4. /14 OCTOMBRIE 2023 - INVITAȚIE LA OPERĂ, OPERETĂ, BALET
| Ciprian Porumbescu | |
 | |
| Date personale | |
|---|---|
| Nume la naștere | Ciprian Golembiowskih  |
| Născut | [1][2] Șipotele Sucevei, Imperiul Austriac |
| Decedat | (29 de ani)[3][1][2] Stupca, Austro-Ungaria |
| Cauza decesului | tuberculoză |
| Părinți | Iraclie Porumbescu |
| Cetățenie |  Imperiul Austriac Austro-Ungaria Regatul României |
| Etnie | români Polonezii din România Huțuli |
| Ocupație | compozitor dirijor muzicolog[*] violonist |
| Activitate | |
| Studii | Universitatea de Muzică și Artă Dramatică din Viena |
| Instrument(e) | vioară pian |
Modifică date / text  | |
Ciprian Porumbescu (născut Ciprian Golembiowskih; n. ,[1][2] Șipotele Sucevei, Imperiul Austriac – d. ,[3][1][2] Stupca, Austro-Ungaria) a fost un compozitor român.
ORIGINEA ȘI NUMELE[MODIFICARE | MODIFICARE SURSĂ]
Ciprian Porumbescu a fost fiul preotului ortodox Iraclie Porumbescu. Născut Ciprian Golembiowski (Golemb, Galamb=porumbei), acesta din urmă își schimbă numele de familie în Porumbescu în 1881.
STUDII[MODIFICARE | MODIFICARE SURSĂ]
A început studiul muzicii la Suceava și Cernăuți, apoi a continuat la „Konservatorium für Musik und darstellende Kunst” în Viena, cu Anton Bruckner și Franz Krenn. În această perioadă îl frecventează, la Viena, pe Eusebius Mandyczewski, compozitor bucovinean, cu care se perfecționează, în particular, la teoria muzicii. [4] Între 1873 și 1877 a studiat teologia ortodoxă la Cernăuți, unde a și condus societatea studențească Arboroasa.
A fost unul dintre cei mai faimoși compozitori pe vremea sa. Printre cele mai populare lucrări sunt: „Balada pentru vioară și orchestră” op. 29, opereta „Crai nou” pusă în scenă pentru prima dată în sala festivă a Gimnaziului Românesc din Brașov (astăzi Colegiul Național „Andrei Șaguna”), unde pentru scurtă vreme a fost profesor de muzică (1881-1883).
În plus, a compus muzica pentru celebrul cântec patriotic „Pe-al nostru steag e scris Unire”, muzică ce este folosită astăzi și de către Albania pentru imnul național „Hymni i Flamurit”. De asemenea, a scris și melodia fostului imn al României din epoca Ceaușescu Trei culori.
A murit la 29 de ani la Stupca, acum acest sat fiind numit în onoarea sa Ciprian Porumbescu.
În 1972-1973, regizorul de film Gheorghe Vitanidis a realizat un foarte popular film artistic[5] de lung metraj pentru ecran panoramic, în două serii, cu Vlad Rădescu debutând în rolul compozitorului.
BIOGRAFIE[MODIFICARE | MODIFICARE SURSĂ]
Ciprian Porumbescu s-a născut în data de 14 octombrie 1853, la Șipotele Sucevei, într-o casă modestă de țară, ca fiu al Emiliei și al preotului Iraclie Golembiovski. Viitorul compozitor a utilizat la început numele de Golembiovski, apoi, pentru o perioadă Golembiovski-Porumbescu și mai apoi, Porumbescu.
Din cauza sărăciei, Ciprian Porumbescu nu s-a putut bucura de o formare muzicală continuă și completă. A început studiul muzicii la Suceava și Cernăuți, unde conducea corul Societății Culturale „Arboroasa”. În anul 1871, la aniversarea a 400 de ani de la zidirea Mănăstirii Putna, la festivități, alături de Mihai Eminescu, Ioan Slavici, A.D. Xenopol, Nicolae Teclu și alții, participă și Ciprian Porumbescu, uimind asistența cu minunatul său cântec de vioară.
Apoi, cu ocazia unei burse, își continuă studiile la „Konservatorium fur Musik” din Viena, unde dirijează corul Societății Studențești „România Jună”. Aici a scos, în anul 1880, colecția de douăzeci de piese corale și cântece la unison, reunite în „Colecțiune de cântece sociale pentru studenții români” („Cântecul gintei latine”, „Cântecul tricolorului”, „Imnul unirii - Pe-al nostru steag”- actualul imn al Albaniei), prima lucrare de acest gen din literatura noastră.
După acea perioadă, a urmat cea mai frumoasă etapă a vieții sale artistice. La 11 martie 1882 are loc premiera operei sale „Crai nou” (prima operetă românească, având premiera la Brașov, în Sala Festivă a Gimnaziului Românesc), piesă în două acte scrisă de Ciprian Porumbescu pe textul poeziei poetului Vasile Alecsandri. Succesul imens impune reluarea spectacolului în 12 și 23 martie, pe aceeași scenă. În același an, opereta este montată și la Oravița.
Printre lucrările sale se numără: „Rapsodia română pentru orchestră”, „Serenadă”, „La malurile Prutului”, „Altarul Mănăstirii Putna”, „Inimă de român”, „Odă ostașilor români” și altele.
Ciprian Porumbescu se stinge din viață în casa de la Stupca, sat numit azi Ciprian Porumbescu în onoarea marelui compozitor, sub ochii tatălui său și ai surorii sale, Mărioara, pe data de 6 iunie 1883, la 29 de ani, fiind bolnav de tuberculoză.
Mormântul lui Ciprian Porumbescu se află în cimitirul satului Stupca, în apropiere de altarul Bisericii "Sfântul Dumitru". El a fost inclus pe Lista Monumentelor Istorice din județul Suceava din anul 2004, având codul SV-IV-m-B-05697. [6]
În 1950, principala instituție de învățământ de muzică din România primește numele său: Conservatorul "Ciprian Porumbescu" din București, și poartă acest nume până în anul 1990.
Întreaga sa creație muzicală se încadrează în sfera curentului romantic; manifestând în totalitate elemente tehnice și de expresivitate ale acestui curent. În lucrările sale, Porumbescu inserează tematici patriotice, elemente de expresivitate ce-l definesc ca stil, de o muzicalitate aparte, în care afișează o serie de trăiri personale, gânduri și idei, ce doar în acest mod pot fi auzite.
IMAGINI[MODIFICARE | MODIFICARE SURSĂ]
.jpg)
Ciprian Porumbescu
Ciprian Porumbescu (n. 14 octombrie 1853, Șipotele Sucevei, Imperiul Austriac - d. 6 iunie 1883, Stupca, Austro-Ungaria) s-a detașat drept unul dintre cei mai cunoscuți și apreciați compozitori români ai secolului XIX, atât datorită talentului său excepțional, cât și faptului că este creatorul primei operete românești, Crai Nou.
S-a născut la 14 octombrie 1853 în satul Şipotele Sucevei, Bucovina, într-o casă modestă de la ţară, fiind fiul preotului Iraclie Golembiovsk. Numele de familie al părintelui Iraclie avea consonanţe poloneze, însă nu era numele său originar. Era traducerea, sub presiunea autorităţilor, a adevăratului nume, Porumb sau Porumbescu, aşa cum l-ar fi avut de la părinţii Tănase şi Varvara. A revenit la numele Porumbescu în 1881 şi, odată cu el, şi fiul său, Ciprian.
Primele îndrumări muzicale le primește în familie, de la tatăl său, de la lăutarii din sat și de la Simona Mayer, profesor la Școala Poporală din satul vecin, Ilisești. La vârsta de șase ani, Ciprian Porumbescu a primit lecții sub îndrumarea pianistului şi profesorului armean Carol Mikuli, discipol al lui Frederic Chopin. Mikuli fusese găzduit de tatăl Iraclie câteva veri la rând în casa familiei Golembiovsk (1859-1864) cu scopul de a aduna cântece populare din Bucovina. Ciprian a început însă studiul sistematic al muzicii la Gimnaziul Superior din Suceava (1863-1873) unde a studiat pianul, orga, vioara, teoria muzicii, cor și armonie.
În anul 1873, după absolvirea gimnaziului, Ciprian Porumbescu pleacă la Cernăuți unde se înscrie la Seminarul Teologic" unde are prilejul de a aprofunda studiul muzicii, primind lecții de armonie, cor, compoziție și dirijat de la profesorul și compozitorul Isidor Vocobchievici. În paralel cu studiile teologice și muzicale acesta a urmat cursuri în cadrul Facultății de Filosofie din Cernăuți.
În anul 1875, la Cernăuți, compozitorul se implică în fondarea unei organizaţii cu orientare naţionalistă şi patriotică, "Societatea Arboroasa". Porumbescu îi compune imnul şi, în ultimul an de seminar, devine preşedintele societății. Acesta promovează ideea emancipării naţionale prin organizarea unor conferinţe culturale şi artistice, prin contactarea şi prin conlucrarea cu alte organizaţii similare din Moldova, Ţara Românească, Ardeal, Budapesta, Viena, München dar, mai ales, prin spectacole la care prezintă compoziţii proprii cu un intens conținut patriotic.
Cu ocazia unei burse, muzicianul își continuă studiile la "Konservatorium fur Musik" din Viena, unde studiază armonie cu Anton Bruckner şi primeşte noţiuni de muzică corală de la Franz Krenn. Tot aici a luat lecţii particulare de teoria muzicii, cu compozitorul Eusebius Mandyczewski. Acesta activează tot în paralel ca dirijor al corului Societăţii Studenţeşti "România Jună". De asemenea, tot la Viena, în anul 1880, Ciprian Porumbescu publică douăzeci de piese corale și cântece la unison, reunite în "Colecțiune de cântece sociale pentru studenții români" ("Cântecul gintei latine", "Cântecul tricolorului", "Imnul unirii - Pe-al nostru steag"), prima lucrare de acest gen din literatura muzicală românească.
Între anii 1881 şi 1883, Porumbescu este profesor de muzică la Gimnaziul Românesc din Braşov şi dirijor al corului de la Biserica Sf. Nicolae din Şcheii Braşovului.
La 11 martie 1882, are loc, în sala de festivități a Gimnaziul Românesc din Brașov, premiera primei operete din literatura muzicală românești - opereta în două acte, Crai nou, pe muzica lui Ciprian Porumbescu şi versurile lui Vasile Alecsandri. Spectacolul cunoaşte un succes fulminant, astfel încât sunt programate alte două reprezentaţii, pe 12 şi 23 martie, în acelaşi an, la Braşov şi o alta la Oraviţa. Ciprian Porumbescu se stinge din viață în casa de la Stupca, pe data de 6 iunie 1883, la 29 de ani, fiind bolnav de tuberculoză.
Ciprian Porumbescu este fără îndoială un reprezentant de renume al muzicii românești de la sfârșitul secolului al XIX-lea, atât datorită multilateralei sale activități muzicale: compozitor, dirijor, violonist, pianist și pedagog, dar și datorită moștenirii sale componistice, de peste 200 de opusuri, în toate genurile muzicale.
Creația muzicală
A. Muzică pentru voce și pian
· "A căzut o stea lină", duet pentru sopran și alto, tipărit în ed. familiei, Leipziq
· "Bate fierul pân-ce-i cald", cuplet satiric, versuri Ciprian Porumbescu
· "Boala mea", versuri de D. Petrino
· "Că-i domn cu guler și cu frac", cuplet satiric, versuri Ciprian Porumbescu
· "Cît te-am iubit", voce solo, versuri Matilda Cugler Poni, tipărit în colecția muzicală "Făt-Frumos", nr. 4, Cernăuți 1936
· "Dedicațiune", versuri de V. Vumvac
· "Du bist wie eine blume" ("O rază veștejită") op 30, versuri de H. Heine, ed. Magazinul "Doina", București, tip. "Cartea Romînească", 3 pag.
· "Fata popii", horă pentru voce și pian, versuri de D. Bohntineanu, pliblicată în Ed. Familiei, Leipziq, republicată în volumul "Ciprian Porumbescu - Opere alese", ESPLA, București, 1954, pag. 112
· "Frühling im herbste", versuri în limba germană de Joh. Sperling, manuscris copie
· "Frunză verde mărgărit", versuri populare, tipărit în Ed. Familiei, Leipziq, 1897
· "Hofmnaren-Lied", versuri în limba germană de Adolf Born, manuscris copie
· "Icg liebte dich", versuri în limba germană de German Lingg, timpărit în colecția muzicală "Făt-Frumos", Cernăuți, 1943
· "Imn de urare", pentru sopran și tenpr cu acompaniament de pian, tipărit de ed. Familiei, Leipziq, 1897
· "La lună", versuri de N. Gane, publicat în colecția muzicală "Făt-Frumos", Cernăuți, 1943
· "Lăsați-mă să cânt", versuri de Matilda Cugler Poni, publicat în ed. Reuniunii de cântare "Ciprian Porumnescu" din Suceava, republicat în volumul Ciprian Porumbescu - Opere alese", ESPLA, București, 1954, pag. 108
· "Mii de mii de stele"
· "Nocturne", versuri în limba gemrană, tipărit în colecția Societății muzicale "Armonia", Cernăuți, 1943, retipărit în volumul Ciprian Porumbescu - Opere alese", ESPLA, București, 1954, pag 117
· "Odă la vin", versuri de S. G. Virgolici (din odele lui Anacreon)
· "O dorință", op.1, tipărită la Cernăuți
· "O frage nicht", versuri în limba germană de Robert Prutz
· "Resignation", versuri în limba germană de Ciprian Porumbescu, publicat în ed. Reuniunii de cântare "Ciprian Porumnescu" din Suceava
· "Suspinul prizonierului"
· "Te-ai dus iubite", versuri din recista "Convorbiri Literare"
B. Muzica corală laică
1. Coruri la unison
· "Avacreon cîntă să bem", textul de C. Porumbescu, publicat în "Colecția de cântece sociale pentru studenții români", Viena, 1880, ed. Proprie, tip. J. Vernay, pag. 26
· "Bericică cristalină", ibidem, pag. 20
· "Cântecul gintei latine", textul de Vasile Alecsandri, ibidem, pag. 5
· "Cântecul tricolorului", textul de C. Porumbescu, ibidem, pag. 8
· "Dragoș Vodă cel vestit", textul de C. Porumbescu, ibidem, pag. 29
· "Frați la masa asta întinsă", ibidem, pag. 21
· "Gaudeamus igitur", textul în limba latină, ibidem, pag. 12
· "Hai să ciocnim", versuri de T. V. Ștefanelli, ibidem, pag, 18
· "Hora", textul de C. Porumbescu, ibidem, pag. 11
· "Cântecul margaretei", versuri de V. Alecsandri, publicat în ed. de cântare "Ciprian Porumbescu" din Suceaca, 1911, republicat în volumul Ciprian Porumbescu - Opere alese", ESPLA, București, 1954, pag. 32
· "Cât-îi țara românească" cu acompaniament de pian, versuri traduse și în limba germană, tip. În ed. Reuniunii de cântare "C. Porumbescu" din Suceava, 1911
· "Frunză verde foi de nalbă", versuri populare, publicat în ed. de cântare "Ciprian Porumbescu" din Suceaca, 1911, republicat în volumul Ciprian Porumbescu - Opere alese", ESPLA, București, 1954, pag. 29
· "Frunză verde mărgărit", publicat în ed. de cântare "Ciprian Porumbescu" din Suceaca, 1911, republicat în volumul Ciprian Porumbescu - Opere alese", ESPLA, București, 1954, pag. 56
· "Noapte de primăvară", versuri traduse și în limba germană de C. Porumbescu, pentru 3 voci cu acompaniament de vioară și pian, publicat în ed. de cântare "Ciprian Porumbescu" din Suceaca, 1911, republicat sub forma de cor mixt cu acompaniament de vioară și pian în volumul Ciprian Porumbescu - Opere alese", ESPLA, București, 1954, pag. 59
· "Odă ostașilor români", versuri de V. Alecsandri, tip. în ed. Reuniunii de cântare "C. Porumbescu" din Suceava, 1911
· "Serenada" (Dormi ușor), publicat în ed. de cântare "Ciprian Porumbescu" din Suceaca, 1911, republicat sub forma de cor mixt cu acompaniament de vioară și pian în volumul Ciprian Porumbescu - Opere alese", ESPLA, București, 1954, pag. 39
C. Muzică religioasă
1. Coruri bărbăteșt
· "Adusu-mi-ai aminte", tip. la Cluj, 1933, litografia Schildkraut
· "Cade-se cu adevărat", ibidem
· "Cântările Sf. Liturghii"( Do major)
· "Candacul Maicii Domnului", tip. în colecția muzicală "Făt-Frumos", nr. 3, Suceava, 1933
· "Cristos au înviat", publicat în ed. Societății muzicalo-dramatice "C. Porumbescu" din Suceava, Cernăuți, 1940
· "Hristos a înviat", ibidem
· "Lăudați pre Domnul", tip. la Cluj, 1933, litografia Schildkraut
· "Proceasna de Paști", publicat în ed. Societății muzicalo-dramatice "C. Porumbescu" din Suceava, Cernăuți, 1940
· "Tatăl nostru", tip. la Cluj, 1933, litografia Schildkraut
2. Coruri mixte
· "Acsion la Rusali", (Bucură-te Maică), tip. în colecția muzicală "Făt-Frumos", nr. 2, Suceava, 1933
· "Acsion la Duminica Floriilor", manuscris original, Bliblioteca Universitară Cluj
· "Antifon pentru Vinerea Paștilor", manuscris original, Bliblioteca Universitară Cluj
· "Ca pre Împăratul"
· "Heruvic" (Acum puterile cerești)
· "Hristos au înviat" (triumfal), tip. în ed. Societății muzicalo-dramatice "C. Porumbescu" din Suceava, Cernăuți, 1940
· "Hristos au înviat" (solemn), ibidem
· "În mormând viață", manuscris original, Bliblioteca Universitară Cluj
· "Irmosul învierii"
· "Pre Tatăl"
· "Priceasna de Paști" (Cu trupul lui Hristos), tip. în ed. Societății muzicalo-dramatice "C. Porumbescu" din Suceava, Cernăuți, 1940
· "Psalm" (Dumnezeu este Domnul), tip. în colecția muzicală "Făt-Frumos", nr. 2, Suceava, 1933
· "Sfinte Dumnezseule"
D. Muzică înstrumentală
1. Pian
· "Adio, cugetă la mine!", vals
· "Basme iașiene", op. 19, ed. familiei, Leipzig, 1897
· "Bătrâneasca", horă linp, tip. în Ed. Reuniunii de cântare "C. Porumbescu" din Suceava, 1911
· "Camelii", op. 5, vals, tip. în ed. Societății "România Jună", Viena, 1880
· "Cântecul ciobanului", vals
· "Coloane române", op. 7, cadrul pe motive populare, tip. în ed. Librăriei române I. E. Țiereanu, Oravița, 1880
· "Copilul pe mormântul tatălui său", arie națională
· "Cocoana Chirița", horă
· "En minuature", polca schneli
· "Fantome". tip. în București, ed. C. Gebauer
· Fără titlu, vals
· "Fluturaș de noapte", polca- française
· "Galgenhumor", vals
· "Gavote de concert"
· "Hora Brașovului", publicată în ed. Librăriei N. Ciurcu, Brașov, 1882, republicată în ed. Reuniunii de cântare "C. Porumbescu" din Suceava, Cernăuți, 1938, republicată în volumul "Ciprian Porumbescu-Opere alese", ediție critică de V. Cosma, ESPLA, București 1954, pag. 135
· "Hora de la Stupca"
· "Hora detrunchiaților". tip. în ed. Reuniunii de cântare "C. Porumbescu" din suceava, 1911
· "Hora de salon", tip. în ed. familiei, Leipziq
· "Hora Prahovei", tip. în ed. familiei, Leipziq, 1897
· "Hora 1", publicată în ed. Societății muzicalo-dramatice "C. Porumbescu" din Suceava, Cernăuți, 1940
· "Hora 3", ibidem
· "Ilenuța", polca-française
· "Joc de nuntă", cadril pe motive populare
· "Kleeblättchen", polca-française
· "Lina Carolina", horă
· "Mariorica", horă, tip. în revista "Musa Română", Blaj, 1888
· "Nalba", polca-française
· "Ochi albaști", polca-française
· "O dimineață pe Tîmpa", publicată în volumul "C. Porumbescu-Opere alese", ediție critică de V. Cosma, ESPLA, București, 1954, pag. 141
· "O horă națională română", op. 2, tip. la Cernăuți
· "O seară la stână", idilă, tip. în ed. familiei, Leipziq
· "Pe căi străine", cadril
· "Pe căile stupcei", polcă-mazurcă, tip. în ed. familiei, Leipziq, 1897, Litografia F. M. Geidel
· "Peneș curcanul", horă de salon, tip. în ed. Reuniunii de cântare "C. Porumbescu" din Suceava, 1911
· "Pe unde azurii", polca mazurcă
· "Plevna", polca-française
· "Potpuriu de Cântece Naționale", tip. în ed. Reuniunii de cântare "C. Porumbescu" din Suceava, 1911
· "Potpuriu din opereta Crai-nou", op. 10, tip. la Viena, retipărit în ed. Magazinului "Doina", București
· "Rapsodia română", publicată în volumul "C. Porumbescu-Opere alese", ediție critică de V. Cosma, ESPLA, București, 1954, pag. 125
· "Reine Elisabeth", gavotă, tip. în Ed. Gebauer, București
· "Souvenir de Brașov", vals
· "Souvenir de nervi", op. 17, nocturnă, tip. în ed. familiei
2. Muzică simfonică
· "Paraphrase sur un thème roumaine", 1882, piesă pentru orchestră
3. Muzică de cameră
· "Cvintet de coarde cu flaut", 1875
· "Cvintet de coarde", 1875
4. Muzică de teatru
· "Cisla", 1876, scenă muzicală comică pentru cor bărbătescu (cu sau fără acompaniament), versuri de C. Porumbescu
· "Candidatul Linte sau Rigorosul teologic", 1877, comedie în două șcene, cu uvertură și un final, pentru două coruri, soliști și pian, libretul de C. Porumbescu, în: Opere alese de C. Porumbescu,
· "Crai nou", 1882, operetă în acte, libretul de Vasile Alecsandri, în: Opere alese de C. Porumbescu, editura critică de Viorel Cosma, București, edit. Didactică, 1958
Ciprian Porumbescu (n. 14 octombrie 1853, Șipotele Sucevei, Imperiul Austriac - d. 6 iunie 1883, Stupca, Austro-Ungaria) s-a detașat drept unul dintre cei mai cunoscuți și apreciați compozitori români ai secolului XIX, atât datorită talentului său excepțional, cât și faptului că este creatorul primei operete românești, Crai Nou.
S-a născut la 14 octombrie 1853 în satul Şipotele Sucevei, Bucovina, într-o casă modestă de la ţară, fiind fiul preotului Iraclie Golembiovsk. Numele de familie al părintelui Iraclie avea consonanţe poloneze, însă nu era numele său originar. Era traducerea, sub presiunea autorităţilor, a adevăratului nume, Porumb sau Porumbescu, aşa cum l-ar fi avut de la părinţii Tănase şi Varvara. A revenit la numele Porumbescu în 1881 şi, odată cu el, şi fiul său, Ciprian.
Primele îndrumări muzicale le primește în familie, de la tatăl său, de la lăutarii din sat și de la Simona Mayer, profesor la Școala Poporală din satul vecin, Ilisești. La vârsta de șase ani, Ciprian Porumbescu a primit lecții sub îndrumarea pianistului şi profesorului armean Carol Mikuli, discipol al lui Frederic Chopin. Mikuli fusese găzduit de tatăl Iraclie câteva veri la rând în casa familiei Golembiovsk (1859-1864) cu scopul de a aduna cântece populare din Bucovina. Ciprian a început însă studiul sistematic al muzicii la Gimnaziul Superior din Suceava (1863-1873) unde a studiat pianul, orga, vioara, teoria muzicii, cor și armonie.
În anul 1873, după absolvirea gimnaziului, Ciprian Porumbescu pleacă la Cernăuți unde se înscrie la Seminarul Teologic" unde are prilejul de a aprofunda studiul muzicii, primind lecții de armonie, cor, compoziție și dirijat de la profesorul și compozitorul Isidor Vocobchievici. În paralel cu studiile teologice și muzicale acesta a urmat cursuri în cadrul Facultății de Filosofie din Cernăuți.
În anul 1875, la Cernăuți, compozitorul se implică în fondarea unei organizaţii cu orientare naţionalistă şi patriotică, "Societatea Arboroasa". Porumbescu îi compune imnul şi, în ultimul an de seminar, devine preşedintele societății. Acesta promovează ideea emancipării naţionale prin organizarea unor conferinţe culturale şi artistice, prin contactarea şi prin conlucrarea cu alte organizaţii similare din Moldova, Ţara Românească, Ardeal, Budapesta, Viena, München dar, mai ales, prin spectacole la care prezintă compoziţii proprii cu un intens conținut patriotic.
Cu ocazia unei burse, muzicianul își continuă studiile la "Konservatorium fur Musik" din Viena, unde studiază armonie cu Anton Bruckner şi primeşte noţiuni de muzică corală de la Franz Krenn. Tot aici a luat lecţii particulare de teoria muzicii, cu compozitorul Eusebius Mandyczewski. Acesta activează tot în paralel ca dirijor al corului Societăţii Studenţeşti "România Jună". De asemenea, tot la Viena, în anul 1880, Ciprian Porumbescu publică douăzeci de piese corale și cântece la unison, reunite în "Colecțiune de cântece sociale pentru studenții români" ("Cântecul gintei latine", "Cântecul tricolorului", "Imnul unirii - Pe-al nostru steag"), prima lucrare de acest gen din literatura muzicală românească.
Între anii 1881 şi 1883, Porumbescu este profesor de muzică la Gimnaziul Românesc din Braşov şi dirijor al corului de la Biserica Sf. Nicolae din Şcheii Braşovului.
La 11 martie 1882, are loc, în sala de festivități a Gimnaziul Românesc din Brașov, premiera primei operete din literatura muzicală românești - opereta în două acte, Crai nou, pe muzica lui Ciprian Porumbescu şi versurile lui Vasile Alecsandri. Spectacolul cunoaşte un succes fulminant, astfel încât sunt programate alte două reprezentaţii, pe 12 şi 23 martie, în acelaşi an, la Braşov şi o alta la Oraviţa. Ciprian Porumbescu se stinge din viață în casa de la Stupca, pe data de 6 iunie 1883, la 29 de ani, fiind bolnav de tuberculoză.
Ciprian Porumbescu este fără îndoială un reprezentant de renume al muzicii românești de la sfârșitul secolului al XIX-lea, atât datorită multilateralei sale activități muzicale: compozitor, dirijor, violonist, pianist și pedagog, dar și datorită moștenirii sale componistice, de peste 200 de opusuri, în toate genurile muzicale.
Creația muzicală
A. Muzică pentru voce și pian
· "A căzut o stea lină", duet pentru sopran și alto, tipărit în ed. familiei, Leipziq
· "Bate fierul pân-ce-i cald", cuplet satiric, versuri Ciprian Porumbescu
· "Boala mea", versuri de D. Petrino
· "Că-i domn cu guler și cu frac", cuplet satiric, versuri Ciprian Porumbescu
· "Cît te-am iubit", voce solo, versuri Matilda Cugler Poni, tipărit în colecția muzicală "Făt-Frumos", nr. 4, Cernăuți 1936
· "Dedicațiune", versuri de V. Vumvac
· "Du bist wie eine blume" ("O rază veștejită") op 30, versuri de H. Heine, ed. Magazinul "Doina", București, tip. "Cartea Romînească", 3 pag.
· "Fata popii", horă pentru voce și pian, versuri de D. Bohntineanu, pliblicată în Ed. Familiei, Leipziq, republicată în volumul "Ciprian Porumbescu - Opere alese", ESPLA, București, 1954, pag. 112
· "Frühling im herbste", versuri în limba germană de Joh. Sperling, manuscris copie
· "Frunză verde mărgărit", versuri populare, tipărit în Ed. Familiei, Leipziq, 1897
· "Hofmnaren-Lied", versuri în limba germană de Adolf Born, manuscris copie
· "Icg liebte dich", versuri în limba germană de German Lingg, timpărit în colecția muzicală "Făt-Frumos", Cernăuți, 1943
· "Imn de urare", pentru sopran și tenpr cu acompaniament de pian, tipărit de ed. Familiei, Leipziq, 1897
· "La lună", versuri de N. Gane, publicat în colecția muzicală "Făt-Frumos", Cernăuți, 1943
· "Lăsați-mă să cânt", versuri de Matilda Cugler Poni, publicat în ed. Reuniunii de cântare "Ciprian Porumnescu" din Suceava, republicat în volumul Ciprian Porumbescu - Opere alese", ESPLA, București, 1954, pag. 108
· "Mii de mii de stele"
· "Nocturne", versuri în limba gemrană, tipărit în colecția Societății muzicale "Armonia", Cernăuți, 1943, retipărit în volumul Ciprian Porumbescu - Opere alese", ESPLA, București, 1954, pag 117
· "Odă la vin", versuri de S. G. Virgolici (din odele lui Anacreon)
· "O dorință", op.1, tipărită la Cernăuți
· "O frage nicht", versuri în limba germană de Robert Prutz
· "Resignation", versuri în limba germană de Ciprian Porumbescu, publicat în ed. Reuniunii de cântare "Ciprian Porumnescu" din Suceava
· "Suspinul prizonierului"
· "Te-ai dus iubite", versuri din recista "Convorbiri Literare"
B. Muzica corală laică
1. Coruri la unison
· "Avacreon cîntă să bem", textul de C. Porumbescu, publicat în "Colecția de cântece sociale pentru studenții români", Viena, 1880, ed. Proprie, tip. J. Vernay, pag. 26
· "Bericică cristalină", ibidem, pag. 20
· "Cântecul gintei latine", textul de Vasile Alecsandri, ibidem, pag. 5
· "Cântecul tricolorului", textul de C. Porumbescu, ibidem, pag. 8
· "Dragoș Vodă cel vestit", textul de C. Porumbescu, ibidem, pag. 29
· "Frați la masa asta întinsă", ibidem, pag. 21
· "Gaudeamus igitur", textul în limba latină, ibidem, pag. 12
· "Hai să ciocnim", versuri de T. V. Ștefanelli, ibidem, pag, 18
· "Hora", textul de C. Porumbescu, ibidem, pag. 11
· "Cântecul margaretei", versuri de V. Alecsandri, publicat în ed. de cântare "Ciprian Porumbescu" din Suceaca, 1911, republicat în volumul Ciprian Porumbescu - Opere alese", ESPLA, București, 1954, pag. 32
· "Cât-îi țara românească" cu acompaniament de pian, versuri traduse și în limba germană, tip. În ed. Reuniunii de cântare "C. Porumbescu" din Suceava, 1911
· "Frunză verde foi de nalbă", versuri populare, publicat în ed. de cântare "Ciprian Porumbescu" din Suceaca, 1911, republicat în volumul Ciprian Porumbescu - Opere alese", ESPLA, București, 1954, pag. 29
· "Frunză verde mărgărit", publicat în ed. de cântare "Ciprian Porumbescu" din Suceaca, 1911, republicat în volumul Ciprian Porumbescu - Opere alese", ESPLA, București, 1954, pag. 56
· "Noapte de primăvară", versuri traduse și în limba germană de C. Porumbescu, pentru 3 voci cu acompaniament de vioară și pian, publicat în ed. de cântare "Ciprian Porumbescu" din Suceaca, 1911, republicat sub forma de cor mixt cu acompaniament de vioară și pian în volumul Ciprian Porumbescu - Opere alese", ESPLA, București, 1954, pag. 59
· "Odă ostașilor români", versuri de V. Alecsandri, tip. în ed. Reuniunii de cântare "C. Porumbescu" din Suceava, 1911
· "Serenada" (Dormi ușor), publicat în ed. de cântare "Ciprian Porumbescu" din Suceaca, 1911, republicat sub forma de cor mixt cu acompaniament de vioară și pian în volumul Ciprian Porumbescu - Opere alese", ESPLA, București, 1954, pag. 39
C. Muzică religioasă
1. Coruri bărbăteșt
· "Adusu-mi-ai aminte", tip. la Cluj, 1933, litografia Schildkraut
· "Cade-se cu adevărat", ibidem
· "Cântările Sf. Liturghii"( Do major)
· "Candacul Maicii Domnului", tip. în colecția muzicală "Făt-Frumos", nr. 3, Suceava, 1933
· "Cristos au înviat", publicat în ed. Societății muzicalo-dramatice "C. Porumbescu" din Suceava, Cernăuți, 1940
· "Hristos a înviat", ibidem
· "Lăudați pre Domnul", tip. la Cluj, 1933, litografia Schildkraut
· "Proceasna de Paști", publicat în ed. Societății muzicalo-dramatice "C. Porumbescu" din Suceava, Cernăuți, 1940
· "Tatăl nostru", tip. la Cluj, 1933, litografia Schildkraut
2. Coruri mixte
· "Acsion la Rusali", (Bucură-te Maică), tip. în colecția muzicală "Făt-Frumos", nr. 2, Suceava, 1933
· "Acsion la Duminica Floriilor", manuscris original, Bliblioteca Universitară Cluj
· "Antifon pentru Vinerea Paștilor", manuscris original, Bliblioteca Universitară Cluj
· "Ca pre Împăratul"
· "Heruvic" (Acum puterile cerești)
· "Hristos au înviat" (triumfal), tip. în ed. Societății muzicalo-dramatice "C. Porumbescu" din Suceava, Cernăuți, 1940
· "Hristos au înviat" (solemn), ibidem
· "În mormând viață", manuscris original, Bliblioteca Universitară Cluj
· "Irmosul învierii"
· "Pre Tatăl"
· "Priceasna de Paști" (Cu trupul lui Hristos), tip. în ed. Societății muzicalo-dramatice "C. Porumbescu" din Suceava, Cernăuți, 1940
· "Psalm" (Dumnezeu este Domnul), tip. în colecția muzicală "Făt-Frumos", nr. 2, Suceava, 1933
· "Sfinte Dumnezseule"
D. Muzică înstrumentală
1. Pian
· "Adio, cugetă la mine!", vals
· "Basme iașiene", op. 19, ed. familiei, Leipzig, 1897
· "Bătrâneasca", horă linp, tip. în Ed. Reuniunii de cântare "C. Porumbescu" din Suceava, 1911
· "Camelii", op. 5, vals, tip. în ed. Societății "România Jună", Viena, 1880
· "Cântecul ciobanului", vals
· "Coloane române", op. 7, cadrul pe motive populare, tip. în ed. Librăriei române I. E. Țiereanu, Oravița, 1880
· "Copilul pe mormântul tatălui său", arie națională
· "Cocoana Chirița", horă
· "En minuature", polca schneli
· "Fantome". tip. în București, ed. C. Gebauer
· Fără titlu, vals
· "Fluturaș de noapte", polca- française
· "Galgenhumor", vals
· "Gavote de concert"
· "Hora Brașovului", publicată în ed. Librăriei N. Ciurcu, Brașov, 1882, republicată în ed. Reuniunii de cântare "C. Porumbescu" din Suceava, Cernăuți, 1938, republicată în volumul "Ciprian Porumbescu-Opere alese", ediție critică de V. Cosma, ESPLA, București 1954, pag. 135
· "Hora de la Stupca"
· "Hora detrunchiaților". tip. în ed. Reuniunii de cântare "C. Porumbescu" din suceava, 1911
· "Hora de salon", tip. în ed. familiei, Leipziq
· "Hora Prahovei", tip. în ed. familiei, Leipziq, 1897
· "Hora 1", publicată în ed. Societății muzicalo-dramatice "C. Porumbescu" din Suceava, Cernăuți, 1940
· "Hora 3", ibidem
· "Ilenuța", polca-française
· "Joc de nuntă", cadril pe motive populare
· "Kleeblättchen", polca-française
· "Lina Carolina", horă
· "Mariorica", horă, tip. în revista "Musa Română", Blaj, 1888
· "Nalba", polca-française
· "Ochi albaști", polca-française
· "O dimineață pe Tîmpa", publicată în volumul "C. Porumbescu-Opere alese", ediție critică de V. Cosma, ESPLA, București, 1954, pag. 141
· "O horă națională română", op. 2, tip. la Cernăuți
· "O seară la stână", idilă, tip. în ed. familiei, Leipziq
· "Pe căi străine", cadril
· "Pe căile stupcei", polcă-mazurcă, tip. în ed. familiei, Leipziq, 1897, Litografia F. M. Geidel
· "Peneș curcanul", horă de salon, tip. în ed. Reuniunii de cântare "C. Porumbescu" din Suceava, 1911
· "Pe unde azurii", polca mazurcă
· "Plevna", polca-française
· "Potpuriu de Cântece Naționale", tip. în ed. Reuniunii de cântare "C. Porumbescu" din Suceava, 1911
· "Potpuriu din opereta Crai-nou", op. 10, tip. la Viena, retipărit în ed. Magazinului "Doina", București
· "Rapsodia română", publicată în volumul "C. Porumbescu-Opere alese", ediție critică de V. Cosma, ESPLA, București, 1954, pag. 125
· "Reine Elisabeth", gavotă, tip. în Ed. Gebauer, București
· "Souvenir de Brașov", vals
· "Souvenir de nervi", op. 17, nocturnă, tip. în ed. familiei
2. Muzică simfonică
· "Paraphrase sur un thème roumaine", 1882, piesă pentru orchestră
3. Muzică de cameră
· "Cvintet de coarde cu flaut", 1875
· "Cvintet de coarde", 1875
4. Muzică de teatru
· "Cisla", 1876, scenă muzicală comică pentru cor bărbătescu (cu sau fără acompaniament), versuri de C. Porumbescu
· "Candidatul Linte sau Rigorosul teologic", 1877, comedie în două șcene, cu uvertură și un final, pentru două coruri, soliști și pian, libretul de C. Porumbescu, în: Opere alese de C. Porumbescu,
· "Crai nou", 1882, operetă în acte, libretul de Vasile Alecsandri, în: Opere alese de C. Porumbescu, editura critică de Viorel Cosma, București, edit. Didactică, 1958
PERSOANE[MODIFICĂ]
MOȘ CORBU, cimpoier bătrîn
BUJOR, căpitan de jandarmi
LEONAȘ, tînăr
ISPRAVNICUL
ANICA, orfană
DOCHIȚA, tînără țărancă
FETE,
FLĂCĂI DE MUNTE
JANDARMI
(Teatrul reprezintă o priveliște de munți pe care șerpuiește o cărărușă. În stînga, casa Dochiței; în dreapta, orînda satului. Crai-nou se ivește pe cer. Seara de vară.)
MOȘ CORBU, cimpoier bătrîn
BUJOR, căpitan de jandarmi
LEONAȘ, tînăr
ISPRAVNICUL
ANICA, orfană
DOCHIȚA, tînără țărancă
FETE,
FLĂCĂI DE MUNTE
JANDARMI
(Teatrul reprezintă o priveliște de munți pe care șerpuiește o cărărușă. În stînga, casa Dochiței; în dreapta, orînda satului. Crai-nou se ivește pe cer. Seara de vară.)
SCENA I[MODIFICĂ]
DOCHIȚA, FETE, FLĂCĂI (caută cu toții la Crai-nou)
COR
Crai-nou! Crai-nou! Crai-nou!
La noi bine-ai venit.
Crai-nou! Crai-nou! Crai-nou!
Fă-mi dorul Împlinit.
DOCHIȚA
Crai-nou! vin’ cu bine,
Cu bine te du;
Dar jalea din mine
Să nu o lași, nu.
Ci să-mi lași o salbă
Cum o doresc eu,
Ș-o năframă albă
Pentru dragul meu.
Crai-nou! Crai-nou! Crai-nou!
Etc. etc. etc.
DOCHIȚA
Dragul meu din munte
La oaste-a plecat
Și de mult pe frunte
Nu m-a sărutat.
Crai-nou, lîngă mine
Cobori tu de sus
Și-mi adă cu tine
Pe dragul meu dus.
COR
Crai-nou! Crai-nou! Crai-nou!
La noi bine-ai venit.
Crai-nou! Crai-nou! Crai-nou!
Fă-mi dorul Împlinit.
(Se aude în munți un cimpoi și pe urmi glasul lui moș Corbu cîntînd doina. Fetele și flăcăii merg spre fund și caută pe drum.)
DOCHIȚA, FETE, FLĂCĂI (caută cu toții la Crai-nou)
COR
Crai-nou! Crai-nou! Crai-nou!
La noi bine-ai venit.
Crai-nou! Crai-nou! Crai-nou!
Fă-mi dorul Împlinit.
DOCHIȚA
Crai-nou! vin’ cu bine,
Cu bine te du;
Dar jalea din mine
Să nu o lași, nu.
Ci să-mi lași o salbă
Cum o doresc eu,
Ș-o năframă albă
Pentru dragul meu.
Crai-nou! Crai-nou! Crai-nou!
Etc. etc. etc.
DOCHIȚA
Dragul meu din munte
La oaste-a plecat
Și de mult pe frunte
Nu m-a sărutat.
Crai-nou, lîngă mine
Cobori tu de sus
Și-mi adă cu tine
Pe dragul meu dus.
COR
Crai-nou! Crai-nou! Crai-nou!
La noi bine-ai venit.
Crai-nou! Crai-nou! Crai-nou!
Fă-mi dorul Împlinit.
(Se aude în munți un cimpoi și pe urmi glasul lui moș Corbu cîntînd doina. Fetele și flăcăii merg spre fund și caută pe drum.)
SCENA II[MODIFICĂ]
Cei dinainte, CORBU
CORBU
(în culise)
Frunză verde stejărel,
Cît îi omul tinerel
Bine-i, mări. zău, de el!
Codru-n cale-i înverzește,
Româncuța mi-l iubește
Și-n pept inima-i tot crește!
(Corbu se arată pe deal viind încet; el se oprește puțin de cîntă doina din cimpoi.)
TOȚI (ca bucurie): Iaca moș Corbu cimpoieru!… Iaca moș Corbu!
DOCHIȚA: Iar o să ne facă să rîdem și să jucăm.
O FATĂ: Doamne, mare poznaș îi, cît îi de bătrîn.
DOCHIȚA: Și mare bun suflet de om îi.
CORBU
Omul dacă-mbătrînește
Drumu-n cale-i se lungește
Și pustiu-l năpădește.
Ochii văd, inima cere,
Ce folos că nu-i putere,
Nici țîrucă mîngîiere.
(Fetele fi flăcăii merg înaintea Corbului și-l aduc în scenă.)
TOȚI: Bine-ai venit, moș Corbule… bine-ai venit.
CORBU: Bine v-am găsit, mîndrulițelor. Ian privește cît îs de… să le sorbi cu catrințe cu tot!… Ei, da ce mai faceți pe-aici?
DOCHIȚA: Ia! ducem doru, moș Corbule.
CORBU: De ce-ați ieșit cu toții la lună ca buraticii?
DOCHIȚA: Ne-am închinat la Crai-nou.
CORBU: Mare poznă și minune!… Ce are românca a împărți cu craii?… Cît îi iesă un crăișor înainte, hait, m-am închinat cu plecăciune. Da, ian spuneți, ce ați mai cerut de la ist Crai-nou? salbe de mărgele? fote și inele? sau numai dragostele, ha?… și drăgostele tot cu de-alde cei tineri? ha?…
DOCHIȚA: D-apoi cum? cu de-alde cei bătrîni?… că ei și-au trăit traiul…
CORBU: Și și-au păpat malaiul… ha, ha, ha! bine zici, Dochițo… vorba ceea: pomul dacă-mbătrînește, pune-i paie de-l pîrlește… Na! iaca păcatul, că mă luai cu vorba… adică năravul din fire nici că… Ian ascultați, feții mei… alergați degrabă în codru și vă luați tot pe urma mea, că-ți găsi un cuconaș ș-o cuconiță, rătăciți și obosiți ca vai de ei!… să-i aduceți aici.
TOȚI: Da cine-s, de unde-s?
CORBU: Nu-i treaba voastră… Hai! iute… să vă văd… dos la față și tupiluș prin năgăruș… vorba țiganului… Apucați pe la izvorul Șoimilor, că-ți da de ei, fără greș.
TOȚI: Haideți… haideți.
(Fetele și flăcăii ies cu toții: unii prin stînga, alții pe cărarea muntelui. Dochița fi Corbu rămîn singuri.)
FETELE ȘI FLĂCĂII
(ieșind)
Haideți, haideți, haideți
În codrul înverzit,
Haideți, haideți, haideți
În plaiul înflorit.
CORBU: Tu, Dochițo, rămîi că am să-ți spun o oarecică… Nu-i nime? Ascultă: cunoști pe domnul Leonaș, care-o ținut moșia de alăturea?
DOCHIȚA: Îl cunosc dar.
CORBU: Ei! se vede că i s-o aprins călcăile după fata ispravnicului, și fiindcă vodă vrea și Hîncu ba…
O furat fata, ca mai bine.
DOCHIȚA: Ialei!
CORBU: Îi întîlnii chiar acu, rătăciți prin codru, nemîncați și nebăuți de două zile. Sărmanii, să-i vezi, ți-i mai mare mila… Cuconița mai ales… îi prăpădită moartă, na! Ce să zici?… oameni gingași… boieri… n-au cum putea răbda la foame și la osteneală, ca noi iști de la țară… Știi ce, Dochițo? hai să-i ascundem noi doi… așîș să nu-i găsască nici dracu.
DOCHIȚA: Da, îi cată?
CORBU: Dracu? ba mai rău… Ispravnicul… Îi cată ca iarba de leac. Astă-noapte el o mas peste deal, cu o ceată de slujitori de cei noi, de jandari, și are de gînd să hăituiască toți munții. Ai înțeles acum, Dochițo?..: Trebuie să ne facem munte și punte și să-i venim de hac ispravincului, că. Doamne, mare dragu-mi-i… ca sarea-n ochi.
DOCHIȚA: Bine, moș Corbule… las’ pe noi, dacă-i așa treaba.
CORBU: Să trăiești, fata mea. Te-aș săruta, dar mă tem să nu te-apuce friguri… Ian taci… parcă vin flăcăii.
Cei dinainte, CORBU
CORBU
(în culise)
Frunză verde stejărel,
Cît îi omul tinerel
Bine-i, mări. zău, de el!
Codru-n cale-i înverzește,
Româncuța mi-l iubește
Și-n pept inima-i tot crește!
(Corbu se arată pe deal viind încet; el se oprește puțin de cîntă doina din cimpoi.)
TOȚI (ca bucurie): Iaca moș Corbu cimpoieru!… Iaca moș Corbu!
DOCHIȚA: Iar o să ne facă să rîdem și să jucăm.
O FATĂ: Doamne, mare poznaș îi, cît îi de bătrîn.
DOCHIȚA: Și mare bun suflet de om îi.
CORBU
Omul dacă-mbătrînește
Drumu-n cale-i se lungește
Și pustiu-l năpădește.
Ochii văd, inima cere,
Ce folos că nu-i putere,
Nici țîrucă mîngîiere.
(Fetele fi flăcăii merg înaintea Corbului și-l aduc în scenă.)
TOȚI: Bine-ai venit, moș Corbule… bine-ai venit.
CORBU: Bine v-am găsit, mîndrulițelor. Ian privește cît îs de… să le sorbi cu catrințe cu tot!… Ei, da ce mai faceți pe-aici?
DOCHIȚA: Ia! ducem doru, moș Corbule.
CORBU: De ce-ați ieșit cu toții la lună ca buraticii?
DOCHIȚA: Ne-am închinat la Crai-nou.
CORBU: Mare poznă și minune!… Ce are românca a împărți cu craii?… Cît îi iesă un crăișor înainte, hait, m-am închinat cu plecăciune. Da, ian spuneți, ce ați mai cerut de la ist Crai-nou? salbe de mărgele? fote și inele? sau numai dragostele, ha?… și drăgostele tot cu de-alde cei tineri? ha?…
DOCHIȚA: D-apoi cum? cu de-alde cei bătrîni?… că ei și-au trăit traiul…
CORBU: Și și-au păpat malaiul… ha, ha, ha! bine zici, Dochițo… vorba ceea: pomul dacă-mbătrînește, pune-i paie de-l pîrlește… Na! iaca păcatul, că mă luai cu vorba… adică năravul din fire nici că… Ian ascultați, feții mei… alergați degrabă în codru și vă luați tot pe urma mea, că-ți găsi un cuconaș ș-o cuconiță, rătăciți și obosiți ca vai de ei!… să-i aduceți aici.
TOȚI: Da cine-s, de unde-s?
CORBU: Nu-i treaba voastră… Hai! iute… să vă văd… dos la față și tupiluș prin năgăruș… vorba țiganului… Apucați pe la izvorul Șoimilor, că-ți da de ei, fără greș.
TOȚI: Haideți… haideți.
(Fetele și flăcăii ies cu toții: unii prin stînga, alții pe cărarea muntelui. Dochița fi Corbu rămîn singuri.)
FETELE ȘI FLĂCĂII
(ieșind)
Haideți, haideți, haideți
În codrul înverzit,
Haideți, haideți, haideți
În plaiul înflorit.
CORBU: Tu, Dochițo, rămîi că am să-ți spun o oarecică… Nu-i nime? Ascultă: cunoști pe domnul Leonaș, care-o ținut moșia de alăturea?
DOCHIȚA: Îl cunosc dar.
CORBU: Ei! se vede că i s-o aprins călcăile după fata ispravnicului, și fiindcă vodă vrea și Hîncu ba…
O furat fata, ca mai bine.
DOCHIȚA: Ialei!
CORBU: Îi întîlnii chiar acu, rătăciți prin codru, nemîncați și nebăuți de două zile. Sărmanii, să-i vezi, ți-i mai mare mila… Cuconița mai ales… îi prăpădită moartă, na! Ce să zici?… oameni gingași… boieri… n-au cum putea răbda la foame și la osteneală, ca noi iști de la țară… Știi ce, Dochițo? hai să-i ascundem noi doi… așîș să nu-i găsască nici dracu.
DOCHIȚA: Da, îi cată?
CORBU: Dracu? ba mai rău… Ispravnicul… Îi cată ca iarba de leac. Astă-noapte el o mas peste deal, cu o ceată de slujitori de cei noi, de jandari, și are de gînd să hăituiască toți munții. Ai înțeles acum, Dochițo?..: Trebuie să ne facem munte și punte și să-i venim de hac ispravincului, că. Doamne, mare dragu-mi-i… ca sarea-n ochi.
DOCHIȚA: Bine, moș Corbule… las’ pe noi, dacă-i așa treaba.
CORBU: Să trăiești, fata mea. Te-aș săruta, dar mă tem să nu te-apuce friguri… Ian taci… parcă vin flăcăii.
SCENA III[MODIFICĂ]
CORBU, DOCHIȚA, LEONAȘ, ANICA, FETE, FLĂCĂI
(Flăcăii aduc pe Anica leșinată pe un pat de crengi.)
FETELE:
Ce tainică-ntîmplare.
FLĂCĂII:
Îi vro cucoană mare.
FETELE:
Vezi cum a leșinat?
FLĂCĂII:
A dat de vrun păcat.
TOȚI
Haideți s-o ajutăm,
De moarte s-o scăpăm.
LEONAȘ
Anico, Anico! ah vină-n simțire,
Căci sufletu-mi geme de crudă măhnire;
Anico, Anico! fă-ți milă de mine,
Răspunde-mi, iubito, căci mor lîngă tine!
O! Doamne preasfinte!
L-a mea rugăminte
Fii îndurător.
Din cer ne privește
O! Doamne! păzește
Al nostru amor.
COR
O! Doamne preasfinte!
L-a sa rugăminte
Fii îndurător.
Din cer îi privește,
O Doamne, păzește
Iubirile lor.
ANICA
(trezindu-se )
Ah! unde m-aflu?
LEONAȘ
(cătră ceialalți)
Vă dați într-o parte.
ANICA
(cu spaimă)
Ce vis plin de groază!… Departe, departe …
Dușmanii m-alungă, pun mîna pe mine …
Ah! dragul meu unde-i? …
LEONAȘ
Eu sînt lîngă tine.
ANICA
(aruncindu-se cu bucurie în brațele lui Leonaș)
O! fericire!
Dulce simțire!
Din rătăcire
Eu mă deștept.
Ceru-mi zîmbește,
Inima-mi crește
Și înflorește
Vesel în pept.
ANICA și LEONAȘ
Ceru-mi zîmbește,
Inima-mi crește
Și înflorește
Vesel în pept.
ANICA
Voi, soarte rele,
Viscole grele
A vieței mele,
Periți în vînt.
Cerul păzește,
El ocrotește
Cine iubește
Păn’ la mormînt.
ANICA și LEONAȘ
Cerul păzește,
El ocrotește
Cine iubește
Păn’ la mormînt.
(Se aude în munți o trîmbiță militară.)
TOȚI
Ce sunet s-aude?
ANICA și LEONAȘ
O! presimțiri mult crude!
Jandarmii ne alung.
CORBU și DOCHIȚA
Jandarii vă ajung…
FETELE ȘI FLACAII
(întorcîndu-se din fund)
O ceată de soldați
Spre noi vin înarmați.
LEONAȘ
(cătră Corbu)
Pe noi ei ne caută!
CORBU
N-ai grijă cu mine.
Hai de te ascunde, deși-i cam rușine;
Dochițo, tu, dragă, ești mai pricepută…
Ie pe cuconița ș-o fă nevăzută …
COR GENERAL
ANICA și LEONAȘ
(În fața scenei)
O! Doamne preasfinte!
L-a mea rugăminte
Fii îndurător.
Din cer ne privește,
O! Doamne, păzește
Al nostru amor!
CORBU și DOCHIȚA
O! Doamne preasfinte!
L-a lor rugăminte
Fii îndurător.
Din cer îi privește,
O! Doamne, păzește
Iubirile lor!
FETELE și FLĂCĂII
(înșirați pe cărarea muntelui)
Pe plaiul din munte
Ostașii de frunte
Aici se cobor;
Hai toți cu grăbire
Spre buna sosire
Înaintea lor.
BUJOR și JANDARMII
(ivindu-se pe deal și viind in marș)
Pe plaiul din munte
Ostași noi de frunte
Marș grabnic, ușor,
Marș vesel, cu toții
Să prindem și hoții
Și mîndrele lor.
(Dochița și Anica întră în casa din stînga. Corbu și Leonaș se furișează sub munte fi ies prin stînga. Bujor fi jandarmii se cobor in scenă întovărășiți de fete fi de flăcăi.)
CORBU, DOCHIȚA, LEONAȘ, ANICA, FETE, FLĂCĂI
(Flăcăii aduc pe Anica leșinată pe un pat de crengi.)
FETELE:
Ce tainică-ntîmplare.
FLĂCĂII:
Îi vro cucoană mare.
FETELE:
Vezi cum a leșinat?
FLĂCĂII:
A dat de vrun păcat.
TOȚI
Haideți s-o ajutăm,
De moarte s-o scăpăm.
LEONAȘ
Anico, Anico! ah vină-n simțire,
Căci sufletu-mi geme de crudă măhnire;
Anico, Anico! fă-ți milă de mine,
Răspunde-mi, iubito, căci mor lîngă tine!
O! Doamne preasfinte!
L-a mea rugăminte
Fii îndurător.
Din cer ne privește
O! Doamne! păzește
Al nostru amor.
COR
O! Doamne preasfinte!
L-a sa rugăminte
Fii îndurător.
Din cer îi privește,
O Doamne, păzește
Iubirile lor.
ANICA
(trezindu-se )
Ah! unde m-aflu?
LEONAȘ
(cătră ceialalți)
Vă dați într-o parte.
ANICA
(cu spaimă)
Ce vis plin de groază!… Departe, departe …
Dușmanii m-alungă, pun mîna pe mine …
Ah! dragul meu unde-i? …
LEONAȘ
Eu sînt lîngă tine.
ANICA
(aruncindu-se cu bucurie în brațele lui Leonaș)
O! fericire!
Dulce simțire!
Din rătăcire
Eu mă deștept.
Ceru-mi zîmbește,
Inima-mi crește
Și înflorește
Vesel în pept.
ANICA și LEONAȘ
Ceru-mi zîmbește,
Inima-mi crește
Și înflorește
Vesel în pept.
ANICA
Voi, soarte rele,
Viscole grele
A vieței mele,
Periți în vînt.
Cerul păzește,
El ocrotește
Cine iubește
Păn’ la mormînt.
ANICA și LEONAȘ
Cerul păzește,
El ocrotește
Cine iubește
Păn’ la mormînt.
(Se aude în munți o trîmbiță militară.)
TOȚI
Ce sunet s-aude?
ANICA și LEONAȘ
O! presimțiri mult crude!
Jandarmii ne alung.
CORBU și DOCHIȚA
Jandarii vă ajung…
FETELE ȘI FLACAII
(întorcîndu-se din fund)
O ceată de soldați
Spre noi vin înarmați.
LEONAȘ
(cătră Corbu)
Pe noi ei ne caută!
CORBU
N-ai grijă cu mine.
Hai de te ascunde, deși-i cam rușine;
Dochițo, tu, dragă, ești mai pricepută…
Ie pe cuconița ș-o fă nevăzută …
COR GENERAL
ANICA și LEONAȘ
(În fața scenei)
O! Doamne preasfinte!
L-a mea rugăminte
Fii îndurător.
Din cer ne privește,
O! Doamne, păzește
Al nostru amor!
CORBU și DOCHIȚA
O! Doamne preasfinte!
L-a lor rugăminte
Fii îndurător.
Din cer îi privește,
O! Doamne, păzește
Iubirile lor!
FETELE și FLĂCĂII
(înșirați pe cărarea muntelui)
Pe plaiul din munte
Ostașii de frunte
Aici se cobor;
Hai toți cu grăbire
Spre buna sosire
Înaintea lor.
BUJOR și JANDARMII
(ivindu-se pe deal și viind in marș)
Pe plaiul din munte
Ostași noi de frunte
Marș grabnic, ușor,
Marș vesel, cu toții
Să prindem și hoții
Și mîndrele lor.
(Dochița și Anica întră în casa din stînga. Corbu și Leonaș se furișează sub munte fi ies prin stînga. Bujor fi jandarmii se cobor in scenă întovărășiți de fete fi de flăcăi.)
SCENA IV[MODIFICĂ]
BUJOR, JANDARMI, FETE, FLĂCĂI
BUJOR
Iată-mă-s în sfîrșit la locul de iubire
În care am simțit a dragostei simțire,
Mîndruțe, dulci surori de-a mea copilăriei
Flăcăi, prietini vechi, vă văd cu bucurie;
Dar unde-i draga mea?…
Dochița mlndrulița.
TOȚI
(chemînd prin munți)
Dochițo, fa Dochiță …
Dochițo, fa Dochiță!
BUJOR, JANDARMI, FETE, FLĂCĂI
BUJOR
Iată-mă-s în sfîrșit la locul de iubire
În care am simțit a dragostei simțire,
Mîndruțe, dulci surori de-a mea copilăriei
Flăcăi, prietini vechi, vă văd cu bucurie;
Dar unde-i draga mea?…
Dochița mlndrulița.
TOȚI
(chemînd prin munți)
Dochițo, fa Dochiță …
Dochițo, fa Dochiță!
SCENA V[MODIFICĂ]
Cei dinainte, DOCHIȚA
(ieșind din casa ei)
DOCHIȚA: Cine mă cheamă?
TOȚI: Bujor… o venit Bujor…
DOCHIȚA (văzînd pe Bujor, se aruncă veselă în brațele lui): Bujor!
BUJOR: Dochițo!
DOCHIȚA
Ah! ce dulce fericire
Dup-o lungă, despărțire
Simt acum în peptul meu!
BUJOR
(cu dragoste)
D-apoi eu! d-apoi eu!
DOCHIȚA
Ian să te privesc mai bine
Ce frumos mindiru-ți vine!
Parcă ești un pui de zmeu.
BUJOR
Cred și eu, cred și eu.
(Răsucindu-și mușteața.)
De cînd am intrat la oaste,
Multe fete zac pe coaste,
Zac mereu de dorul meu…
DOCHIȚA
D-apoi eu, d-apoi eu!
BUJOR
De cînd port arma iubită
Pentru țara mea slăvită
M-am făcut chiar pui de zmeu.
DOCHIȚA
Cred și eu, cred și eu.
BUJOR și DOCHIȚA
Ah! de-acum în fericire
Dup-o lungă despărțire
Ne-om iubi, iubi mereu,
Tu și eu, tu și eu.
BUJOR (cătră ceialalți): Hora, măi, de bună sosire. Să se ducă vestea peste nouă mări și țări.
(Jandarmii, fetele și flăcăii se prind la horă.)
JANDARMII
De cind am intrat la oaste…
Etc. etc. etc.
FETELE
Cred și eu, cred și eu.
JANDARMII
De cînd port arma iubită etc.
FETELE
Cred și eu, cred și eu.
Cei dinainte, DOCHIȚA
(ieșind din casa ei)
DOCHIȚA: Cine mă cheamă?
TOȚI: Bujor… o venit Bujor…
DOCHIȚA (văzînd pe Bujor, se aruncă veselă în brațele lui): Bujor!
BUJOR: Dochițo!
DOCHIȚA
Ah! ce dulce fericire
Dup-o lungă, despărțire
Simt acum în peptul meu!
BUJOR
(cu dragoste)
D-apoi eu! d-apoi eu!
DOCHIȚA
Ian să te privesc mai bine
Ce frumos mindiru-ți vine!
Parcă ești un pui de zmeu.
BUJOR
Cred și eu, cred și eu.
(Răsucindu-și mușteața.)
De cînd am intrat la oaste,
Multe fete zac pe coaste,
Zac mereu de dorul meu…
DOCHIȚA
D-apoi eu, d-apoi eu!
BUJOR
De cînd port arma iubită
Pentru țara mea slăvită
M-am făcut chiar pui de zmeu.
DOCHIȚA
Cred și eu, cred și eu.
BUJOR și DOCHIȚA
Ah! de-acum în fericire
Dup-o lungă despărțire
Ne-om iubi, iubi mereu,
Tu și eu, tu și eu.
BUJOR (cătră ceialalți): Hora, măi, de bună sosire. Să se ducă vestea peste nouă mări și țări.
(Jandarmii, fetele și flăcăii se prind la horă.)
JANDARMII
De cind am intrat la oaste…
Etc. etc. etc.
FETELE
Cred și eu, cred și eu.
JANDARMII
De cînd port arma iubită etc.
FETELE
Cred și eu, cred și eu.
SCENA VI[MODIFICĂ]
Cei dinainte, ISPRAVNICUL (alergînd spăriat pe cărare și tot căutînd cu spaimă înapoi)
ISPRAVNICUL (strigînd pe deal): Bujor… Jandarmi… săriți… nu mă lăsați.
BUJOR: Ispravnicu!… ce-o pățit?
ISPRAVNICUL
(viind iute pe scenă, tremurînd)
La arme! la arme! săriți! ajutor!
TOȚI
Ce este? Ce este?
ISPRAVNICUL
Ah! tremur și mor!
(Cătră jandarmi.)
Pe urmele voastre viind cole-n vale,
Din codru deodată-mi iesă în cale
Două matahalei
TOȚI
Două matahale!
ISPRAVNICUL
O mînă-mi apasă căciula pe nas.
Și groaznic deodată-mi zice un glas:
„Ispravnice, moartea te paște la soare,
Fugi iute acasă de șezi la răcoare.”
Vai! cad de picioare
TOȚI
Ce să fie oare?
BUJOR (în parte): El trebuie să fie… hoțul după care ne-am luat de două zile… (Cătră jandarmi.) Copii, gătiți-vă armele și veniți să hăituim codrul… Dochițo fii fără nici o grijă, că mă-ntorc îndată.
DOCHIȚA: Sărman, bietu cuconu Leonaș!
BUJOR: În stîn…ga… marș înainte… marș.
COR GENERAL
BUJOR și JANDARMII
Prin codri, pe munte,
Ostași noi de frunte
Marș grabnic, ușor.
Marș vesel cu toții
Să prindem și hoții
Și gazdele lor.
ISPRAVNICUL
Prin codri, pe munte,
Jandarmi voi de frunte,
Marș grabnic, ușor.
Vă duceți cu toții
Să prindeți și hoții
Ș-averile lor.
DOCHIȚA, FLĂCĂII și FETELE
Prin codri, pe munte
Ostașii de frunte
Se duc de la noi,
Să lupte cu hoții;
Dă, Doamne, cu toții
Să vie-napoi.
(Jandarmii se suie pe cărarea muntelui fi ies cîntînd prin stînga. Flăcăii fi fetele ies prin dreapta.)
Cei dinainte, ISPRAVNICUL (alergînd spăriat pe cărare și tot căutînd cu spaimă înapoi)
ISPRAVNICUL (strigînd pe deal): Bujor… Jandarmi… săriți… nu mă lăsați.
BUJOR: Ispravnicu!… ce-o pățit?
ISPRAVNICUL
(viind iute pe scenă, tremurînd)
La arme! la arme! săriți! ajutor!
TOȚI
Ce este? Ce este?
ISPRAVNICUL
Ah! tremur și mor!
(Cătră jandarmi.)
Pe urmele voastre viind cole-n vale,
Din codru deodată-mi iesă în cale
Două matahalei
TOȚI
Două matahale!
ISPRAVNICUL
O mînă-mi apasă căciula pe nas.
Și groaznic deodată-mi zice un glas:
„Ispravnice, moartea te paște la soare,
Fugi iute acasă de șezi la răcoare.”
Vai! cad de picioare
TOȚI
Ce să fie oare?
BUJOR (în parte): El trebuie să fie… hoțul după care ne-am luat de două zile… (Cătră jandarmi.) Copii, gătiți-vă armele și veniți să hăituim codrul… Dochițo fii fără nici o grijă, că mă-ntorc îndată.
DOCHIȚA: Sărman, bietu cuconu Leonaș!
BUJOR: În stîn…ga… marș înainte… marș.
COR GENERAL
BUJOR și JANDARMII
Prin codri, pe munte,
Ostași noi de frunte
Marș grabnic, ușor.
Marș vesel cu toții
Să prindem și hoții
Și gazdele lor.
ISPRAVNICUL
Prin codri, pe munte,
Jandarmi voi de frunte,
Marș grabnic, ușor.
Vă duceți cu toții
Să prindeți și hoții
Ș-averile lor.
DOCHIȚA, FLĂCĂII și FETELE
Prin codri, pe munte
Ostașii de frunte
Se duc de la noi,
Să lupte cu hoții;
Dă, Doamne, cu toții
Să vie-napoi.
(Jandarmii se suie pe cărarea muntelui fi ies cîntînd prin stînga. Flăcăii fi fetele ies prin dreapta.)
SCENA VII[MODIFICĂ]
ISPRAVNICUL, DOCHIȚA
ISPRAVNICUL (viind în scenă, din fund): Kirie eleison! c-am scăpat… da frică mi-o fost… bre… bre, bre! dacă-s eu cap de prost să rămîn în urma jandarmilor.
DOCHIȚA (viind din fund): Doamne, mare mîndru-i Bujoru meu. Îra! eu am uitat pe biata cuconiță… mă duc…
ISPRAVNICUL: O româncă! Ian să-i fac dopros… Copilo… n-auzi? copilo…
DOCHIȚA (oprindu-se la ușa ei): Pe mine mă chemi?
ISPRAVNICUL (apropiindu-se de Dochița și căutînd la ea de aproape): D-apoi pe cine, pe mine? Doar nu-s… (În parte.) Măi, că frumușică țărăncuță…
DOCHIȚA: Ce poftești?
ISPRAVNICUL: Ce poftesc?… hîm… (În parte.) Apoi dă… (Tare.) Ian spune-mi, copilo dragă, n-ai zărit cumva pe aici vrun domnișor și vro duducă?… așa știi… cam…
DOCHIȚA (în parte): Degrabă ți-a fi, ispravnice… (Tare.) Nu, cucoane, nu… da unde… că doar duducele și domnișorii nu răsar ca bozul prin satul nostru.
ISPRAVNICUL (căutînd de aproape la Dochița): Așa să trăiești?
DOCHIȚA (rîzînd): Da ce te uiți așa la mine?… parc-ai avea orbul găinilor?
ISPRAVNICUL: Mi-am prăpădit ochelarii în fuga cea de dinioare… că nu știi ce-am pățit, fa… cum te cheamă?
DOCHIȚA: Dochița.
ISPRAVNICUL: Fa Pachițo… veneam pe potică singur în urma jandarmilor și gîndeam la nepoata mea, la Anica… (Plîngînd.) Anica… un bujor de fată, pe care am crescut-o cu o mulțime de cheltuială ca s-o dau după Coșcodan, ficiorul lui banu Paragină… o cunoști, fa Tarsițo?
DOCHIȚA: Dochița… nu Tarsița.
ISPRAVNICUL: Ei… și mi-o furat-o de la ochi un pușchi… un Leonaș… Îl cunoști, fa Locsițo?
DOCHIȚA: Dochița, Dochița…
ISPRAVNICUL: Acu… nepoata ca nepoata; dar altă bazaconie!… În ziua cînd au spălat putina Anica cu” Leonaș, am găsit lada sămișiei deschisă; broasca stricată și înuntru 40.000 lei… lipsă. Se-nțelege că tot Leonaș o furat și banii haznelei, pentru ca să aibă ce mînca cu Anica… (Plîngînd.) Văzuț-ai vreun ispravnic mai măhnit decît mine, fa Prohirițo?
DOCHIȚA (mînioasă): Haide…. acu-s și Prohiriță. (Tare.) Dochița… Dochița, auzitu-m-ai?
ISPRAVNICUL: Dar, dar… m-am greșit; așa-s de amețit… și cum îți spuneam, dragă Pachițo… am luat îndată vro cîțiva jandarmi cu mine, mi-am pus pistoalele și iartaganul la brîu, și m-am luat cît cole, cît cole pe urmele fugarilor… De două zile acum de cînd îi urmăresc ca copoii…
DOCHIȚA: Se vede că ai miros bun!
ISPRAVNICUL: Strașnic, Zoițo… știi? eu cînd mă duc la vînat, nici nu mai ieu prepelicar cu mine… Ș-așa cum îți spuneam mai dinioare… cum mă urcam singur pe potică… Kirie eleison!… Îmi iesă deodată înainte două matahale cît… (căutînd, împrejur) cît tine, Tarsiță… ba ceva mai mărișoare…
DOCHIȚA (în parte): Auzi vorbă!
ISPRAVNICUL: Una sămăna a fi țăran de la munte… cam bătrîn… și mi se pare c-avea ș-un cimpoi; iar ceealaltă matahală avea o pălărie largă, dată pe ochi și o manta lungă neagră… Cum le-am văzut, mi-o sărit inima din loc ș-am încremenit!… Atunci… cea cu manta neagră… o întins mîna spre mine și mi-o înfundat căciula pe nas… eu tăceam chitic… și deodată un glas ca din ceea lume mi-o zis așa. (Cîntă:)
„Ispravnice! moartea te paște la soare;
Fugi iute acasă de șezi la răcoare …”
(Scăpătîndu-se de picioare.)
Vai! cad de picioare!
Iar cad de picioare …
DOCHIȚA: Iaca pozna, că se prăbușește…
ISPRAVNICUL: Nu mă lăsa, Locsițo, că mă duc… mă duc… (Tremurînd.)
DOCHIȚA (sprijinindu-l): Da ține-ți firea, cucoane, că doar ești bărbat, și ți-i sînul plin de arme…
ISPRAVNICUL: Oare? așa să fie?… Doamne, tare-mi placi, fa Zoițo.
DOCHIȚA: Ț-oi fi plăcînd că-i lumea ră.
ISPRAVNICUL: Lumea ca lumea, dar tu m-ai fermecat, de la roate… (Cu glas slab.) Vin de întră la mine fată-n casă.
DOCHIȚA: O înviet mortu. (Tare.) Șterge-te pe gură, boieriule…
ISPRAVNICUL (ștergîndu-se cu mînica): Da de ce?… Ha… așa vine vorba? ha, ha, ha!… (Serios.) Dar să lăsăm șaga… ascultă:
ISPRAVNICUL
Fă Dochițo, puică albă,
Vin cu mine să-ți dau salbă.
DOCHIȚA
Ba nu, nu; ba nu, nu vreu
Că-mi e drag Bujorul meu.
ISPRAVNICUL
Ț-oi da salbă de mărgele,
Și paftale, și inele.
DOCHIȚA
Baiu; marfa de la voi
Nu se trece pe la noi.
(Împreună.)
ISPRAVNICUL
Ei!
Nu vrei?
Îți poroncesc dar apoi.
DOCHIȚA
Dor
De zor
Nu cunoaștem pe la noi.
ISPRAVNICUL
Pentru tine le fac toate
Ș-apoi zici că nu se poate?
DOCHIȚA
Geaba vii, geaba te duci
Numai rupi niște papuci.
ISPRAVNICUL
Sau nu-s gingaș la privire?
Sau nu-s vrednic de iubire?
DOCHIȚA
Ba ești mîndru, de diochi
Și-mi ești drag … ca sarea-n ochi.
(Împreună.)
ISPRAVNICUL
Ei!
Nu vrei?
Îți poroncesc dar apoi.
DOCHIȚA
Dor
De zor
Nu cunoaștem pe la noi.
(În vremea acestui duo, Leonaș se arată în fund, învălit cu manta neagră, și caută cu luare-aminte împrejurul lui. La sfîrșitul scenei, el se apropie de ispravnic; îl apucă de mînă și, în vreme ce acesta se trage înapoi tremurînd, îi cîntă următoarele:)
LEONAȘ
Ispravnice, moartea te paște la soare,
Fugi iute acasă de șezi la răcoare.
ISPRAVNICUL
(spăriat)
Iar cad de picioare …
LEONAȘ
Mergi la închisoare.
(Leonaș împinge pe ispravnic in orindă și-l închide pe dinafară.)
ISPRAVNICUL, DOCHIȚA
ISPRAVNICUL (viind în scenă, din fund): Kirie eleison! c-am scăpat… da frică mi-o fost… bre… bre, bre! dacă-s eu cap de prost să rămîn în urma jandarmilor.
DOCHIȚA (viind din fund): Doamne, mare mîndru-i Bujoru meu. Îra! eu am uitat pe biata cuconiță… mă duc…
ISPRAVNICUL: O româncă! Ian să-i fac dopros… Copilo… n-auzi? copilo…
DOCHIȚA (oprindu-se la ușa ei): Pe mine mă chemi?
ISPRAVNICUL (apropiindu-se de Dochița și căutînd la ea de aproape): D-apoi pe cine, pe mine? Doar nu-s… (În parte.) Măi, că frumușică țărăncuță…
DOCHIȚA: Ce poftești?
ISPRAVNICUL: Ce poftesc?… hîm… (În parte.) Apoi dă… (Tare.) Ian spune-mi, copilo dragă, n-ai zărit cumva pe aici vrun domnișor și vro duducă?… așa știi… cam…
DOCHIȚA (în parte): Degrabă ți-a fi, ispravnice… (Tare.) Nu, cucoane, nu… da unde… că doar duducele și domnișorii nu răsar ca bozul prin satul nostru.
ISPRAVNICUL (căutînd de aproape la Dochița): Așa să trăiești?
DOCHIȚA (rîzînd): Da ce te uiți așa la mine?… parc-ai avea orbul găinilor?
ISPRAVNICUL: Mi-am prăpădit ochelarii în fuga cea de dinioare… că nu știi ce-am pățit, fa… cum te cheamă?
DOCHIȚA: Dochița.
ISPRAVNICUL: Fa Pachițo… veneam pe potică singur în urma jandarmilor și gîndeam la nepoata mea, la Anica… (Plîngînd.) Anica… un bujor de fată, pe care am crescut-o cu o mulțime de cheltuială ca s-o dau după Coșcodan, ficiorul lui banu Paragină… o cunoști, fa Tarsițo?
DOCHIȚA: Dochița… nu Tarsița.
ISPRAVNICUL: Ei… și mi-o furat-o de la ochi un pușchi… un Leonaș… Îl cunoști, fa Locsițo?
DOCHIȚA: Dochița, Dochița…
ISPRAVNICUL: Acu… nepoata ca nepoata; dar altă bazaconie!… În ziua cînd au spălat putina Anica cu” Leonaș, am găsit lada sămișiei deschisă; broasca stricată și înuntru 40.000 lei… lipsă. Se-nțelege că tot Leonaș o furat și banii haznelei, pentru ca să aibă ce mînca cu Anica… (Plîngînd.) Văzuț-ai vreun ispravnic mai măhnit decît mine, fa Prohirițo?
DOCHIȚA (mînioasă): Haide…. acu-s și Prohiriță. (Tare.) Dochița… Dochița, auzitu-m-ai?
ISPRAVNICUL: Dar, dar… m-am greșit; așa-s de amețit… și cum îți spuneam, dragă Pachițo… am luat îndată vro cîțiva jandarmi cu mine, mi-am pus pistoalele și iartaganul la brîu, și m-am luat cît cole, cît cole pe urmele fugarilor… De două zile acum de cînd îi urmăresc ca copoii…
DOCHIȚA: Se vede că ai miros bun!
ISPRAVNICUL: Strașnic, Zoițo… știi? eu cînd mă duc la vînat, nici nu mai ieu prepelicar cu mine… Ș-așa cum îți spuneam mai dinioare… cum mă urcam singur pe potică… Kirie eleison!… Îmi iesă deodată înainte două matahale cît… (căutînd, împrejur) cît tine, Tarsiță… ba ceva mai mărișoare…
DOCHIȚA (în parte): Auzi vorbă!
ISPRAVNICUL: Una sămăna a fi țăran de la munte… cam bătrîn… și mi se pare c-avea ș-un cimpoi; iar ceealaltă matahală avea o pălărie largă, dată pe ochi și o manta lungă neagră… Cum le-am văzut, mi-o sărit inima din loc ș-am încremenit!… Atunci… cea cu manta neagră… o întins mîna spre mine și mi-o înfundat căciula pe nas… eu tăceam chitic… și deodată un glas ca din ceea lume mi-o zis așa. (Cîntă:)
„Ispravnice! moartea te paște la soare;
Fugi iute acasă de șezi la răcoare …”
(Scăpătîndu-se de picioare.)
Vai! cad de picioare!
Iar cad de picioare …
DOCHIȚA: Iaca pozna, că se prăbușește…
ISPRAVNICUL: Nu mă lăsa, Locsițo, că mă duc… mă duc… (Tremurînd.)
DOCHIȚA (sprijinindu-l): Da ține-ți firea, cucoane, că doar ești bărbat, și ți-i sînul plin de arme…
ISPRAVNICUL: Oare? așa să fie?… Doamne, tare-mi placi, fa Zoițo.
DOCHIȚA: Ț-oi fi plăcînd că-i lumea ră.
ISPRAVNICUL: Lumea ca lumea, dar tu m-ai fermecat, de la roate… (Cu glas slab.) Vin de întră la mine fată-n casă.
DOCHIȚA: O înviet mortu. (Tare.) Șterge-te pe gură, boieriule…
ISPRAVNICUL (ștergîndu-se cu mînica): Da de ce?… Ha… așa vine vorba? ha, ha, ha!… (Serios.) Dar să lăsăm șaga… ascultă:
ISPRAVNICUL
Fă Dochițo, puică albă,
Vin cu mine să-ți dau salbă.
DOCHIȚA
Ba nu, nu; ba nu, nu vreu
Că-mi e drag Bujorul meu.
ISPRAVNICUL
Ț-oi da salbă de mărgele,
Și paftale, și inele.
DOCHIȚA
Baiu; marfa de la voi
Nu se trece pe la noi.
(Împreună.)
ISPRAVNICUL
Ei!
Nu vrei?
Îți poroncesc dar apoi.
DOCHIȚA
Dor
De zor
Nu cunoaștem pe la noi.
ISPRAVNICUL
Pentru tine le fac toate
Ș-apoi zici că nu se poate?
DOCHIȚA
Geaba vii, geaba te duci
Numai rupi niște papuci.
ISPRAVNICUL
Sau nu-s gingaș la privire?
Sau nu-s vrednic de iubire?
DOCHIȚA
Ba ești mîndru, de diochi
Și-mi ești drag … ca sarea-n ochi.
(Împreună.)
ISPRAVNICUL
Ei!
Nu vrei?
Îți poroncesc dar apoi.
DOCHIȚA
Dor
De zor
Nu cunoaștem pe la noi.
(În vremea acestui duo, Leonaș se arată în fund, învălit cu manta neagră, și caută cu luare-aminte împrejurul lui. La sfîrșitul scenei, el se apropie de ispravnic; îl apucă de mînă și, în vreme ce acesta se trage înapoi tremurînd, îi cîntă următoarele:)
LEONAȘ
Ispravnice, moartea te paște la soare,
Fugi iute acasă de șezi la răcoare.
ISPRAVNICUL
(spăriat)
Iar cad de picioare …
LEONAȘ
Mergi la închisoare.
(Leonaș împinge pe ispravnic in orindă și-l închide pe dinafară.)
SCENA VIII[MODIFICĂ]
LEONAȘ, DOCHIȚA
LEONAȘ: Ha, ha, ha! bietul ispravnic!… am să-l bag în friguri.
DOCHIȚA: Da ce?… poate tot d-ta l-ai spăriat și în pădure?
LEONAȘ: Tot… cînd m-am depărtat de aici cu moș Corbu, mai dinioare, l-am întîlnit pe potică și… ha, ha, ha… l-oi învăța eu să ne alunge cu potera ca pe niște hoți.
DOCHIȚA: D-apoi nu știi?… el zice c-ai furat din sămișie mii de mii de lei?
LEONAȘ: Eu? O nebunit ghiuju…
DOCHIȚA: Așa mi s-o părut și mie… Îi lipsește o doagă…
LEONAȘ: Lasă-l dracului… spune-mi de Anica… unde-i? ce face?
DOCHIȚA (arată casa ei): Aici. Am schimbat-o în straie de-a noastre și cînd ai videa-o… parcă-i o porumbiță…
LEONAȘ: Du-te degrabă de-o adă aici.
DOCHIȚA: Da bine… nu te temi de jandarmi c-o vor găsi?
LEONAȘ: Nu… mă găsam pe stînca Șoimilor, cînd am zărit jandarmii pe plai hăituind poticele. Am lăsat pe moș Corbu ca să-i înșele să-mi peardă urma și eu am alergat degrabă aici să ieu pe Anica și să fugim…
DOCHIȚA: Dumnezeu să v-agiute!… (Deschizînd ușa casei.) Cuconiță, cuconiță, vină degrabă afară!
LEONAȘ, DOCHIȚA
LEONAȘ: Ha, ha, ha! bietul ispravnic!… am să-l bag în friguri.
DOCHIȚA: Da ce?… poate tot d-ta l-ai spăriat și în pădure?
LEONAȘ: Tot… cînd m-am depărtat de aici cu moș Corbu, mai dinioare, l-am întîlnit pe potică și… ha, ha, ha… l-oi învăța eu să ne alunge cu potera ca pe niște hoți.
DOCHIȚA: D-apoi nu știi?… el zice c-ai furat din sămișie mii de mii de lei?
LEONAȘ: Eu? O nebunit ghiuju…
DOCHIȚA: Așa mi s-o părut și mie… Îi lipsește o doagă…
LEONAȘ: Lasă-l dracului… spune-mi de Anica… unde-i? ce face?
DOCHIȚA (arată casa ei): Aici. Am schimbat-o în straie de-a noastre și cînd ai videa-o… parcă-i o porumbiță…
LEONAȘ: Du-te degrabă de-o adă aici.
DOCHIȚA: Da bine… nu te temi de jandarmi c-o vor găsi?
LEONAȘ: Nu… mă găsam pe stînca Șoimilor, cînd am zărit jandarmii pe plai hăituind poticele. Am lăsat pe moș Corbu ca să-i înșele să-mi peardă urma și eu am alergat degrabă aici să ieu pe Anica și să fugim…
DOCHIȚA: Dumnezeu să v-agiute!… (Deschizînd ușa casei.) Cuconiță, cuconiță, vină degrabă afară!
SCENA IX[MODIFICĂ]
LEONAȘ, DOCHIȚA, ANICA (îmbrăcată ca la munte)
ANICA: Ce-i?… Tu ești, Leonaș? Bine c-ai venit, că tare eram îngrijită…
LEONAȘ: Draga mea Anicuță!… (Privind-o.) Ian să. te privesc în hainele aiste… Așa țărance mai vin de-acasă… să ai șepte sate pline.
ANICA: De cînd m-am îmbrăcat țărănește, parcă na mai am așa frică de moșul meu… și, zău, mai că aș vrea să rămîn tot așa cît oi trăi.
În aceste haine simple, viața-i dulce și plăcută.
Și sub ele inimoara simte lin tainicu-i dor.
Cît aș vrea aici, la munte, ca țărancă neștiută,
Lîngă tine să gust pace și trai dulce de amor!
I
Copilița de la munte
Poartă două stele-n frunte;
Ș-al ei suflet vesel, lin,
E ca cerul blînd senin.
Căprioară sprintenică,
Păsăruică frumușică,
Pasul ei e zburător,
Glasul ei încîntător.
II
Cine-o vede prin pădure
Cu-ochișori ca două mure
O privește-oftînd de dor
Ș-o urmează-n al ei zbor;
Dar ea trece pe potică
Cîntînd vesel fără frică
Și pe munte și pe plai
Ea trăiește ca în rai.
(Se aude în munți glasuri multe de oameni.)
DOCHIȚA: Iaca jandarmii se-ntorc înapoi… Fugi cuconașule.
LEONAȘ: Ei! nici c-oi să scap de dînșii… Anico, întră degrabă în casă și te ascunde bine… Eu mă duc iar pe stînca Șoimilor… Dochițo, să spui lui moș Corbu să-mi deie de știre cînd oi putea veni aici fără primejdie… Să cînte din cimpoi că eu m-oi lua după glasul lui…
(Iesă prin stînga. Dochița și Anica întră în casă.)
LEONAȘ, DOCHIȚA, ANICA (îmbrăcată ca la munte)
ANICA: Ce-i?… Tu ești, Leonaș? Bine c-ai venit, că tare eram îngrijită…
LEONAȘ: Draga mea Anicuță!… (Privind-o.) Ian să. te privesc în hainele aiste… Așa țărance mai vin de-acasă… să ai șepte sate pline.
ANICA: De cînd m-am îmbrăcat țărănește, parcă na mai am așa frică de moșul meu… și, zău, mai că aș vrea să rămîn tot așa cît oi trăi.
În aceste haine simple, viața-i dulce și plăcută.
Și sub ele inimoara simte lin tainicu-i dor.
Cît aș vrea aici, la munte, ca țărancă neștiută,
Lîngă tine să gust pace și trai dulce de amor!
I
Copilița de la munte
Poartă două stele-n frunte;
Ș-al ei suflet vesel, lin,
E ca cerul blînd senin.
Căprioară sprintenică,
Păsăruică frumușică,
Pasul ei e zburător,
Glasul ei încîntător.
II
Cine-o vede prin pădure
Cu-ochișori ca două mure
O privește-oftînd de dor
Ș-o urmează-n al ei zbor;
Dar ea trece pe potică
Cîntînd vesel fără frică
Și pe munte și pe plai
Ea trăiește ca în rai.
(Se aude în munți glasuri multe de oameni.)
DOCHIȚA: Iaca jandarmii se-ntorc înapoi… Fugi cuconașule.
LEONAȘ: Ei! nici c-oi să scap de dînșii… Anico, întră degrabă în casă și te ascunde bine… Eu mă duc iar pe stînca Șoimilor… Dochițo, să spui lui moș Corbu să-mi deie de știre cînd oi putea veni aici fără primejdie… Să cînte din cimpoi că eu m-oi lua după glasul lui…
(Iesă prin stînga. Dochița și Anica întră în casă.)
SCENA X[MODIFICĂ]
CORBU, BUJOR. JANDARMI și, pe urmă, ISPRA VNICUL
(Jandarmii aduc pe moș Corbu între puști.)
CORBU: Da dați-mi bună pace, oameni buni, ci n-am făcut nimic.
BUJOR: Marș înainte… și nu crîcni…
CORBU: D-apoi bine, Bujoraș dragă, nu mă cunoșt?… moș Corbu…
BUJOR: Cînd îi la slujbă, nu cunosc pe nime.
(Vin în scenă.)
CORBU: Apoi dă, nu-s păcate aiste? nu-s belele pe capu omului? Ce-am făcut?…
BUJOR: Ce-ai făcut? Hoț bătrîn! Ne-ai purtat cu minciuni pe toate poticile.
CORBU: Iaca vorbă!… da nu m-ați luat d-voastră din mijlocul drumului, ca să vă fiu călăuz prin codri?
BUJOR: Așa… și cînd noi vroiam să facem hoisa, ne sfătuiai să luăm ceala, pentru ca să nu putem da de urma tâlharilor care o furat banii sămișiei…
CORBU: Haida… eu?… da ce am eu a împărți cu tâlharii?
BUJOR: Mai știi ce?… poate că banii cei furați?
CORBU: Ian ascultă, măi băiete… nu mai zice una ca asta, că, pe bătrînețele mele!… cît ești de jandar, îți stric cimpoiul de cap… auzi?… un copil de ieri să mă batjocorească de la ochi!…
BUJOR (cătră jandarmi): Țineți-l bine, să nu scape șoldanul…
CORBU: Sărmane cărăbuș, pe ce mîni încăpuși!… am ajuns chiar liude pintre călărași.
CORBU, BUJOR. JANDARMI și, pe urmă, ISPRA VNICUL
(Jandarmii aduc pe moș Corbu între puști.)
CORBU: Da dați-mi bună pace, oameni buni, ci n-am făcut nimic.
BUJOR: Marș înainte… și nu crîcni…
CORBU: D-apoi bine, Bujoraș dragă, nu mă cunoșt?… moș Corbu…
BUJOR: Cînd îi la slujbă, nu cunosc pe nime.
(Vin în scenă.)
CORBU: Apoi dă, nu-s păcate aiste? nu-s belele pe capu omului? Ce-am făcut?…
BUJOR: Ce-ai făcut? Hoț bătrîn! Ne-ai purtat cu minciuni pe toate poticile.
CORBU: Iaca vorbă!… da nu m-ați luat d-voastră din mijlocul drumului, ca să vă fiu călăuz prin codri?
BUJOR: Așa… și cînd noi vroiam să facem hoisa, ne sfătuiai să luăm ceala, pentru ca să nu putem da de urma tâlharilor care o furat banii sămișiei…
CORBU: Haida… eu?… da ce am eu a împărți cu tâlharii?
BUJOR: Mai știi ce?… poate că banii cei furați?
CORBU: Ian ascultă, măi băiete… nu mai zice una ca asta, că, pe bătrînețele mele!… cît ești de jandar, îți stric cimpoiul de cap… auzi?… un copil de ieri să mă batjocorească de la ochi!…
BUJOR (cătră jandarmi): Țineți-l bine, să nu scape șoldanul…
CORBU: Sărmane cărăbuș, pe ce mîni încăpuși!… am ajuns chiar liude pintre călărași.
SCENA XI[MODIFICĂ]
Cei dinainte, ISPRAVNICUL (deschizînd încet un oblonde la fereastră și scoțînd capul cu frică)
ISPRAVNICUL: Parcă-mi aud jandarmii. Domnule Bujor… cu cine te sfădești acole?
BUJOR: Cu moș Corbu.
ISPRAVNICUL: Care-i acel moș Corbu? să-l văd și eu… bujor (arătînd pe Corbu): Iată-l.
ISPRAVNICUL: Pei drace!… Aista-i una din matahalele din pădure. (Închide fereastra iute.)
CORBU (în parte): M-o cunoscut… slut la Prut!… bujor (la ușa cîrcimei): Domnule ispravnic… Domnule… ieși afară de hotărăște ce să facem cu moșneagu!
ISPRAVNICUL (la fereastră): Legatu-i?
BUJOR: N-ai nici o frică…
ISPRAVNICUL: Apoi deschide-mi ușa, că nu știu cine m-o închis înuntru… din greșală… bujor (în parte, deschizînd ușa): Așa ispravnic îi bun de tors la fuioare ca babele.
ISPRAVNICUL (ieșind): Ha, ha! măi badeo, mi-ai căzut la mînă acu? Te-oi învăța eu să sparii ispravnicii prin codri.
CORBU: Eu, cucoane!… ba mă ferească Dumnezeu!… căci vorba ceea: nici să zăresc drac, nici cruce să-mi fac.
ISPRAVNICUL: Bine, bine… Îi videa tu pe dracu acuș… Răspunde: cum te cheamă?
CORBU: Cum mă cheamă?… d-apoi cum să mă cheme? pe nume.
ISPRAVNICUL: Iaca prostu! Da cum ți-i numele?
CORBU: Vasile Corbu, mînca-ț-aș ochii… (în parte) ș-ai rămînea orb.
ISPRAVNICUL: Vasile Corbu?… Și ce ești tu?
CORBU: Ce să fiu?… Om pămîntean.
ISPRAVNICUL: Tronc! știu că nu ești coborît din lună.
CORBU: Din lună?… mă ferească Dumnezeu!… Neam de neamu meu…
ISPRAVNICUL: Taci din gură… Cu cine erai mai dinioare în codru, cînd m-ai întîlnit?
CORBU: Cu cine? (În parte.) Ce minciună să-i cîrpesc?… (Tare.) Cu un negustor de la Galați.
ISPRAVNICUL: Minciuni spui… că erai cu un tălhar.
CORBU (în parte): Vrabia malai visează. (Tare.) Apoi dă, știu eu? tălhar a fi?… Eu nu-s ispravnic să cunosc…
ISPRAVNICUL: Taci din gură… unde l-ai ascuns? Unde l-ai mistuit?
CORBU: Să-l mistuiesc?… că doar nu l-am mîncat. Slavă Domnului, neam de neamu meu…
ISPRAVNICUL (în parte): Șiret țăran! (Tare.) Ian ascultă, măi badeo… nu-mi umbla cu mîța-n sac, și-mi răspunde curat cum te-ntreb, c-apoi îți găsești Bacău cu mine.
CORBU: Cum îi vrea d-ta, cucoane; cică vorba ceea: arțagu își găsește pîrțagu.
ISPRAVNICUL (mînios): Nu-i vorba de pîrțag, mojicule… spune unde-ai ascuns tâlharul, că de nu… te-ntind jos și te fac chisăliță de bătaie.
CORBU: Da de ce -să mă bați, cucoane?… la vîrsta mea… om bătrîn, n-a fi păcat de Dumnezeu?
ISPRAVNICUL: Nu lungi vorba și răspunde la ce te-ntreb, azi.
CORBU: Ei! vorbă lungă, sărăcie-n pungă… bate-mă… schingiuiește-mă… tot am să mor odată… Nu știu nimic… mai mult vrei?
ISPRAVNICUL (cătră jandarmi): Umflați-l și-l puneți jos…
BUJOR (încet ispravnicului): Degeaba umbli, cucoane, să-l sparii cu bătaia… o muri și n-o mărturisi nimică… așa-i românu.
ISPRAVNICUL: Apoi cum să facem ca să aflăm adevărul?…
BUJOR: Decît îi da de bătut, mai bine dă-i de băut.
ISPRAVNICUL: Bine zici. (Vorbesc încet împreună.)
CORBU (între jandarmi)-. Să dați seamă lui Dumnezeu… că așa batjocură n-am pățit de cînd sînt… dă… bateți-mă, zdrobiți-mă, faceți-mă fărîmi… să vă văd cît sînteți de voinici… dar… din gura mea nu-ți scoate alta decît blăstămuri; și să știți de la Corbu bătrînul, că blăstămul de la săraci nu cade pe copaci…
(Jandarmii îl apuc fi vreu ca să-l puie jos.)
ISPRAVNICUL (lui Bujor): Să mi-l faci cuc. (Cătră jandarmi.) Stați… moș Corbu-i nevinovat.
CORBU (cu mirare): Oare?
ISPRAVNICUL: Un om ca dînsul, cu părul alb, nu poate fi gazdă de tâlhari… Moș Corbule… Ce-o fost s-o trecut.
CORBU (în parte)-. Iaca, iaca, iaca!…
ISPRAVNICUL: Hai să cinstim cu toții împreună, ca să rămînem fără bănuială… Aduceți vin din cîrcimă.
CORBU (în parte): S-o schimbat boieriu! mari sînt minunile tale, Doamne!
(În vremea aceasta jandarmii aduc cîteva garafe cu vin și pahare din circimă.)
BUJOR: Iaca toiagul bătrînețelor… ține, moș Corbule, și înghite Agachi de-acum.
ISPRAVNICUL: Ei! beți și vă veseliți de-acum, copii, că eu mă duc să mă odihnesc puțin… Moș Corbule, să te văd… care pe care… cei bătrîni pe cei tineri, sau cei tineri…
CORBU: Ba tot cei bătrîni ridică nevoia… las’pe mine c-am să ți-i pui în cofă, cum om deșerta-o de vin.
ISPRAVNICUL (lui Bujor): Cată de află tot… (Tare.) Chef bun. (Întră în cîrcimă.)
Cei dinainte, ISPRAVNICUL (deschizînd încet un oblonde la fereastră și scoțînd capul cu frică)
ISPRAVNICUL: Parcă-mi aud jandarmii. Domnule Bujor… cu cine te sfădești acole?
BUJOR: Cu moș Corbu.
ISPRAVNICUL: Care-i acel moș Corbu? să-l văd și eu… bujor (arătînd pe Corbu): Iată-l.
ISPRAVNICUL: Pei drace!… Aista-i una din matahalele din pădure. (Închide fereastra iute.)
CORBU (în parte): M-o cunoscut… slut la Prut!… bujor (la ușa cîrcimei): Domnule ispravnic… Domnule… ieși afară de hotărăște ce să facem cu moșneagu!
ISPRAVNICUL (la fereastră): Legatu-i?
BUJOR: N-ai nici o frică…
ISPRAVNICUL: Apoi deschide-mi ușa, că nu știu cine m-o închis înuntru… din greșală… bujor (în parte, deschizînd ușa): Așa ispravnic îi bun de tors la fuioare ca babele.
ISPRAVNICUL (ieșind): Ha, ha! măi badeo, mi-ai căzut la mînă acu? Te-oi învăța eu să sparii ispravnicii prin codri.
CORBU: Eu, cucoane!… ba mă ferească Dumnezeu!… căci vorba ceea: nici să zăresc drac, nici cruce să-mi fac.
ISPRAVNICUL: Bine, bine… Îi videa tu pe dracu acuș… Răspunde: cum te cheamă?
CORBU: Cum mă cheamă?… d-apoi cum să mă cheme? pe nume.
ISPRAVNICUL: Iaca prostu! Da cum ți-i numele?
CORBU: Vasile Corbu, mînca-ț-aș ochii… (în parte) ș-ai rămînea orb.
ISPRAVNICUL: Vasile Corbu?… Și ce ești tu?
CORBU: Ce să fiu?… Om pămîntean.
ISPRAVNICUL: Tronc! știu că nu ești coborît din lună.
CORBU: Din lună?… mă ferească Dumnezeu!… Neam de neamu meu…
ISPRAVNICUL: Taci din gură… Cu cine erai mai dinioare în codru, cînd m-ai întîlnit?
CORBU: Cu cine? (În parte.) Ce minciună să-i cîrpesc?… (Tare.) Cu un negustor de la Galați.
ISPRAVNICUL: Minciuni spui… că erai cu un tălhar.
CORBU (în parte): Vrabia malai visează. (Tare.) Apoi dă, știu eu? tălhar a fi?… Eu nu-s ispravnic să cunosc…
ISPRAVNICUL: Taci din gură… unde l-ai ascuns? Unde l-ai mistuit?
CORBU: Să-l mistuiesc?… că doar nu l-am mîncat. Slavă Domnului, neam de neamu meu…
ISPRAVNICUL (în parte): Șiret țăran! (Tare.) Ian ascultă, măi badeo… nu-mi umbla cu mîța-n sac, și-mi răspunde curat cum te-ntreb, c-apoi îți găsești Bacău cu mine.
CORBU: Cum îi vrea d-ta, cucoane; cică vorba ceea: arțagu își găsește pîrțagu.
ISPRAVNICUL (mînios): Nu-i vorba de pîrțag, mojicule… spune unde-ai ascuns tâlharul, că de nu… te-ntind jos și te fac chisăliță de bătaie.
CORBU: Da de ce -să mă bați, cucoane?… la vîrsta mea… om bătrîn, n-a fi păcat de Dumnezeu?
ISPRAVNICUL: Nu lungi vorba și răspunde la ce te-ntreb, azi.
CORBU: Ei! vorbă lungă, sărăcie-n pungă… bate-mă… schingiuiește-mă… tot am să mor odată… Nu știu nimic… mai mult vrei?
ISPRAVNICUL (cătră jandarmi): Umflați-l și-l puneți jos…
BUJOR (încet ispravnicului): Degeaba umbli, cucoane, să-l sparii cu bătaia… o muri și n-o mărturisi nimică… așa-i românu.
ISPRAVNICUL: Apoi cum să facem ca să aflăm adevărul?…
BUJOR: Decît îi da de bătut, mai bine dă-i de băut.
ISPRAVNICUL: Bine zici. (Vorbesc încet împreună.)
CORBU (între jandarmi)-. Să dați seamă lui Dumnezeu… că așa batjocură n-am pățit de cînd sînt… dă… bateți-mă, zdrobiți-mă, faceți-mă fărîmi… să vă văd cît sînteți de voinici… dar… din gura mea nu-ți scoate alta decît blăstămuri; și să știți de la Corbu bătrînul, că blăstămul de la săraci nu cade pe copaci…
(Jandarmii îl apuc fi vreu ca să-l puie jos.)
ISPRAVNICUL (lui Bujor): Să mi-l faci cuc. (Cătră jandarmi.) Stați… moș Corbu-i nevinovat.
CORBU (cu mirare): Oare?
ISPRAVNICUL: Un om ca dînsul, cu părul alb, nu poate fi gazdă de tâlhari… Moș Corbule… Ce-o fost s-o trecut.
CORBU (în parte)-. Iaca, iaca, iaca!…
ISPRAVNICUL: Hai să cinstim cu toții împreună, ca să rămînem fără bănuială… Aduceți vin din cîrcimă.
CORBU (în parte): S-o schimbat boieriu! mari sînt minunile tale, Doamne!
(În vremea aceasta jandarmii aduc cîteva garafe cu vin și pahare din circimă.)
BUJOR: Iaca toiagul bătrînețelor… ține, moș Corbule, și înghite Agachi de-acum.
ISPRAVNICUL: Ei! beți și vă veseliți de-acum, copii, că eu mă duc să mă odihnesc puțin… Moș Corbule, să te văd… care pe care… cei bătrîni pe cei tineri, sau cei tineri…
CORBU: Ba tot cei bătrîni ridică nevoia… las’pe mine c-am să ți-i pui în cofă, cum om deșerta-o de vin.
ISPRAVNICUL (lui Bujor): Cată de află tot… (Tare.) Chef bun. (Întră în cîrcimă.)
SCENA XII[MODIFICĂ]
CORBU, BUJOR, JANDARMI (toți împregiurul mesei)
BUJOR: Dați-i cep, băieți. (Arătînd garafa.) Moș Corbule?…
CORBU (întinzînd paharul în care Bujor varsă vin): Eu!
BUJOR
(închinînd)
Moș Corbu, să trăiești
Așa precum dorești!
CORBU
Voinice, mulțămim; Să bem și să trăim,
Că vinu-i pentru noi Și nu e pentru boi.
(Beu cu toții.)
TOȚI: Vivat!
BUJOR
Să trăiască vinul,
Vinul și pelinul,
Cît îi el de bun,
Te face nebun,
Că mereu te-ncîntă
Cînd frumos el cîntă
Gîl, gîl, gîl, gîl, gîl,
Gîl, gîl, gîl, gîl, gîl.
TOȚI
Să trăiască vinul
Etc. etc. etc.
BUJOR
Așa că-i bunișor
De-ți trece chiar de dor?
CORBU
Ba, zău, buu, bunicel,
Să bei mereu din el,
Căci gura-i chiar un iad,
Cît bea, tot zice ad!
(Beu iar.)
BUJOR
II
Vinu-nsuflețește,
Pelinu-ndulcește
Pe bietul român
Cît e de bătrîni
Și mereu l-încîntâ
Cînd frumos îi cîntă
Gîl, gîl, gîl, gîl, gil,
Gîl, gil, gil, gil, gîl.
TOȚI
Vinu-nsuflețește
Etc. etc.
TOȚI: Vivat!
CORBU (vesel): Încă o dușcă, Bujoraș dragă…
BUJOR: Și cele multe înainte. (În parte) începe-a prinde prepelița de coadă.
CORBU
(bînd)
Parcă mă simt întinerit …
Inima-mi, zău, s-a încălzit,
Și-mi vine să vă cînt un cîntic bătrînesc,
Un cîntic vitejesc,
Pe care eu îl știu chiar de la bunul meu,
Care bun îl știa de la străbunul său.
TOȚI
Cîntă, noi te așteptăm
Și pahare-ți închinăm.
CORBU
Pe cind strămoșii cei bătrîni
Aveau război cu mulți păgîni,
Ei se duceau cîntînd ist cîntic voinicesc,
Ist cîntic românesc.
Și, zău, la glasul lor, păgînii tremura!
Păgînii tremura, cînd ei cînta așa:
TOȚI
Cintă, noi te ascultăm
Și ca ei vrem să cîntăm.
CORBU
Român verde ca stejarul
Rîd de dușmani și de moarte.
Să-mi trăiască harmasarul.
Și prin glonți să mă tot poarte.
Sai, voinice, și nechează
Ager, falnic ca un zmeu,
Căci am inimă vitează
Și nădejde-n Dumnezeu.
TOȚI
Sai, voinice, și nechează etc. etc.
TOȚI: Ura!
CORBU
II
Cît mi-a sta mîna voinică,
Pe-a mea armă războiască,
N-aibă grijă de nimică
Țara mea cea romanească!
Sai, voinice, și nechează etc. etc.
TOȚI
Sai, voinice, și nechează etc. etc.
TOȚI: Ura! Ura!
CORBU
III
Cu-al meu suflet, cu-a mea pală,
Cu-al meu șoim albit de spume,
În dușmani om da năvală
De s-a duce vestea-n lume!
Sai, voinice, și nechează etc. etc.
TOȚI
Sai, voinicc, și nechează etc. ctc.
TOȚI: Ura! Ura! Ura! să trăiești, moș Corbule.
CORBU (amețit): Să trăiți și voi, feții mei, precum doriți… și întru mulți ani cu bine. Să v-agiute Dumnezeu ca să prindeți toți hoții din țara Moldovei.
BUJOR (în parte): De-acum s-o pornit, moara. (Tare.) Încă o dușcă, moș Corbu.
CORBU: Ba nu… că din dușcă-n dușcă, mi-i să nu mă fac țușcă… Hei, te pricep eu, hîtrule, unde-ți bate gîndul. Care cum s-ar prinde, ai vrea d-ta să mă fac. cuc, ș-apoi cîr, Corbule, cîr, moșule… spune cîte vrute, cîte nevrute. Ca mai ba, măi băiete… nu ți-ai găsit omu.
BUJOR: Cine? eu, moș Corbu… ba, zău dacă am gîndit vrodată să te fac să cîrîi.
CORBU: Cum? ai obraz să-mi spui mie că n-ai vrea să afli unde am ascuns pe cela… știi, cela, care-l căutați mai dinioare în codru, cînd v-am îndreptat pe calea-ntoarsă?… ha, ha, ha!…
BUJOR: Ha, ha, ha!… bună ne-ăi jucat-o, moș Corbu.
CORBU: Mai bună!… ca altmintrelea dați chiorîș de el pe stînca Șoimilor.
BUJOR (în parte): Stînca Șoimilor! (Tare). Ha, ha, ha… adică mare hîtru mai ești!… Să juri că te-o înțărcat Scaraoțchi.
CORBU: D-apoi cum socoți tu?… doar unu-i Corbu, la munte… Cînd v-am văzut că vă-ndreptați spre stînca Șoimilor, i-am zis aceluia… cuconașului… stăi chitic și să nu te clintești păn’ce nu-i auzi cîntînd din cimpoi.
BUJOR: Ialei!
CORBU: Așa, zău… că nu știi una? Tare-l trage inima încoace… la căsuța asta. (Arată casa Dochiței.)
BUJOR: La casa Dochiței?
CORBU: Hî, hî… iute român! măi, măi, măi!… Și eu am fost tînăr, și mie mi-au fost dragi fetele… macar și acu mi-s dragi, d-apoi încă așa!… Vrea să vie numaidecît cole… Mai stăi, române… ba nu… că te-or prinde jandarii… mai stăi, păn’ce mi-i auzi cîntînd din cimpoi, ca să-ți dau de știre… unde!… (Clătinînd capul.) Aprins neam îi neamul cuconașilor. bujor (în parte): De-a cînta moșneagu din cimpoi… el cade-n căpcană… Ian să cerc… (Tare.) Știi ce, moș Corbule?… pare-mi-se că ești Pepelea.
CORBU: Pepelea cel din poveste? ba și mai și decît el… Cică cînd suna din fluier, jucau oile pe cîmp.
BUJOR: Numai asta n-o poți face dumneta.
CORBU: Cine? eu?… Da eu cînd trag din cimpoi… sar căprioarele de se prăpădesc.
BUJOR: Căprioarele?
CORBU: Cele cu două picioare… ian să vezi… (Își drege cimpoiul.) Pepelea!… dacă eu bat zece ca Pepelea.
BUJOR (cătră jandarmi, încet): Intrați cole-n cîrcimă și vă țineți la pîndă.
(Jandarmii întră în cîrcimă.)
CORBU (împreunîndu’se cu cimpoiul și jucînd): Să te văd, cimpoiule: umflă-te, dizumflă-te.
Frunzi verde baraboi,
Cîntă Corbu din cimpoi
De sar fetele la noi
Înainte și-napoi.
BUJOR (în parte): Acuș trebuie să vie hoțu, la glasul cimpoiului. Mă duc să nu mă zărească.
(Întră în cîrcimă.)
CORBU
Cimpoieș drăguțul meu,
Sună, sună, așa mereu
Să se deie fetele-n vînt
Să țipe dracu-n pămînt.
CORBU, BUJOR, JANDARMI (toți împregiurul mesei)
BUJOR: Dați-i cep, băieți. (Arătînd garafa.) Moș Corbule?…
CORBU (întinzînd paharul în care Bujor varsă vin): Eu!
BUJOR
(închinînd)
Moș Corbu, să trăiești
Așa precum dorești!
CORBU
Voinice, mulțămim; Să bem și să trăim,
Că vinu-i pentru noi Și nu e pentru boi.
(Beu cu toții.)
TOȚI: Vivat!
BUJOR
Să trăiască vinul,
Vinul și pelinul,
Cît îi el de bun,
Te face nebun,
Că mereu te-ncîntă
Cînd frumos el cîntă
Gîl, gîl, gîl, gîl, gîl,
Gîl, gîl, gîl, gîl, gîl.
TOȚI
Să trăiască vinul
Etc. etc. etc.
BUJOR
Așa că-i bunișor
De-ți trece chiar de dor?
CORBU
Ba, zău, buu, bunicel,
Să bei mereu din el,
Căci gura-i chiar un iad,
Cît bea, tot zice ad!
(Beu iar.)
BUJOR
II
Vinu-nsuflețește,
Pelinu-ndulcește
Pe bietul român
Cît e de bătrîni
Și mereu l-încîntâ
Cînd frumos îi cîntă
Gîl, gîl, gîl, gîl, gil,
Gîl, gil, gil, gil, gîl.
TOȚI
Vinu-nsuflețește
Etc. etc.
TOȚI: Vivat!
CORBU (vesel): Încă o dușcă, Bujoraș dragă…
BUJOR: Și cele multe înainte. (În parte) începe-a prinde prepelița de coadă.
CORBU
(bînd)
Parcă mă simt întinerit …
Inima-mi, zău, s-a încălzit,
Și-mi vine să vă cînt un cîntic bătrînesc,
Un cîntic vitejesc,
Pe care eu îl știu chiar de la bunul meu,
Care bun îl știa de la străbunul său.
TOȚI
Cîntă, noi te așteptăm
Și pahare-ți închinăm.
CORBU
Pe cind strămoșii cei bătrîni
Aveau război cu mulți păgîni,
Ei se duceau cîntînd ist cîntic voinicesc,
Ist cîntic românesc.
Și, zău, la glasul lor, păgînii tremura!
Păgînii tremura, cînd ei cînta așa:
TOȚI
Cintă, noi te ascultăm
Și ca ei vrem să cîntăm.
CORBU
Român verde ca stejarul
Rîd de dușmani și de moarte.
Să-mi trăiască harmasarul.
Și prin glonți să mă tot poarte.
Sai, voinice, și nechează
Ager, falnic ca un zmeu,
Căci am inimă vitează
Și nădejde-n Dumnezeu.
TOȚI
Sai, voinice, și nechează etc. etc.
TOȚI: Ura!
CORBU
II
Cît mi-a sta mîna voinică,
Pe-a mea armă războiască,
N-aibă grijă de nimică
Țara mea cea romanească!
Sai, voinice, și nechează etc. etc.
TOȚI
Sai, voinice, și nechează etc. etc.
TOȚI: Ura! Ura!
CORBU
III
Cu-al meu suflet, cu-a mea pală,
Cu-al meu șoim albit de spume,
În dușmani om da năvală
De s-a duce vestea-n lume!
Sai, voinice, și nechează etc. etc.
TOȚI
Sai, voinicc, și nechează etc. ctc.
TOȚI: Ura! Ura! Ura! să trăiești, moș Corbule.
CORBU (amețit): Să trăiți și voi, feții mei, precum doriți… și întru mulți ani cu bine. Să v-agiute Dumnezeu ca să prindeți toți hoții din țara Moldovei.
BUJOR (în parte): De-acum s-o pornit, moara. (Tare.) Încă o dușcă, moș Corbu.
CORBU: Ba nu… că din dușcă-n dușcă, mi-i să nu mă fac țușcă… Hei, te pricep eu, hîtrule, unde-ți bate gîndul. Care cum s-ar prinde, ai vrea d-ta să mă fac. cuc, ș-apoi cîr, Corbule, cîr, moșule… spune cîte vrute, cîte nevrute. Ca mai ba, măi băiete… nu ți-ai găsit omu.
BUJOR: Cine? eu, moș Corbu… ba, zău dacă am gîndit vrodată să te fac să cîrîi.
CORBU: Cum? ai obraz să-mi spui mie că n-ai vrea să afli unde am ascuns pe cela… știi, cela, care-l căutați mai dinioare în codru, cînd v-am îndreptat pe calea-ntoarsă?… ha, ha, ha!…
BUJOR: Ha, ha, ha!… bună ne-ăi jucat-o, moș Corbu.
CORBU: Mai bună!… ca altmintrelea dați chiorîș de el pe stînca Șoimilor.
BUJOR (în parte): Stînca Șoimilor! (Tare). Ha, ha, ha… adică mare hîtru mai ești!… Să juri că te-o înțărcat Scaraoțchi.
CORBU: D-apoi cum socoți tu?… doar unu-i Corbu, la munte… Cînd v-am văzut că vă-ndreptați spre stînca Șoimilor, i-am zis aceluia… cuconașului… stăi chitic și să nu te clintești păn’ce nu-i auzi cîntînd din cimpoi.
BUJOR: Ialei!
CORBU: Așa, zău… că nu știi una? Tare-l trage inima încoace… la căsuța asta. (Arată casa Dochiței.)
BUJOR: La casa Dochiței?
CORBU: Hî, hî… iute român! măi, măi, măi!… Și eu am fost tînăr, și mie mi-au fost dragi fetele… macar și acu mi-s dragi, d-apoi încă așa!… Vrea să vie numaidecît cole… Mai stăi, române… ba nu… că te-or prinde jandarii… mai stăi, păn’ce mi-i auzi cîntînd din cimpoi, ca să-ți dau de știre… unde!… (Clătinînd capul.) Aprins neam îi neamul cuconașilor. bujor (în parte): De-a cînta moșneagu din cimpoi… el cade-n căpcană… Ian să cerc… (Tare.) Știi ce, moș Corbule?… pare-mi-se că ești Pepelea.
CORBU: Pepelea cel din poveste? ba și mai și decît el… Cică cînd suna din fluier, jucau oile pe cîmp.
BUJOR: Numai asta n-o poți face dumneta.
CORBU: Cine? eu?… Da eu cînd trag din cimpoi… sar căprioarele de se prăpădesc.
BUJOR: Căprioarele?
CORBU: Cele cu două picioare… ian să vezi… (Își drege cimpoiul.) Pepelea!… dacă eu bat zece ca Pepelea.
BUJOR (cătră jandarmi, încet): Intrați cole-n cîrcimă și vă țineți la pîndă.
(Jandarmii întră în cîrcimă.)
CORBU (împreunîndu’se cu cimpoiul și jucînd): Să te văd, cimpoiule: umflă-te, dizumflă-te.
Frunzi verde baraboi,
Cîntă Corbu din cimpoi
De sar fetele la noi
Înainte și-napoi.
BUJOR (în parte): Acuș trebuie să vie hoțu, la glasul cimpoiului. Mă duc să nu mă zărească.
(Întră în cîrcimă.)
CORBU
Cimpoieș drăguțul meu,
Sună, sună, așa mereu
Să se deie fetele-n vînt
Să țipe dracu-n pămînt.
SCENA XIII[MODIFICĂ]
CORBU, LEONAȘ (învălit în manta, vine cu sfială pe potică)
LEONAȘ (în parte): Moș Corbu cîntă din cimpoi?… Se vede că s-au dus jandarmii… Acu-i vremea de fugit. (Întră la Dochița.)
CORBU
(nevăzînd pe Leonaș)
Țop, țop, țop, Pepeleo, ha!
Țop așa și iar așa,
Țop, țop, țop, Pepeleo, țop,
Păn’ ce-a zice moartea hop.
(În vremea cînticului, jandarmii, carii au văzut pe Leonaș de la fereastra cîrcimei, ies încet, de se așează în rînd, dinaintea casei Dochiței, cu carabinele intinse.)
CORBU, LEONAȘ (învălit în manta, vine cu sfială pe potică)
LEONAȘ (în parte): Moș Corbu cîntă din cimpoi?… Se vede că s-au dus jandarmii… Acu-i vremea de fugit. (Întră la Dochița.)
CORBU
(nevăzînd pe Leonaș)
Țop, țop, țop, Pepeleo, ha!
Țop așa și iar așa,
Țop, țop, țop, Pepeleo, țop,
Păn’ ce-a zice moartea hop.
(În vremea cînticului, jandarmii, carii au văzut pe Leonaș de la fereastra cîrcimei, ies încet, de se așează în rînd, dinaintea casei Dochiței, cu carabinele intinse.)
SCENA XIV[MODIFICĂ]
CORBU, ISPRAVNICUL, BUJOR, JANDARMII (ies din cîrcimă făcîndu-și semne și trec pe din dosul lui Corbu, care, după ce și-a sfîrșit cînticul, cade pe scaun lingă masă și adoarme)
ISPRAVNICUL (cu un iartagan în mînă): O întrat acole… Să nu-l scăpăm, Bujoraș!
BUJOR: N-ai grijă, că de-acu-i în mîna mea… (Cătră jandarmi.) Gătiți-vă armele și trageți oțelele la carabine!
(Jandarmii trag oțelele.)
ISPRAVNICUL (în parte): Mi s-o făcut mînile ca gheața.
CORBU, ISPRAVNICUL, BUJOR, JANDARMII (ies din cîrcimă făcîndu-și semne și trec pe din dosul lui Corbu, care, după ce și-a sfîrșit cînticul, cade pe scaun lingă masă și adoarme)
ISPRAVNICUL (cu un iartagan în mînă): O întrat acole… Să nu-l scăpăm, Bujoraș!
BUJOR: N-ai grijă, că de-acu-i în mîna mea… (Cătră jandarmi.) Gătiți-vă armele și trageți oțelele la carabine!
(Jandarmii trag oțelele.)
ISPRAVNICUL (în parte): Mi s-o făcut mînile ca gheața.
SCENA XV[MODIFICĂ]
Cei dinainte, LEONAȘ, ANICA, DOCHIȚA (ieșind tustrei din căsuță)
LEONAȘ: Hai degrabă, Anică… Hai…
JANDARMII, BUJOR și ISPRAVNICUL
Stăi pe loc,
Că dăm foc.
LEONAȘ
(apărînd pe Anica)
Ce vreți voi?
ANICA
(în parte)
Vai de noi!
JANDARMII, BUJOR și ISPRAVNICUL
Stăi pe loc,
Că dăm foc.
(În vuietul horului, Corbu începe a să trezi, caută împrejur și nu pricepe nimic deodată… Pe urmă se deșteaptă încet, încet și, cu cît se lămuresc gîndurile lui, deznădăjduirea i se arată în față.)
ISPRAVNICUL
(arătînd pe Leonaș)
Puneți mîna pe dînsul și-l prindeți și-l legați.
CORBU
(în parte)
Să lege cuconașul!
JANDARMII
Pe dînsul, copii!
LEONAȘ
(scoțînd două pistoale)
Stați!
JANDARMII, BUJOR
Stăi pe loc,
Că dăm foc.
ISPRAVNICUL
(ascunzîndu-se după jandarmi)
Stăi pe loc,
Nu da foc.
LEONAȘ
(întinzînd pistoalele)
Stați pe loc,
Că dau foc.
CORBU
(alergînd între jandarmi și Leonaș)
Copii, stați.
Foc nu dați!
Cei dinainte, LEONAȘ, ANICA, DOCHIȚA (ieșind tustrei din căsuță)
LEONAȘ: Hai degrabă, Anică… Hai…
JANDARMII, BUJOR și ISPRAVNICUL
Stăi pe loc,
Că dăm foc.
LEONAȘ
(apărînd pe Anica)
Ce vreți voi?
ANICA
(în parte)
Vai de noi!
JANDARMII, BUJOR și ISPRAVNICUL
Stăi pe loc,
Că dăm foc.
(În vuietul horului, Corbu începe a să trezi, caută împrejur și nu pricepe nimic deodată… Pe urmă se deșteaptă încet, încet și, cu cît se lămuresc gîndurile lui, deznădăjduirea i se arată în față.)
ISPRAVNICUL
(arătînd pe Leonaș)
Puneți mîna pe dînsul și-l prindeți și-l legați.
CORBU
(în parte)
Să lege cuconașul!
JANDARMII
Pe dînsul, copii!
LEONAȘ
(scoțînd două pistoale)
Stați!
JANDARMII, BUJOR
Stăi pe loc,
Că dăm foc.
ISPRAVNICUL
(ascunzîndu-se după jandarmi)
Stăi pe loc,
Nu da foc.
LEONAȘ
(întinzînd pistoalele)
Stați pe loc,
Că dau foc.
CORBU
(alergînd între jandarmi și Leonaș)
Copii, stați.
Foc nu dați!
SCENA XVI[MODIFICĂ]
Cei dinainte, UN JANDARM (viind călare și aducînd un plic)
JANDARMUL: Ispravnicu… unde-i domnu ispravnic?
ISPRAVNICUL (ascuns după jandarmi): Ce este? Cine mă cheamă?
JANDARMUL: Un plic de la isprăvnicie… d-nu samiș mi-o spus că-i foarte grabnic.
ISPRAVNICUL: Grabnic? Adă-l încoace. (Ie plicul.) încunjurați-l din toate părțile pe hoțul ista și nu-l lăsați să scape. (Deschide plicul.) Grabnic!…. nu cumva mă dau afară din isprăvnicie?… Bată-l cucu de samiș că subțire mai scrie… Unde mi-s ochelarii?… iaca poznă, că i-am. prăpădit în codru cînd fugeam… și acum n-am cum citi… (Tare.) Cine știe carte din voi?
CORBU: Eu, cucoane, am fost demult dascal la biserică…
ISPRAVNICUL: Na, de citește iute… (Îi dă plicul.. Cătră jandarmi, arătînd pe Leonaș.) Țineți-l tot la ochi să nu fugă… Zi mai degrabă.
CORBU: Iaca zic… (Slovenind:) „Cacu îs… tfertu, rîță… ă… cătră… cfertu… i… nas… cinstitul…”
ISPRAVNICUL: Și celelalte… spune-nainte.
CORBU (citind): „Mă grăbesc a te înștiința că tălharu care o furat cei 40 000 lei din lada sămișiei s-o găsit, precum și banii, însă cu părere de rău îți vestesc că furul este tocmai fiul d-tale cel de suflet….”
ISPRAVNICUL: Ce?
CORBU: Elei!
ISPRAVNICUL (voind să ia răvașul): Minciuni… minciuni de-a samișului.
CORBU (țiind răvașul): Mai știi poznă?… De-or afla-o la Ieși, cucoane, te poți șterge pe gură despre isprăvnicie.
ISPRAVNICUL (căzînd pre un scaun): Valeu! că iar mă prăbușesc.
TOȚI
Ce este? Ce este?
Ce groaznică veste?
ANICA
(alergînd lingă moșul ei)
Ce ai? ce te doare?
LEONAȘ
(asemene)
L-a lovit dambla.
ISPRAVNICUL
(trezindu-se)
Pei, nerușinato!… Feuge, satana!
CORBU
Dați-vă-ntr-o parte că-i sînt popa eu.
(Arătînd scrisoarea.)
Am capcana-n mînă; de-acum îi al meu,
(Se apropie de ispravnic și cîntă încet:)
Ispravnice dragă,
Nu-i lucru de șagă,
Acum eu știu tot.
Și c-o vorbă pot
Să-ți vîr șepte draci.
ISPRAVNICUL
(rugîndu-se)
Taci, taci, taci, taci, taci!
CORBU
Bine! acu-ndată
Pe holtei și fată
Să mi-i logodești…
Ce zici? nu voiești?
Ascultați … (Deschide scrisoarea.)
ISPRAVNICUL
(spăriat)
Ce faci?
Taci, taci, taci, taci, taci!
CORBU: Iaca tac… dar fă cum zic eu… că citesc răvașul… și, zău, îți fac rușinea.
ISPRAVNICUL (în parte): Ghidi, hoț bătrîn.
CORBU: Hai mai iute, că n-am vreme…
ISPRAVNICUL (se apropie de Leonaș câutînd cu frică la răvașul cu care Corbu îl amenința din urmă): Leonaș, toate au fost o șagă…
CORBU (încet ispravnicului): Prea bine… zi după mine: Eu te iubesc…
ISPRAVNICUL (în parte): Ghiuju dracului! (Lui Leonaș:) Eu te iubesc…
CORBU: Te cinstesc…
ISPRAVNICUL: Te cinstesc…
CORBU: Și te logodesc cu nepoata mea, Anica.
ISPRAVNICUL (furios): Și te logodesc cu nepoata mea Anica. (În parte.) Ei! las, Pepeleo, că mi-i cădea tu la mînă.
CORBU (sărind de bucurie): Ura! Crai-nou să trăiască, că mi-o făcut pe gîndul meu.
DOCHIȚA: Și mie mi-o adus pe Bujor.
ANICA: Și mie mi-o împlinit dorul.
TOȚI: Crai-nou să trăiască!… Să trăiască Crai-nou!
COR FINAL
Crai-nou! Crai-ncu! Crai-nou!
La noi bine-ai venit;
Crai-nou! Crai-nou! Crai-nou!
Fă-mi dorul înplinit.
(Cortina cade.)
Cei dinainte, UN JANDARM (viind călare și aducînd un plic)
JANDARMUL: Ispravnicu… unde-i domnu ispravnic?
ISPRAVNICUL (ascuns după jandarmi): Ce este? Cine mă cheamă?
JANDARMUL: Un plic de la isprăvnicie… d-nu samiș mi-o spus că-i foarte grabnic.
ISPRAVNICUL: Grabnic? Adă-l încoace. (Ie plicul.) încunjurați-l din toate părțile pe hoțul ista și nu-l lăsați să scape. (Deschide plicul.) Grabnic!…. nu cumva mă dau afară din isprăvnicie?… Bată-l cucu de samiș că subțire mai scrie… Unde mi-s ochelarii?… iaca poznă, că i-am. prăpădit în codru cînd fugeam… și acum n-am cum citi… (Tare.) Cine știe carte din voi?
CORBU: Eu, cucoane, am fost demult dascal la biserică…
ISPRAVNICUL: Na, de citește iute… (Îi dă plicul.. Cătră jandarmi, arătînd pe Leonaș.) Țineți-l tot la ochi să nu fugă… Zi mai degrabă.
CORBU: Iaca zic… (Slovenind:) „Cacu îs… tfertu, rîță… ă… cătră… cfertu… i… nas… cinstitul…”
ISPRAVNICUL: Și celelalte… spune-nainte.
CORBU (citind): „Mă grăbesc a te înștiința că tălharu care o furat cei 40 000 lei din lada sămișiei s-o găsit, precum și banii, însă cu părere de rău îți vestesc că furul este tocmai fiul d-tale cel de suflet….”
ISPRAVNICUL: Ce?
CORBU: Elei!
ISPRAVNICUL (voind să ia răvașul): Minciuni… minciuni de-a samișului.
CORBU (țiind răvașul): Mai știi poznă?… De-or afla-o la Ieși, cucoane, te poți șterge pe gură despre isprăvnicie.
ISPRAVNICUL (căzînd pre un scaun): Valeu! că iar mă prăbușesc.
TOȚI
Ce este? Ce este?
Ce groaznică veste?
ANICA
(alergînd lingă moșul ei)
Ce ai? ce te doare?
LEONAȘ
(asemene)
L-a lovit dambla.
ISPRAVNICUL
(trezindu-se)
Pei, nerușinato!… Feuge, satana!
CORBU
Dați-vă-ntr-o parte că-i sînt popa eu.
(Arătînd scrisoarea.)
Am capcana-n mînă; de-acum îi al meu,
(Se apropie de ispravnic și cîntă încet:)
Ispravnice dragă,
Nu-i lucru de șagă,
Acum eu știu tot.
Și c-o vorbă pot
Să-ți vîr șepte draci.
ISPRAVNICUL
(rugîndu-se)
Taci, taci, taci, taci, taci!
CORBU
Bine! acu-ndată
Pe holtei și fată
Să mi-i logodești…
Ce zici? nu voiești?
Ascultați … (Deschide scrisoarea.)
ISPRAVNICUL
(spăriat)
Ce faci?
Taci, taci, taci, taci, taci!
CORBU: Iaca tac… dar fă cum zic eu… că citesc răvașul… și, zău, îți fac rușinea.
ISPRAVNICUL (în parte): Ghidi, hoț bătrîn.
CORBU: Hai mai iute, că n-am vreme…
ISPRAVNICUL (se apropie de Leonaș câutînd cu frică la răvașul cu care Corbu îl amenința din urmă): Leonaș, toate au fost o șagă…
CORBU (încet ispravnicului): Prea bine… zi după mine: Eu te iubesc…
ISPRAVNICUL (în parte): Ghiuju dracului! (Lui Leonaș:) Eu te iubesc…
CORBU: Te cinstesc…
ISPRAVNICUL: Te cinstesc…
CORBU: Și te logodesc cu nepoata mea, Anica.
ISPRAVNICUL (furios): Și te logodesc cu nepoata mea Anica. (În parte.) Ei! las, Pepeleo, că mi-i cădea tu la mînă.
CORBU (sărind de bucurie): Ura! Crai-nou să trăiască, că mi-o făcut pe gîndul meu.
DOCHIȚA: Și mie mi-o adus pe Bujor.
ANICA: Și mie mi-o împlinit dorul.
TOȚI: Crai-nou să trăiască!… Să trăiască Crai-nou!
COR FINAL
Crai-nou! Crai-ncu! Crai-nou!
La noi bine-ai venit;
Crai-nou! Crai-nou! Crai-nou!
Fă-mi dorul înplinit.
(Cortina cade.)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu