5. /2 AUGUST 2023 - MUZICĂ; PE O ARIPĂ DE CÂNT
GHEORGHE BURADA
| Gheorghe Burada | |
 Muzicianul Gheorghe Burada | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | 2 august 1831 Iași, Principatul Moldovei |
| Decedat | 25 martie 1870, (39 de ani) Iași, România |
| Părinți | Tudorachi Burada și Maria |
| Naționalitate |  România |
| Ocupație | muzician, dirijor de cor, compozitor, profesor de teorie-solfegii |
| Activitate | |
| Educație | Studii de muzică în Paris, Viena și Dresda |
| Lucrări remarcabile | „Principii elementare de muzică" |
Modifică date / text  | |
Gheorghe Burada (n. 2 august 1831, Iași - d. 25 martie 1870, Iași) a fost un muzician român, dirijor de cor, compozitor și profesor de teorie-solfegii.
Gheorghe Burada se trage dintr-o veche familie de cărturari din părțile Odobeștilor, care s-a ridicat spre ranguri de boierie. Tatăl său, Tudorachi Burada, ajunsese la rangul boieresc de vornic iar pe plan politic a ajuns la funcția de Ministru de Interne.[1] Mama sa, Maria, era o femeie cultă. [2]
Gheorghe Burada a studiat vioara în casa părintească. S-a perfecționat apoi în străinătate, cu diferiți profesori particulari la Paris, Viena și Dresda. Deși s-a specializat în studiul viorii, s-a afirmat ca dirijor de cor.[2]
În 1854, pe timpul domniei lui Gheorghe Bibescu, Gheorghe Burada a înființat un cor religios, care cânta în limba română, dând primele răspunsuri la Sfânta Liturghie pe 23 aprilie 1854, în Biserica „Sfinții Atanasie și Chiril“ din Iași. În 1860, Gheorghe Burada a organizat și un curs de muzică vocală armonizată, la școala Mănăstirii „Sfinții Trei Ierarhi“, continuând conducerea corului său, care, până în 1863, a cântat alternativ la bisericile din Iași, făcând repetiții în casele de pe strada Sărăriei ale tatălui dirijorului, Tudorachi Burada[3], iar în 1864 a organizat corul de la Mitropolia Moldovei și Sucevei.[2]
Gheorghe Burada a profesat și ca șef de orchestră la Teatrul cel Mare din Copou, făcând și aranjamente muzicale pentru o serie de piese din repertoriul teatrului.[2]
A funcționat timp de aproape un deceniu ca profesor la conservatorul de Muzică și Declamațiune din Iași, pentru elevii căruia a scris în 1860 un manual, Principii elementare de muzică.[2]
A compus o serie de lucrări, între care Uvertura națională, în 1852, un imn, în 1855, piese de salon, potpuriuri naționale, liturghii etc. [2]
ALFRED ALESSANDRESCU
| Alfred Alessandrescu | |
 Bustul lui Alfred Alessandrescu expus în holul Studioului de concerte 'Alfred Alessandrescu' al Societății Române de Radiodifuziune | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut |  București, România |
| Decedat | (61 de ani) București, România |
| Cetățenie | .svg){kind=small} România |
| Ocupație | dirijor pianist compozitor |
| Activitate | |
| Instrument(e) | pian |
| Modifică date / text | |
Alfred Alessandrescu (n. 2 august 1893, București – d. 18 februarie 1959, București) a fost un compozitor, dirijor, pianist și critic muzical român.
STUDII
A urmat Conservatorul din București (1903 - 1911). S-a perfecționat la Schola Cantorum din Paris (1913-1914, 1923-1924). A studiat compoziție cu Paul Vidal la Conseratoire national de musique din Paris (1913-1914). În paralel, a urmat cursuri la Facultatea de Drept din Paris, pe care le-a întrerupt din cauza izbucnirii primului război mondial.
ACTIVITATE
CREAȚIE
Muzică simfonică
- Amurg de toamnă (1910), schiță pentru orchestră de coarde,
- Didona (1911), poem simfonic după "Eneida" de Virgiliu, Premiul II onorific de compoziție "George Enescu" (1913)
- Acteon (1915), poem simfonic, Premiul I de compoziție "George Enescu" (1915)
Muzică de cameră
- Piese pentru pian, vioară și cvartet de coarde.
Muzică vocală
- Lieduri pentru voce și pian pe versuri Elena Văcărescu, Tristan Klingsor (versuri în limba franceză traduse în limba română), Edmond Rostand, Alfred de Musset, Henry de Régnier, în limba originală.
Altele
- Orchestrații și transcripții pentru peste 100 de lucrări, de toate formele și genurile.
- Scrieri despre George Enescu, în: Studii muzicologice, București, nr.9, 1958.
- Traduceri de librete: Don Giovanni, de W. A. Mozart, Aurul Rinului și Parsifal, de R. Wagner, Thais de J. Massenet. A revizuit traducerile libretelor Carmen, de G. Bizet, Traviata și Aida, de G. Verdi, Louise de G. Charpentier.
Alfred Alessandrescu - Sonata pentru pian și vioară
Alfred Alessandrescu - Didona (poem simfonic)
ANA PACATIUȘ
| Ana Pacatiuș | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născută | (81 de ani) Iablanița, Caraș-Severin, România |
| Copii | 1 |
| Naționalitate | România |
| Cetățenie |  România |
| Ocupație | Cântăreață |
| Activitate | |
| Gen muzical | Muzică populară românească |
| Instrument(e) | Voce |
| Case de discuri | Electrecord, Vox Banat Audio Video |
| Prezență online | |
| Site web | |
| Modifică date / text | |
Ana Pacatiuș (n. , Iablanița, Caraș-Severin, România) este o interpretă de folclor din Banat.
A cântat pe scenă alături de mari interpreți de folclor: Maria Tănase, Ion Cristoreanu, Ioana Radu, Ion Luican, Aurelia Fătu Răduțu, Lucreția Ciobanu, Rodica Bujor etc.
A activat ca artist profesionist la numeroase ansambluri: Ansamblul "Banatul", "Balada Cernei" , "Timișul" etc. cu care a avut numeroase turnee în tară și peste hotare.
Și-a îregistrat la Radio și Electrecord doinele si cântecele sale acompaniată de dirijori de prestigiu precum Paraschiv Oprea, Ionel Budișteanu, Victor Predescu etc.[1]
În prezent are profesia de dascăl la Școala de arte "Ștafeta generațiilor" în cadrul Centrului de Cultură și Artă Timiș.[2]
DISCOGRAFIE
Discuri Electrecord
- 1963 - "Busuioc Mîndru Răsare"
- 1964 - "Badea-l Meu E Bănățean"
- 1968 - "Muzică Populară Românească"
- 1977 - "Pe Munte La Semenic"
- 1992 - "Cînt Cu Suflet, Pentru Suflet"
- 1997 - "Dorul Badei Mă Topește"
- 2007 - "Ana Mea,Draga Mea" [3]
Destine Celebre Ana Pacatius
ANDREI GĂLUȚ
| Andrei Găluț | |
 Cântând live în Jukebox Club (2012) | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | (36 de ani) Arad, România |
| Cetățenie | România |
| Ocupație | Cântăreț, compozitor, muzician |
| Activitate | |
| Gen muzical | Rock, heavy metal, metalcore |
| Instrument(e) | Vocal |
| Ani de activitate | 2008–2015 |
| Colaborare cu | Goodbye to Gravity Mihai Alexandru Vlad Țelea Bogdan Lavinius Enache Alex Pascu |
| Modifică date / text | |
Andrei Găluț (n. , Arad, România) este un solist român de muzică rock. A fost câștigătorul ediției 2007–08 a emisiunii Megastar, de la Prima TV.[1] În 2008, Andrei a primit Diploma de Onoare a orașului Arad ca urmare a contribuției sale la recunoasterea culturală a municipiului Arad.[2] Andrei a fost vocalistul trupei de metal Goodbye to Gravity, înființată în 2011.
După incendiul din clubul Colectiv, Andrei Găluț și-a încetat activitatea muzicală.
INCENDIUL DIN CLUBUL COLECTIV
La concertul gratuit[3] de pe 30 octombrie 2015 din clubul Colectiv, Andrei Găluț lansa împreună cu trupa Goodbye to Gravity noul album al acesteia, Mantras of War.[4][5]
În urma incendiului din Colectiv, Găluț a suferit arsuri pe 45% din suprafața corpului (pe mâini, față și umăr), arsuri ale căilor respiratorii și o puternică intoxicație cu fum; a fost inițial internat în stare gravă la Spitalul Elias din București unde a fost traheostomizat și ventilat mecanic.[6] Sâmbătă, 7 noiembrie 2015, fiind transferat mai apoi în Olanda, unde a fost internat la secția de terapie intensivă Rode Kruis Ziekenhuis - Beverwijk Ward (Spitalul Crucii Roșii din Beverwijk).[7] În urma incendiului, ceilalți membri ai trupei, Mihai Alexandru, Vlad Țelea, Bogdan Lavinius Enache și Alex Pascu au decedat.[8][9][10][11]
După mai multe intervenții chirurgicale efectuate la Beverwijk, Găluț a început recuperarea la o clinică privată din Germania.[12][13] Recuperarea se concentrează mai ales pe refacerea prin fizioterapie și kinetoterapie a controlului asupra mâinii drepte, care a fost cea mai afectată de incendiu.[14]
Incendiul cumplit petrecut la clubul Colectiv pe data de 30 octombrie 2015 a curmat viața a 65 de oameni nevinovați, iar alți peste 100 au ajuns la spital. Unul dintre supraviețuitorii tragediei este Andrei Găluț, în vârstă de 32 de ani, membru al trupei "Goodbye to Gravity", ce urcase pe scenă în noaptea fatidică pentru lansarea celui de-al doilea album din carieră.
"Andrei este la tratament în continuare, la proceduri. Se află în străinătate, la spital. Vorbește, este bine!", a dezvăluit Nicoleta Belean, într-un interviu pentru impact.ro.
În total, Andrei Găluț a suferit 30 de operații de reconstrucție. Tânărul a avut arsuri pe 50% din suprafața corpului, cele mai multe dintre acestea la nivelul feței, mâinilor, dar și pe spate. În urmă cu un an, rudele lui Andrei Găluț au apelat la o clinică de recuperare din Statele Unite ale Americii pentru procedurile de recuperare, acolo unde se află și în prezent.
"A suferit, în total, peste 30 de intervenții chirurgicale. Cele mai multe la față, care a trebuit reconstruită. Mama lui Andrei s-a mutat în SUA cu el, tatăl a rămas aici și muncește. Acești oameni și-au cheltuit toți banii pentru a-și salva copilul. Andrei este relativ bine, a fost consiliat psihologic. Însă, suferă și acum enorm după iubita lui, care a murit în incendiul de la Colectiv. Nu vrea să se mai întoarcă în România, nici nu a mai ținut legătura cu vreun cunoscut, s-a închis în el", a declarat un apropiat al artistului, conform impact.ro.
Chiar dacă soarta i-a mai dat o șansă la viață, solistul Andrei Găluț se luptă în continuare, iar în sufletul și pe trupul lui au rămas răni adânci, ce doar timpul le mai poate vindeca. Artistul este de nerecunoscut pentru prietenii săi, s-a înstrăinat și preferă să stea de-o parte și să încerce să uite de tragedia care i-a răpit toate lucrurile dragi.
"Nu mai vorbește cu aproape niciunul dintre vechii săi prieteni... Preferă să stea departe de tot ce s-a întâmplat, preferă să își vadă de viață și încearcă să uite de tragedia care i-a marcat viața și cariera", a declarat un apropiat de-al muzicianului, conform wowbiz.ro.
În 2016 Andrei Găluț a transmis și singurul mesaj public după tragedie, ce a fost citit în cadrul unui eveniment muzical, în care trupa "Goodbye to Gravity" a fost premiată.
Trupa "Goodbye to Gravity": Andrei Găluț (voce), Alex Pascu (bas), Vlad Țelea (chitară), Mihai Alexandru (chitară) și Bogdan Enache (tobe). Sursa foto: Facebook
"Cei care m-au cunoscut știu cât de mult ne-ar fi plăcut să fim în viața voastră acum, dar nu a fost să fie așa. Știu tot ce s-a discutat despre acel eveniment și nu sunt prea multe de spus despre asemenea momente. Momente în care primești o palmă cruntă de la viață, care te pune la pământ, îți întunecă visele și ți-i răpește pe cei dragi, fără motiv și fără ezitare. Asta a însemnat 'Colectiv' pentru mine și sute de alți oameni minunați, care s-au alăturat pe 30 octombrie să sărbătorim împreună lansarea albumului 'Mantras of War'. Vă mulțumesc tuturor care care apreciază și cred în visul numit Goodbye to Gravity! Să ne vedem sănătoși și la cât mai multe concerte!", a declarat Andrei Găluț, conform aradon.com.
MIHAELA URSULEASA
| Mihaela Ursuleasa | |
.jpg) Mihaela Ursuleasa, Viena 2011. | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născută | [1][2][3][4] Brașov, România[5] |
| Decedată | (33 de ani)[6][1][2][3] Viena, Austria |
| Înmormântată | Cimitirul Bellu |
| Cauza decesului | boală cerebro-vasculară[*] |
| Cetățenie | România |
| Ocupație | pianistă |
| Limbi vorbite | limba română |
| Activitate | |
| Studii | Universitatea de Muzică și Artă Dramatică din Viena |
| Gen muzical | muzică clasică |
| Instrument(e) | pian |
| Prezență online | |
| site web oficial | |
| Modifică date / text | |
Mihaela Ursuleasa (n. 27 septembrie 1978, Brașov, România - 2 august 2012, Viena, Austria)[7] a fost o pianistă română.
Biografie[modificare | modificare sursă]
Tatăl său, care cânta jazz la pian, era de etnie romă iar mama sa era cântăreață moldoveancă.[8]
La 5 ani a început să cânte la pian, cerându-i ajutorul tatălui său pentru a descifra un cântecel, "Păpușa bolnavă", de Ceaikovski.[9]
La vârsta de 13 ani, artista a primit o bursă de studii la Viena oferită de celebrul dirijor Claudio Abbado după ce aceasta câștigase locul al doilea la un concurs de pian din Senigallia, Italia.[10] La sfatul lui Claudio Abbado, a renunțat temporar la concerte și s-a concentrat asupra educației sale muzicale. Rezultatul a fost că în 1995 a câștigat Concursul Internațional de Pian Clara Haskil.[8]
Mihaela Ursuleasa a studiat opt ani la Conservatorul din Viena pe care l-a absolvit în 1999 „cum laude”, obținând diploma de specializare în arta concertului, sub îndrumarea profesorului Heinz Medjimorec.[8]
Stabilită la Viena, în timpul unui concert l-a cunoscut pe violoncelistul de origine română Rodin Moldovan. Cei doi au devenit părinții unei fetițe, Ștefania.[9]
Într-un interviu pentru Observatorul Cultural, pianista Mihaela Ursuleasa declara cu tristețe:[11]
- Prima mea profesoară, dna Stela Drăgulin de la Brașov, mi-a dat ocazia unei fantastice experiențe de scenă, de concert. În schimb însă, mi-a asfixiat personalitatea, a ridicat pianista, dar aproape a distrus eul, omul din mine. Iată greșeli care ar trebui evitate, căci pot avea efecte distrugătoare pentru întreaga viață, pentru întreaga carieră viitoare a copilului. Un copil nu trebuie să fie forțat, nu trebuie să fie exploatat și împins mereu și mereu înainte, cu orice preț, pentru reușită și glorie. Unui copil talentat un profesor bun îi dezvoltă și îi susține pasiunea pentru muzică și înțelegerea pentru arta sunetelor. Căci acel copil va deveni artistul care, obligatoriu, va trebui să se descurce mai tîrziu singur în viață.
În dimineața zilei de 2 august 2012, Mihaela Ursuleasa a decedat în urma unui atac cerebral, în apartamentul ei din Viena, orașul în care se stabilise de douăzeci de ani.[12].
Trupul neînsuflețit al pianistei Mihaela Ursuleasa a fost depus joi 9 august 2012 în foaierul Ateneului Român din București[13], pianista fiind înmormântată la 10 august 2012, cu onoruri militare, pe Aleea Artiștilor din cimitirul Bellu, în cavoul care aparține familiei Ursuleasa, unde sunt înmormântați și bunicii ei.[14] Mormântul se află la planul 73, figura 123.
Discografie[modificare | modificare sursă]
- 1988 - Concertul Nr. 3 pentru pian și orchestră în do minor, Op.37 de Beethoven. Pian: Mihaela Ursuleasa, Orchestra simfonică a Radioteleviziunii române, Dirijor: Iosif Conta; Înregistrare din concert public, Studioul Radioteleviziunii, 13.10.1988; Electrecord – ST-ECE 03589.[15], lansat la mijlocul anului 1989
- 2010 - Piano & Forte; Beethoven, Brahms, Ravel, Ginastera, Constantinescu; BERLIN Classics (Edel), cod EAN 782124165420
- 2011 - "Romanian Rhapsody"; Rapsodia Română nr. 1 a lui George Enescu, Suita pentru pian a lui Paul Constantinescu, două dansuri populare românești de Béla Bartók și trei piese de Franz Schubert.
Premii și distincții[modificare | modificare sursă]
- Marele Premiu la Concursul internațional de pian Clara Haskil, Vevey, Elveția, 1995[16]
- Premiul ascultătorilor, decernat de Programul 2 al Radiodifuziunii poloneze, pentru "Cea mai eminentă personalitate a celui de-al 13-lea Concurs de pian Chopin din Varșovia", decembrie 2000[7]
- Premiul ECHO-Klassik la categoria “Interpretarea solistică a anului; pian, secolul al 19-lea”, pentru albumul său de debut “Piano & Forte”, 2010
- Ordinul Național "Serviciul Credincios" în grad de Ofițer (postmortem)[17]
Mihaela Ursuleasa | in concert @ GUSTAV MAHLER MUSIKWOCHEN 2012
MUZICĂ PENTRU SUFLET:
1.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu