20 NOIEMBRIE 2017

20 NOIEMBRIE 2017

Bună dimineața, prieteni!

Să mulțumim Domnului pentru tot ce ne-a dat și să-L rugăm să ne ierte toate greșelile și păcatele noastre! Doamne miluiește!

Dă-ne Doamne o săptămână bună, cu pace, sănătate și realizări importante! Așa ne rugăm Ție din tot sufletul pentru noi, familie și toți prietenii noștri.

RELIGIE ORTODOXĂ 20 Noiembrie

Înainte-prăznuirea Intrării în Biserică a Maicii Domnului; Sf Cuv Grigorie Decapolitul; Sf Mc Dasie; Sf Ier Proclu, arhiepiscopul Constantinopolului

Maica Domnului este scară către Cer 

Maica Domnului este scară către cer, pod către cer, porumbiţa care a încetat potopul păcatelor, precum porumbiţa lui Noe a adeverit încetarea potopului.

Maica Domnului este Împărăteasa Heruvimilor, Împărăteasa a toată făptura, cămara întrupării lui Dumnezeu-Cuvântul, uşa Luminii, că Lumina cea neapropiată gânditoare prin ea a venit în lume. Ea este uşa Vieţii, că Viaţa Hristos prin ea a intrat în lume. Ea este poarta cea încuiată prin care n-a trecut nimeni decât Domnul, cum spune Proorocul Iezechiel.

Maica Domnului este scară către Cer, pod către Cer, porumbiţa care a încetat potopul păcatelor, precum porumbiţa lui Noe a adeverit încetarea potopului. Este cădelniţă dumnezeiască, căci a primit focul dumnezeirii, şi Biserică a Preasfântului Duh. Maica Domnului este Mireasa Tatălui, Maica Cuvântului şi Biserica Duhului Sfânt. (Arhimandrit Cleopa Ilie)

(Mănăstirea Sihăstria. Un pridvor al Raiului, Editura Mănăstirea Sihăstria, 2008)

Maica Domnului răsplătește mila arătată celor adormiţi 

Aveam scleroză în plăci şi mă aflam în pragul paraliziei. Medicii mi-au dat o lună de zile concediu. Într-o noapte, în timp ce zăceam la pat, o văd aievea pe Maica Domnului care îmi spune: „Ridică-te, de acum eşti sănătoasă!”.

O soră medicală de la un spital din Atena i-a povestit părintelui Simeon Aghioritul, care locuieşte la Kaliagra (Sfântul Munte), următoarele:

- Aveam scleroză în plăci şi mă aflam în pragul paraliziei. Medicii mi-au dat o lună de zile concediu. Într-o noapte, în timp ce zăceam la pat, o văd aievea pe Maica Domnului care îmi spune: „Ridică-te, de acum eşti sănătoasă!”.

M-am ridicat şi a doua zi am mers la spital. Când m-au văzut medicii, au rămas uluiţi. M-au consultat şi m-au găsit sănătoasă.

Atunci părintele Simeon a întrebat-o unde lucrează.

- Lucrez la morgă, a răspuns ea. Cei morţi sunt aduşi acolo şi aruncaţi fără niciun respect. Eu îi iau, îi spăl, îi îmbrac şi îi îngrijesc cu multă dragoste, ca pe rudele mele.

- Pentru aceasta Maica Domnului te-a vindecat. În Vechiul Testament, Tobit, atunci când găsea un mort, îl îmbrăca şi-l îngropa. De aceea Arhanghelul Rafail i-a spus: „Te ocrotesc”.

- Şi eu simt o ocrotire, a răspuns ea plângând.

(Ieromonah Eftimie Athonitul, Asceţi în lume, volumul I, traducere din limba greacă de Ieroschimonah Ştefan Nuţescu, Schitul Lacu din Sfântul Munte Athos, Editura Evanghelismos, Bucureşti, 2009, pp. 347-348)

Sf Cuv Grigorie Decapolitul

S-a născut în jurul anului 780, în Isauria – Asia Mică, din părinți ortodocși devotați, anume Serghie și Maria, și a copilărit în orașul Irinopolis, de aici luându-și și numele de „Decapolitul”. Încă de tânăr hotărăște să părăsească lumea și să se retragă în munți. Astfel, s-a refugiat la un unchi al său după mamă, Simeon, egumen la o mănăstire din jurul Decapolei, unde a rămas timp de 14 ani, și s-a nevoit întru cele duhovnicești, prin practicarea virtuților. Apoi, a cerut binecuvântare să se retragă singur într-o peșteră pustie.

După ce s-a curățit de patimile sale, Sfântul Grigorie a fost îndemnat de un glas divin, ca să părăsească peștera și să meargă în lume, spre folosul său și al altora. În acest fel, Sfântul a început o serie de călătorii în Efes, Proconez, Histopolis, Siracuza Siciliei, săvârșind multe minuni și încurajând pe creștini să cinstească icoanele. În cele din urmă a ajuns la Tesalonic, unde s-a stabilit la Mănăstirea Sfântul Mina. Aici, în scurtă vreme, Sfântul a devenit cunoscut prin puterea sa de a fi văzător cu duhul. După ce a săvârșit minuni prin puterea Duhului Sfânt, s-a socotit că Sfântul este vrednic de a primi preoția, acest lucru fiind dovedit și de virtuțile cu care se împodobise.

Deși bolnav, Sfântul Grigorie pleacă la Constantinopol, unde era întemnițat Simeon, unchiul său, din cauza celor care nu cinsteau icoanele. Sfântul Grigorie trece la cele veșnice la 20 noiembrie 842, fiind înmormântat la o mănăstire din Constantinopol. Mormântul său va deveni repede un loc de pelerinaj, datorită minunilor ce se săvârșeau la el, astfel că sfintele sale moaște au fost dezgropate și puse într-o raclă, pentru a fi cinstite după cuviință.

În anul 1453, când Constantinopolul a fost cucerit de turci, moaștele Sfântului Grigorie au ajuns în părțile Dunării. Aici au fost cumpărate de un dregător turc. Auzind de minunile ce se făceau la aceste moaște, banul Țării Românești, Barbu Craiovescu, le-a răscumpărat cu preț mare și le-a dus la Mănăstirea Bistrița – Râmnicu Vâlcea, ctitoria sa, unde se află și astăzi. Racla de argint, în care se păstrează cu sfințenie acest odor de mare preț, a fost lucrată la Brașov, în anul 1656.

Sfântul Mucenic Dasie 

 

A fost soldat creștin străromân în Legiunea XI Claudia a armatei romane, cantonat în orașul Axiopolis (lângă Cernavodă), pe malul drept al Dunării. Numele Dasius este de origine geto-dacică și înseamnă „miel”. A suferit moarte martirică în timpul împăratului roman Dioclețian (284-305). Pătimirea sa este legată de sărbătoarea păgână Saturnalia, închinată zeului grec Cronos, al timpului, adoptat de romani cu numele Saturn.

Această sărbătoare păgână se celebra în Imperiul Roman timp de șapte zile, anual. Pentru pregătirea sărbătorii, se obișnuia să se tragă la sorți un „rege”, care era îmbrăcat într-o haină împărătească, după asemănarea lui Cronos însuși. Timp de treizeci de zile, alesul urma „să se dedea la tot felul de petreceri și desfrânări, în fruntea unui cortegiu de soldați, spre hazul și desfătarea mulțimii”.

După această perioadă, în timpul celor șapte zile de sărbătoare propriu-zisă, cel ales „rege” era sacrificat zeului Cronos, străpuns de săbiile ostașilor. La 17 noiembrie 304, sorții au decis ca rege al Saturnaliilor să fie soldatul Dasie. Creștin în taină, știa că, de va accepta acele treizeci de zile de desfrâu, va fi aruncat în focul cel veșnic. De aceea, a socotit că „este mai bine pentru mine să sufăr puține chinuri și munci pentru numele Domnului nostru Iisus Hristos, iar după moarte să moștenesc viața cea veșnică, împreună cu toți sfinții”.

Astfel, când a fost adus în fața soldaților ca rege al sărbătorii păgâne, a mărturisit că este creștin și preferă să fie adus jertfă Domnului Hristos, decât să fie jertfit zeului Cronos. A fost întemnițat și adus spre judecată în fața comandantului militar Bassus. Acesta l-a îndemnat pe Sfântul Mucenic Daisie să jertfească zeilor, însă refuzând a fost supus supliciilor și în cele din urmă a primit cununa muceniciei.

Tot astăzi, Biserica Ortodoxă sărbătorește și pe Sfântul Proclu, Patriarhul Constantinopolului. Apoi, murind patriarhul şi moaştele lui fiind încă în biserică, Sfântul Proclu a fost ales patriarh al cetăţii marelui Constantin, fiind sfinţit în Sfânta şi Marea Joi a mântuitoarelor Patimi ale Domnului nostru Iisus Hristos.

Acest între sfinţi Părintele nostru Proclu a fost pe vremea împărăţiei lui Teodosie cel mic, în anii patru sute opt. Fiindcă era cucernic şi îmbunătăţit a fost hirotonit episcop al Cizicului de către Sfântul Sisinie, patriarhul Constantinopolului. Şi mergând la Cizic nu a fost primit de către clericii eparhiei sale, căci aveau hirotonit pe altul cu numele Dalmat. Pentru aceasta s-a întors înapoi la Constantinopol rămânând fără de eparhie. Iar după ce a murit Maximian, patriarhul Constantinopolului, care se prăznuieşte la douăzeci şi una ale lui Aprilie, în timp ce încă se aflau moaştele lui în altarul marii biserici a fost ales Proclu patriarh al Constantinopolului. Şi s-a suit în scaun în ziua mântuitoarelor patimi ale Domnului, adică în Sfânta şi Marea Joi. Deci bine vieţuind şi bine conducând Biserica doisprezece ani şi trei luni, cu pace s-a mutat către Domnul.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin.

ARTĂ CULINARĂ – REȚETE DE POST PENTRU ASTĂZI 20 Noiembrie

A: PLĂCINTE

Tagliatelle cu nuci si fructe uscate

e 200 g paste tip tagliatelle

e 200 g nuci

e 200 g amestec de fructe uscate şi confiate

e 2 linguriţe cu margarină

e 1 vârf de praf de nucşoară

e 1 lingură cu ulei

e sare   

Rupe pastele şi pune-le la fiert în apă cu un praf de

sare. Dacă vrei ca pastele să nu se lipească între ele,

adaugă o lingură cu ulei.

Separat, macină nucile şi trage-le în margarină topită.

Adaugă pastele fierte şi clătite în apă rece.

Lasă pe foc până se înfierbântă bine şi adaugă fructele uscate şi confiate.

Opreşte focul şi aromatizează cu nucşoară.

B: SALATE

Salată de varză roşie

•       1 varză roşie;

•       Sare;

•       Oţet;

•       Ulei

Se îndepărtează frunzele veştede şi se spală varza roşie.

Se dă pe răzătoarea mare şi se sărează frecându-se bine în palme.

După ½ oră se stoarce şi se aşază în salatieră adăugând după gust oţet şi ulei.

Pentru a înlătura neajunsul frecării cu sare (se pătează mâinile), varza rasă se opăreşte cu apă clocotită, apoi se strecoară şi se adaugă oţetul şi uleiul după gust.

C: SOSURI

Sos de hrean

•       4 linguri hrean curăţar şi ras pe răzătoare;

•       2 linguri oţet diluat;

•       1 sfeclă coaptă rasă;

•       Sare

Cantităţile de mai sus se pun într-o farfurie adâncă şi se amestecă bine cu lingura.

La servit se toarnă într-o ceaşcă de mărime potrivită.

Sfecla se adaugă după gust.

D: BORŞURI, SUPE, CREME DE LEGUME

Supă-cremă de legume cu tarhon

e 3 morcovi

e l rădăcină de pătrunjel

e 1 ceapă

e ½  ţelină

e 4 cartofi

e 200 ml suc de roşii

e 2-3 linguri cu orez

e 1 lingură cu ulei de măsline

e 1 legătură cu tarhon

e pătrunjel

e sare

Curăţă legumele, taie-le cubuleţe şi pune-le la fiert în apă cu un praf de sare.

Când sunt fierte, strecoară supa sau scoate legumele cu o spumieră.

Trece-le printr-o sită sau pasează-le cu blenderul.

Cu zeama în care au fiert legumele, subţiază piureul astfel obţinut.

Toarnă sucul de roşii, adaugă orezul şi lasă să fiarbă la foc mic.

Când a fiert orezul, potriveşte gustul de sare şi

opreşte focul.

Pune uleiul de măsline, aromatizează cu pătrunjel şi scufundă legătura de tarhon.

După 15 minute, îndepărtează tarhonul şi serveşte supa.

       

E: MÂNCĂRURI

Sarmale cu orez

•       1 ceaşcă orez;

•       1 morcov,

•       2 – 3 cepe;

•       5 – 6 linguri ulei;

•       1 legătură verdeaţă;

•       2 – 3 linguri bulion;

•       Sare;

•       Piper;

•       1 varză dulce sau acră

Ceapa se înăbuşă puţin în uleiul fierbinte, se adaugă orezul, morcovul ras mare.

După ce morcovul s-a înmuiat se adaugă 3 – 4 linguri apă clocotită, sare, piper, o lingură bulion şi amestecând uşor cu lingura de lemn lăsăm să scadă apa.

Se ia de pe foc şi se pune verdeaţa.

Varza acră se desface în foi şi se desărează, apoi se îndepărtează cotoarele mari.

Varza dulce se opăreşte şi se îndepărtează cotoarele.

Cu compoziţia de mai sus se umplu foile.

Pe fundul cratiţei se pune varză tăiată fideluţă.

Se aşază sarmalele pe măsură ce sunt împletite.

Se toarnă apoi apă clocotită, bulionul rămas, mărar tocat mărunt şi cimbru.

Varza dulce poate fi acrită cu borş de putină sau cu bulion de roşii.

Se dă la cuptor pentru a se rumeni frumos.

F: DULCIURI

Tartă cu dulceată de visine

         

e l borcan cu dulceaţă de vişine

e 100 g miere

e 200 g făină

e 125 g margarină

e 50 g zahăr pudră

e 100 g nuci

e 1 lingură cu cacao

e 1 vârf de cuţit de praf de nucşoară

e sare

Freacă mierea cu zahărul şi margarina moale.

Adaugă nucile măcinate şi făina proaspăt cernută

şi amestecată cu praful de cacao şi nucşoara.

Frământă toate aceste ingrediente.

Acoperă aluatul şi lasă-I să se odihnească aproximativ o oră.

Întinde din trei sferturi de aluat o foaie şi aseaz-o într-o formă de tartă neunsă.

Unge aluatul din formă cu dulceaţă de vişine şi presară nuca tocată.

Întinde şi aluatul rămas şi taie-I fâşii late de 1 cm, pe care aşază-le deasupra tartei.

Coace la cuptor, la foc potrivit, 40-45 de minute.

Atenție!

Mâine,  este zi de post cu dezlegare la peşte și vin!

ISTORIE PE ZILE 20 Noiembrie

Evenimente

•       284:  Diocletian devine  împărat roman. Imparatul  Diocletian (245 — 313) a domnit până la 1 mai 305. A incercat sa  reformeze  viața religioasă in imperiu, prin reactivarea vechilor culte (cultul lui Jupiter devine obligatoriu pentru întregul imperiu), promulgand in anii 303- 304, un numar de 4 edicte anticreștine care au declansat cea mai mare persecuție din istoria imperiului împotriva acestei religii, rămase în istorie sub denumirea de persecutia lui Diocletian.

•       1194: Orasul Palermo este cucerit de  imparatul Henric al VI-lea. Henric al VI-lea (noiembrie 1165 - 1197)  a fost rege al Germaniei  în 1190, a fost încoronat Împărat al Sfantului Imperiu Romano- German  în 1991 și a devenit rege al Siciliei  prin căsătorie  până la moartea sa. Henric a devenit  cel mai puternic monarh de la  Marea Mediterana  primind tribut  din partea Imperiului Bizantin. În continuare a încercat să facă coroana imperială ereditară, însă nu a reușit înainte de moartea sa neașteptată în 1997 la Messina, bolnav de malarie în timp ce pregătea o cruciadă.

•       1224: Prima mențiune a bisericii "Sf. Mihail" din Cisnădioara, germ. "Michelsberg", (județul Sibiu), monument în stil romanic. După cum spune un document din 1223, „muntele Sf. Mihail împreună cu biserica și cu pământul ce ține de el” au făcut parte din avutul prepoziturii Sibiului. Prepozitura a cedat această proprietate regelui  maghiar Andrei al II-lea , iar la scurt timp după aceea, regele a dăruit-o favoritului său, magistrul Gocelinus, care la rându-i a dăruit-o, pentru mântuirea sufletului său, Abatiei cisterciene din Cârţa. Acest document conține de fapt și prima menționare documentară a localității Cisnădioara. Biserica  fost construită din piatră între anii 1162 și 1223 si are cea mai veche  0rga  cu tuburi din România,  în stare funcțională  de la începutul secolului al XVIII-lea.

•       1272: Prințul Edward devine rege al Angliei, după moartea tatălui său Henric III. Eduard I al Angliei (17 iunie 1239 – 7 iulie 1307) a domnit între anii 1272 și 1307, suindu-se pe tronul Angliei pe 21 noiembrie 1272 după moartea tatălui său, regele Henric al III-lea. Supranumit „Picioare lungi”, datorită staturii sale neobișnuit de înalte.

•       1443: Bătălia de la Niš [Serbia]. Bătălia de la Niš [Serbia] (20 noiembrie 1443), între voievodul Transilvniei, Iancu de Hunedoara (1441 – 1456), şi otomani, în cadrul „Campaniei celei Lungi” (septembrie 1443 – ianuarie 1444). Victoria de pe Ialomiţa l-a adus pe Iancu în atenţia Europei, văzut ca singurul ce poate organiza o cruciadă care să-i alunge pe otomani. O bulă papală, emisă la 1 ianuarie 1443, de către Eugen IV (1431 – 1447), proclamă cruciada şi cheamă cavalerii apuseni să i se alăture. Voievodul Transilvaniei începe pregătirile pentru o nouă expediţie, încă din martie – aprilie 1443, când cere braşovenilor multe căruţe, tunuri şi pulbere. Strânge o mare oaste (circa 35.000 oşteni) formată din mercenari cehi, poloni, germani, italieni, francezi, sârbi, bulgari (pe care îi plăteşte inclusiv cu banii proprii), la care se adaugă munteni şi transilvăneni. Cauza imediată a acestei ample acţiuni este pericolul ce planează asupra Constantinopolelui (asediat în cursul anului 1442), iar pe termen lung se are în vedere alungarea otomanilor din Europa. În opinia istoricilor Ileana Căzan şi Eugen Denize, pentru voievodul Transilvaniei „…obiectivul principal îl constituia apărarea independenţei şi a integrităţii teritoriale a ţărilor române şi a Ungariei ameninţate tot mai mult de expansiunea otomană”. Organizatorii amplei expediţii au primit promisiunile unor suverani europeni că vor fi sprijiniţi logistic şi financiar: Burgundia şi Veneţia se angajează să trimită o flotă, iar Aragónul, trupe şi bani (dar nu îşi vor onora angajamentele). Regele Ungariei şi Poloniei, Vladislav (1440 – 1444), conducătorul onorific al campaniei, părăseşte Buda la 22 iulie 1443. La Keve (Serbia) face joncţiunea cu armata lui Iancu şi puţinele trupe trimise de despotul Serbiei, Gheorghe Branković. Armatele pătrund în teritoriul controlat de otomani abia din luna septembrie, iar vremea rea „… a fost unul din principalele obstacole în calea străpungerii Munţilor Balcani şi a determinat retragerea” (Ileana Căzan, Eugen Denize). Otomanii, conduşi de Ishak, bey-ul Semendriei, marele învins la Sibiu, aşteaptă armatele creştine la trecerea peste râul Morava, dar sunt zdrobiţi. Avangarda condusă de Iancu avansează, cucereşte Niš-ul şi înfrânge riposta unei importante armate islamice, în apropierea cetăţii. Trupele otomane erau conduse de Kasim paşa, beylerbey-ul Rumeliei şi bey-i de Vidin, Golubac şi Sofia. Au rămas pe câmpul de luptă 2.000 de otomani, alţi 4.000 au fost luaţi prizonieri. Cei rămaşi se retrag în dezordine spre Sofia, care nu mai poate fi apărată de trupele creştine. Răsunetul acestei victorii este imens, armatele lui Iancu se înmulţesc cu bulgari, sârbi şi albanezi, şi continuă expediţia. În mai multe locuri s-a aprins flacăra revoltei: Gjergj Kastrioti (Skanderbeg) cucereşte cetatea Kroja şi preia conducerea luptei pentru eliberarea Albaniei, iar despotul Dragas (cel care va deveni ultimul împărat al Bizanţului) pregăteşte o armată în sudul Greciei.

·       1789: New Jersey devine primul stat american care a ratificat Carta Drepturilor Omului.

·       1820: Scufundarea vasului-balenieră Essex, în apele Americii Latine, după ce a fost lovit în mod repetat de un caşalot. Se presupune că acest eveniment ar fi inspirat capodopera lui Herman Melville, Moby Dick.

•       1852: Începe construcția clădirii Școlii Centrale din București, care se va numi "Pensionatul Domnesc de fete". Din 1890, școala funcționează în localul construit de arhitectul Ion Mincu, lângă Grădina Icoanei; după 1948 și până în 1993 instituția se va numi "Liceul Zoia Kosmodemianskaia"

•       1861:  Poarta Otomană emite "Firmanul de organizare administrativă a Moldovei și Valahiei" care admitea unirea administrativă și politică a Principatelor de la 24 ianuarie 1859, însă prevedea că unirea va înceta la sfârșitul domniei lui Al. I. Cuza. La 11 decembrie 1861, Cuza adresează naţiunii o proclamaţie, anunţând mesajul său: “Unirea este îndeplinită, naţionalitatea română este întemeiată”. Ca urmare, s-a trecut la unificarea guvernelor şi a Camerelor celor două Principate. La 22 ianuarie 1862, s-a format primul guvern unic al Principatelor Unite, condus de Barbu Catargiu. Parlamentul unic îşi va deschide lucrările la 24 ianuarie 1862, an în care Al. I. Cuza proclama Unirea definitivă a Principatelor, iar oraşul Bucureşti devenea capitala acestora. Comisia Centrală de la Focşani îşi va înceta activitatea. Din 1862, Principatele Unite adoptă oficial numele de ROMÂNIA.

•      1909 (20.noiembrie /3 decembrie): S-a înfiinţat, la Chitila (lângă Bucureşti), din iniţiativa lui Mihail Cerchez, prima Şcoală de pilotaj din România (şi din sud-estul Europei). Scoala a funcţionat între anii 1909 şi 1911 şi a pregătit primii piloţi militari români.

 

·       1916 Guvernul român a lui Ionel I.C.Brătianu părăseşte Bucureştii şi pleacă la Iaşi retrăgînduse de forţele armate inamice în cadrul Primului Război Mondial. In urma pierderii de catre armata romana a Bătăliei de la Neajlov şi Argeş (Bătălia de la Bucureşti), cea mai mare operaţiune militară pe frontul românesc (16-20 noiembrie 1916), regele si Guvernul României se retrag din Muntenia ocupată, la Iasi, care devine noua capitală a țării. Cele mai violente lupte din timpul marii operaţiuni militare s-au dat la Călugăreni (16-17 noiembrie). După un succes iniţial, armata română, copleşită numeric şi tehnic, este nevoită să se retragă, lăsînd Bucureştii în mîna armatelor inamice germane si Austro-Ungare.

•       1917: Bătălia de la Cambrai, 20 noiembrie – 8 decembrie 1917.  Bătălia de la Cambrai dintre Imperiul britanic şi Imperiul german este prima mare bătălie de tancuri din istorie. Este adesea greşit numită prima bătălie de tancuri din istorie. Acest lucru poate fi justificat prin faptul că francezii trimiseseră primele tancuri pe câmpul de luptă mai devereme în anul 1917, aşa cum şi britanicii o făcuseră în cea de-a treia bătălie de la Ypres. Cambrai a făcut totuşi să vedem un număr mai mare de tancuri utilizate decât înainte. Planul britanic de atac a fost de a utiliza tancurile pentru a lovi direct în inima liniei de apărare germane. Această linie a fost văzută anterior ca impenetrabilă, până când un comandant pe nume Henry Hugh Tudor a sugerat folosirea tancurilor în sprijinul trupelor care încearcă să străpungă linia. În jur de 476 tancuri au fost folosite, de ambele părţi s-au pierdut aproximativ 45.000 de oameni. Rezultatul final al luptei a fost un impas operaţional.

•       1917: Ucraina este declarată republică

•       1919: Isi deschide  lucrările primul parlament al României Mari (România interbelică), preşedinte al Adunării Deputaţilor fiind ales Vasile Stroiescu, cel mai vîrstnic deputat. Vasile Stroiescu (n. 11 noiembrie 1845,Trinca, jud Hotin), a fost un cărturar de frunte, susținător al învățământului școlar și om politic român basarabean, filantrop și membru de onoare al Academiei Romane, care a promovat cultura național. S-a născut în familia comisului Vasile Stroiescu, descendent al jitnicerului Ioan Stroiescu, menționat documentar încă la 2 iulie 1682. De asemenea, a fost și președinte de onoare al  Partidului National Moldovenesc (1917). S-a stins din viață la București la 13 aprilie  1926. I-au fost organizate funeralii naționale. A fost înmormântat în Cimitirul Sf. Vineri, pe Aleea Teilor.

•       1921: are loc Congresul I General al Partidului Ţărănesc, care şi-a desfăşurat lucrările la Bucureşti, România interbelică. Partidul a aprobat fuziunea cu succesorul de drept al Partidul Ţărănesc din fosta Basarabie ţaristă, uniune ce a fost realizată la 18 iulie 1821 precum şi proiectul de program de revendicări social-politice şi economice.

•       1922:  Conferința internațională de la Lausanne, în problema strâmtorilor Bosfor și Dardanele. Se discută și semnează tratatul de pace cu Turcia, care recunoștea drepturile României asupra insulei Ada-Kaleh. Insula nu mai există, fiind inundată la construirea barajului Porțile de Fier.

•       1923: S-a incheiat, la Tiraspol, un Regulament romano-sovietic privitor la masurile si procedeele menite sa aplaneze conflictele de pe Nistru, in acea vreme linie de demarcatie intre Romania si URSS.

•       1923: afro-americanul Garret A. Morgan, din Celeveland, Ohio, a primit un brevet pentru "Traffic Signal", un indicator rutier automat care facea strazile mai sigure mai vehicule si pietoni. Lui Garrett i-a venit ideea semaforului deoarece vazuse un accident intre o masina si o trasura, in urma caruia a murit o fata. Mai tarziu el a vandut inventia catre General Electric Corporation, pentru suma de 40.000$.

Indicatorul avea trei pozitii:Stop, GO si Stop All, a treia pozitie oprind traficul pentru toate vehiculele, permitand pietonilor sa traverseze in siguranta.

Garret Morgan este de asemenea recunoscut ca inventatorul unei masti de gaze si a aparatului de indreptat parul.

El era fiul unor sclavi din Kentucky, care a parasit orasul natal in 1895 pentru a cauta noi oportunitati; in urma acestui fapt el a devenit primul inventator de culoare.

•       1932: Premiera românească, la Opera Română din București, a baletului "Iris" de Constantin C. Nottara, după premiera absolută a spectacolului la Opera din Moravska-Ostrava din Cehoslovacia, din 12 noiembrie 1931

•       1932: are loc crearea Partidului Radical Ţărănesc din România din gruparea condusă de Grigore Iunian, desprinsă din Partidul Naţional-Ţărănesc. Partidul va edita ziarul "Deşteptarea" în perioada 1933-1937.

•       1940: Al doilea război mondial: România, Ungaria și Slovacia se alătură Axei

•       1942: Alaska Highway se deschide oficial. Construcția drumului a fost accelerată după atacul japonez de la Pearl Harbor. Denumirea inițială a șoselei a fost ALCAN, fiind construită cu scop militar. Denumirea ei actuală datează din martie 1942, fiind o șosea formată din pietriș, care a fost continuu îmbunătățită. Șoseaua de azi este cu 60 de km mai scurtă ca la cea de la început, fiind în cea mai mare parte asfaltată.  Alaska Highway este o șosea cu lungimea de 2.288 km, care leagă Dawson Creek nord-estul provinciei British Columbia, Canada cu Delta Junction un oraș din Southeast Fairbanks Census Area, Alaska.

·       1945: a început procesul de la Nurenburg (Germania), unde 24 de criminali de război nazişti au fost judecaţi pentru atrocităţile comise pe parcursul celui de-al Doilea Război Mondial. Un tribunal internaţional, din care făceau parte reprezentanţi ai Statelor Unite, Marii Britanii, Franţei şi Uniunii Sovietice, a fost înfiinţat cu acest scop, fiind prima instanţă creată pentru judecarea internaţională a crimelor de război şi crimelor împotriva umanităţii. Lordul Justice Geoffrey Lawrence, reprezentantul Marii Britanii, a fost preşedintele completului de judecată. Procesul a durat aproape un an, până pe 1 octombtie 1946, dezbaterile întinzându-se pe durata a 216 ore. Din cei 24 înalţi demnitari al celui de-al treilea Reich, 12 au fost condamnaţi la moarte. Şapte au fost condamnaţi la 10 ani de închisoare şi trei au fost achitaţi. Dintre cei 12 condamnaţi la moarte, Martin Bormann, a fost condamnat formal în lipsa lui la proces. Trei dintre condamnaţii la moarte s-au sinucis până la finalizarea procesului în celule (Himmler, Goebbels şi Robert Ley). Opt au fost spânzuraţi pe 16 octombrie 1946. Gustav Krupp von Bohlen, a înnebunit în timpul procesului.

•       1947:  Prinţesa Elisabeta (viitoarea regina Elisabeta a II a Marii Britanii), s-a căsătorit cu ducele de Ediburgh, Philip Mountbatten.

•       1952: Rudolf Slansky, Secretarul General al Partidului Comunist Cehoslovac și alți 13 lideri comuniști sau funcționari de rang înalt au fost acuzați și condamnați că ar fi participat la o conspirație troțkisto-titoisto-sionistă. Procesul a fost orchestrat la ordinul Moscovei prin intermediul consilierilor sovietici aflați în țară. Slánský va fi spânzurat la 3 decembrie 1952. Rudolf Slánský (31 iulie 1901 – 3 decembrie 1952) a fost un politician comunist din Cehoslovacia. Având funcţia de secretar general al partidului după cel de-al Doilea Război Mondial, el a fost unul dintre provocatorii şi organizatorii loviturii de stat ce a instaurat regimul comunist în Cehoslovacia. Slánský a fost un activist marxist-stalinist, care, în timpul scurtei sale perioade la conducerea partidului în perioada de după lovitura de stat din Cehoslovacia din 1948, a organizat sovietizarea aprofundată a societăţii, desfiinţarea proprietăţii private şi reprimarea oponenţilor politici ai regimului. În domeniul afacerilor externe, el a jucat un rol major în înfiinţarea statului Israel, furnizând armament de origine cehă luptătorilor sionişti care încercau să răstoarne regimul britanic din Palestina. După ruptura între liderii comunişti Iosip Broz Tito din Iugoslavia şi Iosif Stalin din URSS, acesta din urmă a provocat un val de „epurări” în conducerile partidelor comuniste, pentru a preveni apariţia altor rupturi între Uniunea Sovietică şi ţările „satelit” central-europene. În Cehoslovacia, Slánský, care a fost considerat vulnerabil din cauza problemelor economice şi industriale ale ţării, a fost unul din cei 14 lideri arestaţi în 1952 şi judecat într-un proces spectacol – en masse în noiembrie 1952. Judecarea sa a fost cunoscută mai târziu ca procesul Slansky. Acuzaţii, funcţionari de rang înalt ai Partidului Comunist Cehoslovac, au fost învinuiţi de înaltă trădare. După opt zile şi numeroase acuzaţii, 11 din cei 14 inculpaţi au fost condamnaţi la moarte. Slánský a fost executat cinci zile mai târziu.

•       1962: Președintele american John F. Kennedy a acceptat să ridice blocada din Cuba

•       1975: Are loc premiera filmului american „Zbor deasupra unui cuib de cuci”, realizat dupa romanul cu acelasi nume de Ken Kesey (regia Milos Forman); distins cu cinci Premii Oscar.

·       1992: Este inaugurata la Bucuresti Bursa Româna de Marfuri.

·       1995:  Diana, Prinţesă de Wales, a vorbit deschis pentru prima dată, intr-un interviu acordat  BBC, despre  separarea ei de  Printul  Charles de Wales. În timpul conversaţiei  cu reporterul BBC Martin Bashir, printesa  a recunoscut deschis ca are o relaţie adulteră cu instructorul ei de echitatie, James Hewitt.

•       2003: Michael Jackson este arestat sub acuzația de molestare a unui copil

•       2006: Lui Mihail Sebastian i s-a conferit postum la München importantul premiu de carte "Geschwister Scholl" pe anul 2006, premiu ce este conferit în fiecare an începând din 1985 de către Börsenverein des Deutschen Buchhandels.

Nașteri

•       270: S-a nascut imparatul roman Maximinus al II-lea (Maximin Daïa, d.313). A fost nepotul imparatului Galeriu si era fiul unui pastor din Tracia, nascut la Felix Romuliana (localitatea Gamzigrad de azi, in Serbia).

•       1602: S-a nascut  Otto von Guericke, om de stiinta, inventator si politician german. Otto von Guericke (n. 20 noiembrie 1602 CG, Magdeburg, Germania – d. 11 mai 1686 CG, Hamburg, Germania), om de știință, inventator și om politic german. Principala sa realizare științifică a fost crearea fizicii vidului. A fost primar al orașului său natal, Magdeburg, în perioada 1646 – 1676. A decedat la data de 11 mai 1686.

•       1625 - S–a născut Paulus Potter, pictor din şcoala olandeză ce a avut ca temă principală în creaţia sa animalele (“Curtea animalelor pronunţând sentinţa împotriva vânătorului”, “Taurul”)

•       1752: Thomas Chatterton, poet britanic (d. 1770)

•       1858 - S-a născut Selma Lagerlöf, scriitoare, prima femeie care a primit Premiul Nobel pentru Literatură ("Gosta Berling", "Minunata călătorie a lui Nils Holgerson") (m. 16 martie 1940)

•       1761: S-a nascut  Papa Pius al VIII-lea (Francesco Saverio Castiglioni); (d. 30.11.1830). A fost Papa intre anii 1829 și 1830. La 25 martie 1830,  a condamnat societățile secrete masonice si traducerile moderniste biblice si interpretările  Bibliei  contrare legilor Bisericii Catolice.

•       1762: Pierre André Latreille, entomolog francez (d. 1833). Pierre André Latreille (n. 20 noiembrie 1762, Brive-la-Gaillarde – d, 6 februarie 1833, Paris), un entomolog francez.

•       1869: S-a născut Nerva Hodoş, istoric şi bibliograf; unul dintre fondatorii bibliografiei româneşti; a desfăşurat o activitate rodnică pentru organizarea colecţiilor Bibliotecii Academiei; (m. 1913).

* 1869: Zinaida Gippius, poet rus (d. 1945)

•       1872: George Tutoveanu, poet român (d. 1957). A fost revizor școlar,  inspector cultural general la “Casa Școalelor pentru Basarabia” (1926-1928), prefect de Tutova (1931-1932), membru fondator al “Societății Scriitorilor din România” și al Societății Literare “Academia bârlădeană”.

•      1872: S-a nascut la Tecuci, marele pictor roman  Gheorghe  Petrascu (Petrovici)); (d.1 mai 1949, Bucuresti). Isi face primele studii la Universitatea Națională de Arte București si la recomandarea pictorlui Nicolae Grigorescu, primește o bursă pentru a se perfecționa în străinătate. După un scurt timp petrecut la München, pleacă la Paris, unde se înscrie la Academia Julian și lucrează în atelierul lui Bouguereau (1899-1902). La prima sa expoziție personală la Ateneul Român (1900), este remarcat de scriitorii Barbu Delavrancea și Alexandru Vlahuță, care îi cumpără câte o lucrare. A  avut numeroase expoziții personale, între 1903 și 1923 la Ateneul Român, apoi la „Căminul Artei” (1926-1930), culminând cu cele două retrospective de la „Sala Dalles” din anii 1936 și 1940. A participat la Bienala din Veneția (1924, 1938 și 1940); primește „Marele Premiu” al „Expoziției Internaționale” din Barcelona (1929) și al celei din Paris ( 1937).

•       1873: Daniel Gregory Mason, compozitor american (d. 1953)

•       1886: S-a nascut Karl von Frisch, fiziolog si naturalist austriac, laureat al Premiului Nobel pentru fiziologie si medicina, împreuna cu Konrad Lorenz si Nikolaas Tinbergen, pentru cercetarile sale în domeniul psihologiei instinctive comparate; (d.12.06.1982).

•       1889 - S-a născut astronomul Edwin Powell Hubble, considerat fondatorul astronomiei extragalactice (m. 28.septembrie 1953)

•       1902: Erik Eriksen, politician danez (d. 1972)

•       1903: S-a nascut Alexandra Danilova, balerina rusa.

•      1907: S-a nascut (la Sebis, jud. Arad) Mihai Beniuc, scriitor proletcultist şi psiholog, academician, colaborator de frunte al regimului comunist din Romania; (d. 24 iunie 1988).  Într-un articol publicat în revista Viața Românească (nr. 3 din 1951), Mihai Beniuc, în calitate de președinte al Uniunii Scriitorilor din România, oferea definiția poetului realist-socialist: “Acesta trebuie să fie un filozof cunoscător al celor mai înalte idei ale timpului […], spre care au deschis drum Marx, Engels, Lenin și Stalin […], un activist în slujba respectivelor idei”[3]. Mihai Beniuc renunță la promovarea cărții sale de versuri din 1951, „Cântec pentru tovarășul Gh. Gheorghiu-Dej”, și se reprofilează, începând să scrie câteva poeme pentru liderul comunist de atunci, Nicolae Ceaușescu. A fost primul specialist român în psihologia animală şi comparată.

•       1907: Henri-Georges Clouzot, regizor de film francez (d. 1977)

•       1911: Radu Grigorovici, fizician român (d. 2008)

•       1912: Otto Habsburg-Lothringen, politician și scriitor

•      1912: S-a născut biologul Victor Preda;, autor printre altele,al  lucrarii  „Experienţa antropologică şi determinismul manifestărilor umane”, o primă sinteză antropologică în limba română; membru titular al Academiei Române din 1974; (m. 1982).

•       1914: S-a nascut Emilio Pucci, designer de moda italian.

•       1918: Dora Ratjen, atletă germană și olimpică

•       1919: S-a nascut Evelyn Keyes, actrita americana.

•       1921 - S–a născut Dinu Pillat, prozator si istoric literar, fiul marelui poet Ion Pillat; a fost detinut politic între anii 1959–1964 si a fost implicat, alaturi de alti intelectuali români în ceea ce istoria comunismului din România a consemnat drept “procesul Noica–Pillat”, ultimul mare proces politic din timpul regimului lui Gh. Gheorghiu Dej (studii de literatura “Dostoievski în constiinta literara româneasca”, “Romanul de senzatie în literatura româna din a doua jumatate a secolului al XIX–lea”) (m.05.12.1975).

•       1923: Nadine Gordimer, romancier sud-african laureat al Premiului Nobel (1992)

•       1923: Tonino Delli Colli, operator italian

•       1924: Benoît Mandelbrot, matematician francez

•       1925: S-a nascut Robert F. Kennedy, procuror general al SUA, senator.  S-a nascut in Boston, fiind fratele presedintelui american JFK. A studiat Dreptul, luandu-si licenta la Universitatea din Virginia. In 1951 a fost admis in Baroul statului Massachusetts. A devenit apoi procuror si a condus campania electorala a fratelui sau care candida pentru un loc in Senatul SUA.  A inceput sa ocupe functii tot mai inalte in administratia de stat, iar in 1959-1960 a coordonat campania la presedintie a lui John F. Kennedy. Dupa alegererea fratelui sau in functia de sef de stat, a devenit procuror general si consilier personal al lui JFK, exercitand o influenta majora in privinta politicilor sociale si de afaceri externe.  In 1964, dupa asasinarea fratelui sau a fost ales senator de New York, americanii vazand in el o speranta de bine pentru viitor. In 5 iunie 1968 insa, cariera politica tot mai promitatoare a politicianului democrat a fost curmata brusc, Robert Kennedy fiind impuscat mortal de catre un imigrant iordanian, Sirhan B. Sirhan, cand parasea o reuniune politica din Los Angeles.

•       1925: S-a nascut celebra balerină rusă Maya Plisetskaya, una dintre cele mai mari balerine ale secolului 20. Maia Mihailovna Plisețkaia (n. 20 noiembrie 1925, Moscova – d. 2 mai 2015, München), balerină, regizoare de balet, coreografă și actriță rusă, de origine evreiască, considerată cea mai bună balerină rusă și una din cele mai bune balerine ale secolului al XX-lea. Ea a dansat în aceeași perioadă cu renumita balerină rusă Galina Ulanova și în anul 1960 a preluat titlul de prima ballerina assoluta a Teatrulul Bolșoi în detrimentul Galinei Ulanova.

•       1927: S-a nascut Estelle Parsons, actrita americana.

•       1928: S-a nascut  actorul rus Aleksei Batalov; (“Zboara cocorii”, “Cadavrul viu”).

•       1929 - S-a născut Raymond Lefevre, şef de orchestră francez.

•       1931:  S-a nascut  Ion Miclea, unul dintre cei mai mari artisti fotografi romani; (d.24.03.2000).

•      1932: S-a născut economistul Tudorel Postolache, membru fondator al Asociaţiei Române pentru Clubul de la Roma,  desemnat preşedinte al Comisiei de Elaborare a Strategiei Naţionale de Pregătire a Aderării României la Uniunea Europeană (27.II – 21.VI.1995). Este membru titular al Academiei Române din 1990.

·       1937: René Kollo, tenor german

•       1937: Christoph Klein, episcop al Bisericii Evanghelice C.A. din România

•       1938: S-a nascut Maud de Wales, regină a Norvegiei, soţia regelui Haakon al VII-lea al Norvegiei ; (n. 26.11.1869). Maud de Wales (Maud Charlotte Mary Victoria; 26 noiembrie 1869 – 20 noiembrie 1938), soția regelui Haakon al VII-lea al Norvegiei.

·       1939: Stelian Tăbăraș, prozator român

•       1940 - S-a născut Tony Butala, vocalist american (The Letterman).

•       1940: Dr. John, muzician american

•       1941 - S-a născut Aubrey Lee de Cordova, basist american (String-A-Longs).

•       1942 - S-a născut Norman Geenbaum, vocalist, chitarist şi compozitor american.

•       1942 - S-a născut De Lisle McKenzie Harper, basist britanic (Juicy Lucy, Stealers Wheel).

•      1943: Grigore Ilisei, publicist, prozator roman. Grigore Ilisei (n. 20 noiembrie 1943, satul Văleni, comuna Mălini, județul Baia), scriitor și jurnalist român. Intre anii 1966 şi 1983 a lucrat la Radio Iaşi şi Radio Bucureşti  fiind disponibilizat în 1983 din cauza dosarului de cadre. La 22 decembrie 1989 redeschide, alături de alţi colegi, Studioul din Iaşi (închis de autorităţile comuniste în ianuarie 1985), iar în noiembrie 1991 contribuie la deschiderea Studioului TVR Iaşi. Este membru al Uniunii Scriitorilor din România. În 2004 a fost numit atașat cultural al Ambasadei României în Tunisia, unde a activat 14 luni.  Scriitorul Grigore Ilisei a fost decorat la 16 ianuarie 2002 cu Ordinul național Pentru Merit în grad de Cavaler, „pentru meritele avute în creația artistică și promovarea culturii românești în țară și peste hotare, pentru abnegația deosebită în slujirea instituțiilor culturale din Moldova” . Ordinul Ziariștilor clasa I, Diploma de onoare a Uniunii Ziariștilor profesioniști și Crucea Patriarhală, acordată Părintele Patriarh Teoctist în anul 2003

•       1944: Dragoș Ujeniuc, politician român

•       1946: S-a nascut Duane Allman, chitarist american, membru in formatia Allman Brothers.

•       1947: Joe Walsh, muzician american

•       1948: Constantin Dragomir, poet, prozator român

•       1948: Barbara Hendricks, cântăreță americană

•       1948: John R. Bolton, politician american și diplomat

•      1948: S-a născut scriitorul Liviu Radu, unul dintre cei mai importanţi autori de science-fiction şi fantasy din România perioadei de după 1990;(m. 2015).

·       1950: Gary Green, muzician britanic

•       1951: León Gieco, muzician argentinian

•       1954: Kaspar Heidelbach, regizor german

•       1956: Bo Derek, actriță americană

•       1956: Olli Dittrich, actor german și comic

•       1957: Stefan Bellof, pilot Formula 1 german

•       1975: Davey Havok, muzician american

•       1976: S-a nascut Dominique Dawes, gimnasta americana.

Decese

•       869: A decedat ucis de vikingi  Edmond Martirul, ultimul rege al estului Angliei inaintea cuceririi vikinge. Edmond era  considerat  patronul sfant al regatului Angliei inainte de a fi fost inlocuit de Sfantul Eduard Confesorul in secolul al XI-lea. Mai apoi, incepand cu secolul al XIV-lea, patronul Angliei a devenit Sfantul Gheorghe. A fost considerat sfant dupa moarte si este sarbatorit  de Biserica Catolica in data de 20 noiembrie.

•       1316: A decedat Ioan I (n. 15 noiembrie 1316 ), numit Postumul, Rege al Franței și al Navarei și Conte de Champagne, fiu și succesor al regelui Ludovic al X-lea, timp de cinci zile. A avut cea mai scurtă domnie nedisputată ca rege al Franței. (Cea mai scurtă domnie a fost a lui Ludovic al XX-lea, care a domnit 20 de minute, însă legitimitatea este disputată).  Fiul postum al lui Ludovic al X-lea și al Clemence al Ungariei, sora regelui Carol I al Ungariei, el a fost singura persoană care a devenit rege al Franței de la naștere, și deci, cel mai tânăr rege al Franței. Ioan a domnit timp de cinci zile sub regența unchiului său, până la moartea sa, la 20 noiembrie 1316. Regele copil a fost înmormântat la Biserica Saint Denis, fiind  urmat la tron de unchiul său, Filip cel Înalt.

•       1518: A decedat Pierre de la Rue (n.cca. 1452), compozitor franco-flamand  și cântăreț a Renașterii. A facut parte din  aceeasi generație cu  Agricola, Brumel, Compere, Isaac, Obrecht, și Weerbeke si se considera ca a avut una dintre cele mai importante influente in dezvoltarea stilulului polifonic in  Olanda în deceniile de la sfarsitul sec, XV-lea si  inceputul sec XVI.

•       1737: Carolina de Ansbach, soția regelui George al II-lea al Marii Britanii (n. 1683)

•       1750: A murit Maurice de Saxa, nobil german, mareșal al Franței (n. 1696). Maurice de Saxa (28 octombrie 1696 – 20 noiembrie 1750), nobil german în serviciul Franței care a ajuns mareșal al Franței. Maurice s-a născut la Goslar și a fost fiul nelegitim al regelui August al II-lea al Poloniei și al contesei Maria Aurora de Königsmarck.

*       1847: Wilhelm al II-lea, Elector de Hesse (n. 1777)

•       1894: A murit Karl Augustus, Mare Duce Ereditar de Saxa-Weimar-Eisenach (n. 1844). Karl August Wilhelm Nicolaus Alexander Michael Bernhard Heinrich Frederick Stefan, Mare Duce Ereditar de Saxa-Weimar-Eisenach (31 iulie 1844 – 20 noiembrie 1894), prinț german și moștenitor (Erbgroßherzog) al Marelui Ducat de Saxa-Weimar-Eisenach.

·       1894 – A murit Anton Grigorievich Rubinstein, compozitor rus, dirijor si unul dintre cei mai mari pianisti ai timpului sau, fondator al Conservatorului din Sankt Petersburg (n.28.11.1829).

•       1900 - A murit poetul, dramaturgul şi prozatorul britanic Oscar Wilde (“Prinţul fericit”, “Portretul lui Dorian Gray”, “Balada închisorii din Reading”) (n.16.10.1854).

•       1910: A încetat din viaţă scriitorul rus Lev Nicolaevici Tolstoi; (7 noiembrie s.v). Alături de Fiodor Dostoievski, contele Tolstoi a fost  unul dintre scriitorii de seamă ai  perioadei cunoscute ca vârsta de aur a literaturii ruse si unul dintre marii romancieri ai lumii. Operele sale  “Război şi pace”, “Anna Karenina”, “Învierea”,  au avut o influență hotărâtoare asupra dezvoltării romanului mondial, iar credințele și ideile sale filosofice și estetice, propovăduite de-a lungul vieții prin celelalte opere, sunt reunite și cunoscute sub denumirea de „tolstoism”; (n.09.09.1828 s.n/  28 august s.v.). Lev Nikolaevici Tolstoi: Lev Tolstoi sau Contele Lev Nicolaevici Tolstoi (rusă Лев Никола́евич Толсто́й) (n. 28 august(sv) / 9 septembrie(sn) 1828, Iasnaia Poliana – d. 7 noiembrie(sv) / 20 noiembrie(sn), 1910, Astapovo) a fost un scriitor rus considerat de către critici ca fiind unul dintre cei mai importanţi romancieri ai lumii. Alături de Fiodor Dostoievski, Tolstoi este unul dintre scriitorii de seamă din timpul perioadei cunoscută ca vârsta de aur a literaturii ruse (începută în 1820 cu primele opere ale lui Puşkin, şi terminată în 1880 cu ultimele lucrări ale lui Dostoievski). Operele sale Război şi pace şi Anna Karenina au avut o influenţă hotărâtoare asupra dezvoltării romanului mondial, iar credinţele şi ideile sale filosofice şi estetice, propovăduite de-a lungul vieţii prin celelalte opere, sunt reunite şi cunoscute sub denumirea de „tolstoism”. Creaţia sa epică se impune prin capacitatea de cuprindere, adâncimea viziunii, acuitatea observaţiei sociale şi psihologice, sentimentul tragicului şi omenescului.Tolstoi s-a manifestat, totodată, şi ca eseist, dramaturg şi reformator în domeniu educaţiei, calităţi care l-au consacrat drept unul dintre cei mai cunoscuţi membri ai acestei vechi şi aritocratice familii ruseşti. Interpretările sale literare privind învăţăturile etice ale lui Iisus Hristos, l-au făcut să devină mai târziu, spre sfârşitul vieţii sale, un fervent comentator al învăţăturilor christice, în sensul lor social, pacifist şi nemediat de vreo putere lumească. Ideile sale despre rezistenţă nonviolentă, expusă în opere ca „Împărăţia lui Dumnezeu este cu tine” , vor avea un profund impact asupra unor personalităţi de referinţă din secolul al XX-lea, printre care Gandhi şi Martin Luther King Jr. Efigia lui Lev Tolstoi a fost imprimată pe o monedă rusească din aur. Opera scriitorului rus Lev Nikolaevici Tolstoi este cunoscută şi admirată de iubitorii de literatură din toată lumea. Impresia pe care a produs-o în epoca sa, precum şi răsunetul de care s-a bucurat opera lui, l-au situat înca din timpul vieţii printre cei mai importanţi scriitori ai vremii. Tolstoi a fost, din anumite puncte de vedere, un om plin de contradicţii. Născut într-o familie de nobili din Imperiul Rus, îl obsedau în aceeaşi măsură excesele burgheziei şi ascetismul auto-impus al stoicismului. Deşi şi-a întemeiat un sistem propriu de credinţe religioase, câştigând respectul gânditorilor laici, nu a reuşit niciodată să reconcileze conceptele de artă şi frumos în viaţa reală. Cercetând opera lui Tolstoi, Vladimir Nabokov observa că doar două subiecte l-au atras cu adevărat pe acesta, anume viaţa şi moartea, iar ele au fost reexaminate în fiecare nouă scriere, cu o complexitate mereu sporită. E de ajuns să urmărim „Moartea lui Ivan Ilici” sau „Anna Karenina” ca să vedem că acestea sunt, într-adevăr, temele fundamentale ale operei tolstoiene. Lung şi rodnic a fost drumul vieţii şi al creaţiei lui Tolstoi. El a lăsat omenirii o uriaşă moştenire literară care cuprinde printre altele: un roman istorico-psihologic de mari proporţii („Război şi pace”) un roman social de moravuri („Anna Karenina”), un roman social („Învierea”), o trilogie autobiografică („Copilăria”, „Adolescenţa”, „Tinereţea”), numeroase nuvele şi povestiri („Cazacii”, „Dimineaţa unui moşier”, „Moartea lui Ivan Ilici”, „După bal”, „Hagi Murad” şi altele), drame („Puterea întunericului”, „Roadele instrucţiunii”, „Cadavrul viu”), povestiri populare, basme şi istorisiri pentru copii, articole publicistice, de critică literară sau literatură ştiinţifică (studii despre probleme de artă, articole pe teme politico-sociale, tratate etico-religioase etc.), un jurnal intim şi o excepţional de bogată corespondenţă. Lev Tolstoi a oglindit în opera sa Rusia de la începutul veacului al XIX-lea (războiul împotriva lui Napoleon), dar mai ales Rusia din perioada 1861-1905.

În cei aproape 60 de ani de activitate pe tărâm literar, Tolstoi a cercetat cu atenţie realitatea rusă şi a meditat neobosit la rezolvarea problemelor legate de viaţa poporului. El a parcurs un drum plin de cotituri, de la clasa nobililor căreia îi aparţinea, către poporul simplu pe care-l iubea cu sinceritate, devenind în cele din urmă exponentul intereselor ţărănimii patriarhale.

În 1901, Comitetul Nobel a decis să propună premiul unui scriitor ce părea să corespundă testamentului lui Alfred Nobel și i-a scris lui Lev Tolstoi. Una dintre condițiile acordării era recunoașterea pe plan european a valorii operei. Trei scriitori ruși fuseseră traduși în limba franceză: Tolstoi, Dostoievski și Pușkin. Traducerile fuseseră susținute financiar de la caseta țarului Alexandru al III-lea, în ruble-aur.

Tolstoi refuză, motivând că banul este „ochiul dracului” și că el trăiește în acord cu normele creștine, ca un adept adevărat al bogomilismului. Un grup de scriitori și jurnaliști suedezi, între care și Selma Lagerlöf, s-a constituit într-un comitet de susținere a lui Tolstoi. De două ori scriitorul rus a avut ocazia să ajungă și în Suedia însă n-a mai apucat. Prima dată, atunci când refuzase Premiul Nobel iar a doua oară, atunci când a fost invitat la un Congres Internațional al Păcii de la Stockholm. Tolstoi începe să critice Biserica Ortodoxă începând cu 1880, în 4 scrieri: “Critica Teologiei Dogmatice” (1880), “Armonia Și Traducerea Celor Patru Evanghelii” (1881), “În Ce Constă Credința Mea” (1884) și “Împărăția Lui Dumnezeu Se Află În Tine Însuți” (1893); din cauza cenzurii, nici una nu va putea să fie publicată în Rusia vremii lui. Ideile scriitorului derivau din experiența sa de viață, dar și din cercetarea minuțioasă a Bibliei: Tolstoi și-a procurat o copie după textul grec, cum era el compilat din diverse manuscrise de către J.J.Griesbach, și l-a comparat cu textul Bibliei oficiale a Bisericii Ortodoxe; pe baza lecturii critice, Tolstoi își întocmește, ca și Jefferson cândva, o Biblie personală, “curățată” de “noroiul și mocirla” miracolelor și supranaturalului; în esență, critica scriitorului la adresa Bisericii Ortodoxe era că aceasta concentrează atenția oamenilor pe ritualuri și dogme absurde, ca să cultive dezinteresul pentru singurul lucru care era cu adevărat important, anume învățătura etică a lui Iisus Hristos. Ca și Newton și Jefferson înaintea lui, Tolstoi respinge credința în Sfânta Treime; el neagă dogma lui Iisus ca mântuitor al omenirii, învierea din morți, nașterea din fecioară, viața după moarte și judecata de apoi. Teologii ortodocși care au luat apărarea lui Tolstoi, precum Ostrumov, Ekzempliarschi și Krapovițki, considerau că dacă învățăturile scriitorului pot fi nocive pentru copii și oamenii simpli, pentru că ele pot nărui credința acestora, pentru adulții instruiți ele sunt utile, întrucât pun în relief gravele anormalități în societate, în stat, în biserică și în familie. Mitropolitul Antonii se întreba și el retoric: “L-am criticat pe Tolstoi pentru că a denaturat ortodoxia, însă i-am arătat noi în viața de zi cu zi, adevărul acesteia?” Viața fără Dumnezeu a creștinilor ortodocși din vremea lui Tolstoi nu reprezenta decât o bătaie de joc a credinței și furniza solul fertil pentru niște eretici ca el. Dealtfel, Vasilii Ekzempliarski, un profesor de patristică la Academia Teologică din Kiev, considera că învățătura etică a lui Tolstoi este în complet acord cu aceea a Sfântului Ioan Gură-de-Aur, și că ținând cont de faptul că toți ceilalți Sfinți Părinți ai bisericii creștine timpurii au fost și ei de acord cu Gură-de-Aur, practic mesajul social al lui Tolstoi coincide cu învățătura adevăratei ortodoxii. Ekzempliarski considera că teologia rusă este principala vinovată de scandal, pentru că a deviat de la învățătura socială a lui Hristos, și pentru că gândirea teologică rusească s-a murdărit încercând să dovedească că învățătura Evangheliei aprobă iobăgia și pedeapsa corporală, opulența bogaților și pedeapsa capitală, măsurile coercitive contra conștinței oamenilor și multe alte lucruri.

Profesorul considera că există o paralelă între destinul lui Gură-de-Aur, alungat cândva în exil de către bogații Constantinopolului, și excomunicarea lui Tolstoi din rândul credincioșilor de către Biserica Ortodoxă Rusă. Sergei Bulgakov, un teolog ortodox, filozof și economist, s-a arătat și el scandalizat de faptul că Biserica Ortodoxă a fost capabilă de atât zel în cazul lui Tolstoi, cât timp aceasta a rămas atât amar de vreme tolerantă cu maimuțărelile șarlatanului religios Grigorii Rasputin. Sfântul Sinod îl excomunicase pe scriitor din sânul Bisericii pravoslavnice, interzicând înmormântarea sa religioasă fără o prealabilă căință. De la această decizie, exact de la începutul noului secol (al XX-lea), înfruntarea directă dintre excomunicat și excomunicatori avea să ia proporții uriașe. Tolstoi și-a cunoscut adversarii, de aceea și-a luat toate măsurile de precauție pentru a nu fi cumva păcălit într-un moment, când nu s-ar mai fi putut împotrivi. În anul premergător morții, el declara solemn:

„…nu pot să mă întorc la Biserică, să mă împărtășesc înainte de moarte, la fel cum n-aș putea înainte morții rosti vorbe nerușinate sau privi poze pornografice, și, de aceea, tot ce se spune despre căința mea și împărtășania mea înainte de moarte – e o minciună.” Pe măsură ce avansau pregătirile pentru sărbătorirea celei de-a optzecea zile de naștere a scriitorului, guvernul și biserica au devenit mai indulgente față de intervențiile sale în viața publică a țării. În Rusia soseau scrisori, telegrame și vizite din toate colțurile lumii, mulțimi de scriitori și filozofi dorind să celebreze longevitatea gânditorului rus. Chiar și în 1909, Tolstoi era în formă. Își continua clasicele proteste la adresa acțiunilor guvernului și ale bisericii, lucrând în același timp la un nou roman. Era implicat intens în tot ceea ce se petrecea în jurul lui. Tolstoi făcea eforturi susținute să compună și să își transfere manuscrisele către editura Intermediarul, spre nemulțumirea soției sale care nu era în relații bune cu Certkov, directorul editurii amintite mai sus. Disensiunile au continuat și în anul următor, iar Tolstoi a început să aibă în vedere părăsirea căminului pentru totdeauna. Astfel, la 28 octombrie 1910, la ora șase dimineața, Tolstoi a plecat de acasă însoțit de secretara sa. Fiica Alexandra i s-a alăturat două zile mai târziu. De teamă să nu fie urmărit, scriitorul a decis să se îndrepte către o mânăstire, însă la mijlocul drumului a abandonat traseul rămânând într-o stație de tren.

Grăbindu-se să i se alăture, la auzul înrăutățirii stării sale de sănătate, copiii i-au stat la căpătâi până în zorii zilei de 7 noiembrie (20 noiembrie pe stil vechi), când pneumonia l-a doborât. După evadarea de la Iasnaia Poliana și îmbolnăvirea sa la Astapovo, s-au întreprins ultimele încercări de împăcare cu biserica. Într-o telegramă a mitropolitului Antonie din Petersburg i se propune întoarcerea în sânul Bisericii, însă scriitorul refuză ferm. După moarte, arhiereul Parfenie, venit special de la Tula, se interesează dacă Tolstoi nu și-a exprimat cumva dorința de a se întoarce la Biserică. Vice-directorul Departamentului Poliției, de față și el pentru a preveni eventualele tulburări, anunță insuccesul lui Parfenie: nimeni din familia scriitorului nu confirmă dorința împăcării lui Tolstoi cu Biserica. Ceremonia de doliu este, potrivit prevederilor exprese ale defunctului, dintre cele mai simple cu putință. Fără fast, fără forme exterioare. În noaptea de 7 noiembrie are un nou atac de cord. I se administrează morfină. În jurul orei 5 dimineața i se permite Sofiei Andreievna să-și vadă soțul muribund. Tolstoi moare la orele 6. La 8:30 începe pelerinajul prin fața corpului neînsuflețit. La orele 12:00 are loc ceremonia de doliu. Se cântă veșnica pomenire. Pe 8 noiembrie sicriul cu corpul neînsuflețit al lui Tolstoi e transportat de la Astapovo la Iasnaia Poliana, unde ajunge în ziua următoare la orele 10 dimineața. Pe 9 noiembrie între orele 11:45 și 14:15, mii de oameni își iau rămas-bun de la Tolstoi. La orele 15:00 are loc înhumarea lui Tolstoi în pădurea Zakaz, în locul dorit de el.

Dacă Dostoievski a avut parte de o înmormântare aristocratică, aristocratul Tolstoi a avut parte de una simplă. Primul a fost iertat de Biserică pentru păcatele lui. Al doilea nu a iertat niciodată Biserica pentru păcatele ei.

•       1925 - A murit Stefan Zeromski, prozator si dramaturg polonez (romanele “Oameni fara adapost”, “Cenusa”) (n.1864).

•       1925: Alexandra a Danemarcei, soția regelui Eduard al VII-lea al Regatului Unit (n. 1844)

•       1932: A încetat din viaţă Iacob Negruzzi (n.1842, Iaşi, Moldova), scriitor român, fiul lui Costache Negruzzi, academician (1881), profesor universitar la Iaşi. Iacob Negruzzi a fost unul dintre întemeietorii "Junmii", redactor la revista "Convorbiri literare".

•       1932 a încetat din viaţă Ion (Iancu) Petrescu (n.1851), actor român.

•       1932 s-a stins din viaţă Ioan C.Brătianu (n.1861, Bucureşti, Principatele Unite ale Moldovei şi Valahiei), jurist şi om politic român. I.C.Brătianu a fost un luptător pentu realizarea unităţii politice a poporului român.

•       1932 s-a stins din viaţă Dimitrie Paciurea (n.1873, Bucureşti, România), sculptor român, profesor la Şcoala de Belle-Arte din Bucureşti.

•       1938: Edwin Hall, fizician american (n. 1855). Edwin Herbert Hall (n. 7 noiembrie 1855, Great Falls, Maine — d. 20 noiembrie 1938, Cambridge,Massachusetts), fizician american. In 1879 a descoperit Efectul Hall, care apare atunci când un curent electric este plasat într-un câmp magnetic, cauzand o diferență de potențial și un câmp transversal.

•       1938: Maud de Wales, regină a Norvegiei, soția regelui Haakon al VII-lea al Norvegiei (n. 1869)

•       1938 - A încetat din viaţă baritonul român Jean Athanasiu, membru fondator al Operei Române din Bucureşti (n. 28 februarie 1885)

•       1947: Wolfgang Borchert, scriitor german (n. 1921)

•      1950: A murit (la Udem, Bavaria, in fosta RFG),  Ion Sân-Giorgiu, germanist, comparatist şi istoric literar, dramaturg şi poet. A fost director de studii la Universitatea Populară din Vălenii de Munte între anii 1922 şi 1929; (n. 1892, la Botosani). A studiat literele în Germania la Universitatea din Leipzig. Din 1916 a participat la primul război mondial ca locotenent de artilerie. După război și-a încheiat studiile de filosofie și literatură germană la Universitatea din Basel. După întoarcerea în țară a predat literatura germană la Universitatea din București. A condus revista legionară Chemarea Vremii, a fost membru al PEN Clubului Român, și director al revistei Cruciada românismului. După căderea guvernului condus de Ion Antonescu, Ion Sân-Giorgiu s-a refugiat la Viena, unde a devenit membru al guvernului legionar din exil condus de Horia Sima și a deținut funcția de Ministru al Educației . Ion Sân-Giorgiu a fost condamnat la moarte în contumacie de regimul comunist. Fiica sa, Ioana, a fost căsătorită cu scriitorul român Vintilă Corbul.

·       1957: Mstislav Dobujinski pictor rus-lituanian (n. 1875)

•       1964: A încetat din viaţă la New York,  Sabin Manuilă, statistician, medic, demograf, membru fondator al Academiei de Medicină din Romania. Sabin Manuilă a fost membru corespondent al Academiei de Științe din România, începând cu 4 iunie 1937 și membru titular începând cu 3 iunie 1941. Deși a avut contribuții notabile si  în domeniul medicinei și igienei sociale, el  este cunoscut la noi mai ales ca  demograf si statistician. În calitate de bursier al Fundației Rockefeller, a primit sprijin financiar din partea acestei fundații pentru organizarea și realizarea primului recensământ din România. De asemenea, a fost coordonator al recensământului din 1941 și colaborator al lui Dimitrie Gusti în re­dactarea lucrării de mare anvergură „Recensământul populației României” (1930, în 9 volume). Printre cele mai cunoscute studii demografice ale sale se numără „Populația României” (1937) și „Structura evoluției populației rurale”. Sabin Manuilă este considerat a fi organizatorul statisticii științifice în România. Studiile sale privind compoziția etnică a Transilvaniei și perspectiva raporturilor cu populația maghiară sunt un model de cercetare științifică statistică. El a sesizat tendința de creștere a ponderii populației românești, ca o consecință directă a fertilității mai ridicate decât cea a minoritarilor, maghiari și germani. De asemenea, procesul de românizare a centrelor urbane. A  făcut parte din delegația română la Conferința de la Turnu Severin, pentru tratative cu reprezentanții guvernului ungar în chestiunea Transilvaniei și apoi din delegația participantă la „arbitrajul” de la Viena. A urmat arbitrajul de la Viena,  în urma căruia, România a pierdut aproape jumătate din Transilvania, împreună cu o numeroasă populație românească. Referindu-se la Transilvania, Sabin Manuilă spunea: „Minoritatea maghiară din Transilvania este revendicată (de Ungaria) pe temeiul unor drepturi etnice. Dar aceste drepturi etnice nu pot fi valorificate fără a se călca în picioare drepturile etnice mult mai mari ale românilor. Nici un județ nu poate fi luat din Transilvania fără a se lua cu el populație românească care constituie majoritate absolută, oriunde s-ar încerca o astfel de operațiune.” Un alt studiu important al lui Sabin Manuilă intocmit in colaborare cu Dr. Wilhelm Filderman fostul  lider al Uniunii Comunităților Evreiești din România în timpul războiului este intitulat „Evoluția numerică regională a populației evreiești din România”, și acoperă perioada dintre anul 1930 și sfârșitul celui de-al doilea război mondial. Studiul a fost prezentat pentru prima dată la Congresul Mondial al Institutului Internațional de Statistică de la Stockholm, în 1957. Ulterior, a fost publicat la Roma și New York. El este cu atât mai remarcabil, cu cât cei doi autori erau cei mai calificați pentru a se pronunța asupra subiectului demografiei populației evreiești din România în timpul celui de-al doilea război mondial. Dr. Wilhelm Filderman a fost liderul Uniunii Comunităților Evreiești din România în timpul războiului, cât și președinte al Comitetului Reunit de Distribuție și a fost chiar și el trimis în centrele de concentrare din Transnistria, pentru trei luni, iar  dr. Sabin Manuilă, avea  calitatea de Director General al Institutului Central de Statistică din București. Acest studiu, ale cărui rezultate au fost neglijate de istorici timp de jumătate de secol, a fost scos la iveală prin grija istoricului Kurt W. Treptow, la Fundația Culturală Română Iași 1994, cu o introducere de Larry Watts., textul integral al studiului fiind reluat în presa centrală. Retipărirea acestui studiu, a suscitat proteste vehemente din partea istoricului evreu Jean Ancel (1940 – 2008), care susținea că studiul ar fi un fel de serviciu făcut memoriei mareșalului Antonescu. Jean Ancel afirma că Manuilă a omis datele furnizate de Filderman, amintind doar de ele, și că el s-ar găsi în posesia manuscrisului “original” al lui Filderman, pe care îl pune la dispoziția persoanelor interesate, dar deși a susținut că se află în posesia „versiunii Filderman”, nu a publicat-o niciodată, și nici nu a apărut vreun indiciu că ar exista o astfel de versiune. Timp de 50 de ani de la publicarea studiului, nimeni nu a contestat informațiile din text, inclusiv Wilhelm Filderman. In fapt olaborarea dintre Sabin Manuilă și Wilhelm Filderman a început în 1954, dată la care Filderman era perfect sănătos, în 1956 tipărind împreună o primă versiune a studiului. Manuscrisul original al studiului se găsește în Hoover Institution Archives Stanford, California 94305-6010. Despre acesta se afirmă: „Also, his paper „Regional Development of the Jewish Population in Romania” is considered among the most reliable statistical data regarding the Jewish population of Romania.” A emigrat în SUA după cel de-al doilea război mondial (n.19 februarie 1894).

•       1975 a încetat din viaţă generalul Francisco Franco Bahamonde, care a instaurat în Spania un regim autoritar. Prin legea de succesiune propusă de Generalul Franco, Spania a revenit la sistemul monarhiei constituţionale, în 1969, când prinţul Juan Carlos de Bourbon a fost desemnat ca viitor monarh. La 22 noiembrie 1975, prinţul Juan Carlos a fost proclamat rege al Spaniei (n. 4 decembrie 1892)

•       1984: Faiz Ahmas Faiz, poet pakistanez (n. 1911)

•       2005 - A încetat din viaţă muzicianul american Chris Whitley, din cauza unui cancer pulmonar. Este cunoscut publicului larg cu albumul de blues, "Living with the law", colaborator al lui U2 şi Peter Gabriel.

•       2006 - A încetat din viaţă Zoia Ceauşescu, fiica cuplului dictatorial Elena şi Nicolae Ceauşescu. Zoia Ceauşescu suferea de mai mult timp de cancer.  În 1980 s-a căsătorit cu inginerul Mircea Oprean, iar în timpul Revoluţiei din 1989 a fost arestată pentru “subminarea economiei româneşti” şi a fost eliberată opt luni mai târziu. Între 1976 şi 1988, a publicat 22 de lucrări ştiinţifice; (n. 1  martie 1949).

•       2010: A decedat soprana romana Roxana Briban (n. la Bucuresti pe 28 octombrie 1971). A fost solistă a Operei Nationale din Bucuresti (2000-2009) și colaboratoare a Operei de Stat din Viena; (2003-2010). Roxana Briban (n. 28 octombrie 1971, București – d. 20 noiembrie 2010, București), soprană română, solistă a Operei Naționale București (2000-2009) și colaboratoare a Operei de Stat din Viena (2003-2010).

Sărbători

•       Ziua universală a copilului. Aniversată în fiecare an la 20 noiembrie, Ziua universală a copiilor marchează ziua în care Adunarea Generală a ONU a adoptat, în 1959, Declarația pentru Drepturile Copiilor și, în 1989, Convenția pentru Drepturile Copiilor (1989), se arată pe site-ul www.un.org. La 14 decembrie 1954, Adunarea Generală a ONU a recomandat țărilor din întreaga lume (Rezoluția 836, IX) să introducă începând cu 1956 un eveniment anual, intitulat Ziua universală a copiilor dorindu-se încurajarea fraternității și înțelegerii între copiii din întreaga lume și de a promova totodată bunăstarea acestora. A fost făcută recomandarea ca fiecare țară să aleagă o dată cât mai apropiată pentru marcarea acestui eveniment.

•       Ziua industrializării Africii. Ziua industrializării Africii se marchează la 20 noiembrie și a fost proclamată de Adunarea Generală a ONU la 22 decembrie 1989 (Rezoluția 44/237)

•       Calendar religios 20 noiembrie

- Calendar crestin ortodox:

Inainte-praznuirea Intrarii in Biserica a Maicii Domnului; Sfantul Grigorie Decapolitul; Sfantul Mucenic Dasie; Sfantul Ierarh Proclu, arhiepiscopul Constantinopolului

- Calendar greco-catolic:

Cuviosul Grigorie Decapolitul; Sfantul Proclu arhiepiscopul Constantinopolului

- Calendar crestin romano-catolic:

Sf. Felix de Valois, pustnic; Sf. Edmund, rege. În anul 862, nobilii şi clerul din Estul Angliei l-au ales şi l-au încoronat ce rege, la Norfolk, pe tânărul Edmond. A avut o domnie nefericită, deoarece a trebuit să ţină piept invaziilor din partea normanzilor, iar în 870, a fost capturat şi decapitat de către Vikingi. Avea 29 de ani.

ARTE 20 Noiembrie

INVITAȚIE LA BALET 20 Noiembrie

Cu Maya Plisetskaya

Maya Plisetskaya - Bolero (choreography by Maurice Béjart): https://youtu.be/SsSALaDJuN4;

Maya Plisetskaya Dances Ballet Documentary 1964: https://youtu.be/lgJOnbHOi8U.

INVITAȚIE LA OPERĂ 20 Noiembrie

Cu Roxana Briban, soprana

MAESTRO - Soprana Roxana Briban - TVR Cultural (IN MEMORIAM): https://youtu.be/F3nw1weWGbk.

MUZICĂ 20 Noiembrie

Daniel Gregory Mason

Daniel Gregory Mason (1873-1953): Symphony No. 1 in C MInor, Op. 11 (1914; rev. 1922): http://youtu.be/sM5Kt3vyM_4;

Daniel Gregory Mason: Prelude and Fugue for Piano and Orchestra (1921): http://youtu.be/Q4p37gZvZZA;

Daniel Gregory Mason- Suite After English Folk Songs, Op. 31 (1934): http://youtu.be/OQK83YVvxxU.

René Kollo

Rene Kollo "Recondita armonia" Tosca: http://youtu.be/29BxN-IggU8;

Rene Kollo "In Fernem Land" Lohengrin: http://youtu.be/WoTpdQ8ShcE;

Rene Kollo - Komm Zigan 1997: http://youtu.be/8jr6lJufc-I.

Dr. John

Dr John - In The Right Place (1973) full album: http://youtu.be/R44PkPUEDCM;

Dr John - Gumbo (1972) full album: http://youtu.be/pgP7wnNjkNo;

Norman Greenbaum

Norman Greenbaum - Spirit In The Sky (High Quality Audio!): http://youtu.be/DA2wf932Frk;

Norman Greenbaum - Hook and Ladder: http://youtu.be/HahGa5hGkiE.

Duane Allman

Goin' Down Slow - Duane Allman: http://youtu.be/QkFOBZRAbMU;

Duane Allman solo - Loan Me A Dime: http://youtu.be/mqI81Xa2mFk;

Duane Allman "Little Martha": http://youtu.be/kmSPCOby-1A.

Joe Walsh

The Eagles - Joe Walsh - Life's Been Good live: http://youtu.be/uCy8Xtp2P20;

Eagles - Dirty Laundry 1080p LIVE: http://youtu.be/SzT10MSgKtU;

Joe Walsh, Joe Satriani, Steve Vai & Brian May - Rocky Mountain Way - Live At Sevilla 1991: http://youtu.be/e74Q5BLzzKQ.

Anton Rubinstein

Anton Rubinstein - Symphony No. 2 "Ocean" (1851): http://youtu.be/4YBu5QzHPoo;

Anton Rubinstein - Piano Concerto No.5 in E-flat major, Op.94 (1874): http://youtu.be/AeCH2NQMwsM;

Anton Rubinstein - Piano Concerto No. 3 (1853): http://youtu.be/Z_Pw4K73ouE.

Chris Whitley

I Forget You Every Day - Chris Whitley: http://youtu.be/e5Zu5CJOQh4;

Chris Whitley - Big Sky Country: http://youtu.be/tcsbhTGa4AI;

Chris Whitley – Drifting: http://youtu.be/YUPg5a1LvyM.

Roxana Briban

Roxana Briban (in Memorian 1971-2010) Aus "La Forza del destino" (Verdi) "Pace, Pace mio Dio": http://youtu.be/thRAcqbDwo8;

Roxana Briban - La Traviata Highlights 10.05.2006: http://youtu.be/QsPFjmi1xvE;

Roxana Briban - Lehar - Die lustige Witwe (Văduva veselă) – Hanna: http://youtu.be/JRDqBsq-MMI.

POEZIE 20 Noiembrie

George Tutoveanu, poet

Biografie

TUTOVEANU George (numele la nastere: Gheorghe Ionescu), se naste la 30 nov. 1872, Birlad -m. 18 aug. 1957, Birlad.

Poet.

Fiul cintaretului de biserica Gheorghe lonescu si al Catincai (n.?).

Invata la Birlad si la Bucuresti, unde frecventeaza cercurile socialiste si isi ia diploma de institutor. Functioneaza la inceput la Bucuresti, apoi la Craiova, Focsani si Falticeni, unde se imprieteneste cu Sadoveanu. Se casatoreste in 1899 cu Zoe Marinescu, viitoarea poeta Zoe G. Frasin, inrudita cu Ion Barbu. incepind cu 1903 se stabileste definitiv la Birlad, activind in invatamint pina la pensionare (1933). Este revizor scolar al judetului Tutova, director al liceului din Birlad, inspector cultural s. a.

Publica in colaborare mai multe manuale scolare.

Debuteaza cu versuri in ziarul birladean Paloda si in Revista noua a lui Hasdeu, semnind George G. lonescu sau G. G. I. Este un neobosit animator cultural in orasul sau natal, unde scoate mai multe ziare si revista: Fat-Frumos (1904) impreuna cu E. Girleanu, Florile dalbe (1918), impreuna cu V. Voiculescu si George Tutoveanu Pamfile, Graiul nostru (1925) publicatia „Acad. birladene". Scrisul nostru (1925), Moldova (1931). Colaboreaza la numeroase periodice: Convorbiri literare, Cosinzeana, Cele trei Crisuri, Familia, Junimea literara, insemnari literare, Literatura si arta romana. Luceafarul, Noua revista romana, Paloda literara, Revista idealista, Samanatorul, Tinarul scriitor. Viata Romaneasca etc. la parte la intemeierea unor revista literare: Ion Creanga, Miron Costin, Pagini alese. Revista moderna. Birladul ii datoreaza importante initiative culturale („Biblioteca publica", „Soc. literara", „Acad. birladeana", pe care o prezideaza, „Libraria cooperativa Mihai Eminescu" etc). E unul din membrii fondatori ai Soc. Scriitorilor Romani (1909) si membru activ al Comitetului sectiei Birlad al Ligii culturale. Dupa aparitia primului volum de versuri. Albastru (1902) i se confera Bene Merenti. in 1942, cu prilejul implinirii a 70 de ani, este sarbatorit, inchinindu-i-se un nr. omagial intreit al revista Pastorul Tutovei, iar in 1972 se comemoreaza centenarul nasterii poetului.

Adunata in citeva volume (Albastru, 1902; La arme, 1913; Balade, 1919; Patria, 1924; Poezii alese, 1924; Tinerete, 1924; Logodnica lui Vifor, 1935; Sonete, 1938) poezia lui George Tutoveanu este fidela programului samanatorist. Autorul isi face un crez din apararea traditiei impotriva „cautatorilor de forme noi, false", nascute de „inspiratia girbova a oraselor din Apus". Pastelul, idila si lirica patriotica se complac in atmosfera de fericire senina a poeziei lui Alecsandri, invigorata pe alocuri de o „pasta" cosbuciana. Iubirea de tara si de trecut ii inspira balade eroice de sorginte folclorica, in traditia lui Eminescu si Cosbuc. lipsite adeseori de substanta epica (Logodnica lui Vifor, Sutasul din Caiut, Robul), Erotica si poezia naturii cu lirismul lor discret, delicat si duios, cu aer de intimitate euforica, sint expresia unui clasicism rural, idilic, echilibrat, cu vagi reminiscente anacreontice (Trecut, Sub cer, Urcind mereu, Amurg, Farmec, Decembrie efc). Cintaret al zarilor albastre si al plopilor, George Tutoveanu multiplica in copii palide registrul poetic eminescian. Mai aproape de literatura zilei sint sonetele, exercitii de versificatie corecta, fara un interes literar deosebit.

Poezia lui George Tutoveanu a stirnit aprecieri contradictorii; I. Chendi o considera modesta, incolora si monotona, E. Lovinescu o acuza de pastisa dupa Eminescu si Cosbuc. in schimb, N. Iorga vede in ea expresia unui talent, care „nu simte nevoia exagerarilor de stil si a contorsiunilor de simtire". D. Micu crede ca merita „sa suflam colbul" de pe aceasta poezie prea repede uitata, viabila inca prin lirismul ei direct, sincer si prin dezinvoltura versului. Autorul ei, „figura florentina" de o desavirsita eleganta si distinctie, cu o „tinuta perfect verticala", inflexibila, este pentru Arghezi un simbol al supremei aristocratii a spiritului.

OPERA:

Albastru, versuri, Bucuresti, 1902;

La arme, versuri, Birlad, 1913;

Balade, Bucuresti, 1919;

Patria, poezii, Sibiu, 1924;

Poezii alese. Bucuresti, 1924;

Tinereta, Craiova, 1924;

Gedichte Auswahl. In's Deutsche (Jbertragen von A. Flachs, Birlad, 1934;

Logodnica lui Vifor, versuri, Bucuresti, 1935;

Sonete, Bucuresti, 1938;

Versuri, ed. ingrijita de I. Popescu, cu un cuvint inainte de G. G. Ursu, Bucuresti, 1968;

Poezia romana clasica. De la Dosoftei la Octavian Goga, ed. ingrijita de Al. Piru si I. Serb, pref. de Al. Piru, III, Bucuresti, 1970.

REFERINTE CRITICE:

I. Chendi, Schite de critica literara, 1924;

Perpessicius, Repertoriu critic, 1925;

E. Lovinescu, Istoria literaturii romane contemporane, III, 1927;

G. Ursu, Poetul G. Tutoveanu, 1928;

N. Iorga, Istoria literaturii romanesti contemporane, II, 1934;

G. Ursu, Istoria literara a Birladului, II, 1936;

G. Ursu si G. Nedelea, Antologia scriitorilor birladeni, 1937;

Gh. Vrabie, Birladul cultural, 1937;

E. Lovinescu, Istoria literaturii romane contemporane. 1900-l937, 1937;

G. Calinescu, Istoria;

Pastorul Tutovei, nr. 8-l0, 1942 (nr. omagial);

I. V., in Steaua, nr. 9, 1957;

Const. Ciopraga, in lasul literar, nr. 9, 1957;

T. Arghezi, Lume veche, lume noua, 1958;

M. Sadoveanu, Opere, XVI, 1959;

D. Micu, Istoria literaturii romane, I, 1900-l918, 1964;

D. Micu, inceput;

C. Ciopraga, Literatura;

T. Vargolici, Scriitorii clasici si armata romana, 1986.

Din alte  vremi

La fereastra donei Lola

Draperiile-s lăsate...

De trei ori în turn s-aude

Straja timpului cum bate.

Vântul zorilor stârneşte

Şoapta codrului de-aproape

Care-ngână melancolic

Povestirile de ape.

Cântă paserile-n crânguri,

Zorii culmile-ncunună,

După deal se stâng cu-ncetul

Licăririle de lună.

Iată-i. Dânsul se coboară;

Dona Lola-n capul scării

Blând şopteşte: "Mâine-Alfonso,

Pe la stânsul lumânării".

Iubire

Coboară-te-asupra-mi, iubire,

Din slăvile bolţii senine,

A gândului chinuri mi-adoarme

De-a pururi, şi du-mă cu tine.

Prin lumea-ţi de stele mă poartă,

Şi basme de visuri mi-nşiră;

Dă codrilor glas de fanfare

Şi mării acorduri de liră.

Aşterne-mi în cale seninul

Din ceruri scăldate de soare,

Şi-adânca enigm-a vieţii

Dezleagă-mi-o-n ochi de fecioare.

Să-mi pară că totu-i lumină

Şi farmec în magica fire...

A gândului chinuri mi-adoarme

Şi du-mă cu tine, iubire.

Ne cheamă iarăși

April a nins livezile cu floare,

Şi codrii toţi cu verde i-a-mbrăcat,

Punând iubire-n razele de soare,

Şi-n ochii tineri dor de sărutat.

De peste văi, din lanuri înspicate,

Prin glas de paseri, murmur de izvor,

Înspre seninul cerului străbate

Un singur imn, în cinstea lui Amor...

Iubita mea, pe-ntinderea de şesuri

Din nou răsună larma de burateci,

Şi către lunca plină de-nţelesuri

Ne cheamă iarăşi plopii singurateci.

Mihai Beniuc, poet

Biografie Mihai Beniuc

Mihai Beniuc (n. 20 noiembrie 1907, Sebiş, Arad - d. 24 iunie 1988) a fost un poet, prozator şi psiholog român.

Este fiul lui Athanasie Beniuc şi al Veselinei. Urmează Liceul Moise Nicoară între 1921-1927 din Arad, unde îl are ca profesor de literatură pe profesorul Alexandru T. Stamatiad. Debutează în revista liceului, „Laboremus”. Participă la cenaclul lui Victor Papilian. Licenţiat în psihologie, filozofie şi sociologie al Universităţii din Cluj, în 1931. După o specializare la Hamburg cu J. von Uexkull în psihologia animalelor, a parcurs ierarhia universitară de la asistent la profesor universitar. După terminarea celui de-al doilea război mondial, este conferenţiar la Facultatea de Psihologie din Cluj (ca specialist în psihologia animalelor) şi autorul unor volume de versuri (Cântece de pierzanie, 1938, Cântece noi, 1940, Oraşul pierdut, 1943), privite de public şi de critica literară cu înţelegerea şi simpatia cu care este privită arta naivă.

Adevărata sa carieră literară începe în 1946, când publică volumul cu un titlu bine ales, Un om aşteaptă răsăritul, şi pleacă în calitate de consilier cultural la Moscova. După doi ani se întoarce în ţară, se stabileşte la Bucureşti şi primeşte funcţii şi onoruri de care se prevalează fără ezitare pentru a-i obliga pe contemporani să-l trateze ca pe un mare poet.

Are grijă, în acelaşi timp, să-i defăimeze pe poeţii cu adevărat importanţi (de exemplu, pe fostul lui profesor, Lucian Blaga, aflat pe atunci în dizgraţie din motive politice). Publică în medie câte o carte pe an, îşi reediteazã cu o frecvenţă permisă numai privilegiaţilor aproape toate scrierile şi manevrează în aşa fel încât multe dintre ele să-i fie traduse în străinătate, are grijă să i se rezerve capitole în manualele şcolare etc.

În 1965, cu puţin timp înainte de moarte, Gheorghe Gheorghiu-Dej, cu concursul (nu chiar dezinteresat) al lui Zaharia Stancu, care va prelua de altfel funcţia, îl înlătură din funcţia de preşedinte al Uniunii Scriitorilor. Redevine profesor de zoopsihologie, de data aceasta la Universitatea din Bucureşti.

Traversează fără mari pierderi perioada de relativă liberalizare din a doua jumătate a deceniului şapte, când sunt dezavuaţi în mod public mulţi dintre scriitorii devotaţi cândva lui Gheorghe Gheorghiu-Dej.

Mihai Beniuc face uitată cartea sa de versuri din 1951, Cântec pentru tovarăşul Gh. Gheorghiu-Dej, şi se reprofilează, începând să scrie "cântece" pentru tovarăşul Nicolae Ceauşescu. În ultimii ani de viaţã, deşi nu mai este ce-a fost, stă fără griji în vila sa din cartierul Primăverii şi fabrică, pe bandă rulantă, poeme de glorificare a "marelui conducãtor", al PCR şi al României socialiste, poeme pe care vin să le ridice la ocazii festive curieri de la principalele ziare şi reviste ale epocii. Moare la 24 iunie 1988 şi este înmormântat în Cimitirul Evanghelic Luteran din Bucureşti.

Volume de versuri (selectiv)

Cântece de pierzanie, 1938

Cântece noi, 1943

Oraşul pierdut, 1943

Un om aşteaptă răsăritul, 1946

Mărul de lângă drum, 1954

Steaguri, 1951

Cântec pentru tovarăşul Gheorghiu Dej,1951

Partidul m-a învăţat, 1954

Trăinicie, 1956

Azimă, 1956

Inima bătrînului Vezuv, 1957

Cu un ceas mai devreme, 1959

Romane

Pe muche de cuţit, 1959

Dispariţia unui om de rând, 1963

Explozie înăbuşită, 1971

Versuri de toamnă târzie

Mahnirile se lasa pe sufletul meu iar

Ca negura de toamna pe campul solitar.

Grabit s-aduna stoluri si pleaca undeva.

Ma doare vara stinsa si amintirea ta.

Fara folos taria innourata plange,

Incheaga asfintitul baltoaca lui de sange

Si ca o zdreanta uda pe lume cade seara

Prin ceata muntii garbovi abia-si mai duc povara ...

La ce bordei cu geamuri aprinse-n bezna rosii

Voi bate cand a ploaie se vor porni cocosii?

Mi-i dor sa stau la masa sub lampa cu petrol,

S-ascult cum plange ploaia cu glasul ei domol,

Sa rasfoiesc alene o carte si sa-mi para

Odaia taraneasca prin fumul de tigara

Visatul cuib de calde si blande fericiri –

Porneste lin vioara tristetii-n amintiri.

Scolarule, tii minte? Caietul de latina

Era-nsemnat pe margini cu versuri ce suspina

Si inflorea departe un dulce pui de om.

Dar altii scuturara copt rodul scump din pom.

Pe urma alte unde s-au scurs pe matca vremii.

Am poposit odata la marginea poemii

Si am intrat in casa si n-am vrut sa mai plec.

Din vinul poeziei beam pana la inec.

Dar nu stiu cum azi vinul a devenit salciu.

Satul de mine insumi un altul vreau sa fiu.

De-aceea poate astazi cand negura se lasa

Ma podideste dorul sa am si eu o casa –

Un pic de bucurie cu altii in comun,

Cui lucruri ne’nsemnate si gingasii sa-i spun –

Ci fara margini ceata pe campul ud se-ntinde

Si nici un geamin bezna lumina nu-si aprinde.

Mărul de lângă drum

Sunt măr de langă drum şi fără gard.

La mine-n ramuri poame roşii ard.

Drumeţule, să iei fără sfială,

Că n-ai sa dai la nimeni socoteală.

Iar dacă vrei s-aduci cuiva mulţam,

Adu-l ţărânei ce sub mine-o am.

E ţara ce la sânul ei ne ţine,

Hrănindu-ne pe tine şi pe mine.

Când se-ncălzeşte-n primăveri sub soare,

În mine sunt puzderie de floare,

Iar vara, adăpat din sucu-i sfânt,

Cu crengile mă-ndoi până-n pământ,

În semn de prea adâncă plecăciune,

De tot ce-aş vrea să spun şi nu ştiu spune.

În toamnă, când pe creangă măr de măru-i,

La pământeni cu dragoste mă dărui.

Când au pornit podoabele-mi să cadă

Şi vine blana groasă de zăpadă,

Eu strâng vârtos în rădăcini pamântul

Să nu mă smulgă din temeiuri vântul.

Şi an de an mi-i rodul mai bogat

Şi an de an mai gata sunt de dat.

Mi-s dragi copiii legănaţi în ramuri,

La gât cu mici bucăţi din sfinte flamuri.

Şi dragi îmi sunt şi fetele fecioare

Umblând prin crengi cu dalbele picioare,

Cu poala şi cu sânul plin de mere,

Râzând îmbujorate de plăcere.

Atunci mai uit pe-aceia care-au dat

Cu pietre-n rămurişul meu rotat,

Şi-mi amintesc cum astă-primăvară

Lângă tulpină-mi doi se sărutară,

Iar la plecare, el cu bucurie

Şi-a pus cântând o floare-n pălărie.

Sunt măr de lângă drum si fără gard,

La mine-n ramuri poame roşii ard.

Drumeţule, să iei fără sfială,

Că n-ai să dai la nimeni socoteală.

Iar dacă vrei s-aduci cuiva mulţam,

Adu-l ţărânei ce sub mine-o am.

E ţara ce la sânul ei ne ţine,

Hrănindu-ne, pe tine şi pe mine.

Ultima scrisoare

Sfarsitul a venit fara de veste.

Esti fericita? Vad ca porti inel.

Am inteles. Voi trage dunga peste

Nadejdea inutila. Fa la fel.

Nici un cuvant. Nu-mi spune ca-i o forma,

Cunosc insemnatatea ei deplin.

Stiu, voi aveti in viata alta norma,

Eu insa-n fata normei nu ma-nchin.

Nu te mai cant in versuri niciodata,

In drumul tau mai mult nu am sa ies,

Nu-ti fac reprosuri, nu esti vinovata

Si n-am sa spun ca nu m-ai inteles.

A fost desigur numai o greseala,

Putea sa fie mult, nimic n-a fost.

In vesnicia mea de plictiseala

Tot nu-mi inchipui ca puneai un rost.

Si totusi, totusi, cateva atingeri

Au fost de-ajuns sa-mi deie ameteli,

Vadeam vazduhul fluturand de ingeri,

Lumina-n seara mea de indoieli.

Cand degete de Midas am pus magic

Pe frageda fiinta ta de lut,

Suna in mine murmurul pelagic

Al sfintelor creatii de-nceput.

Vedeam cum peste vremuri se inalta

Statuia ta de aur greu, masiv,

Cum serioase veacuri se descalta

Si-ngenuncheate randuri submisiv

La soclul tau dumnezeisc asteapta

Sa le intinzi un zambet linistit

Spre sarutare adorata dreapta,

‘Nainte de-a se sterge-n infinit.

O, de-am fi stat alaturi doar o ora,

Ai fi ramas in auriul vis

Ca o eterna, roza, aurora

De ne-nteles, de nedescris.

Ireversibil s-a-ncheiat povestea

Si nici nu stiu de ai sa mai citesti

Din intamplare randurile-acestea

In care-as vrea sa fii ce nu mai esti.

N-am sa strivesc eu visul sub picioare,

N-am sa patez cu vorbe ce mi-i drag.

As fi putut sa spun : « Esti ca oricare” ...

Dar nu vreau in noroaie sa ma bag.

De-ar fi mocirla-n jurul tau cat haul,

Tu vei ramane nufarul de nea

Ce-l oglindeste beat de pofte taul,

Ce-l tine candid amintirea mea.

Vei fi acolo vesnic ne-ntinata,

Te voi iubi mereu fara cuvant,

Si lumea n-o sa stie niciodata

De ce nu pot mai mult femei sa cant.

Acolo, sub lumina de mister,

Scaldata-n apa visurilor lina,

Vei sta iubita ca-ntr-un colt de cer

O stea de seara blanda si senina.

Si cand viata va fi rea cu tine,

Cand au sa te improaste cu noroi,

Tu fugi in lumea visului la mine,

Vom fi atuncea singuri amandoi.

Cu lacrimi voi spala eu orice pata,

Cu versuri nemai scrise te magai.

In dulcea lor cadenta leganata,

Te vei simti ca-n visul cel dintai.

Iar de va fi (cum simt mereu de-o vreme)

Sa plec de-aicea de la voi curand,

Cand glasul tau vreodat-o sa ma cheme,

Voi reveni la tine din mormant.

Si dac-ar fi sa nu se poata trece

Pe veci pecetluitele hotare

M-as zbate-ngrozitor in tarna rece,

Plangand in noaptea mare, tot mai mare.

Constantin Dragomir, poet

Biografie

S-a născut Constantin Dragomir la 20 noiembrie 1948 în satul Mărinici, raionul Ungheni, Republica Moldova, este un poet şi prozator. Este fiul Paraschivei şi al lui Alexandru Ciobanu. A absolvit Universitatea de Stat din Republica Moldova (1971), după care a fost, timp îndelungat, redactor, şef de redacţie şi director de editură pentru copii în Chişinău.

    A debutat cu placheta de versuri Roua sufletului (1977), dar se va afirma mai ales prin literatura pentru copii. În volumele de poezie Vrei să-ţi spun o poezie? (1980), Alt pământ pe lume nu-i (1983), Toată lumea face baie (1992), Dragomir se „copilăreşte" cu dezinvoltură, fără să coboare la povaţă ori îndemn plat.

 Partea cea mai rezistentă a creaţiei sale este proza pentru cei mici, scrisă în stil folcloric, sub formă de ghicitori, şarade, numărători ghiduşe, poezii hazlii, care se integrează firesc naraţiunilor adunate în Cartea cu minuni (1986), Bunicuţa cu poveşti sau Carte pentru ochi de citit şi urechi de ascultat (1988),

Coiful magic (1990), Enciclopedia cu zâmbete (1991).

                   Opera

• Roua sufletului, Chişinău, 1977;

• Vrei să-ţi spun o poezie?, Chişinău, 1980;

• Folclor, Chişinău, 1981;

• Alt pământ pe lume nu-i, Chişinău, 1983;

• Greul pământului, Chişinău, 1986;

• Cartea cu minuni, Chişinău, 1986;

• Bunicuţa cu poveşti sau Carte pentru ochi de citit şi urechi de ascultat, Chişinău, 1988;

• Coiful magic, Chişinău, 1990;

• Enciclopedia cu zâmbete, Chişinău, 1991;

• Copii şi păpădii, Chişinău, 1992;

• Toată lumea face baie, Chişinău, 1992.

TEATRU/FILM 20 Noiembrie

De Oscar Wilde (“Prinţul fericit”, “Portretul lui Dorian Gray”, “Balada închisorii din Reading”)

Printul fericit - Oscar Wilde: https://youtu.be/5D82b5aQ1pw;

Sotul Ideal - Oscar Wilde: https://youtu.be/_sNMC6xZkdM;

Fantoma din Canterville de Oscar Wilde Teatru radiofonic romantic: https://youtu.be/x1ZvSqoJheE;

Lady Windermere si evantaiul ei (teatru radiofonic) romantic: https://youtu.be/fkXccD_zQP8;

De Lev Nikolaevici Tolstoi

Sonata Kreutzer de Lev Tolstoi (Teatru Radiofonic): https://youtu.be/I4erjpnao8Y;

Ana Karenina - Lev Tolstoi: https://youtu.be/N4y3d4czKwY;

Cadavrul viu - Lev Tolstoi: https://youtu.be/l9e3Zdv0aC0;

SFATURI UTILE 20 Noiembrie

CEL MAI PUTERNIC REMEDIU: 4 LINGURI PE ZI SI DISPARE CHIAR SI CANCERUL

Este vorba despre o reteta conceputa de un cercetator rus, profesorul Hristo Mermersky, care si-a castigat denumirea de „remediu revolutionar” pentru faptul ca a vindecat de cancernumerosi oameni.

„Acesta este un aliment pentru vindecarea intregului organism, un aliment care are ca efect retragerea cancerului”, sustine profesorul Mermersky. Secretul consta in faptul ca preparatul curata vasele de sange, rinichii si ficatul, vindeca inima si creste imunitatea. De asemenea, imbunatateste activitatea creierului, sprijina memoria si previne infarctul sau accidentele vasculare cerebrale. Multi oameni sustin cu convingere ca ar fi cel mai eficient remediu impotriva tuturor tipurilor de cancer.

Ingrediente: 15 lamai proaspete, 12 catei de usturoi, 1 kg de miere, 400 de grame de grau incoltit si 400 de grame de nuci proaspete.

Marunteste impreuna graul incoltit, nucile si usturoiul curatat. Da pe razatoare 5 lamai cu tot cu coaja si amesteca-le cu restul ingredientelor. Stoarce apoi sucul celorlalte 10 lamai si toarna-l peste toate i20 NOIEMBRIE 2017

Bună dimineața, prieteni!

Să mulțumim Domnului pentru tot ce ne-a dat și să-L rugăm să ne ierte toate greșelile și păcatele noastre! Doamne miluiește!

Dă-ne Doamne o săptămână bună, cu pace, sănătate și realizări importante! Așa ne rugăm Ție din tot sufletul pentru noi, familie și toți prietenii noștri.

RELIGIE ORTODOXĂ 20 Noiembrie

Înainte-prăznuirea Intrării în Biserică a Maicii Domnului; Sf Cuv Grigorie Decapolitul; Sf Mc Dasie; Sf Ier Proclu, arhiepiscopul Constantinopolului

Maica Domnului este scară către Cer 

Maica Domnului este scară către cer, pod către cer, porumbiţa care a încetat potopul păcatelor, precum porumbiţa lui Noe a adeverit încetarea potopului.

Maica Domnului este Împărăteasa Heruvimilor, Împărăteasa a toată făptura, cămara întrupării lui Dumnezeu-Cuvântul, uşa Luminii, că Lumina cea neapropiată gânditoare prin ea a venit în lume. Ea este uşa Vieţii, că Viaţa Hristos prin ea a intrat în lume. Ea este poarta cea încuiată prin care n-a trecut nimeni decât Domnul, cum spune Proorocul Iezechiel.

Maica Domnului este scară către Cer, pod către Cer, porumbiţa care a încetat potopul păcatelor, precum porumbiţa lui Noe a adeverit încetarea potopului. Este cădelniţă dumnezeiască, căci a primit focul dumnezeirii, şi Biserică a Preasfântului Duh. Maica Domnului este Mireasa Tatălui, Maica Cuvântului şi Biserica Duhului Sfânt. (Arhimandrit Cleopa Ilie)

(Mănăstirea Sihăstria. Un pridvor al Raiului, Editura Mănăstirea Sihăstria, 2008)

Maica Domnului răsplătește mila arătată celor adormiţi 

Aveam scleroză în plăci şi mă aflam în pragul paraliziei. Medicii mi-au dat o lună de zile concediu. Într-o noapte, în timp ce zăceam la pat, o văd aievea pe Maica Domnului care îmi spune: „Ridică-te, de acum eşti sănătoasă!”.

O soră medicală de la un spital din Atena i-a povestit părintelui Simeon Aghioritul, care locuieşte la Kaliagra (Sfântul Munte), următoarele:

- Aveam scleroză în plăci şi mă aflam în pragul paraliziei. Medicii mi-au dat o lună de zile concediu. Într-o noapte, în timp ce zăceam la pat, o văd aievea pe Maica Domnului care îmi spune: „Ridică-te, de acum eşti sănătoasă!”.

M-am ridicat şi a doua zi am mers la spital. Când m-au văzut medicii, au rămas uluiţi. M-au consultat şi m-au găsit sănătoasă.

Atunci părintele Simeon a întrebat-o unde lucrează.

- Lucrez la morgă, a răspuns ea. Cei morţi sunt aduşi acolo şi aruncaţi fără niciun respect. Eu îi iau, îi spăl, îi îmbrac şi îi îngrijesc cu multă dragoste, ca pe rudele mele.

- Pentru aceasta Maica Domnului te-a vindecat. În Vechiul Testament, Tobit, atunci când găsea un mort, îl îmbrăca şi-l îngropa. De aceea Arhanghelul Rafail i-a spus: „Te ocrotesc”.

- Şi eu simt o ocrotire, a răspuns ea plângând.

(Ieromonah Eftimie Athonitul, Asceţi în lume, volumul I, traducere din limba greacă de Ieroschimonah Ştefan Nuţescu, Schitul Lacu din Sfântul Munte Athos, Editura Evanghelismos, Bucureşti, 2009, pp. 347-348)

Sf Cuv Grigorie Decapolitul

S-a născut în jurul anului 780, în Isauria – Asia Mică, din părinți ortodocși devotați, anume Serghie și Maria, și a copilărit în orașul Irinopolis, de aici luându-și și numele de „Decapolitul”. Încă de tânăr hotărăște să părăsească lumea și să se retragă în munți. Astfel, s-a refugiat la un unchi al său după mamă, Simeon, egumen la o mănăstire din jurul Decapolei, unde a rămas timp de 14 ani, și s-a nevoit întru cele duhovnicești, prin practicarea virtuților. Apoi, a cerut binecuvântare să se retragă singur într-o peșteră pustie.

După ce s-a curățit de patimile sale, Sfântul Grigorie a fost îndemnat de un glas divin, ca să părăsească peștera și să meargă în lume, spre folosul său și al altora. În acest fel, Sfântul a început o serie de călătorii în Efes, Proconez, Histopolis, Siracuza Siciliei, săvârșind multe minuni și încurajând pe creștini să cinstească icoanele. În cele din urmă a ajuns la Tesalonic, unde s-a stabilit la Mănăstirea Sfântul Mina. Aici, în scurtă vreme, Sfântul a devenit cunoscut prin puterea sa de a fi văzător cu duhul. După ce a săvârșit minuni prin puterea Duhului Sfânt, s-a socotit că Sfântul este vrednic de a primi preoția, acest lucru fiind dovedit și de virtuțile cu care se împodobise.

Deși bolnav, Sfântul Grigorie pleacă la Constantinopol, unde era întemnițat Simeon, unchiul său, din cauza celor care nu cinsteau icoanele. Sfântul Grigorie trece la cele veșnice la 20 noiembrie 842, fiind înmormântat la o mănăstire din Constantinopol. Mormântul său va deveni repede un loc de pelerinaj, datorită minunilor ce se săvârșeau la el, astfel că sfintele sale moaște au fost dezgropate și puse într-o raclă, pentru a fi cinstite după cuviință.

În anul 1453, când Constantinopolul a fost cucerit de turci, moaștele Sfântului Grigorie au ajuns în părțile Dunării. Aici au fost cumpărate de un dregător turc. Auzind de minunile ce se făceau la aceste moaște, banul Țării Românești, Barbu Craiovescu, le-a răscumpărat cu preț mare și le-a dus la Mănăstirea Bistrița – Râmnicu Vâlcea, ctitoria sa, unde se află și astăzi. Racla de argint, în care se păstrează cu sfințenie acest odor de mare preț, a fost lucrată la Brașov, în anul 1656.

Sfântul Mucenic Dasie – A fost soldat creștin străromân în Legiunea XI Claudia a armatei romane, cantonat în orașul Axiopolis (lângă Cernavodă), pe malul drept al Dunării. Numele Dasius este de origine geto-dacică și înseamnă „miel”. A suferit moarte martirică în timpul împăratului roman Dioclețian (284-305). Pătimirea sa este legată de sărbătoarea păgână Saturnalia, închinată zeului grec Cronos, al timpului, adoptat de romani cu numele Saturn.

Această sărbătoare păgână se celebra în Imperiul Roman timp de șapte zile, anual. Pentru pregătirea sărbătorii, se obișnuia să se tragă la sorți un „rege”, care era îmbrăcat într-o haină împărătească, după asemănarea lui Cronos însuși. Timp de treizeci de zile, alesul urma „să se dedea la tot felul de petreceri și desfrânări, în fruntea unui cortegiu de soldați, spre hazul și desfătarea mulțimii”.

După această perioadă, în timpul celor șapte zile de sărbătoare propriu-zisă, cel ales „rege” era sacrificat zeului Cronos, străpuns de săbiile ostașilor. La 17 noiembrie 304, sorții au decis ca rege al Saturnaliilor să fie soldatul Dasie. Creștin în taină, știa că, de va accepta acele treizeci de zile de desfrâu, va fi aruncat în focul cel veșnic. De aceea, a socotit că „este mai bine pentru mine să sufăr puține chinuri și munci pentru numele Domnului nostru Iisus Hristos, iar după moarte să moștenesc viața cea veșnică, împreună cu toți sfinții”.

Astfel, când a fost adus în fața soldaților ca rege al sărbătorii păgâne, a mărturisit că este creștin și preferă să fie adus jertfă Domnului Hristos, decât să fie jertfit zeului Cronos. A fost întemnițat și adus spre judecată în fața comandantului militar Bassus. Acesta l-a îndemnat pe Sfântul Mucenic Daisie să jertfească zeilor, însă refuzând a fost supus supliciilor și în cele din urmă a primit cununa muceniciei.

Tot astăzi, Biserica Ortodoxă sărbătorește și pe Sfântul Proclu, Patriarhul Constantinopolului. Apoi, murind patriarhul şi moaştele lui fiind încă în biserică, Sfântul Proclu a fost ales patriarh al cetăţii marelui Constantin, fiind sfinţit în Sfânta şi Marea Joi a mântuitoarelor Patimi ale Domnului nostru Iisus Hristos.

Acest între sfinţi Părintele nostru Proclu a fost pe vremea împărăţiei lui Teodosie cel mic, în anii patru sute opt. Fiindcă era cucernic şi îmbunătăţit a fost hirotonit episcop al Cizicului de către Sfântul Sisinie, patriarhul Constantinopolului. Şi mergând la Cizic nu a fost primit de către clericii eparhiei sale, căci aveau hirotonit pe altul cu numele Dalmat. Pentru aceasta s-a întors înapoi la Constantinopol rămânând fără de eparhie. Iar după ce a murit Maximian, patriarhul Constantinopolului, care se prăznuieşte la douăzeci şi una ale lui Aprilie, în timp ce încă se aflau moaştele lui în altarul marii biserici a fost ales Proclu patriarh al Constantinopolului. Şi s-a suit în scaun în ziua mântuitoarelor patimi ale Domnului, adică în Sfânta şi Marea Joi. Deci bine vieţuind şi bine conducând Biserica doisprezece ani şi trei luni, cu pace s-a mutat către Domnul.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin.

ARTĂ CULINARĂ – REȚETE DE POST PENTRU ASTĂZI 20 Noiembrie

A: PLĂCINTE

Tagliatelle cu nuci si fructe uscate

e 200 g paste tip tagliatelle

e 200 g nuci

e 200 g amestec de fructe uscate şi confiate

e 2 linguriţe cu margarină

e 1 vârf de praf de nucşoară

e 1 lingură cu ulei

e sare   

Rupe pastele şi pune-le la fiert în apă cu un praf de

sare. Dacă vrei ca pastele să nu se lipească între ele,

adaugă o lingură cu ulei.

Separat, macină nucile şi trage-le în margarină topită.

Adaugă pastele fierte şi clătite în apă rece.

Lasă pe foc până se înfierbântă bine şi adaugă fructele uscate şi confiate.

Opreşte focul şi aromatizează cu nucşoară.

B: SALATE

Salată de varză roşie

•       1 varză roşie;

•       Sare;

•       Oţet;

•       Ulei

Se îndepărtează frunzele veştede şi se spală varza roşie.

Se dă pe răzătoarea mare şi se sărează frecându-se bine în palme.

După ½ oră se stoarce şi se aşază în salatieră adăugând după gust oţet şi ulei.

Pentru a înlătura neajunsul frecării cu sare (se pătează mâinile), varza rasă se opăreşte cu apă clocotită, apoi se strecoară şi se adaugă oţetul şi uleiul după gust.

C: SOSURI

Sos de hrean

•       4 linguri hrean curăţar şi ras pe răzătoare;

•       2 linguri oţet diluat;

•       1 sfeclă coaptă rasă;

•       Sare

Cantităţile de mai sus se pun într-o farfurie adâncă şi se amestecă bine cu lingura.

La servit se toarnă într-o ceaşcă de mărime potrivită.

Sfecla se adaugă după gust.

D: BORŞURI, SUPE, CREME DE LEGUME

Supă-cremă de legume cu tarhon

e 3 morcovi

e l rădăcină de pătrunjel

e 1 ceapă

e ½  ţelină

e 4 cartofi

e 200 ml suc de roşii

e 2-3 linguri cu orez

e 1 lingură cu ulei de măsline

e 1 legătură cu tarhon

e pătrunjel

e sare

Curăţă legumele, taie-le cubuleţe şi pune-le la fiert în apă cu un praf de sare.

Când sunt fierte, strecoară supa sau scoate legumele cu o spumieră.

Trece-le printr-o sită sau pasează-le cu blenderul.

Cu zeama în care au fiert legumele, subţiază piureul astfel obţinut.

Toarnă sucul de roşii, adaugă orezul şi lasă să fiarbă la foc mic.

Când a fiert orezul, potriveşte gustul de sare şi

opreşte focul.

Pune uleiul de măsline, aromatizează cu pătrunjel şi scufundă legătura de tarhon.

După 15 minute, îndepărtează tarhonul şi serveşte supa.

       

E: MÂNCĂRURI

Sarmale cu orez

•       1 ceaşcă orez;

•       1 morcov,

•       2 – 3 cepe;

•       5 – 6 linguri ulei;

•       1 legătură verdeaţă;

•       2 – 3 linguri bulion;

•       Sare;

•       Piper;

•       1 varză dulce sau acră

Ceapa se înăbuşă puţin în uleiul fierbinte, se adaugă orezul, morcovul ras mare.

După ce morcovul s-a înmuiat se adaugă 3 – 4 linguri apă clocotită, sare, piper, o lingură bulion şi amestecând uşor cu lingura de lemn lăsăm să scadă apa.

Se ia de pe foc şi se pune verdeaţa.

Varza acră se desface în foi şi se desărează, apoi se îndepărtează cotoarele mari.

Varza dulce se opăreşte şi se îndepărtează cotoarele.

Cu compoziţia de mai sus se umplu foile.

Pe fundul cratiţei se pune varză tăiată fideluţă.

Se aşază sarmalele pe măsură ce sunt împletite.

Se toarnă apoi apă clocotită, bulionul rămas, mărar tocat mărunt şi cimbru.

Varza dulce poate fi acrită cu borş de putină sau cu bulion de roşii.

Se dă la cuptor pentru a se rumeni frumos.

F: DULCIURI

Tartă cu dulceată de visine

         

e l borcan cu dulceaţă de vişine

e 100 g miere

e 200 g făină

e 125 g margarină

e 50 g zahăr pudră

e 100 g nuci

e 1 lingură cu cacao

e 1 vârf de cuţit de praf de nucşoară

e sare

Freacă mierea cu zahărul şi margarina moale.

Adaugă nucile măcinate şi făina proaspăt cernută

şi amestecată cu praful de cacao şi nucşoara.

Frământă toate aceste ingrediente.

Acoperă aluatul şi lasă-I să se odihnească aproximativ o oră.

Întinde din trei sferturi de aluat o foaie şi aseaz-o într-o formă de tartă neunsă.

Unge aluatul din formă cu dulceaţă de vişine şi presară nuca tocată.

Întinde şi aluatul rămas şi taie-I fâşii late de 1 cm, pe care aşază-le deasupra tartei.

Coace la cuptor, la foc potrivit, 40-45 de minute.

Atenție!

Mâine,  este zi de post cu dezlegare la peşte și vin!

ISTORIE PE ZILE 20 Noiembrie

Evenimente

•       284:  Diocletian devine  împărat roman. Imparatul  Diocletian (245 — 313) a domnit până la 1 mai 305. A incercat sa  reformeze  viața religioasă in imperiu, prin reactivarea vechilor culte (cultul lui Jupiter devine obligatoriu pentru întregul imperiu), promulgand in anii 303- 304, un numar de 4 edicte anticreștine care au declansat cea mai mare persecuție din istoria imperiului împotriva acestei religii, rămase în istorie sub denumirea de persecutia lui Diocletian.

•       1194: Orasul Palermo este cucerit de  imparatul Henric al VI-lea. Henric al VI-lea (noiembrie 1165 - 1197)  a fost rege al Germaniei  în 1190, a fost încoronat Împărat al Sfantului Imperiu Romano- German  în 1991 și a devenit rege al Siciliei  prin căsătorie  până la moartea sa. Henric a devenit  cel mai puternic monarh de la  Marea Mediterana  primind tribut  din partea Imperiului Bizantin. În continuare a încercat să facă coroana imperială ereditară, însă nu a reușit înainte de moartea sa neașteptată în 1997 la Messina, bolnav de malarie în timp ce pregătea o cruciadă.

•       1224: Prima mențiune a bisericii "Sf. Mihail" din Cisnădioara, germ. "Michelsberg", (județul Sibiu), monument în stil romanic. După cum spune un document din 1223, „muntele Sf. Mihail împreună cu biserica și cu pământul ce ține de el” au făcut parte din avutul prepoziturii Sibiului. Prepozitura a cedat această proprietate regelui  maghiar Andrei al II-lea , iar la scurt timp după aceea, regele a dăruit-o favoritului său, magistrul Gocelinus, care la rându-i a dăruit-o, pentru mântuirea sufletului său, Abatiei cisterciene din Cârţa. Acest document conține de fapt și prima menționare documentară a localității Cisnădioara. Biserica  fost construită din piatră între anii 1162 și 1223 si are cea mai veche  0rga  cu tuburi din România,  în stare funcțională  de la începutul secolului al XVIII-lea.

•       1272: Prințul Edward devine rege al Angliei, după moartea tatălui său Henric III. Eduard I al Angliei (17 iunie 1239 – 7 iulie 1307) a domnit între anii 1272 și 1307, suindu-se pe tronul Angliei pe 21 noiembrie 1272 după moartea tatălui său, regele Henric al III-lea. Supranumit „Picioare lungi”, datorită staturii sale neobișnuit de înalte.

•       1443: Bătălia de la Niš [Serbia]. Bătălia de la Niš [Serbia] (20 noiembrie 1443), între voievodul Transilvniei, Iancu de Hunedoara (1441 – 1456), şi otomani, în cadrul „Campaniei celei Lungi” (septembrie 1443 – ianuarie 1444). Victoria de pe Ialomiţa l-a adus pe Iancu în atenţia Europei, văzut ca singurul ce poate organiza o cruciadă care să-i alunge pe otomani. O bulă papală, emisă la 1 ianuarie 1443, de către Eugen IV (1431 – 1447), proclamă cruciada şi cheamă cavalerii apuseni să i se alăture. Voievodul Transilvaniei începe pregătirile pentru o nouă expediţie, încă din martie – aprilie 1443, când cere braşovenilor multe căruţe, tunuri şi pulbere. Strânge o mare oaste (circa 35.000 oşteni) formată din mercenari cehi, poloni, germani, italieni, francezi, sârbi, bulgari (pe care îi plăteşte inclusiv cu banii proprii), la care se adaugă munteni şi transilvăneni. Cauza imediată a acestei ample acţiuni este pericolul ce planează asupra Constantinopolelui (asediat în cursul anului 1442), iar pe termen lung se are în vedere alungarea otomanilor din Europa. În opinia istoricilor Ileana Căzan şi Eugen Denize, pentru voievodul Transilvaniei „…obiectivul principal îl constituia apărarea independenţei şi a integrităţii teritoriale a ţărilor române şi a Ungariei ameninţate tot mai mult de expansiunea otomană”. Organizatorii amplei expediţii au primit promisiunile unor suverani europeni că vor fi sprijiniţi logistic şi financiar: Burgundia şi Veneţia se angajează să trimită o flotă, iar Aragónul, trupe şi bani (dar nu îşi vor onora angajamentele). Regele Ungariei şi Poloniei, Vladislav (1440 – 1444), conducătorul onorific al campaniei, părăseşte Buda la 22 iulie 1443. La Keve (Serbia) face joncţiunea cu armata lui Iancu şi puţinele trupe trimise de despotul Serbiei, Gheorghe Branković. Armatele pătrund în teritoriul controlat de otomani abia din luna septembrie, iar vremea rea „… a fost unul din principalele obstacole în calea străpungerii Munţilor Balcani şi a determinat retragerea” (Ileana Căzan, Eugen Denize). Otomanii, conduşi de Ishak, bey-ul Semendriei, marele învins la Sibiu, aşteaptă armatele creştine la trecerea peste râul Morava, dar sunt zdrobiţi. Avangarda condusă de Iancu avansează, cucereşte Niš-ul şi înfrânge riposta unei importante armate islamice, în apropierea cetăţii. Trupele otomane erau conduse de Kasim paşa, beylerbey-ul Rumeliei şi bey-i de Vidin, Golubac şi Sofia. Au rămas pe câmpul de luptă 2.000 de otomani, alţi 4.000 au fost luaţi prizonieri. Cei rămaşi se retrag în dezordine spre Sofia, care nu mai poate fi apărată de trupele creştine. Răsunetul acestei victorii este imens, armatele lui Iancu se înmulţesc cu bulgari, sârbi şi albanezi, şi continuă expediţia. În mai multe locuri s-a aprins flacăra revoltei: Gjergj Kastrioti (Skanderbeg) cucereşte cetatea Kroja şi preia conducerea luptei pentru eliberarea Albaniei, iar despotul Dragas (cel care va deveni ultimul împărat al Bizanţului) pregăteşte o armată în sudul Greciei.

·       1789: New Jersey devine primul stat american care a ratificat Carta Drepturilor Omului.

·       1820: Scufundarea vasului-balenieră Essex, în apele Americii Latine, după ce a fost lovit în mod repetat de un caşalot. Se presupune că acest eveniment ar fi inspirat capodopera lui Herman Melville, Moby Dick.

•       1852: Începe construcția clădirii Școlii Centrale din București, care se va numi "Pensionatul Domnesc de fete". Din 1890, școala funcționează în localul construit de arhitectul Ion Mincu, lângă Grădina Icoanei; după 1948 și până în 1993 instituția se va numi "Liceul Zoia Kosmodemianskaia"

•       1861:  Poarta Otomană emite "Firmanul de organizare administrativă a Moldovei și Valahiei" care admitea unirea administrativă și politică a Principatelor de la 24 ianuarie 1859, însă prevedea că unirea va înceta la sfârșitul domniei lui Al. I. Cuza. La 11 decembrie 1861, Cuza adresează naţiunii o proclamaţie, anunţând mesajul său: “Unirea este îndeplinită, naţionalitatea română este întemeiată”. Ca urmare, s-a trecut la unificarea guvernelor şi a Camerelor celor două Principate. La 22 ianuarie 1862, s-a format primul guvern unic al Principatelor Unite, condus de Barbu Catargiu. Parlamentul unic îşi va deschide lucrările la 24 ianuarie 1862, an în care Al. I. Cuza proclama Unirea definitivă a Principatelor, iar oraşul Bucureşti devenea capitala acestora. Comisia Centrală de la Focşani îşi va înceta activitatea. Din 1862, Principatele Unite adoptă oficial numele de ROMÂNIA.

•      1909 (20.noiembrie /3 decembrie): S-a înfiinţat, la Chitila (lângă Bucureşti), din iniţiativa lui Mihail Cerchez, prima Şcoală de pilotaj din România (şi din sud-estul Europei). Scoala a funcţionat între anii 1909 şi 1911 şi a pregătit primii piloţi militari români.

 

·       1916 Guvernul român a lui Ionel I.C.Brătianu părăseşte Bucureştii şi pleacă la Iaşi retrăgînduse de forţele armate inamice în cadrul Primului Război Mondial. In urma pierderii de catre armata romana a Bătăliei de la Neajlov şi Argeş (Bătălia de la Bucureşti), cea mai mare operaţiune militară pe frontul românesc (16-20 noiembrie 1916), regele si Guvernul României se retrag din Muntenia ocupată, la Iasi, care devine noua capitală a țării. Cele mai violente lupte din timpul marii operaţiuni militare s-au dat la Călugăreni (16-17 noiembrie). După un succes iniţial, armata română, copleşită numeric şi tehnic, este nevoită să se retragă, lăsînd Bucureştii în mîna armatelor inamice germane si Austro-Ungare.

•       1917: Bătălia de la Cambrai, 20 noiembrie – 8 decembrie 1917.  Bătălia de la Cambrai dintre Imperiul britanic şi Imperiul german este prima mare bătălie de tancuri din istorie. Este adesea greşit numită prima bătălie de tancuri din istorie. Acest lucru poate fi justificat prin faptul că francezii trimiseseră primele tancuri pe câmpul de luptă mai devereme în anul 1917, aşa cum şi britanicii o făcuseră în cea de-a treia bătălie de la Ypres. Cambrai a făcut totuşi să vedem un număr mai mare de tancuri utilizate decât înainte. Planul britanic de atac a fost de a utiliza tancurile pentru a lovi direct în inima liniei de apărare germane. Această linie a fost văzută anterior ca impenetrabilă, până când un comandant pe nume Henry Hugh Tudor a sugerat folosirea tancurilor în sprijinul trupelor care încearcă să străpungă linia. În jur de 476 tancuri au fost folosite, de ambele părţi s-au pierdut aproximativ 45.000 de oameni. Rezultatul final al luptei a fost un impas operaţional.

•       1917: Ucraina este declarată republică

•       1919: Isi deschide  lucrările primul parlament al României Mari (România interbelică), preşedinte al Adunării Deputaţilor fiind ales Vasile Stroiescu, cel mai vîrstnic deputat. Vasile Stroiescu (n. 11 noiembrie 1845,Trinca, jud Hotin), a fost un cărturar de frunte, susținător al învățământului școlar și om politic român basarabean, filantrop și membru de onoare al Academiei Romane, care a promovat cultura național. S-a născut în familia comisului Vasile Stroiescu, descendent al jitnicerului Ioan Stroiescu, menționat documentar încă la 2 iulie 1682. De asemenea, a fost și președinte de onoare al  Partidului National Moldovenesc (1917). S-a stins din viață la București la 13 aprilie  1926. I-au fost organizate funeralii naționale. A fost înmormântat în Cimitirul Sf. Vineri, pe Aleea Teilor.

•       1921: are loc Congresul I General al Partidului Ţărănesc, care şi-a desfăşurat lucrările la Bucureşti, România interbelică. Partidul a aprobat fuziunea cu succesorul de drept al Partidul Ţărănesc din fosta Basarabie ţaristă, uniune ce a fost realizată la 18 iulie 1821 precum şi proiectul de program de revendicări social-politice şi economice.

•       1922:  Conferința internațională de la Lausanne, în problema strâmtorilor Bosfor și Dardanele. Se discută și semnează tratatul de pace cu Turcia, care recunoștea drepturile României asupra insulei Ada-Kaleh. Insula nu mai există, fiind inundată la construirea barajului Porțile de Fier.

•       1923: S-a incheiat, la Tiraspol, un Regulament romano-sovietic privitor la masurile si procedeele menite sa aplaneze conflictele de pe Nistru, in acea vreme linie de demarcatie intre Romania si URSS.

•       1923: afro-americanul Garret A. Morgan, din Celeveland, Ohio, a primit un brevet pentru "Traffic Signal", un indicator rutier automat care facea strazile mai sigure mai vehicule si pietoni. Lui Garrett i-a venit ideea semaforului deoarece vazuse un accident intre o masina si o trasura, in urma caruia a murit o fata. Mai tarziu el a vandut inventia catre General Electric Corporation, pentru suma de 40.000$.

Indicatorul avea trei pozitii:Stop, GO si Stop All, a treia pozitie oprind traficul pentru toate vehiculele, permitand pietonilor sa traverseze in siguranta.

Garret Morgan este de asemenea recunoscut ca inventatorul unei masti de gaze si a aparatului de indreptat parul.

El era fiul unor sclavi din Kentucky, care a parasit orasul natal in 1895 pentru a cauta noi oportunitati; in urma acestui fapt el a devenit primul inventator de culoare.

•       1932: Premiera românească, la Opera Română din București, a baletului "Iris" de Constantin C. Nottara, după premiera absolută a spectacolului la Opera din Moravska-Ostrava din Cehoslovacia, din 12 noiembrie 1931

•       1932: are loc crearea Partidului Radical Ţărănesc din România din gruparea condusă de Grigore Iunian, desprinsă din Partidul Naţional-Ţărănesc. Partidul va edita ziarul "Deşteptarea" în perioada 1933-1937.

•       1940: Al doilea război mondial: România, Ungaria și Slovacia se alătură Axei

•       1942: Alaska Highway se deschide oficial. Construcția drumului a fost accelerată după atacul japonez de la Pearl Harbor. Denumirea inițială a șoselei a fost ALCAN, fiind construită cu scop militar. Denumirea ei actuală datează din martie 1942, fiind o șosea formată din pietriș, care a fost continuu îmbunătățită. Șoseaua de azi este cu 60 de km mai scurtă ca la cea de la început, fiind în cea mai mare parte asfaltată.  Alaska Highway este o șosea cu lungimea de 2.288 km, care leagă Dawson Creek nord-estul provinciei British Columbia, Canada cu Delta Junction un oraș din Southeast Fairbanks Census Area, Alaska.

·       1945: a început procesul de la Nurenburg (Germania), unde 24 de criminali de război nazişti au fost judecaţi pentru atrocităţile comise pe parcursul celui de-al Doilea Război Mondial. Un tribunal internaţional, din care făceau parte reprezentanţi ai Statelor Unite, Marii Britanii, Franţei şi Uniunii Sovietice, a fost înfiinţat cu acest scop, fiind prima instanţă creată pentru judecarea internaţională a crimelor de război şi crimelor împotriva umanităţii. Lordul Justice Geoffrey Lawrence, reprezentantul Marii Britanii, a fost preşedintele completului de judecată. Procesul a durat aproape un an, până pe 1 octombtie 1946, dezbaterile întinzându-se pe durata a 216 ore. Din cei 24 înalţi demnitari al celui de-al treilea Reich, 12 au fost condamnaţi la moarte. Şapte au fost condamnaţi la 10 ani de închisoare şi trei au fost achitaţi. Dintre cei 12 condamnaţi la moarte, Martin Bormann, a fost condamnat formal în lipsa lui la proces. Trei dintre condamnaţii la moarte s-au sinucis până la finalizarea procesului în celule (Himmler, Goebbels şi Robert Ley). Opt au fost spânzuraţi pe 16 octombrie 1946. Gustav Krupp von Bohlen, a înnebunit în timpul procesului.

•       1947:  Prinţesa Elisabeta (viitoarea regina Elisabeta a II a Marii Britanii), s-a căsătorit cu ducele de Ediburgh, Philip Mountbatten.

•       1952: Rudolf Slansky, Secretarul General al Partidului Comunist Cehoslovac și alți 13 lideri comuniști sau funcționari de rang înalt au fost acuzați și condamnați că ar fi participat la o conspirație troțkisto-titoisto-sionistă. Procesul a fost orchestrat la ordinul Moscovei prin intermediul consilierilor sovietici aflați în țară. Slánský va fi spânzurat la 3 decembrie 1952. Rudolf Slánský (31 iulie 1901 – 3 decembrie 1952) a fost un politician comunist din Cehoslovacia. Având funcţia de secretar general al partidului după cel de-al Doilea Război Mondial, el a fost unul dintre provocatorii şi organizatorii loviturii de stat ce a instaurat regimul comunist în Cehoslovacia. Slánský a fost un activist marxist-stalinist, care, în timpul scurtei sale perioade la conducerea partidului în perioada de după lovitura de stat din Cehoslovacia din 1948, a organizat sovietizarea aprofundată a societăţii, desfiinţarea proprietăţii private şi reprimarea oponenţilor politici ai regimului. În domeniul afacerilor externe, el a jucat un rol major în înfiinţarea statului Israel, furnizând armament de origine cehă luptătorilor sionişti care încercau să răstoarne regimul britanic din Palestina. După ruptura între liderii comunişti Iosip Broz Tito din Iugoslavia şi Iosif Stalin din URSS, acesta din urmă a provocat un val de „epurări” în conducerile partidelor comuniste, pentru a preveni apariţia altor rupturi între Uniunea Sovietică şi ţările „satelit” central-europene. În Cehoslovacia, Slánský, care a fost considerat vulnerabil din cauza problemelor economice şi industriale ale ţării, a fost unul din cei 14 lideri arestaţi în 1952 şi judecat într-un proces spectacol – en masse în noiembrie 1952. Judecarea sa a fost cunoscută mai târziu ca procesul Slansky. Acuzaţii, funcţionari de rang înalt ai Partidului Comunist Cehoslovac, au fost învinuiţi de înaltă trădare. După opt zile şi numeroase acuzaţii, 11 din cei 14 inculpaţi au fost condamnaţi la moarte. Slánský a fost executat cinci zile mai târziu.

•       1962: Președintele american John F. Kennedy a acceptat să ridice blocada din Cuba

•       1975: Are loc premiera filmului american „Zbor deasupra unui cuib de cuci”, realizat dupa romanul cu acelasi nume de Ken Kesey (regia Milos Forman); distins cu cinci Premii Oscar.

·       1992: Este inaugurata la Bucuresti Bursa Româna de Marfuri.

·       1995:  Diana, Prinţesă de Wales, a vorbit deschis pentru prima dată, intr-un interviu acordat  BBC, despre  separarea ei de  Printul  Charles de Wales. În timpul conversaţiei  cu reporterul BBC Martin Bashir, printesa  a recunoscut deschis ca are o relaţie adulteră cu instructorul ei de echitatie, James Hewitt.

•       2003: Michael Jackson este arestat sub acuzația de molestare a unui copil

•       2006: Lui Mihail Sebastian i s-a conferit postum la München importantul premiu de carte "Geschwister Scholl" pe anul 2006, premiu ce este conferit în fiecare an începând din 1985 de către Börsenverein des Deutschen Buchhandels.

Nașteri

•       270: S-a nascut imparatul roman Maximinus al II-lea (Maximin Daïa, d.313). A fost nepotul imparatului Galeriu si era fiul unui pastor din Tracia, nascut la Felix Romuliana (localitatea Gamzigrad de azi, in Serbia).

•       1602: S-a nascut  Otto von Guericke, om de stiinta, inventator si politician german. Otto von Guericke (n. 20 noiembrie 1602 CG, Magdeburg, Germania – d. 11 mai 1686 CG, Hamburg, Germania), om de știință, inventator și om politic german. Principala sa realizare științifică a fost crearea fizicii vidului. A fost primar al orașului său natal, Magdeburg, în perioada 1646 – 1676. A decedat la data de 11 mai 1686.

•       1625 - S–a născut Paulus Potter, pictor din şcoala olandeză ce a avut ca temă principală în creaţia sa animalele (“Curtea animalelor pronunţând sentinţa împotriva vânătorului”, “Taurul”)

•       1752: Thomas Chatterton, poet britanic (d. 1770)

•       1858 - S-a născut Selma Lagerlöf, scriitoare, prima femeie care a primit Premiul Nobel pentru Literatură ("Gosta Berling", "Minunata călătorie a lui Nils Holgerson") (m. 16 martie 1940)

•       1761: S-a nascut  Papa Pius al VIII-lea (Francesco Saverio Castiglioni); (d. 30.11.1830). A fost Papa intre anii 1829 și 1830. La 25 martie 1830,  a condamnat societățile secrete masonice si traducerile moderniste biblice si interpretările  Bibliei  contrare legilor Bisericii Catolice.

•       1762: Pierre André Latreille, entomolog francez (d. 1833). Pierre André Latreille (n. 20 noiembrie 1762, Brive-la-Gaillarde – d, 6 februarie 1833, Paris), un entomolog francez.

•       1869: S-a născut Nerva Hodoş, istoric şi bibliograf; unul dintre fondatorii bibliografiei româneşti; a desfăşurat o activitate rodnică pentru organizarea colecţiilor Bibliotecii Academiei; (m. 1913).

* 1869: Zinaida Gippius, poet rus (d. 1945)

•       1872: George Tutoveanu, poet român (d. 1957). A fost revizor școlar,  inspector cultural general la “Casa Școalelor pentru Basarabia” (1926-1928), prefect de Tutova (1931-1932), membru fondator al “Societății Scriitorilor din România” și al Societății Literare “Academia bârlădeană”.

•      1872: S-a nascut la Tecuci, marele pictor roman  Gheorghe  Petrascu (Petrovici)); (d.1 mai 1949, Bucuresti). Isi face primele studii la Universitatea Națională de Arte București si la recomandarea pictorlui Nicolae Grigorescu, primește o bursă pentru a se perfecționa în străinătate. După un scurt timp petrecut la München, pleacă la Paris, unde se înscrie la Academia Julian și lucrează în atelierul lui Bouguereau (1899-1902). La prima sa expoziție personală la Ateneul Român (1900), este remarcat de scriitorii Barbu Delavrancea și Alexandru Vlahuță, care îi cumpără câte o lucrare. A  avut numeroase expoziții personale, între 1903 și 1923 la Ateneul Român, apoi la „Căminul Artei” (1926-1930), culminând cu cele două retrospective de la „Sala Dalles” din anii 1936 și 1940. A participat la Bienala din Veneția (1924, 1938 și 1940); primește „Marele Premiu” al „Expoziției Internaționale” din Barcelona (1929) și al celei din Paris ( 1937).

•       1873: Daniel Gregory Mason, compozitor american (d. 1953)

•       1886: S-a nascut Karl von Frisch, fiziolog si naturalist austriac, laureat al Premiului Nobel pentru fiziologie si medicina, împreuna cu Konrad Lorenz si Nikolaas Tinbergen, pentru cercetarile sale în domeniul psihologiei instinctive comparate; (d.12.06.1982).

•       1889 - S-a născut astronomul Edwin Powell Hubble, considerat fondatorul astronomiei extragalactice (m. 28.septembrie 1953)

•       1902: Erik Eriksen, politician danez (d. 1972)

•       1903: S-a nascut Alexandra Danilova, balerina rusa.

•      1907: S-a nascut (la Sebis, jud. Arad) Mihai Beniuc, scriitor proletcultist şi psiholog, academician, colaborator de frunte al regimului comunist din Romania; (d. 24 iunie 1988).  Într-un articol publicat în revista Viața Românească (nr. 3 din 1951), Mihai Beniuc, în calitate de președinte al Uniunii Scriitorilor din România, oferea definiția poetului realist-socialist: “Acesta trebuie să fie un filozof cunoscător al celor mai înalte idei ale timpului […], spre care au deschis drum Marx, Engels, Lenin și Stalin […], un activist în slujba respectivelor idei”[3]. Mihai Beniuc renunță la promovarea cărții sale de versuri din 1951, „Cântec pentru tovarășul Gh. Gheorghiu-Dej”, și se reprofilează, începând să scrie câteva poeme pentru liderul comunist de atunci, Nicolae Ceaușescu. A fost primul specialist român în psihologia animală şi comparată.

•       1907: Henri-Georges Clouzot, regizor de film francez (d. 1977)

•       1911: Radu Grigorovici, fizician român (d. 2008)

•       1912: Otto Habsburg-Lothringen, politician și scriitor

•      1912: S-a născut biologul Victor Preda;, autor printre altele,al  lucrarii  „Experienţa antropologică şi determinismul manifestărilor umane”, o primă sinteză antropologică în limba română; membru titular al Academiei Române din 1974; (m. 1982).

•       1914: S-a nascut Emilio Pucci, designer de moda italian.

•       1918: Dora Ratjen, atletă germană și olimpică

•       1919: S-a nascut Evelyn Keyes, actrita americana.

•       1921 - S–a născut Dinu Pillat, prozator si istoric literar, fiul marelui poet Ion Pillat; a fost detinut politic între anii 1959–1964 si a fost implicat, alaturi de alti intelectuali români în ceea ce istoria comunismului din România a consemnat drept “procesul Noica–Pillat”, ultimul mare proces politic din timpul regimului lui Gh. Gheorghiu Dej (studii de literatura “Dostoievski în constiinta literara româneasca”, “Romanul de senzatie în literatura româna din a doua jumatate a secolului al XIX–lea”) (m.05.12.1975).

•       1923: Nadine Gordimer, romancier sud-african laureat al Premiului Nobel (1992)

•       1923: Tonino Delli Colli, operator italian

•       1924: Benoît Mandelbrot, matematician francez

•       1925: S-a nascut Robert F. Kennedy, procuror general al SUA, senator.  S-a nascut in Boston, fiind fratele presedintelui american JFK. A studiat Dreptul, luandu-si licenta la Universitatea din Virginia. In 1951 a fost admis in Baroul statului Massachusetts. A devenit apoi procuror si a condus campania electorala a fratelui sau care candida pentru un loc in Senatul SUA.  A inceput sa ocupe functii tot mai inalte in administratia de stat, iar in 1959-1960 a coordonat campania la presedintie a lui John F. Kennedy. Dupa alegererea fratelui sau in functia de sef de stat, a devenit procuror general si consilier personal al lui JFK, exercitand o influenta majora in privinta politicilor sociale si de afaceri externe.  In 1964, dupa asasinarea fratelui sau a fost ales senator de New York, americanii vazand in el o speranta de bine pentru viitor. In 5 iunie 1968 insa, cariera politica tot mai promitatoare a politicianului democrat a fost curmata brusc, Robert Kennedy fiind impuscat mortal de catre un imigrant iordanian, Sirhan B. Sirhan, cand parasea o reuniune politica din Los Angeles.

•       1925: S-a nascut celebra balerină rusă Maya Plisetskaya, una dintre cele mai mari balerine ale secolului 20. Maia Mihailovna Plisețkaia (n. 20 noiembrie 1925, Moscova – d. 2 mai 2015, München), balerină, regizoare de balet, coreografă și actriță rusă, de origine evreiască, considerată cea mai bună balerină rusă și una din cele mai bune balerine ale secolului al XX-lea. Ea a dansat în aceeași perioadă cu renumita balerină rusă Galina Ulanova și în anul 1960 a preluat titlul de prima ballerina assoluta a Teatrulul Bolșoi în detrimentul Galinei Ulanova.

•       1927: S-a nascut Estelle Parsons, actrita americana.

•       1928: S-a nascut  actorul rus Aleksei Batalov; (“Zboara cocorii”, “Cadavrul viu”).

•       1929 - S-a născut Raymond Lefevre, şef de orchestră francez.

•       1931:  S-a nascut  Ion Miclea, unul dintre cei mai mari artisti fotografi romani; (d.24.03.2000).

•      1932: S-a născut economistul Tudorel Postolache, membru fondator al Asociaţiei Române pentru Clubul de la Roma,  desemnat preşedinte al Comisiei de Elaborare a Strategiei Naţionale de Pregătire a Aderării României la Uniunea Europeană (27.II – 21.VI.1995). Este membru titular al Academiei Române din 1990.

·       1937: René Kollo, tenor german

•       1937: Christoph Klein, episcop al Bisericii Evanghelice C.A. din România

•       1938: S-a nascut Maud de Wales, regină a Norvegiei, soţia regelui Haakon al VII-lea al Norvegiei ; (n. 26.11.1869). Maud de Wales (Maud Charlotte Mary Victoria; 26 noiembrie 1869 – 20 noiembrie 1938), soția regelui Haakon al VII-lea al Norvegiei.

·       1939: Stelian Tăbăraș, prozator român

•       1940 - S-a născut Tony Butala, vocalist american (The Letterman).

•       1940: Dr. John, muzician american

•       1941 - S-a născut Aubrey Lee de Cordova, basist american (String-A-Longs).

•       1942 - S-a născut Norman Geenbaum, vocalist, chitarist şi compozitor american.

•       1942 - S-a născut De Lisle McKenzie Harper, basist britanic (Juicy Lucy, Stealers Wheel).

•      1943: Grigore Ilisei, publicist, prozator roman. Grigore Ilisei (n. 20 noiembrie 1943, satul Văleni, comuna Mălini, județul Baia), scriitor și jurnalist român. Intre anii 1966 şi 1983 a lucrat la Radio Iaşi şi Radio Bucureşti  fiind disponibilizat în 1983 din cauza dosarului de cadre. La 22 decembrie 1989 redeschide, alături de alţi colegi, Studioul din Iaşi (închis de autorităţile comuniste în ianuarie 1985), iar în noiembrie 1991 contribuie la deschiderea Studioului TVR Iaşi. Este membru al Uniunii Scriitorilor din România. În 2004 a fost numit atașat cultural al Ambasadei României în Tunisia, unde a activat 14 luni.  Scriitorul Grigore Ilisei a fost decorat la 16 ianuarie 2002 cu Ordinul național Pentru Merit în grad de Cavaler, „pentru meritele avute în creația artistică și promovarea culturii românești în țară și peste hotare, pentru abnegația deosebită în slujirea instituțiilor culturale din Moldova” . Ordinul Ziariștilor clasa I, Diploma de onoare a Uniunii Ziariștilor profesioniști și Crucea Patriarhală, acordată Părintele Patriarh Teoctist în anul 2003

•       1944: Dragoș Ujeniuc, politician român

•       1946: S-a nascut Duane Allman, chitarist american, membru in formatia Allman Brothers.

•       1947: Joe Walsh, muzician american

•       1948: Constantin Dragomir, poet, prozator român

•       1948: Barbara Hendricks, cântăreță americană

•       1948: John R. Bolton, politician american și diplomat

•      1948: S-a născut scriitorul Liviu Radu, unul dintre cei mai importanţi autori de science-fiction şi fantasy din România perioadei de după 1990;(m. 2015).

·       1950: Gary Green, muzician britanic

•       1951: León Gieco, muzician argentinian

•       1954: Kaspar Heidelbach, regizor german

•       1956: Bo Derek, actriță americană

•       1956: Olli Dittrich, actor german și comic

•       1957: Stefan Bellof, pilot Formula 1 german

•       1975: Davey Havok, muzician american

•       1976: S-a nascut Dominique Dawes, gimnasta americana.

Decese

•       869: A decedat ucis de vikingi  Edmond Martirul, ultimul rege al estului Angliei inaintea cuceririi vikinge. Edmond era  considerat  patronul sfant al regatului Angliei inainte de a fi fost inlocuit de Sfantul Eduard Confesorul in secolul al XI-lea. Mai apoi, incepand cu secolul al XIV-lea, patronul Angliei a devenit Sfantul Gheorghe. A fost considerat sfant dupa moarte si este sarbatorit  de Biserica Catolica in data de 20 noiembrie.

•       1316: A decedat Ioan I (n. 15 noiembrie 1316 ), numit Postumul, Rege al Franței și al Navarei și Conte de Champagne, fiu și succesor al regelui Ludovic al X-lea, timp de cinci zile. A avut cea mai scurtă domnie nedisputată ca rege al Franței. (Cea mai scurtă domnie a fost a lui Ludovic al XX-lea, care a domnit 20 de minute, însă legitimitatea este disputată).  Fiul postum al lui Ludovic al X-lea și al Clemence al Ungariei, sora regelui Carol I al Ungariei, el a fost singura persoană care a devenit rege al Franței de la naștere, și deci, cel mai tânăr rege al Franței. Ioan a domnit timp de cinci zile sub regența unchiului său, până la moartea sa, la 20 noiembrie 1316. Regele copil a fost înmormântat la Biserica Saint Denis, fiind  urmat la tron de unchiul său, Filip cel Înalt.

•       1518: A decedat Pierre de la Rue (n.cca. 1452), compozitor franco-flamand  și cântăreț a Renașterii. A facut parte din  aceeasi generație cu  Agricola, Brumel, Compere, Isaac, Obrecht, și Weerbeke si se considera ca a avut una dintre cele mai importante influente in dezvoltarea stilulului polifonic in  Olanda în deceniile de la sfarsitul sec, XV-lea si  inceputul sec XVI.

•       1737: Carolina de Ansbach, soția regelui George al II-lea al Marii Britanii (n. 1683)

•       1750: A murit Maurice de Saxa, nobil german, mareșal al Franței (n. 1696). Maurice de Saxa (28 octombrie 1696 – 20 noiembrie 1750), nobil german în serviciul Franței care a ajuns mareșal al Franței. Maurice s-a născut la Goslar și a fost fiul nelegitim al regelui August al II-lea al Poloniei și al contesei Maria Aurora de Königsmarck.

*       1847: Wilhelm al II-lea, Elector de Hesse (n. 1777)

•       1894: A murit Karl Augustus, Mare Duce Ereditar de Saxa-Weimar-Eisenach (n. 1844). Karl August Wilhelm Nicolaus Alexander Michael Bernhard Heinrich Frederick Stefan, Mare Duce Ereditar de Saxa-Weimar-Eisenach (31 iulie 1844 – 20 noiembrie 1894), prinț german și moștenitor (Erbgroßherzog) al Marelui Ducat de Saxa-Weimar-Eisenach.

·       1894 – A murit Anton Grigorievich Rubinstein, compozitor rus, dirijor si unul dintre cei mai mari pianisti ai timpului sau, fondator al Conservatorului din Sankt Petersburg (n.28.11.1829).

•       1900 - A murit poetul, dramaturgul şi prozatorul britanic Oscar Wilde (“Prinţul fericit”, “Portretul lui Dorian Gray”, “Balada închisorii din Reading”) (n.16.10.1854).

•       1910: A încetat din viaţă scriitorul rus Lev Nicolaevici Tolstoi; (7 noiembrie s.v). Alături de Fiodor Dostoievski, contele Tolstoi a fost  unul dintre scriitorii de seamă ai  perioadei cunoscute ca vârsta de aur a literaturii ruse si unul dintre marii romancieri ai lumii. Operele sale  “Război şi pace”, “Anna Karenina”, “Învierea”,  au avut o influență hotărâtoare asupra dezvoltării romanului mondial, iar credințele și ideile sale filosofice și estetice, propovăduite de-a lungul vieții prin celelalte opere, sunt reunite și cunoscute sub denumirea de „tolstoism”; (n.09.09.1828 s.n/  28 august s.v.). Lev Nikolaevici Tolstoi: Lev Tolstoi sau Contele Lev Nicolaevici Tolstoi (rusă Лев Никола́евич Толсто́й) (n. 28 august(sv) / 9 septembrie(sn) 1828, Iasnaia Poliana – d. 7 noiembrie(sv) / 20 noiembrie(sn), 1910, Astapovo) a fost un scriitor rus considerat de către critici ca fiind unul dintre cei mai importanţi romancieri ai lumii. Alături de Fiodor Dostoievski, Tolstoi este unul dintre scriitorii de seamă din timpul perioadei cunoscută ca vârsta de aur a literaturii ruse (începută în 1820 cu primele opere ale lui Puşkin, şi terminată în 1880 cu ultimele lucrări ale lui Dostoievski). Operele sale Război şi pace şi Anna Karenina au avut o influenţă hotărâtoare asupra dezvoltării romanului mondial, iar credinţele şi ideile sale filosofice şi estetice, propovăduite de-a lungul vieţii prin celelalte opere, sunt reunite şi cunoscute sub denumirea de „tolstoism”. Creaţia sa epică se impune prin capacitatea de cuprindere, adâncimea viziunii, acuitatea observaţiei sociale şi psihologice, sentimentul tragicului şi omenescului.Tolstoi s-a manifestat, totodată, şi ca eseist, dramaturg şi reformator în domeniu educaţiei, calităţi care l-au consacrat drept unul dintre cei mai cunoscuţi membri ai acestei vechi şi aritocratice familii ruseşti. Interpretările sale literare privind învăţăturile etice ale lui Iisus Hristos, l-au făcut să devină mai târziu, spre sfârşitul vieţii sale, un fervent comentator al învăţăturilor christice, în sensul lor social, pacifist şi nemediat de vreo putere lumească. Ideile sale despre rezistenţă nonviolentă, expusă în opere ca „Împărăţia lui Dumnezeu este cu tine” , vor avea un profund impact asupra unor personalităţi de referinţă din secolul al XX-lea, printre care Gandhi şi Martin Luther King Jr. Efigia lui Lev Tolstoi a fost imprimată pe o monedă rusească din aur. Opera scriitorului rus Lev Nikolaevici Tolstoi este cunoscută şi admirată de iubitorii de literatură din toată lumea. Impresia pe care a produs-o în epoca sa, precum şi răsunetul de care s-a bucurat opera lui, l-au situat înca din timpul vieţii printre cei mai importanţi scriitori ai vremii. Tolstoi a fost, din anumite puncte de vedere, un om plin de contradicţii. Născut într-o familie de nobili din Imperiul Rus, îl obsedau în aceeaşi măsură excesele burgheziei şi ascetismul auto-impus al stoicismului. Deşi şi-a întemeiat un sistem propriu de credinţe religioase, câştigând respectul gânditorilor laici, nu a reuşit niciodată să reconcileze conceptele de artă şi frumos în viaţa reală. Cercetând opera lui Tolstoi, Vladimir Nabokov observa că doar două subiecte l-au atras cu adevărat pe acesta, anume viaţa şi moartea, iar ele au fost reexaminate în fiecare nouă scriere, cu o complexitate mereu sporită. E de ajuns să urmărim „Moartea lui Ivan Ilici” sau „Anna Karenina” ca să vedem că acestea sunt, într-adevăr, temele fundamentale ale operei tolstoiene. Lung şi rodnic a fost drumul vieţii şi al creaţiei lui Tolstoi. El a lăsat omenirii o uriaşă moştenire literară care cuprinde printre altele: un roman istorico-psihologic de mari proporţii („Război şi pace”) un roman social de moravuri („Anna Karenina”), un roman social („Învierea”), o trilogie autobiografică („Copilăria”, „Adolescenţa”, „Tinereţea”), numeroase nuvele şi povestiri („Cazacii”, „Dimineaţa unui moşier”, „Moartea lui Ivan Ilici”, „După bal”, „Hagi Murad” şi altele), drame („Puterea întunericului”, „Roadele instrucţiunii”, „Cadavrul viu”), povestiri populare, basme şi istorisiri pentru copii, articole publicistice, de critică literară sau literatură ştiinţifică (studii despre probleme de artă, articole pe teme politico-sociale, tratate etico-religioase etc.), un jurnal intim şi o excepţional de bogată corespondenţă. Lev Tolstoi a oglindit în opera sa Rusia de la începutul veacului al XIX-lea (războiul împotriva lui Napoleon), dar mai ales Rusia din perioada 1861-1905.

În cei aproape 60 de ani de activitate pe tărâm literar, Tolstoi a cercetat cu atenţie realitatea rusă şi a meditat neobosit la rezolvarea problemelor legate de viaţa poporului. El a parcurs un drum plin de cotituri, de la clasa nobililor căreia îi aparţinea, către poporul simplu pe care-l iubea cu sinceritate, devenind în cele din urmă exponentul intereselor ţărănimii patriarhale.

În 1901, Comitetul Nobel a decis să propună premiul unui scriitor ce părea să corespundă testamentului lui Alfred Nobel și i-a scris lui Lev Tolstoi. Una dintre condițiile acordării era recunoașterea pe plan european a valorii operei. Trei scriitori ruși fuseseră traduși în limba franceză: Tolstoi, Dostoievski și Pușkin. Traducerile fuseseră susținute financiar de la caseta țarului Alexandru al III-lea, în ruble-aur.

Tolstoi refuză, motivând că banul este „ochiul dracului” și că el trăiește în acord cu normele creștine, ca un adept adevărat al bogomilismului. Un grup de scriitori și jurnaliști suedezi, între care și Selma Lagerlöf, s-a constituit într-un comitet de susținere a lui Tolstoi. De două ori scriitorul rus a avut ocazia să ajungă și în Suedia însă n-a mai apucat. Prima dată, atunci când refuzase Premiul Nobel iar a doua oară, atunci când a fost invitat la un Congres Internațional al Păcii de la Stockholm. Tolstoi începe să critice Biserica Ortodoxă începând cu 1880, în 4 scrieri: “Critica Teologiei Dogmatice” (1880), “Armonia Și Traducerea Celor Patru Evanghelii” (1881), “În Ce Constă Credința Mea” (1884) și “Împărăția Lui Dumnezeu Se Află În Tine Însuți” (1893); din cauza cenzurii, nici una nu va putea să fie publicată în Rusia vremii lui. Ideile scriitorului derivau din experiența sa de viață, dar și din cercetarea minuțioasă a Bibliei: Tolstoi și-a procurat o copie după textul grec, cum era el compilat din diverse manuscrise de către J.J.Griesbach, și l-a comparat cu textul Bibliei oficiale a Bisericii Ortodoxe; pe baza lecturii critice, Tolstoi își întocmește, ca și Jefferson cândva, o Biblie personală, “curățată” de “noroiul și mocirla” miracolelor și supranaturalului; în esență, critica scriitorului la adresa Bisericii Ortodoxe era că aceasta concentrează atenția oamenilor pe ritualuri și dogme absurde, ca să cultive dezinteresul pentru singurul lucru care era cu adevărat important, anume învățătura etică a lui Iisus Hristos. Ca și Newton și Jefferson înaintea lui, Tolstoi respinge credința în Sfânta Treime; el neagă dogma lui Iisus ca mântuitor al omenirii, învierea din morți, nașterea din fecioară, viața după moarte și judecata de apoi. Teologii ortodocși care au luat apărarea lui Tolstoi, precum Ostrumov, Ekzempliarschi și Krapovițki, considerau că dacă învățăturile scriitorului pot fi nocive pentru copii și oamenii simpli, pentru că ele pot nărui credința acestora, pentru adulții instruiți ele sunt utile, întrucât pun în relief gravele anormalități în societate, în stat, în biserică și în familie. Mitropolitul Antonii se întreba și el retoric: “L-am criticat pe Tolstoi pentru că a denaturat ortodoxia, însă i-am arătat noi în viața de zi cu zi, adevărul acesteia?” Viața fără Dumnezeu a creștinilor ortodocși din vremea lui Tolstoi nu reprezenta decât o bătaie de joc a credinței și furniza solul fertil pentru niște eretici ca el. Dealtfel, Vasilii Ekzempliarski, un profesor de patristică la Academia Teologică din Kiev, considera că învățătura etică a lui Tolstoi este în complet acord cu aceea a Sfântului Ioan Gură-de-Aur, și că ținând cont de faptul că toți ceilalți Sfinți Părinți ai bisericii creștine timpurii au fost și ei de acord cu Gură-de-Aur, practic mesajul social al lui Tolstoi coincide cu învățătura adevăratei ortodoxii. Ekzempliarski considera că teologia rusă este principala vinovată de scandal, pentru că a deviat de la învățătura socială a lui Hristos, și pentru că gândirea teologică rusească s-a murdărit încercând să dovedească că învățătura Evangheliei aprobă iobăgia și pedeapsa corporală, opulența bogaților și pedeapsa capitală, măsurile coercitive contra conștinței oamenilor și multe alte lucruri.

Profesorul considera că există o paralelă între destinul lui Gură-de-Aur, alungat cândva în exil de către bogații Constantinopolului, și excomunicarea lui Tolstoi din rândul credincioșilor de către Biserica Ortodoxă Rusă. Sergei Bulgakov, un teolog ortodox, filozof și economist, s-a arătat și el scandalizat de faptul că Biserica Ortodoxă a fost capabilă de atât zel în cazul lui Tolstoi, cât timp aceasta a rămas atât amar de vreme tolerantă cu maimuțărelile șarlatanului religios Grigorii Rasputin. Sfântul Sinod îl excomunicase pe scriitor din sânul Bisericii pravoslavnice, interzicând înmormântarea sa religioasă fără o prealabilă căință. De la această decizie, exact de la începutul noului secol (al XX-lea), înfruntarea directă dintre excomunicat și excomunicatori avea să ia proporții uriașe. Tolstoi și-a cunoscut adversarii, de aceea și-a luat toate măsurile de precauție pentru a nu fi cumva păcălit într-un moment, când nu s-ar mai fi putut împotrivi. În anul premergător morții, el declara solemn:

„…nu pot să mă întorc la Biserică, să mă împărtășesc înainte de moarte, la fel cum n-aș putea înainte morții rosti vorbe nerușinate sau privi poze pornografice, și, de aceea, tot ce se spune despre căința mea și împărtășania mea înainte de moarte – e o minciună.” Pe măsură ce avansau pregătirile pentru sărbătorirea celei de-a optzecea zile de naștere a scriitorului, guvernul și biserica au devenit mai indulgente față de intervențiile sale în viața publică a țării. În Rusia soseau scrisori, telegrame și vizite din toate colțurile lumii, mulțimi de scriitori și filozofi dorind să celebreze longevitatea gânditorului rus. Chiar și în 1909, Tolstoi era în formă. Își continua clasicele proteste la adresa acțiunilor guvernului și ale bisericii, lucrând în același timp la un nou roman. Era implicat intens în tot ceea ce se petrecea în jurul lui. Tolstoi făcea eforturi susținute să compună și să își transfere manuscrisele către editura Intermediarul, spre nemulțumirea soției sale care nu era în relații bune cu Certkov, directorul editurii amintite mai sus. Disensiunile au continuat și în anul următor, iar Tolstoi a început să aibă în vedere părăsirea căminului pentru totdeauna. Astfel, la 28 octombrie 1910, la ora șase dimineața, Tolstoi a plecat de acasă însoțit de secretara sa. Fiica Alexandra i s-a alăturat două zile mai târziu. De teamă să nu fie urmărit, scriitorul a decis să se îndrepte către o mânăstire, însă la mijlocul drumului a abandonat traseul rămânând într-o stație de tren.

Grăbindu-se să i se alăture, la auzul înrăutățirii stării sale de sănătate, copiii i-au stat la căpătâi până în zorii zilei de 7 noiembrie (20 noiembrie pe stil vechi), când pneumonia l-a doborât. După evadarea de la Iasnaia Poliana și îmbolnăvirea sa la Astapovo, s-au întreprins ultimele încercări de împăcare cu biserica. Într-o telegramă a mitropolitului Antonie din Petersburg i se propune întoarcerea în sânul Bisericii, însă scriitorul refuză ferm. După moarte, arhiereul Parfenie, venit special de la Tula, se interesează dacă Tolstoi nu și-a exprimat cumva dorința de a se întoarce la Biserică. Vice-directorul Departamentului Poliției, de față și el pentru a preveni eventualele tulburări, anunță insuccesul lui Parfenie: nimeni din familia scriitorului nu confirmă dorința împăcării lui Tolstoi cu Biserica. Ceremonia de doliu este, potrivit prevederilor exprese ale defunctului, dintre cele mai simple cu putință. Fără fast, fără forme exterioare. În noaptea de 7 noiembrie are un nou atac de cord. I se administrează morfină. În jurul orei 5 dimineața i se permite Sofiei Andreievna să-și vadă soțul muribund. Tolstoi moare la orele 6. La 8:30 începe pelerinajul prin fața corpului neînsuflețit. La orele 12:00 are loc ceremonia de doliu. Se cântă veșnica pomenire. Pe 8 noiembrie sicriul cu corpul neînsuflețit al lui Tolstoi e transportat de la Astapovo la Iasnaia Poliana, unde ajunge în ziua următoare la orele 10 dimineața. Pe 9 noiembrie între orele 11:45 și 14:15, mii de oameni își iau rămas-bun de la Tolstoi. La orele 15:00 are loc înhumarea lui Tolstoi în pădurea Zakaz, în locul dorit de el.

Dacă Dostoievski a avut parte de o înmormântare aristocratică, aristocratul Tolstoi a avut parte de una simplă. Primul a fost iertat de Biserică pentru păcatele lui. Al doilea nu a iertat niciodată Biserica pentru păcatele ei.

•       1925 - A murit Stefan Zeromski, prozator si dramaturg polonez (romanele “Oameni fara adapost”, “Cenusa”) (n.1864).

•       1925: Alexandra a Danemarcei, soția regelui Eduard al VII-lea al Regatului Unit (n. 1844)

•       1932: A încetat din viaţă Iacob Negruzzi (n.1842, Iaşi, Moldova), scriitor român, fiul lui Costache Negruzzi, academician (1881), profesor universitar la Iaşi. Iacob Negruzzi a fost unul dintre întemeietorii "Junmii", redactor la revista "Convorbiri literare".

•       1932 a încetat din viaţă Ion (Iancu) Petrescu (n.1851), actor român.

•       1932 s-a stins din viaţă Ioan C.Brătianu (n.1861, Bucureşti, Principatele Unite ale Moldovei şi Valahiei), jurist şi om politic român. I.C.Brătianu a fost un luptător pentu realizarea unităţii politice a poporului român.

•       1932 s-a stins din viaţă Dimitrie Paciurea (n.1873, Bucureşti, România), sculptor român, profesor la Şcoala de Belle-Arte din Bucureşti.

•       1938: Edwin Hall, fizician american (n. 1855). Edwin Herbert Hall (n. 7 noiembrie 1855, Great Falls, Maine — d. 20 noiembrie 1938, Cambridge,Massachusetts), fizician american. In 1879 a descoperit Efectul Hall, care apare atunci când un curent electric este plasat într-un câmp magnetic, cauzand o diferență de potențial și un câmp transversal.

•       1938: Maud de Wales, regină a Norvegiei, soția regelui Haakon al VII-lea al Norvegiei (n. 1869)

•       1938 - A încetat din viaţă baritonul român Jean Athanasiu, membru fondator al Operei Române din Bucureşti (n. 28 februarie 1885)

•       1947: Wolfgang Borchert, scriitor german (n. 1921)

•      1950: A murit (la Udem, Bavaria, in fosta RFG),  Ion Sân-Giorgiu, germanist, comparatist şi istoric literar, dramaturg şi poet. A fost director de studii la Universitatea Populară din Vălenii de Munte între anii 1922 şi 1929; (n. 1892, la Botosani). A studiat literele în Germania la Universitatea din Leipzig. Din 1916 a participat la primul război mondial ca locotenent de artilerie. După război și-a încheiat studiile de filosofie și literatură germană la Universitatea din Basel. După întoarcerea în țară a predat literatura germană la Universitatea din București. A condus revista legionară Chemarea Vremii, a fost membru al PEN Clubului Român, și director al revistei Cruciada românismului. După căderea guvernului condus de Ion Antonescu, Ion Sân-Giorgiu s-a refugiat la Viena, unde a devenit membru al guvernului legionar din exil condus de Horia Sima și a deținut funcția de Ministru al Educației . Ion Sân-Giorgiu a fost condamnat la moarte în contumacie de regimul comunist. Fiica sa, Ioana, a fost căsătorită cu scriitorul român Vintilă Corbul.

·       1957: Mstislav Dobujinski pictor rus-lituanian (n. 1875)

•       1964: A încetat din viaţă la New York,  Sabin Manuilă, statistician, medic, demograf, membru fondator al Academiei de Medicină din Romania. Sabin Manuilă a fost membru corespondent al Academiei de Științe din România, începând cu 4 iunie 1937 și membru titular începând cu 3 iunie 1941. Deși a avut contribuții notabile si  în domeniul medicinei și igienei sociale, el  este cunoscut la noi mai ales ca  demograf si statistician. În calitate de bursier al Fundației Rockefeller, a primit sprijin financiar din partea acestei fundații pentru organizarea și realizarea primului recensământ din România. De asemenea, a fost coordonator al recensământului din 1941 și colaborator al lui Dimitrie Gusti în re­dactarea lucrării de mare anvergură „Recensământul populației României” (1930, în 9 volume). Printre cele mai cunoscute studii demografice ale sale se numără „Populația României” (1937) și „Structura evoluției populației rurale”. Sabin Manuilă este considerat a fi organizatorul statisticii științifice în România. Studiile sale privind compoziția etnică a Transilvaniei și perspectiva raporturilor cu populația maghiară sunt un model de cercetare științifică statistică. El a sesizat tendința de creștere a ponderii populației românești, ca o consecință directă a fertilității mai ridicate decât cea a minoritarilor, maghiari și germani. De asemenea, procesul de românizare a centrelor urbane. A  făcut parte din delegația română la Conferința de la Turnu Severin, pentru tratative cu reprezentanții guvernului ungar în chestiunea Transilvaniei și apoi din delegația participantă la „arbitrajul” de la Viena. A urmat arbitrajul de la Viena,  în urma căruia, România a pierdut aproape jumătate din Transilvania, împreună cu o numeroasă populație românească. Referindu-se la Transilvania, Sabin Manuilă spunea: „Minoritatea maghiară din Transilvania este revendicată (de Ungaria) pe temeiul unor drepturi etnice. Dar aceste drepturi etnice nu pot fi valorificate fără a se călca în picioare drepturile etnice mult mai mari ale românilor. Nici un județ nu poate fi luat din Transilvania fără a se lua cu el populație românească care constituie majoritate absolută, oriunde s-ar încerca o astfel de operațiune.” Un alt studiu important al lui Sabin Manuilă intocmit in colaborare cu Dr. Wilhelm Filderman fostul  lider al Uniunii Comunităților Evreiești din România în timpul războiului este intitulat „Evoluția numerică regională a populației evreiești din România”, și acoperă perioada dintre anul 1930 și sfârșitul celui de-al doilea război mondial. Studiul a fost prezentat pentru prima dată la Congresul Mondial al Institutului Internațional de Statistică de la Stockholm, în 1957. Ulterior, a fost publicat la Roma și New York. El este cu atât mai remarcabil, cu cât cei doi autori erau cei mai calificați pentru a se pronunța asupra subiectului demografiei populației evreiești din România în timpul celui de-al doilea război mondial. Dr. Wilhelm Filderman a fost liderul Uniunii Comunităților Evreiești din România în timpul războiului, cât și președinte al Comitetului Reunit de Distribuție și a fost chiar și el trimis în centrele de concentrare din Transnistria, pentru trei luni, iar  dr. Sabin Manuilă, avea  calitatea de Director General al Institutului Central de Statistică din București. Acest studiu, ale cărui rezultate au fost neglijate de istorici timp de jumătate de secol, a fost scos la iveală prin grija istoricului Kurt W. Treptow, la Fundația Culturală Română Iași 1994, cu o introducere de Larry Watts., textul integral al studiului fiind reluat în presa centrală. Retipărirea acestui studiu, a suscitat proteste vehemente din partea istoricului evreu Jean Ancel (1940 – 2008), care susținea că studiul ar fi un fel de serviciu făcut memoriei mareșalului Antonescu. Jean Ancel afirma că Manuilă a omis datele furnizate de Filderman, amintind doar de ele, și că el s-ar găsi în posesia manuscrisului “original” al lui Filderman, pe care îl pune la dispoziția persoanelor interesate, dar deși a susținut că se află în posesia „versiunii Filderman”, nu a publicat-o niciodată, și nici nu a apărut vreun indiciu că ar exista o astfel de versiune. Timp de 50 de ani de la publicarea studiului, nimeni nu a contestat informațiile din text, inclusiv Wilhelm Filderman. In fapt olaborarea dintre Sabin Manuilă și Wilhelm Filderman a început în 1954, dată la care Filderman era perfect sănătos, în 1956 tipărind împreună o primă versiune a studiului. Manuscrisul original al studiului se găsește în Hoover Institution Archives Stanford, California 94305-6010. Despre acesta se afirmă: „Also, his paper „Regional Development of the Jewish Population in Romania” is considered among the most reliable statistical data regarding the Jewish population of Romania.” A emigrat în SUA după cel de-al doilea război mondial (n.19 februarie 1894).

•       1975 a încetat din viaţă generalul Francisco Franco Bahamonde, care a instaurat în Spania un regim autoritar. Prin legea de succesiune propusă de Generalul Franco, Spania a revenit la sistemul monarhiei constituţionale, în 1969, când prinţul Juan Carlos de Bourbon a fost desemnat ca viitor monarh. La 22 noiembrie 1975, prinţul Juan Carlos a fost proclamat rege al Spaniei (n. 4 decembrie 1892)

•       1984: Faiz Ahmas Faiz, poet pakistanez (n. 1911)

•       2005 - A încetat din viaţă muzicianul american Chris Whitley, din cauza unui cancer pulmonar. Este cunoscut publicului larg cu albumul de blues, "Living with the law", colaborator al lui U2 şi Peter Gabriel.

•       2006 - A încetat din viaţă Zoia Ceauşescu, fiica cuplului dictatorial Elena şi Nicolae Ceauşescu. Zoia Ceauşescu suferea de mai mult timp de cancer.  În 1980 s-a căsătorit cu inginerul Mircea Oprean, iar în timpul Revoluţiei din 1989 a fost arestată pentru “subminarea economiei româneşti” şi a fost eliberată opt luni mai târziu. Între 1976 şi 1988, a publicat 22 de lucrări ştiinţifice; (n. 1  martie 1949).

•       2010: A decedat soprana romana Roxana Briban (n. la Bucuresti pe 28 octombrie 1971). A fost solistă a Operei Nationale din Bucuresti (2000-2009) și colaboratoare a Operei de Stat din Viena; (2003-2010). Roxana Briban (n. 28 octombrie 1971, București – d. 20 noiembrie 2010, București), soprană română, solistă a Operei Naționale București (2000-2009) și colaboratoare a Operei de Stat din Viena (2003-2010).

Sărbători

•       Ziua universală a copilului. Aniversată în fiecare an la 20 noiembrie, Ziua universală a copiilor marchează ziua în care Adunarea Generală a ONU a adoptat, în 1959, Declarația pentru Drepturile Copiilor și, în 1989, Convenția pentru Drepturile Copiilor (1989), se arată pe site-ul www.un.org. La 14 decembrie 1954, Adunarea Generală a ONU a recomandat țărilor din întreaga lume (Rezoluția 836, IX) să introducă începând cu 1956 un eveniment anual, intitulat Ziua universală a copiilor dorindu-se încurajarea fraternității și înțelegerii între copiii din întreaga lume și de a promova totodată bunăstarea acestora. A fost făcută recomandarea ca fiecare țară să aleagă o dată cât mai apropiată pentru marcarea acestui eveniment.

•       Ziua industrializării Africii. Ziua industrializării Africii se marchează la 20 noiembrie și a fost proclamată de Adunarea Generală a ONU la 22 decembrie 1989 (Rezoluția 44/237)

•       Calendar religios 20 noiembrie

- Calendar crestin ortodox:

Inainte-praznuirea Intrarii in Biserica a Maicii Domnului; Sfantul Grigorie Decapolitul; Sfantul Mucenic Dasie; Sfantul Ierarh Proclu, arhiepiscopul Constantinopolului

- Calendar greco-catolic:

Cuviosul Grigorie Decapolitul; Sfantul Proclu arhiepiscopul Constantinopolului

- Calendar crestin romano-catolic:

Sf. Felix de Valois, pustnic; Sf. Edmund, rege. În anul 862, nobilii şi clerul din Estul Angliei l-au ales şi l-au încoronat ce rege, la Norfolk, pe tânărul Edmond. A avut o domnie nefericită, deoarece a trebuit să ţină piept invaziilor din partea normanzilor, iar în 870, a fost capturat şi decapitat de către Vikingi. Avea 29 de ani.

ARTE 20 Noiembrie

INVITAȚIE LA BALET 20 Noiembrie

Cu Maya Plisetskaya

Maya Plisetskaya - Bolero (choreography by Maurice Béjart): https://youtu.be/SsSALaDJuN4;

Maya Plisetskaya Dances Ballet Documentary 1964: https://youtu.be/lgJOnbHOi8U.

INVITAȚIE LA OPERĂ 20 Noiembrie

Cu Roxana Briban, soprana

MAESTRO - Soprana Roxana Briban - TVR Cultural (IN MEMORIAM): https://youtu.be/F3nw1weWGbk.

MUZICĂ 20 Noiembrie

Daniel Gregory Mason

Daniel Gregory Mason (1873-1953): Symphony No. 1 in C MInor, Op. 11 (1914; rev. 1922): http://youtu.be/sM5Kt3vyM_4;

Daniel Gregory Mason: Prelude and Fugue for Piano and Orchestra (1921): http://youtu.be/Q4p37gZvZZA;

Daniel Gregory Mason- Suite After English Folk Songs, Op. 31 (1934): http://youtu.be/OQK83YVvxxU.

René Kollo

Rene Kollo "Recondita armonia" Tosca: http://youtu.be/29BxN-IggU8;

Rene Kollo "In Fernem Land" Lohengrin: http://youtu.be/WoTpdQ8ShcE;

Rene Kollo - Komm Zigan 1997: http://youtu.be/8jr6lJufc-I.

Dr. John

Dr John - In The Right Place (1973) full album: http://youtu.be/R44PkPUEDCM;

Dr John - Gumbo (1972) full album: http://youtu.be/pgP7wnNjkNo;

Norman Greenbaum

Norman Greenbaum - Spirit In The Sky (High Quality Audio!): http://youtu.be/DA2wf932Frk;

Norman Greenbaum - Hook and Ladder: http://youtu.be/HahGa5hGkiE.

Duane Allman

Goin' Down Slow - Duane Allman: http://youtu.be/QkFOBZRAbMU;

Duane Allman solo - Loan Me A Dime: http://youtu.be/mqI81Xa2mFk;

Duane Allman "Little Martha": http://youtu.be/kmSPCOby-1A.

Joe Walsh

The Eagles - Joe Walsh - Life's Been Good live: http://youtu.be/uCy8Xtp2P20;

Eagles - Dirty Laundry 1080p LIVE: http://youtu.be/SzT10MSgKtU;

Joe Walsh, Joe Satriani, Steve Vai & Brian May - Rocky Mountain Way - Live At Sevilla 1991: http://youtu.be/e74Q5BLzzKQ.

Anton Rubinstein

Anton Rubinstein - Symphony No. 2 "Ocean" (1851): http://youtu.be/4YBu5QzHPoo;

Anton Rubinstein - Piano Concerto No.5 in E-flat major, Op.94 (1874): http://youtu.be/AeCH2NQMwsM;

Anton Rubinstein - Piano Concerto No. 3 (1853): http://youtu.be/Z_Pw4K73ouE.

Chris Whitley

I Forget You Every Day - Chris Whitley: http://youtu.be/e5Zu5CJOQh4;

Chris Whitley - Big Sky Country: http://youtu.be/tcsbhTGa4AI;

Chris Whitley – Drifting: http://youtu.be/YUPg5a1LvyM.

Roxana Briban

Roxana Briban (in Memorian 1971-2010) Aus "La Forza del destino" (Verdi) "Pace, Pace mio Dio": http://youtu.be/thRAcqbDwo8;

Roxana Briban - La Traviata Highlights 10.05.2006: http://youtu.be/QsPFjmi1xvE;

Roxana Briban - Lehar - Die lustige Witwe (Văduva veselă) – Hanna: http://youtu.be/JRDqBsq-MMI.

POEZIE 20 Noiembrie

George Tutoveanu, poet

Biografie

TUTOVEANU George (numele la nastere: Gheorghe Ionescu), se naste la 30 nov. 1872, Birlad -m. 18 aug. 1957, Birlad.

Poet.

Fiul cintaretului de biserica Gheorghe lonescu si al Catincai (n.?).

Invata la Birlad si la Bucuresti, unde frecventeaza cercurile socialiste si isi ia diploma de institutor. Functioneaza la inceput la Bucuresti, apoi la Craiova, Focsani si Falticeni, unde se imprieteneste cu Sadoveanu. Se casatoreste in 1899 cu Zoe Marinescu, viitoarea poeta Zoe G. Frasin, inrudita cu Ion Barbu. incepind cu 1903 se stabileste definitiv la Birlad, activind in invatamint pina la pensionare (1933). Este revizor scolar al judetului Tutova, director al liceului din Birlad, inspector cultural s. a.

Publica in colaborare mai multe manuale scolare.

Debuteaza cu versuri in ziarul birladean Paloda si in Revista noua a lui Hasdeu, semnind George G. lonescu sau G. G. I. Este un neobosit animator cultural in orasul sau natal, unde scoate mai multe ziare si revista: Fat-Frumos (1904) impreuna cu E. Girleanu, Florile dalbe (1918), impreuna cu V. Voiculescu si George Tutoveanu Pamfile, Graiul nostru (1925) publicatia „Acad. birladene". Scrisul nostru (1925), Moldova (1931). Colaboreaza la numeroase periodice: Convorbiri literare, Cosinzeana, Cele trei Crisuri, Familia, Junimea literara, insemnari literare, Literatura si arta romana. Luceafarul, Noua revista romana, Paloda literara, Revista idealista, Samanatorul, Tinarul scriitor. Viata Romaneasca etc. la parte la intemeierea unor revista literare: Ion Creanga, Miron Costin, Pagini alese. Revista moderna. Birladul ii datoreaza importante initiative culturale („Biblioteca publica", „Soc. literara", „Acad. birladeana", pe care o prezideaza, „Libraria cooperativa Mihai Eminescu" etc). E unul din membrii fondatori ai Soc. Scriitorilor Romani (1909) si membru activ al Comitetului sectiei Birlad al Ligii culturale. Dupa aparitia primului volum de versuri. Albastru (1902) i se confera Bene Merenti. in 1942, cu prilejul implinirii a 70 de ani, este sarbatorit, inchinindu-i-se un nr. omagial intreit al revista Pastorul Tutovei, iar in 1972 se comemoreaza centenarul nasterii poetului.

Adunata in citeva volume (Albastru, 1902; La arme, 1913; Balade, 1919; Patria, 1924; Poezii alese, 1924; Tinerete, 1924; Logodnica lui Vifor, 1935; Sonete, 1938) poezia lui George Tutoveanu este fidela programului samanatorist. Autorul isi face un crez din apararea traditiei impotriva „cautatorilor de forme noi, false", nascute de „inspiratia girbova a oraselor din Apus". Pastelul, idila si lirica patriotica se complac in atmosfera de fericire senina a poeziei lui Alecsandri, invigorata pe alocuri de o „pasta" cosbuciana. Iubirea de tara si de trecut ii inspira balade eroice de sorginte folclorica, in traditia lui Eminescu si Cosbuc. lipsite adeseori de substanta epica (Logodnica lui Vifor, Sutasul din Caiut, Robul), Erotica si poezia naturii cu lirismul lor discret, delicat si duios, cu aer de intimitate euforica, sint expresia unui clasicism rural, idilic, echilibrat, cu vagi reminiscente anacreontice (Trecut, Sub cer, Urcind mereu, Amurg, Farmec, Decembrie efc). Cintaret al zarilor albastre si al plopilor, George Tutoveanu multiplica in copii palide registrul poetic eminescian. Mai aproape de literatura zilei sint sonetele, exercitii de versificatie corecta, fara un interes literar deosebit.

Poezia lui George Tutoveanu a stirnit aprecieri contradictorii; I. Chendi o considera modesta, incolora si monotona, E. Lovinescu o acuza de pastisa dupa Eminescu si Cosbuc. in schimb, N. Iorga vede in ea expresia unui talent, care „nu simte nevoia exagerarilor de stil si a contorsiunilor de simtire". D. Micu crede ca merita „sa suflam colbul" de pe aceasta poezie prea repede uitata, viabila inca prin lirismul ei direct, sincer si prin dezinvoltura versului. Autorul ei, „figura florentina" de o desavirsita eleganta si distinctie, cu o „tinuta perfect verticala", inflexibila, este pentru Arghezi un simbol al supremei aristocratii a spiritului.

OPERA:

Albastru, versuri, Bucuresti, 1902;

La arme, versuri, Birlad, 1913;

Balade, Bucuresti, 1919;

Patria, poezii, Sibiu, 1924;

Poezii alese. Bucuresti, 1924;

Tinereta, Craiova, 1924;

Gedichte Auswahl. In's Deutsche (Jbertragen von A. Flachs, Birlad, 1934;

Logodnica lui Vifor, versuri, Bucuresti, 1935;

Sonete, Bucuresti, 1938;

Versuri, ed. ingrijita de I. Popescu, cu un cuvint inainte de G. G. Ursu, Bucuresti, 1968;

Poezia romana clasica. De la Dosoftei la Octavian Goga, ed. ingrijita de Al. Piru si I. Serb, pref. de Al. Piru, III, Bucuresti, 1970.

REFERINTE CRITICE:

I. Chendi, Schite de critica literara, 1924;

Perpessicius, Repertoriu critic, 1925;

E. Lovinescu, Istoria literaturii romane contemporane, III, 1927;

G. Ursu, Poetul G. Tutoveanu, 1928;

N. Iorga, Istoria literaturii romanesti contemporane, II, 1934;

G. Ursu, Istoria literara a Birladului, II, 1936;

G. Ursu si G. Nedelea, Antologia scriitorilor birladeni, 1937;

Gh. Vrabie, Birladul cultural, 1937;

E. Lovinescu, Istoria literaturii romane contemporane. 1900-l937, 1937;

G. Calinescu, Istoria;

Pastorul Tutovei, nr. 8-l0, 1942 (nr. omagial);

I. V., in Steaua, nr. 9, 1957;

Const. Ciopraga, in lasul literar, nr. 9, 1957;

T. Arghezi, Lume veche, lume noua, 1958;

M. Sadoveanu, Opere, XVI, 1959;

D. Micu, Istoria literaturii romane, I, 1900-l918, 1964;

D. Micu, inceput;

C. Ciopraga, Literatura;

T. Vargolici, Scriitorii clasici si armata romana, 1986.

Din alte  vremi

La fereastra donei Lola

Draperiile-s lăsate...

De trei ori în turn s-aude

Straja timpului cum bate.

Vântul zorilor stârneşte

Şoapta codrului de-aproape

Care-ngână melancolic

Povestirile de ape.

Cântă paserile-n crânguri,

Zorii culmile-ncunună,

După deal se stâng cu-ncetul

Licăririle de lună.

Iată-i. Dânsul se coboară;

Dona Lola-n capul scării

Blând şopteşte: "Mâine-Alfonso,

Pe la stânsul lumânării".

Iubire

Coboară-te-asupra-mi, iubire,

Din slăvile bolţii senine,

A gândului chinuri mi-adoarme

De-a pururi, şi du-mă cu tine.

Prin lumea-ţi de stele mă poartă,

Şi basme de visuri mi-nşiră;

Dă codrilor glas de fanfare

Şi mării acorduri de liră.

Aşterne-mi în cale seninul

Din ceruri scăldate de soare,

Şi-adânca enigm-a vieţii

Dezleagă-mi-o-n ochi de fecioare.

Să-mi pară că totu-i lumină

Şi farmec în magica fire...

A gândului chinuri mi-adoarme

Şi du-mă cu tine, iubire.

Ne cheamă iarăși

April a nins livezile cu floare,

Şi codrii toţi cu verde i-a-mbrăcat,

Punând iubire-n razele de soare,

Şi-n ochii tineri dor de sărutat.

De peste văi, din lanuri înspicate,

Prin glas de paseri, murmur de izvor,

Înspre seninul cerului străbate

Un singur imn, în cinstea lui Amor...

Iubita mea, pe-ntinderea de şesuri

Din nou răsună larma de burateci,

Şi către lunca plină de-nţelesuri

Ne cheamă iarăşi plopii singurateci.

Mihai Beniuc, poet

Biografie Mihai Beniuc

Mihai Beniuc (n. 20 noiembrie 1907, Sebiş, Arad - d. 24 iunie 1988) a fost un poet, prozator şi psiholog român.

Este fiul lui Athanasie Beniuc şi al Veselinei. Urmează Liceul Moise Nicoară între 1921-1927 din Arad, unde îl are ca profesor de literatură pe profesorul Alexandru T. Stamatiad. Debutează în revista liceului, „Laboremus”. Participă la cenaclul lui Victor Papilian. Licenţiat în psihologie, filozofie şi sociologie al Universităţii din Cluj, în 1931. După o specializare la Hamburg cu J. von Uexkull în psihologia animalelor, a parcurs ierarhia universitară de la asistent la profesor universitar. După terminarea celui de-al doilea război mondial, este conferenţiar la Facultatea de Psihologie din Cluj (ca specialist în psihologia animalelor) şi autorul unor volume de versuri (Cântece de pierzanie, 1938, Cântece noi, 1940, Oraşul pierdut, 1943), privite de public şi de critica literară cu înţelegerea şi simpatia cu care este privită arta naivă.

Adevărata sa carieră literară începe în 1946, când publică volumul cu un titlu bine ales, Un om aşteaptă răsăritul, şi pleacă în calitate de consilier cultural la Moscova. După doi ani se întoarce în ţară, se stabileşte la Bucureşti şi primeşte funcţii şi onoruri de care se prevalează fără ezitare pentru a-i obliga pe contemporani să-l trateze ca pe un mare poet.

Are grijă, în acelaşi timp, să-i defăimeze pe poeţii cu adevărat importanţi (de exemplu, pe fostul lui profesor, Lucian Blaga, aflat pe atunci în dizgraţie din motive politice). Publică în medie câte o carte pe an, îşi reediteazã cu o frecvenţă permisă numai privilegiaţilor aproape toate scrierile şi manevrează în aşa fel încât multe dintre ele să-i fie traduse în străinătate, are grijă să i se rezerve capitole în manualele şcolare etc.

În 1965, cu puţin timp înainte de moarte, Gheorghe Gheorghiu-Dej, cu concursul (nu chiar dezinteresat) al lui Zaharia Stancu, care va prelua de altfel funcţia, îl înlătură din funcţia de preşedinte al Uniunii Scriitorilor. Redevine profesor de zoopsihologie, de data aceasta la Universitatea din Bucureşti.

Traversează fără mari pierderi perioada de relativă liberalizare din a doua jumătate a deceniului şapte, când sunt dezavuaţi în mod public mulţi dintre scriitorii devotaţi cândva lui Gheorghe Gheorghiu-Dej.

Mihai Beniuc face uitată cartea sa de versuri din 1951, Cântec pentru tovarăşul Gh. Gheorghiu-Dej, şi se reprofilează, începând să scrie "cântece" pentru tovarăşul Nicolae Ceauşescu. În ultimii ani de viaţã, deşi nu mai este ce-a fost, stă fără griji în vila sa din cartierul Primăverii şi fabrică, pe bandă rulantă, poeme de glorificare a "marelui conducãtor", al PCR şi al României socialiste, poeme pe care vin să le ridice la ocazii festive curieri de la principalele ziare şi reviste ale epocii. Moare la 24 iunie 1988 şi este înmormântat în Cimitirul Evanghelic Luteran din Bucureşti.

Volume de versuri (selectiv)

Cântece de pierzanie, 1938

Cântece noi, 1943

Oraşul pierdut, 1943

Un om aşteaptă răsăritul, 1946

Mărul de lângă drum, 1954

Steaguri, 1951

Cântec pentru tovarăşul Gheorghiu Dej,1951

Partidul m-a învăţat, 1954

Trăinicie, 1956

Azimă, 1956

Inima bătrînului Vezuv, 1957

Cu un ceas mai devreme, 1959

Romane

Pe muche de cuţit, 1959

Dispariţia unui om de rând, 1963

Explozie înăbuşită, 1971

Versuri de toamnă târzie

Mahnirile se lasa pe sufletul meu iar

Ca negura de toamna pe campul solitar.

Grabit s-aduna stoluri si pleaca undeva.

Ma doare vara stinsa si amintirea ta.

Fara folos taria innourata plange,

Incheaga asfintitul baltoaca lui de sange

Si ca o zdreanta uda pe lume cade seara

Prin ceata muntii garbovi abia-si mai duc povara ...

La ce bordei cu geamuri aprinse-n bezna rosii

Voi bate cand a ploaie se vor porni cocosii?

Mi-i dor sa stau la masa sub lampa cu petrol,

S-ascult cum plange ploaia cu glasul ei domol,

Sa rasfoiesc alene o carte si sa-mi para

Odaia taraneasca prin fumul de tigara

Visatul cuib de calde si blande fericiri –

Porneste lin vioara tristetii-n amintiri.

Scolarule, tii minte? Caietul de latina

Era-nsemnat pe margini cu versuri ce suspina

Si inflorea departe un dulce pui de om.

Dar altii scuturara copt rodul scump din pom.

Pe urma alte unde s-au scurs pe matca vremii.

Am poposit odata la marginea poemii

Si am intrat in casa si n-am vrut sa mai plec.

Din vinul poeziei beam pana la inec.

Dar nu stiu cum azi vinul a devenit salciu.

Satul de mine insumi un altul vreau sa fiu.

De-aceea poate astazi cand negura se lasa

Ma podideste dorul sa am si eu o casa –

Un pic de bucurie cu altii in comun,

Cui lucruri ne’nsemnate si gingasii sa-i spun –

Ci fara margini ceata pe campul ud se-ntinde

Si nici un geamin bezna lumina nu-si aprinde.

Mărul de lângă drum

Sunt măr de langă drum şi fără gard.

La mine-n ramuri poame roşii ard.

Drumeţule, să iei fără sfială,

Că n-ai sa dai la nimeni socoteală.

Iar dacă vrei s-aduci cuiva mulţam,

Adu-l ţărânei ce sub mine-o am.

E ţara ce la sânul ei ne ţine,

Hrănindu-ne pe tine şi pe mine.

Când se-ncălzeşte-n primăveri sub soare,

În mine sunt puzderie de floare,

Iar vara, adăpat din sucu-i sfânt,

Cu crengile mă-ndoi până-n pământ,

În semn de prea adâncă plecăciune,

De tot ce-aş vrea să spun şi nu ştiu spune.

În toamnă, când pe creangă măr de măru-i,

La pământeni cu dragoste mă dărui.

Când au pornit podoabele-mi să cadă

Şi vine blana groasă de zăpadă,

Eu strâng vârtos în rădăcini pamântul

Să nu mă smulgă din temeiuri vântul.

Şi an de an mi-i rodul mai bogat

Şi an de an mai gata sunt de dat.

Mi-s dragi copiii legănaţi în ramuri,

La gât cu mici bucăţi din sfinte flamuri.

Şi dragi îmi sunt şi fetele fecioare

Umblând prin crengi cu dalbele picioare,

Cu poala şi cu sânul plin de mere,

Râzând îmbujorate de plăcere.

Atunci mai uit pe-aceia care-au dat

Cu pietre-n rămurişul meu rotat,

Şi-mi amintesc cum astă-primăvară

Lângă tulpină-mi doi se sărutară,

Iar la plecare, el cu bucurie

Şi-a pus cântând o floare-n pălărie.

Sunt măr de lângă drum si fără gard,

La mine-n ramuri poame roşii ard.

Drumeţule, să iei fără sfială,

Că n-ai să dai la nimeni socoteală.

Iar dacă vrei s-aduci cuiva mulţam,

Adu-l ţărânei ce sub mine-o am.

E ţara ce la sânul ei ne ţine,

Hrănindu-ne, pe tine şi pe mine.

Ultima scrisoare

Sfarsitul a venit fara de veste.

Esti fericita? Vad ca porti inel.

Am inteles. Voi trage dunga peste

Nadejdea inutila. Fa la fel.

Nici un cuvant. Nu-mi spune ca-i o forma,

Cunosc insemnatatea ei deplin.

Stiu, voi aveti in viata alta norma,

Eu insa-n fata normei nu ma-nchin.

Nu te mai cant in versuri niciodata,

In drumul tau mai mult nu am sa ies,

Nu-ti fac reprosuri, nu esti vinovata

Si n-am sa spun ca nu m-ai inteles.

A fost desigur numai o greseala,

Putea sa fie mult, nimic n-a fost.

In vesnicia mea de plictiseala

Tot nu-mi inchipui ca puneai un rost.

Si totusi, totusi, cateva atingeri

Au fost de-ajuns sa-mi deie ameteli,

Vadeam vazduhul fluturand de ingeri,

Lumina-n seara mea de indoieli.

Cand degete de Midas am pus magic

Pe frageda fiinta ta de lut,

Suna in mine murmurul pelagic

Al sfintelor creatii de-nceput.

Vedeam cum peste vremuri se inalta

Statuia ta de aur greu, masiv,

Cum serioase veacuri se descalta

Si-ngenuncheate randuri submisiv

La soclul tau dumnezeisc asteapta

Sa le intinzi un zambet linistit

Spre sarutare adorata dreapta,

‘Nainte de-a se sterge-n infinit.

O, de-am fi stat alaturi doar o ora,

Ai fi ramas in auriul vis

Ca o eterna, roza, aurora

De ne-nteles, de nedescris.

Ireversibil s-a-ncheiat povestea

Si nici nu stiu de ai sa mai citesti

Din intamplare randurile-acestea

In care-as vrea sa fii ce nu mai esti.

N-am sa strivesc eu visul sub picioare,

N-am sa patez cu vorbe ce mi-i drag.

As fi putut sa spun : « Esti ca oricare” ...

Dar nu vreau in noroaie sa ma bag.

De-ar fi mocirla-n jurul tau cat haul,

Tu vei ramane nufarul de nea

Ce-l oglindeste beat de pofte taul,

Ce-l tine candid amintirea mea.

Vei fi acolo vesnic ne-ntinata,

Te voi iubi mereu fara cuvant,

Si lumea n-o sa stie niciodata

De ce nu pot mai mult femei sa cant.

Acolo, sub lumina de mister,

Scaldata-n apa visurilor lina,

Vei sta iubita ca-ntr-un colt de cer

O stea de seara blanda si senina.

Si cand viata va fi rea cu tine,

Cand au sa te improaste cu noroi,

Tu fugi in lumea visului la mine,

Vom fi atuncea singuri amandoi.

Cu lacrimi voi spala eu orice pata,

Cu versuri nemai scrise te magai.

In dulcea lor cadenta leganata,

Te vei simti ca-n visul cel dintai.

Iar de va fi (cum simt mereu de-o vreme)

Sa plec de-aicea de la voi curand,

Cand glasul tau vreodat-o sa ma cheme,

Voi reveni la tine din mormant.

Si dac-ar fi sa nu se poata trece

Pe veci pecetluitele hotare

M-as zbate-ngrozitor in tarna rece,

Plangand in noaptea mare, tot mai mare.

Constantin Dragomir, poet

Biografie

S-a născut Constantin Dragomir la 20 noiembrie 1948 în satul Mărinici, raionul Ungheni, Republica Moldova, este un poet şi prozator. Este fiul Paraschivei şi al lui Alexandru Ciobanu. A absolvit Universitatea de Stat din Republica Moldova (1971), după care a fost, timp îndelungat, redactor, şef de redacţie şi director de editură pentru copii în Chişinău.

    A debutat cu placheta de versuri Roua sufletului (1977), dar se va afirma mai ales prin literatura pentru copii. În volumele de poezie Vrei să-ţi spun o poezie? (1980), Alt pământ pe lume nu-i (1983), Toată lumea face baie (1992), Dragomir se „copilăreşte" cu dezinvoltură, fără să coboare la povaţă ori îndemn plat.

 Partea cea mai rezistentă a creaţiei sale este proza pentru cei mici, scrisă în stil folcloric, sub formă de ghicitori, şarade, numărători ghiduşe, poezii hazlii, care se integrează firesc naraţiunilor adunate în Cartea cu minuni (1986), Bunicuţa cu poveşti sau Carte pentru ochi de citit şi urechi de ascultat (1988),

Coiful magic (1990), Enciclopedia cu zâmbete (1991).

                   Opera

• Roua sufletului, Chişinău, 1977;

• Vrei să-ţi spun o poezie?, Chişinău, 1980;

• Folclor, Chişinău, 1981;

• Alt pământ pe lume nu-i, Chişinău, 1983;

• Greul pământului, Chişinău, 1986;

• Cartea cu minuni, Chişinău, 1986;

• Bunicuţa cu poveşti sau Carte pentru ochi de citit şi urechi de ascultat, Chişinău, 1988;

• Coiful magic, Chişinău, 1990;

• Enciclopedia cu zâmbete, Chişinău, 1991;

• Copii şi păpădii, Chişinău, 1992;

• Toată lumea face baie, Chişinău, 1992.

TEATRU/FILM 20 Noiembrie

De Oscar Wilde (“Prinţul fericit”, “Portretul lui Dorian Gray”, “Balada închisorii din Reading”)

Printul fericit - Oscar Wilde: https://youtu.be/5D82b5aQ1pw;

Sotul Ideal - Oscar Wilde: https://youtu.be/_sNMC6xZkdM;

Fantoma din Canterville de Oscar Wilde Teatru radiofonic romantic: https://youtu.be/x1ZvSqoJheE;

Lady Windermere si evantaiul ei (teatru radiofonic) romantic: https://youtu.be/fkXccD_zQP8;

De Lev Nikolaevici Tolstoi

Sonata Kreutzer de Lev Tolstoi (Teatru Radiofonic): https://youtu.be/I4erjpnao8Y;

Ana Karenina - Lev Tolstoi: https://youtu.be/N4y3d4czKwY;

Cadavrul viu - Lev Tolstoi: https://youtu.be/l9e3Zdv0aC0;

SFATURI UTILE 20 Noiembrie

CEL MAI PUTERNIC REMEDIU: 4 LINGURI PE ZI SI DISPARE CHIAR SI CANCERUL

Este vorba despre o reteta conceputa de un cercetator rus, profesorul Hristo Mermersky, care si-a castigat denumirea de „remediu revolutionar” pentru faptul ca a vindecat de cancernumerosi oameni.

„Acesta este un aliment pentru vindecarea intregului organism, un aliment care are ca efect retragerea cancerului”, sustine profesorul Mermersky. Secretul consta in faptul ca preparatul curata vasele de sange, rinichii si ficatul, vindeca inima si creste imunitatea. De asemenea, imbunatateste activitatea creierului, sprijina memoria si previne infarctul sau accidentele vasculare cerebrale. Multi oameni sustin cu convingere ca ar fi cel mai eficient remediu impotriva tuturor tipurilor de cancer.

Ingrediente: 15 lamai proaspete, 12 catei de usturoi, 1 kg de miere, 400 de grame de grau incoltit si 400 de grame de nuci proaspete.

Marunteste impreuna graul incoltit, nucile si usturoiul curatat. Da pe razatoare 5 lamai cu tot cu coaja si amesteca-le cu restul ingredientelor. Stoarce apoi sucul celorlalte 10 lamai si toarna-l peste toate ingredientele, omogenizand bine preparatul. Adauga mierea si mai amesteca totul o vreme cu o lingura de lemn, apoi toarna preparatul obtinut in recipiente de sticla. Depoziteaza recipientele in frigider timp de 3 zile, dupa care poti incepe sa folosesti remediul.

Modul de utilizare: consuma preparatul cu 30 de minute inainte de micul dejun, inainte de pranz si seara inainte de culcare. Daca folosesti remediul pentru a combate cancerul, ia cate 2 linguri la fiecare doua ore.

Profesorul Mermersky sustine ca reteta garanteaza sanatate si longevitate, trateaza cancerul si tonifiaza si energizeaza corpul. „AceHst medicament contine toate vitaminele, sarurile minerale, substantele bioactive, proteinele, carbohidratii si grasimile vegetale necesare corpului. De aceea, sprijina functiile organelor si ale glandelor interne, mentinand corpul sanatos si contribuind la vindecarea completa”, afirma medicul.

GÂNDURI PESTE TIMP 20 Noiembriengredientele, omogenizand bine preparatul. Adauga mierea si mai amesteca totul o vreme cu o lingura de lemn, apoi toarna preparatul obtinut in recipiente de sticla. Depoziteaza recipientele in frigider timp de 3 zile, dupa care poti incepe sa folosesti remediul.

Modul de utilizare: consuma preparatul cu 30 de minute inainte de micul dejun, inainte de pranz si seara inainte de culcare. Daca folosesti remediul pentru a combate cancerul, ia cate 2 linguri la fiecare doua ore.

Profesorul Mermersky sustine ca reteta garanteaza sanatate si longevitate, trateaza cancerul si tonifiaza si energizeaza corpul. „Acest medicament contine toate vitaminele, sarurile minerale, substantele bioactive, proteinele, carbohidratii si grasimile vegetale necesare corpului. De aceea, sprijina functiile organelor si ale glandelor interne, mentinand corpul sanatos si contribuind la vindecarea completa”, afirma medicul.

GÂNDURI PESTE TIMP 20 Noiembrie