MATERIALE SELECȚIONATE PENTRU 30 MAI 2024
GÂNDURI PESTE TIMP
MIRCEA CĂRTĂRESCU
| Mircea Cărtărescu | |
 | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | (66 de ani)[1][5][6][7]  București, România[8] |
| Căsătorit cu | Ioana Nicolaie[9] |
| Cetățenie |  România |
| Ocupație | scriitor critic literar[*] scriitor de literatură științifico-fantastică[*] poet jurnalist prozator[*] cadru didactic universitar[*] |
| Limbi vorbite | limba română ()[10] limba franceză |
| Studii | Facultatea de Litere a Universității din București (doctor, ) Colegiul Național „Cantemir Vodă” din București[2] |
| Activitatea literară | |
| Mișcare/curent literar | postmodernism |
| Patronaj | Universitatea din Stuttgart[*] Universitatea din București[2] |
| Note | |
| Premii | premiul Vilenica[*] Thomas-Mann-Preis[*][3] Leipziger Buchpreis zur Europäischen Verständigung[*] Premiul Statului Austriac pentru literatură europeană[4] |
Modifică date / text  | |
| Literatura română | ||
| Istoria literaturii române | ||
Evul mediu | ||
| Curente în literatura română | ||
Umanism - Clasicism | ||
| Scriitori români | ||
Listă de autori de limbă română | ||
| Portal România | ||
| Portal Literatură | ||
| Proiectul literatură | ||
Mircea Cărtărescu (n. , București, România) este un poet, prozator, eseist, critic literar și jurnalist român.[11][12] Este unul dintre cei mai premiați și traduși scriitori români ai perioadei post-comuniste, publicând peste 30 de volume, traduse în 23 de limbi.[13] Este unul dintre numele frecvent menționate pentru nominalizare la Premiul Nobel pentru literatură, fiind propus oficial, de două ori, de către Uniunea Scriitorilor din România.[14][15][16] Este membru al Uniunii Scriitorilor și al PEN România și profesor la Universitatea din București.
BIOGRAFIE[MODIFICARE | MODIFICARE SURSĂ]
Copilăria și studiile[modificare | modificare sursă]
Mircea Cărtărescu s-a născut pe data de 1 iunie 1956, în București.[17] Despre copilăria sa, el va afirma că ea „reprezintă principala sa experiență existențială și singura pe care a trăit-o atent”.[18] Face parte din grupul poeților optzeciști care au frecventat Cenaclul de Luni condus de criticul literar Nicolae Manolescu, dar în timpul studenției a participat și la ședințele cenaclului „Junimea”, conduse de Ovid S. Crohmălniceanu. Absolvent al Liceului „Dimitrie Cantemir” din București, el va urma cursurile Facultății de Limbă și Literatură Română.[19] În 1980 prezintă teza de licență despre imaginarul poetic eminescian din poezia postumă, care s-a transformat în volumul "Visul chimeric", reeditat în anul 2011.[17] În anul 1999 obține doctoratul în literatură română cu o teză despre Postmodernismul românesc,[20] coordonată de profesorul Paul Cornea, publicată în același an la editura Humanitas, de asemenea reeditată.[21]
Debutul literar[modificare | modificare sursă]
Mircea Cărtărescu a debutat cu poezii la Cenaclul de Luni și în România Literară în anul 1978[22], coordonat de profesorul Nicolae Manolescu, și în volum în antologia Aer cu diamante, dar a citit și proză la Cenaclul de proză "Junimea" condus de Ovid S. Crohmălniceanu. De altfel a publicat o proză în antologia Desant'83. A debutat în volumul individual Faruri, vitrine, fotografii la editura Cartea Românească în anul 1980. A continuat să scrie versuri, a publicat mai multe volume, intre care se remarcă Poeme de amor sau Totul.
Activitatea literară[modificare | modificare sursă]
Un proiect unic în felul său este Levantul, o epopee eroicomică, dar și un periplu prin istoria literaturii române. Procedeul a fost utilizat și de scriitorul irlandez James Joyce în capitolul intitulat Boii soarelui din romanul Ulise. Scriitorul reciclează toate stilurile poetice, de la Dosoftei la Nichita Stănescu. Însă nu toți scriitorii și criticii contemporani apreciază felul în care a fost scris Levantul. El a fost apreciat printre alții de N.Manolescu sau Ovid.S. Crohmălniceanu, Criticul Virgil Diaconu, în revista Actualitatea literară[23], consideră că: „Volumul Levantul se naște prin imitarea poeziei poeților predecesori, români sau străini, pe care Mircea Cărtărescu i-a citit cu intenția expresă de a extrage din ei propria poezie”.
Mircea Cărtărescu este considerat un teoretician important al postmodernismului românesc și un autor contemporan de succes, apreciat atât în țară cât și în străinătate. Într-un interviu realizat de Marius Chivu[24], scriitorul Gheorghe Crăciun consideră că: „la Mircea Cărtărescu noutatea de viziune e evidentă. Corpul e reprezentat de el ca o mașină vie, mecanică, producătoare de halucinații, fantasme și care se instituie de multe ori ca o prezență tutelară a oricărui tip de viziune despre obiecte, lucruri, acte imaginare...”
Este un prozator și romancier care practică speciile literaturii fantastice (fantasy) în volumul Visul (reluat într-o formă ușor diferită sub titlul Nostalgia). Ultimul său mare proiect editorial, trilogia romanescă Orbitor, are forma unui fluture, și conține trei volume, Aripa stângă, Corpul și Aripa dreaptă, ultimul fiind editat în luna iulie 2007. Cartea a fost scrisă sub influența lecturii romanelor lui Thomas Pynchon, influență recunoscută deschis de autor în interviurile sale. Operele sale au fost traduse în limbile engleză, italiană, franceză, spaniolă, poloneză, suedeză, bulgară, maghiară etc. Următorul său roman publicat Solenoid a fost de asemenea tradus în mai multe limbi și s-a bucurat de un real succes de public. A publicat până în aceste moment patru volume din jurnalul său intim, care se adresează mai mult cititorilor din România, acest jurnal fiind început de autor din adolescență.
Între anii 1980 și 1989 a fost profesor de limba română la o școală generală, apoi funcționar la Uniunea Scriitorilor, iar apoi redactor la revista Caiete Critice.[22] Din anul 1991 este lector la catedra de Istoria literaturii române a Facultății de Litere a Universității din București. Din anul 2004 este conferențiar la aceeași catedră.
Prezent[modificare | modificare sursă]
Actualmente, Mircea Cărtărescu este profesor universitar la Departamentul de Studii Literare a Facultății de Litere a Universității din București.[25] Mircea Cărtărescu este căsătorit cu poeta Ioana Nicolaie.[26] Unele din cărțile sale de povestiri publicate, De ce iubim femeile și Frumoasele străine i-au adus un succes de box-office, figurând pe lista de cărți bestseller ale editurii care îi publică toate cărțile și cu care a semnat un contract de exclusivitate.
OPERA[MODIFICARE | MODIFICARE SURSĂ]
Poezii[modificare | modificare sursă]
- Faruri, vitrine, fotografii..., Cartea Românească, București, 1980 - Premiul Uniunii Scriitorilor pe 1980
- Poeme de amor, Cartea Românească, București, 1983
- Totul, Cartea Românească, București, 1985
- Levantul- poem epic, Cartea Românească, București, 1990 - Premiul Uniunii Scriitorilor pe 1990[27]
- Dragostea. Poeme (1984-1987), Editura Humanitas, București, 1994
- Dublu CD, Editura Humanitas, București, 1998
- 50 de sonete de Mircea Cartarescu cu cincizeci de desene de Tudor Jebeleanu, Editura Brumar, Timișoara, 2003
- Dublu album, poeme, Editura Humanitas, București, 2009
- O seară la Operă, poeme, Știința, Chișinău, 2009
- Nimic. Poeme (1988-1992), Editura Humanitas, București, 2010[28]
- Nu striga niciodată ajutor, Editura Humanitas, București, 2020
Proză[modificare | modificare sursă]
Unele dintre cele mai importante lucrări de proză ale lui Mircea Cărtărescu includ Visul, (Cartea Românească, București, 1989 - Premiul Academiei române pe 1989), Nostalgia (ediție integrală a cărții Visul, Editura Humanitas, București, 1993) și trilogia Orbitor:
- Orbitor. Aripa stângă, Editura Humanitas, București, 1996
- Orbitor. Corpul, Editura Humanitas, București, 2002
- Orbitor. Aripa dreaptă, Editura Humanitas, București, 2007
Alte lucrări:
- Travesti, Editura Humanitas, București, 1994, Premiul Uniunii Scriitorilor și Premiul ASPRO pe 1994; a devenit roman grafic în limba franceză; Travesti (benzi desenate) - 2011
- Enciclopedia zmeilor, Editura Humanitas, București, 2005
- Gemenii, Editura Humanitas, București, 2006 (nuvelă din Nostalgia)
- REM, Editura Humanitas, București, 2006 (nuvelă din Nostalgia)
- Mendebilul, Editura Humanitas, București, 2006 (nuvelă din Nostalgia)
- Frumoasele străine, Editura Humanitas, București, 2010
- Fata de la marginea vieții - povestiri alese, Editura Humanitas, București, 2014
- Solenoid, Editura Humanitas, București, 2015
- Melancolia, Editura Humanitas, București, 2019
- Theodoros, Editura Humanitas, București, 2022
Eseu și publicistică[modificare | modificare sursă]
- Visul chimeric, Editura Litera, București, 1992; Editura Humanitas, București, 2011;
- Postmodernismul românesc, Editura Humanitas, București, 1999
- Pururi tânăr, înfășurat în pixeli, Editura Humanitas, București, 2002
- De ce iubim femeile, Editura Humanitas, București, 2004
- Baroane!, Editura Humanitas, București, 2005
- Ochiul căprui al dragostei noastre, Editura Humanitas, București, 2012
- Peisaj după isterie, Editura Humanitas, București, 2017
Jurnal[modificare | modificare sursă]
- Jurnal I, 1990-1996, Editura Humanitas, București, 2001
- Jurnal II, 1997-2003, Editura Humanitas, București, 2005
- Zen. Jurnal 2004-2010, Editura Humanitas, București, 2011
- Un om care scrie. Jurnal 2011-2017, Editura Humanitas, București, 2018
Traduceri în alte limbi[modificare | modificare sursă]
- Le Rêve, Climats, Paris, 1992
- El Sueño, Seix Barral, Barcelona, 1992
- Travesti, Meulenhoff, Amsterdam, 1994
- Poetry at Annaghmakerrig, Dedalus, Dublin, 1994
- Lulu, Austral, Paris, 1995
- Sóvárgás, Jelenkor, Pécs, 1997
- Nostalgia, Volk und Welt, Berlin, 1998
- Travesti, Bok Vennen, Oslo, 1998.
- Orbitor, Denoël, Paris, 1999.
- Be-bop Baby, Poetry New York, New York, 1999
- Travesti, Voland, Rome, 2000
- Vakvilág, Jelenkor, Pécs, 2000
- Selbstportrait in einer Streichholzflamme, DAAD Collections, Berlin, 2001
- Nostalgien, Bok Vennen, Oslo, 2001.
- Nostalgia, Albert Bonniers, Stockholm, 2002
- Orbitor, Folio Gallimard, Paris, 2002
- Nostalgia, Voland, Rome, 2003
- Quando hai bisogno d’amore, Pagine, Rome, 2003
- Orbitor, Paradox, Sofia, 2004
- Orbitor, Albert Bonniers, Stockholm, 2004
- Lulu, Gondolat, Budapest, 2004
- Nostalgia, Studentska, Slovenia, 2005
- Orbitor II, Paradox, Sofia, 2005
- Nostalgia, New Directions, New York, 2005
- L’Oeil en feu, Denoël, Paris, 2005
- Orbitor II, Albert Bonniers, Stockholm, 2006
- Por que nos gustan las mujeres, Funambulista, Madrid, 2006
- Zashto obiciate jenite, Faber, Sofia, 2006
- Orbitor, Voland, Rome, 2007
- Porque gostamos das mulheres, Guerra y Paz, Lisabona, 2007
- Travesti, Czarne, Warsaw, 2007
- Orbitor, Nimrod, Tel Aviv, 2007
- Miert szeretjuk a noket?, Jelenkor, Pécs, 2007
- Why We Love Women, Nimrod, Tel Aviv, 2007
- Die Wissenden, Zsolnay, Vienna, 2007
- Europa hat die Form meines Gehirns, Merz-Solitude, Stuttgart, 2007
- Dlaczego kochamy kobiety, Czarne, Wolowiec, 2008
- Warum Wir die Frauen lieben, Suhrkamp, Frankfurt, 2008
- Pourquoi nous aimons les femmes, Denoel, Paris, 2008
- Travesti, bandes dessinees, L‘Association, Paris, 2008
- En lycklig dag i mitt liv, Ellerstroms, Lund, 2008
- Orbitor, Bokvennen, Oslo, 2008
- Europa er formet som hjernen min, Gasspedal, Bergen, 2008
- Orbitor III, Albert Bonniers, Stockholm, 2009
- Nostalgia, Suhrkamp, Frankfurt, 2009
- Orbitor II, Bokvennen, Oslo, 2010
- De Wetenden, De bezige bij, Amsterdam, 2010
- Travestie, Suhrkamp, Berlin, 2010
- Nostalgi, C&K Forlag, Copenhagen, 2011
- Cegador, Funambulista, Madrid, 2011
- El ruletista, Impedimenta, Madrid, 2011.
- Sarkanyok Enciclopediaja, Bookart, Csikszereda, 2011
- Lulu, Impedimenta, Madrid, 2011
- De ce iubim femeile, Ad Marginem, Moskva, 2011
- Der Körper, Zsolnay, Vienna, 2011
- Orbitor III, Bokvennen, Oslo, 2011
- Nostalgia, Studentska, Liubliana, 2011
- Why We Love Women, Univ. of Plymouth Press, Plymouth, 2011
- De ce iubim femeile, Allotropo, Athens, 2012
- Erruletazalea, Denonartean, Berriozar, 2012
- Zakaj ljubimo zenske, Beletrina, Liubliana, 2012
- Poems, Cankarjeva zalozba, Ljublijana, 2012
- Nostalgia, Impedimenta, Madrid, 2013
- Travesti, Ayrinti, Istanbul, 2013
- Travesti, Albert Bonniers, Stockholm, 2013
- Nostalgia, Croatia, Zagreb, 2013
- Orbitor I, Ikona, Skopje, 2014
- De ce iubim femeile, Adresa, Novi Sad, 2014
- Orbitor III, Paul Zsolnay, Vienna, 2014
- Orbitor, DTV, Munchen, 2014
- Orbitor II, DTV, Munchen, 2014
- Orbitor, Ayrinti, Istanbul, 2014
- Le Levant, POL, Paris, 2014
- El Levante, Impedimenta, Madrid, 2015
- Why We Love Women, Shoraisha, Kyoto, 2015.
- Abbaccinante, 2nd volume, Voland, Roma, 2015
- Il poema dell’aquaio, Nottetempo, Roma, 2015
- Het onmetelijke mausoleum, De bezige bij, Amsterdam, 2015
- Levanten - Österlandet, Albert Bonniers, Stockholm, 2015
- The Beautiful Strangers, Paul Zsolnay Verlag, Vienna, 2016
- Orbitor III, DTV, Munchen, 2016
- El ojo castano de nuestro amor, Impedimenta, Madrid, 2016
- Abbaccinante 3rd volume, Voland, Roma, 2016
- Orbitor II, Ayrinti, Istanbul, 2016
- Nostalgia, Pro Libris, Bratislava, 2016
- Travesti (second edition), Voland, Roma, 2016
- De ce iubim femeile, Mundareu, Palma de Mallorca, 2016
- Nostalgia, Ksiazkowe Klimaty, Wroclaw, Poland, 2016
- Correspondencias (with Luisa Etxenike), Erein, San Sebastian, 2016
- La Nostalgie, P.O.L., Paris, 2017
- Tout, Editions hochroth Paris, 2017
- Solenoide, Impedimenta, Madrid, 2017
- Solenoide, Periscopi, Barcelona, 2017
- Res, Lleonard Muntaner, Palma de Majorca, 2018
- Cegador, vol. 1, Impedimenta, Madrid, 2018
- Nostalgia, Mundareu, Sao Paolo, 2018
- Orbitor, vol. 1, Periscopi, Barcelona, 2018
- Nostalgija, Kontrast, Belgrade, 2018
- Tout, Caracteres, Paris, 2019
- Solenoid, Albert Bonniers, Stockholm, 2019
- Solenoide, Noir sur Blanc, Paris, 2019
- Solenoid, Paul Zsolnay, Vienna, 2019
- Travesti, Capa Comum, Sao Paulo, 2019
- Orbitor, vol. 3, L’Harmattan, Budapest, 2019
- Frumoasele străine, Serbia, 2020
- Cegador, vol. 2, Impedimenta, Madrid, 2020
- Solenoid, BRAK, Bratislava, 2020
- Orbitor, vol. III, Budapesta, 2020
- A Spider’s History of Love, New York, 2020
- Orbitor, vol. III, Ayrinti, Istanbul, 2020
- Orbitor, vol. II, Periscopi, Barcelona, 2020
- Melancolia, Noir sur Blanc, Lausanne, 2021
- Travesti, graphic novel, Impedimenta, Madrid, 2021
- Orbitor vol. I, Kontrast, Belgrade, 2021
- Solenoide, poche, Points, Paris, 2021.
Audiobooks[modificare | modificare sursă]
- Mircea Mihăieș, Viața, patimile și cântecele lui Leonard Cohen, cu 32 de poeme traduse de Mircea Cărtărescu, Editura Polirom, 2005.
Colaborări, volume colective[modificare | modificare sursă]
- Aer cu diamante (volum colectiv), Editura Litera, București, 1982 (cu prefață de Nicolae Manolescu și ilustrații de Tudor Jebeleanu)
- Antologia poeților tineri, Cartea Românească, București]], 1982 (antologie alcătuită de George Alboiu)
- Antologia poeziei generației `80 (volum colectiv), Editura Vlasie, Pitești, 1993 (antologie îngrijită de Alexandru Mușina)
- Antologia poeziei românești culte, Editura Teora, București, 1998 (antologie coordonată de Florin Șindrilaru)
- Desant '83 (volum colectiv), Cartea Românească, București, 1983
- Competiția continuă. Generația `80 în texte teoretice, Editura Vlasie, Pitești, 1994 (antologie îngrijită de Gheorghe Crăciun)
- Generația `80 în proza scurtă, Editura Paralela 45, Pitești, 1998 (antologie îngrijită de Gheorghe Crăciun și Viorel Marineasa)
- Experimentul literar românesc postbelic, Editura Paralela 45, Pitești, 1998 (cu secțiune antologică)
- Antologia poeziei române de la origini până azi, Editura Paralela 45, Pitești, 1999 (antologie alcătuită de Dumitru Chioaru și Ioan Radu Văcărescu)
- 40238 Tescani, Editura Image, București, 2000 (volum experimental realizat împreună cu Ioana Nicolaie, Marius Ianuș, Florin Iaru, Ioana Godeanu, Doina Ioanid și alții)
- Primii mei blugi, coord. de Corina Bernic, Ed. Art, 2009;
- Pot să vă mai enervez cu ceva? Interviuri între vehemență și emoție, coord. de Ovidiu Șimonca - Nicolae Manolescu, Matei Călinescu, Mihai Șora, Matei Vișniec, Antoaneta Ralian, Andrei Pleșu, Andrei Șerban, Livius Ciocârlie, Paul Cornea, Alexandru Paleologu, Gabriela Adameșteanu, Gheorghe Crăciun, Dumitru Țepeneag, Nora Iuga, Gabriel Liiceanu, Gabriela Melinescu, Ștefan Agopian, Mircea Cărtărescu, Neagu Djuvara, Gelu Ionescu, Petru Cimpoeșu, Bujor Nedelcovici, Mircea Horia Simionescu, Victor Rebengiuc, Marcel Iureș; Ed. Cartier, 2009;
- Care-i faza cu cititul?, coord. de Liviu Papadima - Florin Bican, Paul Cernat, Ioan Groșan, Dan Lungu, Robert Șerban, Rodica Zane, Cezar Paul Bădescu, Laura Grunberg, Călin-Andrei Mihăilescu, Dan Sociu, Cristian Teodorescu, Călin Torsan, Ioana Bot, Mircea Cărtărescu, Fanny Chartres, Vasile Ernu, Bogdan Ghiu, Simona Popescu, Vlad Zografi, George Ardeleanu, Neaju Djuvara, Caius Dobrescu, Ioana Nicolaie, Ioana Pârvulescu, Doina Ruști; Ed. Art, 2010;
- Cărțile care ne-au făcut oameni, coord. de Dan C. Mihăilescu - Ana Blandiana, Lucian Boia, Mircea Cărtărescu, Ștefan Câlția, Livius Ciocârlie, Andrei Cornea, Neagu Djuvara, Gabriel Liiceanu, Nicolae Manolescu, Mihai Măniuțiu, Horia-Roman Patapievici, Ioana Pârvulescu, Irina Petrescu, Andrei Pleșu, Victor Rebengiuc, Alex Ștefănescu, Valeriu Stoica, Ion Vianu; Ed. Humanitas, 2010;
- Intelectuali la cratiță. Amintiri culinare și 50 de rețete - Gabriel Liiceanu, Adriana Babeți, Adriana Bittel, Ana Blandiana, Emil Brumaru, Mircea Cărtărescu, Marius Chivu, Livius Ciocârlie, Neagu Djuvara, Dan C. Mihăilescu, Ioana Nicolaie, Radu Paraschivescu, Ioana Pârvulescu, Oana Pellea, Monica Pillat, Andrei Pleșu, Tania Radu, Antoaneta Ralian, Grete Tartler, Vlad Zografi; Ed. Humanitas, 2012;
- Cartea simțurilor, coord. de Dan C. Mihăilescu; Gabriel Liiceanu, Mihai Măniuțiu, Dan C. Mihăilescu, Angelo Mitchievici, Horia-Roman Patapievici, Tania Radu, Antoaneta Ralian, Cătălin Ștefănescu, Ana Barton, Adriana Bittel, Ana Blandiana, Mircea Cărtărescu, Ioana Nicolaie, Radu Paraschivescu, Ioana Pârvulescu, Constantin Coman, Horea Paștină, Monica Pillat, Andrei Pleșu, Mihai Sârbulescu, Victor Ieronim Stoichiță; Ed. Humanitas, 2015;
- Și eu am trăit în comunism, coord. de Ioana Pârvulescu; Gabriel Liiceanu, Andrei Pleșu, Mircea Cărtărescu, Radu Paraschivescu, Ioana Pârvulescu, Lidia Bodea, Rodica Zafiu; Ed. Humanitas, 2015;
- Bucureștiul meu - Andrei Pleșu, Dan C. Mihăilescu, Ioana Pârvulescu, Tatiana Niculescu Bran, Radu Paraschivescu, Gabriela Tabacu, Horia-Roman Patapievici, Anamaria Smigelschi, Andreea Răsuceanu, Dan Petrescu, Monica Pillat, Andrei Crăciun, Ioana Nicolaie, Adriana Bittel, Corina Ciocârlie, Marius Constantinescu, Mircea Cărtărescu, Neagu Djuvara; Ed. Humanitas, 2016;
Antologii[modificare | modificare sursă]
- Dublu CD. Antologie de poezie, Editura Humanitas, București, 1998
- Plurivers, Editura Humanitas, București, 2003 (antologie în două volume cu postfață de Paul Cernat)
- Poeme în garanție, Editura Casa Radio, București, 2005 (antologie cu ilustrații de Tudor Jebeleanu)
- Dublu album, Editura Humanitas, București, 2009
- Poezia, Editura Humanitas, București, 2015
- Mica trilogie (De ce iubim femeile, Frumoasele străine și Enciclopedia zmeilor), Editura Humanitas, București, 2011
Opere traduse[modificare | modificare sursă]
În anul 2003 au fost traduse în italiană de către Bruno Mazzoni două cărți importante ale lui Mircea Cărtărescu, sub titlurile Nostalgia și Quando hai bisogno d’amore. Acestea s-au dovedit a fi un adevărat succes. [29]
Trilogia Orbitor este probabil cea mai tradusă lucrare a lui Mircea Cărtărescu. Toate cele trei volume au fost traduse în neerlandeză pe rând în 2010 (De Wetenden), 2012 (De trofee) și 2015 (Het onmetelijke mausoleum) de către Jan Willem Bos.[30] Traducerea acestei cărți a fost un mare eveniment, ziarul de referință olandez NRC Handelsblad publicând chiar și o recenzie amplă pentru aceasta.[31] Tot în limba neerlandeză a fost tradusă și cartea Travesti de către Jan Willem Bos, la Editura Meulenhoff din Amsterdam, în 1994.[32] De asemenea, Orbitor a fost tradus în două versiuni: Orbitor, Editura Denoël, Paris, 1999 și Orbitor, Editura Gallimard, 2002 (traducere în limba franceză de Alain Paruit).
PREMII ȘI DISTINCȚII[MODIFICARE | MODIFICARE SURSĂ]
Mircea Cărtărescu este laureat al mai multor premii internaționale prestigioase, precum Premiul Thomas Mann, Premiul de Stat al Austriei, Premiul Formentor, Premiul internațional de literatură al orașului Berlin și Premiul orașului Leipzig pentru înțelegere europeană.[necesită citare] Acesta a primit următoarele premii:
- 1980: Premiul Uniunii Scriitorilor din România
- 1989: Premiul Academiei Române
- 1990: Premiul Uniunii Scriitorilor din România, Premiul revistei Flacăra, Premiul revistei Ateneu, Premiul revistei Tomis, Premiul revistei Cuvântul
- 1992: Le Rêve nominalizare pentru: Prix Mèdicis, Premiul Uniunii Latine, Le meilleur livre étranger
- 1994: Premiul Uniunii Scriitorilor din România, Premiul ASPRO, Premiul Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova
- 1996: Premiul ASPRO, Premiul revistei Flacăra, Premiul revistei Ateneu, Premiul revistei Tomis, Premiul revistei Cuvântul
- 1997: Premiul revistei Flacăra, Premiul revistei Ateneu, Premiul revistei Tomis, Premiul revistei Cuvântul
- 1999: traducerea în limba franceză a romanului Orbitor' nominalizat pentru Premiul Uniunii Latine
- 2000: Premiul Uniunii Scriitorilor din România
- 2002: Premiul ASPRO, Premiul AER
- 2005: Premiul literar "Giuseppe Acerbi", Castel Goffredo, Italia
- 2011: Premiul Internațional pentru Literatură de la Vilenica
- 2012: Premiul Internațional pentru Literatură „Haus der Kulturen der Welt 2012”, Berlin [33]
- 2013: Premiul Spycher - Literaturpreis Leuk în Elveția[34][35]
- 2013: Marele Premiu al Festivalului Internațional de Poezie de la Novi Sad[36]
- 2015: Premiul de stat al Austriei pentru literatură europeană[37]
- 2016: Premiul pentru proză Observator cultural ex-aequo pentru romanele Solenoid și Trilogia Corso de Daniel Vighi
- 2018: Premiul "Thomas Mann" pentru literatură
- 2018: Premio Formentor de las Letras
- 2022: Premiul FIL de Literatură în Limbi Romanice[38]
Decorații[modificare | modificare sursă]
- Ordinul național „Serviciul Credincios” în grad de Comandor (1 decembrie 2000) „pentru realizări artistice remarcabile și pentru promovarea culturii, de Ziua Națională a României”[39]
- Ordinul Meritul Cultural în grad de Mare Ofițer (2006), acordat de către Președintele României.
In honorem[modificare | modificare sursă]
- Ion Neagos - Mircea Cartarescu. Romanul Initiatic, editura Limes, 2018
- D. Sam Abrams - Intre Beckley si Bucuresti: Sorescu, Nichita, Cartarescu, editura Meronia, 2018
- Vasile Popovici - Punctul sensibil - De la Mihai Eminescu la Mircea Cartarescu, editura Cartier, 2021
De obicei, nu "ne" gândim, ci "ne" trăim, pentru că stilul de viaţă actual descurajează viaţa interioară.
Corpul meu e profund ataşat de corpul femeii mele. Am de fapt două corpuri, şi de fapt întreaga mea viaţă e dublă. Chiar dacă aş fi decerebrat, ca un animal de experienţe, corpul meu ar fi încă îndrăgostit de corpul femeii mele. Nevoia mea de intimitate cu fiinţa cu care trăiesc merge mult mai departe decât viaţa sexuală.
Mintea mea e lentă şi mai mereu dusă aiurea, aşa că ratez de obicei clipa. Cele mai grave momente din viaţă le-am trăit de parcă-aş fi trăit bucăţi mici din viaţa altcuiva.
Există un preţ pentru fiecare lucru bun pe care îl primim în viaţă. Dincolo de toate bunurile, spirituale sau materiale, pe care ni le aduce viaţa (şi pentru care trebuie să fim infinit recunoscători), un om adevărat nu poate să nu simtă o fundamentală nefericire de fond. În miezul vieţii noastre, chiar şi al uneia luminoase şi de succes, există un sâmbure fundamental de nefericire metafizică. El ţine de soarta noastră, de condiţia noastră umană.
Şi totuşi, orele de singurătate, clipele de nefericire, crizele din viaţă, visele şi reveriile, depresia, situaţiile limită, obsesiile, muzica, îndrăgostirea - toate ne spun altceva. Tot ce te scoate din rutina vieţii tale "reale" îţi arată că, trăind fără reflecţie despre tine însuţi, te duci de fapt în jos pe un tobogan de senzaţii, satisfacţii, imagini, bârfe, obiecte, minciună şi strălucire, tot mai departe de nucleul viu al fiinţei tale. Eşti un simplu consumator care se consumă în primul rând pe el însuşi. Şi vei rămâne mereu aşa dacă viaţa nu se hotărăşte o dată să te dea cu capul de pragul de sus.
Meseria mea: constructor de ruine. Vocaţia mea: arhitect al ruinelor. Viciul meu: voyeur al ruinelor. Nu mă-ntrebaţi pe mine despre locuri uitate şi părăsite din Europa. Mama însăşi a fost un astfel de loc. Eu însumi sunt un astfel de loc. Adunaţi-vă-n jurul meu, deschideţi-mi ţeasta şi contemplaţi-mi creierul: se va sfărâma sub ochii voştri ca un mulaj de ghips. Iar praful lui se va amesteca indiscernabil cu praful ruinelor între care-am trăit toată viaţa, amant al unui harem de ruine.
În lumile virtuale îţi poţi organiza viaţa cum îţi place, eşti la adăpost. Facebook şi Twitter sunt lumi compensatorii, aş spune. Sunt vise cu ochii deschişi. Sunt lumi în care ai sute de prieteni, ceea ce nu se întâmplă în viaţă, ai impresia că eşti cetăţean al universului fiindcă poţi coresponda cu inşi din toată lumea, dar de fapt sunt lumi înşelătoare, sunt nişte frumoase autoamăgiri.
Nimeni nu iese din propria viaţă curat. Toţi purtam cu noi traumele, nefericirea, ofensele, eşecurile, nedreptăţile, adversitatea celorlalţi. Cei mai buni dintre noi încearcă să nu perpetueze răul, să nu-ntoarcă asupra altora, la rândul lor, răul care li s-a făcut. Dar fiecare ne torturăm pe noi înşine amintindu-ne în detaliu, cu o claritate halucinantă, în atâtea nopţi fără somn, episoade din viaţa noastră în care răul şi perversitatea au triumfat.
În adolescenţă, ghemuit în pat, mi se-ntâmpla să citesc uneori de dimineaţă până seara, uitând să mănânc şi aproape şi să respir, pentru că paginile – pe care de fapt nici nu le mai vedeam – descriau oameni adevăraţi, nori adevăraţi, oraşe adevărate, pe când, dacă-mi ridicam privirile, nu vedeam decât jalnice umbre. Îmi dădeam seama că se înserează doar când paginile se făceau roşii ca focul, apoi cenuşii. Drama vieţii mele a început mai târziu, când în locul Cărţii am fost silit să trăiesc realitatea. Mă tem că de-acum încolo nimeni nu va mai locui în cărţi, aşa cum au făcut-o generaţia mea şi cele precedente. Şi că utopia lecturii va rămâne undeva, pe o colină îndepărtată, ca un mare labirint ruinat.
Ce nu pot accepta niciodată e că viaţa apropiaţilor mei, a semenilor mei ar putea fi "relativizată". Degeţelul mic al fetiţei mele valorează pentru mine cât lumea şi nu e o valoare pe care s-o pun în discuţie.
HRISTO BOTEV
PETRE BRÂNCUȘI
Născut la 1. VI. 1928 în satul Brădiceni, comuna Peştişani, judeţul Gorj. S-a stins din viaţă la 25. II. 1995 la Bucureşti. A absolvit Şcola Normală din Târgu- Jiu în 1950, an în care intră la Conservatorul de muzică „Ciprian Porumbescu” din Bucureşti, pentru desăvârşirea pregătirii muzicale. Pe parcursul celor cinci ani de studiu i-a avut ca profesori, printre alţii, pe George Breazul, Dragoş Alexandrescu, Victor Iusceanu, Ion Dumitrescu, Gheorghe Dumitrescu, Constantin Bugeanu, Nicolae Buicliu, Tudor Ciortea, Emilia Comişel, Sabin Drăgoi, Ion Vicol, Dumitru D. Botez, Vinicius Grefiens, Mircea Basarab, Ion Ghiga, Ovidiu Drimba ş.a. În anul 1974 a devenit Doctor în muzicologie, susţinând, la Conservatorul „George Dima” din Cluj-Napoca, teza cu titlul „Semnificaţii actuale ale operei lui George Breazul”. A ocupat următoarele funcţii: redactor muzical la revistele Contemporanul (1950-1954), Cultura Poporului, Îndrumătorul Cultural (1955-1956), redactor la Editura Didactică şi Pedagogică (1956-1959), director al Direcţiei muzicale a Radioteleviziunii Române (1968-1972), rector al Conservatorului „Ciprian Porumbescu” din Bucureşti (1972-1982), preşedinte al Uniunii Compozitorilor şi Muzicologilor din România (1977-1982), director al Operei Române din Bucureşti (1982-1989). A parcurs toate gradele didactice în învăţămîntul superior, devenind profesor în anul 1976. Timp de peste 20 de ani (1968-1990) a fost membru al Comitetului de conducere al Uniunii Compozitorilor şi Muzicologilor din România, membru al Senatului Conservatorului „Ciprian Porumbescu” din Bucureşti (1972-1990) şi membru al Consiliului Culturii şi Educaţiei Socialiste din R. S. România. A fost deputat în Parlamentul României - Marea Adunare Naţională - (1975-1980). De asemenea, a fost membru corepondent al Academiei „Tiberina” din Roma (1983) şi membru al Comitetului Permanent al Asociaţiei Internaţionale a Teatrelor Lirice (1987-1990).
Este autor de recenzii, articole, cronici muzicale şi studii publicate în diverse reviste de specialitate. A susţinut concerte-lecţii, comunicări ştiinţifice, conferinţe, referate, emisiuni la radio şi televiziune. Între 1962-1966 a făcut parte din colectivul care a elaborat Dicţionarul Enciclopedic Român – vol. 1-4. A făcut parte din jurii naţionale de creaţie şi interpretare. A prezidat concursuri muzicale, a condus turnee muzicale efectuate de formaţii româneşti peste hotare (Italia, R.F.G., URSS) şi a participat la congrese şi manifestări muzicale în Jugoslavia, Franţa, Polonia, URSS, Italia, R.D.G., R.F.G. Bulgaria ş.a. A primit Premiul Academiei Române (1965) precum şi premiile Uniunii Compozitorilor şi Muzicologilor din România (1969, 1973, 1976, 1978). A fost distins cu diverse ordine şi medalii ale republicii România.
Este autorul următorelor volume: Muzica în România după 23 August 1944, Bucureşti, Editura Muzicală, 1964 (în colaborare cu Nicolae Călinoiu), idem 1965 (Ediţia a II-a), coautor al monografiei „Conservatorul Ciprian Porumbescu - Bucureşti, 1864-1964”, Editura Muzicală, 1964, Curs de istoria muzicii româneşti, principii fundamentale, vol. I, Bucureşti, Litografia Conservatorului de muzică Ciprian Porumbescu 1968 (în colaborare cu Octavian Lazăr Cosma), idem vol. II, 1969 (în colaborare cu Octavian Lazăr Cosma şi Grigore Constantinescu), Istoria muzicii româneşti. Compendiu, Bucureşti, Editura Muzicală, 1969, Muzica în România Socialistă, Bucureşti, Editura Muzicală, 1973, (în colaborare cu Nicolae Călinoiu, Semnificaţii actuale ale operei lui George Breazul, Bucureşti, Litografia Conservatorului de muzică „Ciprian Porumbescu”, 1974, George Breazul şi istoria nescrisă a muzicii româneşti, Bucureşti, Editura Muzicală, 1976, Muzica românească şi marile ei primeniri, Bucureşti, Editura Muzicală, 1978 (vol. I) şi 1980 (vol.II), Incursiune în istoria muzicii româneşti, vol. I, în „Titu Pânişoară - Simpozionul Naţional Prof. univ. dr. muzicolog Petre Brâncuşi, ediţia a IV-a, 4 iunie 2006, Târgu-Jiu, Editura Măiastra, Monumente ale culturii muzicale româneşti, vol, I, (în manuscris). Din 2003 este evocat anual în cadrul Simpozionului Naţional Petre Brâncuşi desfăşurat la Târgu-Jiu.
Este înmormântat la cimitirul Vădeni din capitala gorjană.
MONICA ANGHEL
| Monica Anghel | |
 Monica Anghel în 2015 | |
| Date personale | |
|---|---|
| Nume la naștere | Monica Anghel |
| Născută | (49 de ani) București, România |
| Cetățenie | România |
| Ocupație | cântăreață |
| Activitate | |
| Origine | București, România |
| Gen muzical | Pop |
| Instrument(e) | Voce |
| Ani de activitate | 1985- prezent |
| Interpretare cu | Aurelian Temișan, Sincron, Marcel Pavel, Puya |
| Prezență online | |
| Identificator titlu IMDb | |
| Modifică date / text | |
Monica Anghel (n. ,[1] București, România) este o cântăreață, prezentatoare de radio și actriță română. Anghel a câștigat Festivalul Internațional „Cerbul de aur”, ediția 1996 și a participat, ca reprezentantă a României, la concursul Eurovision (ediția din 2002, împreună cu Marcel Pavel). Este cunoscută și datorită participării sale îndelungate ca actor activ în grupul de umor „Divertis”.
BIOGRAFIE
Monica Anghel a colaborat cu Aurelian Temișan (duet) piesa "Încrederea" compozitor și textier Dragos Docan, piesa apărând atât pe albumul propriu al artistei editat de Roton în 1996 cât și pe albumul Best Of Dragoș Docan "Vai, ce bună-i fata asta!" (Electrecord 1998).
Monica Anghel a cântat în duet cu actorul Ștefan Iordache. Dan Iagnov le-a compus trei cântece care apar pe discul „Magazinul meu de vise” înregistrat la casa de discuri Roton în anul 2007. Aceste trei cântece sunt: „Mai mult decât oricând”, „Viața noastră este un tangou” și „Nu te întreb”. Pentru Monica Anghel și Gabriel Cotabiță, Dan Iagnov a compus duetul „Continent pierdut”, melodie care este inclusă pe CD-ul „Best of Dan Iagnov”, editat în anul 2006 la casa de discuri OVO MUSIC.
Discografie
- Dau viața mea pentru o iubire (1995)
- Destine (1996)
- XXI (2001)
- O nouă zi (2009)
- Lacrimă de jar (2010)
Monica Anghel - Spune-mi
Monica Anghel - Dau viața mea pentru o iubire
SPANISH GUITAR : The Best Beautiful Relaxing RUMBA / TANGO/ MAMBO / SAMBA Latin Best Hits
Hits Of The 50s 60s 70s Oldies Classic 68 - Music Makes You A Teenager In Love
ALEXANDRU LULESCU
| Alexandru Lulescu | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | București, România |
| Decedat | (90 de ani)[3][4] |
| Cauza decesului | accident vascular cerebral |
| Căsătorit cu | Maria Lulescu, poetă[necesită citare] |
| Cetățenie | România |
| Ocupație | actor |
| Limbi vorbite | limba română |
| Alma mater | Universitatea Națională de Artă Teatrală și Cinematografică „Ion Luca Caragiale” din București[1] |
| Alte premii | |
| Ordinul Meritul Cultural în grad de ofițer[*] (2004)[2] | |
| Prezență online | |
| Modifică date / text | |
Alexandru Lulescu (n. , București, România – d. [3][4][5]) a fost un actor român, care a jucat pe scena Teatrului de Revistă „Constantin Tănase” din București. A format un cuplu de comedie cu actorul Nicu Constantin. A fost finul actorului Alexandru Arșinel.
FILMOGRAFIE[MODIFICARE | MODIFICARE SURSĂ]
- Vacanță la mare (1963)
- Împușcături pe portativ (1966)
- Cercul magic (1975)
- Premiul întîi (1979) - film TV
- Borvizomanii (1988) - film TV
- Muzica e viața mea (1988)
PREMII ȘI DISTINCȚII[MODIFICARE | MODIFICARE SURSĂ]
Președintele României Ion Iliescu i-a conferit artistului Alexandru Lulescu la 7 februarie 2004 Ordinul Meritul Cultural în grad de Ofițer, Categoria D - „Arta Spectacolului”, „în semn de apreciere a întregii activități și pentru dăruirea și talentul interpretativ pus în slujba artei scenice și a spectacolului”.[6]
Alexandru Lulescu - Trei, Doamne, și toți trei!
CUZIN TOMA
| Cuzin Toma | |
 | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | (43 de ani) Sprâncenata, județul Olt |
| Cetățenie | România |
| Ocupație | actor actor de film |
| Activitate | |
| Roluri importante | Firicel a lu' Cimpoaie |
| Prezență online | |
| Modifică date / text | |
Cuzin Toma (n. 1 iunie 1977, Sprâncenata, județul Olt[1]) este un actor român de film, teatru[2] și televiziune, cunoscut pentru rolul lui Firicel din serialul „Las Fierbinți”.[3] A colaborat cu regizori reprezentanți ai noului val românesc la filme precum Hârtia va fi albastră, de Radu Muntean, Despre oameni și melci, de Tudor Giurgiu, Comoara, pentru care Corneliu Porumboiu a fost recompensat la Cannes cu Un Certain Talent, și Aferim!, de Radu Jude, film premiat cu Ursul de Argint la Berlin.[4] A mai jucat în filme precum Câinele japonez, Domnișoara Christina, Funeralii fericite, Despre oameni și melci, Nașa și Moromeții 2.[5]
În 2016 a fost nominalizat la două premii Gopo, la categoriile cel mai bun actor pentru rolul din Comoara și cel mai bun actor în rol secundar pentru București NonStop.[6][7]
SCURTĂ BIOGRAFIE
Născut la Sprâncenata în județul Olt și crescut la Peștișani, în județul Gorj[8], actualul actor a terminat un liceu electro-mecanic (cu profil de reparații și întreținere instalații și utilaj minier). A practicat foarte multe meserii până a ajuns să devină actor de film și de televiziune.[1] Este absolvent al Academiei Naționale de Educație Fizică și Sport (1998-2001) și al Universității Naționale de Artă Teatrală și Cinematografică - Arta actorului (2006).[9]
În 2009 UNATC a produs scurtmetrajul Fabulosul destin al lui Toma Cuzin.[9] Tot în 2009 joacă rolul unui securist în scurt-metrajul Înainte și după 22/12/1989, în regia lui Andrei Cohn.[10]
În București NonStop (2013) joacă rolul lui Tedi, un „amorez venit să-și ceară iertare de la iubita lui”,[11] rol pentru care a fost nominalizat la un premiu Gopo pentru cel mai bun actor în rol secundar.[7]
În filmul Comoara joacă rolul unui tată care caută cu detectorul de metale o comoară în curtea casei,[12] ascunsă de bunicul său înainte de venirea comuniștilor la putere, film care a primit premiul Un Certain Talent în cadrul secțiunii Un Certain Regard la ediția din 2015 a Festivalului Internațional de Film de la Cannes.[13] În această peliculă a jucat alături de soția și fiul său.[14] Criticul de film A. O. Scott de la The New York Times a scris că rolul lui Costi este „jucat de Cuzin Toma, un actor cu o expresie melancolică și sensibilă și cu un caracter blând”.[15] Scott Foundas de la publicația Variety a menționat că „Toma și Purcărescu fac un duo cu umor sec, foarte atractiv”.[16] Pentru acest rol a fost nominalizat la premiul Gopo pentru cel mai bun actor[7] și a câștigat Premiul pentru cel mai bun rol principal la gala UCIN din 2016.[17] Tot în 2015 joacă rolul robului fugar Carfin din Aferim!,[5][18] jucând o parte din film legat de picioare și aruncat peste grumazul calulului.[19][20]
În 2017 a fost invitat la Festivalul de Film Românesc din Statele Unite.[21] În 2019 a devenit cetățean de onoare a comunei sale natale Peștișani.[22]
Este căsătorit cu pictorița Cristina și au împreună un băiat.[23]
ROLURI ÎN FILM ȘI TELEVIZIUNE
Filmografie
A interpretat diverse roluri în filme, printre care:
- Hârtia va fi albastră - 2006
- Despre oameni și melci - 2012
- Domnișoara Christina - 2013
- București NonStop - 2013[24]
- Comoara, regia Corneliu Porumboiu[25]
- Aferim! - 2015
- Doar cu buletinul la Paris (2015)
- Moromeții 2 (2018) - Ouăbei
Serialul Las Fierbinți
Este interpretul lui Firicel a lu' Cimpoaie, prietenul de băutură a lui Celentano (Adrian Văncică) din Las Fierbinți, serialul de comedie difuzat pe ProTV.[26]
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu