MATERIALE SELECȚIONATE PENTRU ASTĂZI

6./26 AUGUST 2023 - POEZIE

DOMNICA DRUMEA

Domnica Drumea (n. 26 august 1979, Râmnicu-Vâlcea) este poetă și traducătoare. Locuiește în București.

Ca stil literar și ca dată a debutului face parte din Generația douămiistă.^[1]

Date personale
Domnica Drumea
Născută	26 august 1979 Râmnicu-Vâlcea
Naționalitate	română
Cetățenie	română
Ocupație	traducătoare
Studii	Universitatea București, Facultatea de Litere, secția Română-Engleză
Activitatea literară
Limbi	română
Mișcare/curent literar	Fracturism
Specie literară	poezie
Operă de debut	Crize (2003)
Opere semnificative	Not for sale (2009); Vocea (2014)
Note
Premii	2003 - Premiul pentru debut al Asociației Scriitorilor din București; 2010 - Premiul Fundației „Andrei Bantaș” pentru traduceri din limba engleză
Modifică date / text

Educație[modificare | modificare sursă]

În 2002 a absolvit Facultatea de Litere din cadrul Universității București, secția Română-Engleză.^[2]

Activitate[modificare | modificare sursă]

În anul 2000 a înființat, împreună cu Marius Ianuș, Cenaclul „Litere 2000”, iar în 2002 revista Fracturi.^[3]

A publicat poezii în volumul colectiv 40238 Tescani, Editura Image, București, 2000 (alături de Marius Ianuș, Mircea Cărtărescu, Florin Iaru, Ioana Nicolaie, Doina Ioanid, Cecilia Ștefănescu și Ioan Godeanu).^[4]

A debutat în 2003 cu volumul Crize.^[5]

Poemele sale au fost traduse în engleză, franceză, suedeză, cehă, slovenă. A fost publicată în revista Steaua.^[6]

În 2009 i-a apărut al doilea volum, Not for sale.^[7]

În 2014 a publicat cel de-al treilea volum de poezii, Vocea.^[8] Acest volum a fost ales pentru cea de-a treia ediție a Galei „Poezie de 10! Cele mai bune cărți de poezie ale anului 2014”.^[9]

În septembrie 2016 a reprezentat România, împreună cu Miruna Vlada, la Festivalul Internațional de Poezie „Meridian" de la Cernăuți.^[10]

A participat la Festivalul Internațional de Literatură și Traducere Iași - FILIT în 2018.^[11]

A participat la ediția din 2019 a proiectului „Poezia în oraș" organizat la Varșovia, co-organizator al acestei manifestări fiind Institutul Cultural Român de la Varșovia.^[12]

În august 2021 a fost invitată la evenimentul cultural destinat lansării ediției în limba română a volumului Noapte credincioasă și virtuoasă de Louise Glück, carte recompensată în 2014 cu National Book Award, apărută în limba română în traducerea lui Bogdan-Alexandru Stănescu.^[13] Evenimentul s-a desfășurat la Muzeul Național al Literaturii Române din București.^[14]

Volume[modificare | modificare sursă]

Crize, Editura Vinea (2003)
Not for sale (Editura Cartea Românească, 2009)
Vocea (Editura Charmides, 2014)

Traduceri[modificare | modificare sursă]

Portocala mecanică de Anthony Burgess (împreună cu Carmen Ciora), Editura Humanitas, 2003
Primăvara la Roma a doamnei Stone de Tennessee Williams, Editura Humanitas, 2003
Răsfrângeri într-un ochi de aur de Carson McCullers, Editura Humanitas, 2003
Factotum de Charles Bukowski, Editura Polirom, 2004
Clubul Norocoaselor de Amy Tan, Editura Polirom, 2005
Sub piele de Michel Faber, Editura Humanitas, 2005
Cartea Codurilor de Simon Singh, Editura Humanitas, 2005^[10]
Howl și alte poeme, Antologie 1947-1997 de Allen Ginsberg (împreună cu Petru Ilieșu), Editura Polirom, 2010^[9]

Premii literare[modificare | modificare sursă]

Revista România literară i-a acordat Premiul de Debut în anul 2003 pentru volumul Crize.^[15]

În 2010 Uniunea Scriitorilor din România i-a acordat Domnicăi Drumea și lui Petru Ilieș Premiul Fundației „Andrei Bantaș” pentru traduceri din limba engleză, pentru Howl și alte poeme de Allen Ginsberg (2010).^[16]

Volumul Vocea a fost nominalizat la premiile Observatorului Cultural pentru aparițiile editoriale din 2014.^[17]

^]GUILLAUME APOLLINAIRE

Date personale
Guillaume Apollinaire
0:48 Apollinaire (left) and André Rouveyre, 1914.
Nume la naștere	Wilhelm Albert Włodzimierz Apollinaris de Wąż-Kostrowicky
Născut	26 august 1880^[1]^[2]^[3]^[4] Roma, Regatul Italiei^[5]
Decedat	9 noiembrie 1918 (38 de ani)^[1]^[2]^[3]^[4] Paris, Franța^[6]
Înmormântat	Cimitirul Père-Lachaise^[7]
Cauza decesului	cauze naturale (gripa spaniolă)
Căsătorit cu	Amélia Kolb[*]^[8]
Cetățenie	Franța (9 martie 1916–)^[9]
Ocupație	poet scriitor dramaturg critic de artă diarist[] storyteller[] critic literar[] desenator[]
Locul desfășurării activității	Paris (1898–1918)^[10] Belgia (1901–1902)^[10] Germania (1901–1902)^[10] Țările de Jos (1901–1902)^[10]
Limbi vorbite	limba franceză^[11] limba italiană limba valonă
Studii	Colegio Niño Jesús de Praga[*] ()
Limbi	limba franceză
Specie literară	Vers alb
Note
Premii	mort pour la France[*]
Semnătură

Prezență online
Internet Movie Database
Modifică date / text

Guillaume Apollinaire, pseudonimul literar al lui Wilhelm Albert Vladimir Apollinaris de Kostrowitzky, (n. 26 august 1880, Roma - d. 9 noiembrie 1918, Paris) a fost poet, prozator și critic de artă, participant activ și precursor al unora din importantele mișcări artistice ale secolului XX, așa cum sunt dadaismul, modernismul și suprarealismul.

Biografie, viață artistică[modificare | modificare sursă]

Reprezentant notoriu al avangardei artistice de la începutul secolului XX, reformator al limbajului poetic, dadist, modernist și precursor al suprarealismului, născut la Roma, în 1880, dintr-o mamă nobilă poloneză (dar cu o identitate a tatălui incertă), viitorul critic de artă Apollinaire a urmat școala la Monaco, Cannes și Nisa.

Activitate artistică[modificare | modificare sursă]

Publică primele poezii în 1897 sub pseudonimul Guillaume Macabre. Sosește în 1899 la Paris pentru a exercita diverse meserii, de la cea de funcționar bancar la aceea de profesor particular. Împreună cu unul din elevii lui petrece un timp în Renania (Germania). Acolo, pe frumoasa vale a Rinului, se pare că și-a descoperit înzestrarea pentru poezie. Se stabilește definitiv la Paris în 1903, unde își începe colaborările literare în diverse publicații, după ce - încă din 1902 - își vădise talentul de critic de artă în paginile revistei "L'Européen", unde publicase eseuri despre operele de artă admirate în muzeul din Nürnberg. Devine în scurtă vreme unul dintre cei mai populari membri ai comunității artistice a Parisului, client obișnuit al localurilor "Le bateau lavoir" și "Le lapin agile" din Montmartre.

Printre prietenii și colaboratorii săi se vor număra Pablo Picasso, Jean Cocteau, Alfred Jarry, Erik Satie, Ossip Zadkine, Max Jacob ș.a. Își câștigă pâinea lucrând la o bancă, dar pentru a-și rotunji veniturile începe să scrie romane erotice (pe care le numește pornographiques et alimentaires). Colaborează la reviste literare în care îi apar poemele în proză, publicate mai târziu în volumul de debut, L'enchanteur pourrissant (1909, cu xilogravuri de André Derain).

Atras de pictură, îi aduce în atenția publicului pe Picasso, Douanier Rousseau, Henri Matisse și Georges Braque. Asistă la nașterea cubismului și devine unul dintre animatorii și teoreticienii curentului, fapt consfințit în 1913 de eseul Les peintres cubistes, apărut în revista de sub conducerea lui "Les Soirées de Paris". Apollinaire propune termenul de "orfism" pentru a descrie tendința către abstracția absolută în pictura lui Robert Delaunay, termen care i se putea aplica la fel de bine și lui, ținând seama de prima sa culegere de poeme din 1911 intitulată Le Bestiaire ou Cortège d'Orphée. Tot în 1913 apare volumul care îl consacră, Alcools, în care adună cele mai reușite poeme scrise între 1898 și 1912, suprimând punctuația pentru a nu stânjeni discursul liric, angajat în epopeea libertății expresiei.

În 1907, Picasso i-o prezentase pe Marie Laurencin, pictoriță de talent, ale cărei opere pot fi văzute la muzeul "Orangerie" din Paris, prin care se va lega, printr-o iubire pătimașă, tot mai temeinic de lumea artelor.

Primul război mondial[modificare | modificare sursă]

În 1914 se înrolează, iar în 1916 este rănit grav la cap de o schijă de obuz și este supus unei trepanații craniene.

În același an apare Le poète assassiné, o culegere de nuvele și povestiri mythiques et autobiographiques. În 1917 pune în scenă piesa Les mamelles de Tirésias, pe care o definește, vizionar, "dramă suprarealistă", piesă care va face subiectul unei opere a compozitorului Francis Poulenc (1947). Continuă să colaboreze la revistele de avangardă literară ale vremii și publică manifestul artistic L'Esprit nouveau et les poètes.

În ianuarie 1918 suferă o congestie pulmonară care îi șubrezește și mai mult sănătatea. În luna aprilie a aceluiași an, apare Calligrammes, o culegere de Poèmes de paix et de guerre, poèmes conversations, idéogrammes lyriques, însoțite de câteva scrisori de pe front (corespondența din această perioadă va fi publicată integral abia în 1947 sub titlul Poèmes à Lou).

Moare pe 9 noiembrie 1918, fiind victimă a marii epidemii de gripă spaniolă. Este înmormântat la cimitirul Père Lachaise din Paris.

În România[modificare | modificare sursă]

În România, Apollinaire a avut mulți admiratori printre scriitorii de avangardă din perioada de după primul război mondial. În 1968 apare o ediție bilingvă cu o selecție a poemelor lui Apollinaire în traducerea lui Mihai Beniuc. În 1971, Editura "Univers" publică în îngrijirea lui Virgil Teodorescu o remarcabilă culegere din textele lui Guillaume Apollinaire, traduse de Leonid Dimov, Ion Caraion, Vasile Nicolescu, Tașcu Gheorghiu, Gellu Naum, Virgil Teodorescu, Dumitru Țepeneag, Ștefan Augustin Doinaș, Mihai Beniuc.