6. /14 OCTOMBRIE 2023 - TEATRU/FILM
| Leopoldina Bălănuță | |
 | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născută | [1]  Păulești, Vrancea, România |
| Decedată | (63 de ani)[1] București, România[2] |
| Căsătorită cu | Mitică Popescu |
| Cetățenie |  România |
| Ocupație | actriță |
| Activitate | |
| Alma mater | Universitatea Națională de Artă Teatrală și Cinematografică „Ion Luca Caragiale” din București |
| Roluri importante | Efimița în Conu Leonida față cu reacțiunea Elvira în Bietul Ioanide Zenobia în Blestemul pământului, Blestemul iubirii |
| Prezență online | |
Modifică date / text  | |
Leopoldina Bălănuță (n. ,[1] Păulești, Vrancea, România – d. ,[1] București, România[2]) a fost o actriță română de film, radio, televiziune, scenă și voce. A fost căsătorită din 1977 cu actorul Mitică Popescu.
BIOGRAFIE[MODIFICARE | MODIFICARE SURSĂ]
A absolvit în 1957 Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică (IATC) din București, la clasa Mariettei Sadova și a lui Marcel Anghelescu. A debutat la București, în regia lui Ion Cojar, jucând-o pe Velea din Prima întâlnire de Tatiana Sîtina. Ultimul ei rol a fost cel din O batistă în Dunăre, de D.R. Popescu, la Teatrul Național, montat de același regizor.
A avut roluri memorabile în Vassa Jeleznova și Mama de Maxim Gorki, Anna Karenina, de Lev Tolstoi, Medeea de Euripide, Martin Eden de Jack London, Noaptea Iguanei de Tennessee Williams, Oameni sărmani de Feodor Dostoievski, Livada cu vișini de Anton Pavlovici Cehov, Doi pe un balansoar de William Gibson și, în special, în piesele lui Dumitru Radu Popescu, Ca frunza dudului în rai și O batistă în Dunăre (alături de Mariana Mihuț și Ileana Stana Ionescu).
Cinematografie[modificare | modificare sursă]
A fost distribuită și în filme, mai ales în roluri cu încărcătură dramatică, Nunta de piatră (1972), Dincolo de pod (1975), Blestemul pămîntului – Blestemul iubirii (1980), Clipa (1979), Bietul Ioanide (1979), Năpasta (1982), etc.
Televiziune[modificare | modificare sursă]
Leopoldina Bălănuță a avut și o colaborare de succes cu televiziunea. Gaițele (1993), Strigoii (1992), Trandafirul și coroana, Conu' Leonida față cu reacțiunea (1985), Moartea unui comis voiajor (1977), Idolul și Ion Anapoda (1991) sunt doar câteva din piesele în care a apărut la Televiziune.
Teatru[modificare | modificare sursă]
Deși a fost considerată o actriță dramatică, Leopoldina Bălănuță a avut și roluri memorabile de comedie. Sceneta TV Care de dame de G. H. Brăescu [1], realizată în 1980 (unde actrița joacă 4 personaje) este considerată unul din momentele de referință din istoria divertismentului TV românesc.
Leopoldina Bălănuță a fost una din cele mai importante actrițe care a practicat spectacolul de poezie și care s-a preocupat intens de acest lucru. Continuatoare a recitativului dramatic creat de școlile lui Constantin Nottara și Gheorghe Storin, Leopoldina Bălănuță a dat un regal de muzică și poezie, împreună cu Narcisa Suciu, în spectacolul O întâmplare a ființei din 27 ianuarie 1998, pe versuri de Ana Blandiana, Ștefan Augustin Doinaș, Magda Isanos, Nicolae Labiș și Nichita Stănescu. „Eu plec cu viața mea în teatru; teatrul vine cu viața lui în viața mea. Mă gândeam câtă dreptate a avut sărmanul Tarkovski, care spunea, în ultimele zile ale existenței lui: «Doamne, am obosit așteptându-te!» […] totdeauna arta mi-a apărut ca o ștafetă a Dumnezeirii”.
VIAȚĂ ARTISTICĂ[MODIFICARE | MODIFICARE SURSĂ]
A terminat studiile de arta actorului odată cu deschiderea sălii Casandra, acest studio al celui mai tânăr actor, unde au debutat cei mai mulți interpreți ai țării, toți cei care au studiat la prima școală de teatru și film, Universitatea Națională de Artă Teatrală și Cinematografică „Ion Luca Caragiale” din București de astăzi, fostul Institut de Artă Teatrală și Cinematografică „I.L. Caragiale”. A jucat în spectacolul Peer Gynt, de Henrik Ibsen, în regia lui Dinu Cernescu, pe Aase, mama eroului principal, alături de Florin Piersic, devenit și el o legendă în rolul ibsenian, din 1957. Au urmat câteva personaje pe scena celuilalt studio al experimentelor Teatrul din Piatra Neamț, după care marile succese din București, de la Teatrul Mic.
Rolurile sale au fost nenumărate și în toate a venit cu vocea ei caldă, melodioasă, cu adâncul ei cult pentru adevăr, fiecare replică constituindu-se într-o pledoarie pentru justiție și demnitatea omului. Poate de aceea se consideră absolut paradigmatic pentru talentul și personalitatea ei, Antigona, din tragedia omonimă a lui Sofocle. Antigona, sub bagheta regizorală a lui Ion Cojar era Bălănuță, dreaptă, mândră, neînfricată în fața dictatorului, gata să moară, dar să nu cedeze. A fost pur și simplu copleșitoare în acest rol, după cum a fost convingătoare, încărcată de nuanțe, cu o continuă autoironie și un emoționant tragicomic în eroina principală din Doi pe un balansoar, de William Gibson. Alături de Victor Rebengiuc, Bălănuță a transformat această melodramă într-un zguduitor simbol al condiției tânărului de azi, al singurătății, al lipsei de comunicare, al nevoii de compasiune, dragoste, înțelegere. Această tragediană înnăscută, distribuită de Andrei Șerban, firesc, în Medeea, din Trilogia antică de la Teatrul Național din 1990.
A fost și o excelentă interpretă de comedie. Printre creațiile comice trebuie menționate Femeia cu coșul cu ouă din muzicalul montat de Cătălina Buzoianu, la Teatrul Mic, după Nu sunt Turnul Eiffel, de Ecaterina Oproiu, dar, mai ales Elisabeta, din Elisabeta din întâmplare o femeie, de Dario Fo, tot la Teatrul Mic. Cele două dimensiuni ale acestui extraordinar talent care a fost Bălănuță s-au asociat, desăvârșit, în Liubov Andreevna, din Livada cu vișini, în regia lui Andrei Șerban, tot pe scena Naționalului bucureștean. La fel de sclipitoare și profundă este și atunci când interpretează diferite personaje din dramaturgia românească, mai ales din cea a lui D.R. Popescu. Astfel, la Teatrul Mic joacă în piesa Ca frunza dudului, iar la Teatrul Național în O batistă pe Dunăre.
Recitatoare[modificare | modificare sursă]
Bălănuță a fost și o remarcabilă recitatoare. În concepția ei, actorul este glasul dramaturgului, dar și al poetului. Mai ales al poetului care nu-l obligă să devină personaj, nu-l supune la metamorfoze, ci îl lasă să fie el însuși, cu sensibilitatea și sentimentele sale, punând în lumină sensurile ascunse ale creației poetice. Bălănuță a iubit poezia bună și a dat numeroase recitaluri. Nicicând, versurile lui Nichita Stănescu, de exemplu, nu au fost mai limpezi și mai bine descifrate decât în rostirea ei. L-a iubit la fel de mult pe Eminescu, dar a fost aproape, foarte aproape, îndeosebi de poeții contemporani care pledează pentru frumos și adevăr. Referințe artistice despre ea se găsesc în volumul lui Andrei Băleanu și Doina Dragnea, Actorul în cântarea personajului, București, Meridiane, 1981, precum și în medalionul Magdalenei Boiangiu, Leopoldina Bălănuță, din revista „Scena” nr. 6/1998.
Viață personală[modificare | modificare sursă]
Leopoldina Bălănuță a fost fată de preot militar în Garnizoana Focșani. În 1977 s-a căsătorit cu actorul Mitică Popescu.
DISTINCȚII[MODIFICARE | MODIFICARE SURSĂ]
A fost distinsă cu Ordinul Meritul Cultural clasa a IV-a (1967) „pentru merite deosebite în domeniul artei dramatice”.[3]
FILMOGRAFIE[MODIFICARE | MODIFICARE SURSĂ]
- Dacii (1967) - dublaj de voce Meda
- Tatăl risipitor (1974) - țăranca Constanța Oaie
- Dincolo de pod (1976) - negustoreasa Mara
- Blestemul pămîntului – Blestemul iubirii (1980) - Zenobia
- Bietul Ioanide (1980) - Elvira, soția lui Ioanide
- Semnul șarpelui (1982) - Ecaterina Handrabur
- Năpasta (1982) - femeie cu prunc
- Umbrele soarelui (1986)
- Rămînerea (1991)
[[wiki]] | Acest articol sau această secțiune nu este în formatul standard. Ștergeți eticheta la încheierea standardizării. |
- Ultima gară (1998)
- Gaițele (1993) - TV
- Chira Chiralina (1993)
- Balanța (1992)
- Trandafirul și coroana (TV) / (1991)
- Punct și de la capăt (1987)
- Conu Leonida față cu reacțiunea (TV) / (1985) - Efimița
- Scopul și mijloacele (1983)
- Mult mai de preț e iubirea (1982)
- Înghițitorii de săbii (1981)
- Clipa (1979)
- Pe firul apei (1978)
- Moartea unui comis-voiajor (TV) / (1977) - Linda Loman
- Duhul aurului (1974)
- Nunta de piatră 1 - Fefeleaga (1973) - Fefeleaga
- Oameni sărmani (1969) - Varvara Alekseyevna
- Subteranul (1967) - Irina
- Tristan (TV) / (1966) - Gabriela Kloterjanh
- Pisica de mare (1963)
TEATRU[MODIFICARE | MODIFICARE SURSĂ]
Teatrul Național Radiofonic[modificare | modificare sursă]
- Acești nebuni fățarnici, premieră la Teatrul Național Radiofonic;
- Anatema actor, premieră la Teatrul Național Radiofonic;
- Anna Karenina, premieră la Teatrul Național Radiofonic;
- Cuibul de piatră, premieră la Teatrul Național Radiofonic;
- Deliana, premieră la Teatrul Național Radiofonic;
- Martin Eden, premieră la Teatrul Național Radiofonic;
- Medeea, premieră la Teatrul Național Radiofonic;
- Miorița, premieră la Teatrul Național Radiofonic;
- Noaptea iguanei, premieră la Teatrul Național Radiofonic;
- O zi mai lungă decât veacul, premieră la Teatrul Național Radiofonic;
- Oamenii cavernelor, premieră la Teatrul Național Radiofonic;
- Pană Lesnea Rusalim, premieră la Teatrul Național Radiofonic;
- Povestea brățării de gleznă, premieră la Teatrul Național Radiofonic;
- Săptămâna luminată, premieră la Teatrul Național Radiofonic;
- Sechestrații din Altona, premieră la Teatrul Național Radiofonic;
- Straniul interludiu, premieră la Teatrul Național Radiofonic;
- Trei mistere, premieră la Teatrul Național Radiofonic;
- Tristan și Isolda, premieră la Teatrul Național Radiofonic;
- Vassa Jeleznova, premieră la Teatrul Național Radiofonic;
- Viforul, premieră la Teatrul Național Radiofonic.
Teatrul Național de Televiziune[modificare | modificare sursă]
- Idolul și Ion Anapoda, premieră la Teatrul Național de Televiziune;
- Mama, premieră la Teatrul Național de Televiziune;
- Matca, premieră la Teatrul Național de Televiziune;
- Oameni sărmani, premieră la Teatrul Național de Televiziune;
- Trandafirul și coroana, premieră la Teatrul Național de Televiziune. Ca - Bertha Reed (văduvă băutoare, doamna Reed)
Leopoldina Bălănuţă - Carre de dame
Leopoldina Bălănuţă - „La steaua” de Mihai Eminescu (@Arhiva TVR)
NUCU PĂUNESCU
| Nucu Păunescu | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | |
| Decedat | (67 de ani) |
| Ocupație | actor |
| Prezență online | |
| Modifică date / text | |
Nucu Păunescu (n. – d. ) a fost un actor român de teatru și film.
Filmografie[modificare | modificare sursă]
- În sat la noi (1951)
- Mitrea Cocor (1952)
- Nepoții gornistului (1953)
- Răsare soarele (1954)
- Desfășurarea (1954)
- Nufărul roșu (1955)
- Poveste ca-n basme (1959)
- Telegrame (1960)
- Valurile Dunării (1960)
- Darclée (1960)
- Setea (1961)
- Porto-Franco (1961) ca Primarul
- Tudor (1963)
- Pași spre lună (1964)
- Un surîs în plină vară (1964)
- Dragoste la zero grade (1964)
- Străinul (1964)
- De-aș fi... Harap Alb (1965)
- Haiducii (1966)
- Șapte băieți și o ștrengăriță (1967)
- Apoi s-a născut legenda (1968)
- Balul de sîmbătă seara (1968)
- Baltagul (1969) - voce Calistrat Bogza
- Haiducii lui Șaptecai (1971)
- Zestrea domniței Ralu (1971)
- Săptămîna nebunilor (1971)
- La Revolte des haidouks (serial TV) (1972)
- Puterea și adevărul (1972)
- Astă seară dansăm în familie (1972)
- Bariera (1972)
- Aventurile lui Babușcă (1973)
- Vifornița (1973)
- Pistruiatul (1973)
- Păcală (1974)
- Porțile albastre ale orașului (1974)
- Robinson Crusoe (1974) - voce
- Trei scrisori secrete (1974)
- Ștefan cel Mare - Vaslui 1475 (1975)
- Nu filmăm să ne-amuzăm (1975)
- Elixirul tinereții (1975)
- Zile fierbinți (1975)
- Prin cenușa imperiului (1976)
- Trei zile și trei nopți (1976)
- Roșcovanul (1976)
- Toate pînzele sus (serial TV, 1977) - ep. 1-2, 4
- Războiul independenței (1977)
- Acțiunea „Autobuzul” (1978)
- Trepte pe cer (1978)
- Eu, tu, și... Ovidiu (1978)
- Pentru patrie (1978)
- Drumuri în cumpănă (1979)
- Ultima noapte de dragoste (1980)
- Drumul oaselor (1980)
PAUL LAVRIC
| Paul Lavric | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | (92 de ani) Berea, Ciumești, Satu Mare, România |
| Ocupație | actor |
| Prezență online | |
| Modifică date / text | |
Paul Lavric (n. 14 octombrie 1928, Berea, județul Satu Mare) este un actor român de teatru și film, care a jucat la la Teatrul Dramatic din Brașov.
FILMOGRAFIE[MODIFICARE | MODIFICARE SURSĂ]
- Zestrea domniței Ralu (1971)
- Sfînta Tereza și diavolii (1972) - general român
- Ciprian Porumbescu (1973) - gardianul
- Stejar – extremă urgență (1974) - inginerul german Otto Wolf
- Cursa (1975) - George
- Trei zile și trei nopți (1976) - președintele Forumului Plugarilor, Ierimia
- Iarna bobocilor (1977) - primarul Iustinian
- Iarba verde de acasă (1977) - nea Vasile, președintele Sfatului Popular Comunal
- Doctorul Poenaru (1978) - nea Fănică, omul politic trecut la averescani
- Totul pentru fotbal (1978) - responsabilul de cantină Sandu
- Vlad Țepeș (1979)
- Expresul de Buftea (1979) - bărbatul matur din tren
- Jachetele galbene (1979) - Jaguarul
- Bietul Ioanide (1980) - profesorul universitar Ermil Contescu
- Ediție specială (1980)
- Munții în flăcări (1980) - Boeriu
- Castelul din Carpați (1981) - hangiul Ionas
- Croaziera (1981) - Dr. Velicu
- Destinația Mahmudia (1981)
- La capătul liniei (1983) - receptionerul hotelului
- Bocet vesel (1984)
- Eroii nu au vârstă (Serial TV, 1984) Comisarul Beraru
- Fapt divers (1984)
- Încrederea (1984)
- Glissando (1985)
- Bătălia din umbră (1986)
- Trenul de aur (1986)
- Un oaspete la cină (1986)
- Primăvara bobocilor (1987) - badea Vasălie Gumă, ciurdar
LIA MANȚOC
Nascuta la Caracal in luna octombrie, Lia Mantoc (Iuliana Mantoc) este una dintre cele mai importante si apreciate scenografe de teatru si film din Romania. A lucrat alaturi de mari regizori precum Vlad Mugur, Catalina Buzoianu, Andrei Serban, Tompa Gabor, Silviu Purcarete.
Lia Mantoc a semnat scenografia celebrei montari a lui Silviu Purcarete – Faust, la Teatrul Radu Stanca din Sibiu. A realizat costume si decoruri pentru spectacole montate la Teatrul Bulandra, Teatrul Nottara, Teatrul National Marin Sorescu din Craiova, Teatrul de Comedie, Teatrul Maghiar din Cluj Napoca, Teatrul Odeon, Teatrul Mic, dar si pentru teatre din Israel, Ungaria, Guineea.
Totodata, a realizat scenografii pentru tv si cinema, in productii precum: Lumini si umbre, Undeva la Palilula, Apararea chinezeasca, Secretul armei secrete.
PREMII:
- Bursa Uniunii Artiștilor Plastici din Romania
- Premiul Uniunii Cineaștilor din Romania pentru serialul TV Lumini și umbre (scenariul Titus Popovici, regia Andrei Blaier)
- Premiul Uniunii Artiștilor Plastici din Romania pentru Dimineata pierduta – costume regia Catalina Buzoianu
- Premiul UCR pentru Marea sfidare – costume, regia Manole Marcus
- Premiul Festivalului National de Teatru I. L. Caragiale pentru scenografia la Mincinosul regia Vlad Mugur
- Premiul UAP – scenografie – pe anul 1998
- Premiul UNITER – scenografie – stagiunea 1999/2000 pentru Așa este (daca vi se pare) regia Vlad Mugur
- Premiul UNITER – scenografie – stagiunea 2000/2001 pentru Hamlet regia Vlad Mugur
- Ordinul Meritul Cultural categoria Artele Plastice
- Premiul UNITER – scenografie – pentru intreaga activitate (2005)
- Premiul de scenografie la Festivalul National de Comedie pentru costumele din spectacolul Revizorul – regia Horatiu Malaele
- Premiul UNITER de excelenta pentru spectacolul FAUST – regia Silviu Purcarete
- Premiul Gopo pentru cele mai bune costume pentru filmul Undeva la Palilula (2013)
CARMEN TROCAN
- Actriță
- Născut(ă): 14.10.1958 la București
GEORGE DOROBANȚU
George Dorobanțu (n. 14 octombrie 1974) este un regizor român . A debutat în regie cu Elevator (2008), o producție independentă care adaptează piesa de teatru a lui Gabriel Pintilei cu același titlu. În afară de a fi director, lucrează și pentru industria publicitară.
FILME
Primul lift al lui Dorobanțu a fost remarcabil datorită pretenției că a fost făcut cu un fond de 300 de euro. [1] În ciuda bugetului redus, a câștigat mai multe recompense atât în România, cât și în străinătate. Elevator a fost urmat de Bucharestless , care era un cinéma verité sau un documentar despre capitala României . Filmul din 2011 avea o perspectivă cinematografică exclusivă, cu o abordare narativă secvențială și fără dialoguri. [2] Înfățișa sufletul orașului, despre care în trecut se numea „Micul Paris”. Filmul post-apocaliptic numit Omega Rose a urmat Bucureștiului , deși a fost finalizat abia în 2018. [3]Acest film era deja în etapa de post-producție în 2012. În același an, Suspense 101 a fost finalizat și a câștigat un interes imens. Scurtmetrajul de 17 minute, care spunea povestea unui hacker, care a inventat un prototip ciudat, a fost selectat ca unul dintre finaliștii ScripTeast anual, care au fost prezentați la Festivalul de Film de la Cannes din 2012 . [1]
George Dorobantu si Nelu Tircol ... Duet la Malureni
IRINA RĂDULESCU
| Irina Rădulescu | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | (34 de ani) București |
| Activitate | |
| Ani de activitate | 2008-prezent |
| Modifică date / text | |
Irina Rădulescu (n. 14 octombrie 1986, București) este o actriță română. A absolvit UNATC în 2010. Este fiica actorilor Dem Rădulescu și Adriana Șchiopu.[1]
FILMOGRAFIE[MODIFICARE | MODIFICARE SURSĂ]
- Urma - Ana
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu