3. /15 SEPTEMBRIE 2023 - RELIGIE ORTODOXĂ, ARTĂ CULINARĂ - REȚETE DE POST PENTRU ASTĂZI

+) Sf. Ier. Iosif cel Nou de la Partoș, mitropolitul Banatului;

 +) Sf. M. Mc. Nichita;

 Sf Ier Visarion, arhiepiscopul Larisei 

+) Sf. Ier. Iosif cel Nou de la Partoș, mitropolitul Banatului

Viața Sfântului Ierarh Iosif cel Nou de la Partoș, Mitropolitul Banatului

• • 

    Viața Sfântului Ierarh Iosif cel Nou de la Partoș, Mitropolitul Banatului

    Viața Sfântului Ierarh Iosif cel Nou de la Partoș, Mitropolitul Banatului

Sfântul Ierarh Iosif era tare în credință, înțelept la cuvânt, blând la inimă și neadormit în rugăciune. A făcut și unele minuni spre lauda lui Dumnezeu și alinarea suferințelor unor credincioși, punând mâinile pe capul lor și rugându-se pentru ei.

Acest ierarh sfânt și purtător de Dumnezeu, Iosif cel Nou de la Partoș, s-a născut pe la anul 1568, în orașul Raguza Dalmației, dintr-o familie de creștini valahi. Din botez se numea Iacob. Rămânând orfan de mic, mama sa i-a dat o creștere aleasă, iar la vârsta de 12 ani a fost trimis la Ohrida să învețe carte.

Când avea 15 ani, tânărul Iacob este chemat de Hristos la sfânta nevoință călugărească, în Mănăstirea Maicii Domnului din localitate. După cinci ani se duce la Muntele Athos și intră în obștea Mănăstirii Pantocrator. Aici, după aspre osteneli duhovnicești, îmbracă schima marelui și îngerescului chip sub numele de Iosif.

La Pantocrator Cuviosul Schimonah Iosif „Valahul” s-a nevoit mulți ani de zile, împreună cu numeroși alți monahi greci, români și macedoneni. Acolo a deprins meșteșugul luptei duhovnicești, postul desăvârșit, privegherea de toată noaptea, ascultarea și smerenia. Apoi, făcându-se sihastru în pădurile din împrejurimi și mult ostenindu-se, a ajuns la măsura desăvârșirii, învrednicindu-se de la Dumnezeu de darul lacrimilor și al rugăciunii neadormite care se lucrează cu mintea în inimă. Pentru sfințenia vieții sale avea încă și darul facerii de minuni, vindecând multe boli, îndeosebi pe cei ologi. Pentru această era chemat în multe mănăstiri atonite și vindecă pe călugări de grele suferințe trupești.

Văzându-l umbrit de harul Duhului Sfânt, părinții au chemat în obște pe Cuviosul Iosif Valahul și, făcându-l preot, l-au rânduit duhovnic al călugărilor din Muntele Athos. Și era atât de iscusit povățuitor de suflete, încât ajunsese vestit la patriarhul de la Constantinopol. Pentru aceea a fost rânduit egumen la Mănăstirea Sfântului Ștefan din Adrianopol, pe care o conduce cu multă înțelepciune șase ani. Apoi este numit egumen în Mănăstirea Cutlumuș din Athos, renumită ctitorie a domnilor Țării Românești, unde se nevoiau mulți călugări români și macedoneni.

După ce formează numeroși fii duhovnicești, se retrage în liniște în preajma Mănăstirii Vatoped. Dar, răposând mitropolitul Timișoarei, românii din Banat, călăuziți de Duhul Sfânt, au ales păstor în locul lui pe Cuviosul Iosif Valahul, deși avea 80 de ani, fiind vestit în toate țările balcanice și cinstit ca sfânt încă din viață.

În anul 1650 este hirotonit arhiereu și așezat în scaunul de mitropolit al Timișoarei. Aici bunul păstor s-a dovedit mare apărător al Ortodoxiei, mângâind și povățuind către Hristos timp de trei ani de zile Biserica Banatului. Căci era tare în credință, înțelept la cuvânt, blând la inimă și neadormit în rugăciune. A făcut și unele minuni spre lauda lui Dumnezeu și alinarea suferințelor unor credincioși, punând mâinile pe capul lor și rugându-se pentru ei. De asemenea, a stins cu rugăciunea sa focul ce cuprinsese partea de apus a Timișoarei. Căci, ieșind din biserică cu Sfintele Taine în mâinile sale și rugându-se cu lacrimi, îndată a trimis Dumnezeu o ploaie puternică și s-a stins focul.

În anul 1653, Sfântul Ierarh Iosif cel Nou se retrage la Mănăstirea Partoș. Aici, mai trăind încă trei ani, în toamna anului 1656 își dă sufletul în mâinile Marelui Arhiereu Iisus Hristos, fiind în vârstă de peste 85 de ani. Biserica Ortodoxă Română l-a canonizat la 7 octombrie 1956 și se face pomenirea lui la 15 septembrie.

Minunat este Dumnezeu întru sfinții Săi, Dumnezeul părinților noștri!

+) Sf. M. Mc. Nichita

Viața Sfântului Mare Mucenic Nichita Romanul

• • 

    Viața Sfântului Mare Mucenic Nichita Romanul

    Viața Sfântului Mare Mucenic Nichita Romanul

Și creștea la barbari, din zi în zi, sfânta credință cea în Hristos și i-a ajutat în sârguința aceea și Sfântul Nichita, pentru că fiind de neam mare și slăvit în pământul acela, pe mulți i-a adus la Hristos prin chipul dreptei sale credințe și prin cuvintele cele de Dumnezeu insuflate.

Dând semnul biruinței, cinstită și de viață făcătoare Crucea Domnului ridicându-se la înălțimea Sa, îndată sub semnul acesta a alergat cel ce numele biruinței purta, numindu-se Sfântul Nichita. Pentru că ieri am prăznuit înălțarea Sfintei Cruci, care este lumii neclintită biruință, azi pe sfântul Nichita îl cinstim, al cărui nume se tâlcuiește „biruitor”.

Acesta, bun ostaș al lui Iisus Hristos, a stat ca sub un steag sub Sfânta Cruce, ca să se lupte împotriva vrăjmașilor Sfintei Cruci, pentru cinstea Celui răstignit pe Cruce. Unul se războiește pentru împăratul pământesc, altul pentru a sa întregime și slavă deșartă, iar altul pentru vremelnicile bogății. Sfântul Nichita nu s-a războit pentru nici una din acestea, ci a luptat numai pentru unul Dumnezeu Iisus Hristos, care este Împărat a toată zidirea, slavă a feții noastre și bogăție necheltuită niciodată. Să ascultăm unde și în ce fel acest ostaș s-a luptat pentru Hristos:

În vremile când, întocmai cu Apostolii, Sfântul marele Împărat Constantin a început a lăți sfânta credință prin toată lumea, atunci și în țara goților, de partea stângă a râului Dunărea, bunăcredința sfântă a răsărit ca o lumină din întunerec. Deci, într-acea țară a fost nașterea, creșterea și luminarea Sfântului Nichita, pentru că Teofil, episcopul goților, care a fost și la întâiul sinod din Niceea (325) și a întărit dogmele dreptei credințe, cu limba și cu mâna, acela și pe Nichita l-a luminat cu lumina sfintei credințe și întru mărturisirea Sfintei Treimi l-a botezat. Nu după multă vreme, răutatea cea ve-che, diavolul, nesuferind să vadă lățirea sfintei credințe și înmulți-rea neamului creștinesc în mijlocul pământului barbar cel întunecat cu îndrăcirea idolească, a ridicat război și prigonire mare asupra celor care mărturiseau numele lui Hristos și credeau într-însul, pentru că a îndemnat pe conducătorul țării aceleia, cel cu numele Atanaric, ca să ucidă pe creștini și să piardă pomenirea lor din pământul său.

În vremea aceea s-a întâmplat o dezbinare a goților având război între dânșii, că despărțindu-se în două, o parte avea un povățuitor, anume Fritigern (369-380), iar altă pe Atanaric (367-381), barbarul păgân.

Deci, când amândouă taberele de un neam și de o seminție s-au lovit una cu alta la războiul cel dintre dânșii și s-a făcut mare tăiere, atunci Atanaric, având mai mare putere și vitejie, a biruit pe Fritigern, și i-a înfrânt pe ostașii lui, punându-i pe goană. Drept aceea, fiind biruit Fritigern, a fugit în părțile grecești la împăratul Valens, împărat semiarian (364-378); aici, Fritigern a cerut ajutor de la dânsul. Iar Valens a poruncit la toată oastea ce era în Tracia ca să meargă în ajutorul lui Fritigern, împotriva lui Atanaric. Deci, adunând Fritigern puterea sa care îi mai rămăsese și luând oastea cea greacă din Tracia, a mers asupra vrăjmașului său și, trecând râul Dunărea, a făcut semnul Sfintei Cruci și a început să-l poarte înaintea taberilor sale și așa a năvălit asupra lui Atanaric. Și făcând război mare, cu puterea Crucii au biruit creștinii pe Atanaric și toa-tă oastea lui a zdrobit-o, pe unii i-au tăiat cu săbiile, pe alții i-au prins vii, iar Atanaric cu puțini tovarăși abia au scăpat.

Din acea vreme a început a se înmulți mai mult între goți dreapta credință, cea creștină, pentru că văzând puterea cea nebi-ruită a crucii cu care se izbândea în războaie, mulți au crezut în Domnul cel răstignit pe cruce.

Murind episcopul Teofil, s-a urcat la scaunul episcopal Ulfila († 383). Acela a tălmăcit goților Scriptură și a tradus multe cărți din limba greacă în limba goților. Și creștea la barbari, din zi în zi, sfânta credință cea în Hristos și i-a ajutat în sârguința aceea și Sfântul Nichita, pentru că fiind de neam mare și slăvit în pământul acela, pe mulți i-a adus la Hristos prin chipul dreptei sale credințe și prin cuvintele cele de Dumnezeu insuflate.

După câtăva vreme, necuratul Atanaric iar s-a întors la locul său. Luând stăpânirea și puterea, îndemnându-l pe el diavolul, a ridicat asupra creștinilor cumplită prigonire în cuprinsul stăpânirii sale, răzbunându-și rușinea ce suferise; că de creștini fusese biruit și rușinat în război.

Atunci, Sfântul Nichita, aprinzându-se cu râvna cea după Dumnezeu, a ieșit la război împotriva amîndorura vrăjmașilor, împotriva celui nevăzut și a celui văzut. Se luptă împotriva vrăjmașului celui nevăzut aducând pe cei necredincioși la credință, iar pe cei cre-dincioși întărindu-i spre mucenicească nevoință, iar împotriva vrăjmașului celui văzut se lupta când mustra pe prigonitorul Atanaric și îl înfrunta pentru o așa nedumnezeire și neomenie, căci da la felurite munci mulțimea cea fără de număr a credincioșilor. Și i-a biruit pe amândoi: și pe diavol a călcat, și cruzimea prigonitorului a dovedit-o, pentru că prigonitorul a rămas în nepricepere cu toate felurile de chinuri cu care se sârguia ca să-l întoarcă de la Hristos pe pătimitorul cel bun. Cu toată puterea sa, n-a putut pe un rob al lui Hristos să-l plece la păgânătatea sa, pentru că era ca un stâlp tare și nemișcat. Și ce a făcut nelegiuitul? A poruncit ca să-l omoare cu foc pe acesta, pe care nici multele bătăi, nici ruperea trupului și chiar zdrobirea mădularelor n-a putut să-l ucidă. Dar ce a câștigat din aceasta păgânul? Nimic altceva decât că pe sine s-a aprins mai mult cu mânia, iar mucenicul, deși se afla în focul cel mare, n-a fost mistuit cu trupul, iar cu sufletul, ca și pasărea Fenix, din cenușă a răsărit spre cea mai bună, nouă și fără de moarte viață zburând. Iar prigonitorul, chiar și fără foc, prin ne-dumnezeire ars, a murit cu sufletul și în cenușă și-a gătit în iad a i se risipi oasele. Așa Sfântul Nichita, sub semnul crucii s-a luptat pentru Hristos și s-a arătat biruitor și cu numele, și cu lucrul.

Iar trupul lui cel nevătămat de foc, rămăsese neîngropat și zăcea pe câmp aruncat și necinstit. Deci, un bărbat, anume Marian, de neam din părțile Ciliciei, din cetatea Mopsuestia, creștin bine-credincios, a venit în pământul goților pentru niște biruinți ale sale, și zăbovind într-însul multicel, se cunoscuse cu Sfântul Nichita și legase cu dânsul dragoste prietenească. Iar mai ales atuncea-l iubise pe dânsul, când l-a văzut răbdând cu tărie schingiuiri până la sânge pentru credința lui Hristos. Și zăcând aruncat sfântul lui trup, cugeta Marian cum ar putea să ia trupul iubitului său prieten, mucenicul lui Hristos, și să-l ducă pe el la moșia sa, dar de frica celui mai mare nu putea, pentru că poruncise tiranul să nu îndrăznească cinevasă îngroape trupul mucenicului.

Deci, a chibzuit Marian ca în taină să-l ia pe el noaptea. Dar când a înnoptat și s-a pregătit să-și ducă la îndeplinire lucrul de care gândea, calea îi era foarte grea, pentru că noaptea era foarte întunecoasă și ploua; din această pricină se afla în mare mâhnire și nu știa unde să meargă și unde să afle pe cel dorit sufletului său. Fiind foarte mâhnit de aceasta, Dumnezeu cel a toată mângâierea, care oarecând pe magi prin stea i-a povățuit la Bethleem, acela și pe Marian l-a mângâiat în necaz și i-a arătat cale lesnicioasă spre aflarea mucenicescului trup; a trimis oarecare putere cerească în chip de stea, care răsărind înaintea lui Marian, l-a dus pe el unde avea trebuință. Deci steaua aceea mergea înaintea lui Marian, lumi-nîndu-i lui întunericul cel de noapte, iar el urma după dânsa cu bucurie. Și venind la trupul sfântului mucenic, steaua a stat dea-supra, iar Marian, învelind trupul sfântului cu pânză subțire, curată și luându-l pe el, l-a dus în casa în care era de gazdă, iar steaua ce se arătase, petrecând pe Marian la întoarcere până la poarta casei, s-a făcut nevăzută.

Așa Marian, câștigând comoara cea căutată, a ascuns-o la sine cu pază și degrabă s-a întors la moșia sa ducând cu sine trupul sfântului mucenic. Și ajungând la cetatea Mopsuestia l-a îngropat pe el cu cinste în casa sa. Deci, a binecuvântat Dumnezeu casa lui Marian pentru Sfântul Nichita, răbdătorul său de chinuri, cu multe bogății, precum a binecuvântat oarecând casa lui Putifar pentru Iosif și casa lui Abiadar pentru Chivot. Și era îndestulată casa lui Marian cu bogăție îmbelșugată, și material și duhovnicește, pentru că multe daruri se dădeau tuturor bolnavilor; celor ce aveau trebuință le izvorau tămăduiri de la mormântul sfântului. Deci, se adunau toată cetatea și locuitorii cei dimprejur la mormântul sfântului, încât nu mai încăpea casa lui Marian pe credincioșii cei ce se adunau; pentru aceea, s-au sfătuit cu toții să zidească o biserică în numele sfântului și într-însa să pună sfintele moaște; au și făcut-o degrabă, multă sârguința adăugând la aceasta. Iar după ce zidiră biserica, o și înfrumusețară cu podoaba cea cuviincioasă și frumoasă. Au deschis mormântul mucenicului și, luând racla, au dus-o în biserica cea zidită din nou și acolo l-au pus pe el în pământ.

Iar Marian, spre binecuvântarea casei lui, a luat din moaștele sfântului un deget și îl păstra la sine cu cinste, dar altcineva n-a mai putut să ia ceva din moaștele lui.

Fericitul Auxențiu, episcopul cetății aceleia, când a zidit biserica Sfinților Mucenici Taruh, Prov și Andronic, a trimis o scri-soare a sa la cetatea care se numea Anabarza, în care se odihneau sfintele moaște ale acelor sfinți, poftind pe cetățeni ca să-i dea lui o parte din moaștele sfinților mucenici, la sfințirea bisericii cea zidită din nou. Atunci l-au rugat pe el acei cetățeni ca să le dea cu împrumutare o parte din moaștele Sfântului Nichita, spre binecuvântarea cetății lor; drept aceea a poruncit episcopul ca să descopere moaștele sfântului mucenic și îndată piatra cea de marmoră care era pe mormânt s-a desfăcut în două, neavând nici o pricină de acea despicare a sa. Iar unul din cei ce a descoperit mormântul s-a atins cu îndrăzneală cu mâna sa de sfintele moaște și îndată i s-a uscat mina, și l-a cuprins frica. Apoi s-a făcut tunet mare și fulgere din cer au pogorât încât toți se înfricoșară. Și a cunoscut episcopul că nu binevoiește Dumnezeu ca să se împartă moaștele sfântului și se căia de îndrăzneala ce avusese. Iar mâna cea uscată a omului acela care fără de temere se atinsese de sfânt, luând-o, a lipit-o pe ea iar de sfânt, zicând: „Sfinte Mucenice Nichito! Mai lesne este ție a tămădui decât a vătăma, pentru că bun ești și următor al Celui bun și de ai vrut ca puțin să-l pedepsești pe acesta, apoi oare nu cu mult mai ales îl vei milui pe el?”. Acestea grăindu-le episcopul, s-a tămăduit mâna cea uscată a omului aceluia și toți s-au mirat de minunea Sfântului Mucenic Nichita și au slăvit pe Dumnezeu. Iar episcopul nemaicutezînd de-aci înainte să se mai atingă de moaș-tele sfântului, cântând pe deasupra îndestulate cântări, au acoperit iar mormântul cu cinste, slăvind pe Tatăl și pe Fiul și pe Sfântul Duh, pe unul în Treime Dumnezeu, căruia se cuvine toată slava, cinstea și închinăciunea în veci. Amin.

 Sf Ier Visarion, arhiepiscopul Larisei 

VIAŢA ŞI ACATISTUL SFÂNTULUI IERARH VISARION ARHIEPISCOPUL LARISEI (15 septembrie) LUCRARE PUBLICATà CU BINECUVÂNTAREA PREAFERICITULUI PÃRINTE DANIEL PATRIARHUL BISERICII ORTODOXE ROMÂNE EDITURA INSTITUTULUI BIBLIC ªI DE MISIUNE ORTODOXà BUCUREªTI - 2013 Redactor: Arhim. Chiril Lovin Tehnoredactor: Fericirea Chichidopolo Copertã: Florin Leonte Toate drepturile rezervate EDITURA INSTITUTULUI BIBLIC ªI DE MISIUNE ORTODOXà ISBN 978-973-616-318-0 2 VIAŢA SFÂNTULUI IERARH VISARION ARHIEPISCOPUL LARISEI (15 septembrie) Sfântul Ierarh Visarion s­a născut în anul 1490 în satul Pili din Tesalia Greciei, ca fiu al unor părinţi dreptcredincioşi, Sotirie şi Maria, care i­au dat o bună creştere, sădindu­i în suflet cu ­ vântul Evangheliei lui Hristos. La vârsta de 10 ani a plecat la Trikala, unde a intrat sub po vaţa arhiepiscopului Marcu al La ri ­ sei (1499­1527, cu reşedinţa la Tri kala), care l­a dat la învă ţă ­ tură şi l­a primit ca ucenic. A primit tunderea în monahism la vârsta de 16 ani, dându­i­se nu ­ mele de Visarion, în amintirea 3 Sfântului Visarion I, fost arhi ­ episcop al Larisei (1490­1499). Ca monah, tânărul Visarion vieţuia în de plină smerenie, ascultare şi nea go nisire, fiind stăruitor în rugă ciuni, privegheri şi postiri. La vâr sta de 26 de ani a fost hiro ­ tonit diacon şi, la scurt timp, preot, iar în anul 1517 a fost hirotonit episcop al Elasonului. Însă poporul acelei cetăţi, din pricina mândriei, nu l­a primit ca episcop, pentru că în trecut cetatea lor era cinstită cu rang de Arhiepiscopie. De aceea, lo cui ­ torii cetăţii au mers cu în drăz ­ neală şi, pentru daruri, au luat un alt arhiereu, după vre rea lor. Atunci, smeritul ierarh Visarion a rămas, vreme de 4 ani, să­l ajute pe dascălul său, arhiepiscopul Marcu, în greaua slujire 4 pe care o avea sub stăpânirea oto mană, întărind poporul în dreapta credinţă şi arătând multă milostivire către cei să ­ raci. În anul 1521 a fost pus epis ­ cop al cetăţii Stagon (astăzi Ka ­ lambaka). Şi, păstorind în epis ­ copia aceea 6 ani, multe su părări şi prigoniri a suferit, cu în de ­ lungă­răbdare, de la un preot ne vrednic, numit Dome tie, care­l clevetea neîncetat. Iar după ce arhiepiscopul Marcu a trecut la cele veşnice, în anul 1527, atunci, cu alegerea şi cu cererea episco ­ pilor, şi a clericilor acelei epar hii, precum şi a tot poporul dreptcredincios, Sfân tul Visarion a fost rânduit în scaunul La risei de către patriarhul Ie re mia I al Constantino polului (1522­1545). Cât a câr muit această eparhie, a 5 săvârşit cele plăcute lui Dum ­ nezeu: răscumpăra pe cei robiţi şi ajutora cu daruri pe cei săraci şi lipsiţi. Totodată, s­a arătat pur ­ tător de grijă pentru bunăstarea păstoriţilor, străduindu­se să se deschidă drumuri între Tesalia şi Epir şi să se zidească poduri peste ape. Astfel, a făcut poduri mari peste râurile Aheloos şi Pinios, peste care mai înainte nimeni nu putea trece. Sfântul a ctitorit mai multe mănăstiri, cea mai cunoscută fiind cea închinată Schimbării la Faţă a Mântuitorului, numită Dusicon, aproape de satul natal, la care a avut ajutor întru toate pe fratele lui, Ignatie episcopul. În acest chip, bine şi cu bucu ­ rie dumnezeiască chiver ni sin ­ du­şi turma sa duhovni cească, 6 fiind în vârstă de doar 50 de ani, s­a mutat la Domnul, în ziua de 13 septembrie 1540, iar prăznui ­ rea lui se face la 15 septembrie, din pricina praznicului Înălţării Sfintei Cruci. Moaştele Sfântului Visarion s­au arătat făcătoare de minuni. Capul său se păstrează până astăzi în Mănăstirea zidită de el la Dusi ­ con. În secolele al XVII­lea şi al XVIII­lea, în vre mea unor epi ­ demii de ciumă, moaş tele Sfân ­ tului au fost aduse de două ori în Ţara Românească, poto lind ciuma. De aceea, românii au arătat mare evlavie faţă de acest Sfânt făcător de minuni, închinându­i cu recunoştinţă mai multe bise ­ rici în Bucureşti şi în ţară. Pentru ale lui sfinte rugă ­ ciuni, Hristoase Dumnezeule, milu ieşte­ne pe noi. Amin. 7 ACATISTUL SFÂNTULUI IERARH VISARION ARHIEPISCOPUL LARISEI (15 septembrie) Preotul, dupã ce îºi pune epitrahilul ºi felonul, deschide dvera ºi dã obiº nuita binecuvântare din faþa Sfintei Mese, zicând: Binecuvântat este Dum - nezeul nostru, totdeauna, acum ºi pururea ºi în vecii vecilor. Strana: Amin. Dacã nu este preot de faþã, în locul binecuvântãrii de mai sus diaconul, monahul sau mirea - nul va rosti: Pentru rugãciunile Sfin þilor Pã rin þilor noºtri, Doamne Iisuse Hristoase, Dum nezeul nostru, miluieºte-ne pe noi. Amin. 8 Apoi se rostesc rugãciunile înce pãtoare: Slavã Þie, Dumnezeul nostru, slavã Þie. Împãrate ceresc, Mângâie to - rule, Duhul adevãrului, Care pretutindeni eºti ºi toate le pli - neºti, Vis tierul bunã tãþilor ºi Dãtãtorule de viaþã, vino ºi Te sãlãºluieºte întru noi ºi ne curã - þeºte pe noi de toatã întinãciu - nea ºi mântuieºte, Bunule, su - fletele noastre. Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fãrã de moarte, mi - luieºte-ne pe noi (de trei ori). Slavã Tatãlui ºi Fiului ºi Sfân - tului Duh. ªi acum ºi pururea ºi în vecii vecilor. Amin. Preasfântã Treime, miluieºte-ne pe noi. Doamne, curã þeºte pã ca - tele noastre. Stãpâne, iartã fãrã - 9 delegile noastre. Sfinte, cerce - teazã ºi vindecã ne pu tinþele noastre, pentru numele Tãu. Doamne, miluieºte (de trei ori), Slavã..., ªi acum... Tatãl nostru Care eºti în ce - ruri, sfinþeascã-se numele Tãu, vie Împã rãþia Ta, facã-se voia Ta precum în cer aºa ºi pe pãmânt. Pâinea noastrã cea spre fiinþã dã-ne-o nouã astãzi, ºi ne iartã nouã greºelile noastre, precum ºi noi iertãm greºiþilor noºtri. ªi nu ne duce pe noi în ispitã, ci ne izbãveºte de cel viclean. Dacã este preot de faþã, zice: Cã a Ta este Împãrãþia, ºi pu - terea, ºi slava, a Tatãlui ºi a Fiului ºi a Sfântului Duh, acum ºi pururea ºi în vecii vecilor. Strana: Amin. 10 Dacã nu va fi preot de faþã, diaconul, monahul sau mirea - nul va rosti: Pentru rugãciunile Sfin þilor Pã rin þilor noºtri, Doamne Iisuse Hristoase, Dum nezeul nostru, miluieºte-ne pe noi. Amin. Apoi se zic troparele de umi - linþã: Miluieºte-ne pe noi, Doamne, mi lu ieºte-ne pe noi, cã, nepricepându-ne de niciun rãspuns, aceastã rugãciune aducem Þie, ca unui Stãpân, noi, pã cãtoºii robii Tãi, miluieºte-ne pe noi. Slavã... Doamne, miluieºte-ne pe noi, cã întru Tine am nãdãjduit; nu Te mânia pe noi foarte, nici nu pomeni fãrã de le gile noastre, ci cautã ºi acum, ca un Milostiv, ºi ne izbãveºte pe noi de vrãjmaºii 11 noºtri, cã Tu eºti Dum nezeul nos tru ºi noi suntem poporul Tãu, toþi - lucrul mâinilor Tale, ºi nu mele Tãu chemãm. ªi acum..., al Nãscãtoarei de Dumnezeu: Uºa milostivirii deschide-o nouã, binecuvântatã Nãscãtoare de Dum nezeu, ca sã nu pierim noi, cei ce nãdãjduim întru tine, ci sã ne izbãvim prin tine din nevoi, cã tu eºti mântuirea neamului creºtinesc. SIMBOLUL CREDINÞEI Cred întru Unul Dumnezeu, Tatãl Atot þiitorul, Fãcãtorul ce - rului ºi al pãmântului, al tuturor celor vãzute ºi nevãzute. ªi întru Unul Domn Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Unul-Nãscut, Care din Tatãl S-a 12 nãscut, mai îna inte de toþi vecii. Luminã din Lu minã, Dum - nezeu adevãrat din Dum nezeu ade vã rat, nãscut, nu fãcut; Cel de o fiin þã cu Tatãl, prin Care toate s-au fãcut. Care pentru noi oa menii ºi pentru a noastrã mântuire S-a pogorât din ce ruri ºi S-a întrupat de la Duhul Sfânt ºi din Maria Fecioara ºi S-a fãcut om. ªi S-a rãstignit pentru noi în zilele lui Ponþiu Pilat ºi a pã ti - mit ºi S-a în gro pat; ªi a înviat a treia zi, dupã Scrip turi; ªi S-a înãlþat la ceruri ºi ºade de-a dreapta Ta tãlui; ªi iarãºi va sã vinã cu slavã, sã judece viii ºi morþii, a Cãrui împãrãþie nu va avea sfârºit. 13 ªi întru Duhul Sfânt, Domnul de viaþã Fãcãtorul, Care din Tatãl pur cede, Cel ce, împreunã cu Tatãl ºi cu Fiul, este închinat ºi slãvit, Care a grãit prin proroci. Întru una, sfân tã, soborni - ceascã ºi apostoleascã Bi se ricã. Mãrtu ri sesc un botez spre ier - ta rea pã catelor. Aºtept învierea mor þilor. ªi viaþa veacului ce va sã fie. Amin. Doamne, miluieºte (de 12 ori). Slavã..., ªi acum... Veniþi sã ne închi nãm Împã - ratului nostru Dumnezeu. Veniþi sã ne închinãm ºi sã cã - dem la Hristos, Împãratul nos - tru Dumnezeu. Veniþi sã ne închinãm ºi sã cãdem la Însuºi Hristos, Împã - ratul ºi Dumnezeul nostru. 14 Psalmul 142 Doamne, auzi rugãciunea mea, as cultã cererea mea, întru adevãrul Tãu; auzi-mã, întru dreptatea Ta. Sã nu intri la judecatã cu robul Tãu, cã ni meni din cei vii nu-i drept înaintea Ta. Vrãjmaºul prigoneºte sufletul meu ºi viaþa mea o calcã în picioare; fãcutu-m-a sã locuiesc în întuneric ca morþii cei din veac. Mâhnit e duhul în mine ºi inima mea încremenitã în lã un - trul meu. Adusu-mi-am aminte de zilele cele de demult; cugetat-am la toate lucrurile Tale, la faptele mâi nilor Tale m-am gândit. Întins-am cãtre Tine mâinile mele, sufletul meu însetat de Tine ca un pãmânt fãrã de apã. Degrab auzi-mã, Doamne, cã a slãbit duhul meu. Nu-Þi în toarce 15 faþa Ta de la mine, ca sã nu mã asemãn celor ce se pogoarã în groapã. Fã sã aud dimineaþa mila Ta cã la Tine mi-e nãdej dea. Aratã-mi calea pe care voi merge, cã la Tine am ridicat sufletul meu. Scapã-mã de vrãjmaºii mei, cã la Tine alerg, Doamne. Învaþã-mã sã fac voia Ta, cã Tu eºti Dumnezeul meu. Duhul Tãu cel bun sã mã po vã - þuiascã la pãmântul dreptãþii. Pentru numele Tãu, Doamne, dã ru ieºte-mi viaþã. Întru dreptatea Ta scoate din necaz sufletul meu. Fã bunãtate de stâr - peºte pe vrãjmaºii mei ºi pierde pe toþi cei ce necãjesc sufletul meu, cã eu sunt robul Tãu. Slavã..., ªi acum... Aliluia, aliluia, aliluia, slavã Þie, Dumnezeule! (de trei ori). 16 ªi se cântã, pe glasul al 8-lea: Dumnezeu este Domnul ºi S-a arãtat nouã, bine este cuvântat Cel ce vine întru numele Dom - nului (de trei ori). Troparul Sfântului, glasul al 8-lea: Întru răbdarea ta ţi­ai agonisit plata ta, Părinte Ierarhe, în ­ tru rugăciuni neîncetat stăru ­ ind, pe săraci iubind şi pe aceia îndestulându­i; deci, roa gă­te lui Hristos­Dumnezeu, Visari ­ oane milostive, fericite, să mântuiască sufletele noastre (de două ori). Slavã..., ªi acum..., al Nãscãtoarei-Învierii, acelaºi glas: Cel ce pentru noi Te-ai nãscut din Fecioara ºi rãstignire ai rãbdat, Bunule, Care cu moartea 17 pe moarte ai prãdat ºi Învierea ai arãtat ca un Dumnezeu, nu trece cu vederea pe cei pe care i-ai zidit cu mâna Ta; aratã iubi - rea Ta de oameni, Milostive, pri - meºte pe Nãscãtoarea de Dum - nezeu, ceea ce Te-a nãscut pe Tine, care se roagã pentru noi, ºi mântuieºte, Mântuitorul nostru, pe poporul cel deznãdãjduit. Apoi: Doamne, miluieºte (de trei ori). Slavã..., ªi acum... Psalmul 50 Miluieºte-mã, Dumnezeule, dupã mare mila Ta ºi, dupã mul þimea în durãrilor Tale, ºter - ge fãrã de legea mea. Spalã-mã întru totul de fãrãdelegea mea ºi de pãcatul meu mã curãþeºte. Cã fãrãdelegea mea eu o cunosc ºi pãcatul meu înaintea mea este pu rurea. Þie unuia am greºit ºi 18 rãu înaintea Ta am fãcut, aºa în - cât drept eºti Tu întru cuvintele Tale ºi biruitor când vei ju deca Tu. Cã, iatã, întru fãrã de legi m-am zãmislit, ºi în pãcate m-a nãscut maica mea. Cã, iatã, adevãrul ai iubit; cele nearãtate ºi cele as - cun se ale înþelepciunii Tale mi-ai arãtat mie. Stropi-mã-vei cu isop ºi mã voi curãþi; spãla-mã-vei ºi mai mult decât zãpada mã voi albi. Auzului meu vei da bucu - rie ºi veselie; bucura-se-vor oa - sele cele sme rite. Întoarce faþa Ta de cãtre pã catele mele ºi toate fãrã de legile mele ºter ge-le. Ini - mã curatã zi deºte întru mine, Dum nezeule, ºi duh drept înno - ieºte întru cele dinlãuntru ale mele. Nu mã le pãda de la faþa Ta ºi Duhul Tãu cel Sfânt nu-L lua de la mine. Dã-mi iarãºi bu cu - 19 ria mântuirii Tale ºi cu duh stã - pâ nitor mã întãreºte. Învãþa-voi pe cei fãrã de lege cãile Tale, ºi cei necre dincioºi la Tine se vor în - toarce. Izbãveºte-mã de vãrsa - rea de sânge, Dumnezeule, Dum - nezeul mântuirii mele; bucu - ra-se-va limba mea de drep - tatea Ta. Doamne, buzele mele vei des chide ºi gura mea va vesti lauda Ta. Cã de-ai fi voit jertfã, Þi-aº fi dat; arderile de tot nu le vei binevoi. Jertfa lui Dum nezeu: duhul umilit; inima în frântã ºi smeritã Dum nezeu nu o va ur gisi. Fã bine, Doamne, întru bu nã voirea Ta, Sionului, ºi sã se zideascã zi durile Ierusali - mului. Atunci vei binevoi jertfa dreptãþii, pri nosul ºi arderile de tot; atunci vor pune pe alta rul Tãu viþei. 20 Condacele ºi icoasele Condacul 1 Ca pe un ocrotitor al celor din necazuri te lăudăm pe tine, Părinte, cel mare între ierarhi, ctitor preaslăvit al Mănăstirii Dusicon, cel ce lui Dumnezeu i­ai bineplăcut în chip desăvârşit, aprins fiind de dragoste pentru turma ta. Pentru aceea strigăm: Bucură­te, Sfinte Ierarhe Visa ­ rion, de trei ori fericite! Icosul 1 Cu bucurie şi cu frică slăvim viaţa ta cea strălucită, Părinte, cel ce ai urcat pe tronul arhi e ­ resc al Sfântului Ahile al Lari sei şi, mergând pe urmele lui, te­ai făcut deopotrivă cu el întru 21 sfinţenie, pentru care te cinstim acum, grăind: Bucură­te, cel mare între ierarhi; Bucură­te, stâlp şi întărire a dreptei credinţe; Bucură­te, păstorul Trikalei; Bucură­te, păzitor neînfricat al cetăţii Larisa; Bucură­te, următor al Sfin ­ ţilor doctori fără de arginţi; Bucură­te, fântână a dragostei de Dumnezeu şi de semeni; Bucură­te, făclie mult lumi ­ nată a binefacerilor; Bucură­te, izvor nesecat al milosteniei; Bucură­te, om al veacului viitor; Bucură­te, preafierbinte sluji ­ tor al lui Hristos; Bucură­te, slavă şi strălucire a monahilor; 22 Bucură­te, acoperământ al tutu ror credincioşilor; Bucură­te, Sfinte Ierarhe Visa ­ rion, de trei ori fericite! Condacul 2 De viaţa ta cea sfântă s­a mirat cetatea Pili, în care te­ai născut tu, cel ce, ca un fiu bun cu bunăcuviinţă ai crescut şi, având dascăli binecredincioşi, ai căutat desăvârşirea şi ai ur ­ mat­o întru Hristos, strigând lui Dumnezeu: Aliluia! Icosul 2 Ca să sporeşti în cunoaşterea poruncilor Domnului, spre desăvârşire, ai mers din copi ­ lărie la preaînţeleptul arhiepis ­ cop Marcu şi aceluia bun ucenic te­ai arătat, ascultându­l întru 23 toate cu credincioșie, pentru care grăim ţie: Bucură­te, lucrător al braz dei sufletului; Bucură­te, cel ce ai veselit inima părinţilor tăi; Bucură­te, iubitor al învăţă tu ­ rilor sfinte; Bucură­te, lucrător al nevoin ­ ţei sufleteşti; Bucură­te, cel ce aveai ascul ­ tare desăvârşită; Bucură­te, cel ce primeai mus trările cu bunăcuviinţă; Bucură­te, vlăstar de Dum ­ nezeu sădit al cetăţii Pili; Bucură­te, miel fără răutate şi păstor al celor nedreptăţiţi; Bucură­te, hrănitor al celor străini şi liman al celor din primejdii; Bucură­te, stea prealuminată a Ortodoxiei; 24 Bucură­te, lauda dascălilor şi a părinţilor tăi; Bucură­te, săvârşitor al lucrării celei bune; Bucură­te, Sfinte Ierarhe Visa ­ rion, de trei ori fericite! Condacul 3 Având, ca pe un dar dum ­ neze iesc, viaţa cea plină de vir ­ tuţi a povăţuitorului tău, lumi ­ nător mare te­ai arătat cre din ­ cioşilor, întru tot fericite; că, stă ru ­ ind necontenit întru luare­aminte şi vieţuind în ascultare deplină, te­ai făcut locaş al curăţiei şi din tot sufletul cântai lui Dum nezeu: Aliluia! Icosul 3 Nefiind primit ca păstor duhovnicesc de răzvrătitorii din ţinutul Elasonului, nicidecum 25 nu te­ai întristat, cugetătorule de Dumnezeu. Ocara ca pe mă ­ rire socotind­o, te­ai suit la înăl ­ ţimea negrăită a smereniei, pen ­ tru care te fericim şi toţi cu cre ­ dinţă strigăm: Bucură­te, cel plin de strălu ­ cire nematerialnică; Bucură­te, cel ce ai gustat pâi ­ nea cerească a ascultării; Bucură­te, sălaş desăvârşit al nepătimirii; Bucură­te, vas preabun al sme reniei; Bucură­te, gură de Dum nezeu luminată a înaltelor învăţături; Bucură­te, suflet de Dumnezeu mişcat spre dorirea cea duhov ­ nicească; Bucură­te, cel ce te­ai ostenit întru lucrarea minţii; 26 Bucură­te, cel ce ai dus viaţă fără de pată; Bucură­te, preacinstită mireas ­ mă a curăţiei; Bucură­te, vlăstar plăcut al cuviinţei; Bucură­te, izvor viu al minu ­ nilor; Bucură­te, limba bunelor glă ­ suiri; Bucură­te, Sfinte Ierarhe Visa ­ rion, de trei ori fericite! Condacul 4 Urmând înţeleptului Marcu, dascălul tău, aveai inima fier ­ binte spre săvârşirea fapte lor bune şi spre nevoinţă; pentru aceea, te­ai arătat bun hrănitor săracilor, mare doctor bolna vi ­ lor şi tuturor slujitor, pentru care, credincioşii lăudau pe Dum ­ nezeu, cântând: Aliluia! 27 Icosul 4 Strălucit­ai cu virtuţile do ­ bân dite întru osteneală, Părinte, pentru care ai fost rânduit ierarh al cetăţii Stagon. Cu blândeţe ai răbdat mânia prigonitorilor tăi şi pe toţi i­ai iertat, Ierarhe. Deci, lăudând a ta blândeţe şi neţi ­ nere în minte a răului, strigăm: Bucură­te, pavăză duhovni ­ cească a eparhiei tale; Bucură­te, candelă a luminii neînserate; Bucură­te, pildă a tuturor vir ­ tuţilor; Bucură­te, adeverire prin fapte a lucrării lăuntrice; Bucură­te, cel ce ai răbdat ocările lui Dometie; Bucură­te, cel ce ai iertat rău ­ tăţile lui; Bucură­te, lucrător al blân deţii; 28 Bucură­te, cel ce ai slujit celor neputincioşi cu iubire de frate; Bucură­te, cel ce ai spălat hai ­ nele săracilor; Bucură­te, cel ce cu dragoste i­ai cercetat pe cei bolnavi; Bucură­te, cel ce arăţi vie Evan ghelia lui Hristos; Bucură­te, cel ce auzi lauda poporului tău; Bucură­te, Sfinte Ierarhe Visa ­ rion, de trei ori fericite! Condacul 5 Ca o chemare dumnezeiască s­a arătat tuturor numele tău, de o cinstire cu al Cuvioşilor de demult, că, părăsind cele ale lumii ca pe unele ce sunt stri ­ căcioase, ai dobândit mulţime de daruri dumnezeieşti, cău tând sporirea sufletului, nu a trupu lui, şi strigând lui Hristos: Aliluia! 29 Icosul 5 Ierarh al Larisei fiind ales prin Duhul Sfânt, te­ai arătat ca un luceafăr luminător, că ai ajuns la vrednicia arhierească prin voia tuturor de obşte şi ai că lăuzit dumnezeieşte pe popo rul tău, care­ţi strigă ţie cu dreaptă credinţă: Bucură­te, slava arhiereilor; Bucură­te, toiagul arhipăs to ­ rilor; Bucură­te, cel ce ai urmat viaţa Sfântului Ierarh Ahile al Larisei; Bucură­te, cel ce te­ai ase mă ­ nat Sfântului Icumenie, epis co ­ pul Trikalei; Bucură­te, ales moştenitor al celui dintâi Sfânt Ierarh Visa rion; Bucură­te, rod duhovnicesc al fericitului Marcu; Bucură­te, cel ce, fiind mai întâi ucenic, ai ajuns bun păstor; 30 Bucură­te, cel ce ai ajuns la limanul smereniei; Bucură­te, urmarea Păsto rului Celui bun; Bucură­te, cinstită icoană a Domnului; Bucură­te, cel prin care cre ­ din cioşii se laudă; Bucură­te, cel prin care mo ­ nahii se întăresc; Bucură­te, Sfinte Ierarhe Visa ­ rion, de trei ori fericite! Condacul 6 Pe tine te lăudăm ca pe un nou Avraam primitor de oaspeţi şi ca pe un nou Iov îndurător către cei săraci. Arătatu­te­ai grab nic pe depsitor al celor ce nedreptă ­ ţesc şi ajutător al celor nedrep ­ tăţiţi, milostiv faţă de cei su fe rinzi şi părinte al orfanilor, pen tru care cântăm lui Hristos: Aliluia! 31 Icosul 6 Întărind turma ta cu faptele şi cuvintele tale, nu încetai a fi das ­ căl poporului, ci te arătai dez ră ­ dăcinător al patimilor sufle teşti şi săditor al bunelor deprinderi creştine; pentru aceea, te mărim şi cântăm în chip strălucit unele ca acestea: Bucură­te, vistierie a dra gos ­ tei dumnezeieşti; Bucură­te, grabnică vindecare a celor ce pătimesc; Bucură­te, cel de un obicei cu Părinţii cei de demult; Bucură­te, cel ce pe calea lor ai mers prin frumoase nevoinţe; Bucură­te, floare a Raiului celui de taină; Bucură­te, înger pământesc prin lucrarea rugăciunii neîn cetate; Bucură­te, pildă preasfinţită a ierarhilor; 32 Bucură­te, casă de Hristos zidită a faptelor bune; Bucură­te, slăvit întâi stă tător al Larisei; Bucură­te, părtaş al strălu cirii celei neîncetate; Bucură­te, simţământ binefă ­ cător al milei; Bucură­te, cunună strălucită a smereniei; Bucură­te, Sfinte Ierarhe Visa ­ rion, de trei ori fericite! Condacul 7 Mitropolia ta, Părinte, s­a arătat tuturor, cu adevărat, ca o maică iubitoare, hrănitoare şi milostivă; că, îndurător fiind, ai răscumpărat de la agareni pe cei robiţi, care, bucurându­se pen ­ tru izbăvire, strigau Împăra ­ tului Hristos: Aliluia! 33 Icosul 7 Insuflat de dumnezeiescul Duh fiind, te sârguiai în tot chipul a alina turma ta, Părinte, necruţându­te în multe osteneli. Ai dat poporului pildă de fapte bune, iar noi, minunându­ne de măreţia lucrărilor tale, strigăm: Bucură­te, întăritor al popo ­ rului tău; Bucură­te, lucrător pentru unitatea celor de o credinţă; Bucură­te, cel ce ai deschis noi drumuri; Bucură­te, cel ce ai ridicat pod peste râul cel greu de trecut; Bucură­te, cel ce şi curgerea veacului de acum ne­ai învăţat cum să o trecem; Bucură­te, cel împodobit cu veş mântul arhieriei în chip vrednic; 34 Bucură­te, cel ce ai făcut să răsară zorile mângâierii în vreme de robie; Bucură­te, cel ce ai zidit slă ­ vită mănăstire; Bucură­te, cel dintâi între făcătorii de bine; Bucură­te, împreună locuitor cu toţi Drepţii; Bucură­te, cel răsplătit cu feri ­ cirea cerească; Bucură­te, mlădiţă bună şi mult roditoare; Bucură­te, Sfinte Ierarhe Visa ­ rion, de trei ori fericite! Condacul 8 În mijlocul tulburărilor lumii cu înstrăinare ai vieţuit, ca un al doilea Vasile cel Mare; că, în de ­ letnicindu­te cu faptele cele stră lucite, nu ai încetat a ţine trezvia minţii, dumnezeiescule 35 Părinte, prin care pururea înain ­ tând în cunoaşterea tainelor cereşti, strigai lui Dumnezeu: Aliluia! Icosul 8 În muntele din preajma ce ­ tăţii Pili ai mers, cinstite Visa ­ rioane, şi ai întemeiat mănăstire strălucită la locul numit Dusi ­ con. Pe aceasta ai arătat­o ca pe un rai de taină, spre care cei ce aleargă cu evlavie strigă ţie acestea: Bucură­te, prieten al liniştirii; Bucură­te, râvnă a înfrânării; Bucură­te, chivernisitor nea ­ dor mit al ctitoriei tale; Bucură­te, iconom preabun al mănăstirilor tale; Bucură­te, putere şi întărire a celor evlavioşi; 36 Bucură­te, ocrotitor şi sprijin al tuturor credincioşilor; Bucură­te, moştenitor al bună ­ tăţilor veşnice; Bucură­te, bun călăuzitor al obştilor monahale; Bucură­te, dascăl al bunei nevoinţe; Bucură­te, mucenic prin do ­ rinţă; Bucură­te, dătător de bună tăţi; Bucură­te, ocrotitor al caselor creştinilor; Bucură­te, Sfinte Ierarhe Visa ­ rion, de trei ori fericite! Condacul 9 Pretutindeni vestită s­a făcut mănăstirea ta, Părinte, că tu, cu înţelepciune, i­ai lăsat prin tes ­ tament rânduieli şi legiuiri, ca să slujească lui Dumnezeu şi să 37 poarte grijă de semeni. Pentru aceasta, cei ce cu vrednicie se ne ­ voiesc în ea, cântă cu dra goste lui Dumnezeu: Aliluia! Icosul 9 Prin dumnezeieştile tale cu ­ vinte povăţuind pe fiii tăi du ­ hov niceşti, ai trecut la veşnicele locaşuri, iar ei, înconjurând cin ­ stitul tău trup, se tânguiau şi ziceau: ,,Binecuvintează pe robii tăi, Părinte!”, cântând ţie unele ca acestea: Bucură­te, bogăţia milosti vi rii; Bucură­te, lauda păstorilor de suflete; Bucură­te, iubitor prafier binte al lui Dumnezeu; Bucură­te, iscusit purtător de grijă al credincioşilor; 38 Bucură­te, înger ceresc arătat pe pământ; Bucură­te, pildă desăvârşită de viaţă plăcută lui Dumnezeu; Bucură­te, cel de ale cărui osteneli toţi s­au minunat; Bucură­te, cel încununat cu diadema nevoinţei; Bucură­te, cel ce ai primit puterea de a săvârşi minuni; Bucură­te, cel ce ai dobândit răsplata cuvenită Sfinţilor; Bucură­te, cel prin care Bise ­ rica se împodobeşte; Bucură­te, cel prin care obştea ortodocşilor este ocrotită; Bucură­te, Sfinte Ierarhe Visa ­ rion, de trei ori fericite! Condacul 10 Izbăveşte­i pe toţi cei ce cu dragoste se închină moaştelor 39 tale şi săvârşesc sfânta ta pome ­ nire, Ierarhe, cel ce slujeşti acum lui Dumnezeu împreună cu Îngerii cei fără de materie şi te rogi pentru noi toţi, ca să fim izbăviţi de osânda cea veşnică şi să cântăm Mântuitorului: Aliluia! Icosul 10 De mâinile necredincioşilor fiind deschis mormântul tău, s­au aflat moaştele tale revărsând bună mireasmă ca de trandafir, iar trupul tău, fiind luat în ascuns, cinstitul tău cap a rămas mănăstirii tale ca mângâiere, pentru care cu evlavie te lău ­ dăm, zicând: Bucură­te, noianul minunilor, vestit în toată Ortodoxia; Bucură­te, vasul harismelor, lucrătoare spre zidirea Bisericii; 40 Bucură­te, alungare a bolilor de tot felul; Bucură­te, grabnică nimicire a lăcustelor; Bucură­te, cel ce prin moaş ­ tele tale săvârşeşti minuni; Bucură­te, cel ce prin ele sfin ­ ţeşti pe cinstitorii lor; Bucură­te, cel ce dăruieşti tutu ror vindecări; Bucură­te, cel ce ai izbăvit Ţara Românească de ciumă; Bucură­te, cel al cărui cap a fost cinstit de mulţimile celor dreptcredincioşi; Bucură­te, cel ce şi prin toia ­ gul tău ai săvârşit minuni; Bucură­te, izvor de dumneze ­ iască mireasmă; Bucură­te, cel ce potoleşti tul ­ burarea inimii; 41 Bucură­te, cel ce şi animalelor ai dat tămăduiri; Bucură­te, Sfinte Ierarhe Visa ­ rion, de trei ori fericite! Condacul 11 Din adâncul inimii toţi îţi adu ­ cem cântare, Părinte, că prin moaştele tale te­ai arătat grabnic vindecător al ciumei şi alungă ­ tor al lăcustelor şi izbă vi tor la vreme de foamete. Pentru aceasta, cu credinţă strigăm: Aliluia! Icosul 11 Racla moaştelor tale s­a arătat izvor de binecuvântări tuturor credincioşilor, încât pe cei bol ­ navi îi vindecă şi grabnic dăru ­ ieşte ajutor; pentru aceasta, sub acoperământul tău alergând, grăim ţie: 42 Bucură­te, vistierie a strălu ci ­ telor minuni; Bucură­te, vas al înţelepciunii lui Dumnezeu; Bucură­te, cel ce păzeşti aşe ­ zământul mănăstirii tale; Bucură­te, cel ce ai rânduit ca femeile să nu intre acolo; Bucură­te, cel ce ai pedepsit îndrăzneala otomanilor; Bucură­te, cel ce l­ai mustrat pe preotul Clinovos, cel lipsit de evlavie; Bucură­te, cel ce ne păzeşti de lucrarea viclenilor diavoli; Bucură­te, cel ce ai adus bătăi nevăzute asupra vrăjitoarei; Bucură­te, cel ce i­ai dăruit ei pocăinţă; Bucură­te, cel ce ai alungat seceta şi foametea; 43 Bucură­te, cel ce ai scăpat oraşul Bucureşti de ciumă; Bucură­te, hrănitor al mulţi ­ milor; Bucură­te, Sfinte Ierarhe Visa ­ rion, de trei ori fericite! Condacul 12 Cere de la Stăpânul, pentru noi toţi, har şi mântuire sufle ­ tească, minunate Părinte Visa ­ rion, cel ce te­ai făcut înţelept povăţuitor monahilor şi dum ­ neze iesc ajutător credincioşilor, ca, primind şi noi binefacerile tale, să­L lăudăm pe Hristos, cân tând: Aliluia! Icosul 12 Cântând nevoinţele tale, te înconjurăm ca pe un părinte noi, fiii tăi, şi, slăvind pe Marele 44 Dumnezeu Cel ce te­a slăvit pe tine, cerem rugăciunile tale, feri ­ cite, ca, fiind prin ele binecu ­ vântaţi

ARTĂ CULINARĂ - REȚETE DE POST PENTRU ASTĂZI

A.   PLACINTE, GUSTĂRI

Drob de năut cu dovlecei

400 g năut 100 g linte roşie 200 g dovlecei (2 dovlecei mai subţiri) 150 g ceapă verde 150 g usturoi verde 60 g mărar 50 g pătrunjel 50 g făină sare, piper 2-3 linguri ulei
Lăsaţi năutul peste noapte în multă apă. A doua zi îl fierbeţi până se înmoaie după care îl scurgeţi şi îl faceţi pastă. Tocaţi mărarul, pătrunjelul, ceapa şi usturoiul după care le amestecaţi cu pasta şi condimentaţi după gust cu sare şi piper. Adăgaţi lintea şi făina apoi amestecaţi. Tapetaţi cu făină o tavă de cozonac (eu am folosit o formă de silicon 23x10x7). Puneţi 2 cm de compoziţie în formă, apoi asezaţi dovleceii, turnaţi restul de compoziţie şi presaţi cu degetele ca să iasă golurile de aer. Lăsaţi 1.5 - 2 h în cuptorul încins la 150 grade Celsius. Opriţi focul şi păstraţi tava în cuptor până se răceşte, apoi ungeţi cu ulei partea care a fost deasupra. Umblaţi cu grijă când răsturnaţi drobul şi când tăiaţi feliile. Serviţi cu salată de crudităţi.

 

 

 

B.   SALATE

Salata de morcovi

·       400 g morcovi;

·       1 mar;

·       Zeama de la o lamâie;

·       2 – 3 linguri suc de portocale;

·       Coaja  de lamâie si portocală

Se curate si se dau pe razatoare morcovii si marul si se amesteca cu celelalte ingrediente.

          Se tine la frigider inainte de a fi consumata.

 

C.   SOSURI

Nu este necesar să pregătim un sos separat pentru reţetele de azi.

 

D.   BORSURI, SUPE, CRÈME DE LEGUME

Crema de zarzavat

·       3 morcovi;

·       3 radacini patrunjel;

·       3 teline mici;

·       3 fire praz (partea alba);

·       6 cartofi;

·       6 buchetele conopida;

·       3 linguri mergarina;

·       Marar;

·       Patrunjel;

·       Sare;

·       Piper m[cinat

Se curate zarzavaturile, se spala si se fierb in apa cu sare. Dup ace fierb foarte bine se dau prin sita si se adauga zeama care s-a scurs de la fiert.

          Margarina, verdeata, sarea si piperul se adauga inainte de a se servi.

          Se serveste cu crutoane.

 

E.   MANCARURI

Ghiveci II

·       1 kg cartofi taiati felii subtiri;

·       ½ kg dovlecei curatati si taiati  rondele;

·       ¼ kg bame;

·       1 ½ ceasca ulei;

·       3 – 4 cepe taiate solzi;

·       1 legatura marar;

·       1 legatura patrunjel;

·       4 – 5 rosii date pe razatoare;

·       Sare;

·       Piper

·       5 – 6 catei de usturoi

Se curate, se taie zarzavaturile si se asaza straturi alternative in forma, presarand sare si piper dupa fiecare strat.

          Ceapa se caleste bine in ulei, se adauga rosiile, usturoiul si se toarna peste zarzavaturi.

          Deasupra se pun 2 – 3 rosii taiate felii si restul de verdeata.

          Se da la cuptor la foc potrivit aproximativ o ora.

 

F.   DULCIURI

Chec cu cacao

·       ¾ ceasca ulei;

·       2 cesti zahar;

·       2 cesti apa rece;

·       3 linguri otet;

·       6 linguri cacao;

·       1 lingurita sare;

·       2 vanilii;

·       3 cesti faina;

·       2 lingurite bicarbonate;

·       1 lingurita praf de copt

Se bate uleiul cu zaharul, se adauga otetul, apa, vanilia, faina in care se amesteca bicarbonatul si praful de copt.

          La sfarsit se adauga sare si cacao.

          Se rastoarna compozitia in tava unsa si tapetata cu faina si se da la cuptor, la foc potrivit timp de 45 minute.

          Cand este copt se pudreaza cu zahar.