4. /27 SEPTEMBRIE 2023 - TEATRU/FILM
MIRCEA ANGHELESCU
| Mircea Anghelescu | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | (93 de ani)[1][2][3]  Fetești, Ialomița, România |
| Cetățenie |  România |
| Ocupație | actor |
| Prezență online | |
Modifică date / text  | |
Mircea Anghelescu (n. 27 septembrie 1927, Fetești, județul Ialomița) este un actor român de teatru și film.
BIOGRAFIE[MODIFICARE | MODIFICARE SURSĂ]
A absolvit Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică din București în 1953 și a fost actor la Teatrul Nottara.
FILMOGRAFIE[MODIFICARE | MODIFICARE SURSĂ]
- Judecătorul și călăul (film TV, 1966) - Tschanz
- Doisprezece oameni furioși (film TV, 1966) - Juratul Nr. 4
- Surorile Boga (1968)
- Lupta pentru Roma I (1968) - Aligern
- Lupta pentru Roma II - Der Verrat(1969) - Aligern
- Facerea lumii (film TV, 1969)
- Sentința (1970) - dublaj voce Preotul Laurențiu
- Cireșarii (serial TV, 1972)
- Lupul mărilor (1972) - voce Johnson
- Răzbunarea (1972) - voce Johnson
- Ceața (1973)
- Ultimul cartuș (1973) - maiorul din Comisia Aliată de Control
- Aventurile lui Babușcă (1973)
- Stejar – extremă urgență (1974) - ofițerul german Krauss
- Când trăiești mai adevărat (film TV, 1974)
- Un august în flăcări (1974)
- Un comisar acuză (1974) - procurorul Halunga
- Un zâmbet pentru mai târziu (1974)
- Zidul (1975)
- Cercul magic (1975)
- Hyperion (1975)
- Zile fierbinți (1975) - inginerul Cioranu
- A doua linie (film TV, 1976)
- La Colorado, aproape de stele (TV, 1976)
- Prețul succesului (film TV, 1977) - Fein
- Războiul independenței (serial TV, 1977) - țarul Rusiei
- Pentru patrie (1978) - țarul Alexandru al II-lea al Rusiei
- Revanșa (1978) - ambasadorul german Manfred von Killinger
- Septembrie (1978) - șofer
- Severino (1978), regia Claus Dobberke
- Inspectorul broaștelor (1979) - Amedeo Vârcolac
- Vlad Țepeș (1979) - pârgar
- Omul care ne trebuie (1979)
- Ultima noapte de dragoste (1980)
- Burebista (1980) - proconsulul Gaius Antonius Hybrida
- Probleme personale (1981)
- Iată femeia pe care o iubesc (1981)
- Orgolii (1982) - prof. Ottescu
- Trandafirul galben (1982) - agentul diplomatic austriac
- Să mori rănit din dragoste de viață(1983) - atașatul militar german
- Faleze de nisip (1983)
- Ca-n filme (1984)
- Racolarea (1985)
- Noi, cei din linia întâi (1986)
- Lacrima cerului (1989)
- Începutul adevărului (Oglinda) - diplomat german
O scrisoare pierduta 1953 HQ
Valeria Seciu si Mircea Anghelescu - Suflete tari
PE VIAȚĂ ȘI PE MOARTE cu V. Tastaman 🎭 Teatru Radiofonic
SEBASTIAN PAPAIANI
Sebastian Papaiani (n. ,[1] Pitești, România – d. ,[2][1] București, România) a fost un actor român de film, radio, teatru, televiziune și voce.
BIOGRAFIE[MODIFICARE | MODIFICARE SURSĂ]
Tatăl său era de etnie greacă.[3]
Actorul Sebastian Papaiani a fost decorat la 13 decembrie 2002 cu Ordinul național Serviciul Credincios în grad de Cavaler, alături de alți actori, „pentru devotamentul și harul artistic puse în slujba teatrului românesc, cu prilejul împlinirii unui veac și jumătate de existență a Teatrului Național din București”.[4]
bastian Papaiani - In Memoriam
| Sebastian Papaiani | |
 | |
| Date personale | |
|---|---|
| Nume la naștere | Sevastian Papaiane |
| Născut | [1] Pitești, România |
| Decedat | (80 de ani)[2][1] București, România |
| Înmormântat | Cimitirul Bellu |
| Cauza decesului | accident vascular cerebral |
| Căsătorit cu | Marcela Papaiani[*] |
| Copii | Alkys Papaiani[*] Sebastian Papaiani[*] |
| Cetățenie | România |
| Religie | creștinism ortodox[*] |
| Ocupație | actor de teatru[*] actor de film actor de televiziune[*] |
| Alma mater | Universitatea Națională de Artă Teatrală și Cinematografică „Ion Luca Caragiale” din București |
| Alte premii | |
| Ordinul Național „Serviciul Credincios” | |
| Prezență online | |
| Mo | |
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu