6. /22 OCTOMBRIE 2023 - POEZIE
GEORGE DEMETRU PAN, poet, prozator și traducător
Biografie
DEMETRU PAN George (pseod. lui Gheorghe Dumitru), se naste la 21 oct. 1911, Piatra Neamt - moare in 22 oct. 1972, Bucuresti.
Poet, prozator si traducator.
Fiul lui Vasile Dumitru, plutas, si al Ecaterinei (n. ?). Liceul „Petru Rares" din Piatra Neamt, intrerupt dupa doi ani din cauza unei maladii si abandonat.
Debuteaza in revista Petrodava din Piatra Neamt (1932).
Redactor la Frontul plugarilor. Functioneaza multa vreme ca bibliotecar. Colaboreaza la Cuvintul liber. Asa, Azi, Santier, Lumea romaneasca etc. Pina sa se decida a fi in primul rind poet, Pan George Demetru a scris teatru {ingerul clin butoi, 1947; Mos Ion Roata, 1948), povestiri (Ion poarta pacea-n desaga, 1947; Mos Simion da binete tractoarelor, 1948; Ce surubarea Manolache, 1948; Bate vint de primavara, 1949; Ca sa traiasca padurea, 1949; Ciotul, 1950 etc), a cules folclor nou (Plugarii ctnta Republica Populara, 1948) si a tradus din Jorge Amado, Pablo Ne-ruda, M. Bedel, Lytton Strachery, Upton Sinclair s.a. Autor al unei poezii umanitariste (Umanitas, 1962; Iubirea iubirilor, 1964; Dincolo de mine insumi, 1967; Gingasul Ariei, 1968; Ultima Thule, 1970), Pan George Demetru a evoluat spre o poezie cerebrala, impinsa adesea pina la ermetism (Ultima Thule, 1970).
Colaborind la reviste de stinga ale perioadei interbelice cu versuri umanitariste si protestatare, de condamnare a asupririi sociale, a revizionismului si pericolului fascist, lui Pan George Demetru nu i-a fost greu sa se inscrie dupa 1944 printre „tobosarii timpurilor noi". Citeva povestiri ocazionale (Ion poarta pacea-n desaga, 1947; Mos Simion da binete tractoarelor, 1948; Ce surubarea Manolache, 1948; Bate vint de primavara, 1949) si piese de teatru fara valoare, scrise pentru uzul brigazilor artistice (ingerul din butoi, 1947; Mos Ion Roata, 1948), surprind schimbarile sociale si politice ale tarii si reflecta fidel teze din ideologia vremii.
Aceeasi aderare la schimbarile timpului o evidentiaza si ampla culegere retrospectiva Umanitas (1962), elogios prefatata de Paul Georgescu, si Iubirea iubirilor (1964), volum inchinat amintirii lui Al. Sahia. Poezia este polarizata in jurul ideilor de om, patrie si partid, carora li se subsumeaza toate celelalte simboluri. O schimbare neasteptata a registrului liric se produce o data cu volumul Dincolo de mine insumi (1967), in care starile poetice se diversifica, iar expresia se decanteaza. Poetul este cuprins de neliniste si incertitudini, de teama si obsesii, care se vor potenta in Gingasul Ariei (1968). Desi se mai pastreaza ecouri ale vechilor teme (devotamentul fata de cauza omului, pledoaria pentru pace), tonul devine reflexiv si grav, grefat adesea pe sugestii livresti si mitologice, reflexe ale intelectualului pasionat de lectura. Dar treapta cea mai originala a poeziei lui Pan George Demetru o da Ultima Thule (1970), conturare a unui univers boreal, care devine spatiul spiritualizat, tarimul transcendent echivalind cu Mecca ma-cedonskiana. Pentru realizarea atmosferei nordice, poetul foloseste o recuzita adecvata (ghetari, reni, banchize, ger, viscol), un limbaj bizar si exotic (empuza, nidare, umiacele, floe, silu-rian) sau nume proprii stranii (Frigga, Gimli, Hofwarfnir, Iotunheim, Akka de la Kabnakaj-se), insasi versificatia bazindu-se citeodata pe unele silnicii ale limbii.
Noua Uvedenrode nu ajunge insa la tensiunea poeziei barbiene, asemanarea impunindu- se mai mult sub aspect exterior. Daca poezia din primele volume esueaza adesea in prozaism si discursivitate, versurile sint pindite acum de ermetism si manierism. Opera lirica a lui Pan George Demetru oscileaza astfel intre tendinte poetice diametral opuse.
Poet, prozator si traducator.
Fiul lui Vasile Dumitru, plutas, si al Ecaterinei (n. ?). Liceul „Petru Rares" din Piatra Neamt, intrerupt dupa doi ani din cauza unei maladii si abandonat.
Debuteaza in revista Petrodava din Piatra Neamt (1932).
Redactor la Frontul plugarilor. Functioneaza multa vreme ca bibliotecar. Colaboreaza la Cuvintul liber. Asa, Azi, Santier, Lumea romaneasca etc. Pina sa se decida a fi in primul rind poet, Pan George Demetru a scris teatru {ingerul clin butoi, 1947; Mos Ion Roata, 1948), povestiri (Ion poarta pacea-n desaga, 1947; Mos Simion da binete tractoarelor, 1948; Ce surubarea Manolache, 1948; Bate vint de primavara, 1949; Ca sa traiasca padurea, 1949; Ciotul, 1950 etc), a cules folclor nou (Plugarii ctnta Republica Populara, 1948) si a tradus din Jorge Amado, Pablo Ne-ruda, M. Bedel, Lytton Strachery, Upton Sinclair s.a. Autor al unei poezii umanitariste (Umanitas, 1962; Iubirea iubirilor, 1964; Dincolo de mine insumi, 1967; Gingasul Ariei, 1968; Ultima Thule, 1970), Pan George Demetru a evoluat spre o poezie cerebrala, impinsa adesea pina la ermetism (Ultima Thule, 1970).
Colaborind la reviste de stinga ale perioadei interbelice cu versuri umanitariste si protestatare, de condamnare a asupririi sociale, a revizionismului si pericolului fascist, lui Pan George Demetru nu i-a fost greu sa se inscrie dupa 1944 printre „tobosarii timpurilor noi". Citeva povestiri ocazionale (Ion poarta pacea-n desaga, 1947; Mos Simion da binete tractoarelor, 1948; Ce surubarea Manolache, 1948; Bate vint de primavara, 1949) si piese de teatru fara valoare, scrise pentru uzul brigazilor artistice (ingerul din butoi, 1947; Mos Ion Roata, 1948), surprind schimbarile sociale si politice ale tarii si reflecta fidel teze din ideologia vremii.
Aceeasi aderare la schimbarile timpului o evidentiaza si ampla culegere retrospectiva Umanitas (1962), elogios prefatata de Paul Georgescu, si Iubirea iubirilor (1964), volum inchinat amintirii lui Al. Sahia. Poezia este polarizata in jurul ideilor de om, patrie si partid, carora li se subsumeaza toate celelalte simboluri. O schimbare neasteptata a registrului liric se produce o data cu volumul Dincolo de mine insumi (1967), in care starile poetice se diversifica, iar expresia se decanteaza. Poetul este cuprins de neliniste si incertitudini, de teama si obsesii, care se vor potenta in Gingasul Ariei (1968). Desi se mai pastreaza ecouri ale vechilor teme (devotamentul fata de cauza omului, pledoaria pentru pace), tonul devine reflexiv si grav, grefat adesea pe sugestii livresti si mitologice, reflexe ale intelectualului pasionat de lectura. Dar treapta cea mai originala a poeziei lui Pan George Demetru o da Ultima Thule (1970), conturare a unui univers boreal, care devine spatiul spiritualizat, tarimul transcendent echivalind cu Mecca ma-cedonskiana. Pentru realizarea atmosferei nordice, poetul foloseste o recuzita adecvata (ghetari, reni, banchize, ger, viscol), un limbaj bizar si exotic (empuza, nidare, umiacele, floe, silu-rian) sau nume proprii stranii (Frigga, Gimli, Hofwarfnir, Iotunheim, Akka de la Kabnakaj-se), insasi versificatia bazindu-se citeodata pe unele silnicii ale limbii.
Noua Uvedenrode nu ajunge insa la tensiunea poeziei barbiene, asemanarea impunindu- se mai mult sub aspect exterior. Daca poezia din primele volume esueaza adesea in prozaism si discursivitate, versurile sint pindite acum de ermetism si manierism. Opera lirica a lui Pan George Demetru oscileaza astfel intre tendinte poetice diametral opuse.
OPERA: ingerul din butoi, comedie intr-un act, Bucuresti, 1947; Ion poarta pacea-n desaga. Povestire, Bucuresti, 1947; MosSimion dabine[etractoarelor. Povestire, Bucuresti, 1948; Ce surubarea Manolache. Povestire, Bucuresti, 1948; Mos Ion Roata. Reconstituire istorica intr-un act, inspirata dupa I. Creanga, Bucuresti, 1948; Bate vint de primavara. Povestire, Bucuresti, 1949; Ca sa traiasca padurea, povestire, Bucuresti, 1949; Ciotul, povestire. Bucuresti, 1950; Umanitas. Poezii si poeme, cuvint inainte de P. Georgescu. Bucuresti, l%2; Iubirea iubirilor. Poezii si poeme, Bucuresti, 1964; Dincolo de mine insumi. Poeme, Bucuresti. 1967; Gingasul Ariei. Poezii si poeme. Bucuresti, 1968; Ultima Thule. Poeme, Bucuresti, . Traduceri: A. Ph. D' Ennery, Cele doua orfeline, prelucrare. Bucuresti, 1943; L. Strachery, Elisabeth si Essex, Bucuresti, 1942; M. Bedel, Logodnica norvegiana. Bucuresti, 1943; U. Sinclair, Mocirla (Abatoarele din Chicago), Bucuresti, 1945; J. Ama-do. Pamint fara lege, Bucuresti, 1948 (ed. II, 1949); idem. Prima zi de greva. Bucuresti, 1949; Charlotte Bronte, Mascarada, Bucuresti, 1949; P. Neruda, Sa se trezeasca padurarul. Bucuresti, 1949; Osman schiopul si alte povestiri ale scriitorilor turci, in colab. cu Ala Petrescu, Bucuresti, 1956; Ed. Wal-lace. Gentlemanul, Bucuresti, f.a.; idem, Misterul trenului de aur, Bucuresti, f.a. |
REFERINTE CRITICE: D. Micu, in Contemporanul, nr. 27, 1963; Perpessicius, Alte mentiuni. II: A. Sasu, in Tribuna, nr. 39, 1970; C. Baitazar, in Viata Romaneasca, nr. 3, 1971; Al. Raicu, in Romania literara, nr. 4, 1972; *** in Contemporanul, nr.44, 1972. |
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu