5. /29 SEPTEMBRIE 2023 - TEATRU/FILM
| Alexandru Arșinel | |
 | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut |  Dolhasca, Baia, România[3] |
| Decedat | (83 de ani)[4] București, România |
| Căsătorit cu | Marilena (1968-2022)[1] |
| Cetățenie |  România |
| Ocupație | actor |
| Limbi vorbite | limba română |
| Ani de activitate | 1962–2022 |
| Alte premii | |
| Ordinul Meritul Cultural | |
| Prezență online | |
Modifică date / text  | |
Alexandru Arșinel (n. , Dolhasca, Baia, România – d. , București, România) a fost un actor român de comedie, care a contribuit la teatrul de revistă, televiziune și film. A fost director al Teatrului de revistă „Constantin Tănase” din București.
A studiat la Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică, București (1962).
Arșinel este cunoscut și pentru parteneriatul cu Stela Popescu, cu care a jucat numeroase spectacole de revistă și emisiuni TV.
BIOGRAFIE[MODIFICARE | MODIFICARE SURSĂ]
Și-a făcut studiile la Facultatea de Teatru din București (Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică). În 1960 a fost ales să prezinte alături de colega sa, Cici Dumitrache, un spectacol televizat, regizat de Valeriu Lazarov, care reunea studenți de la Actorie, Regie și Conservator. A absolvit facultatea în 1962, din promoție făcând parte și Constantin Diplan, Camelia Zorlescu, Mișu Dobre, Harry Baranga, Harry Zomenov, Ion Fiscuteanu, Mihai Gingulescu și Ion Andrei. A plecat la Târgu Mureș unde se deschisese secția română la Teatrul Maghiar.
În 1964, a început să joace la teatrul de revistă „Constantin Tănase”, alături de Mircea Crișan, Puiu Călinescu, Horia Căciulescu, Ion Antonescu-Cărăbuș, Zizi Șerban, Mihai Ciucă, Elena Burnaz, cuplurile Horia Șerbănescu – Radu Zaharescu și Nicu Constantin - Alexandru Lulescu. A jucat în spectacole de teatru de revistă și a făcut cuplu pe scenă cu Stela Popescu, dând viață cupletelor scrise de Puiu Maximilian. A fost directorul Teatrului de revistă „Constantin Tănase” din 1998.
Alexandru Arșinel a înregistrat zeci de piese pentru Teatrul Național Radiofonic, multe fiind incluse în colecții audio, precum Cufărul de cultură: Cercul de Mircea Radu Iacoban, O noapte furtunoasă de I. L. Caragiale, Sărmanul Dionis de Mihai Eminescu, comediile muzicale Franțuzitele de Magda Duțu și Un poet romantic de Matei Milo, Cine-ajunge sus la fix de Dumitru Solomon, Căsătorie cu de-a sila de Molière, Praznicul ciubotarului de Thomas Dekker, Femeile care ucid bărbații de Michal Tonecki, Adunarea femeilor de Aristofan, Aventurile Baronului Münchausen de Gottfried August Bürger.
A fost protagonist al sute de spectacole de teatru, de divertisment și musicaluri și a lansat o serie de albume muzicale – „Evergreen”, „Cântece de Crăciun”, „Ce faci astă seară tu?”, „Olé”, „Parfum de romanță”, „La mulți ani viață!” etc. În spectacole, interpreta melodii din repertoriul lui Nat King Cole, Frank Sinatra, Engelbert Humperdinck, Tom Jones ș.a. Alexandru Arșinel declara că, dacă s-ar fi născut în SUA, ar fi devenit un al doilea Frank Sinatra. Într-un interviu declara: „Îl haleam pe Sinatra! Am un timbru mai frumos ca al lui. Mă asemăn cu Nat King Cole și cu Dean Martin, pe care i-am considerat cei mai mari. Când e vorba de cântat, chiar mă laud. Sunt bun! (…) Eu îmi găsesc un refugiu extraordinar în cântec. Mă retrag în mine, trăiesc la maximum fiecare piesă și cânt cu ochii închiși.”
A fost ales Cetățean de Onoare al Municipiului Suceava și al orașului natal, Dolhasca, iar Casa de Cultură din localitate îi poartă din 2014 numele.
Editura ALL i-a consacrat trei cărți: Alexandru Arșinel. De la Dolhasca pe Calea Victoriei (2012), Alexandru Arșinel. Și a fost mâna lui Dumnezeu de Oana Georgescu (2014) și Stela Popescu și Alexandru Arșinel. O pereche fără pereche de Aurel Storin.
S-a stins din viață la data de 29 septembrie 2022, la vârsta de 83 de ani, în urma unei boli îndelungate, fiind internat la secția de Terapie Intensivă a Spitalului Universitar de la mijlocul aceleiași luni. A fost înmormântat pe 2 octombrie 2022 la Cimitirul Bellu.[5]
FILMOGRAFIE[MODIFICARE | MODIFICARE SURSĂ]
- Ultimele zile ale verii (1976)
- Serenadă pentru etajul XII (1976)
- Ana și „hoțul” (1981)
- Ca-n filme (1984)
- Vară sentimentală (1986) - barmanul de la bufetul comunal
- Colierul de turcoaze (1986) - Wilensdorf
- Anotimpul iubirii (1987)
- În fiecare zi mi-e dor de tine (1988)
- Muzica e viața mea (1988)
- Flăcăul cu o singură bretea (1990)
- Miss Litoral (1991)
- A doua cădere a Constantinopolului (1994)
- Paradisul în direct (1995)
- Sexy Harem Ada Kaleh (2001)
- Toată lumea din familia noastră (2012)
Dublaj de voce[modificare | modificare sursă]
- Cartea Junglei: ursul Baloo
- Cartea Junglei 2: ursul Baloo
- Mașini: șeriful
- Mașini 2: șeriful
- Robin Hood (1973): Micul John
- Ratatouille: maestrul Auguste Gusteau
PREMII ȘI DISTINCȚII[MODIFICARE | MODIFICARE SURSĂ]
- Premiul Special UNITER pentru Teatrul de Revistă (2000)
- Ordinul Meritul Cultural în grad de Comandor, Categoria D - Arta Spectacolului, „în semn de apreciere a întregii activități și pentru dăruirea și talentul interpretativ pus în slujba artei scenice și a spectacolului” (2004)[6]
- Premiul pentru spectacolele de musical acordat la Gala Premiilor revistei „Actualitatea Muzicală” a UCMR (2008)
- Premiul de Excelență la Gala Premiilor „Confidențial” pentru Management și pentru întreaga carieră artistică (2009, 2010)
- Premii de Excelență și Premii Speciale la mai multe ediții ale Galelor Superlativelor VIP
- Premiul de Excelență și Premiul de Popularitate la Categoria „Actori” la Gala Celebrităților Anului 2010
- Medalia de Onoare a Federației Comunității Evreiești din România „pentru activitatea artistică prodigioasă dedicată teatrului românesc, pentru o viață de om exemplară, dăruită înțelegerii și apropierii dintre oameni, pentru un mare actor a cărui carieră se revărsă cu strălucire asupra scenei și publicului său” (2010)
- Premiul Special și Diploma de Onoare oferite de Ministerul Culturii și Patrimoniului Național cu ocazia aniversării a 50 de ani de carieră (2012)
- Premiul Special „Ambasadorul Teatrului Românesc” la Gala Premiilor VIP pentru management de succes și pentru activtatea desfășurată la Teatrul de Revistă „Constantin Tănase” (2013)
- de patru ori pe podium la Categoria „Cel mai bun actor” la Gala „Zece pentru România”
Alexandru Arșinel, Stela Popescu - Pongo
ALEXANDRU COSMESCU
| Alexandru Cosmescu | |
.jpg) Alexandru Cosmescu fumând | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | 24 mai 1922 disputat (deocamdată) |
| Decedat | (67 de ani) Chișinău, RSS Moldovenească, URSS |
| Înmormântat | Cimitirul Central din Chișinău |
| Cetățenie | Regatul României URSS |
| Etnie | români |
| Ocupație | antologist, dramaturg, eseist, jurnalist, publicist, scriitor, traducător |
| Limbi | limba română |
| Studii | Facultatea de Medicină a Universității de la Cluj-Sibiu |
| Activitatea literară | |
| Operă de debut | Versuri în revista Licurici, în anul 1939 |
| Note | |
| Premii | Ordinul Insigna de Onoare[*] |
| Modifică date / text | |
Alexandru Cosmescu (n. 24 mai 1922, Vorniceni, județul Lăpușna, România interbelică – d. 29 septembrie 1989, Chișinău) a fost antologist, dramaturg, poet, prozator, redactor de carte, scriitor, traducător și ziarist român basarabean, membru al Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova.
BIOGRAFIE
Primii ani, educație
Alexandru Cosmescu s-a născut la 24 mai 1922 în comuna Vorniceni, județul interbelic Lăpușna, România, astăzi în raionul Strășeni, Republica Moldova (după unele surse[1]), sau la Iași (după alte surse[2][3]). Oricum, se cunoaște că familia (formată din mamă, tatăl Alexandru și fratele geamăn Gheorghe), locuia în comuna Vorniceni. Își urmează studiile la Liceul „B. P. Hașdeu” din Chișinău, la gimnaziul „Alexandru Donici”[3] și la Facultatea de Medicină a Universității de la Cluj-Sibiu.[2]
Debut literar
Debutează cu versuri în revista interbelică de literatură Licurici în anul 1939. În 1940 se refugiază împreună cu părinții în județul interbelic Argeș, la Pitești, în orașul natal al tatălui său, de unde, în 1941, se înrolează în armată și va participa la cel de-al doilea război mondial.[2]
Revenirea în Basarabia
În 1943 este demobilizat într-un spital militar din Basarabia, iar în 1944, după refacere și recuperare, revine la Chișinău, unde îl prinde reocuparea Basarabiei de către armatele Uniunii Sovietice. În anul 1945, din ianuarie până în octombrie, a fost felcer în spitalul orășănesc de boli infecțioase nr. 3 din Chișinău.[3] Începînd cu anul 1945 este redactor al publicațiilor „Tinerimea Moldovei”, „Octombrie”, „Basarabia”.[2]
În deceniul dogmatic, 1950-1960, apar o serie dintre cărțile sale, așa cum sunt Urcuș, Dealul Viei, Spre liman și Crugul lunilor. Mai târziu, îi apare antologia selectivă de traduceri Maiștri și învățăcei (1979).[2]
La mare interval de timp, i se publică și două piese: Drumul diamantelor în 1961 și Vîrsta succeselor în 1988, în care dezbate probleme de creație, etică și morală.[2]
Militant al românismului
Operele sale, scrise într-o limbă română cursivă, era total opusă dogmatismului epocii staliniste și hrușciovene, care încercau prin orice mijloace rusificarea Basarabiei. Din cauza criticilor cauzate de cenzură, scriitorul s-a văzut nevoit să se refugieze în traduceri.[2]
De-a lungul întegii sale cariere literare sale a activat și în calitate de ziarist, redactor de editură și consultant literar la Uniunea Scriitorilor.[2]
Opera de traducător
Considerat a fi un traducător talentat, Alexandru Cosmescu a tradus în limba română din autori renumiți ai literaturii ruse precum Anton Cehov, Fiodor Dostoevski, Nikolai Gogol, Maxim Gorki, Mihail Lermontov, Alexandr Ostrovski, Alexandr Pușkin, Lev Tolstoi, cât și ai literaturii universale, Hans Christian Andersen, Jean Cocteau, O. Henry, Charles Perrault, Robert Louis Stevenson, Stefan Zweig.[1]
Alexandru Cosmescu a tradus, în cei circa 40 de ani cât a activat în acest domeniu al literaturii, aproape de 200 de cărți și două culegeri de antologie, Darul magilor în 1952 și Miraculoasele tărîmuri în 1982.[2] La fel de apreciat în calitatea sa de traducător a fost și la dublarea filmelor în română de la studioul Moldova-film.[1]
Moștenire
A decedat la 29 septembrie 1989 la Chișinău. Numele său îl poartă o stradă din municipiul Chișinău și un salon literar la Biblioteca Republicană pentru Copii.[2]
OPERE
Scrieri proprii
- 1951: Urcuș
- 1952: Dealul Viei
- 1954: Spre liman
- 1958: Crugul lunilor
- 1979: Maiștri și învățăcei
Dramaturgie
- 1961: Drumul diamantelor
- 1988: Vîrsta succeselor
Antologii, traduceri
- 1952: Darul magilor
- 1982: Miraculoasele tărîmuri
- 1987: Pușkin Opere alese
- Tolstoi - Opere ales
Filmografie
Filme traduse în română:
- 1979: Gingașa și tandra mea fiară, regia Emil Loteanu
- Răpirea „Savoiei”
- 1981: Bărbații
- 1983: Speranța și sprijinul
- 1984: Roua albă
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu