6. /17 SEPTEMBRIE 2023 - POEZIE
GHEORGHE GÂRDA
| Gheorghe Gârda | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut |  Mănăștiur, Timiș, Austro-Ungaria |
| Decedat | (69 de ani) Lumina, Constanța, România |
| Cetățenie |  România |
| Ocupație | scriitor |
| Activitate | |
| Limbi | limba română |
Modifică date / text  | |
Gheorghe Gârda (n. , Mănăștiur, Timiș, Austro-Ungaria – d. , Lumina, Constanța, România)[1] a fost un avocat, poet și scriitor român. S-a remarcat prin poeziile sale scrise în dialect bănățean.
VIAȚA[MODIFICARE | MODIFICARE SURSĂ]
A urmat școala primară în satul natal, cursurile secundare la liceul maghiar din Lugoj și la liceul românesc din Brașov, terminându-l în 1899. După stagiul militar la Viena, a urmat Facultatea de Drept la Budapesta,[1] luând examenul de doctorat în 1907. Avocat în Făget, a participat la manifestările naționale și culturale din Banat. A publicat, începând din 1902, o serie de articole, cronici, culegeri de folclor și poezii în grai bănățean în ziarul Drapelul (Lugoj), Poporul român (Budapesta), Convorbiri literare (București), Timișana (Lugoj), Banatul (Timișoara), Semenicul (Lugoj) și în Calendarul Poporului Român (Budapesta). Primul volum i-a apărut în 1908 la Budapesta, editia II-a în București (în 1921) cu titlul Bănatu-i fruncea,[1] cuprinzând 28 de poezii în grai bănățean. Poeziile lui au un caracter mai pregnant bănățean decât ale lui Victor Vlad Delamarina; ele redau vorbirea vie a țăranilor din jurul Făgetului și mentalitatea „paorilor” față de modernizarea vieții, fiind foarte populare în Banat.
În 1918 a coordonat Gărzile Naționale Române din Lugoj și a fost delegat titular la Marea Adunare Națională de la Alba Iulia din partea cercului electoral Făget–Bichiș.[1] Între noiembrie 1919 și martie 1920 a fost secretarul Adunării Deputaților din primul parlament al României Mari.[1]
OPERA[MODIFICARE | MODIFICARE SURSĂ]
Una din cele mai faimoase poezii ale lui Gheorghe Gârda este Izâmbanu:[2]
GEORGE BACOVIA
| George Bacovia | |||
 | |||
| Date personale | |||
|---|---|---|---|
| Nume la naștere | George Andone Vasiliu | ||
| Născut | Bacău, România[2] | ||
| Decedat | (75 de ani)[3][2][4][5] București, România[6][2] | ||
| Înmormântat | Cimitirul Bellu | ||
| Căsătorit cu | Agatha Bacovia | ||
| Naționalitate | română | ||
| Cetățenie | România | ||
| Ocupație | scriitor poet | ||
| Limbi | limba română[1] | ||
| Studii | Universitatea din București | ||
| Activitatea literară | |||
| Activ ca scriitor | literatura română interbelică | ||
| Mișcare/curent literar | simbolism[*] | ||
| Operă de debut | Plumb | ||
| |||
| Modifică date / text | |||
| Literatura română | ||
| Istoria literaturii române | ||
Evul mediu | ||
| Curente în literatura română | ||
Umanism - Clasicism | ||
| Scriitori români | ||
Listă de autori de limbă română | ||
| Portal România | ||
| Portal Literatură | ||
| Proiectul literatură | ||
George Bacovia (născut George Andone Vasiliu) n. , Bacău, România[2] – d. ,[3][2][4][5] București, România[6][2]) a fost un scriitor român format la școala simbolismului literar francez. Este autorul unor volume de versuri și proză scrise în baza unei tehnici unice în literatura română, cu vădite influențe din marii lirici moderni francezi pe care-i admira, dar și, cum spune versul bacovian, „din Eminescu, Heine și Lenau.” La început văzut ca poet minor de critica literară, va cunoaște treptat o receptare favorabilă, mergând până la recunoașterea sa drept cel mai important poet simbolist român și unul dintre cei mai importanți poeți din poezia română modernă.
BIOGRAFIE[MODIFICARE | MODIFICARE SURSĂ]
Copilăria[modificare | modificare sursă]
George Andone Vasiliu s-a născut în casa comerciantului Dimitrie Vasiliu și a Zoei Vasiliu pe actuala stradă G. Bacovia nr. 13 în Bacău. Copilul în vârsta de doar 6 ani începe să învețe limba germană. Apoi între 1889-1890 urmează clasa întâi la un pension din Bacău. În 1891 îl aflăm înscris la Școala Primară Domnească nr. 1 din Bacău. Trei ani mai târziu absolvă cursul primar, în luna iunie. În același an se înscrie la Gimnaziul Ferdinand din Bacău. Toamna rămâne închis o noapte întreagă, din neatenția paracliserului, în turnul bisericii Precista din orașul natal. Această întâmplare îi va inspira poezia Amurg violet, scrisă în 1899. Anii traumatici din liceu și atmosfera cam rece îi inspiră un alt poem celebru, "Liceu". În 1898 își pune pe note câteva poezii precum și altele de Mihai Eminescu și Ștefan Petică. Vădește mare talent la desen. Se dovedește foarte bun executant la vioară și la alte instrumente din orchestra școlii, pe care o și dirijează. Se evidențiază la gimnastică. În 1899 obține premiul I pe țară la concursul Tinerimii române pentru "desen artistic de pe natură". Îi apare în Literatorul din 30 martie poezia Și toate, scrisă cu un an înainte, semnată V. George.
Studiile[modificare | modificare sursă]
În 1900 se înscrie la Școala Militară din Iași, de unde se retrage în al doilea semestru, neputând suferi disciplina cazonă. Compune poezia Plumb, o va finisa totuși abia în 1902. În 1901 se înscrie în cursul superior al Liceului Ferdinand. Absolvă liceul din Bacău în 1903. Scrie poezia "Liceu", ca răspuns la un chestionar adresat de minister absolvenților din acel an, în vederea reformei învățământului inițiată de Spiru Haret. Se înscrie la Facultatea de Drept din București. Citește într-una din ședințele salonului literar al lui Macedonski poezia Plumb, care produce o puternică impresie. Citește în 1904 la cenaclul lui Macedonski Nervi de toamnă, obținând același succes. Colaborează la revista Arta de la Iași. Se retrage de la Facultatea de Drept din București. Se stabilește în 1905 În București, împreună cu fratele său Eugen. Un an mai târziu în 1906 se reîntoarce la Bacău, stabilindu-se în locuința din strada Liceului.Scrie poezia Lacustră. În 1907 se înscrie la Facultatea de Drept din Iași și reîncepe cu anul I. Rămâne la Iași și anul următor. Colaborează la revista lui I.M. Rașcu Versuri, mai târziu Versuri și proză.Între 1909-1910 merge la Iași numai în perioada examenelor, restul timpului locuind la Bacău iar în 1911 obține diploma de licență în drept și se înscrie în baroul din Bacău. Plătește zece ani cotizație, dar nu profesează. Colaborează la Românul literar al lui Caion în 1912. Suplinitor la Școala Primară din Bacău și la Călugara, suburbie a Bacăului. Colaborează la Flacăra. Copist la Prefectura din Bacău. Din 1913 devine ajutor contabil la aceeași prefectură dar se îmbolnăvește și demisionează.
Perioada interbelică[modificare | modificare sursă]
În 1914 se internează la sanatoriul Dr. Mărgăritescu din București. Publică în suplimentul literar al ziarului Seara. Trimite la tipar volumul Plumb. În 1915 editează la Bacău, în colaborare, revista Orizonturi noi. Publică poezii, proză, recenzii, sub mai multe pseudonime. Strânge relațiile de prietenie cu Alexandru Macedonski.
În 1916 devine copist la Direcția învățământului secundar și superior din Ministerul Instrucțiunii. În iulie apare în librării volumul Plumb. În timpul războiului, în octombrie, este trimis cu arhiva direcției sale în evacuare la Iași.
În perioada 1917-1919 e funcționar în București. În 1920 devine șef de birou clasa a III-a în Ministerul Muncii. În 1921 este avansat șef de birou clasa a I-a în același minister. Se îmbolnăvește de plămâni și demisionează. Un an mai târziu se reîntoarce la Bacău.
În 1924 apare la Râmnicu-Sărat ediția a II-a a volumului Plumb. Este numit suplinitor de desen și caligrafie la Școala comercială de băieți din Bacău.În 1925 devine primul director al revistei Ateneul cultural. În 1926 tipărește pe cont propriu la Bacău volumul Scântei galbene. Îi apare și volumul Bucăți de noapte, editat de poeta Agatha Grigorescu. Între 1926-1928 funcționează ca profesor suplinitor de desen și caligrafie la Școala comercială de băieți din Bacău.
În 1928 se căsătorește cu Agatha Grigorescu și se stabilește la București, unde soția sa era profesoară. În 1929 retipărește volumele Plumb și Scântei galbene sub titlul Poezii, la Editura Ancora. Reapare sub conducerea sa revista Orizonturi noi. În 1930 este numit referent la Direcția Educației Poporului. Îi apare volumul Cu voi.... Din noiembrie 1930 până în octombrie 1933, locuiește în Bacău, fără serviciu. În 1931 i se naște unicul fiu, Gabriel, iar în 1932 Societatea Scriitorilor îi aprobă o pensie lunară de 1000 lei.
Din 1933 se stabilește cu familia în capitală, unde rămâne până la sfârșitul vieții. În 1934 i se tipărește volumul antologic Poezii. În 1936 publică volumul Comedii în fond. În 1940 i se majorează pensia acordată de S.S.R la 2000 lei lunar. Se înființează Casa de pensii a scriitorilor, de unde obține o pensie de 10.000 lei lunar. În 1944 apare volumul intitulat Opere, care reunește toate scrierile sale publicate anterior.
După război[modificare | modificare sursă]
În 1945 este numit bibliotecar la Ministerul Minelor și Petrolului. Este editat în 1946 volumul Stanțe burgheze, pentru care va fi criticat de autoritățile comuniste. Este pus la index, dar la mijlocul anilor '50 este repus în circulație. E sărbătorit ulterior de Ministerul Artelor, care-l și angajează. În 1956 i se publică volumul Poezii. Moare în ziua de 22 mai 1957 în locuința sa din București (cart. Giurgiului).
OPERA[MODIFICARE | MODIFICARE SURSĂ]
Despre George Bacovia s-a spus inițial că e un poet simbolist, dar criticii au remarcat ulterior că își depășește epoca, aparținând poeziei române moderne. Dacă în primul său volum, Plumb, publicat în 1916, imediat după ce carnagiul din Primul Război Mondial se dezlănțuise, influența poeziei simboliste era foarte vizibilă, abia din volumele următoare, în Scântei galbene sau Comedii în fond, Bacovia descoperă rețeta poeziei moderne, apropiată de proza poetică. Criticii interbelici au văzut în Bacovia un neosimbolist (George Călinescu) sau "o bisericuță dintr-un lemn" (E. Lovinescu), un poet cu o materie poetică insuficientă. Abia după cel de-al Doilea Război Mondial, poezia sa este afiliată curentelor de gândire mai noi, fiind pusă în paralel cu teatrul absurdului (M. Petroveanu), cu anumite curente ale modernismului poetic, cu suprarealismul, dicteul automat, imagismul sau chiar expresionismul dar și cu școli filozofice cum ar fi existențialismul (Ion Caraion) etc.
Volume antume[modificare | modificare sursă]
- Plumb, București, 1916
- Scîntei galbene, Bacău, 1926
- Bucăți de noapte, București, 1926
- Poezii, București, 1929
- Cu voi..., București, 1930
- Poezii, prefață de Adrian Maniu, București, 1934
- Comedii în fond, București, 1936
- Opere, București, 1944
- Stanțe burgheze, București, 1946
- Poezii, București, 1956 (ediție revăzută și adăugită de autor, 1957)
Ediții postume (selectiv)[modificare | modificare sursă]
- Gaudeamus. Versuri. Versi. Ediție bilingvă româno-italiană, Di Felice Editore, 2015
- Plumb. Versuri. Piombo. Versi. Antologie bilingvă româno-italiană, selecție, traducere, biobibliografie și eseu critic de Geo Vasile. Roma, Fermenti Editrice, 2008.
- Cu voi. Con voi. Florilegiu româno-italian, selecție, traducere, biobibliografie și postfață de Geo Vasile, București, Editura Ideea Europeană, 2007.
- Lacustră, ediție bibliofilă alcătuită de Mircea Coloșenco, București, Muzeul Literaturii Române, 2001.
- Opere, prefață, antologie, note, bibliografie de Mihail Petroveanu, text stabilit, variante de Cornelia Botez, București, Editura Minerva, 1978.
- Opere, ediție de Mihail Petroveanu și Cornelia Botez, București, Editura Fundației Culturale Române, 1994.
- Opere, ediție alcătuită de Mircea Coloșenco, București, Editura Univers Enciclopedic, 2001.
- Opere, București, Editura Semne, 2006.
- Plumb. Versuri și proză, prefață de Nicolae Manolescu, București, Editura pentru Literatură, 1965.
- Plumb / Plomo, ediție bilingvă româno-spaniolă, București, Editura Minerva, 1974.
- Plumb / Lead, ediție bilingvă româno-engleză, București, Editura Minerva, 1980.
- Plumb, Iași, Editura Junimea, 1982.
- Plumb, Timișoara, Editura Helicon, 1994 (reed. 1996).
- Plumb, Iași, Institutul European, 1997.
- Plumb (poezii, proză), București. Editura Albatros, 1998.
- Plumb / Plomb, ediție bilingvă româno-franceză, Pitești, Editura Paralela 45, 1998 (reed. 2004).
- Plumb, ediție îngrijită, postfață, tabel cronologic, aprecieri critice de Elisabeta Lăsconi, București, Editura Gramar, 2001 (reed. 2004, 2007).
- Plumb, București & Cnișinău, Litera Internațional , 2001.
- Plumb, București, Editura Humanitas, 2007.
- Plumb de iarnă / Lead of winter, ediție bilingvă româno-engleză, Norcross, Ga., Criterion, 2002.
- Poemă în oglindă / Poème dans le miroir, ediție bilingvă româno-franceză, Cluj, Editura Dacia, 1988.
- Poeme alese / Poemi scelti, ediție bilingvă româno-italiană, București Editura Fundației Culturale Române, 2002.
- Poezii, ediție îngrijită și repere istorico-literare de Cornelia Botez, București, Editura Minerva, 1980.
- Poezii, Galați, Editura Porto-Franco, 1991.
- Poezii, București, Editura Universal Dalsi, 2001.
- Poezii / Versek, ediție bilingvă româno-maghiară, București, Editura Gramar, 2003.
- Poezii . Proză, postfață și bibliografie de Ion Bogdan Lefter, București, Editura Minerva, 1983 (reed. 1987).
- Proză, București, Editura Minerva, 1980.
- Rar, poeme rostite la radio, București, Casa Radio, 2005.
- Scrieri alese, prefață de Ov. S. Crohmălniceanu, București, Editura pentru Literatură, 1961.
- Stanțe burgheze, cu 32 de desene inedite ale autorului și câteva ciorne, Bacău, Look Design, 2000.
- Versuri, București, Editura Saeculum, 1996.
- Versuri și proză, ediție îngrijită, tabel cronologic, note, repere critice și bibliografie de Ion Nistor, prefață de Mircea Anghelescu, București, Editura Albatros, 1985 (reed. 1987, 1990).
- Versuri și proză, București, Editura Eminescu, 1987.
- Blei und andere Gedichte. Dionysos, Boppard, ins Deutsche: Christian W. Schenk, 2018, ISBN 978-1-9807-2919-8.
PREMII ȘI DISTINCȚII[MODIFICARE | MODIFICARE SURSĂ]
- În 1923 a fost premiat de Ministerul Artelor pentru volumul Plumb.
- În 1925 primește premiul pentru poezie al Societății Scriitorilor Români, ex aequo împreună cu Lucian Blaga.
- În 1934 Premiul Național de poezie este acordat lui George Bacovia și lui Tudor Arghezi.
Poeta.
Fiica lui Bogdan Petriceicu Hasdeu si a Iuliei (n. Faliciu).
La unsprezece ani absolva Liceul „Sf. Sava", iar la saptesprezece isi ia bacalaureatul la Sor-bona. Moare inainte de a-si lua licenta in litere, dupa ce urmase cursuri si la Ecole des Hautes Etudes din Paris, iar la Bucuresti, Conservatorul.
A publicat, in timpul vietii, doar patru poezii, in 1b. franceza, in L'Etoile roumaine: Les Contes bleus, Larmes d'enfance, Dedain, Le souhaii d'une villaine (1887).
Opera postuma a Iuliei Iulia Hasdeu, redactata in limba franceza, a fost publicata de tatal ei in trei volume si contine ciclurile Bourgeons d'Avril, Fantaisies et Reves (I), Chevalerie, Confiden-ces et canevas (II), Theatre, Legendes et contes (III).
Poeziile sint confesiuni, meditatii si reverii in spiritul unor Lamartine, Hugo, Sully Prudhomme, se opun vietii prozaice si exprima o aspiratie spre demnitate si puritate morala.
Piesele de teatru (L'Anii de Trajan, Les Heiduques) exploateaza miturile istorice si folclorice. Basmul La Princesse Papillon si romanul pentru copii Mademoiselle Maussade arata inzestrarea pentru descrierea universului infantil. Redactase in limba romana nuvela Sandra si poezia Romania cu ceva din Barbu Delavran-cea Alecsandri. Volumul postum de poezii in limba franceza e salutat de Angelo de Gu-bernatis, Emile Boutroux, Louis Leger si Al. I. Odobescu.
S-a pastrat o bogata corespondenta in limba franceza cu B. P. Hasdeu, tatal prabusit sufleteste dupa ireparabila pierdere a copilului sau, rapus de ftizie.
OPERA: Quelques poesies posthumes. Bucuresti, 1888; Oeuvres posthumes, I-II, Paris - Bucuresti, 1889-l890; Sanda, nuvela. Brasov, 1904; Domnisoara Ursuza, trad. de B. P. Hasdeu, 1970; Printesa Fluture, basme si povestiri prezentate copiilor de Crina Decuseara, Bucuresti, 1972; Documente si manuscrise literare, III, ed. de Paul Cornea, Elena Piru, Roxana Sorescu, Bucuresti, 1974; Versuri. Proza. Corespondenta, ed. ingrijita de Crina Decu-seara-Bocsan, Bucuresti, 1976. |
REFERINTE CRITICE: Al. I. Odobescu, in Convorbiri literare, nr. 1, 1889; N. I. Apostolescu. L'influence des romantiques francais sur la poesie roumaine, 1909; N. Iorga. Ist. lit. cont., II; C. Manolache, Scinteietoarea viata a Iuliei Hasdeu, 1939; I. A. Manolescu, Mia Hasdeu, 1939; C. Doicescu, Iulia Hasdeu. Cu talmaciri din poeziile sale, 1941; Elena Piru, in Ateneu, nr. 11, 1969; Delavrancea, Opere, V, 1969; Crina Decuseara-Bocsan, Camille Armand - pseudonimul luliei Hasdeu, 1974. |
Cu dragostea-i poetul te-a însufleţit;
Prin versurile sale ne stă mereu în minte
Imaginea ta dulce, căci Dante te-a iubit.
Ţi-a fost, o, Eloise, fatală dimineaţa.
De Abelard iubită, fu sincer dragu-ţi crez,
Şi - crin în mînăstire - sfîrşitu-ţi-ai viaţa…
Dar, ca pe Beatrice, eu te invidiez.
Tu-l plîngi pe Cid, Ximena, fiindcă, aspră, soarta
Potrivnică îţi este şi nu-l mai poţi vedea.
El te-a iubit… Iubirea învinge chiar şi moartea;
De-aceea-ntotdeauna eu te voi învia!
Ah, să te ştii iubită! Ce sfîntă fericire!
Să plîngi atunci îţi vine, dar lacrime cereşti!
Să mori iubind!… Ah, moarte de har şi norocire.
Cînd mori în nimb de soare, ca-n el să retrăieşti!…
( Opera poetică, Ed. Saeculum I.O., Bucureşti, 2005)
Aş voi ca să-ţi vorbesc
Tu m-asculţi… cu toate-acestea
N-am putere să-ndrăznesc
Eşti prea bună, eşti prea dulce
Însă fără voia mea
Ca şi-o pasăre pe cracă
Tremur înaintea ta.
Am a-ţi spune multe lucruri
Nu pot însă… mă-nfior
Căci pe buze-ţi văd un zîmbet
Rece, batjocoritor
Gura ta e ca o roză…
Tu în rîs mă vei lua…
Nu-ndrăznesc să ridic ochii
Nu-ndrăznesc-naintea ta.
Mersul tău e de regină
Chiu-ţi e impunător
Pentru ce te-admir într-una
Înţelegi tu prea uşor.
De mi-ai fi tu suverană
Şi eu rege de ţi-aş fi
Pentru tine aş muri.
Poate-s prost! e cu putinţă
Însă ştiu că te iubesc
Inima-mi e simţitoare
Însă nu pot să vorbesc
O! amoru-mi pentru tine
Să ţi-l spun de-aş îndrăzni
N-ai mai rîde … şi pe-un altul
Niciodată n-ai iubi!
Din foc divin şi amestec din tina cea imundă;
Protee fără nume, ce logica dezminţi
Deşartă sau prea rece, sau clocot de dorinţi!
Sub vraja frumuseţii, ori dulcea ta zîmbire,
Ascunzi tu suferinţă, ruşine, sau iubire?
În clara ta privire, de visuri încîntată,
Pot eu citi, femeie, de vei fi plîns vreodată?
Ah, ce perverşi ai ochii, surîsul nu-i timid
Sub fardul ce sclipeşte s-ascunde mai nimic,
Sub finele dantele ascunzi, făr-de mustrare,
Defectele, şi-n taină, porniri spre desfrînare!
La tine totul este spoială sau mascat:
Ţinuta, vorba, faţa şi glasul afectat
Căci tot ce nu-i minciună tu-nfrunţi cu viu răspăr:
Minciuna pentru tine e unic adevăr!
Faţadă-i tot la tine şi prefăcătorie
Şi chiar a ta ştiinţă e doar cochetărie.
Spre a trona mai bine, voind să ne uimească,
Şi-ndeosebi să placă!
E vanitatea-ţi dragă!
Să placi… pentru aceasta ţi-ai da viaţa-ntreagă,
Ţi-ai da averea, pruncii şi cinstea, de se cere,
Şi totul pentru-o biată [şi] ridicolă plăcere!
Cochetăria-ţi este virtutea cea suavă.
Ea în femei se naşte: în tine, doamnă gravă,
În tine ţărăncuţă, cu faţa-mbujorată,
În tine, curtezană, mereu neruşinată.
Femei! - e viaţa voastră şi singura mîndrie;
Voi sufletul vă-nchideţi într-o bijuterie!
DAN CIACHIR
| Dan Ciachir | |
 | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | (70 de ani) București, România |
| Naționalitate |  România |
| Cetățenie | România[1] |
| Ocupație | scriitor, publicist |
| Limbi | limba română |
| Activitatea literară | |
| Activ ca scriitor | Literatura română contemporană 1984 - prezent |
| Modifică date / text | |
Dan Ciachir (n. 17 septembrie 1951) este un scriitor, memorialist și publicist, care s-a afirmat și ca poet, eseist și critic literar.
BIOGRAFIE[MODIFICARE | MODIFICARE SURSĂ]
Dan Ciachir s-a născut la data de 17 septembrie 1951. A urmat cursurile Facultății de Filologie din București, specializarea română-italiană, pe care le-a absolvit în anul 1975.
Înainte de Revoluția din decembrie 1989 Dan Ciachir a fost, printre altele, colaborator la Revista Săptămîna care era condusă de Eugen Barbu, revistă unde scriau printre alții Corneliu Vadim Tudor și Artur Silvestri. Era considerată o publicație foarte apropiată Securității. Acolo Dan Ciachir a scris o serie de articole care atacau Europa Liberă, pe Monica Lovinescu, Virgil Ierunca, Paul Goma etc.[2]
După Revoluția din decembrie 1989, Dan Ciachir s-a remarcat în postura de comentator al vieții religioase din România, fiind un adept al curentului tradiționalist în Biserica Ortodoxă. A colaborat la cotidianele „Monitorul”, „Cuvântul”, BBC și „Ziua”, publicând rubrica "Cronica ortodoxă". De asemenea, este membru al Uniunii Scriitorilor.
În 2006, Dan Ciachir a recunoscut că a fost informator al Securității în timpul studenției.[3]
CĂRȚI PUBLICATE[MODIFICARE | MODIFICARE SURSĂ]
- Muzică și memorie: poeme? (Ed. Cartea Românească, 1984);
- Străzi de ceară (Ed. Pontica, colecția Euridice, 1993);
- Gânduri despre Nae Ionescu (Ed. Institutul European, Iași, 1994; reeditată la Ed. Dacia, Cluj, 2001; ediția a 3-a revăzută, Ed. Litera Ortodoxă, Ploiești, 2010; ediția a IV-a la Ed. Lumea Credinței, București, 2018)
- Cronica Ortodoxă (Ed. Timpul, 1994, 1997, 1999);
- Luciditate și nostalgie (Ed. Institutul European, Iași, 1996; reeditată la Ed. Dacia, Cluj, 1999; ediția a III-a la Ed. Timpul, 2005);
- Lirica italiană contemporană? (Ed. Mirton, Timișoara, 1997);
- Cronica ortodoxă - ediție definitivă (Ed. Timpul, Iași, 2001);
- Ofensiva ortodoxă (Ed. Anastasia, 2002);
- Când moare o epocă (Ed. Anastasia, București, 2003, 2004; reeditată la Ed. Paideia, 2006; ediția a III-a la Ed. Timpul, 2007, 2008, 2009; ediție definitivă la Ed. Timpul, 2010; ediție completă la Ed. Timpul, Iași, 2013).
- Antologie de poezie italiană contemporană (Ed. Fundației Culturale Poezia, Iași, 2006)
- În lumea presei interbelice (Ed. Timpul, Iași, 2008)
- File din cronica ortodoxă (Ed. Lucman, București, 2008)
- Derusificarea și "dezghețul" (Ed. Timpul, Iași, 2009)
- Și noaptea asta va trece (Ed. Timpul, Iași, 2011)[4]
- Starea Bisericii. Noi convorbiri realizate de pr. prof. Dorin Micu" (Ed. Mega, Cluj-Napoca, 2013)
- Bucuria de a fi răsăritean, Ed. Renașterea, Cluj Napoca, 2014
- Drumul cel mai scurt spre tine însuți, Ed. Timpul, Iași, 2015
- O formă a iubirii de viață, Ed. Timpul, Iași, 2017
- Biserica-țintă, Ed. Timpul, Iași, 2017
- Evocări bisericești, Ed. Lumea Credinței, București, 2018
- Alte evocări bisericești, Ed. Lumea Credinței, București, 2019
- De ce nu iubesc democrații pisicile (Evocări), Ed. Lumea Credinței, București, 2021
- O punte putredă - scene din anii 1945-1947, Ed. Lumea Credinței, București, 2021
A întocmit volumul de articole și foiletoane ”Nae Ionescu - Suferința rasei albe”, Ed. Timpul, Iași, 1994. De asemenea, a publicat două volume-interviu cu prof. Dorin Micu, intitulate Dialoguri cu Dan Ciachir pentru o Ortodoxie realistă (Ed. Anastasia, 2002) și Pentru o Ortodoxie realistă (ediția a doua) (Ed. Anastasia, 2003). A tradus lucrarea Cavalcada inocenților de Mimmo Morina (Ed. Univers, 1974).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu