”
- Sobri (2002) — doamna Kasznár
- Kivilágos kivirradtig (film TV, 2005) — doamna Péchy
| Mircea Plângău | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | 1955 Corlate, România |
| Decedat | 15 august 2017 (62 de ani) București, România |
| Cetățenie | România |
| Ocupație | regizor de film |
| Limbi vorbite | limba română |
| Prezență online | |
| Modifică date / text | |
Mircea Plângău (n. 1955 – d. [1]) a fost un regizor român.
Filmografie[modificare | modificare sursă]
Regizor[modificare | modificare sursă]
- Secretul lui Bachus (1984) - asistent de regie
- Ciuleandra (1985) - asistent de regie
- Noi, cei din linia întâi (1986) - asistent de regie
- François Villon – Poetul vagabond (1987) - asistent de regie
- Zîmbet de Soare (1988) - regizor secund
- Mircea (1989) - regizor secund
- Tusea și junghiul (1992) - regizor secund
- Liceenii în alertă (1993) - regizor
- Timpul liber (1993) - regizor secund
- Stare de fapt (1995) - regizor secund
- Femeia în roșu (1997) - regizor secund
- Triunghiul morții (1999) - regizor secund
Actor[modificare | modificare sursă]
- Această lehamite (1994)
| Septimiu Sever (actor) | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | [1] Turda, Cluj, România |
| Decedat | (91 de ani) Montréal, provincia Québec, Canada |
| Cetățenie | România |
| Ocupație | actor |
| Limbi vorbite | limba română |
| Prezență online | |
| Modifică date / text | |
Septimiu Sever (n. 30 aprilie 1926, Turda – d. 15 august 2017, Montréal, Canada) a fost un actor român de teatru și film.
A absolvit în 1947 Academia Regală de Muzică și Artă Dramatică din București, clasa Marioarei Voiculescu. În 1948 a fost angajat la Teatrul Dramatic „Radu Stanca” din Sibiu iar din 1949 a fost angajat la Teatrul Bulandra din București.[2]
A jucat în spectacole și pe scenele Teatrului Național din București, Teatrului Național din Cluj, Teatrului Mic din București și Teatrului „Ion Creangă” din București.[2]
În anul 1971, împreună cu soția sa, Erastia Peretz (care fusese aleasă Miss România în 1931, pe când avea 17 ani[3]), a emigrat în Franța.
În 1972 s-a mutat în Canada, unde s-a stabilit la Montréal. În Canada a jucat în filme ale televiziunii canadiene francofone. De asemenea, a ajutat la punerea în scenă a unor piese la Teatrul de Vară și a primit câteva roluri la Radio-Canada.[4]
Distincții[modificare | modificare sursă]
- laureat al Premiului de Stat (ante 1955)[5]
- titlul de artist emerit (1962)[6]
- Ordinul Meritul Cultural clasa a III-a (1967) „pentru merite deosebite în domeniul artei dramatice”.[7]
Filmografie[modificare | modificare sursă]
- Mitrea Cocor (1952) - Mitrea Cocor
- Citadela sfărâmată (1957)
- La vârsta dragostei (1963)
- De-aș fi... Harap Alb (1965)
- Dacii (1967)
- Mihai Viteazul (1971) - Radu Buzescu
- Grand-papa (1976)
- Faut le faire (1977)
- Passe-Partout (1977-) (1 épisode)
- Jeunes en liberté (I) (1979)
- Jeunes en liberté (II) (1980)
- Marisol (1983)
- Le matou (1985)
- Sophie, Lilianne et Normand (1986)
- Manon (1987)
- La source du mal (1988)
- Rachel et Réjean Inc. (1988)
- Un signe de feu (1991)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu