7. /16 OCTOMBRIE 2023 - POEZIE
| Alexandru Claudian | |
 | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut |  Cernavodă, Constanța, România |
| Decedat | (64 de ani) Aiud, Regiunea Cluj, România |
| Cetățenie |  România |
| Ocupație | istoric literar[*] sociolog[*] istoric poet filozof |
| Limbi vorbite | limba română |
| Activitate | |
| Partid politic | Partidul Social Democrat Român |
| Studii | Universitatea din București Colegiul Național Mihai Viteazul din București |
| Patronaj | Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași Universitatea din București |
Modifică date / text  | |
Alexandru Claudian (uneori și Al. Claudian; n. , Cernavodă, Constanța, România – d. , Aiud, Regiunea Cluj, România) a fost un sociolog român cu o activitate prodigioasă în domeniul sociologiei, în special în domeniul sociologiei cunoașterii și în domeniul sociologiei culturii.
Biografie[modificare | modificare sursă]
Viața timpurie[modificare | modificare sursă]
Născut în Cernavodă, Alexandru i-a avut ca părinți pe Floru Claudian, un general din Armata Română care provenea dintr-o familie muncitoare, și soția sa Eufimia (născută Cernătescu), ai cărei strămoși erau un boier și participanți la Revoluția Valahă din 1848. [1] Unchiul lui Eufimia, Petru Cernătescu, a fost un proprietar de terenuri academic și bine făcut. [2] Fratele lui Alexandru Ion s-a antrenat ca medic, iar ulterior și-a câștigat reputația de nutriționist și istoric alimentar. "Alimentația română de altădată: Mihai Viteazul, poreclit 'Mălai-Vodă'"], în Historia ,
Familia s-a mutat în toată țara, în timp ce generalul Claudian a fost repartizat la diverse posturi. Alexandru a fost înscris la licee din Caracal, Buzău, iar, în sfârșit, în capitala București, inițial înmatriculat la Mihai Viteazul.
Activitate didactică[modificare | modificare sursă]
Alexandru Claudian a fost profesor la Catedra de Sociologie a Facultății de Litere și Filosofie la Universitatea Iași. Un antifascist, Claudian s-a înscris în Partidul Social Democrat Român (1927–48) | Partidul Social Democrat Român] în timpul interbelicului, apropiindu-se de centrul [anti-comunist]] până la sfârșitul anului Anii 1940, și a devenit principalul teoretician al acestei facțiuni. Alexandru Claudian a condamnat marxismul și totalitarismul iar astfel a devenit un dușman al regimul comunist, care l-a întemnițat câțiva ani și l-a ținut sub supraveghere până la moartea sa.
Opera lui Claudian în [[sociologia culturii] și în istoria ideilor a lucrat la asumarea determinismului social, discutând declanșatorii sociali din spatele platonismului sau pozitivismului. Contribuția sa a fost bine primită de comunitatea științifică, dar forma sa de izolare a altor școli sociologice și discreția generală a condus la trecerea sa în uitare relativă. Deconectată de urmărirea savantă, poezia lui Claudian este în general de un fel de introspectivă, liricând nostalgia scriitorului.
Lucrări relevante[modificare | modificare sursă]
- 1935 — Alexandru Claudian, Cercetări filosofice și sociologice, Iași
- 1936 — Alexandru Claudian, Colectivismul în filosofia lui Platon, Iași
- 1936 — Alexandru Claudian, Originea socială a filosofiei lui Auguste Comte, București
- 1940 — Alexandru Claudian, Cunoaștere și suflet, Iași, 1940.
La aproape 150 de ani de cind au fost scrise cartile lui Oscar Wilde, multe din lucrarile lui au fost transpuse pe pelicula. Dintre ecranizarile cele mai cunoscute si mai populare sunt: ,,Portretul lui Dorian Gray" ,,,Strigoiul din Canterville" (,,The Canterville Ghost" in 1996 ) , ,,Printul fericit" (ecranizat in 1999) si ,,Sotul ideal" (in 1999) .
Alte ecranizari de succes dupa cartile lui Oscar Wilde au fost: ,,The Selfish Giant", ,,Salome" si ,,The Importance of Being Earnest"; mai mult de o suta de alte ecranizari dupa cartile lui au fost deja realizate si altele noi vor apare in anii urmatori. Povesti pentru copii au fost ecranizate in 1995 sub titlul "Happily Ever After: Fairy Tales for Every Child."
Oscar Wilde a fost educat la Scoala Regala Portora, iar apoi la Trinity College in Dublin. A castigat la Trinity College o bursa de studii la Magdalene College in Oxford (intre 1874 si 1878)-- cea mai veche universitate si una din universitatile de varf, de prima mana, din regatul Marii Britanii. A studiat clasicii si filozofii greci, precum si cultura elenistica pe care a admirat-o. A fost excelent la studii, dar si un rebel intelectual si cu comportari si costumatie considerate excentrice.
In timp ce era la Magdalene College in Oxford i s-a acordat in 1878 premiul Newdigate pentru poemul sau intitulat ,,Ravenna". Dupa ce a graduat in Oxford, s-a mutat in 1879 in cartierul elegant, ,,poche", Chelsea din Londra unde si-a stabilit cariera sa literara. In 1881 a publicat prima lui colectie de poezii sub titlul de ,,Poeme".
El a intilnit in Londra pe Constance Lloyd, fiica unui domn bogat, Horace Llyod, sfatuitor, sau cancelar al reginei Marii Britanii (Queen's Counsel), cu care s-a casatorit la Paddington, in Londra, pe 29 Mai 1884, dupa o curte foarte scurta dupa canoanele vremilor. Cele 250 de lire sterline primite de sotia lui de la tatal ei le-au permis sa traiasca in lux. In urmatorii doi ani a avut doi baieti Cyril si Vyvyan la un interval de un an unul de celalt. Apoi, in 1888, a publicat ,,Printul fericit si alte povesti" (,,The Happy Prince and Other Tales"). In Londra a devenit una din primele celebritati, fiind renumit pentru ca deja isi cucerise o faima nemuritoare.
Capabil de o critica ascutita, si acuzat de ,,indecenta crasa" sub Sectiunea 11 a actului de lege criminala din 1885 si a fost condamnat dupa judeacta la doi ani de munca silnica. Dupa eliberarea lui din inchisoare s-a imbarcat imediat pe un vapor si s-a dus in Franta, la Dieppe, si n-a mai revenit nici-odata in Irlanda sau in Imperiul Britanic. Dupa inchiderea sotului, Constance si-a luat numele de Holland, pe care l-a dat celor doi fii ai lor. Ea a decedat in 1898 in Italia. Marchizul de Queensberry i-a devenit din prieten un inamic infocat si au intervenit o serie de certuri intre cei doi-- cauzate de marchiz-- care au dus pina la abuzuri fizice.
In lumea literara, Oscar Wilde a fost insa recunoscut cel mai mult pentru piesele lui de teatru; prima lui piesa de teatru ,,Lady Windermere's Fan", a fost jucata pentru prima data in Februarie 1892. Apoi a produs o serie de comedii foarte populare si de succes cum ar fi : ,,O femeie fara importanta" ( A Woman of No Importance"),in 1893 si ,,Sotul ideal" (,,The Ideal Husband") .
Orientarea lui sexuala a fost cel putin ciudata, iar el s-a clasificat ca fiind ,,Socratic"-- un eufemism pentru obiceiurile sale sexuale, ,,grecesti din antichitate", care-s interzise de religiile crestine si de lege in mai multe tari. Marchiza de Queensberry l-a punctat intr-o invitatie faimoasa in care-l califica de sodomist, iar el a acuzat-o la judecata de defaimare criminala de caracter, insa marchiza a fost eliberata. Mai apoi s-au incurcat lucrurile fiind acuzat in presa de aventurile lui sexuale ciudate si a fost adus la judecata cu martori ai acuzarii, urmata de o isterie si in public si in presa. Povestirea ,,Portretul lui Dorian Gray" a fost apoi aspru criticata dar autorul si-a aparat scrierea cu incredere in priceperea sa de scriitor si umorul sau caracteristic. Autorul scrie despre el insusi:
,,As face orice sa-mi reiau tineretea, cu exceptia exercitiilor fizice, a ma scula din pat devreme si a deveni respectabil." (In original, in limba engleza: ,,To get back my youth I would do anything in the world, except take exercise, get up early or be respectable.")
In Franta, Oscar Wilde si-a continuat activitatea literara mai ales scriind piese de teatru comice care au fost de succes la public.
Viata lui a fost turbulenta si volatila; nu a dus nici-odata lipsa de incidente. Asa cum a zis cel mai bun biograf al lui Oscar Wilde: ,, Alaturi de Blake si Nietzche el a propus ca binele si raul nu sunt ceeace par, iar etichetele morale n-au cum sa exprime complexitatea reala a comportarilor." Scrierile lui Wilde reflecta modul sau paradoxal si unic de a vedea viata, sugerand ca lucrurile nu stau totdeauna asa cum par sa fie.
Oscar Wilde a incetat din viata la Paris pe 30 Noiembrie 1900 la varsta de 46 de ani.
Grăbeşte palida, învinsa lună
Spre negrul ei abis, mai înainte
De orice cântec de privighetori, -
În faţa ta frumoaso, n-am cuvinte;
Tac dulci cântări şi mi s-aştern palori.
Pe aripi aprigi vântul dă năvală
Şi frânge trestii mari când le sărută,
Fiind chiar flautele lui de cânt, -
Furtuna pasiunilor m-a frânt:
Iubind prea mult, iubirea mea stă mută.
De ce eu tac, iar lira-i nestrunită?
Ne-om despărţi... Plecând, te vei abate
Spre alte buze dulci, spre alte zări:
Eu voi chema nedate sărutări,
Şi cântece rămase necântate.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu