6. /16 OCTOMBRIE 2023 - TEATRU/FILM
MIHAIL SORBUL
| Mihail Sorbul | |
 | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut |  Botoșani, România |
| Decedat | (81 de ani) București, România |
| Cetățenie | .svg){kind=small} România |
| Ocupație | scriitor |
| Activitate | |
| Limbi | limba română |
| Specie literară | teatru |
Modifică date / text  | |
Mihail Sorbul (pseudonimul lui Mihail Smolski, n. , Botoșani, România – d. , București, România)[1] a fost un autor dramatic și romancier român din perioada interbelică. A fost elev la clasa prof. C. Nottara. A lucrat ca secretar de redacție la Convorbiri critice. Inspector la Inspectoratul Propagandei Teatrale în Banat 1924.
OPERĂ[MODIFICARE | MODIFICARE SURSĂ]
Împreună cu Liviu Rebreanu a editat revista Scena (1906). S-a impus cu piesele:
- Patima roșie - comedie tragică în 3 acte
- Dezertorul - comedie tragică în 3 acte
- Letopisețul - dramă istorică
- Eroii săi sunt băieți de bani gata din high-life-ul bucureștean, fără griji materiale, este o lume preocupată de aventuri amoroase, jocul de cărți și petrecerile cu șampanie.
- Criticii compară piesa Patima roșie cu piesele scrise de Ibsen și Gorki.
Piese de teatru[modificare | modificare sursă]
- Eroi noștri (1906)
- Letopiseți (1914)
- Patima roșie (1916)
- Dezertorul (1917)
- Prăpastia (1920)
- Praznicul calicilor
- A doua tinerețe (1922)
- Baronul
- Răzbunarea (1918)
- Coriolan Secundus
ROMANE[MODIFICARE | MODIFICARE SURSĂ]
- Adevărul și numai adevărul
- O iubești?
- Mângâierile panterei
Dezertorul - Mihail Sorbul
Mihail Sorbul - Patima Rosie (1965)
"A doua tinerețe" de Mihail Sorbul [Teatru radiofonic] (1991)
| Veronica Lazăr | |
 | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născută | 16 octombrie 1938 București, România |
| Decedată | (75 de ani) Roma, Italia |
| Căsătorită cu | Adolfo Celi (1966-1986) (moartea sa) 2 copii |
| Copii | Leonardo Celi[*] |
| Naționalitate | română |
| Cetățenie |  Italia.svg){kind=small} Regatul Italiei |
| Ocupație | actriță actriță de teatru[*] actriță de film |
| Activitate | |
| Alte nume | Lazăr |
| Ani de activitate | 1972-2014 |
| Prezență online | |
| Internet Movie Database | |
| Modifică date / text | |
Veronica Lazăr (n. , București, România – d. ,[1][2] Roma, Italia)[3] a fost o actriță italiană de origine română.
VIAȚĂ ȘI CARIERĂ[MODIFICARE | MODIFICARE SURSĂ]
A debutat în filmul lui Bernardo Bertolucci, Ultimul tango la Paris (1973), apărând apoi în filme ca Luna (1979), Cerul ocrotitor (1990) sau Besieged (1998).[4] Lazăr este probabil cel mai cunoscută pentru rolul demonicei Mater Tenebrarum din filmul lui Dario Argento, Inferno (1980).[4] Lazăr a mai jucat în alte filme: La Sindrome di Stendhal (1996, regia Argento), Identificazione di una donna (1982, regia Michelangelo Antonioni) sau E tu vivrai nel terrore - L'aldil (1981, regia Lucio Fulci).[4]
S-a căsătorit cu actorul italian Adolfo Celi în 1966 cu care are doi copii: regizorul Leonardo Celi și actrița Alessandra Celi.[4] Ultimul său rol a fost în filmul lui Bertolucci, Eu și tu (2012).[4]
FILMOGRAFIE (SELECȚIE)[MODIFICARE | MODIFICARE SURSĂ]
- Ultimo tango a Parigi (Ultimul tango la Paris) (1972)
- Le affinità elettive (1979), film TV
- La luna, regia Bernardo Bertolucci (1979)
- Inferno, regia Dario Argento (1980)
- Giacinta (1980), miniserial TV
- ...E tu vivrai nel terrore! L'aldilà (Seven Doors of Death) (1981)
- Les ailes de la colombe (1981)
- Identificazione di una donna (1982)
- Un caso d'incoscienza (1984), film TV
- Io e mia sorella (Eu și sora mea,1987)
- Berlin-Jerusalem (Berlin-Ierusalim) (1989)
- Il sole buio, regia Damiano Damiani (1990)
- Il tè nel deserto (Cerul ocrotitor ) (1990)
- Verso sera (1991)
- La bionda (1992)
- Al di là delle nuvole (Dincolo de nori, 1995)
- La sindrome di Stendhal (1996)
- Storia di Chiara (Herzen im Sturm) (1996), film TV
- L'assedio (Besieged) (1998)
- Il manoscritto del principe (2000)
- L'impero (Imperiul , 2000), miniserial TV
- Ginostra (2002)
- 6 passi nel giallo - Gemelle, regia Roy Bava (2012)
- Io e te, regia Bernardo Bertolucci (Eu și tu, 2012)
| Constantin Radovici | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | Tecuci, Tecuci, România |
| Decedat | (39 de ani) București, România |
| Cetățenie |  România |
| Ocupație | actor |
| Prezență online | |
| Modifică date / text | |
Constantin Radovici (n. , Tecuci, Tecuci, România – d. , București, România) a fost un actor și regizor român.
A jucat la Teatrele Naționale din Craiova și București, în companiile “Davilla” și “Marioara Voiculescu”, la Schauspielhaus (Berlin) și în numeroasele sale formațiuni proprii. Printre rolurile sale se numără: Dragomir (“Năpasta” de Caragiale), Primarul (“Un dușman al poporului” de Ibsen), Samson (“Samsom” de Bernstein), Actorul (“Azilul de noapte” de Gorki) și Kean (“Kean” de Dumas).[1]
FILMOGRAFIE (REGIZOR ȘI ACTOR)[MODIFICARE | MODIFICARE SURSĂ]
- Bastard (1913)
- Detectivul (1913)
- Dragoste de marinar (1913)
- Spionul (1913)
- Urgia cerească (1913)
- Viorica (1913)
| Constantin I. Nottara | |
 | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | București, Principatele Unite ale Moldovei și Țării Românești |
| Decedat | (76 de ani) București, România |
| Copii | Constantin C. Nottara |
| Cetățenie | România |
| Ocupație | actor de teatru[*] |
| Activitate | |
| Roluri importante | Don Salluste, Ștefan cel Mare, Oedip, Lear, Hamlet, Horațiu etc. |
| Modifică date / text | |
Constantin I. Nottara (n. , București, Principatele Unite ale Moldovei și Țării Românești – d. , București, România) a fost un actor român, una dintre personalitățile cele mai de seamă ale teatrului românesc, tatăl compozitorului Constantin C. Nottara.
BIOGRAFIE ARTISTICĂ[MODIFICARE | MODIFICARE SURSĂ]
.jpg)
A fost elevul lui Ștefan Vellescu. În 1877, Nottara a început să joace pe scena Teatrului Național. Unul dintre pionierii școlii realiste de interpretare scenică, a aderat un timp la stilul romantic de joc, sub influența cerințelor vremii și sub îndrumarea lui Mihail Pascaly. A studiat la Conservatorul de Arta Dramatică și Lirică din București și la Teatrul Odeon din Paris, preluând la întoarcere la numai 24 de ani majoritatea rolurilor principale ale Naționalului.
Nottara s-a afirmat în roluri ca Shylock, Hamlet și Lear din teatrul shakespearean, Oedip din Oedip rege de Sofocle, Don Salluste din Ruy Blas de Hugo, bătrânul medic din Medicul în dilemă de Shaw, Ștefan Tipătescu din O scrisoare pierdută și Ion din Năpasta de Ion Luca Caragiale, Vlaicu din Vlaicu Vodă de Alexandru Davila, Ștefan cel Mare din Apus de Soare și Tudose din Hagi-Tudose de Delavrancea etc. În 60 de ani de scenă a jucat în aproximativ 700 de roluri de compoziție.
Contactul cu dramaturgia originală, îndrumarea lui Caragiale și colaborarea cu actori de orientare net realistă ca Aristizza Romanescu și Grigore Manolescu, l-au readus la vechea sa orientare realistă. Jocul lui Nottara profund emoționant, pus în valoare de un glas modulat caracteristic, și expresiv prin frazare, se întemeia pe construirea gândită și precisă a rolului, astfel încât nimic din interpretare să nu rămână nejustificat.
Nottara a avut o intensă activitate și ca director de scenă și profesor la Conservatorul dramatic din București. Printre elevii săi se numără actori de renume: Tony Bulandra, Velimir Maximilian, Ion Manolescu, Maria Ventura, Maria Filotti etc.
A locuit pe str. Câmpineanu, fostă Regală, în apropierea Teatrului Național bombardat în cel de-al Doilea Război Mondial și pe actualul Bulevard Dacia la nr. 105, unde s-a aflat până de curând casa memorială.
GALERIE DE IMAGINI[MODIFICARE | MODIFICARE SURSĂ]
BIBLIOGRAFIE[MODIFICARE | MODIFICARE SURSĂ]
- Livescu, I., 30 de ani de teatru, Editura Rampa, București, 1925
- Pruteanu, A., Amintiri din teatru, Viața Românească, Iași, 1925
- Franga, G., Din trecutul teatrului nostru. Actorii-Drama unei lumi, București, 1939
- Sturdza-Buleandru, Lucia, Amintiri, amintiri..., E.S.P.L.A, București, 1955
- Alexandrescu, Sică, Caiete de regie pentru „O noapte furtunosă”, „D-ale carnavalului”, „Conu Leonida”, E.S.P.L.A., București, 1957
- Academia Republicii Populare Române, Dicționar Enciclopedic Român, Editura Politică, București, 1962-1964
- Manolescu, I., Amintiri, Editura Meridiane, București, 1962
- Maximilian, V., Evocări, Editura Meridiane, București, 1962
- Brădățeanu, V., C.I.Nottara, Editura Meridiane, București, 1966
- Nottara, C.I., Amintirile din teatru ale lui..., Editura Adevărul, București
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu