MATERIALE SELECȚIONATE PENTRU ASTĂZI

6. /18 SEPTEMBRIE 2023 - POEZIE, GÂNDURI PESTE TIMP

VASILE CÂRLOVA

Date personale
Vasile Cârlova

Născut	4 februarie 1809 Buzău, Țara Românească
Decedat	18 septembrie 1831 (22 de ani) Craiova, Țara Românească
Înmormântat	Craiova
Cauza decesului	boală infecțioasă
Naționalitate	român
Cetățenie	Țara Românească[*]
Ocupație	poet
Activitatea literară
Mișcare/curent literar	romantism
Opere semnificative	„Odă oștirei române”
Modifică date / text

Vasile Cârlova (n. 4 februarie 1809, Buzău (Târgoviște după alți autori^[1]^[2]) - d. 18 septembrie 1831, Craiova) a fost un poet și ofițer român, care a scris doar cinci poezii dar a intrat în Istoria literaturii române a lui George Călinescu și a introdus în literatura română faimoasa temă a preromantismului european......

BIOGRAFIE[MODIFICARE | MODIFICARE SURSĂ]

Vasile Cârlova s-a născut la 4 februarie 1809 la Buzău, ca fiu al medelnicerului Ioniță Cârlova, fost ispravnic de Buzău, descendent al unei familii de boiernași (Cârlomanii/Cârlovanii) având între înaintași pe Luca, episcop de Buzău (trimis în misiuni diplomatice de Mihai Viteazul), mai apoi mitropolit al Ungrovalahiei. După mamă, se trăgea din familia Lăcustenilor din Locusteni – Dolj.

1816 - După moartea timpurie a părinților, este crescut de o soră a mamei, căsătorită cu stolnicul Nicolae Hiotu, la Craiova. Are ca tovarăș de învățătură pe viitorul poet Grigore Alexandrescu; a învățat limba greacă și limba franceză. După încercări de versificare în grecește, la stăruința lui Ion Voinescu II va scrie poezii în limba română.

1827 - A debutat cu o traducere după Hero și Leandru a lui Musaios și a poemului Zaïre a lui Voltaire. A scris „Păstorul întristat”, poezie publicată la 8 mai 1830 în Curierul Românesc, condus de I. Heliade Rădulescu. Poezia a fost pusă pe muzică, la 8 mai 1850, de Anton Pann.

1828 - Scrie „Ruinurile Târgoviștei”, tipărită la 20 martie 1830, în aceeași gazetă, cu o prezentare a lui Heliade Rădulescu, care îi menea un strălucit viitor literar: „geniul său cel poetic făgăduiește mult pentru limba românească, cea atât de frumoasă subt pana lui”.

1828 - Scrie poezia „Rugăciune”, publicată postum (1839) de Heliade.

30 mai 1830 - Revista ieșeană Albina Românească reproduce poezia „Ruinurile Târgoviștei”. Scrie poezia „Înserarea”, publicată în Curierul Românesc, la 29 iunie.

1830 - Ia ființă miliția națională, nucleu al oștirii române moderne.

6 iulie 1830 - E al treizeci și treilea dintre voluntarii angajați în miliția națională, unde va servi cu gradul de sublocotenent.

1831 - Scrie „Marșul românilor” sau „Odă oștirei române cu ocazia înălțării steagului național”, versuri ce au circulat tipărite pe foi volante (cenzura a făcut să nu poată fi tipărite decât postum, în 1839, în Curierul Românesc).

18 septembrie 1831 - Vasile Cârlova a murit la Craiova, în urma unei boli infecțioase. A fost îngropat în curtea bisericii Madona Dudu.

POEZII:

Marșul

Dragii mei copii războinici, ascultare mumii dați,

Iată vreme, mic și mare armele s-înbrățișați,

Strigînd toți c-o glăsuire,

Spre a mumii fericire

S-alergăm de obște frați.

Cerul vouă vă deschide un drum foarte lăudat,

Ca să mergeți cu pas mare către slavă nencetat.

Vie-vă, copii, aminte

Că Europa însuși simte

În ce cale ați intrat.

Glasul patriii să sune în auzul tutulor,

Strigînd vouă : „Lenevirea rușinată subt picior”,

Toți acuma c-o mișcare,

Spre a voastră înălțare

Să dați mînă de-ajutor.

Acea armă ruginită și ascunsă în mormînt

Brațurile să-nfierbinte ; iasă iarăși pe pămînt.

Tinerimea s-o-ncunune

Cu izbînde foarte bune ;

Pe ea facă jurămînt.

Înaintea fieșcărui îndestul v-ați umilit,

Îndestul și lenevirea în somn greu v-a stăpînit.

Acea soartă fără milă,

Sau de voie, sau de silă,

În sfîrșit v-a slobozit.

Priviți slava de aproape ; voi în urmă-i ați călcat

Și pe fruntea fieșcărui raza ei a luminat.

Deci la arme dați năvală

Și la rînd ieșiți cu fală,

Corbul iată s-a-nălțat.

El subt aripă-i vă cheamă și vestește ca să știți,

Că d-acuma înainte nație să vă numiți.

Deci cu dînsul înainte

Alergați cît mai fierbinte,

Laudă să dobîndiți.

Pe această sfîntă cale înfruntați orice nevoi.

Biruința pretutindini să se ție dupe voi,

Și strigați c-o glăsuire :

„Slavă, dragoste, unire

În veci fie lîngă noi !”

Înainte-vă vrăjmașii să aplece fruntea lor,

Să-și cunoască neputința, ca să scape de omor ;

Dar atunci a voastră mînă

Pe ei fie mai blajină,

Dîndu-le și ajutor.

Vitejia și răbdarea aici încă moștenesc,

Încă curge pîntre vine acel sînge strămoșesc,

Ce la vreme se arată,

De nu piere niciodată,

Ca un dar dumnezeiesc.

Pe cîmpia rumânească o tăcere pînă cînd,

Pînă cînd de arme pline să nu sune cînd și cînd,

Și p-a căria lungime

Să nu iasă cu iuțime

Cetile mereu la rînd?

Aici școala biruinții într-o vreme a stătut,

Ale căria ruinuri să văd încă vechi de mult.

Dar acum fără zăbavă

Acea strămoșească slavă

E să vie în minut.

Glasul vostru strigînd „slavă” pe strămoși a deșteptat,

Ale cărora țărînă în mormînturi s-a mișcat,

Ș-umbrile în veci tăcute

Stau cît colo nevăzute,

Privind corbul înălțat.

Ce privire dulce mie ! Steagul fîlfîie în vînt,

Armele lucesc veriunde, slava iese din mormînt,

Tinerimea îndrăzneață,

Mîndră, falnică, măreață,

Ușor calcă pre pămînt.

Lacrămă de bucurie, curge, curge ne-ncetat !

Veacuri sînt de cînd ascunsă p-al meu sînt tu n-ai picat !

Arma iată că lucește,

Slava iată că zîmbește,

Corbul iată s-a-nălțat !

Rugăciune

Fiinţă naltă, lungă vedere,

Izvor puternic de mângâiere,

Pavăză sfântă astui pământ!

Dă ascultare, nu-ţi fie silă,

Unui glas jalnic, ce cere milă,

Ce a se plânge are cuvânt.

Nu se cuvine a se răpune

În vânt ca fumul o rugăciune

Cu plâns făcută lângă altar,

Unde nădejde are oricine

Să dobândească cerând vrun bine

Sau lui să-ncete vrun ce amar,

Unde tot omul, când îţi vorbeşte

Vorbe în taină, smerit priveşte

A ta fiinţă de faţă stând;

Unde tu însuţi simţi datorie,

S-arăţi oricărui spre bucurie,

Că vrei fierbinte s-ajuţi oricând!

A ta putere nemărginită

În veci urmează a fi pornită

Spre uşurinţă şi spre folos;

Nici să nu lase p-a ta zidire

Tristă să zacă în asuprire,

Să nu te simţă de reazăm jos!

Nu cer prisoase sau nălucire;

Voiesc dreptate, cer mântuire

Patriii mele, jalnic pământ

Vai! ale cării necazuri multe

Ce suflet poate să le asculte

Şi să nu plângă dând crezământ!

La ea te-ntoarce, de vezi cum geme,

Cum a se plânge însuţi se teme,

Privind că este tuturor joc,

Unde dreptatea cătare n-are

Nici asupritul face strigare,

Căci el în vină cade pe loc.

Destule veacuri, de când o soartă

Nemilostivă, mereu ne poartă

Spre osândire, cum e mai rău!

Destule veacuri, de când suspină,

Mâhnirii jertfă, fără lumină,

Încât nu vede nici cerul tău!

Vântul îi suflă tot neplăcere,

Norii îi plouă nemângâiere,

De flori nu gustă plăcut miros,

A primăverii dulce ivire

Pentru ea n-are înveselire,

Ei nu răvarsă nimic frumos.

Din ale tale bunătăţi, fapte

Spre fericire tuturor date,

Ea numai parte n-are de loc,

Ea numai râvna unui părinte

Puternic foarte de loc nu simte,

Ca să-i aducă dulce noroc.

Nu cumva, Soare, că merit n-are

Să ne numească naţie mare,

Să guste dreptul cuviincios,

Când în tot chipul spre fală poate,

Nepreţuite daruri s-arate

Cu care lumii să dea folos?

Cu dreptul este, naltă fiinţă

A fi în astă grea neputinţă,

Acum s-ajungă aşa de prost

Fiica acelor ce, cât se poate

Cu strălucire urmând în toate,

Stăpânitorii lumii au fost?

Cu ce dreptate pradă să fie,

Să tot încerce sfântă urgie,

Când împotrivă-ţi ea n-a urmat?

Cu ce dreptate streinii calcă

Dreptul asupră-i, când rău să facă

Ea lor vrodată n-a cugetat?

De e greşit ţie, Părinte,

Milostivire în sfârşit simte,

Te rog, înceată-i biciul de foc;

Iar dacă soarta de răutate

O asupreşte, pe nedreptate,

Fără de vină a fi de loc.

Cum poţi să suferi cu mulţumire,

Nevinovate în asuprire

Să aridice glas în zadar,

Când împotriva voinţii tale

Nimic nu poate ca să te-nşale,

Nici să urmeze un pas măcar?

A ta vedere zăreşte toate,

Mâna ta iarăşi îndată poate

Să zăticnească răul din drum

Şi cu adâncă înţelepciune

Să-mprăştieze lumii tot bune,

Spre mângâiere a fi oricum.

Deci cu dreptate, naltă Putere,

Dă ascultare unui ce cere

Patriei sale bine, folos.

Cunoaşte-i dreptul uitat de tine

Şi de aceea călcat d-oricine,

Ce i se cade, dă-i cu prisos.

Apleacă mâna de o ardică

Şi-ndată fă-o mare din mică,

Să lase nume nemuritor.

Şi-n norii cinstii mult să se-nalţe,

Pe calea vieţii în veci să calce,

De strălucire având izvor.

Trimite-i încă plăcută rază

Negură tristă să nu mai vază,

Arată-i cerul tot cu senin!

Şi patriotul să aibă fală

A-şi pune viţa naţională

La întrebarea unui strein.

Câte acuma sufere rele,

Ca vântul praful, în laturi dă-le,

Să nu mai vază nici urma lor

Şi neştiută să nu mai zacă,

Ci împotrivă zgomot să facă

În toată lumea răsunător.

Dar ea cu lacrimi l-a ta fiinţă

În veci închine recunoştinţă,

Să glăsuiască numele tău,

Urmând întocmai voinţii tale,

Cerând şi râvna inimii sale

A-i fi spre pază la orice rău.

Dar ce să fie acea lumină,

Ce sus se vede de focuri plină,

Şi dimpreună un zgomot lin?

Nu crez să fie semn de furtună,

Când de loc vântul nori nu adună,

Când peste toate privesc senin.

Nu cumva, Soare, veste să fie

Patriei mele spre bucurie,

Că rugăciunea ce a făcut,

De către sfântul se-mbrăţişază,

Şi că prin focuri încredinţează

A ei lucrare nu dupe mult?

Adevăr este acea lumină,

Vesteşte soartă de raze plină,

Ce se găteşte ăstui pământ;

Ce din poruncă supusă vine,

Patriei mele în veci să-nchine

A ei credinţă cu jurământ.

Ruinurile Târgoviștii

O, ziduri întristate! O, monument slăvit!

În ce mărime naltă și voi ați strălucit,

Pă când un soare dulce și mult mai fericit

Își răvărsa lumina p-acest pământ robit!

Dar în sfârșit Saturnu, cum i s-a dat de sus,

În negura uitării îndată v-a supus.

Ce jale vă coprinde! Cum totul v-a pierit!

Subt osândirea soartei de tot ați înnegrit!

Din slava strămoșască nimic nu v-a rămas.

Oriunde nu se vede nici urma unui pas.

Ș-în vreme ce odată oricare muritor

Privea la voi cu râvnă, cu ochiu-ațintător,

Acum de spaimă multă se trage înapoi

Îndată ce privirea îi cade drept pe voi...

Dar încă, ziduri triste, aveți un ce plăcut,

Când ochiul vă privește în liniștit minut:

De milă îl pătrundeți, de gânduri îl uimiți.

Voi încă în ființă drept pildă ne slujiți

Cum cele mai slăvite și cu temei de fier

A omenirei fapte din fața lumei pier;

Cum toate se răpune ca urma îndărăt,

Pe aripile vremii de nu se mai arăt;

Cum omul, când să fie în toate săvârșit,

Pe negândite, cade sau piere în sfârșit.

Eu unul, în credință, mai mult mă mulțumesc

A voastră dărămare pe gânduri să privesc,

Decât zidire naltă, decât palat frumos,

Cu strălucire multă, dar fără un folos,

Ș-întocmai cum păstorul ce umblă pre câmpii,

La adăpost aleargă când vede vijălii,

Așa și eu acuma, în viscol de dureri,

La voi spre ușurință cu triste viu păreri.

Nici muzelor cântare, nici milă voi din cer,

O Patrie a plânge cu multă jale cer.

La voi, la voi nădejde eu am de ajutor;

Voi sunteți de cuvinte și de idei izvor.

Când zgomotul de ziuă înceată preste tot,

Când noaptea atmosfera întunecă de tot,

Când omul de necazuri, de trude ostenit

În liniștirea nopții se află adormit,

Eu nici atunci de gânduri odihnă neavând,

La voi fără sfială viu singur lăcrămând

Și de vederea voastră cea tristă însuflat

A noastră neagră soartă descoper nencetat.

Mă văz lângă mormânt al slavei strămoșești

Și simț o tânguire de lucruri omenești;

Și mi se pare încă c-auz un jalnic glas

Zicând aceste vorbe: "Ce, vai! a mai rămas,

Când cea mai tare slavă ca umbra a trecut,

Când duhul cel mai slobod cu dânsa a căzut".

..........................

Acest trist glas, ruinuri, pă mine m-au pătruns

Și a huli viața în stare m-au adus.

..........................

Deci priimiți, ruinuri, cât voi vedea pământ,

Să viu spre mângâiere, să plâng pe-acest mormânt,

Unde tiranul încă un pas n-a cutezat,

Căci la vederea voastră se simte spăimântat!

TAȘCU GHEORGHIU

Date personale
Tașcu Gheorghiu
Născut	20 septembrie 1910
Decedat	18 septembrie 1981 (70 de ani)
Cetățenie	România
Ocupație	traducător poet ilustrator[*]
Activitate
Limbi	limba română
Modifică date / text

Tașcu Gheorghiu (n. 20 septembrie 1910, Constanța - m. 17/18 septembrie 1981) a fost un traducător, poet și grafician român. A fondat împreună cu Virgil Teodorescu și Mircea Pavelescu revista de factură avangardistă Liceu în 1932. A publicat un singur text în timpul vieții, neavând la activ niciun volum.

A tradus din autori precum Lautréamont, Guillaume Apollinaire, Giuseppe Tomasi di Lampedusa, Shakespeare etc.

BIBLIOGRAFIE[MODIFICARE | MODIFICARE SURSĂ]

Luigi Pirandello, Răposatul Mattia Pascal, traducere din limba italiană de Tașcu Gheorghiu, prefață de Edgar Papu, București, 1968, Editura pentru Literatură Universală;
Arthur Rimbaud, Un anotimp în Infern, Iluminările, traducere de Tașcu Gheorghiu. Cuvînt înainte de Irina Mavrodin, „Cele mai frumoase poezii”, Editura Albatros, București 1979;
Shakespeare, Opere complete, Volumul 8, Pericle, traducere de Tașcu Gheorghiu, Cymbeline, traducere de Leon D. Levițchi, Poveste de iarnă, traducere de Dan Grigorescu, Furtuna, traducere de Leon D. Levițchi, Henric al VIII-lea, traducere de Dan Grigorescu, Ediție îngrijită și comentată de Leon D. Levițchi. Note de Virgiliu Ștefănescu-Drăgănești, București, 1990, Editura Univers ISBN 973-34-0102-1 ISBN 973-34-0101-3
Giuseppe Tomasi di Lampedusa, Ghepardul, traducere de Tașcu Gheorghiu, Humanitas, București, 2002, ISBN 973-50-0378-3
Lautréamont (Isidore Ducasse), Opere complete: cuprinzînd: Cînturile lui Maldoror; Poezii; Scrisori; traducere, bibliografie și ilustrații de Tașcu Gheorghiu; prefață de Romul Munteanu, Editura Univers,, București, 1976.

GHEORGHIU Tascu, se naste la 20 sept. . Constanta - moare in 15 oct. 1981, Bucuresti.

Traducator, poet si grafician.

Fiul lui Nicolae Gheorghiu si al Iuliei (n. ?).

Studii liceale in orasul natal; Facultatea de Litere si Filosofic a Univ. din Bucuresti. A editat la Constanta revista de avangarda Liceu (1932). Adevaratul debut are loc in 1934, in publicatia lui N. D. Cocea.

Reporter, cu un alt. despre Picasso. Dupa aceasta poate fi intilnit cu scurte comentarii in paginile Vietii Romanesti, unde a indeplinit si functia de corector. Traduce din Louis Aragon, Th. Pieridis. Shakespeare, Giuseppe Tomasi di Lampeclusa, Luigi Pirandello. Ro'bert Sabatici". Lautrea-mont, Rimbaud s.a. Premiul Uniunii Scriitorilor pentru traduce din literatura universala (1964; 1969:1976).

Inceputurile literare ale lui Tascu Gheorghiu sint legate de miscarea de avangarda din deceniul al patrulea.

In revista Liceu, aparuta la Constanta in 1932, a publicat o scurta proza de factura suprarealista, intitulata Ughi. Trei poezii nonconfor-miste, indreptate contra spiritului burghez marginit, vor fi tiparite postum. in antologiile literaturii romane de avangarda. Viitorul traducator a trait la saisprezece ani socul lecturii lui Lautreamont, a carui opera o va talmaci mai tirziu (1976) in romaneste. O alta pasiune ce l-a dus de asemenea spre avangardism a fost Rimbaud, din opera caruia va traduce integral Un anotimp in infern si Iluminarile (1979).

Prin 1938 a cunoscut seductiile unei plastici de avangarda, vazind insa in activitatea sa grafica „un act foarte intim" si acceptind cu greu sa-si publice desenele. Ori de cite ori s-a pronuntat asupra poeziei moderne. Tascu Gheorghiua invocat experientele inovatoare ale lui Lautreamont si Rimbaud. Vorbeste astfel despre „o noua fenomenologie a unei poezii - activitate a spiritului" care deriva din Cfnlecele lui Maldoror, Pretuieste suprarealismul. care i-a oferit „o metoda de cunoastere" si caruia i se datoreste, crede el, „descoperirea mecanismului real al gindirii". Prin miscarea de avangarda s-a apropiat de miscarea revolutionara, relacind evolutia unor poeti suprarealisti, care, „cautind universul axiomatic al unei noi religii, al unei noi credinte, veneau la revolutia sociala, la comunism".

Trecerea lui Tascu Gheorghiu prin mediile avangardiste de la Bucuresti n-a dus insa la crearea unei opere originale de amploare. N-a lipsit interviu in care traducatorul sa nu fie intrebat si despre proiectele sale de creatie. De fiecare data el anunta ca are de gind sa scrie o carte despre Mateiu I. Caragiale si alta despre Ghepardul. roman a carui traducere i se datoreaza, fara sa inceapa vreodata elaborarea lor. Explicatia poate fi gasita in faptul ca Tascu Gheorghiu n-a fost si nici n-a dorit sa fie numaidecit un autor, aspiratia sa fiind aceea de-a exista ca personaj. El si-a compus o masca mateina, provocind curiozitatea tuturor celor ce au stat o vreme in preajma lui. La Clubul „Mateiu Caragiale", initiat prin 1946 de catre I. Barbu, Tascu Gheorghiu era de neinlocuit, fiindca stia textul Crailor de Curtea-Veche pe dinafara: „Maestrul, daca teoretiza sau expunea vreo idee cu privire la Craii, ma intreba pe mine: «cum e aicea?». Si atunci eu ii spuneam textul pe dinafara, pasajul. El ma numise din cauza asta, intrebuintind o formula medievala, secretar perpetuu al Clubului «MateiuCaragia-le» pecare-l infiintase", spune Tascu Gheorghiuintr-un interviu.

El marturiseste, de altfel, existenta unei „afinitati spirituale si sentimentale si de structura" intre sine si Mateiu I. Caragiale. Tascu Gheorghiu n-a creat, asadar, o opera originala; el s-a cautat pe sine mereu in litera altora. De aici a rezultat insa o activitate remarcabila de traducator, concretizata prin aparitia in romaneste a citor-va dintre cele mai insemnate valori ale literaturii universale: Ghepardul, Cintecele lui Mal-doror. Un anotimp in infern si Iluminarile, Raposatul Mattia Pascal. Traducerile nu sint intimplatoare. fiind selectate cu precadere acele opere in care Tascu Gheorghiu se recunostea, care descopereau ceva din adevarul sau intim. Cum in deceniile al saptelea si al optulea s-a initiat la noi o activitate mai intensa de traducere a literaturilor straine, Tascu Gheorghiu a devenit repede un reprezentant de seama al acestei miscari, pe care a ilustrat-o cu acribie si profesionalism pina la sfirsitul vietii.

OPERA:
Poezii, in voi. Sasa Pana, Antologia literaturii romane de avangarda. Bucuresti. 1969;
Avangarda literara romaneasca, antologie, studiu introductiv si note biobibliografice de M. Mincu. Bucuresti, . Traduceri: J. Aldrige, Pagini alese, in colab., Bucuresti. 1953;
L. Aragon, Poeme. pref. si note de V. Lipatii. Bucuresti, 1958;
Th. Pieridis. Simfonia cipriota. Bucuresti, 1958: Tolge-si L.,Am o casa cu comori. Bucuresti, 1960;
ToIasz Juiia, Tolba cu jucarii, Bucuresti, 1960: Th. Pieridis, Un poet strain se plimba prin Bucuresti. Bucuresti, 1961;
Antologia poeziei albaneze. Bucuresti, 1961;
Jesualdo, Antologia poeziei latino-america-ne, Bucuresti, 1961;
Shakespeare, Pericles, in Opere, X, Bucuresti. 1962;
Poeti nordici, in colab., Bucuresti, 1962;
Antologia poeziei chineze clasice, ed. ingrijita de R. Vulpescu, Bucuresti, 1963;
G. Tomasi di Lampedusa, Ghepardul, Bucuresti, 1964;
L. Pirandello, Raposatul Mania Pascal, pref. de E. Papu, Bucuresti, 1968;
R. Desnos, Noaptea noptilor fara iubire, antologie si trad. in colab. cu V. Nicolescu, Bucuresti, 1969;
G. Apollinaire, Scrieri alese, ed. alcatuita si ingrijita de V. Teodo-rescu, Bucuresti, 1971;
Antologia poeziei franceze de la Rimbaud pina azi, I-I1I, Bucuresti, 1974-l976;
R. Sabatier, Printul, Bucuresti, 1974;
Lautreamont, Opere complete, bibliografie si ilustratii de ~, Bucuresti, 1976;
A. Rimbaud, Un anotimp in infern. Iluminarile, Bucuresti, 1979.

REFERINTE CRITICE:
A. Paunescu, Sub semnul intrebarii, 1979;
V. Rebreanu - M. Scorobele, Cu microfonul dincoace si dincolo de Styxll, 1981;
M. Mincu, Eseu despre textul poetic, 1986;
M. Scarlal, Istoria poeziei romanesti, III, 1986.

ROMULUS VULPESCU

Date personale
Romulus Vulpescu

Născut	5 aprilie 1933^[1] Oradea, România
Decedat	18 septembrie 2012 (79 de ani)^[1] București, România
Căsătorit cu	Ileana Vulpescu
Cetățenie	România
Ocupație	poet regizor de teatru redactor[*] politician traducător actor
senator
În funcție 1990 – 1992

Partid politic	FSN, PRM
Alma mater	Universitatea din București
Profesie	poet, scriitor, traducător, editor, publicist și politician
Modifică date / text

Romulus Vulpescu (n. 5 aprilie 1933, Oradea – d. 18 septembrie 2012, București) a fost un poet, scriitor, traducător, editor, publicist și politician român.

Romulus Vulpescu a fost fiul Elenei (născută Botez) și al lui Constantin Vulpescu, maistru militar armurier.^[2] A fost căsătorit cu prozatoarea Ileana Vulpescu, cu care a avut o fiică, Ioana (d. 2012).

STUDII[MODIFICARE | MODIFICARE SURSĂ]

A urmat, la București, școala primară, liceele „Sf. Andrei” (1939-1948) și „Gh. Șincai” (1948-1951), unde a frecventat clasele X-XI la seral, în paralel cu o școală profesională (1950-1951), devenind și strungar calificat.^[2]

S-a înscris apoi la Facultatea de Filologie, Secția Limba și Literatura Română, a Universității din București, pe care a absolvit-o în 1955.^[2]

ACTIVITATEA PROFESIONALĂ[MODIFICARE | MODIFICARE SURSĂ]

După absolvire, a lucrat ca redactor la Editura de Stat pentru Literatură și Artă (1955-1960), la Editura pentru Literatură Universală (1961-1964), la revista „Luceafărul” (1964-1965), ca secretar literar și director adjunct la Teatrul „Barbu Delavrancea” (1967-1969), muzeolog la Muzeul Literaturii Române și în redacția „Manuscriptum” (1970-1973), secretar la Uniunea Scriitorilor din România (1973-1989), director al Teatrului Mic (1990-1991).^[2]

A fost colaborator al celor mai importante reviste literare din țară; "Ateneu " „ Tomis", „ Transilvania", „Gazeta literara", „Luceafarul", „Cinema", „Săptămâna". În 1970, i se conferă distincția franceză „Laurii academici" (Les Palmes academiques) în gradul de ofițer, distincție care îi este înmânată abia în 1996. Romulus Vulpescu a îngrijit ed. din scrierile lui C. Sirbu, I. Barbu, G. Bacovia. A publicat "Antologia poeziei latino- americane" (1961) și "Antologia poeziei chineze" (1963).

A fost senator din partea Frontului Salvării Naționale în Legislatura 1990-1992, când a fost membru în grupurile de prietenie cu Statul Israel, Republica Franceză-Senat și Ungaria^[3], apoi a fost membru în Consiliul Național al Audiovizualului între 1994 și 1998.^[2]

A fost membru al Partidului România Mare.^[4]

PREMII[MODIFICARE | MODIFICARE SURSĂ]

Laureat al Premiilor Fundației „România Mare” pe anul 1990.^[2]

OPERĂ[MODIFICARE | MODIFICARE SURSĂ]

Poezii[modificare | modificare sursă]

Poezii, Bucuresti, E.P.L.,1965
Si alte poezii, 1949-l970, Bucuresti, Editura Cartea Romaneasca,1970
Arte & meserie. Versuri vechi & noi, Bucuresti, Editura Cartea Romaneasca,1979;
Armura noastră - cartea (30 de poezii scrise și rostite de autor), disc, "Electrecord", 1986;
Versuri (1948 - 1993), Colecția Poeți români contemporani; 1995;
Vraiștea, 1994, 2004;
Vechituri & novitale, Editura Semne, 2005 (ediția a doua, 2007).

Proză[modificare | modificare sursă]

„1 Gigant 1” cu Liviu Macoveanu , povestire în CPSF 185/1962. Republicată ca „Gigant 1” în antologia Întîlnirile viitorului (Editura Tineretului, 1963)
Proză - Exerciții de stil (proză și teatru), 1967;
Procesul Caragiale-Caion. Dosarul revizuirii (teatru-document), transcriere și colaționare a textelor de art. și de polemici din presa vremii de Diana Cristev, Octaviana Mihăilescu, Manuela Tanasescu; prefață de Șerban Cioculescu; București, 1972. Procesul s-a jucat la Muzeul Literaturii Române, în 18 iunie 1972, având în distribuție pe Ș. Cioculescu, D. Desliu , Al. Oprea s.a.;
Hîncu - ba! (două volume de polemici, de opinii și de controverse: vol. I: Zodia cacialmalei; vol. II: Praznicul pușlamalelor); Ploiești,2002.

Traduceri (poezie și proză)[modificare | modificare sursă]

Torquato Tasso, Epistolarul, Aminta, ediție îngrijită și introducere de Nina Facon, în colaborare cu George Lăzărescu; trad. și note de R. Vulpescu; București, 1956;
François Villon, Opurile magistrului, adică Diata Mare și Lasata, Adaosul, Jergul si Baladele; București, 1958;
Marcos Ana, Rădăcinile zorilor. Poeme din inchisoare" (poezie spaniolă), cu desene de Constantin Piliuță; București, 1961;
Carolina María de Jesús, Strada A, nr. 9, (proză braziliană), 1962;
François Rabelais, Gargantua, trad., note, comentarii și indice de Romulus Vulpescu, studiu introductiv de N. N. Condeescu; București, 1962;
Plaut, Militarul fudul, București, 1963;
Molière, Avarul, București, 1964;
Jean-Francois Regnard, Jucătorul, București, 1964;
Teatru francez contemporan, pref. de Elena Vianu. Jean-Paul Sartre (piesa: "Târfa cu respect"), București, 1964;
Poeți ai Pleiadei : Jean Dorat, Pontus De Tyard, Joachim Du Bellay, Remy Belleau, Estienne Jodelle, Jean-Antoine De Baif, cuv. înainte de N. N. Condeescu; București, Editura Tineretului, 1965;
Andre Praga, Un Stradivarius pentru Brummel, București, 1967;
Roger Richard, Era armoniei, București, 1967;
Pablo Picasso, Dorința înhățată de coadă, București, 1967;
Charles Baudelaire, Les Fleurs du mal' - Florile răului, ediție îngrijită de Geo Dumitrescu, introducere de Vladimir Streinu; București, 1968;
François Rabelais, Viața nemaipomenită a marelui Gargantua, tatăl lui Pantagruel, și uimitoarea viață a lui Pantagruel, Feciorul uriașului Gargantua, ticluite odinioară de Francois Rabelais, povestite pentru copii de Ileana și de Romulus Vulpescu; ilustrată de Val. Munteanu, Bucuresti, 1968; ed. II, București, 1989;
Alfred Jarry, Ubu rege încornorat înlănțuit în almanah pe colină, cu prolegomenele și cu paralipomenele respective cât și cu alte documente literare, istorice și iconografice privitoare la viața, la opera și la aventurile ilustrului bărbat, transfigurate patafizic în românește de Romulus Vulpescu; pref. de R. Munteanu; București, Editura pentru Literatură Universală, 1969 (republicată în 2009 la Editura Paralela 45) - traducere, copertă și prezentare grafică de R. Vulpescu;
Oswaldo Dragun, Trei povestiri care merită povestite. Îndrăgostiții de la masa 10, București, 1970;
Dante Alighieri, Opere minore, ed. îngrijită de V. Candea, trad. de Francisca Balteanu, T. Barbulescu, Oana Busuioceanu, V. Candea, P. Creția, Șt. Aug. Doinaș, Sanda Mihai Lăzărescu, Elena Nasta, Romulus Vulpescu ( Vita Nuova); comentarii de Oana Busuioceanu, V. Cândea, Șt. Aug. Doinaș, Al. Duțu, introducere, tabel cronologic și note introductive de V. Cândea; Bucuresti, 1971;
Laurențiu Profeta - Cântece țigănești = Chansons gitanes; București, Editura Muzicală, 1971;
Aucassin și Nicoleta, 1974;
Charles d'Orléans - Poesies-Poezii. Balade, cântece, carole, lamente, rondeluri; selecție, echivalențe românești, prefață, bibliografie, note, indici, machetă artistică, titluri și prezentare grafică de Romulus Vulpescu; București, Ed. Univers, 1975;
Mateiu I. - Matineu / Caragiale. Pajere = Aigles royaux, echivalențe franceze de Romulus Vulpescu; București, Editura Cartea Românească, 1983;
Pierre de Marivaux, Joaca de-a amorul și de-a întâmplarea, București, 1996; Încercarea, București, 1997, Travestirea sau Pramatia pedepsită, București, 2000;
Jean Anouilh, Euridice, București, 1999;
Fernando Arrabal, Scrisoare de dragoste ca un supliciu chinezesc, București, 2000;
Pleiada (ediție bilingvă), București, Editura Semne, 2001;
Torquato Tasso, "Aminta"; București, Ed. Humanitas, 2001;
Deocheatele lui François Villon - Poeme coțcărești de-a v-ați ascuns dintr-un Paris al Evului de Mijloc la obște deslușite cu dichis, cu schépsis date-n stampă; București, Ed. Semne, 2005;
Villon (Opera Omnia), Editura Semne, ediție îngrijită de Ileana Vulpescu, 2013 (ediție unică în lume până în momentul de față);
Teatru francez, ediție îngrijită de Ileana Vulpescu, 2016
Viața nemaipomenită a marelui Gargantua - Povestită pentru copii de Ileana și de Romulus Vulpescu; Editura Agora, 2014

VARIA[MODIFICARE | MODIFICARE SURSĂ]

ANTOLOGII PERSONALE[MODIFICARE | MODIFICARE SURSĂ]

Antologia poeziei chineze clasice, prefață de N.T. Fedorenko; București, 1963;
Hoinărind prin București, 206 fotografii de G. Serban, comentariu de Romulus Vulpescu; București, Meridiane, 1968;
Romulus Vulpescu - Récital extraordinaire, récits et théâtre; traducere de Ileana Vulpescu; ill. de Benedict Ganesco; Paris, Ed. Seghers, 1969;
30 poeți, 101 poeme, ediție bilingvă; București, Cartea Românească, 1978;
Anotimpurile poeziei românești - Poetry's Seasons, ediție bilingvă, traducere de Gabriela Bernat; București, 1984;
Voix et voies de la poésie roumaine = Glasuri și popasuri în poezia românească; Équivalences françaises Romulus Vulpescu = Echivalențe franceze Romulus Vulpescu. Edition bilingue. București, Edit. Biblioteca Bucureștilor, 1999;

CRESTOMAȚII DE POEZIE[MODIFICARE | MODIFICARE SURSĂ]

Aranykor = Vârsta de aur. Román hazafias versek antológiája = Antologie de lirică patriotică românească. Román-magyar kétnyelvű kiadás. Válogatta és fordította Franyó Zoltán. Bukarest: Minerva Könyvkiadó, 1975;
BOEȘTEANU, Aurel George. Poesis. Poètes roumains contemporains. /Recueil réalisé par Aurel George Boeșteanu/. Bucarest, Editions Eminescu, 1975;
DUȚESCU, Dan. Romanian poems. An anthology of verse selected & translated by Dan Duțescu. Bucharest: Eminescu, 1982;
Romanian poets of our time. Published under the aegis of the Writers Association of Bucharest, this volume has been compiled on the initiative and with the active assistance of Andrei Bantaș, Dan Duțescu, Carol Kormos and Leon Levițchi. Bucharest: Univers, 1974;
100 Years of Romanian Poetry. Bilingual series. Foreword by Stavros Deligiorgis. Translated by Ioana Deligiorgis. Jassy: Junimea Publishing House, 1982;
After censorship. New romanian plays of the ‘90s. București: UNITEXT, 2000;
Breve antologia de la poesia rumana contemporanea.Traduccion y notas de Luis Hernan Ramirez. Seleccion de Gilberto Alvarado. Prologo de Antonio Fernandez Arce. Lima: Ediciones Haraui, /s. a./. 64p.
Eine Welt wird geboren. Answahl rumänischer Gegenwartsdichtung. Ausgewählt und besorgt von Mihai Isbășescu und Alex. A. Șahidhian. Bukarest: Cartea Românească, /s.a./;
Rumänische Lyrik. Eine Answahl übersetzt und herausgegeben von Zoltan Franyo. Franz K. Franchy: Zum Geleit. Perpessicius Ein Jahchunderet rumänischer Lyrik. Wien: Bergland Verlag, 1969;
Erkundungen. II. 33 rumänische Erzähler. Herausgegeben von Eva Behring. Mit einem Nachwort von Eva Behring. Berlin: Verlag Volk und Welt, 1985. 359p. Aus dem Rumänischen von Gerhard Cseika, Hedi Hauser, Renate Hauser-Sandu, Franz Hodjak, Peter Motzan, Elga Oprescu, Anke Pfeifer, Veronica Riedel, Holda Schiller, Ludwig Zenker;
Rumänische dichter. Anthologie. Herausgegeber: Matei Albastru & Virginia Carianopol. Bukarest: România Press, 1998;
Einhundertelf Rumänische dichter. Von Eminescu bis Gegenwart. Lirikanthologie. Herausgegeben von Matei Albastru. Bukarest: România Press, 2000;
Die schönsten Gedichte aus Rumänien. Von Mioritza bis zur Gegenwart. Lirikanthologie von Ion Acsan, Matei Albastru. Bukarest, România Press, 2003.

Autori cuprinși: Vasile Alecsandri; Mihai Eminescu; Alexandru Macedonski; George Coșbuc; Tudor Arghezi; George Bacovia; Vasile Voiculescu; Lucian Blaga; Tristan Tzara; Alexandru Philippide; Radu Boureanu; Mihai Beniuc; Geo Bogza; József Méliusz; Wolf Aichelburg; Virgil Teodorescu; Eugen Jebeleanu; Maria Banuș, Gellu Naum; Geo Dumitrescu; Ștefan Augustin Doinaș; Ion Caraion; Nina Cassian; Leonid Dimov; Al. Andrițoiu; Vasile Nicolescu; Ion Brad; Aurel Rău; Nichita Stănescu; Romulus Vulpescu; Ion Gheorghe; Marin Sorescu; Gheorghe Tomozei; Cezar Baltag; Constanța Buzea; Ioan Alexandru; Ana Blandiana; Adrian Păunescu; Mircea Dinescu etc.

EDITOR[MODIFICARE | MODIFICARE SURSĂ]

Cristian Sârbu, Pași spre lumină, prefață de Ion Bănuță; București, 1963;
William Shakespeare, Viața și moartea regelui Richard al Ill-lea, echivalențe românești de Ion Barbu, pref. și tabel cronologic de Zoe Dumitrescu-Bușulenga, trad. actelor al Ill-lea, al IV-lea și al V-lea, a lacunelor din textul lui Ion Barbu; îngrijirea textului, notele și schița genealogică de R. Vulpescu; București, 1964;
George Magheru, Poezii antipoetice, prefață de Perpessicius, București, 1966;
Ion Horea, Versuri (1956-1972), București, 1973;
G. Bacovia, Plumb, București, 1981;
Plutire, ultima etapă. Istoria unei evadări în tentative repetate, de Panek Zoltan (prefata de Romulus Vulpescu); București, Kriterion, 1982;
Antologia unirii : versuri; 1918-1983, alcătuită de George Muntean, Gheorghe Bulgăr, Romulus Vulpescu,...; București, Ed. Cartea Românească, 1983;
Ion Barbu, Poems = Poezii; Ediție îngrijită de Romulus Vulpescu. Originale apărute în periodice, apărute în volume, versuri de circumstanță. Traduceri apărute în periodice, în volume. București, Albatros, 1970;
Ion Barbu vivant. /Poezie/. Trad. Romulus Vulpescu. București, /s.n./. 1970;
Ion Barbu, Joc secund, București, 1986;
Romulus Guga, Poezii, introducere de Ștefan Aug. Doinaș; Cluj-Napoca, 1986.

FILMOGRAFIE[MODIFICARE | MODIFICARE SURSĂ]

Septembrie, 1978 - actor - om cu papion
Ultima frontieră a morții, 1979 - actor - preotul din sat
François Villon - Poetul vagabond, 1987 - consultant stiintific si dialoghist
Rochia - adaptare tv estoniană

TEATRU[MODIFICARE | MODIFICARE SURSĂ]

Traducător - LIZZIE MAC KAY - Teatrul Municipal - Baia-Mare (19.01.1967)
Regizor - CUM SE ÎNTELEG ȚĂRANII ÎNTRE EI; CONU' LEONIDA FAȚĂ CU REACȚIUNEA; MOȘII; TABLA DE MATERII; O NOAPTE FURTUNOASĂ - Teatrul 'Toma Caragiu' - Ploiești (24.05.1968)
Traducător - ROCHIA - Teatrul Național 'Lucian Blaga' - Cluj-Napoca (26.05.1968)
Regizor - ION - Teatrul 'Tudor Vianu' - Giurgiu (09.11.1968)
Autor - CURIERUL DE SEARĂ; RÎPA ALBASTRĂ; BANDA DE MAGNETOFON - Teatrul Municipal - Baia-Mare (07.03.1969)
Autor - CURIERUL DE SEARĂ - Teatrul de nord - Satu Mare (03.11.1969)
Dramatizare - STUDENTUL CĂLĂTOR ÎN RAI; FARSA JUPÎNULUI PATHELIN - Teatrul de Stat - Constanța (25.02.1973)
Regie și ilustrație muzicală - D-ALE CARNAVALULUI - Teatrul 'Sică Alexandrescu' - Brașov (26.12.1974)
Autor - ROCHIA - Teatrul Național 'Lucian Blaga' - Cluj-Napoca (27.12.1979) si Teatrul 'Odeon' - București (14.12.1978)
Traducător - TREI POVESTIRI CARE MERITĂ SĂ FIE POVESTITE - Teatrul de Stat 'Victor Ion Popa' - Bârlad (20.01.1979)
Traducător - TARTUFFE - Teatrul 'Lucia Sturdza Bulandra' - București (26.02.1982)
Traducător - TARTUFFE - Teatrul 'Alexandru Davilla' - Pitești (22.06.1982); Universitatea Națională de Artă Teatrală și Cinematografică 'I.L.Caragiale' - București (27.05.1987); Teatrul 'Sică Alexandrescu' - Brașov (29.09.1996); Teatrul Național 'Ion Luca Caragiale' - București (03.10.2009);
Regizor - TITANIC VALS - Teatrul 'Alexandru Davilla' - Pitești (15.12.1982)
Autor - ARTE ȘI MESERIE - Teatrul 'Regina Maria' - Trupa 'Iosif Vulcan' - Oradea (05.04.1983)
Traducător - Ubu Rege - Teatrul Dramatic 'Fani Tardini' - Galați (27.10.1990); Teatrul Național 'Mihai Eminescu' - Timișoara (05.03.1999)
Traducător - UBU REX CU SCENE DIN MACBETH - Teatrul Național 'Marin Sorescu' - Craiova (29.12.1990)
Traducător - TÂRFA CU RESPECT - Teatrul 'I. D. Sârbu' - Petroșani (08.02.1992) si Teatrul 'I. D. Sârbu' - Petroșani (07.11.2009)
Adaptare scenică și traducător - AVARUL - Teatrul 'Constantin I. Nottara' - București (01.04.1994); Teatrul Național 'Marin Sorescu' - Craiova (25.09.2004)
Traducător - ÎNCERCAREA - Teatrul 'Sică Alexandrescu'- Brașov (20.12.1997)
Traducător și adaptare scenică - EURIDICE - Teatrul 'Sică Alexandrescu' - Brașov (27.10.1999)
Autor cântece - SOȚUL PĂCĂLIT - Teatrul 'Constantin I. Nottara' - București (11.03.2000)
Traducător - SCRISOARE DE DRAGOSTE CA UN SUPLICIU CHINEZESC - Teatrul 'Constantin I. Nottara' - București (13.10.2000)
Traducător și adaptare scenică - TRAVESTIREA - Teatrul 'Constantin I. Nottara' - București (15.12.2000)
Traducător - CONUL LEONIDA CU SCENE DIN UBU - Teatrul Național 'Lucian Blaga' - Cluj-Napoca (03.10.2002)
Traducător - UBU ÎNLĂNȚUIT - Teatrul de Comedie București (16.12.2004)
Autor - MOLTO, GRAN' IMPRESSIONE - Teatrul Național 'Ion Luca Caragiale' - București (09.01.2009)
Traducător - TARTUFFE SAU IMPOSTORUL - Teatrul Național 'Lucian Blaga' - Cluj-Napoca (01.02.2013)

REFERINȚE CRITICE[MODIFICARE | MODIFICARE SURSĂ]

Al. Balaci, în "România literară", nr. 14, 1983;
Al. Cistelecan, "Poezie și livresc", 1987.
Al. Niculescu, în "România literară", nr. 15, 1979;
Alex. Stefanescu, "Între da și nu", 1982;
C. Moraru, "Semnele realului", 1981;
C. Regman, "Colocviul", 1976; "Luceafarul", nr. 2, 1966;
C. Ungureanu, în "Orizont", nr. 25, 1979;
D. Cristea, în "România literară", nr. 8, 1971;
D. Laurentiu, în "Luceafărul", nr. 8, 1971;
D. Muresan, in "Vatra", nr. 8, 1980;
E. Barbu, "O istorie polemică și antologică a literaturii române de la origini până în prezent", Bucuresti, Editura Eminescu, 1975;
E. Manu, în "Orizont", nr. 3, 1972; "România literară", nr. 13,1973;
FI. Manolescu, în "Argeș", nr. 3, 1971;
Gh. Grigurcu, "Poeti romani de azi", București, 1979;
M. D. Gheorghiu, "Reflexe condiționate", 1983;
Marian Popa, în "Saptamâna", nr. 15, 1971;
N. Manolescu, în "Contemporanul", nr. 1, 1966; "România literară", nr. 18, 1979;
R. Saplacan, în "Tribuna", nr. 29, 1979;
V. Tascu, "Poezia poeziei de azi", 1985;
V. Ardeleanu, în "Steaua", nr. 8, 1968.

CITATE[MODIFICARE | MODIFICARE SURSĂ]

„Romulus Vulpescu este unul dintre foarte rarii scriitori care sunt în același timp și propriul lor personaj. Romulus Vulpescu este invenția lui Romulus Vulpescu, așa cum Don Quijote este invenția lui Cervantes... Ceea ce frapează peste tot cu constanță e suavitatea vehementă, puritatea groasă, angelismul exprimat cu brutalitate al unei structuri rimbaldiene... întotdeauna delicat, strigătul este acela al sensibilității acute, convertită în parabole, în pilde, în aluzii și uneori în mituri... Fantezia cultivată a scriitorului preferă grotescul gigantic și absurdul cazuistic, umorul negru traversat nu o dată de melancolie” (Nichita Stănescu, Gazeta literară, nr. 51, 1967).

POEZII:

Dialog pentru Septembrie

Septembrie galben. Seri lungi, viorii,

Fug zilele verii spre soare. Trec stol

Cocorii scad sus. Toamna vine domol.

Din vara în vara, dînd iernii ocol

Septembrie cald e-n septembrie gri,

Septembrie galben, putem hoinari ?

Septembrie cald, nu muri, nu muri, nu muri !

Septembrie gri, septembrie gri

Septembrie arde-n paduri aurii,

Se mistuie vara din pomi în pîrjol.

Chipul toamnei e plumb. De-atît fum se-nnegri.

Cocorii s-au dus. Toamna, cerul e gol:

Septembrie cade-n septembrie gri

Septembrie, septembrie gri

Septembrie cald, nu muri, nu muri!

Nu muri !

Ruga mea de seară

Ingaduie, Doamne, sa-mi inchei

Rugaciunea de seara ca de-obicei:

"Bunule Dumnezeu,

Cind ai sa vrei

Sa ma chemi la Tine,

Rogu-Te sa-l iei

Mai intii pe ciinele meu,

lasindu-ma-n viata pe mine:

Murind eu ar suferi el

Veghindu-mi crucea de la capatii.

Si sa nu ma socoti misel,

Dar fie-mi oricit de greu,

Parinte,-ndura-Te-a-mi harazi,

Dupa ce si-o da sufletul, inc-o zi:

Ca moartea lui s-o pling eu."

Vine vremea

Vine o vârstă, vine o veste, vine o vreme,

Vine o vamă, vine o voce, vine, cheamă,

Cheamă ziua, cheamă ora, cheamă clipa tuturora.

Cheamă, pleacă, vine, este !

Vine vama să-mi măsoare porţia de har,

Vine vama cu închisoare, căci am fost tâlhar.

Vine ziua să coboare discul meu solar,

Vine ziua să fiu boare, cer şi aer clar.

Vine vestea să-mi strecoare că respir mai rar,

Vine vestea că-i răcoare pe itinerar,

Vine ora care doare, scrisă în calendar,

Vine ora ca odoare să vă las în dar.

Vine vârsta când dogoare patul de coşmar,

Vine vârsta de rigoare şi de somn sumar.

Vine clipa să înfioare mitul necesar,

Vine clipa când mioare în folclor tresar.

Vine vremea la izvoare să mă întorc deci iar,

Vine vremea să dau floare, poate fructe chiar.

Vine o vamă, vine o voce, vine, cheamă

Cheamă, pleacă, vine, este !

CITATE:

1. Sunt absenţe mai onorante decât prezenţa!

2. Eu consider că – bine, nimeni nu-şi poate alege destinul – important este pentru mine să am o activitate culturală, în general. Nu e important ca eu să rămân ca un mare sau un bun poet sau gazetar sau regizor, ci să fi fost un ferment cultural.

3. Am agăţat-o pe soţia mea. Da, păi eu sunt un agăţător de profesie.

4. Căsătoria este o instituţie importantă în viaţa omului şi-a omenirii, cum este o ţară, cum e credinţa: adică face parte dintre reperele fundamentale ale spiritualităţii omeneşti. O instituţie fără de care omenirea practic n-ar fi existat.

5. Eu n-am căutat niciodată fericirea. M-a găsit ea pe mine. Probabil ea ne găseşte pe toţi. Eu mi-am căutat fericirea în muncă şi ea a venit. Dacă aş fi trufaş, aş putea spune că a venit de mai multe ori decât meritam. Dar cred că fericirea nu vine pe merit, întotdeauna. Asta, dacă există. Că eu îmi pun întrebarea dacă există. Sunt foarte sceptic.

6. Lumea e obişnuită să lipească etichete celor din jur. O face din comoditate, din varii motive. De fapt, mai mult critica face asta, publicul, nu. Primesc telefoane de la necunoscuţi, care nu spun o vorbă despre traduceri, despre Villon... Ei ştiu de poezie, alţii ştiu de proză, alţii ştiu de teatru, alţii m-au văzut jucând în film. Eu am făcut lucruri bune, mai puţin bune sau chiar proaste, în fiecare domeniu. Am scris poezie proastă, proză proastă, am scris şi eseistică proastă. E fatal. Şi nu spun asta ca să n-apuce altul s-o spună, ci pentru că asta-i o realitate.

7. Niciodată nu-ţi alegi o artă... Nu, arta te alege pe tine.

8. De câtă iubire eram în stare, Adă-ți aminte - în studenție. De câte poetici nobile, rare: Glorii și riscuri - flamură ție.

9. Noi ne iubim in paturi de-mprumut: Pe-o canapea ingusta, fara perna, Crezind ca aventura de-un minut Devine lesne "dragoste eterna".

Romulus Vulpescu - Citate: