7. /6 AUGUST 2023 - GÂNDURI PESTE TIMP
SICĂ ALEXANDRESCU
| Sică Alexandrescu | |
 | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut |  București, România |
| Decedat | (76 de ani) Cannes, Provence-Alpes-Côte d'Azur, Franța |
| Cetățenie |  România |
| Ocupație | regizor de teatru regizor[*] |
| Limbi vorbite | limba română |
| Activitate | |
| Premii | Ordinul Muncii () Ordinul Meritul Cultural () |
Modifică date / text  | |
Vasile (Sică) Alexandrescu (n. , București, România – d. , Cannes, Provence-Alpes-Côte d'Azur, Franța) a fost un regizor român format la școala realistă a lui Paul Gusty.
A montat comedii ale lui Gogol și Goldoni și lucrări dramatice românești și rusești dintre care fac parte „O chestiune personală” de Alexandru Stein, „Anii negri” de Aurel Baranga și N. Moraru. A fost prim regizor artistic la Teatrul Național "I. L. Caragiale". A fost de două ori laureat al Premiului de Stat.
În anii 1940 a reușit să întrunească toate teatrele importante din București, realizând - fie ca regizor sau ca director de teatru - spectacole cu distribuții extraordinare, în care chiar și rolurile mici erau ținute de mari actori. Între ele:
- „Azilul de noapte” (Gorki), cu: Tony Bulandra, George Vraca, Gheorghe Storin, Romald Bulfinski, Beate Fredanov, Jules Cazaban, Dina și Tanți Cocea, Ion Morțun, Ion Talianu, Agnia Bogoslava, Fifi Harand
- „Tâlharii” (Schiller), cu: George Vraca, Mihai Popescu, Dina Cocea, Cristofor Etterle, Ion Iancovescu, Ciprian
- O noapte furtunoasă (Caragiale), cu: Alex. Giugaru, Florica Demion, Leny Caler, Ion Iancovescu, Gheorghe Timică, Silvia Dumitrescu-Timică.
Distincții[modificare | modificare sursă]
Prin Decretul nr. 43 din 23 ianuarie 1953 al Prezidiului Marii Adunări Naționale a Republicii Populare Romîne, regizorului Sică Alexandrescu i s-a acordat titlul de Maestru Emerit al Artei din Republica Populară Romînă „pentru merite deosebite, pentru realizări valoroase în artă și pentru activitate merituoasă”.[1] Ulterior (între 1955 și 1960), a primit și titlul de Artist al Poporului.
A fost distins cu Ordinul Muncii clasa I (1952) „pentru munca depusă cu ocazia «Centenarului Caragiale»”,[2] cu Ordinul Meritul Cultural clasa I (1967) „pentru activitate îndelungată în teatru și merite deosebite în domeniul artei dramatice”[3] și cu Ordinul Steaua Republicii Socialiste România clasa a II-a (1971) „pentru merite deosebite în opera de construire a socialismului, cu prilejul aniversării a 50 de ani de la constituirea Partidului Comunist Român”.[4]
Teatrul din Brașov îi poartă numele.[5]
Filmografie[modificare | modificare sursă]
Regizor[modificare | modificare sursă]
- O scrisoare pierdută (1954) - în colaborare cu Victor Iliu
- Bădăranii (1960) - în colaborare cu Gheorghe Naghi
Scenarist[modificare | modificare sursă]
- Bădăranii (1960) - în colaborare cu Mircea Ștefănescu
Consultant[modificare | modificare sursă]
- Telegrame (1960)
Operă literară[modificare | modificare sursă]
- Caragiale în timpul nostru, București (1962)
- Un comediant și o fată de familie, București (1967)
- Cu teatrul românesc peste hotare, București (1968)
- General la patru ani, București (1969)
- Povestiri. Marea și mica bătălie teatrală, București (1970)
- Tovarășul meu de drum, tutunul, București (1973)
- Un drum în teatru, București (1980)
Traduceri[modificare | modificare sursă]
- O zi de odihnă de Valentin Kataev, București (1948) în colaborare cu Aurel Baranga
- Cavalerul din Olmedo de Lope de Vega, București (1949) în colaborare cu Aurel Baranga
- Revizorul de N.V. Gogol, București (1952) în colaborare cu Gabriela Leonte
- Fiica omului de Jean de Beer, București (1958)
- Cei șapte frați de Aleksis Kivi, București (1963)
Farsa „Birlic”[modificare | modificare sursă]
In 1934 Tudor Mușatescu a tradus și adaptat o farsă a autorilor vienezi Franz Arnold și Ernst Bach, pe care regizorul Sică Alexandrescu a pus-o în scenă la deschiderea primei stagiuni a Teatrului Vesel din București. Pe afiș spectacolul a apărut cu titlul „Birlic”. Acțiunea farsei a fost plasată în nordul Moldovei, eroul principal fiind contabilul Costache Perjoiu, poreclit Birlic, din Fălticeni. Rolul lui Costache Perjoiu a fost încredințat tânărului actor Grigore Vasiliu, care a rămas și el ulterior cu porecla Birlic. Numele „Birlic” este de origine turcească („birlik”), însemnând „as la jocul de cărți”.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu