MATERIALE SELECȚIONATE PENTRU 3 MARTIE 2024 - ISTORIE PE ZILE: Evenimente, Nașteri, Decese, Sărbători, RELIGIE ORTODOXĂ, INVITAȚIE LA OPERĂ, OPERETĂ, BALET, MUZICĂ, PE O ARIPĂ DE CÂNT, GÂNDURI PESTE TIMP,
ISTORIE PE ZILE
Ameninţat de războiul civil, guvernul revolutionar rus decide să facă pace cu Germania indiferent de costuri. Moscova a recunoscut independenţa Finlandei, Ţărilor Baltice, Poloniei şi Ucrainei. Dupa două luni de discuţii a fost semnat tratatul pe care Lenin umilit de pierderea atator teritorii ale Imperiului Rus, l-a numit “Tratatul ruşinii”.
Ioan al II-lea | |
Date personale | |
---|---|
Născut | 3 martie 1455 Castelul São Jorge, Portugalia |
Decedat | (40 de ani) Alvor, Algarve |
Înmormântat | Mănăstirea Batalha |
Părinți | Afonso al V-lea al Portugaliei Isabella de Coimbra |
Frați și surori | Joan, Princess of Portugal[*] John, Prince of Portugal[*] |
Căsătorit cu | Eleanor de Viseu |
Copii | Afonso, Prinț al Portugaliei |
Cetățenie | Portugalia |
Religie | Biserica Catolică |
Apartenență nobiliară | |
Familie nobiliară | Casa de Aviz |
Rege al Portugaliei (prima dată) | |
Domnie | 11 noiembrie – 15 noiembrie 1477 |
Predecesor | Afonso V |
Succesor | Afonso V |
Rege al Portugaliei (a doua oară) | |
Domnie | 28 august 1481 – 25 octombrie 1495 |
Încoronare | 31 august 1481 |
Predecesor | Afonso V |
Succesor | Manuel I |
* 1589: S-a nascut Gisbertus Voetius, teolog olandez, profesor de teologie și știinte orientale la Universitatea din Utrecht. A fost unul dintre opozantii filosofiei carteziene si a polemizat cu Descartes.
* 1709: Andreas Sigismund Marggraf (n. 3 martie 1709, Berlin – d. 7 august1782) a fost un chimist german, considerat ca fiind un pionier al chimiei analitice. A izolat în anul 1746 zincul, prin încălzirea mineralului calamină împreună cu carbon.[4] În anul 1747, Marggraf a identificat zahărul în sfeclă și a propus o metodă de extracție a acestuia utilizând alcool
Andreas Sigismund Marggraf | |
Andreas Sigismund Marggraf | |
Date personale | |
---|---|
Născut | [1][2][3][4][5] Berlin, Regatul Prusiei |
Decedat | (73 de ani)[1][2][3][4][5] Berlin, Regatul Prusiei |
Cetățenie | Germania |
Ocupație | chimist farmacist[*] entomolog[*] |
Activitate | |
Alma mater | Universitatea din Strasbourg |
* 1845: Georg Ferdinand Ludwig Philipp Cantor (/ˈkæntɔr/ kan-tor; pronunțat în germană /ˈɡeɔʁk ˈfɛʁdinant ˈluːtvɪç ˈfɪlɪp ˈkantɔʁ/; n. 19 februarie/,[1] Sankt Petersburg, Imperiul Rus[2][3] – d. ,[4][1][5][6][7] Halle (Saale), Imperiul German[2][9]) a fost un matematician german. El a creat teoria mulțimilor, care a devenit o teorie fundamentală a matematicii. Cantor a stabilit importanța corespondențelor unu-la-unu între membrii a două mulțimi, a definit mulțimile infinite și pe cele bine ordonate, și a demonstrat că numerele reale sunt mult mai numeroase decât numere naturale. De fapt, metoda de demonstrație a acestei teoreme elaborate de Cantor implică existența unui „infinit de infinituri”. El a definit numerele cardinale și ordinale și aritmetica lor. Opera lui Cantor este de mare interes filosofic, fapt de care el era conștient.[10]
După spitalizarea din 1884, nu există nicio înregistrare că ar mai fi fost în vreun sanatoriu până în 1899.[30] Curând după acea a doua spitalizare, fiul cel mai mic al lui Cantor, Rudolph, a murit subit (în timp ce Cantor ținea o prelegere despre opiniile sale cu privire la teoria baconiană(d) și William Shakespeare), și această tragedie l-a făcut pe Cantor să-și piardă în mare măsură pasiunea pentru matematică.[31] Cantor a fost din nou internat în 1903. Un an mai târziu, a fost indignat și agitat de o lucrare prezentată de către Gyula Kőnig(d) la cel de al Treilea Congres Internațional al Matematicienilor(d). Lucrarea încerca să demonstreze că principiile de bază ale teoriei mulțimilor transfinite sunt false. Deoarece articolul a fost citit în fața fiicelor și colegilor săi, Cantor s-a considerat umilit în public.[32] Deși Ernst Zermelo a demonstrat mai puțin de o zi mai târziu că demonstrația lui König era greșită, Cantor a rămas agitat, și pentru o clipă s-a îndoit de Dumnezeu.[33]Cantor a suferit de depresie cronică tot restul vieții sale, motiv pentru care a fost scutit de predare în mai multe rânduri și internat în mod repetat în diverse sanatorii. Evenimentele din 1904 au precedat o serie de spitalizări, la intervale de doi sau trei ani.[34] Totuși, nu a abandonat complet matematica, ținând prelegeri despre paradoxurile teoriei mulțimilor (paradoxul Burali-Forti(d), paradoxul lui Cantor(d) și paradoxul lui Russell) la o ședință a Deutsche Mathematiker–Vereinigung în 1903, și a participat la Congresul Internațional al Matematicienilor de la Heidelberg în 1904.„În fața paradisul său, pe care Cantor ni l-a dezvăluit, ne ținem respirația de mirare; știind, nu-l vom putea părăsi.”
In anul 1873 Bell încearcă să perfecționeze "telegraful harmonic". Aceste experimentări ale lui au folosit mai târziu la înregistrarea sonoră. Construiește "fonoautograful" care înregistrează tonul pe un cilindru înnegrit cu funingine.
Directorul școlii "Clarke School for the Deaf" "Gardiner Greene Hubbard" și "Thomans Sanders" aflând de cercetările "telegrafului harmonic", oferă finanțarea lor. Bell descoperă întâmplător transmiterea tonului, cu toate că nu reușește din nou să-l reproducă. La 14 februarie 1876 i se acordă patentul pentru descrierea fenomenului, cu solicitarea de a trimite un aparat care funcționează. Alexander Graham Bell a experimentat cu aparatul inventat de profesorul german Johann Philipp Reis. Reis a si denumit aparatul inventat "Telephon" și este inventatorul inițial a aparatului de telefon construit în Germania deja în octombrie 1861. Bell a depus pe data de 14 februarie 1876 cererea de patent în America. După patentul acordat greșit lui Bell aparatul lui nu putea sa funcționeze niciodată. Un fapt care a dus la mari controverse.
Acordarea falsă a patentului lui Graham Bell are loc cu câteva ore înaintea lui Elisha Gray. Gray a realizat perfecționarea aparatului construit de profesorul de fizică Reis și a prezentat spre deosebire de Bell un aparat în stare de funcționare. Bell a prezentat și el un aparat în stare de funcționare mult mai târziu după acordarea oficială a patentului, dar acest aparat nu era construit după patentul acordat inițial lui Bell. Aparatul lui Bell construit după patentul depus inițial nu putea să funcționeze. Deci și acordarea patentului și denumirea de inventator al telefonului este greșită. După această realizare (descoperire este un termen fals) Bell ajunge împreună cu Thomas Sanders și Gardiner G. Hubbard proprietarul "Bell Telephone Company"
* 1869: Sir Henry Joseph Wood (n. 3 martie 1869 – d. 19 august 1944) a fost un dirijor englez, cea mai cunoscuta acțiune a lui fiind colaborarea la serile anuale de concerte-promenade din Londra, numite și baluri. El i-a dirijat (pe membrii orchestrei de concerte-promenade) aproape o jumătate de secol.
* 1875: Elena Densușianu-Pușcariu (n. 3 martie 1875, Făgăraș, județul Brașov- d. 1966) a fost un medic oftalmolog, șef al Clinicii de Oftalmologie de la Spitalul „Sfântul Spiridon” din Iași și profesor la Facultatea de Medicină din Iași. Elena Densușianu-Pușcariu a fost prima femeie medic din România, prima femeie profesor universitar în domeniul medical din România și prima femeie profesor de oftalmologie din lume
Elena Densușianu-Pușcariu | |
Date personale | |
---|---|
Născută | 3 martie 1875 Făgăraș, județul Brașov |
Decedată | 1966 Iași |
Căsătorită cu | Emil Pușcariu |
Naționalitate | română |
Ocupație | artistă |
Activitate | |
Domeniu | Oftalmologie |
Instituție | Facultatea de Medicină din Iași |
Cunoscută pentru | Prima femeie medic din România Prima femeie profesor universitar în domeniul medical din România Prima femeie profesor de oftalmologie din lume |
Societăți | Președinte al Societății de Medici și Naturaliști din Iași Membră a Societăților de Oftalmologie din Anglia, Franța și Italia |
Chiar dacă nu era foarte frumos și avea cu 12 ani mai mult decât Maria, Marele Duce oferă avantajul de a fi în linia de succesiune la tronul Rusiei. El avea puține obligații publice la St. Petersburg lucru care îi dădea posibilitatea de a călători în străinătate. Prin căsătorie, prințesa Greciei spera să se poată întoarce regulat în țara natală.
Prințesa Maria | |
Marea Ducesă Maria Georgievna a Rusiei | |
Date personale | |
---|---|
Născută | 3 martie 1876 Atena, Grecia |
Decedată | (64 de ani) Atena, Grecia |
Înmormântată | Tatoi Palace[*] |
Părinți | George I al Greciei Olga Constantinovna a Rusiei |
Frați și surori | Alexandra Georgievna a Greciei Constantin I al Greciei Prințul Andrei al Greciei și Danemarcei Prințul Nicolae al Greciei și Danemarcei Prințul George al Greciei și Danemarcei Prințul Christofor al Greciei și Danemarcei |
Căsătorită cu | Marele Duce George Mihailovici al Rusiei Perikles Ioannidis |
Copii | Prințesa Nina Georgievna Prințesa Xenia Georgievna |
Cetățenie | Imperiul Rus |
Religie | creștinism ortodox[*] |
Ocupație | aristocrat[*] |
Apartenență nobiliară | |
Titluri | ducesă[*] Prințesă |
Familie nobiliară | Casa de Schleswig-Holstein-Sonderburg-Glücksburg Casa Holstein-Gottorp-Romanov |
* 1882 – S-a nascut Ion Mihalache, învățător, om politic, ministru în mai multe guverne si fondator al Partidului Taranesc. Ion Mihalache (n. 3 martie 1882, Topoloveni — d. 6 martie 1963, Râmnicu Sărat, în închisoarea cu regim de exterminare fizică a deținuților politici) învățător, om politic, ministru în mai multe guverne, fondator și președinte al Partidului Țărănesc, vicepreședinte al Partidului Național-Țărănesc.
* 1892: Maturino Blanchet (nume complet: Angelo Maturino Blanchet; n. 3 martie 1892, Gressan[1] – d. 9 noiembrie 1974, Saint-Pierre, Valle d'Aosta) a fost un episcop catolic italian, episcop al Diecezei de Aostadin 1946 până în 1968, precum și episcop titular al Diecezei de Limata din 1968 până în 1974.[2][3]
* 1898: Prințesa Nadejda Petrovna a Rusiei (rusă Надежда Петровна; 3 martie 1898 – 21 aprilie 1988) a fost al treilea copil al Marelui Duce Petru Nicolaevici al Rusiei și a soției acestuia, Prințesa Milica de Muntenegru.
- Prințesa Irina Nikolaievna Orlova (27 martie 1918 – 16 septembrie 1989); s-a căsătorit prima dată la Roma, la 27 martie 1940 (a divorțat în 1946) cu baronul Hans von Waldstatten (1918–1977); a doua oară s-a căsătorit la Haga, la 8 ianuarie 1960 cu Anthony Adam Zylstra (1902–1982) [2]
- Prințesa Xenia Nikolaievna Orlova (27 martie 1921 - 17 august 1963); s-a căsătorit prima dată la Avon, la 27 martie 1940 (a divorțat în 1950) cu Paul-Marcel de Montaignac de Pessotte-Bressolles (n. 1909); a doua oară s-a căsătorit la Paris, la 14 martie 1951 cu Jean Albert d'Almont (1909–2003)[3]
Prințesa Nadejda Petrovna | |
Prințesa Nadejda în 1917. | |
Date personale | |
---|---|
Născută | 3 martie 1898 Dulber[*], Ucraina |
Decedată | (90 de ani) Chantilly, Franța |
Înmormântată | Seine-et-Marne |
Părinți | Marele Duce Petru Nicolaevici al Rusiei Prințesa Milica de Muntenegru |
Frați și surori | Prințul Roman Petrovici al Rusiei Princess Marina Petrovna of Russia[*] |
Căsătorită cu | Prințul Nicholas Orlov |
Copii | Prințesa Irina Orlova |
Ocupație | aristocrat[*] |
Apartenență nobiliară | |
Titluri | Cneaz Prințesă |
Familie nobiliară | Casa de Orlov Casa de Holstein-Gottorp-Romanov |
Antume
- Teoria și sociologia vieții economice. Prolegomene la studiul morfologiei economice a unui sat (1932)
- În ceasul al 11-lea (1932)
- Cele două Românii (1932)
- Gospodăria țărănească și cooperația (1933)
- & als, D. Gusti și școala sociologică de la București, București, Institutul Social Român, 1937;
- Războiul pentru întregirea neamului (1938)
- Înfățișarea socială a două județe (1938)
- Dimensiunea românească a existenței (1943)
Postume
- 1996 - Către ființa spiritualității românești, Editura Eminescu, București;
- 2004 - Bunul Dumnezeu cotidian: studii despre religie, Editura Marin Diaconu, Editura Humanitas, București;
- 2005 - Chipuri spirituale. Prolegomene sociologice, Editura Marin Diaconu, Editura Fundației Naționale pentru Știință și Artă, București.
Mircea Vulcănescu | |
Date personale | |
---|---|
Născut | 3 martie 1904 București, România |
Decedat | 28 octombrie 1952, (48 de ani) Închisoarea Aiud, Republica Populară Română |
Părinți | Mihai Vulcănescu |
Căsătorit cu | Anina Rădulescu-Pogoneanu, Margareta Ioana Niculescu |
Naționalitate | român |
Cetățenie | România |
Ocupație | economist, sociolog, filozof, scriitor, publicist, teolog, pedagog |
Limbi | limba română[1] |
Studii | Facultatea de Filosofie, Drept și Litere din București |
Activitatea literară | |
Mișcare/curent literar | existențialism |
* 1914: Asger Oluf Jorn (n. , Vejrum[*], Danemarca – d. , Aarhus, Danemarca[10]) a fost un pictor, sculptor, artist ceramic și autor de origine daneză.
* 1922: Nándor Hidegkuti (n. 3 martie 1922 la Budapesta – d. 14 februarie2002 la Budapesta) a fost un fotbalist și antrenor de fotbal maghiar
* 1922: Alexandru Țitruș (n. 3 martie 1922, Uioara, jud. Turda, azi Ocna Mureș, jud. Alba – d. 5 mai 1989, Cluj-Napoca) a fost un virtuoz violonist de muzică populară ardelenească.
Nicolae Filip | |
Date personale | |
---|---|
Născut | 3 martie 1926 Sofia, județul Bălți |
Decedat | (83 de ani) Bălți |
Cetățenie | URSS Moldova |
Ocupație | fizician, savant, membru al AȘM |
Activitate | |
Organizație | Universitatea de Stat Alecu Russo |
Partid politic | Partidul Comunist al Uniunii Sovietice |
Premii | Ordinul Gloria Muncii () Ordinul Republicii () |
* 1941: Viorel Faur (n. 3 martie 1941, Dumbrăvani, Bihor) este un fost senatorromân în legislatura 1990-1992 ales în județul Bihor pe listele partidului FSN. În cadrul activității sale parlamentare, Viorel Faur a fost membru în grupurile parlamentare de prietenie cu URSS, Republica Franceză-Senat, Statul Israel și Republica Portugheză. În 1994, Viorel Faur a devenit profesor universitar la Facultatea de Istorie-Geografie la Universitatea din Oradea.
Este căsătorit cu Rafila Dumitreasa, profesoară de limba și literatura română, împreună cu care are trei copii: Dorli-Estrela (căsătorită Bădescu), avocat în București, Antonio Faur, istoric la Universitatea din Oradea și Flaminia-Dorlietta Faur (1970-2010).
* 1947:Sever Meșca (n. 3 martie 1947) este un fost deputat român în legislaturile 1996-2000, ales în județul Tulcea, și 2000-2004, ales în județul Bacău, pe listele PRM. În legislatura 1996-2000, Sever Meșca a fost membru în grupurile parlamentare de prietenie cu Regatul Thailanda și Republica Islamică Pakistan. În legislatura 2000-2004, Sever Meșca a fost membru în grupurile parlamentare de prietenie cu Japonia și Republica Italiană. Între 2000-2002 Sever Meșca a fost chestor al Biroului Permanent al Camerei Deputaților. Meșca a demisionat din PRM în 2002.[1] În 2002, Meșca a fost ales președintele Partidului Socialist Român.[2]
* 1950: Laura Ellen Ziskin[1] (n. 3 martie 1950 – d. 12 iunie 2011) a fost o producătoare americană de film. În 1990, Ziskin a fost singurul producător executiv al comediei de succes Pretty Woman. Ziskin a devenit prima femeie care a produs emisiunea de televiziune Premiile Academiei singură, producându-le pe cele din 2002 și pe cele din 2007.
Laura Ziskin | |
Date personale | |
---|---|
Născută | 3 martie 1950 San Fernando Valley, California, Statele Unite |
Decedată | (61 de ani) Santa Monica, California, United States |
Cauza decesului | Cancerul de sân |
Căsătorită cu | Julian Barry (Divorțată) Alvin Sargent (1991–2011) |
Număr de copii | 1 |
Copii | Fată |
Cetățenie | SUA |
Ocupație | Producător de film |
Activitate | |
Cauza decesului | Cancerul de sân |
Alma mater | Universitatea Californiei de Sud[*] USC School of Cinematic Arts[*] |
Ani de activitate | 1976–2011 |
Număr de copii | 1 |
Premii | Crystal Award[*] () |
* 1953: Arthur Antunes Coimbra (n. 3 martie 1953, Rio de Janeiro), cunoscut ca Zico, este un fost fotbalist și actual antrenor de fotbal brazilian
* 1954: Vasile Horga (n. 3 martie 1954) este un senator român în legislatura 2000-2004 ales în județul Dâmbovița pe listele partidului PRM.
* 1956: Zbigniew „Zibì” Boniek (n. 3 martie 1956, Bydgoszcz, Polonia) este un fost jucător de fotbal și antrenor polonez. Prima oară a jucat la Zawisza Bydgoszcz, iar mai târziu la Widzew Łódź. Boniek a fost trecut de Pelé pe lista FIFA 100 ca fiind unul dintre cei mai buni fotbaliști în viață.
* 1958: Bob Bradley (n. 3 martie 1958, Montclair, New Jersey) a fost antrenorul naționalei de fotbal a Statelor Unite ale Americii la CM 2010.
* 1965: Dragan Stojković (n. 3 martie 1965) este un fost fotbalist sârb.
* 1966: Fernando Colunga (n. 3 martie 1966) este un actor mexican de telenovele. A jucat în mai multe seriale printre care se număra și „Maria La Del Barrio” în rolul Luis Fernando.
* 1968: Sir Brian Edward Cox OBE (născut la 3 martie 1968)[1] este un fizicianenglez și fost muzician, membru al Royal Society, membru marcant PPARC (Consiliul pentru Cercetări Astronomice și Fizica Particulelor Elementare) al Universității din Manchester,[14][15] membru al grupului High Energy Physics al Universității din Manchester și lucrează la experimentul ATLAS din cadrul Large Hadron Collider (LHC)[16][17] al CERN, de lângă Geneva, Elveția. El lucrează la proiectul de cercetare și dezvoltare al experimentului FP420 într-o colaborare internațională cu scopul de îmbunătățire a ATLAS-ului și a experimentului CMS (Compact Muon Solenoid) prin instalarea unor detectoare de particule adiționale mai mici la o distanță de 420 de metri de locul punctelor de interacțiune ale experimentelor principale.[18][19][20][21]
William Gabriel Brînză | |
Date personale | |
---|---|
Născut | (47 de ani) |
Cetățenie | România |
Ocupație | politician |
Deputat de Prahova | |
În funcție 2004 – 2008 | |
Deputat de diaspora | |
În funcție 2008 – 2012 | |
Partid politic | PRM PD PDL PER |
În acel an, Henri, conte de Chambord, ultimul descendent pe linie directă a regelui Ludovic al XV-lea al Franței, a murit fără copii. Moștenirea legitimistă a fost revendicată de ramura senioare următoare a Bourbonilor, coborâtă de la un nepot mai mic al lui Ludovic al XIV-lea, Filip, Duce de Anjou. Deși Filip a încetat utilizarea titlului de Anjou când a devenit regele Filip al V-lea al Spaniei în 1700 și a renunțat la drepturile sale de succesiune la tronul Franței în schimbul coroanei spaniole, unii legitimiști au susținut că nici unul dintre aceste acte nu au fost obligatorii.
Prin urmare, ei susțin în continuare descendența lui Filip d'Anjou în calitate de pretendent de drept la coroana franceză.
Prințul Charles Philippe | |
Date personale | |
---|---|
Nume la naștere | Charles-Philippe Marie Louis |
Născut | (46 de ani) Paris |
Părinți | Michel, conte d'Evreux Béatrice d'Orléans[*] |
Frați și surori | Francisco Carlos de Orleans[*] |
Căsătorit cu | Diana Álvares Pereira de Melo, Ducesă de Cadaval |
Copii | Prințesa Isabelle de Orléans |
Cetățenie | Franța |
Ocupație | aristocrat[*] |
Apartenență nobiliară | |
Titluri | duce |
Familie nobiliară | Casa de Orléans |
Duce de Anjou (Disputat) | |
Domnie | 8 decembrie 2004 – prezent |
- 2006 — Cum mi-am petrecut sfârșitul lumii, regia Cătălin Mitulescu,
- 2006 — Ryna, regia Ruxandra Zenide,
- 2006 — A fost sau n-a fost?, regia Corneliu Porumboiu,
- 2008 — Restul e tăcere, regia Nae Caranfil,
- 2009 — Polițist, adjectiv, regia Corneliu Porumboiu,
- 2010 — Eu când vreau să fluier, fluier, regia Florin Șerban,
- 2011 — Periferic, regia Bogdan George Apetri[3],
- 2013 — Mai aproape de lună, regia Nae Caranfil[4],
- 2015 — Aferim!, regia Radu Jude,
- 2016 — De ce eu?, regia Tudor Giurgiu,
„În cele trei preludii (selectate din Caietul I.) de Claude Debussy: „Ce qu’a vu le vent de l’ouest” - „La fille aux cheveux de lin” - „Minstrels”) – piese devenite în timp relevante (și aproape obligatorii?) pentru un prag înalt de măiestrie pianistică – Mădălina Pașol a realizat o coregrafiere bine diferențiată a unei complexități de stări – de la eterică reverie la agitație pasională –, parcurgând o largă scală coloristică într-o perfectă stăpânire a ritmurilor, mereu în impresionistă remodelare.”—Carmen Cârneci-Cavassi[16]
Mădălina Pașol | |
Date personale | |
---|---|
Născută | (43 de ani) |
Cetățenie | România Germania |
Ocupație | pianistă |
Activitate | |
Origine | 3 martie 1976, București |
Gen muzical | Muzică clasică, Jazz |
Instrument(e) | Pian |
* 1977: Paulo Adriano (n. ,[1] Coimbra, Portugalia) este un fotbalistportughez care a jucat ultima oară la FC Anadia. În perioada 2007-2009 a jucat în România, la FC Brașov.
* 1980: Ana Maria Bican (n. , Zărnești, România) este o fostă gimnastă română.
* 1981: Cristian Hăisan (n. 3 martie 1981, Iași) este un jucător român de fotbalcare a evoluat pe postul de portar.
* 1981: László Nagy (n. 3 martie 1981, Székesfehérvár)[2] este un handbalistinternațional maghiar care evoluează la clubul MKB Veszprém KC, al cărui căpitan este.
* 1981: Cristina Scarlat (n. 1981, Chișinău[1][2]) este o cântăreață moldoveancăde muzică pop. Ea a reprezentat Republica Moldova la Concursul Muzical Eurovision 2014 de la Copenhaga, Danemarca cu piesa "Wild Soul",[3][4][5] nereușind să se califice în finală.
Cristina Scarlat | |
Cristina Scarlat la prima conferință de presă a Moldovei la Eurovision 2014 | |
Date personale | |
---|---|
Nume la naștere | Cristina Scarlat |
Născută | (38 de ani) Chișinău, Republica Moldova |
Cetățenie | Moldova |
Ocupație | Cântăreață |
Activitate | |
Gen muzical | Pop |
Instrument(e) | Vocal |
* 1985: Mariel Zagunis (n. 3 martie 1985, Beaverton, Oregon) este o scrimerăamericană specializată pe sabie, dublă campioană olimpică și dublă campioană mondială la individual, iar dublă campioană mondială pe echipe.
* 1989: Shuichi Gonda (n. 3 martie 1989) este un fotbalist japonez.
* 1990: Irina Dorneanu (n. , Suceava, România) este o canotoare română legitimată în prezent la CSM Iași.
După sfârșitul mucenicesc al Sfântului și Marelui Mucenic Teodor Tiron, în februarie, anul 304, Eutropiu și Cleonic, doi prieteni ai mucenicului și Vasilisc, nepotul său, au rămas în continuare în temnița din Amasia (Pont).
Între timp, în locul guvernatorului Puplie a venit Asclipiodot. Acesta era originar din Frigia (Asia Mică) și un mare persecutor al creștinilor.
Aflând de răbdarea și pătimirea Sfântului Teodor Tiron, a poruncit ca cei trei întemnițați să fie aduși la judecată înaintea lui.
Asclipiodot a încercat în zadar să îi convingă pe cei trei mucenici să jertfească zeilor. Astfel, pătimirea mucenicilor Eutropiu și Cleonic s-a sfârșit prin răstignirea lor pe cruce.
Sfântul Mucenic Vasilisc, nepotul Sfântului Teodor Tiron, a mai stat în temniță până la 22 mai 304, când Agripa, noul guvernator, a poruncit să fie omorât.
Tropar
Glasul 4
Mucenicii Tăi, Doamne, întru nevoinţele lor, cununile nesctricăciunii au dobândit de la Tine, Dumnezeul nostru. Că având tăria Ta, pe chinuitori au învins; zdrobit-au şi ale demonilor neputincioase îndrăzniri. Pentru rugăciunile lor, mântuieşte sufletele noastre, Hristoase Dumnezeule.
Duminica a 34-a după Rusalii - a Întoarcerii Fiului risipitor
Ev. Luca 15, 11-32
Zis-a Domnul pilda aceasta: Un om avea doi fii. Și a zis cel mai tânăr dintre ei tatălui său: Tată, dă-mi partea ce mi se cuvine din avere. Atunci el le-a împărțit averea. Dar nu după multe zile, adunând toate, fiul cel mai tânăr s-a dus într-o țară depărtată și acolo și-a risipit averea trăind în desfrânări. Și, după ce a cheltuit totul, s-a făcut foamete mare în țara aceea și el a început să ducă lipsă. Și, ducându-se, s-a alipit el de unul din locuitorii acelei țări și acesta l-a trimis la țarinile sale să pască porcii. Și dorea să-și sature pântecele din roșcovele pe care le mâncau porcii, însă nimeni nu-i dădea. Dar, venindu-și în sine, a zis: Câți argați ai tatălui meu sunt îndestulați de pâine, iar eu pier aici de foame! Sculându-mă, mă voi duce la tatăl meu și-i voi spune: Tată, am greșit la cer și înaintea ta; nu mai sunt vrednic să mă numesc fiul tău. Fă-mă ca pe unul din argații tăi. Și, ridicându-se, a venit la tatăl său. Dar, încă departe fiind el, l-a văzut tatăl său și i s-a făcut milă și, alergând, a căzut pe grumazul lui și l-a sărutat. Atunci i-a zis fiul: Tată, am greșit la cer și înaintea ta și nu mai sunt vrednic să mă numesc fiul tău. Iar tatăl a zis către slugile sale: Aduceți degrabă haina lui cea dintâi și-l îmbrăcați și dați inel în mâna lui și încălțăminte în picioarele lui; apoi, aducând vițelul cel îngrășat, înjunghiați-l ca, mâncând, să ne veselim, căci acest fiu al meu mort era și a înviat, pierdut era și s-a aflat. Și au început să se veselească. Iar fiul cel mare era la țarină. Când a venit și s-a apropiat de casă, a auzit cântece și jocuri. Atunci, chemând la sine pe una dintre slugi, a întrebat ce înseamnă acestea. Iar ea i-a spus: Fratele tău a venit și tatăl tău a înjunghiat vițelul cel îngrășat, pentru că l-a primit sănătos. Și el s-a mâniat și nu voia să intre; dar tatăl lui, ieșind, îl ruga. Însă el, răspunzând, a zis tatălui său: Iată, de atâția ani îți slujesc și niciodată n-am călcat porunca ta. Și mie niciodată nu mi-ai dat un ied, ca să mă veselesc cu prietenii mei. Dar când a venit acest fiu al tău, care ți-a mâncat averea cu desfrânatele, ai înjunghiat pentru el vițelul cel îngrășat Tatăl însă i-a zis: Fiule, tu totdeauna ești cu mine și toate ale mele ale tale sunt. Trebuia însă să ne veselim și să ne bucurăm, căci fratele tău acesta mort era și a înviat pierdut era și s-a aflat.
Ap. I Corinteni 6, 12-20
Fraților, toate îmi sunt îngăduite, dar nu toate îmi sunt de folos. Toate îmi sunt îngăduite, dar nu mă voi lăsa biruit de ceva. Bucatele sunt pentru pântece și pântecele pentru bucate și Dumnezeu va nimici și pe unul și pe celelalte. Trupul însă nu e pentru desfrânare, ci pentru Domnul, și Domnul este pentru trup. Iar Dumnezeu, Care a înviat pe Domnul, ne va învia și pe noi, prin puterea Sa. Oare nu știți că trupurile voastre sunt mădularele lui Hristos? Luând deci mădularele lui Hristos, le voi face mădularele unei desfrânate? Nicidecum! Sau nu știți că cel ce se alipește de desfrânată este un singur trup cu ea? «Că vor fi – zice Scriptura – cei doi un singur trup». Iar cel ce se alipește de Domnul este un duh cu El. Fugiți de desfrânare! Orice păcat pe care-l va săvârși omul, este în afară de trup. Cine se dedă însă desfrânării, păcătuiește în însuși trupul său. Sau nu știți că trupul vostru este templu al Duhului Sfânt, Care este în voi, pe Care-L aveți de la Dumnezeu și că voi nu sunteți ai voștri? Pentru că ați fost răscumpărați cu preț! Slăviți, deci, pe Dumnezeu în trupul vostru și în duhul vostru, care sunt ale lui Dumnezeu.
Scula-ma-voi si ma voi duce la tatal meu, si-i voi spune: Tata, am gresit la cer si inaintea ta (Luca 15, 18)
Iubiti credinciosi,
In Sfinta Scriptura Dumnezeu se numeste "Tata al milostivirii" (II Corinteni 1, 3), pentru ca pururea Se milostiveste fata de cei pacatosi care se intorc din toata inima catre El prin adevarata pocainta. Dumnezeu zice prin proorocul Isaia: Cind te vei intoarce si vei suspina, atunci te vei mintui si vei cunoaste unde ai fost (Isaia 30, 15). In alt loc, prin acelasi prooroc, zice Dumnezeu: Spalati-va, curatiti-va, stergeti rautatile din sufletele voastre inaintea ochilor Mei parasiti-va de rautatile voastre. Si de vor fi pacatele voastre ca mohoriciunea, ca zapada le voi albi; si de vor fi ca roseala, ca lina le voi face albe (Isaia 1, 16-18).
Acest adevar s-a petrecut si cu fiul risipitor din Sfinta Evanghelie care s-a citit astazi. El mai intii si-a venit intru sine, a suspinat dupa fericirea ce o avusese cind era in casa tatalui sau, apoi a zis: Citi argati ai tatalui meu sunt indestulati de piine, iar eu pier aici de foame! (Luca 15, 17). Acestea au fost cuvintele fiului risipitor cind si-a venit intru sine, adica a inceput a-si cunoaste greutatea pacatelor sale. Fara aceasta simtire si trezire nimeni dintre pacatosi nu va putea sa se intoarca din toata inima catre Preabunul Dumnezeu.
Care era foamea fiului risipitor care a zis: "iar eu pier aici de foame?" Oare la hrana cea trupeasca se gindea el? Nu, Dumnezeu zice prin Sfintul Prooroc Isaia: Iata, cei ce slujesc Mie vor minca, iar voi veti flaminzi. Iata, cei ce slujesc Mie vor bea, iar voi veti inseta. Iata, cei ce slujesc Mie se vor veseli, iar voi va veti va veti rusina. Iata, cei ce slujesc Mie cu bucurie se vor bucura, iar voi veti intrista. Iata, cei ce slujesc Mie se vor veseli, iar voi veti striga pentru zdrobirea duhului vostru (Isaia 65, 13-14).
Aceasta era foamea cea mare a fiului risipitor. El si-a adus aminte de vremea cind petrecea in casa tatalui sau si de hrana si desfatarea duhovniceasca ce o avea linga el. Ajungind pazitor de porci in tara straina, departe de Dumnezeu, foamea sufletului sau dupa dreptate l-a facut sa zica: Citi argati ai tatalui meu sunt indestulati de piine, iar eu pier aici de foame!
Care a fost hrana lui cita vreme era la casa parinteasca? Aceasta hrana duhovniceasca pe care acum o pierduse, o formau faptele sale cele bune: credinta, nadejdea, dragostea, rugaciunea, infrinarea, curatia si toate celelalte virtuti care cu adevarat sunt hrana a sufletului. Mintuitorul in vorbirea Lui cu samarineanca la fintina din Sichem a hranit-o prin darul Sau, cistigindu-i sufletul. De aceea cind Apostolii Il rugau sa manince, El le-a zis: Eu am de mincat o mincare pe care voi nu o stiti (Ioan 4, 32). Mincarea Mea este sa fac voia Celui ce M-a trimis pe Mine si sa savirsesc lucrul Lui (Ioan 4, 34). Caci oricine face o fapta buna pentru sufletul sau, sau pentru mintuirea aproapelui sau, cu adevarat isi hraneste sufletul sau cu darul lui Dumnezeu. Fiul risipitor, cunoscindu-si starea lui vrednica de plins si gindind sa se intoarca la Parintele sau cu mare smerenie, nu se mai socotea vrednic a fi fiul tatalui sau. De aceea cind a venit catre tatal sau, a zis: Nu mai sunt vrednic sa ma numesc fiul tau. Primeste-ma ca pe unul din argatii tai (Luca 15, 19).
Trei sunt starile celor ce se mintuiesc. Starea celor dintii este a fiilor, adica a celor care cu mare dragoste slujesc lui Dumnezeu din toata inima lor si cu toata puterea vointei lor se sirguiesc sa faca poruncile Lui. Despre acestia spune dumnezeiasca Scriptura: Cit am iubit Legea Ta, Doamne, ea toata ziua cugetarea mea este (Psalm 118, 97).
A doua ceata este a argatilor, care, cautind plata, se silesc a lucra poruncile lui Dumnezeu pentru a dobindi fericirea cea vesnica a Imparatiei Sale. Despre acestia scrie: Plecat-am inima mea ca sa faca indreptarile Tale in veac pentru rasplatire (Psalm 118, 112). Starea a treia este a robilor, adica a celor care, temindu-se de pedeapsa lui Dumnezeu pentru calcarea poruncilor Lui se silesc a pazi toate poruncile Lui dupa marturia care zice: Strapunge cu frica Ta trupul meu, ca de judecatile Tale m-am temut (Psalm 118, 120).
Deci, fiul risipitor, gindindu-se ca si argatii, adica cei ce fac poruncile lui Dumnezeu, pentru rasplatire primesc daruri duhovnicesti si se impartasesc de ele, a cerut Tatalui sau sa fie primit in casa parinteasca macar ca un argat. Aceasta intoarcere a lui din toata inima catre parintele sau, si smerenia cea mare sa fie primit ca un argat de Tatal sau, i-a fost pricina de mare folos, caci nu ca pe un argat l-a primit, ci ca pe un adevarat fiu al sau care se intoarce cu toata inima catre El. Vedem din cuvintele Sfintei Evanghelii de azi ca, inca departe fiind el, l-a vazut tatal sau si i s-a facut mila si, alergind, a cazut pe grumazul lui si l-a sarutat (Luca 15, 20).
Iubiti credinciosi,
Dar ce intelegem prin acest cuvint: "Inca departe fiind el, l-a vazut tatal sau"? Aceasta ne arata ca Preabunul si Atotstiutorul Dumnezeu, mai inainte de a striga omul pacatos "gresit-am", cunoaste hotarirea lui cea din inima de a se intoarce catre El. De aceea l-a primit cu atita bucurie si nu i-a mai pomenit greutatea pacatelor lui cu care l-a suparat. I-a dat haina cea dintii, adica nepatimirea cu care a fost imbracat cind era linga tatal sau. Si inel i-a pus pe mina lui, semnul legaturii celei dintii cind petrecea in viata curata si neprihanita, mai inainte de a se desparti de tatal sau. Iar dupa ce i-a dat lui haina cea dintii si inel si incaltaminte in picioarele lui, adica vointa tare de a merge pe calea poruncilor lui Dumnezeu, a zis slugilor sale: Aduceti vitelul cel ingrasat si-l junghiati sa mincam si sa ne veselim; caci fiul meu acesta, pierdut a fost si s-a aflat, mort a fost si a inviat (Luca 15, 23-24).
O, bunatatea si dragostea cea parinteasca a Preabunului nostru Dumnezeu! Cit este de negraita Mila Lui si cit de nenumarate sunt indurarile Lui asupra celor ce se intorc catre El cu toata inima lor! Cu cita parinteasca iubire primeste El pe fiii Lui cei pierduti prin pacat, care se intorc cu mare cainta si umilinta catre El si cita bucurie se face in cer cind un pacatos se intoarce la pocainta!
Mare si nemarginita este milostivirea lui Dumnezeu fata de cei pacatosi care se intorc catre El din toata inima si cu toata smerenia si hotarirea de a-si indrepta viata!
In pilda Fiului Risipitor vedem ca el nu facuse fapte de pocainta, adica inca nu-si facuse canonul pacatelor sale cu care a suparat pe parintele sau. Ci numai venindu-si in sine si cunoscindu-si starea jalnica in care ajunsese prin departarea de parintele sau a atras asupra sa mila si indurarea Parintelui sau care cu atita bucurie si cu praznuire l-a primit. Cu adevarat, fratii mei, smerenia si pocainta iarta multe pacate si fara alte fapte bune. Ce fapte bune putea sa faca tilharul rastignit alaturi de Hristos cind miinile si picioarele lui erau legate? Dar strigarea lui din inima i-a fost deajuns: Pomeneste-ma, Doamne, cind vei veni intru Imparatia Ta (Luca 23, 42). Iar Mintuitorul indata i-a raspuns: Adevar graiesc tie, astazi vei fi cu Mine in rai (Luca 23, 43).
Bine a zis dumnezeiescul Apostol Pavel: Duhul se roaga pentru noi cu suspinuri negraite. Bine a zis si Sfintul Efrem Sirul: "Pocainta, fara jertfe si fara cheltuieli, poate sa impace si sa milostiveasca pe Dumnezeu. Pocainta a oprit jertfa singeroasa, aducind jertfa constiintei. Ea nu cauta ied, ci marturisire. Nu cere oaie pentru jertfa, ci marturisire din constiinta. Nu ai turturea de jertfa tu cel ce ai pacatuit? Suspina si Dumnezeu, mai presus de turturea, iti socoteste tie aceasta. Nu ai pasare? Lacrimeaza si, in loc de jertfa, ti se va socoti tie. Nu ai porumbel? Vesteste-ti pacatele tale lui Dumnezeu si-ti vor fi tie ardere de tot. Daca te vei ruga, ca pe un vitel de jertfa va primi Dumnezeu rugaciunea ta. O, cit de mare este pocainta! O, cit de minunate sunt lucrurile cele dintru dinsa! Ca una fiind, pe toate le poate". "O, darul Evangheliei, ca pe toata Legea a indreptat-o Iisus! Poporul se face lui preot in Biserica; caci are constiinta care jertfeste pentru dinsul. Din inima se roaga si milostiveste pe Dumnezeu pentru sine".
Iubiti credinciosi,
Duminica de azi, a Fiului Risipitor, este a doua Duminica a Triodului, care ne pregateste duhovniceste pentru inceperea si trecerea cu folos a Sfintului si marelui Post al Pastelui. Evanghelia ce s-a citit astazi este foarte frumoasa si ziditoare de suflet. Parintele care avea doi fii este Tatal nostru cel ceresc. Fiul mai mare simbolizeaza pe crestinii buni si ascultatori de Dumnezeu, iar fiul mai mic, pe crestinii rai si neascultatori, asemenea lui.
Din ceata crestinilor ascultatori fac parte toti fii Bisericii lui Hristos care implinesc cu sfintenie poruncile Lui. Acestia merg regulat la slujbele Bisericii, se roaga ziua si noaptea, asculta de Dumnezeu si de pastorii rinduiti, nasc si cresc copii in frica Domnului, se spovedesc si se impartasesc cu Sfintele Taine regulat, duc viata smerita si fac milostenie la cei saraci. Toate le fac cu bucurie, cu binecuvintare si cu rugaciune. De aceea Dumnezeu le ajuta in toate.
Nu asa insa se intimpla cu crestinii neascultatori si robiti de pacate ca fiul cel mai mic din Evanghelie. Dintre acestia fac parte cei ce nu merg Duminica la biserica, cei ce-si ucid copiii, betivii, hulitorii de Dumnezeu care injura de cele sfinte, desfrinatii, lacomii, zgircitii, si mai ales mindrii, in frunte cu sectele, ca ce sunt sectantii, decit crestini razvratiti, mindri si neascultatori care nu vor sa asculte de Biserica intemeiata de Hristos, ci isi fac legi si dogme, dupa mintea lor, asemenea fiului mai tinar din Evanghelie. Toti acestia sunt cazuti din ascultare, sunt departe de Hristos, de Biserica, de Sfinti si se cearta pe seama Sfintei Scripturi, pe care o explica dupa voia lor. Dar cine cade din ascultare si din Biserica, acela cade si din Dumnezeu.
Ce cumplit este pacatul neascultarii! Ce greu este sa traiesti dupa mintea ta, sa nu asculti de nimeni, sa te departezi de Dumnezeu, de credinta, de rugaciune, de Biserica, de preot, si de parintii care te-au nascut. Asa a facut tinarul din Evanghelie: Tata, da-mi partea ce mi se cuvine din avere... si s-a dus intr-o tara departata si acolo si-a risipit averea, traind in desfrinari (Luca 15, 12-13).
Neascultarea este fiica mindriei. De aceea cel mindru si neascultator este lasat de Dumnezeu sa cada in pacate grele, ca sa se smereasca si sa se intoarca la pocainta. Cel dintii pacat in care cad mindrii si neascultatorii este desfrinarea, o patima grea, urita, rusinoasa. Dar daca omul cazut se caieste, il mustra constiinta si vrea sa se intoarca, Tatal nostru cel ceresc nu-l lasa, ci ii intinde mina, il asteapta, ii iese inainte, il saruta cu lacrimi de bucurie si il iarta. Asa a facut Tatal ceresc cu fiul risipitor din Evanghelie. I-a iesit inainte, l-a sarutat, i-a iertat pacatele, i-a dat inel si haina si a ospatat cu el.
Vedeti bunatatea si mila lui Dumnezeu? Vedeti roadele caintei celui ce se intoarce la Hristos? Vedeti ca toti pacatosii au pocainta si iertare? Vedeti ca si pe noi ne asteapta Domnul la pocainta in usa bisericii? Numai sa ne para rau de cele facute, sa ne spovedim cu cainta, sa parasim pacatele si sa zicem ca fiul desfrinat: Scula-ma-voi si ma voi duce la tatal meu si-i voi zice: Tata, am gresit la cer si inaintea ta; nu mai sunt vrednic sa ma numesc fiul tau; primeste-ma ca pe unul din argatii tai (Luca 15, 18-19). Daca ar zice aceste cuvinte din inima, betivii, desfrinatii si crestinii robiti de pacate din zilele noastre, pe toti i-ar primi, i-ar saruta si i-ar ierta Dumnezeu! Insa putini sunt din crestinii nostri care se tem cu adevarat de Dumnezeu, care se intorc din nou la biserica, la pocainta si alearga la preoti sa-si marturiseasca pacatele.
Pocainta fiului risipitor sa ne fie pilda, indreptare si indemn pentru toti, iar neascultarea si caderea lui in desfriu sa ne aduca aminte de marea primejdie ce ameninta pe copiii loviti de necredinta si desfriu. Ne uitam citi parinti si cite mame vin plingind la biserica si manastiri pentru copiii lor. Toti ne spun acelasi lucru: Nu ne mai asculta copiii; se duc la tot felul de distractii rele, la filme cu ucideri si filme cu desfrinare; nu mai vor sa invete, sa mearga la biserica si la spovedanie, nu vor sa se mai roage lui Dumnezeu si sunt nervosi. S-au imprietenit cu copii rai; traiesc in desfriu cu fete rele ca si ei, fumeaza si se imbata, ce sa facem cu ei? Cum sa-i scapam de desfriu si sa-i intoarcem la credinta, la biserica, la o viata crestineasca normala?
Iata marea problema a copiilor nostri. Iata durerea de astazi a multor parinti. Iata ca s-au inmultit in lume si in familiile noastre fiii risipitori, neascultatori si desfrinati, ca cel din Sfinta Evanghelie. Ce se mai poate face pentru ei, dupa ce au cazut in toate pacatele? Ce trebuie sa raspundem acestor parinti care vin plingind la noi?
Raspunsul este unul: sa-i ajutam pe copiii nostri mai intii sa nu cada in pacatele cele grele care sunt: necredinta, neascultarea si desfrinarea. Iar daca au cazut ca fiul risipitor din Evanghelie, sa-i ajutam sa se ridice din prapastia necredintei si a desfriului. Cum? Mai intii sa-i ducem la un duhovnic bun sa-si marturiseasca pacatele. Apoi sa-i indemnam din nou la biserica, la o viata sociala normala, si sa-i deprindem sa se roage si sa citeasca carti sfinte. Numai sa luati aminte ca nu cumva chiar parintii, tata si mama, sa fie aceia care isi smintesc copiii si-i imping la tot felul de pacate prin exemplul rau pe care il vad in casa.
Avem, insa, multe familii bune, model, prin satele si orasele noastre. Avem inca multe mame crestine devotate care isi cresc frumos copiii lor. Avem biserici, manastiri si preoti buni peste tot in tara. Numai sa-i cautam, sa ne spovedim regulat, sa le urmam sfatul. De aceea sa nu deznadajduiasca nimeni.
Sa ne intoarcem la Tatal ceresc care ne-a zidit. Dumnezeu ne asteapta in pragul bisericilor. Sa venim cit avem vreme, ca ne asteapta si ne cheama. Si cazind inaintea Lui, sa zicem cu cainta si lacrimi: "Iata, am gresit la cer si inaintea Ta. Am ratacit pe caile pacatului. Ne-am departat de Tine si de biserica Ta. Am cazut in cumplite faradelegi. Acum ne caim, ne pare rau, ne temem de vesnica osinda care ne asteapta, ca nu mai suntem vrednici sa ne numim fiii tai. Ci primeste-ne inapoi ca pe cei mai de pe urma robi ai Tai!" Amin.
INVITAȚIE LA OPERĂ, OPERETĂ, BALET; MUZICĂ; PE O ARIPĂ DE CÂNT
JOHANN PACHELBEL
ohann Pachelbel | |
Date personale | |
---|---|
Nume la naștere | Johann Pachelbel |
Născut | [1][2][3][4] Nürnberg, Electoratul Bavariei(d)[5][3] |
Decedat | (52 de ani)[1][6][7][8] Nürnberg, Electoratul Bavariei(d)[9][3] |
Copii | Amalia Pachelbel[*] Carl Theodorus Pachelbel[*] Wilhelm Hieronymus Pachelbel[*][3] |
Religie | luteranism |
Ocupație | compozitor organist[*] profesor muzician |
Limbi vorbite | limba germană[10][11] |
Studii | Universitatea din Altdorf[*] |
Gen muzical | Fugă canon chaconne[*] muzică clasică |
Instrument(e) | orgă[*] |
Discografie | |
Înregistrări notabile | Canon and Gigue in D[*] |
Semnătură | |
Prezență online | |
Internet Movie Database VGMdb | |
Modifică date / text |
Johann Pachelbel (a se citi: [ˈpaxɛlbl̩, ˈpaxl̩bɛl, paˈxɛlbl̩]) (n. ,[1][2][3][4] Nürnberg, Electoratul Bavariei(d)[5][3] – d. ,[1][6][7][8] Nürnberg, Electoratul Bavariei(d)[9][3]) a fost un compozitor german de muzică barocă, apreciat de Johann Sebastian Bach.
Din activitatea lui se poate aminti, printre altele, că a fost organist în Viena, Eisenach, Erfurt, Stuttgart, Gotha și din 1695 în Biserica Sebaldus din Nürnberg.
Opera lui cea mai cunoscută este „Kanon und Gigue in D-Dur” (Re major). Printre elevii săi se numără Johann Sebastian Bach.
The Best of Pachelbel. 1 Hour of Top Classical Baroque Music. HQ Recording Canon In D
GIUSEPPE DI STEFANO
Giuseppe Di Stefano | |
Date personale | |
---|---|
Născut | [1][2][3][4] Motta Sant'Anastasia, Sicilia, Italia[5][6] |
Decedat | (86 de ani)[7][1][2][3] Santa Maria Hoè, Lombardia, Italia[6] |
Cauza decesului | cauze naturale |
Cetățenie | Italia (–)[8] Regatul Italiei (–) |
Ocupație | cântăreț de operă cântăreț |
Limbi vorbite | limba italiană[9] |
Activitate | |
Gen muzical | Operă |
Tipul de voce | tenor |
Instrument(e) | voce[*] |
Premii | Medaglia ai benemeriti della cultura e dell'arte[*] |
Prezență online | |
site web oficial Internet Movie Database | |
Modifică date / text |
Giuseppe Di Stefano (n. ,[1][2][3][4] Motta Sant'Anastasia, Sicilia, Italia[5][6] – d. ,[7][1][2][3] Santa Maria Hoè, Lombardia, Italia[6]) a fost un renumit tenor, interpret de muzică de operă, a cărui carieră s-a desfășurat între sfârșitul anilor '40 și începutul anilor '70, ai secolulului al XX-lea.
Este cunoscut și pentru îndelungata colaborare cu Maria Callas, alături de care a apărut în spectacole și a făcut înregistrări și cu care a avut, o scurtă perioadă, o aventură romantică.
BIOGRAFIE[MODIFICARE | MODIFICARE SURSĂ]
Repertoriu[modificare | modificare sursă]
Giuseppe Di Stefano - Tenore
NICOLA PORPORA
Nicola (sau Niccolò ) Antonio Porpora (17 august 1686 – 3 martie 1768) a fost un compozitor italian și profesor de cânt al epociibaroc, ai pe cei mai cunoscuți studenți de canto au fostcastrati FarinellisiCaffarelli. Alți studenți au inclus compozitoriiMatteo CapranicasiJoseph Haydn.
BIOGRAFIE
Porpora sa născut laNapoli. A absolvit conservatorul de muzicăPoveri di Gesù Cristodin orașul său natal, unde scena de opera civică a fost dominată deAlessandro Scarlatti. Prima opera a lui Porpora, Agrippina, a fost interpretată cu succes la curtea napolitană în 1708. A doua sa, Berenice , a fost interpretată laRoma. Într-o lungă carieră, le-a urmat cu multe alte opere, susținute ca maestro di capella în gospodăriile patronilor aristocrați, cum ar fi comandantul forțelor militare la Napoli, prințul.Filip de Hesse-Darmstadt., sau al ambasadorului portughez la Roma, doar pentru compunerea de opere nu a făcut încă o carieră viabilă. Cu toate acestea, faima lui de durată se bazează în principal pe puterea sa inegalabilă de a preda cântul. LaConservatorul napolitan di Sant'Onofrioși cuPoveri di Gesù Cristoa pregătitFarinelli,Caffarelli,Salimbeniși alți vocali celebri, în perioada 1715-1721. În 1720 și 1721 a scris două serenade pe librete ale unui tânăr poet talentat. ,Metastasio, începutul unei lungi, deși întrerupte, colaborări. În 1722, succesele sale operistice l-au încurajat să-și depună angajamentele la conservatoare.
După o respingere de la curtea luiCarol al VI-lealaVienaîn 1725, Porpora sa stabilit mai ales laVeneția, compunând și predând regulat în școlile La Pietà și Incurabili. În 1729, clica anti-Hendella invitat laLondrapentru a înființa o companie de operă ca rivală a lui Händel, fără succes, iar în sezonul 1733–1734, nici măcar prezența elevului său, marele Farinelli, nu a reușit să salveze dramatic. companie dinLincoln's Inn Fields(„Opera Nobilimii”) din faliment.
Un interval camaestru de capella curteadin DresdaAelectorului Saxieiși regelui polonez Augustus din 1748 sa încheiat în relații tensionate cu rivalul său din Veneția și Roma, compozitorul de operă de mare succes.Johann Adolph Hasseși soția sa, prima donnaFaustina, și a rezultat la plecarea lui Porpora în 1752.
Ca însoțitor și valet, la angajat pe tânărulJoseph Haydn, care face făcea drum la Viena ca freelancer în dificultate. [1] Haydn și-a amintit mai târziu de Porpora astfel: „Nu au lipsit Asino , Coglione , Birbante [cur, cullion, ticălos] și picături în coasta, dar am suportat totul, pentru că am profitat foarte mult de la Porpora cântând. . , în compoziție și în limba italiană." [1] El a mai spus că a învățat de la maestru „adevăratele fundamental ale compoziției”.
În 1753, Porpora a petrecut trei luni de vară, cu Haydn în remorche, în orașul balnearMannersdorf am Leithagebirge. Funcția sa acolo era aceea de a continua lecții de canto ale amantei ambasadorului Veneției la Imperiul Austriac,Pietro Correr. [1]
Porpora sa întors în 1759 la Napoli.
Din acest moment cariera lui Porpora a fost o serie de nenorociri: stilul lui florid a devenit demodat, ultima sa operă, Camilla , a eșuat, pensia lui de la Dresda a încetat și a devenit atât de sărac cheltuielile înmormântării sale au fost plătite cu un abonament. concert. Cu toate acestea, în momentul morții sale, Farinelli și Caffarelli trăiau într-o pensiune splendidă, pe baza unor averi bazate în mare parte pe excelența învățăturii bătrânului maestru.
Un lingvist bun, care era admirat pentru fluența idiomatică a recitativelor sale și un om cu o cultură literară considerabilă, Porpora a fost celebrat și pentru inteligența sa conversațională. Era bine citită în literaturalatinăsiitaliană, scriapoezieși vorbeafranceză,germanăsiengleză. [necesită citare]
Pe lângă vreo patru zeci de opere, există oratorie, cantate solo cu acompaniament la claviatură, motete și serenade vocale. Printre operele sale mai mari, opera sa din 1720 Orlando , [2] oratoriul Gedeone (1737), oliturghie, [3] Vecernia venețiană [4] și operele Germanico în Germania (1732) și Arianna în Nasso (1733 conform HOASM). ) [5] au fost înregistrate.
LUCRĂRI
Muzică vocală
Opere
Oratorie
- Davide e Bersabea (P. Rolli; Londra 1734)
- Il Gedeone (text de A. Perrucci; Viena 28 martie 1737) înregistrat în 1999 pe CPO 999 615-2
- Il Verbo in carne (anon.; Dresda 1748)
Cantate
- 12 cantate pentru voce solo și continuu dedicat luiFrederic, Prințul de Wales(Londra, 1735) [6] [7]
- I. D'amore il primo dardo
- II. Nel mio sonno almen (Il sogno)
- III. Tirsi chiamare a nome
- IV. Queste che miri o Nice
- V. Scrivo in te l'amato nome (Il nome)
- VI. Già la notte s'avvicina (La pesca)
- VII. Veggo la selva e il monte
- VIII. Or che una nube ingrata
- IX. Destatevi destatevi o pastori
- X. Oh se fosse il mio core
- XI. Oh Dio che non è vero
- XII. Dal pover mio core
Muzica instrumentala
- 6 Sinfonie da camera op. 2 (Londra 1736)
- 12 Sonate pentru vioară și bas op. 12
- 12 Triosonate pentru 2 viori și bas (Viena 1754)
- Sonate pentru violoncel, viori și bas
- Concert pentru violoncel, coarde și bas
- Concert pentru violoncel, 3 viori și bas
Nicola Antonio Porpora (1686-1768) - Messa à 4 voci
Happy Morning Cafe Music - Wake Up With Positive Energy - Beautiful Relaxing Spanish Guitar Music
Aducem primăvara cu un colaj superb de melodii 💚 Mărțișor muzical @Electrecord
T.h.e T.e.m.p.t.a.t.i.o.n.s 2023 MIX ~ Top 10 Best Songs ~ Greatest Hits ~ Full Album
GÂNDURI PESTE TIMP
IANCU VĂCĂRESCU
Iancu Văcărescu | |
Date personale | |
---|---|
Născut | 1792[1] București, Țara Românească |
Decedat | (71 de ani)[2] București, Principatele Unite Române |
Înmormântat | Cimitirul Bellu |
Părinți | Alecu Văcărescu[3] countess Elena Dudescu[*][3] |
Copii | ambassador Ioan Vacarescu, co-heir of Vacaresti[*][3] |
Cetățenie | Țara Românească Principatele Unite |
Ocupație | lingvist traducător poet |
Modifică date / text |
Iancu Văcărescu (n. 1792,[1] București, Țara Românească – d. ,[2] București, Principatele Unite Române) a fost un poet român, fiul lui Alecu Văcărescu. Atras de ideile înaintate ale epocii, a salutat răscoala lui Tudor Vladimirescu („Buna vestire”, „Glasul poporului subt despotism”) și a participat la mișcarea de redeșteptare culturală și națională, sprijinind începuturile școlii, teatrului, presei și tipografiei românești. A fost sprijinitor al tuturor inițiativelor culturale și literare ale vremii: membru al Societății Literare din 1827, al Societății Filarmonice din 1833, al Asociației Literare din 1845, sprijinind teatrul (a tradus Britannicus de Racine și a scris un prolog la inaugurarea spectacolelor, în 1819) și pe tinerii poeți (a îndreptat primele versuri ale lui Ion Heliade – Rădulescu).
Atitudinea politică antirusească și naționalistă îi aduce arestarea și exilarea în anul 1831.
Opera sa (reunită în volumele „Poezii alese”, 1830 și „Colecție din poeziile d-lui marelui logofăt Iancu Văcărescu”, 1848), deși lipsită de strălucirea poetică a tatălui său, introduce cu timiditate structuri lirice noi, anunțând pastelul sau meditația. În ciuda ecourilor manieriste (multe poezii sunt idile cu personaje mitologice), e un poet de tranziție între neoclasicismul secolului al XVIII-lea și romantismul pașoptist. A scris printre primele sonete în limba română și a inaugurat poezia ocazională pe teme istorice: simpatizant al Revoluției lui Tudor Vladimirescu, a scris pateticul îndemn Glasul poporului sub despotism, din care două versuri au rămas celebre: „ Să tremure! Să tremure cumplita tiranie/ Zdrobit va fi cine-a-ndrăzni gînd de tiran să-i vie!”
Lirica sa erotică, de factură neoanacreontică („O zi și o noapte la Văcărești”, sau „Primăvara amorului” ș.a.), manifestă, printr-un viu sentiment al naturii, tendința de a depăși vechile canoane ale epocii. A scris poeme filozofice („Adevărul”) sub influența iluminismului, balade pe teme folclorice, epistole, ode, elegii, idile și epigrame.
O sinteză a formulelor clasice poate fi considerată poezia Primăvara amorului, în care zeul Amor îl introduce pe poet într-o natură nocturnă, convențională, dar cu detalii preromantice, ca ruinele orașului.
Poeziile sale anunță tonul „veselului Alecsandri”.
OPERA[MODIFICARE | MODIFICARE SURSĂ]
- Antume
- Poezii alese, București, 1830;
- Ermiona, mireasa lumii celeilalte, tragedie patetică în cinci acturi tradusă din nemțește, București, 1834;
- Regulu, tragedie în cinci acte, din lb. germana tradusă de Iancu Văcărescu, București, 1834;
- Grădinarii orb sau aloiul înflorit, comedie cu cântece în două acte, tradusă de Iancu Văcărescu, București, 1836;
- Adevărul, București, 1843;
- Bertrand și Raton, București, 1846;
- Dragoste din copilărie. București, 1846;
- Napoleon la Soen-Brun și Sînta Elena București, 1847;
- Colecție din poeziile dlui marelui logofăt Iancu Văcărescu, pref. I. Voinescu II, București, 1848;
- Britanicu, tragedie în cinci acte de J. Racine, trad. de Iancu Văcărescu, București, 1861.
- Postume
- Poeziile Văcăreștilor, ed. îngrijită de M. Dragomirescu și Em. Girleanu, pref. de Al. Odobescu, București, 1908;
- Corespondență literară între Nicolae și Iancu Văcărescu, ed. îngrijită și pref. de I. Virtosu, București, 1938;
- Poeții Văcărești. Viața și opera lor poetică, ed. îngrijită și pref. de Paul I. Papadopol, București, 1940;
- Poeții Văcărești. Versuri alese, ed. îngrijită de Elena Piru, introducerea de Al. Piru, București, 1961.
Citate:
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu