21 NOIEMBRIE 2017
Bună dimineața,
prieteni!
La noi, ortodocșii, dar
și la catolici, astăzi este sărbătoare mare: Intrarea în Biserică a Maicii
Domnului, zi de post cu dezlegare la pește și vin. Să o cinstim cum se cuvine!
Cunoscută şi ca Ovidenie în tradiţia
populară, ziua aceasta este considerată a fi una magică şi există superstiţia
că dacă pui la icoane un vas cu apă şi aprinzi o lumânare, apa poate fi bună de
leac în diverse boli.
De sărbătoarea Intrării Maicii Domnului în Biserică se aprind lumânări pentru copiii nebotezaţi, dar şi pentru morţi pentru a avea cale luminată pe cealaltă lume. De asemenea, se împart nuci, colaci şi turte de mălai.
De sărbătoarea Intrării Maicii Domnului în Biserică se aprind lumânări pentru copiii nebotezaţi, dar şi pentru morţi pentru a avea cale luminată pe cealaltă lume. De asemenea, se împart nuci, colaci şi turte de mălai.
Din bătrâni se transmite un alt
obicei conform căruia în dimineaţa zilei de 21 noiembrie, bătrânele luau din
livadă o creangă cu 7 prune, una cu 7 mere şi una cu 7 alune, pe care le
păstrau în cămară. Despre toate acestea se credea că sunt bune de friguri în
tot anul.
RELIGIE ORTODOXĂ 21
Noiembrie
Intrarea în Biserică a
Maicii Domnului
Împlinindu-se
trei ani de la naşterea Preacuratei Fecioare Maria, drepţii ei
părinţi, Ioachim şi Ana, şi-au adus aminte de făgăduinţa lor, ca să dea în dar
lui Dumnezeu pe cea născută. Deci, au voit a împlini cu fapta ceea ce
făgăduiseră cu cuvântul. Chemând toate rudeniile din Nazaret unde vieţuiau,
rudenii care erau de neam împărătesc şi arhieresc, căci însuşi dreptul Ioachim
era de neam împărătesc, iar soţia lui, Sfânta Ana, era de neam arhieresc; şi
aducând şi cete de fecioare tinere, au pregătit făclii multe şi au împodobit pe
Preacurata Fecioară Maria cu podoabă împărătească.
Despre aceasta mărturisesc
Sfinţii Părinţi cei de demult. Astfel, Sfântul Iacob, Arhiepiscopul
Ierusalimului, spune cuvintele zise de Ioachim: "Chemaţi fiice evreice
curate, să ia făclii aprinse". Iar cuvintele dreptei Ana le spune Sfântul
Ghermano, Patriarhul Constantinopolului, astfel: "Făgăduinţele pe care
le-au făcut buzele mele le voi da Domnului. Pentru aceasta am adunat cete de
fecioare cu făclii, şi am chemat preoţi, şi pe rudeniile mele, zicând tuturor:
Bucuraţi-vă împreună cu mine toţi, că m-am arătat astăzi şi maică şi înainte
povăţuitoare, dând pe fiica mea, nu împăratului celui pământesc, ci lui
Dumnezeu, Împăratul ceresc".
Iar pentru podoabă cea
împărătească a dumnezeieştii prunce, Sfântul Teofilact, Arhiepiscopul
Tesalonicului, grăieşte aşa: "Se cuvenea ca intrarea pruncei celei
dumnezeieşti să fie după vrednicia ei, şi astfel, de un mărgăritar ca acesta
prealuminat şi de mult preţ să nu se lipească haine proaste. Deci era de trebuinţă
să o îmbrace cu haină împărătească, spre slava şi frumuseţea cea mai
mare". Pregătind cele ce se cuveneau pentru cinstită şi slăvita intrare,
au făcut calea din Nazaret la Ierusalim, timp de trei zile.
Ajungând în cetatea
Ierusalimului, au mers cu cinste la biserică, ducând într-însa pe
"Biserica" lui Dumnezeu cea însufleţită, pe prunca cea de trei ani,
pe Curata Fecioară Maria. Cete de fecioare cu lumânări aprinse mergeau înaintea
ei, după mărturia Sfântului Tarasie, Arhiepiscopul cetăţii lui Constantin, care
povesteşte că Sfânta Ana ar fi grăit aşa: "Purtaţi, fecioare, făclii şi
călătoriţi înaintea mea şi înaintea dumnezeieştii copile". Iar sfinţii ei
născători, luând de mâini pe fiica lor cea dăruită lui Dumnezeu, cu blândeţe şi
cu cinste o duceau între dânşii.
Toată mulţimea rudeniilor,
vecinilor şi cunoscuţilor urma cu veselie, ţinând făclii în mâini şi
înconjurând-o pe Preasfânta Fecioară ca stelele pe luna cea luminoasă, spre
mirarea Ierusalimului. Pentru acest lucru Sfântul Teofilact scrie aşa: "A
uitat fiica casa părinţilor săi şi se aduce Împăratului, Celui ce a dorit
frumuseţea ei, şi se aduce nu fără cinste, nici fără slavă, ci cu petrecere
luminată, că se scoate din casa părintească cu slavă". Apoi toţi lăudau
ieşirea ei, toate rudeniile, vecinii şi câţi erau în legătura dragostei, urmau
părinţilor ei. Părinţii se bucurau împreună cu părintele, maicile cu maică, iar
copilele şi fecioarele mergeau înaintea dumnezeieştii copile, purtând făclii,
şi erau ca un şir de stele care strălucesc împreună cu luna.
Deci, s-a adunat tot
Ierusalimul, văzând acea nouă petrecere, cum pe o copilă de trei ani o duc
împodobită cu atâta slavă şi cu multe lumini; şi nu numai cetăţenii de jos ai
Ierusalimului, ci şi cei de sus, adică sfinţii îngeri, s-au adunat să vadă
preaslăvita ducere a Preacuratei Fecioare Maria. Şi văzând, se mirau cum cântă
Biserica: "Îngerii văzând intrarea Preacuratei s-au mirat, cum Fecioara
intră în sfânta sfintelor...". Deci împreună cu ceata pământească cea
văzută a fecioarelor celor curate era şi ceata cea nevăzută a celor fără de
trup, ducând înăuntru, întru cele sfinte, pe Preacurata Fecioară Maria,
înconjurând-o ca pe un vas ales al lui Dumnezeu, după porunca Domnului.
Sfântul Gheorghe,
Arhiepiscopul Nicomidiei, aşa grăieşte despre aceasta: "Duceau acum
părinţii pe Fecioara către uşile bisericii, înconjurând-o pe ea îngerii şi cu
toate puterile cele mai presus de lume împreună veselindu-se; că îngerii, deşi
nu ştiau puterea tainei, însă ca nişte slugi, din porunca Domnului, slujeau la
intrarea ei în biserică. Şi mai întâi se mirau văzând-o pe dânsa că va fi vas
preacinstit al faptelor bune, care purta semnul curăţeniei celei veşnice, şi
avea trup de care nici un fel de păcat nu se va apropia niciodată". Deci,
făcând voia Domnului, au săvârşit părinţii slujba cea poruncită.
Astfel, cu cinste şi cu
slavă era petrecută în biserica Domnului, preanevinovata copilă, nu numai de
oameni, ci şi de îngeri. Căci de vreme ce chivotul Legii vechi, ce purta în
sine mâna, care era numai închipuirea Preacuratei Fecioare, s-a dus cu cinste
în biserica Domnului, adunându-se tot Israelul, cu cât mai vârtos se cuvenea
cinste însuşi Chivotului însufleţit, pe binecuvântata Fecioară, Maica lui
Dumnezeu, care avea să poarte în sine pe Hristos. Când se ducea chivotul Legii
în biserica Domnului, mergea înainte împăratul cel pământesc, fiind împărat
peste Israel dumnezeiescul prooroc David.
Iar înaintea chivotului
însufleţit, adică înaintea Preacuratei Fecioare, care se ducea în Biserica lui
Dumnezeu, mergea înainte, nu împăratul cel pământesc, ci Cel ceresc către Care
în toate zilele ne rugăm, zicând: "Împărate ceresc, Mângâietorule, Duhul
adevărului...". Pentru că acel Împărat era mergător înaintea acestei fiice
împărăteşti, după cum mărturiseşte despre acestea Sfânta Biserică în cântările
ei, astfel: "În Sfânta Sfintelor, cea sfântă şi fără de prihană cu Duhul
Sfânt se aduce...".
La ducerea chivotului erau
cântări, căci a poruncit împăratul David Leviţilor să pună cântăreţi, să dea
glas de veselie în organe, în psaltiri, în alăute şi în chimvale. Iar la
ducerea Preasfintei Fecioare nu se făceau cântări ale muzicii pământeşti, ci
cântări ale îngerilor celor ce nevăzut slujeau. Pentru că, intrând Fecioară în
cele sfinte spre slujba Domnului, îngerii cântau cu glasuri cereşti, despre
care pomeneşte acum Biserica în condac: "Împreună aducând darul Duhului
lui Dumnezeu pe care o laudă îngerii; aceasta este cortul cel ceresc".
Însă şi de cântări omeneşti
era însoţită ducerea Preacuratei, pentru că Ana cea dreaptă - cum spune în
cuvântul Sfântului Terasie -, grăieşte către fecioarele care mergeau înainte:
"Cântaţi-i acesteia întru laude, cântaţi-i întru alăute, glăsuiţi cântare
duhovnicească; măriţi-o pe dânsa în psaltire cu zece strune". Biserica a
pomenit despre aceasta, zicând: "Bucură-se cu duhul Ioachim şi Ana. Şi
cetele fecioarelor cânta Domnului, cu psalmi cântând şi cinstind pe maica
Lui". De aici se arată că cetele de fecioare, care mergeau atunci înaintea
Preacuratei Fecioare, cântau oarecare cântări din psalmii lui David. Cu ele se
uneşte şi făcătorul canonului acestuia, zicând: "Începeţi, fecioare, şi
cântaţi cântări, ţinând în mâini făclii". Apoi Sfinţii şi drepţii ei
Părinţi, Ioachim şi Ana, după mărturia Sfântului Tarasie, aveau în gurile lor
această cântare a lui David, strămoşul lor: Ascultă fiică şi vezi şi pleacă
urechea ta şi uită poporul tău şi casa părintelui tău, că a dorit Împăratul
frumuseţea ta.
Atunci, după povestirea
Sfântului Teofilact, au ieşit preoţii care slujeau în biserică întru
întâmpinarea acelei preaslăvite fiice a lui Dumnezeu şi cu cântări au
întâmpinat pe Preasfânta Fecioară, pe aceea care avea să fie Maica Arhiereului
celui Mare, Care a străbătut cerurile. Pe aceasta aducând-o Sfânta Ana la uşile
bisericii, precum scrie Sfântul Tarasie, zicea aşa: "Vino, fiică, către
Cel ce mi te-a dăruit! Vino chivot al sfinţeniei către mult înduratul Stăpân!
Vino, uşa vieţii, către Milostivul dătător! Vino, sicriul Cuvântului, către
lăcaşul Domnului, intră în biserica Domnului, bucuria şi veselia lumii".
Iar către Zaharia a zis Ioachim, ca şi către un prooroc, arhiereu şi rudenie a
lor: "Primeşte, Zaharia, pe cortul cel curat; primeşte, preotule, sicriul
cel fără de prihană; primeşte, proorocule, cădelniţa şi cărbunele cel
nematerialnic, primeşte dreptule tămâia cea duhovnicească".
Apoi dreapta Ana a zis
către arhiereu, precum povesteşte Sfântul Ghermano: "Primeşte, o!
proorocule, pe fiica cea dăruită mie de Dumnezeu; primeşte-o şi o sădeşte pe ea
în muntele cel sfânt, în locaşul cel gata al lui Dumnezeu, nimic ispitind, până
când Dumnezeu, Care a chemat-o aici, va aduce la săvârşire cele ce bine a voit
pentru dânsa".
Erau acolo, după cum scrie
Sfântul Ieronim, cincisprezece trepte la intrarea în biserică, după numărul
celor cincisprezece psalmi ai treptelor, şi la fiecare din acele trepte se
cântă câte un psalm de către preoţii şi leviţii care intrau în slujbă. Deci
drepţii părinţi au pus pe prunca cea fără prihană pe treapta cea dintâi, iar ea
îndată, singură, a alergat pe trepte foarte degrabă, neajutând-o nimeni, nici
sprijinind-o. Şi alergând la treapta cea de sus, a stat acolo, întărind-o pe
dânsa puterea lui Dumnezeu cea negrăită. Căci încă mică fiind, a început Domnul
a arăta într-însa puterea Sa cea mare, ca să înţeleagă cât de mare va fi în
dar, când va veni în vârstă cea desăvârşită.
Atunci se mirau toţi când
au văzut pe acea pruncă de trei ani suindu-se singură degrabă pe acele trepte,
ca şi cum ar fi fost desăvârşită cu vârsta. Mai vârtos Zaharia se miră de
aceasta şi, ca un prooroc, din descoperirea lui Dumnezeu înţelegea mai înainte
cele ce aveau să fie. Căci, spune despre dânsul Sfântul Teofilact, că era
luminat de Duhul. La fel şi Sfântul Tarasie grăieşte despre dânsul că,
umplându-se de Duhul Sfânt, a strigat: "O, pruncă curată! O, fecioară
neîntinată! O, doamnă preafrumoasă. O, înfrumuseţarea femeilor! O, podoaba
fiicelor! Tu eşti binecuvântată între femei; tu eşti preamărită cu curăţenia;
tu eşti pecetluită cu fecioria; tu eşti dezlegarea blestemului lui Adam".
Iar către Sfânta Ana, după
mărturia Sfântului Ghermano, Zaharia a zis: "Bine este cuvântat rodul
pântecelui tău, o, femeie mai cinstită decât oricare altele! Preaslăvită este
aducerea ta, o, iubitoare de Dumnezeu!" Apoi ţinând prunca de mina - zice
acelaşi Sfânt Ghermano -, cu bucurie a adus-o Zaharia întru cele sfinte, zicând
către dânsa unele ca acestea: "Vino, împlinirea proorociei mele; vino,
săvârşirea făgăduinţelor Domnului; vino, pecetea aşezământului Lui; vino,
împlinirea tainelor Lui; vino, oglinda tuturor proorocilor; vino, înnoirea
celor învechite; vino, lumina celor ce zac în întuneric; vino, dar nou şi
preadumnezeiesc, intră cu bucurie în biserica Domnului tău; acum în aceasta de
jos, pământească, iar puţin mai pe urmă în cea de sus şi neapropiată".
Iar prunca săltând şi
bucurându-se foarte, mergea în casa Domnului. Că, deşi era mică cu vârsta,
fiind numai de trei ani, însă cu darul lui Dumnezeu era desăvârşită, ca ceea ce
era aleasă de Dumnezeu mai înainte de întemeierea lumii.
Astfel a fost dusă în
biserica Domnului Preacurata şi Preabinecuvântata Fecioară Maria. Atunci
arhiereul Zaharia a făcut un lucru străin şi tuturor de mirare, căci a dus pe
pruncă în sfânta sfintelor, care este după a doua catapeteasmă, în care era
chivotul Legii cel ferecat peste tot cu aur, şi heruvimii slavei care umbreau
altarul, unde, nu numai femeilor, ci nici preoţilor nu le era îngăduit a intra,
fără numai singur arhiereului, o dată într-un an.
Acolo i-a dat arhiereul
Zaharia Preacuratei Fecioare loc de rugăciune. Căci celorlalte fecioare, care,
de asemeni, erau aduse pentru slujbă în biserica Domnului până la vremea
vârstei lor, le era dat loc de rugăciune, după mărturia Sfântului Chiril
Alexandrinul şi a lui Grigore de Nissa, între biserică şi altar, unde mai pe
urmă a fost ucis Zaharia. Şi nicidecum nu era cu putinţă vreuneia din
fecioarele acelea a îndrăzni să se apropie de altar, pentru că le oprise
arhiereul.
Aceasta a făcut-o arhiereul
după porunca lui Dumnezeu, despre care grăieşte Sfântul Teofilact astfel:
"Iar arhiereul, fiind luminat de Dumnezeu, a cunoscut pe pruncă, că este
locaş al dumnezeiescului dar, şi că este mai vrednică decât el spre a sta
totdeauna înaintea feţei lui Dumnezeu. Şi, aducându-şi aminte de cele zise în
Lege despre chivot - căci s-a poruncit ca acela să fie pus în sfânta sfintelor
-, îndată a priceput cum că acela a fost mai înainte numai închipuirea copilei
acesteia. Deci, neîndoindu-se, a îndrăznit mai presus de Lege a o aduce în
Sfânta Sfintelor. Şi a primit pe Fecioară locul acela, care nu era văzut de
nici unul din alţi bărbaţi, nici chiar de preoţi, decât numai de arhiereu o
dată într-un an. Căci se cădea aceasta pentru ea, ceea ce s-a sfinţit mai
înainte de zămislire prin curăţie; şi din pântece s-a îndreptat să nu slujească
legii celei omeneşti care zace asupra oamenilor celor ce greşesc, ci celei
cereşti, fiind mai presus decât îngerii şi în care, nu legea omenească, ci
darul cel desăvârşit a lucrat".
Apoi drepţii părinţi au
adus - precum zice Sfântul Ieronim -, cu Preabinecuvântata lor fiică, şi daruri
lui Dumnezeu, jertfe şi arderi de tot. Şi fiind binecuvântaţi de arhiereu şi de
tot soborul preoţesc, s-au întors la casa lor cu toate rudeniile şi au făcut
ospăţ mare, veselindu-se şi mulţumind lui Dumnezeu. Iar Preabinecuvântata
Fecioară, la începutul vieţii sale, a fost dată în casa Domnului, în locaşul de
fecioare, pentru că biserica Ierusalimului - cea zidită de Solomon, iar după
pustiire, înnoită de Zorobabel -, avea multe locaşuri de locuinţă precum zice
Iosif (Flaviu), istoricul cel vechi al evreilor: "Că erau pe lângă
peretele bisericii, treizeci de camere de piatră despărţite una de alta, largi
şi foarte frumoase. Iar peste acelea erau alte camere şi peste acelea al
treilea rând, şi de toate era numărul lor nouăzeci de camere, având toată
îndemânarea. Iar înălţimea casei era ca şi peretele bisericii, ca nişte stâlpi
întărind biserica pe dinafară".
Deci în acele case erau
diferite locaşuri: deosebi vieţuiau fecioarele, care erau date spre slujba lui
Dumnezeu, până la o vreme; în altă parte locuiau şi văduvele, cele care se
făgăduiau să-şi păzească curăţenia până la sfârşitul vieţii lor, precum era Ana
proorociţa, fata lui Fanuil; şi iarăşi deosebi petreceau bărbaţii care se
chemau nazorei, vieţuind în chipul monahilor necăsătoriţi. Aceia toţi slujeau
Domnului în biserică şi îşi aveau hrana din averea lor. Iar celelalte case erau
pentru odihna săracilor străini care veneau de departe pentru închinăciune.
Deci în locaşul fecioarelor,
precum s-a zis, a fost dată prunca cea de trei ani, Preacurata Fecioară Maria,
fiind orânduite pe lângă dânsa fecioare mai bătrâne cu anii, iscusite în Sfânta
Scriptură şi în lucrul mâinilor, pentru că din copilărie să se deprindă
dumnezeiasca pruncă şi cu Scriptură şi cu lucrul mâinilor. Apoi o cercetau pe
ea Sfinţii ei Părinţi Ioachim şi Ana, iar mai vârtos Sfânta Ana, ca o maică
mergea adeseori să vadă pe fiica sa şi o învăţa pe dânsa. Astfel, a învăţat
degrabă Scriptura Legii vechi desăvârşit, după mărturia Sfântului Ambrozie şi a
lui Gheorghe istoricul, şi nu numai Scriptura, ci şi lucrul mâinilor l-a
deprins bine, precum zice despre dânsa Sfântul Epifanie: "Fecioara era
ascuţită la minte şi iubitoare de învăţătură şi nu numai Sfânta Scriptură învăţa,
ci şi toarcerea linii şi a inului şi la cusături cu mătase se
îndeletnicea".
Pentru priceperea sa cea
bună, era tuturor mirare şi lucra mai vârtos acele lucruri ce puteau să fie de
trebuinţă preoţilor la slujba Bisericii; încât mai pe urmă, pe vremea Fiului
ei, putea să se hrănească cu cinste. Pentru că chiar hitonul cel necusut, adică
cămaşa pentru care s-a tras sorţ când Domnul era răstignit pe cruce, a fost
ţesut de Fecioara Maria, cu mâinile ei.
Sfântul Epifanie spune că
se dădea Preacuratei Fecioare, ca şi celorlalte fecioare, hrana cea obişnuită
de la biserică, dar ea o dădea săracilor străini, pentru că era hrănită cu
pâine cerească, precum cânta Biserica. Sfântul Ghermano spune despre dânsa:
"Petrecea Fecioară în Sfânta Sfintelor, primind hrană dulce de la
îngeri". Şi Sfântul Andrei Criteanul grăieşte: "În Sfânta Sfintelor
petrecând Fecioara ca într-o cămară, primea hrană străină şi nestricăcioasă.
Şi se spune că Preacurata
Feicoară intra în cortul cel mai dinăuntru, care se zice Sfânta Sfintelor, ce
era după a doua catapeteasmă, iar nu în locaşul cel fecioresc. Pentru că, deşi
avea loc deosebit în locaşul fecioarelor, la rugăciune ea intră în Sfânta
Sfintelor, căci numai ei îi era îngăduit. Dar ajungând în vârstă mai mare şi
deprinzându-se cu scriptură şi cu lucrul mâinilor, mai mult zăbovea la
rugăciune, decât la lucru. Ea avea obicei de petrecea toată noaptea şi cea mai
mare parte a zilei în rugăciuni. La rugăciune intra în Sfânta Sfintelor, iar la
lucrul mâinilor se întorcea în locaşul său; pentru că nu era slobod a lucra
ceva în Sfânta Sfintelor, nici a aduce ceva acolo.
Cea mai multă vreme a
vieţii sale şi-a petrecut în biserică la rugăciune, după a doua catapeteasmă,
în cortul cel dinăuntru, decât în casă ce îi era dată pentru lucrul mâinilor.
Pentru aceasta, de către toţi învăţătorii, cu un glas se mărturiseşte, că
Preacurata Fecioară până la doisprezece ani şi-a avut viaţa în Sfânta
Sfintelor, de vreme ce numai câte puţin ieşea de acolo. Iar cum a fost viaţa ei
în vârstă tinereţilor, scrie Ieronim astfel:
"Fericită Fecioară,
încă din pruncia sa, când era în biserică cu celelalte fecioare de o vârstă cu
sine, îşi petrecea viaţa foarte cu rânduială. Pentru că de dimineaţă până la al
treilea ceas din zi, stătea la rugăciune; iar de la al treilea ceas până la al
nouălea, se îndeletnicea cu lucrul mâinilor sau cu citirea cărţilor sfinte. De
la al nouălea ceas, iarăşi îşi începea rugăciunea, de la care nu înceta, până
când nu i se arăta îngerul, dintr-ale cărui mâini se obişnuise a-şi primi
hrană. Şi aşa mereu tot mai mult sporea în dragostea lui Dumnezeu".
Astfel a fost viaţa ei în
feciorie, când locuia împreună cu fecioarele cele de o vârstă. Din zi în zi
crescând şi întărindu-se cu duhul, creştea într-însa şi viaţa cea cu nevoinţă,
cu iubire de osteneală şi rugăciune. Pentru că mergea din putere în putere,
până când a umbrit-o puterea Celui de sus. Iar când i se arăta îngerul
aducându-i hrană, a văzut cu ochii săi chiar arhiereul Zaharia, despre care
mărturiseşte Sfântul Gheorghe Nicomidianul, zicând: "Din zi în zi,
înaintând cu vârsta, se înmulţeau şi darurile Duhului Sfânt întru dânsa".
Apoi petrecea împreună cu
îngerii, lucru pe care şi Zaharia îl ştia. Căci intrând el în altar, după
obiceiul său, ca arhiereu, a văzut pe cineva că vorbea cu fecioară, dându-i
hrană, şi având chipul străin - pentru că era înger cel ce se arăta. Şi
înspăimîntîndu-se Zaharia, cugeta în sine:
"Ce este această nouă
şi neobişnuită asemănare îngerească ce s-a arătat şi vorbea către fecioară, cu
chip fără de trup, aducând hrană care hrăneşte trupul, cel cu firea
nematerialnică, dând fecioarei mâncare materialnică? Acea vedere îngerească se
făcea numai preoţilor, şi aceea nu totdeauna; iar către partea femeiască şi
încă către o fecioară aşa tânără, nicidecum nu este obişnuit a se vedea. Căci
de ar fi fost dintre cele însoţite cu bărbat, dar fără copii, s-ar fi rugat ca
să i se dea rod - precum s-a rugat Ana odinioară -, atunci nu m-aş fi minunat
de arătarea îngerească.
Dar fecioara astfel de lucru
nu cere şi, precum văd, totdeauna i se arată îngerul. Pentru aceasta sunt în
mai mare mirare, în spaimă şi în îndoială. Căci, ce poate să fie aceasta? Şi ce
vine, să-i vestească îngerul? Ce este hrana aceea ce i se aduce? Şi de unde se
ia? Cine pregăteşte acea hrană? Şi ce mina face acea pâine? Pentru că îngerii
nu se îngrijesc pentru trebuinţele trupeşti, deşi mulţi oameni au fost hrăniţi
printr-înşii, dar hrana aceea o pregătea mina omenească.
Căci îngerul, slujind lui
Daniil, deşi putea, cu puterea Celui Preaînalt, nu prin altcineva, ci prin sine
să împlinească cele poruncite, a luat pe Avacum cu scafa (vas), că nu cumva
vedenia cea îngerească şi hrana cea neobişnuită, să înfricoşeze pe cel ce îl
hrănea. Iar aici singur îngerul vine către fecioară, care lucru este plin de o
taină, pe care eu nu o pricep. Ce este aceasta? Căci chiar din copilăria ei s-a
învrednicit de daruri ca acestea, ca să-i slujească cei fără de trupuri.
Ce este aceasta? Au doar
întru dânsa se vor împlini graiurile prooroceşti? Au doar întru dânsa va fi
sfârşitul aşteptării noastre? Au doar dintr-însa va lua fire Cel Care are să
vină să mântuiască neamul nostru? Căci această taină a fost mai dinainte
proorocită, şi Cuvântul caută pe aceea care să slujească tainei. Au doar nu este
alta mai dinainte aleasă ca să slujească tainei, fără numai fecioara aceasta,
pe care o văd?
Cât eşti de fericită casa
lui Israel, din care a odrăslit o vlăstară ca aceasta! Cât eşti de fericită
rădăcina lui Iesei, din care a ieşit viţa, care are să odrăslească lumii
floarea mântuirii! Cât de slăvită este pomenirea părinţilor acesteia! Cât sunt
de fericit şi eu cel ce mă satur de o vedere că aceasta şi înfrumuseţez o
Fecioară ca aceasta, spre a fi mireasa Cuvântului!"
Până aici este povestirea Sfântului
Gheorghe Nicomidianul.
Încă şi Fericitul Ieronim
asemenea grăieşte: "Cum că în toate zilele o cercetau pe dânsa îngerii şi
de m-ar fi întrebat cineva pe mine cum a petrecut acolo, Preacurata Fecioară în
vremea copilăriei sale, aş fi răspuns că acel lucru numai lui Dumnezeu singur
i-a fost ştiut şi lui Gavriil Arhanghelul, păzitorul ei cel nedepărtat, care
împreună cu alţi îngeri venea adeseori la dânsa şi cu dragoste vorbeau împreună
cu dânsa".
Astfel petrecea Preacurata
Fecioară în sfânta sfintelor împreună cu îngerii, dorind ca în veci să
vieţuiască întru curăţenie îngerească şi în feciorie, după mărturia sfinţilor
învăţători, Grigore de Nissa, Ieronim şi a celorlalţi, care zic că această
Fecioară singură şi-a logodit fecioria lui Dumnezeu. Pentru că în Legea veche
era neobişnuit fecioarelor a nu se mărita, căci mai cinstită era însoţirea
decât fecioria. Iar Preacurata Fecioară a cinstit fecioria, mai vârtos decât
însoţirea şi, făcându-se mireasa lui Dumnezeu, ziua şi noaptea Îi slujea Lui în
curăţenia fecioriei sale. Iar Duhul cel Preasfânt, cu bunăvoinţa lui Dumnezeu
Tatăl, pregătea întru dânsa sălăşluirea lui Dumnezeu Cuvântul.
Să fie dar Preasfintei şi
Celei de o fiinţă şi nedespărţitei Treimi, slavă şi mulţumire. Iar Preacuratei
Stăpânei noastre Născătoare de Dumnezeu şi pururea Fecioarei Maria, cinste şi
laudă, de la toate neamurile în veci. Amin.
Ev. Luca 10, 38-42; 11, 27-28
În
vremea aceea a intrat Iisus într-un sat, iar o femeie cu numele Marta L-a
primit în casa ei. Şi aceasta avea o soră, ce se numea Maria, care şezându jos,
lângă picioarele lui Iisus, asculta cuvintele Lui. Marta însă se silea să facă
ospăţ mare şi, apropiindu-se, a zis: Doamne, nu socoteşti că sora mea m-a lăsat
singură să slujesc? Spune-i dar ca să-mi ajute. Dar Iisus, răspunzând, i-a zis:
Marto, Marto, te sileşti şi te îngrijeşti de multe; dar un singur lucru
trebuieşte. Maria însă şi-a ales partea cea bună, care nu se va lua de la ea.
Iar
când zicea Dânsul acestea, o femeie din popor, ridicându-şi glasul, a zis către
Dânsul: fericit este pântecele care Te-a purtat şi sânii la care ai supt. Dar
Iisus a răspuns: aşa este, dar fericiţi sunt cei care ascultă cuvântul lui Dumnezeu
şi-l păzesc pe el.
Ap. Evrei 9, 1-7
Fraţilor,
adevărat este că şi cel dintâi (Aşezământ) avea orânduieli pentru slujba
dumnezeiască şi un altar pământesc, căci s-a pregătit cortul mărturiei. În el
se aflau, mai întâi, sfeşnicul şi masa şi pâinile punerii înainte; partea
aceasta se numeşte Sfânta. Apoi, după catapeteasma a doua, era cortul numit
Sfânta Sfintelor, având altarul tămâierii de aur şi chivotul aşezământului
ferecat peste tot cu aur, în care era năstrapa de aur, care avea mana, era toiagul
lui Aaron ce odrăslise şi tablele Legii. Deasupra chivotului erau heruvimii
slavei, care umbreau altarul împăcării; despre acestea nu putem acum să vorbim
cu de-amănuntul. Astfel fiind întocmite aceste încăperi, preoţii intrau
totdeauna în cortul cel dintâi, săvârşind slujbele dumnezeieşti; în cel de-al
doilea însă, numai arhiereul, o dată pe an, şi nu fără de sânge, pe care îl
aducea pentru sine însuşi şi pentru greşealele poporului.
In biserica slavei Tale stand, in cer a sta ni se pare, Nascatoare de
Dumnezeu, ceea ce esti usa cereasca, deschide noua usa milei tale (Slujba
Utreniei)
Intrarea Maicii Domnului in Biserica - Troparul
Astazi inainte insemnarea bunavointei lui Dumnezeu si propovaduirea mintuirii oamenilor, in Biserica lui Dumnezeu luminat Fecioara se arata si pe Hristos mai inainte Il vesteste. Acesteia si noi cu mare glas sa-i cantam: Bucura-te plinirea rinduielii Ziditorului.
Am pus troparul sarbatorii de azi mai inainte de predica, pentru ca in el dumnezeiestii Parinti au adunat invataturile acestui mare praznic imparatesc. Troparul sau condacul unui praznic sau al unui sfant aduna pe scurt ori viata acelui sfant, ori insemnatatea acelui praznic despre care se vorbeste. Deci precum ati auzit, inceputul troparului este: "Astazi inainte insemnarea bunavointei lui Dumnezeu".
Intrarea Maicii Domnului in Biserica - Troparul
Astazi inainte insemnarea bunavointei lui Dumnezeu si propovaduirea mintuirii oamenilor, in Biserica lui Dumnezeu luminat Fecioara se arata si pe Hristos mai inainte Il vesteste. Acesteia si noi cu mare glas sa-i cantam: Bucura-te plinirea rinduielii Ziditorului.
Am pus troparul sarbatorii de azi mai inainte de predica, pentru ca in el dumnezeiestii Parinti au adunat invataturile acestui mare praznic imparatesc. Troparul sau condacul unui praznic sau al unui sfant aduna pe scurt ori viata acelui sfant, ori insemnatatea acelui praznic despre care se vorbeste. Deci precum ati auzit, inceputul troparului este: "Astazi inainte insemnarea bunavointei lui Dumnezeu".
Intrarea Maicii Domnului in Biserica a fost primul
semn din randuiala bunavointei lui Dumnezeu de a mantui neamul omenesc. Dar sa
vedem in ce fel s-a implinit acest semn, in ce fel s-a desfasurat el si cum s-a
aratat pe pamant aceasta bunavointa a lui Dumnezeu de a mantui lumea prin nasterea Maicii Domnului si prin intrarea ei in Biserica.
Iata in cel fel a fost Intrarea Maicii Domnului in Biserica
Implinindu-se trei ani de la nasterea Maicii Domnului, dumnezeiestii parinti Ioachim si Ana si-au adus aminte de fagaduinta pe care au facut-o lui Dumnezeu mai inainte de a se naste fiica lor, Fecioara Maria. Caci ei, fiind oameni sterpi si neroditori, numai prin rugaciuni, post si milostenie au dobindit pe aceasta dumnezeiasca prunca, Maria. "Doamne, de ne vei da noua un prunc, ziceau ei, noi il vom inchina Bisericii Tale pentru toata viata, numai sa nu ne lasi sterpi si neroditori, spre ocara lumii".
Deci, aducandu-si aminte de aceasta fagaduinta pe care au facut-o pe cand Fecioara Maria avea trei ani, Sfintii Parinti Ioachim si Ana s-au hotarat sa o dea Bisericii, dupa fagaduinta de mai inainte. Si gandind acestea, au adunat in Nazaret - orasul in care traiau - rudeniile lor de neam imparatesc si arhieresc, ca Sfantul Ioachim era din neamul lui David, iar Sfanta Ana era din neamul lui Aaron.
Dupa ce s-au sfatuit cu rudeniile lor, Sfintii Parinti Ioachim si Ana au adunat multe copile nevinovate si curate, de o varsta cu dansa si mai mari din Nazaret, ca sa petreaca pe aceasta copila sfanta pana la Ierusalim cu faclii aprinse in maini, cu cantari si cu psalmi. Si au pornit din Nazaret spre templul din Ierusalim cale de peste 150 km, mergand trei zile in sir. Si era o minune mare si prealaudata acea dumnezeiasca adunare alcatuita din rudele Preasfintei Fecioare Maria. Pe cale cantau mai cu seama psalmii lui David si cele ce se potriveau cu aceasta mare taina si ducere a Maicii Domnului in Sfanta Sfintelor, zicand asa: Asculta fiica si vezi si pleaca urechea ta si uita poporul tau si casa parintelui tau. (Psalm 44, 12). Adica, uita pe tatal tau si pe mama ta, ca a poftit Imparatul - adica Dumnezeu - frumusetea ta, cum zice psalmul 44, si te cheama in Sfanta Sfintelor.
Si mergand ele pe drum, toata lumea se minuna si se intreba: "Unde merge aceasta adunare?" Ca era o adunare de oameni cinstiti, impreuna cu dumnezeiestii parinti Ioachim si Ana si atat de stralucitoare, ca o adunare de stele pe cer, iar in mijloc stralucea ca o luna Preasfinta si Preacurata Fecioara Maria, prunca cea de trei ani, care mergea in Sfanta Sfintelor. Si sa nu credeti ca mergeau numai ele, caci in chip nevazut mergeau si ingerii lui Dumnezeu, care, la fel, cantau si petreceau pe Preasfinta Fecioara Maria. Caci si chivotul Legii Vechi, cum zice Sfinta Scriptura, l-au dus cu psalmi si cu cantari frumoase, iar inaintea chivotului Legii mergea, cantand si dantuind, imparatul David (II Regi, 6, 5-17). Caci el era si prooroc si vedea ca acest chivot, care poarta in sine mana, este preinchipuirea Preasfintei Maicii lui Dumnezeu, care va purta in sine mana cea dumnezeiasca, pe purtatorul de mana, pe Iisus Hristos.
Dar daca inaintea chivotului, care era inchipuirea Maicii Domnului, dantuia David si era insotit de tot Israelul, apoi inaintea acestui chivot viu si insufletit, care era dumnezeiasca prunca Maria, nu mergea imparatul cel de pe pamant, nu mergeau oamenii din tot Israelul, ci nevazut mergeau milioane de ingeri si mergea Insusi Imparatul cerului si al pamantului, Iisus Hristos. La aducerea Preasfintei Maicii Domnului in templu, ingerii laudau si cantau de bucurie, pentru ca se aducea lui Dumnezeu aceasta biserica vie si insufletita. Se aducea in Sfanta Sfintelor aceasta biserica dumnezeiasca purtata de Duhul lui Dumnezeu, dupa cum auziti ca se canta in Biserica, la condacul praznicului: "Preacurata biserica a Mantuitorului, camara cea de mult pret si Fecioara, sfintita vistierie a slavei lui Dumnezeu, astazi se aduce in casa Domnului. Acesta este cortul cel ceresc". Asa o aduceau ingerii si o laudau, caci nu era o copila de rand, ci era biserica insufletita a Duhului Sfint, caci cu dansa calatorea harul Duhului Sfant, fiind umbrita si plina de puterea Lui.
Cand au ajuns la Ierusalim, dupa o cale de trei zile, s-a facut si acolo o minune preaslavita. Biserica cea zidita de Solomon si restaurata de Zorobabel, dupa ce a fost pustiita pe timpul robiei babiloniene, era o biserica foarte frumoasa, caci se minuna oarecand Petru de zidurile ei. La intrare, biserica avea cincisprezece trepte, dupa numarul celor 15 psalmi, pe care preotii si levitii ii cantau cind intrau la slujba. La fiecare treapta ce urca in biserica se canta cite un psalm din psalmii treptelor, dupa cum ii vedem pana astazi in Psaltire. Cand a ajuns Fecioara Maria la aceste 15 trepte, dumnezeiestii parinti Ioachim si Ana voiau sa o duca de mana, ca pe o copila ce nu poate pasi pe trepte. Dar, fiind intarita de harul Duhului Sfant, ea s-a desprins din mainile parintilor si de ceata fecioarelor care o conduceau cu faclii aprinse si cu cantari, si a inceput sa urce ca o porumbita nevinovata peste toate treptele, ca o pasare a raiului, si a ajuns la treapta de sus unde erau preotii imbracati in vesminte de aur impreuna cu proorocul Zaharia.
Urcandu-se Fecioara, s-au mirat preotii si tot poporul cum o copila de trei ani a putut sa urce treptele asa de usor ca si cum ar fi zburat. Apoi luand-o in brate marele prooroc Zaharia, care era si arhiereu si caruia i se descoperise de la Dumnezeu cine este aceasta dumnezeiasca prunca, a dus-o in biserica si, dupa ce a inchinat-o, a facut un lucru cu totul neobisnuit si cu totul neingaduit de Legea Veche. A adus-o pe Fecioara Maria, nu in sfanta unde intrau preotii, ci dupa a doua catapeteasma, in Sfanta Sfintelor, unde erau: chivotul legii, cel ferecat peste tot cu aur si heruvimii care umbreau altarul si masa si toiagul lui Aaron care infrunzise si sarpele cel de arama si celelalte lucruri sfinte ale lor.
Si s-au adunat toti preotii si nu numai ei, ci si ingerii si cu totii s-au minunat, cum se poate sa intre o copila in Sfanta Sfintelor si cum a indraznit Zaharia sa aduca pe cineva in Sfanta Sfintelor unde preotii nu aveau voie sa intre si nici arhiereul nu putea sa intre decat o data pe an, dar si atunci nu fara jertfa de animale si stropind altarul si jertfelnicul cu singe pentru curatirea lui si a poporului.
Deci, acolo unde arhiereul nu indraznea sa intre decat o data pe an, acolo a dus-o pe Sfanta Fecioara, cum s-a cantat astazi la axionul praznicului, care zice ca "ingerii, vazand intrarea Preacuratei Fecioare Maria, foarte s-au spaimantat, cum o fecioara, o copila, a intrat in Sfanta Sfintelor.!" Dar dumnezeiescul prooroc Zaharia, stia cine este aceasta copila. Preotii Legii Vechi insa nu stiau ca aceasta copila va fi maica Arhiereului Celui Mare, care "va strabate cerurile", cum zice Sfantul Apostol Pavel, si va impaca lumea cu Dumnezeu Tatal, si se va jertfi pe Sine, aducandu-Se jertfa o data pentru totdeauna, pentru mantuirea neamului omenesc (Evrei 4, 14; 9, 12-14).
Zaharia stia, ca prooroc, ca aceasta copila este mai sfanta decat Sfanta Sfintelor, pentru ca ea va purta in sine, pe Acela Care sta in Sfanta Sfintelor, cea nefacuta de mana, in ceruri, pe Arhiereul bunatatilor celor viitoare, cum zice Sfantul Apostol Pavel. De aceea au adus-o in Sfanta Sfintelor. Iar dupa ce s-a inchinat jertfelnicului celui de aur si la sicriul legii Domnului, au luat-o si au dus-o in casa fecioarelor si a locuit acolo impreuna cu ele 12 ani. Numai rugaciunea o facea in Sfanta Sfintelor.
Dar cum a trait Fecioara Maria la templu 12 ani? Templul lui Solomon, care fusese refacut de Zorobabel, avea in jurul lui 90 de camere, cum arata vechiul istoric iudeu Iosif Flavius. Treizeci de camere, in partea de jos, erau destinate vaduvelor care isi duceau vaduvia in curatenie, in post si rugaciune si erau pururea in templu. Asa era Ana, fiica lui Samuil din neamul lui Aser si alte multe vaduve care petreceau si se hraneau din venitul templului si slujeau la curatenie si la toate trebuintele lui. Deasupra acestor camere erau alte treizeci de camere in care locuiau nazoreii, un fel de calugari ai Legii Vechi, care traiau necasatoriti, asemenea calugarilor de astazi. Deasupra acestor camere, la etajul al doilea, erau alte treizeci de camere unde petreceau fecioarele templului.
Toti credinciosii care voiau sa pastreze fetele lor curate pana la maritat, le aduceau la templul lui Solomon si le dadeau sub ingrijirea preotilor si arhiereilor, sa petreaca in rugaciuni si cantari, cosind vesminte si broderii si spaland si curatind templul. Intr-una din aceste camere destinate fecioarelor a adus Proorocul Zaharia pe Preacurata Fecioara Maria si a dat-o in mina fecioarelor celor mai in varsta. Fiind foarte luminata de Duhul Sfint aici a invatat Fecioara Maria toata Scriptura, precum si lucrul de mana, asa cum invata si Sfantul Ghermano. Si se mirau fecioarele celelalte de istetimea si de curatia mintii ei, caci a deprins indata toata dumnezeiasca Scriptura si tot lucrul mainilor, cel mai gingas si mai curat pentru folosul templului. Si era iubita de toti pentru intelepciunea ei.
Despre nevointa ei ingereasca in templu ne spun sfintii Teofilact, Ghermano, Teodorit si alti parinti bisericesti, ca Fecioara Maria priveghea de seara pana dimineata in Sfanta Sfintelor, cugetand adanc si rugandu-se lui Dumnezeu, in rapire si in extazul mintii. Acolo se ruga pentru mantuirea intregului neam omenesc. In zorii zilei adormea putin, apoi iar se scula la rugaciune. Si era pururea in genunchi de la ceasul al treileapana la al noualea, cand se ducea la locasul fecioarelor si incepea lucrul mainilor. Insa, cum spun Sfintii Parinti, pururea era in rugaciune si cugetare la legea lui Dumnezeu ziua si noaptea. Seara la ora sase venea Arhanghelul Gavriil si-i aducea Fecioarei Maria hrana ingereasca din cer in Sfanta Sfintelor. Asa s-a hranit ea timp de 12 ani, nu cu hrana paminteasca, ci numai cu hrana cereasca adusa de Arhanghelul Gavriil.
Pe acest dumnezeiesc arhanghel, Zaharia proorocul de multe ori il vedea si se minuna foarte, cum un inger din cer vine s-o hraneasca pe aceasta copila, sa-i aduca o data pe zi impartasire ingereasca si cugeta intru sine: "Oare ce are sa fie aceasta Fecioara aleasa de Dumnezeu?" Isi aducea aminte ca Dumnezeu a hranit un popor intreg in pustie cu mana; isi aducea aminte ca Dumnezeu a hranit pe Ilie proorocul, dar a trimis corbii sa-i aduca de doua ori pe zi hrana. Isi aducea aminte Zaharia ca Dumnezeu a hranit pe Daniil in groapa cu lei, dar n-a venit nici un inger, ci a rapit ingerul pe Proorocul Avacum din Ierusalim cu piine si zeama, cum spune Scriptura, si l-au dus sa hraneasca pe Daniil in groapa leilor, cand acesta striga: "Adu-Ti aminte de mine, Dumnezeule, ca am flamanzit!" Dar de aceasta fecioara nu se dumirea, ca nu venea sa-i aduca paine paminteasca, nici carne ca lui Ilie, ci ii aducea hrana ingereasca.
Asa a fost petrecerea Preasfintei Fecioare Maria in Sfanta Sfintelor. Era ca un heruvim plin de intelepciune. Era ca un serafim pentru ca ardea cu dragoste necontenita pentru Dumnezeu, ziditorul ei, care a zamislit-o in pantecele sterp al mamei sale. Inima ei era in cer, iar trupul ei curat era in Sfanta Sfintelor, ca un inger cuvantator si dumnezeiesc careia ii slujea cel mai mare peste arhangheli, Arhanghelul Gavriil. Fecioara Maria petrecea neincetat in rugaciunea inimii si Il odihnea pe Dumnezeu in gandirea ei cu lacrimi si extaz. Pentru aceasta arhanghelul o slujea, o hranea si o pazea pentru ca era biserica a Dumnezeului celui viu si se pregatea sa fie salas al Mantuitorului lumii, pe Care nu-L incape cerul si pamantul.
Intrarea Maicii Domnului in Biserica - Evanghelia cu Marta si Maria
V-ati pus intrebarea pentru ce s-a citit astazi evanghelia cu Marta si Maria si pentru ce la toate praznicile Maicii Domnului nu se citeste altceva? Iata de ce dumnezeiestii Parinti care au alcatuit sinaxarul, fiind plini de Duhul lui Dumnezeu, au randuit toate evangheliile si apostolii de peste an si toate cantarile bisericesti dupa lucrarea si insemnatatea fiecarui praznic, in asa fel, ca sa se dezvaluie prin toate taina acelui praznic, lucrarea acelui sfant, viata acelui mucenic sau cuvios. Prin evanghelia de astazi se arata ca Maica Domnului, Maria cea Preasfinta si Preacurata, si-a ales partea cea buna (Luca 10, 42).
Si care este partea cea buna in viata crestinului? Pe toata fapta buna trebuie s-o insotim cu rugaciunea, dupa cum ne invata si marele Apostol Pavel in epistola catre Tesaloniceni, unde zice: Neincetat va rugati! (I Tesaloniceni 5, 17). Dar si Mantuitorul zice in Sfanta Evanghelie: Luati aminte, privegheati si va rugati (Marcu 13, 33). Si Sfantul Apostol Petru zice: Fiti treji, privegheati, ca potrivnicul vostru, diavolul, umbla racnind ca un leu, cautind pe cine sa inghita (I Petru 5, 8) Si Sfantul prooroc David de asemenea ne spune: Bine voi cuvanta pe Domnul in toata vremea, pururea lauda lui in gura mea (Psalm 33, 1).
Iata pentru ce s-a citit Evanghelia aceasta. Ca sa ne invete pe toti ca Maica Domnului si-a ales partea cea buna, partea Mariei, cum spune Mantuitorul catre Marta: Marto, Marto te ingrijesti si spre multe te silesti, dar un lucru trebuie: caci Maria (care statea la picioarele lui Hristos) partea cea buna si-a ales, care nu se va lua de la ea! (Luca 10, 41-42).
Fratilor, daca am alege partea Mariei in viata noastra, daca am sta la picioarele Domnului ca Fecioara in Sfanta Sfintelor, daca am petrece in rugaciune si in gandire de Dumnezeu ca dansa, nu ne-ar hrani pe noi oamenii, ci ingerii din cer; dar noi ne punem nadejdea mai mult in miinile si in priceperea noastra. Dar iata ce spune proorocul Ieremia: Blestemat este omul care se increde in om si isi face sprijin din trup omenesc (Ieremia 17, 5). In alt loc zice: Nebun este acela care saruta mainile sale si zice ca acestea m-au hranit pe mine. Te-au hranit mainile tale? Dar daca Dumnezeu iti dadea o boala, ai fi putut face ceva cu mainile si cu priceperea ta? La fel si psalmistul zice: Arunca spre Domnul grija ta si El te va hrani (Psalm 54, 25). Sa nadajduim mai intai in Dumnezeu si apoi sa lucram cu cinste, cu dragoste si cu dreptate, ca zice iarasi Scriptura: Cel ce nu vrea sa lucreze, acela sa nu manance (II Tesaloniceni 3, 10). Deci lucrul nostru trebuie sa fie insotit de rugaciune, sa fie inceput si terminat cu rugaciune si cu gandul la Dumnezeu si atunci toate vor fi cu spor.
Iubiti credinciosi,
Astazi Fecioara Maria a fost adusa la Ierusalim, in biserica Domnului sa se roage, sa vorbeasca cu Dumnezeu si cu ingerii, sa se indumnezeiasca, sa se faca biserica vie a Duhului Sfant, sa se pregateasca pentru a naste pe pamint pe Iisus Hristos, Mantuitorul lumii.
Maica Domnului s-a nascut prin rugaciune, a petrecut 12 ani la templu numai in post, in rugaciune si in neintinata feciorie. Ea si acum se roaga neincetat in bisericile noastre, impreuna cu toti sfintii, pentru noi, pentru mamele si copiii nostri, pentru toti cei ce cred in Dumnezeu si iubesc poruncile Lui. Maica Domnului sta in genunchi inaintea Preasfintei Treimi si se roaga impreuna cu ingerii si cu Apostolii pentru pacea lumii, pentru iertarea pacatelor si mantuirea tuturor oamenilor.
Sa ne rugam si noi, fratilor, lui Dumnezeu impreuna cu Maica Domnului si cu toti sfintii. Sa venim cat mai regulat la Sfanta Biserica, mai ales in Duminici si sarbatori. Sa ascultam cu evlavie sfintele slujbe, sa ducem viata curata pe pamant, sa ne iubim unii pe altii si sa iertam, ca sa fim iertati.
Maica Domnului ne invata cum sa ne rugam, cu cata evlavie trebuie sa mergem la biserica si in ce chip sa traim pe pamant ca sa dobindim imparatia cerurilor. Sa laudam deci pe Nascatoarea de Dumnezeu si sa rostim cu credinta aceasta scurta rugaciune: "Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, pentru rugaciunile Preacuratei Maicii Tale, mantuieste-ne pe noi!" Amin.
Iata in cel fel a fost Intrarea Maicii Domnului in Biserica
Implinindu-se trei ani de la nasterea Maicii Domnului, dumnezeiestii parinti Ioachim si Ana si-au adus aminte de fagaduinta pe care au facut-o lui Dumnezeu mai inainte de a se naste fiica lor, Fecioara Maria. Caci ei, fiind oameni sterpi si neroditori, numai prin rugaciuni, post si milostenie au dobindit pe aceasta dumnezeiasca prunca, Maria. "Doamne, de ne vei da noua un prunc, ziceau ei, noi il vom inchina Bisericii Tale pentru toata viata, numai sa nu ne lasi sterpi si neroditori, spre ocara lumii".
Deci, aducandu-si aminte de aceasta fagaduinta pe care au facut-o pe cand Fecioara Maria avea trei ani, Sfintii Parinti Ioachim si Ana s-au hotarat sa o dea Bisericii, dupa fagaduinta de mai inainte. Si gandind acestea, au adunat in Nazaret - orasul in care traiau - rudeniile lor de neam imparatesc si arhieresc, ca Sfantul Ioachim era din neamul lui David, iar Sfanta Ana era din neamul lui Aaron.
Dupa ce s-au sfatuit cu rudeniile lor, Sfintii Parinti Ioachim si Ana au adunat multe copile nevinovate si curate, de o varsta cu dansa si mai mari din Nazaret, ca sa petreaca pe aceasta copila sfanta pana la Ierusalim cu faclii aprinse in maini, cu cantari si cu psalmi. Si au pornit din Nazaret spre templul din Ierusalim cale de peste 150 km, mergand trei zile in sir. Si era o minune mare si prealaudata acea dumnezeiasca adunare alcatuita din rudele Preasfintei Fecioare Maria. Pe cale cantau mai cu seama psalmii lui David si cele ce se potriveau cu aceasta mare taina si ducere a Maicii Domnului in Sfanta Sfintelor, zicand asa: Asculta fiica si vezi si pleaca urechea ta si uita poporul tau si casa parintelui tau. (Psalm 44, 12). Adica, uita pe tatal tau si pe mama ta, ca a poftit Imparatul - adica Dumnezeu - frumusetea ta, cum zice psalmul 44, si te cheama in Sfanta Sfintelor.
Si mergand ele pe drum, toata lumea se minuna si se intreba: "Unde merge aceasta adunare?" Ca era o adunare de oameni cinstiti, impreuna cu dumnezeiestii parinti Ioachim si Ana si atat de stralucitoare, ca o adunare de stele pe cer, iar in mijloc stralucea ca o luna Preasfinta si Preacurata Fecioara Maria, prunca cea de trei ani, care mergea in Sfanta Sfintelor. Si sa nu credeti ca mergeau numai ele, caci in chip nevazut mergeau si ingerii lui Dumnezeu, care, la fel, cantau si petreceau pe Preasfinta Fecioara Maria. Caci si chivotul Legii Vechi, cum zice Sfinta Scriptura, l-au dus cu psalmi si cu cantari frumoase, iar inaintea chivotului Legii mergea, cantand si dantuind, imparatul David (II Regi, 6, 5-17). Caci el era si prooroc si vedea ca acest chivot, care poarta in sine mana, este preinchipuirea Preasfintei Maicii lui Dumnezeu, care va purta in sine mana cea dumnezeiasca, pe purtatorul de mana, pe Iisus Hristos.
Dar daca inaintea chivotului, care era inchipuirea Maicii Domnului, dantuia David si era insotit de tot Israelul, apoi inaintea acestui chivot viu si insufletit, care era dumnezeiasca prunca Maria, nu mergea imparatul cel de pe pamant, nu mergeau oamenii din tot Israelul, ci nevazut mergeau milioane de ingeri si mergea Insusi Imparatul cerului si al pamantului, Iisus Hristos. La aducerea Preasfintei Maicii Domnului in templu, ingerii laudau si cantau de bucurie, pentru ca se aducea lui Dumnezeu aceasta biserica vie si insufletita. Se aducea in Sfanta Sfintelor aceasta biserica dumnezeiasca purtata de Duhul lui Dumnezeu, dupa cum auziti ca se canta in Biserica, la condacul praznicului: "Preacurata biserica a Mantuitorului, camara cea de mult pret si Fecioara, sfintita vistierie a slavei lui Dumnezeu, astazi se aduce in casa Domnului. Acesta este cortul cel ceresc". Asa o aduceau ingerii si o laudau, caci nu era o copila de rand, ci era biserica insufletita a Duhului Sfint, caci cu dansa calatorea harul Duhului Sfant, fiind umbrita si plina de puterea Lui.
Cand au ajuns la Ierusalim, dupa o cale de trei zile, s-a facut si acolo o minune preaslavita. Biserica cea zidita de Solomon si restaurata de Zorobabel, dupa ce a fost pustiita pe timpul robiei babiloniene, era o biserica foarte frumoasa, caci se minuna oarecand Petru de zidurile ei. La intrare, biserica avea cincisprezece trepte, dupa numarul celor 15 psalmi, pe care preotii si levitii ii cantau cind intrau la slujba. La fiecare treapta ce urca in biserica se canta cite un psalm din psalmii treptelor, dupa cum ii vedem pana astazi in Psaltire. Cand a ajuns Fecioara Maria la aceste 15 trepte, dumnezeiestii parinti Ioachim si Ana voiau sa o duca de mana, ca pe o copila ce nu poate pasi pe trepte. Dar, fiind intarita de harul Duhului Sfant, ea s-a desprins din mainile parintilor si de ceata fecioarelor care o conduceau cu faclii aprinse si cu cantari, si a inceput sa urce ca o porumbita nevinovata peste toate treptele, ca o pasare a raiului, si a ajuns la treapta de sus unde erau preotii imbracati in vesminte de aur impreuna cu proorocul Zaharia.
Urcandu-se Fecioara, s-au mirat preotii si tot poporul cum o copila de trei ani a putut sa urce treptele asa de usor ca si cum ar fi zburat. Apoi luand-o in brate marele prooroc Zaharia, care era si arhiereu si caruia i se descoperise de la Dumnezeu cine este aceasta dumnezeiasca prunca, a dus-o in biserica si, dupa ce a inchinat-o, a facut un lucru cu totul neobisnuit si cu totul neingaduit de Legea Veche. A adus-o pe Fecioara Maria, nu in sfanta unde intrau preotii, ci dupa a doua catapeteasma, in Sfanta Sfintelor, unde erau: chivotul legii, cel ferecat peste tot cu aur si heruvimii care umbreau altarul si masa si toiagul lui Aaron care infrunzise si sarpele cel de arama si celelalte lucruri sfinte ale lor.
Si s-au adunat toti preotii si nu numai ei, ci si ingerii si cu totii s-au minunat, cum se poate sa intre o copila in Sfanta Sfintelor si cum a indraznit Zaharia sa aduca pe cineva in Sfanta Sfintelor unde preotii nu aveau voie sa intre si nici arhiereul nu putea sa intre decat o data pe an, dar si atunci nu fara jertfa de animale si stropind altarul si jertfelnicul cu singe pentru curatirea lui si a poporului.
Deci, acolo unde arhiereul nu indraznea sa intre decat o data pe an, acolo a dus-o pe Sfanta Fecioara, cum s-a cantat astazi la axionul praznicului, care zice ca "ingerii, vazand intrarea Preacuratei Fecioare Maria, foarte s-au spaimantat, cum o fecioara, o copila, a intrat in Sfanta Sfintelor.!" Dar dumnezeiescul prooroc Zaharia, stia cine este aceasta copila. Preotii Legii Vechi insa nu stiau ca aceasta copila va fi maica Arhiereului Celui Mare, care "va strabate cerurile", cum zice Sfantul Apostol Pavel, si va impaca lumea cu Dumnezeu Tatal, si se va jertfi pe Sine, aducandu-Se jertfa o data pentru totdeauna, pentru mantuirea neamului omenesc (Evrei 4, 14; 9, 12-14).
Zaharia stia, ca prooroc, ca aceasta copila este mai sfanta decat Sfanta Sfintelor, pentru ca ea va purta in sine, pe Acela Care sta in Sfanta Sfintelor, cea nefacuta de mana, in ceruri, pe Arhiereul bunatatilor celor viitoare, cum zice Sfantul Apostol Pavel. De aceea au adus-o in Sfanta Sfintelor. Iar dupa ce s-a inchinat jertfelnicului celui de aur si la sicriul legii Domnului, au luat-o si au dus-o in casa fecioarelor si a locuit acolo impreuna cu ele 12 ani. Numai rugaciunea o facea in Sfanta Sfintelor.
Dar cum a trait Fecioara Maria la templu 12 ani? Templul lui Solomon, care fusese refacut de Zorobabel, avea in jurul lui 90 de camere, cum arata vechiul istoric iudeu Iosif Flavius. Treizeci de camere, in partea de jos, erau destinate vaduvelor care isi duceau vaduvia in curatenie, in post si rugaciune si erau pururea in templu. Asa era Ana, fiica lui Samuil din neamul lui Aser si alte multe vaduve care petreceau si se hraneau din venitul templului si slujeau la curatenie si la toate trebuintele lui. Deasupra acestor camere erau alte treizeci de camere in care locuiau nazoreii, un fel de calugari ai Legii Vechi, care traiau necasatoriti, asemenea calugarilor de astazi. Deasupra acestor camere, la etajul al doilea, erau alte treizeci de camere unde petreceau fecioarele templului.
Toti credinciosii care voiau sa pastreze fetele lor curate pana la maritat, le aduceau la templul lui Solomon si le dadeau sub ingrijirea preotilor si arhiereilor, sa petreaca in rugaciuni si cantari, cosind vesminte si broderii si spaland si curatind templul. Intr-una din aceste camere destinate fecioarelor a adus Proorocul Zaharia pe Preacurata Fecioara Maria si a dat-o in mina fecioarelor celor mai in varsta. Fiind foarte luminata de Duhul Sfint aici a invatat Fecioara Maria toata Scriptura, precum si lucrul de mana, asa cum invata si Sfantul Ghermano. Si se mirau fecioarele celelalte de istetimea si de curatia mintii ei, caci a deprins indata toata dumnezeiasca Scriptura si tot lucrul mainilor, cel mai gingas si mai curat pentru folosul templului. Si era iubita de toti pentru intelepciunea ei.
Despre nevointa ei ingereasca in templu ne spun sfintii Teofilact, Ghermano, Teodorit si alti parinti bisericesti, ca Fecioara Maria priveghea de seara pana dimineata in Sfanta Sfintelor, cugetand adanc si rugandu-se lui Dumnezeu, in rapire si in extazul mintii. Acolo se ruga pentru mantuirea intregului neam omenesc. In zorii zilei adormea putin, apoi iar se scula la rugaciune. Si era pururea in genunchi de la ceasul al treileapana la al noualea, cand se ducea la locasul fecioarelor si incepea lucrul mainilor. Insa, cum spun Sfintii Parinti, pururea era in rugaciune si cugetare la legea lui Dumnezeu ziua si noaptea. Seara la ora sase venea Arhanghelul Gavriil si-i aducea Fecioarei Maria hrana ingereasca din cer in Sfanta Sfintelor. Asa s-a hranit ea timp de 12 ani, nu cu hrana paminteasca, ci numai cu hrana cereasca adusa de Arhanghelul Gavriil.
Pe acest dumnezeiesc arhanghel, Zaharia proorocul de multe ori il vedea si se minuna foarte, cum un inger din cer vine s-o hraneasca pe aceasta copila, sa-i aduca o data pe zi impartasire ingereasca si cugeta intru sine: "Oare ce are sa fie aceasta Fecioara aleasa de Dumnezeu?" Isi aducea aminte ca Dumnezeu a hranit un popor intreg in pustie cu mana; isi aducea aminte ca Dumnezeu a hranit pe Ilie proorocul, dar a trimis corbii sa-i aduca de doua ori pe zi hrana. Isi aducea aminte Zaharia ca Dumnezeu a hranit pe Daniil in groapa cu lei, dar n-a venit nici un inger, ci a rapit ingerul pe Proorocul Avacum din Ierusalim cu piine si zeama, cum spune Scriptura, si l-au dus sa hraneasca pe Daniil in groapa leilor, cand acesta striga: "Adu-Ti aminte de mine, Dumnezeule, ca am flamanzit!" Dar de aceasta fecioara nu se dumirea, ca nu venea sa-i aduca paine paminteasca, nici carne ca lui Ilie, ci ii aducea hrana ingereasca.
Asa a fost petrecerea Preasfintei Fecioare Maria in Sfanta Sfintelor. Era ca un heruvim plin de intelepciune. Era ca un serafim pentru ca ardea cu dragoste necontenita pentru Dumnezeu, ziditorul ei, care a zamislit-o in pantecele sterp al mamei sale. Inima ei era in cer, iar trupul ei curat era in Sfanta Sfintelor, ca un inger cuvantator si dumnezeiesc careia ii slujea cel mai mare peste arhangheli, Arhanghelul Gavriil. Fecioara Maria petrecea neincetat in rugaciunea inimii si Il odihnea pe Dumnezeu in gandirea ei cu lacrimi si extaz. Pentru aceasta arhanghelul o slujea, o hranea si o pazea pentru ca era biserica a Dumnezeului celui viu si se pregatea sa fie salas al Mantuitorului lumii, pe Care nu-L incape cerul si pamantul.
Intrarea Maicii Domnului in Biserica - Evanghelia cu Marta si Maria
V-ati pus intrebarea pentru ce s-a citit astazi evanghelia cu Marta si Maria si pentru ce la toate praznicile Maicii Domnului nu se citeste altceva? Iata de ce dumnezeiestii Parinti care au alcatuit sinaxarul, fiind plini de Duhul lui Dumnezeu, au randuit toate evangheliile si apostolii de peste an si toate cantarile bisericesti dupa lucrarea si insemnatatea fiecarui praznic, in asa fel, ca sa se dezvaluie prin toate taina acelui praznic, lucrarea acelui sfant, viata acelui mucenic sau cuvios. Prin evanghelia de astazi se arata ca Maica Domnului, Maria cea Preasfinta si Preacurata, si-a ales partea cea buna (Luca 10, 42).
Si care este partea cea buna in viata crestinului? Pe toata fapta buna trebuie s-o insotim cu rugaciunea, dupa cum ne invata si marele Apostol Pavel in epistola catre Tesaloniceni, unde zice: Neincetat va rugati! (I Tesaloniceni 5, 17). Dar si Mantuitorul zice in Sfanta Evanghelie: Luati aminte, privegheati si va rugati (Marcu 13, 33). Si Sfantul Apostol Petru zice: Fiti treji, privegheati, ca potrivnicul vostru, diavolul, umbla racnind ca un leu, cautind pe cine sa inghita (I Petru 5, 8) Si Sfantul prooroc David de asemenea ne spune: Bine voi cuvanta pe Domnul in toata vremea, pururea lauda lui in gura mea (Psalm 33, 1).
Iata pentru ce s-a citit Evanghelia aceasta. Ca sa ne invete pe toti ca Maica Domnului si-a ales partea cea buna, partea Mariei, cum spune Mantuitorul catre Marta: Marto, Marto te ingrijesti si spre multe te silesti, dar un lucru trebuie: caci Maria (care statea la picioarele lui Hristos) partea cea buna si-a ales, care nu se va lua de la ea! (Luca 10, 41-42).
Fratilor, daca am alege partea Mariei in viata noastra, daca am sta la picioarele Domnului ca Fecioara in Sfanta Sfintelor, daca am petrece in rugaciune si in gandire de Dumnezeu ca dansa, nu ne-ar hrani pe noi oamenii, ci ingerii din cer; dar noi ne punem nadejdea mai mult in miinile si in priceperea noastra. Dar iata ce spune proorocul Ieremia: Blestemat este omul care se increde in om si isi face sprijin din trup omenesc (Ieremia 17, 5). In alt loc zice: Nebun este acela care saruta mainile sale si zice ca acestea m-au hranit pe mine. Te-au hranit mainile tale? Dar daca Dumnezeu iti dadea o boala, ai fi putut face ceva cu mainile si cu priceperea ta? La fel si psalmistul zice: Arunca spre Domnul grija ta si El te va hrani (Psalm 54, 25). Sa nadajduim mai intai in Dumnezeu si apoi sa lucram cu cinste, cu dragoste si cu dreptate, ca zice iarasi Scriptura: Cel ce nu vrea sa lucreze, acela sa nu manance (II Tesaloniceni 3, 10). Deci lucrul nostru trebuie sa fie insotit de rugaciune, sa fie inceput si terminat cu rugaciune si cu gandul la Dumnezeu si atunci toate vor fi cu spor.
Iubiti credinciosi,
Astazi Fecioara Maria a fost adusa la Ierusalim, in biserica Domnului sa se roage, sa vorbeasca cu Dumnezeu si cu ingerii, sa se indumnezeiasca, sa se faca biserica vie a Duhului Sfant, sa se pregateasca pentru a naste pe pamint pe Iisus Hristos, Mantuitorul lumii.
Maica Domnului s-a nascut prin rugaciune, a petrecut 12 ani la templu numai in post, in rugaciune si in neintinata feciorie. Ea si acum se roaga neincetat in bisericile noastre, impreuna cu toti sfintii, pentru noi, pentru mamele si copiii nostri, pentru toti cei ce cred in Dumnezeu si iubesc poruncile Lui. Maica Domnului sta in genunchi inaintea Preasfintei Treimi si se roaga impreuna cu ingerii si cu Apostolii pentru pacea lumii, pentru iertarea pacatelor si mantuirea tuturor oamenilor.
Sa ne rugam si noi, fratilor, lui Dumnezeu impreuna cu Maica Domnului si cu toti sfintii. Sa venim cat mai regulat la Sfanta Biserica, mai ales in Duminici si sarbatori. Sa ascultam cu evlavie sfintele slujbe, sa ducem viata curata pe pamant, sa ne iubim unii pe altii si sa iertam, ca sa fim iertati.
Maica Domnului ne invata cum sa ne rugam, cu cata evlavie trebuie sa mergem la biserica si in ce chip sa traim pe pamant ca sa dobindim imparatia cerurilor. Sa laudam deci pe Nascatoarea de Dumnezeu si sa rostim cu credinta aceasta scurta rugaciune: "Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, pentru rugaciunile Preacuratei Maicii Tale, mantuieste-ne pe noi!" Amin.
ARTĂ CULINARĂ – REȚETE
DE POST PENTRU DEZLEGARE LA PEȘTE 21 Noiembrie
A. GUSTĂRI
File de peşte cu crustă
4 fileuri de peste
3 linguri pesmet graham
1 lingura ulei de masline
coaja rasa de la o portocala
2 linguri patrunjel proaspat tocat
sare si piper dupa gust
3 linguri pesmet graham
1 lingura ulei de masline
coaja rasa de la o portocala
2 linguri patrunjel proaspat tocat
sare si piper dupa gust
Se spala fileurile de peste, se
zvanta si se aseaza intr-un vas termorezistent;
Se amesteca intr-un castronel pesmetul, uleiul, coaja de portocale, sarea si piperul, se toarna peste fileurile de peste;
Se coc la cuptor cca 20 minute, sa se rumeneasca frumos, se presara patrunjelul dupa ce se scot din cuptor.
Se amesteca intr-un castronel pesmetul, uleiul, coaja de portocale, sarea si piperul, se toarna peste fileurile de peste;
Se coc la cuptor cca 20 minute, sa se rumeneasca frumos, se presara patrunjelul dupa ce se scot din cuptor.
Se servesc cu cartofi la cuptor
si mujdei de usturoi
B. SALATE
Salată cu măsline
Ingrediente:
100 g măsline, 1 ceapă, 1 ardei roşu, 1 ardei verde, 2 roşii, 1 salată verde,
ulei, oţet, zahăr, usturoi verde, sare, piper.
Mod de preparare:
Ceapa se taie cubuleţe foarte fine, la fel ardeii şi
roşia. Salata verde se taie nu prea mărunt. Într-un vas se amestecă legumele cu
măslinele, se adaugă ulei, oţet, sare, piper, zahăr şi se lasă la frigider
10-15 minute. Se serveşte pre sărată cu usturoi verde tocat.
C. SOSURI
Sos pentru peşte pescăresc
Se pune intr-o cratita ceapa taiata marunt, se toarna apa si se
lasa sa fiarba la foc mic 10-15 minute, apoi se adauga uleiul, zaharul,
usturoiul bine strivit, cimbrul si bulionul.
D. BORŞURI
Ciorbă românească de peşte
- peste mic de balta (orice) 3 kg,
- peste mare (capete si cozi de somn sau somon, stiuca, crap etc.)
-telina
-gulie
-morcov
-ceapa
-praz
-pastranac
-patrunjel
-frunze
leustean
-frunze patrunjel
-bors
-sare
-piper
-vegeta
- peste mare (capete si cozi de somn sau somon, stiuca, crap etc.)
-telina
-gulie
-morcov
-ceapa
-praz
-pastranac
-patrunjel
-
-frunze patrunjel
-bors
-sare
-piper
-vegeta
Se fierbe pestele mic in apa
fara sare pana se face zdrente, dupa care se strecoara si se arunca pestele
pastrandu-se zeama. Se taie zarzavatul cubulete si se pune la fiert in zeama
strecurata de peste pana fierbe. Se adauga borsul (1/3 din cantitatea de zeama
de peste) si se dau cateva clocote. Se regleaza cu condimente dupa gust. Se
introduce pestele mare si se lasa la fiert max 7 min sa se pastreze bucatile
intregi. Se adauga frunzele de leustean si de patrunjel si se mai da un clocot.
Se serveste calda cu ardei iute
(dupa preferinte).
E. MÂNCĂRURI
Peşte pescăresc
750 g. crap, 3 linguri ulei, 2 cepe, 4-5 catei usturoi, 1/4
lingurita cimbru pisat, 2-3 linguri bulion, 1 ½ pahar apa, un virf cutit zahar,
sare
Pestele proaspat sau dezghetat
se taie in bucati nu prea mari, se sareaza si se lasa sa stea intr-un vas acoperit
pina se prepara urmatorul sos: se pune intr-o cratita ceapa taiata marunt, se
toarna apa si se lasa sa fiarba la foc mic 10-15 minute, apoi se adauga uleiul,
zaharul, usturoiul bine strivit, cimbrul si bulionul. Dupa ce da un
clocot-doua, se pun bucatile de peste, se potriveste de sare si se lasa sa
fiarba acoperit, la foc foarte mic sau in cuptor pina cind scade bine sosul.
F. DULCIURI
Cozonac nedospit
• 4 ceşti apă;
• 1 pachet margarină;
• 1 ceaşcă zahăr;
• 40 g drojdie de bere;
• 1 lingură coajă de lămâie sau portocală rasă;
• 1 vanilie;
• 1 linguriţă scorţişoară;
• 1 linguriţă sare;
• Făină cât cuprinde
Umplutura:
• 400 g gem;
• 1 ceaşcă nuci tăiate mărunt, sau stafide;
• 2 linguri cacao;
• 2 linguriţe esenţă de rom
Se face din ingredientele de mai sus un aluat de consistenţă potrivită, având grijă ca drojdia să fie dizolvată separat în apă călduţă.
Se împarte în 4 părţi aluatul şi se întind, pe rând, foi de 1 cm grosime.
Se întinde pe toată suprafaţa foii gem amestecat cu cacao şi rom, iar deasupra se presară nuci sau stafide.
Se rulează foaia şi se aşază cei 4 cozonaci într-o formă suficient de mare, bine unsă.
Se ung cu pensula pe deasupra cu apă dulce şi se presară zahăr tos sau susan.
Se pun direct la cuptor la foc potrivit, 50 minute.
Se consumă cald.
• 1 pachet margarină;
• 1 ceaşcă zahăr;
• 40 g drojdie de bere;
• 1 lingură coajă de lămâie sau portocală rasă;
• 1 vanilie;
• 1 linguriţă scorţişoară;
• 1 linguriţă sare;
• Făină cât cuprinde
Umplutura:
• 400 g gem;
• 1 ceaşcă nuci tăiate mărunt, sau stafide;
• 2 linguri cacao;
• 2 linguriţe esenţă de rom
Se face din ingredientele de mai sus un aluat de consistenţă potrivită, având grijă ca drojdia să fie dizolvată separat în apă călduţă.
Se împarte în 4 părţi aluatul şi se întind, pe rând, foi de 1 cm grosime.
Se întinde pe toată suprafaţa foii gem amestecat cu cacao şi rom, iar deasupra se presară nuci sau stafide.
Se rulează foaia şi se aşază cei 4 cozonaci într-o formă suficient de mare, bine unsă.
Se ung cu pensula pe deasupra cu apă dulce şi se presară zahăr tos sau susan.
Se pun direct la cuptor la foc potrivit, 50 minute.
Se consumă cald.
ISTORIE PE ZILE 21
Noiembrie
Evenimente
·
164 I.Hr.: Iuda Macabeul, fiul lui Matatia, reconstruieste Templul din Ierusalim, dupa ce in
jurul anului 162 î.Hr, se creează în urma unei revolte împotriva Seleucizilor,
un stat iudeu independent, Regatul
Hasmonean.
·
63 î.Hr.: Romanii, conduși de Pompei,
distrug statul iudeu Hasmonean și pun la conducerea iudeilor pe Irodieni,
care erau vasali ai Romei.
·
235: Anterus ii succede papei
Pontian, devenind al nouăsprezecelea papă. S-a nascut in
Calabria si se pare ca a fost de origine greacă. În timpul
persecutiilor anticrestine ordonate de împăratului Maximinus Thrax, el
este martirizat in anul 236.
·
1272: După moartea
lui Henric III al Angliei, fiul său Prințul Eduard devine rege al Angliei. Henric al
III-lea (1 octombrie 1207 – 16 noiembrie 1272) a fost fiul și succesorul lui Ioan
al Angliei ca rege al Angliei pentru 56 de ani din 1216 până la moarte sa.
Eduard I al Angliei (17 iunie 1239 – 7 iulie 1307) a domnit între anii
1272 și 1307, suindu-se pe tronul Angliei pe 21 noiembrie 1272 după moartea
tatălui său, regele Henric al III-lea. Supranumit „Picioare lungi”, datorită
staturii sale neobișnuit de înalte.
·
1615: Alexandru Movilă, al doilea fiu al lui Ieremia Movila, il
înfrînge pe Ştefan Tomşa în lupta de la Tătăreni şi devine domn al
Principatului Moldova. A fost domnit între 22 noiembrie
1615 – 2 august 1616. A fost ridicat pe tron cu ajutor
polonez, cu sprijinul nobililor polonezi Mihai Wisniowiecki şi
Samuel Koreki, de mama sa Elisabeta (Elisaveta), care făcuse același lucru și
pentru celălalt fiu, Constantin Movilă. Domnul Ștefan al IX-lea Tomșa a fugit în Muntenia, de unde s-a
intors cu ajutor de la domnul Radu Mihnea. Nu reușește să-și recâștige tronul,
dar arde orașul Iași. Stricându-se
relațiile dintre turci și polonezi, turcii și tătarii hotărăsc să-l aducă domnitor
pe Radu Mihnea. După înfrângerea suferită la Drăcșani în 3 august 1616, turcii
îi prind pe Alexandru împreună cu mama sa Elisabeta și cu fratele său Bogdan,
și-i duc la Constantinopol. Aici,
deși Elisabeta era o creștină foarte credincioasă, este silită ca împreună cu
fiii ei să treacă la mahomedanism, ca să-și salveze atât viața cât și copiii.
Este dusă apoi în haremul unui agă, unde moare după anul 1620. Înainte de a pleca din țară, ea și-a tăiat
părul și l-a trimis la Mănăstirea Sucevița, refăcută de soțul ei și care a fost
pus într-o sferă de argint sub policandru.
·
1740: Începe construirea
monumentului Sfânta Treime de la Timișoara; monumentul a fost ridicat în amintirea
epidemiei care a devastat întregul Banat în jurul anului 1739 și a ucis 1/6 din
populație.
·
1783: La Paris, Jean-François
Pilâtre de Rozier și François
Laurent d'Arlandes au realizat primul zbor din lume într-un balon cu aer cald; zborul a
durat 25 de minute, pe o distanta de 9 km iar altitudinea maximă atinsă a fost
de 900 de metri. Jean-François Pilâtre de Rozier (n. 30
martie 1754 – d. 15 iunie 1785), profesor francez de fizică și chimie, unul
dintre primii pionieri ai aviației. François Laurent le Vieux d’Arlandes (n.
1742 – d. 1 mai 1809), marchiz și ofițer francez, pionier al zborului cu
balonul cu aer cald.
·
1784: Împaratul Iosif
al II–lea al Austriei ordonă reprimarea Răscoalei conduse de Horea, Cloșca și Crișan.
·
1791: Napoleon Bonaparte a fost promovat de la gradul de colonel la cel de
general, fiind insarcinat sa prea conducerea armatei Frantei.
·
1877: Thomas
Edison a anuntat inventarea fonografului, un aparat care putea inregistra si
reda sunete, cea mai importanta inventie a savantului american. Edison a realizat aparatul in timp ce incerca sa inregistreze
convorbirile telefonice. Experimentele facute in laboratorul sau din Menlo
Park, New Jersey, l-au condus spre o descoperire care a l-a facut celebru. El a reusit nu doar sa inregistreze pe
cilindrul aparatului sau melodia “Mary had a little lamb” (“Mary avea un
milusel”) ci si sa o reproduca. La scurta vreme si-a prezentat in public
inventia, americanii numindu-l “Vrajitorul din Menlo Park”. Edison s-a inspirat
pentru realizarea fonografului din ideile americanului Charles Tainter. Popularitatea aparatului minune a
crescut rapid, din 1906 fiind puse in vinzare, prin compania fondata de Edison,
mai multe inregistrari cu piese din musicaluri. Inventatorul american a
continuat sa perfectioneze fonograful, pina la aparitia radioului acesta fiind
principala sursa de divertisment a oamenilor.
·
1877 - Războiul de Independenţă: reduta otomană
Rahova este cucerită de către trupele române.
·
1880: După decesul unicei sale fiice Maria,
domnitorul Carol I al României semnează la Sigmaringen-Germania actul de
familie prin care prinţul Ferdinand de Hohenzollern-Sigmaringen, nepot de frate
al sau, devine moştenitor al tronului României. Principesa Maria (Itty),
fiica Regelui Carol I și a Elisabetei, s-a stins din viață la vârsta de
aproape patru ani, ca urmare a îmbolnăvirii de scarlatină, în cursul unei
epidemii care a bântuit capitala. Regele Carol I și Regina Elisabeta nu au mai
avut alți urmași.
·
1894: In timpul primului război chino-japonez orasul Port
Arthur din Manciuria este ocupat de japonezi, după care trupele japoneze
masacreaza locuitorii rămasi in oraş.
·
1896: Se formează în România un nou guvern liberal prezidat
de Petre S.Aurelian.
·
1916: Primul Război Mondial: O mină explodează și
scufundă HMHS Britannic în Marea Egee, omorând 30 de oameni.
·
1916: După moartea
împăratului Franz Joseph
I urmează la tronul imperiului austro-ungar strănepotul său de
frate, Karl. Domnia sa va dura
mai puțin de doi ani. Carol I al Austriei sau Carol al IV-lea al
Ungariei (n. 17 august 1887, Castelul Persenbeug, Austria Inferioară – d.
1 aprilie 1922, Funchal), născut Karl Franz Josef Ludwig Hubert Georg Maria –
din dinastia Habsburg-Lorena, ultimul împărat al Austriei (1916 – 1918) și
totodată ultimul rege al Ungariei (sub numele de Carol al IV-lea), ultimul rege
al Boemiei (sub numele de Carol al III-lea).
·
1917: stil vechi (4 decembrie, stil nou) a avut loc
şedinţa de deschidere a Sfatului
Ţării – organ reprezentativ al populaţiei din fosta Basarabie
ţaristă. În timpul acestei prime ședințe a fost ales preşedinte Ion
Inculeț. În decursul existenţei sale, Sfatul Ţării s-a întrunit în două sesiuni
(cu 83 de şedinţe plenare şi două şedinţe particulare). Prima sesiune a fost
pregătită de Biroul de organizare al Sfatului Ţării şi s-a desfăşurat în
perioada 21 noiembrie 1917 – 28 mai 1918, iar cea de-a doua sesiune, a fost
convocată prin Înalt Decret Regal, ţinându-şi lucrările între 25-27 noiembrie
1918. Ion Constantin Inculeț (n. 5 aprilie 1884, Răzeni, Gubernia
Basarabia, Imperiul Rus, astăzi în Republica Moldova; d. 18 noiembrie 1940,
București, România), om politic român, președintele Sfatului Țării al
Republicii Democratice Moldovenești, ministru, membru titular (din 1918) al
Academiei Române.
·
1921: Are loc la Bucuresti (20-21 noiembrie), Congresul I
General al Partidului Ţărănesc,
în timpul căruia s-a aprobat fuziunea cu ţărăniştii din fosta Basarabie
ţaristă, uniune care a fost realizată la 18 iulie 1921, precum şi proiectul de
program de revendicări social-politice şi economice.
·
1921: La Bucureşti, a avut loc un congres al Partidului Naţional Liberal
la care s-au adoptat noul statut şi noul program ale partidului. Programul se
baza, în ceea ce priveşte prevederile economice, pe principiul „prin noi
înşine”, care urmărea consolidarea poziţiilor capitalului industrial şi
financiar autohton.
·
1922: Rebecca Felton este
investită în funcția de prima femeie din SUA senator. Este reprezentanta
statului Georgia și are 87 de ani.
·
1927: In localul Liceului Nr.3 de băieţi din Chişinău, in
Româna interbelică, şi-a ţinut lucrările Congresul Foştilor Deputaţi din Sfatul
Ţării, în cadrul căruia s-a sărbătorit un deceniu de la deschiderea şedinţelor
Sfatului Ţării.
·
1933: Ion Mihalache devine preşedinte al
Partidului Naţional Ţărănesc în urma demisiei lui Al. Vaida–Voievod. A fost arestat în 1947 cu ocazia diversiunii
cunoscute sub denumirea de „Înscenarea de la Tămădău”, punctul de plecare al
unui proces intentat de comunisti împotriva unor personalități marcante ale
PNȚ. La 12 noiembrie 1947, în urma acestui proces, a fost condamnat la temniță
grea pe viață, 10 ani degradare civică, confiscarea averii și 50.000 de lei
cheltuieli de judecată va muri la 6 martie 1963, in inchisoarea
Ramnicu Sarat, ca urmare a regimului inuman la care a fost supus in detentie.
·
1944: Al Doilea
Război Mondial: Armatele române duc lupte grele în nordul Ungariei pentru cucerirea Munților Bukk.
·
1947: Convenția cu privire
la privilegiile și imunitățile instituțiilor specializate, adoptată de Adunarea
Generală a O.N.U.
·
1969: Preşedintele american Richard Nixon şi premierul
japonez Eisaku Sato cad de acord acord în timpul unei intalniri in Washington,
DC, cu privire la revenirea la Japonia a insulei Okinawa începand cu anul 1972.
În conformitate cu termenii acordului, Statele Unite isi menţin dreptul de a a
avea baze militare pe insula, dar acestea trebuie să fie lipsite de arme
nucleare.
·
1974: Organizaţia pentru Eliberarea Palestinei obţine
statutul de observator în cadrul ONU. Organizația pentru Eliberarea
Palestinei (abreviată OEP sau PLO (din engleză: Palestine Liberation
Organization), organizația – cadru politică și paramilitară a arabilor
palestinieni, formată din mișcarea Fatah (cea mai influentă), Frontul Popular
de Eliberare a Palestinei, Frontul Democrat pentru Eliberarea Palestinei și
alte facțiuni palestiniene.
·
1985: Summit la varf la Geneva in care presdintele american
Ronald Reagan si liderul sovietic Mihail Gorbaciov au cazut de acord ca cele
două ţări: - sa accelereze discuţiile în vederea abolirii armelor chimice.
- sa incheie un nou angajament faţă de drepturile omului. Presedintele Reagan a rămas ferm în refuzul său de a opri cercetarile în programul Star Wars (“Razboiul Stelelor”).
- sa incheie un nou angajament faţă de drepturile omului. Presedintele Reagan a rămas ferm în refuzul său de a opri cercetarile în programul Star Wars (“Razboiul Stelelor”).
·
1987: Avea loc inaugurarea oficială a ansamblului feroviar şi rutier de
poduri dunărene din zona Feteşti-Cernavodă (în lungime de 1.600 m, din care 270
m deasupra apei), a tronsonului de autostradă Feteşti-Cernavodă, precum şi a
Canalului Poarta Albă-Midia-Năvodari (în lungime de 26,6 km).
·
1990: A fost adoptată „Carta
de la Paris pentru o nouă Europă”. Documentul includea un set de
principii şi măsuri vizând instaurarea „unei noi ere, de democraţie, pace şi
unitate”, punând astfel capăt „Războiului
rece”. Prin semnarea acestui document era practic
instituţionalizată Conferinţa pentru Securitate şi Cooperare în Europa,
viitoarea OSCE. Documentul a fost semnat şi de România. Organizația pentru
Securitate și Cooperare în Europa (OSCE) este o organizație internațională
pentru securitate. Se concentrează asupra prevenirii conflictelor, administrării
crizelor și reconstrucției post-conflictuale. Este formata din 57 de țări
participante din Europa, Mediterană, Caucaz, Asia Centrală și America de Nord,
acoperind spațiul emisferei nordice „de la Vancouver la Vladivostok”.
·
1990: România a aderat la Mişcarea Francofonă.
·
1991: Parlamentul a decis (cu 414 voturi pentru şi 95 contra), adoptarea
noii Constituţii postcomuniste a României. Dezbaterile pentru elaborarea ei au
început, în Adunarea Constituantă, la 13 februarie 1991. La
data de 8 decembrie 1991 avea loc referendumul naţional în urma căruia
intra în vigoare noua Constituţie. Legea fundamentală a fost revizuită în urma
referendumului naţional din 18-19 octombrie 2003). În data de 8 decembrie se marchează „Ziua
Constituţiei României”, sărbătorită pentru prima dată în anul 1995.
·
1995: Acordul de pace
asupra Bosniei de la Dayton (SUA). Este consfintit astfel Acordul de pace
asupra Bosniei, semnat de către președinții bosniac, Alia Izetbegovici, croat,
Franio Tudjman și sârb, Slobodan Milosevici, semnat la 14 dec. 1995, la Paris. Sfârșitul războiului
civil din Bosnia.
·
1996: Ion Pacepa, fost sef al serviciilor romane de informatii, a afirmat ca
fostul ministru francez al Apararii, Charles Hernu, nu a facut niciodata
spionaj in favoarea Romaniei.
·
2002: NATO invită Bulgaria, Estonia, Letonia, Lituania, România, Slovacia și Slovenia să devină membre. Organizația Tratatului Atlanticului de Nord (abreviat NATO în
engleză și OTAN în franceză și spaniolă) alianță politico-militară stabilită în
1949, prin Tratatul Atlanticului de Nord semnat la Washington la 4 aprilie
1949. Actualmente cuprinde 28 state din Europa și America de Nord. Alianța s-a
format din state independente, interesate în menținerea păcii și apărarea
propriei independențe prin solidaritate politică și printr-o forță militară
defensivă corespunzătoare, capabilă să descurajeze și, dacă ar fi necesar, să
raspundă tuturor formelor probabile de agresiune îndreptată împotriva ei sau a
statelor membre. Inițial, aceste state au fost: Belgia, Canada, Danemarca,
Franța, Islanda, Italia, Luxemburg, Marea Britanie, Norvegia, Portugalia,
Olanda și SUA. La 18 februarie 1952, au aderat la tratat Grecia și Turcia, iar
la 6 mai 1955, RFG a devenit membră NATO. La constituirea ei, ideea de bază a
alianței, menținută timp de peste 50 de ani, era aceea a realizării unei
apărări comune, credibile și eficiente. În acest sens, în articolul 5 al
Tratatului se specifică: „Părțile convin ca un atac armat împotriva uneia sau a
mai multora dintre ele în Europa sau în America de Nord va fi considerat ca un
atac impotriva tuturor și în consecință, dacă se va produce un asemenea atac
armat, fiecare dintre ele, exercitând dreptul sau individual sau colectiv la
autoapărare, recunoscut de articolul 51 al Cartei Națiunilor Unite, va da
asistență Părții sau Părților atacate, prin luarea în consecință, individual și
concertat cu celelalte părți, a acelor măsuri ce vor fi considerate necesare,
inclusiv folosirea forței armate, pentru a restaura și a menține securitatea
zonei Nord-Atlantice.”
Această frază s-a referit la început la cazul în care URSS ar fi lansat un atac împotriva aliațiilor europeni ai Statelor Unite, în urma căruia SUA ar fi trebuit să trateze Uniunea Sovietică ca și cum ar fi fost atacată ea însăși. Totuși temuta invazie sovietică din Europa nu a mai venit. În schimb, fraza a fost folosită pentru prima dată în istoria tratatului la 12 septembrie 2001 drept răspuns la Atentatele din 11 septembrie 2001.
Această frază s-a referit la început la cazul în care URSS ar fi lansat un atac împotriva aliațiilor europeni ai Statelor Unite, în urma căruia SUA ar fi trebuit să trateze Uniunea Sovietică ca și cum ar fi fost atacată ea însăși. Totuși temuta invazie sovietică din Europa nu a mai venit. În schimb, fraza a fost folosită pentru prima dată în istoria tratatului la 12 septembrie 2001 drept răspuns la Atentatele din 11 septembrie 2001.
Nașteri
·
1694: S-a nascut Voltaire (François
Marie Arouet), filosof şi scriitor iluminist francez, creator al curentului
filosofic “voltairianism” care respingea fanatismul, prejudecăţile,
intoleranţa şi a abuzurile de orice fel şi afirma raţiunea umana. Spirit
polemic, atent la realităţile sociale, Voltaire a întruchipat “noul tip al
scriitorului reprezentant al conştiinţei publice şi luptător pentru idealurile
cele mai înalte ale vremii” (T. Vianu) fiind unul dintre ganditorii care
au pregătit ideologic, Revoluţia Franceză; (d.30.05.1778).
·
1840: S-a nascut prinţesa Victoria a Marii
Britanii, fiica reginei Victoria.A fost primul copil al reginei
Victoria și al soțului ei printul Albert. A primit titlul de
Prințesă Regală în 1841. Prin căsătoria cu împăratul german Frederick al
III-lea a devenit împărăteasă a Prusiei. După moartea soțului sau, era numită
in popor „Împărăteasa Friedrich” (în germană Kaiserin Friedrich). A decedat in
ziua de 5 august 1901.
·
1853: S-a născut zoologul Alexandru M. Vitzu, fondator al şcolii române
de fiziologie experimentală. A desfăşurat, de asemenea, o activitate de
pionierat în domeniul endocrinologiei. A fost membru
corespondent al Academiei Române din 1897; (m. 1902). NOTĂ: Unele surse dau ca
dată a naşterii sale 23 noiembrie 1853.
·
1854: S-a
nascut Papa Benedict al XV-lea (Giacomo della Chiesa), recunoscut ca un papă al
dreptăţii, prin eforturile sale susţinute pentru menţinerea păcii;
(d.22.01.1922). Benedict al XV-lea, născut
Giacomo della Chiesa, (n. 21 noiembrie 1854, Genova, d. 22 ianuarie 1922,
Vatican).
·
1870: S-a nascut Sigfrid Edström, investitor suedez si
Presedinte al Comitetului Olimpic
International d.18.03.1964).
·
1904: S-a nascut Coleman Hawkins, saxofonist
american.
·
1912: S-a nascut Eleanor Powell, actrita si
dansatoare americana.
·
1913: S-a nascut Roy Boulting, regizor si
producator de film englez.
·
1916: S-a nascut Constantin Galeriu, preot
ortodox, paroh al Bisericii “Sfantul Silvestru” din Bucuresti, vicar al
Arhiepiscopiei Bucurestilor. S-a nascut in comuna Racatau din judetul Bacau, intr-o
familie de tarani. A urmat Seminarul Teologic din Roman, iar in 1942 a absolvit
Facultatea de Teologie din Bucuresti, pentru ca in 1973 sa devina doctor in
teologie. A fost preot in parohii din judetul Prahova, pentru ca
apoi sa ajunga profesor la Institutul Teologic din Bucuresti. Parintele Galeriu
a fost detinut politic, fiind retinut in doua randuri (1950 si 1952-1953)
pentru convingerile sale religioase.
A fost membru in Comisia Nationala UNESCO,
precum si al unor fundatii umanitare si a fost decorat cu Ordinul National
Steaua Romaniei in grad de ofiter. A scris numeroase studii cu caracter
religios. S-a stins din viata in 10 august 2003, fiind inmormantat cu onoruri
militare in cimitirul lacasului de cult in care a slujit 30 de ani.
·
1918 - S–a născut istoricul literar Eugen
Todoran, autor al unor studii critice dedicate poetului Mihai Eminescu (m. 9
august 1997)
·
1918: S-a nascut Constantin Galeriu, preot, vicar al
Arhiepiscopiei Bucureştilor, paroh al Bisericii „Sfântul Silvestru” din
Bucureşti. Parintele Constantin Galeriu (* 21 noiembrie 1918, Răcătău,
Bacău – † 10 august 2003, București), unul dintre cei mai importanți duhovnici
ai Ortodoxiei române, preot și profesor de teologie. Parintele Galeriu a fost
preşedintele de onoare al Ligii
Culturale a Românilor de Pretutindeni, membru în Comisia Naţională UNESCO. A fost unul dintre
cei mai importanţi duhovnici ai Ortodoxiei române; vicar al Arhiepiscopiei
Bucureştilor din 1990, preot paroh al bisericii Sfântul Silvestru din
Bucuresti, în ultimii ani ai vieţii. Din cauza convingerilor sale religioase şi
umanitare, a fost întemniţat de mai multe ori de regimul comunist în 1950 şi
1952-1953.
·
1923: S-a nascut la Caransebes, Î.P.S. Nicolae Corneanu, arhiepiscop al
Timișoarei și mitropolit al Banatului din 1962 până în 2014; (d. 28 septembrie
2014). A fost printre primii ierarhi ortodocși
români care și-au recunoscut colaborarea cu Securitatea regimului
comunist.Rezoluția CNSAS, dată în 2007, susține că Nicolae Corneanu a fost
colaborator al poliției politice comuniste[25] și că a furnizat, între 1950 și
1988, informații despre „dușmanii poporului”. În schimb, Securitatea l-ar fi
ajutat să avanseze în ierarhia bisericească. La ceremonia de sfințire a bisericii greco-catolice „Sfânta Maria Regina
Păcii și a Unității”, care a avut loc la 25 mai 2008, ÎPS Nicolae Corneanu a
plecat din mijlocul enoriașilor prezenți și a urcat la altar, unde a cerut
permisiunea de a se împărtăși. Ca răspuns, excelența sa, monseniorul
Francisco-Javier Lozano, nunțiul apostolic în România, conform tradiției, i-a
dat în mână ÎPS Nicolae Sfântul Trup, după care i-a fost înmânat potirul cu
Sângele Domnului, din care Înalt Preasfinția Sa Nicolae s-a împărtășit singur.
Această împărtășire a determinat
protestul Patriarhiei Ruse prin vocea mitropolitului Kirill, cerând Bisericii
Ortodoxe Române „să exprime un punct de vedere în legătură cu acest eveniment”.
Au protestat de asemeni mari duhovnici, precum și călugării de la Muntele
Athos, care au solicitat caterisirea ÎPS Nicolae. În protestul lor, aceștia
l-au acuzat pe ÎPS Nicolae că s-ar fi împărtășit cu ereticii, ceea ce a
determinat proteste vehemente. ÎPS Bartolomeu Anania a luat de asemeni poziție
împotriva ÎPS Nicolae. Patriarhul
Daniel nu a răspuns imediat, iar pe 6 iunie, cu ocazia reuniunii Sinodului
permanent reunit la Mănăstirea Neamț s-a stabilit discutarea cazului la ședința
următoare a Sfântului Sinod , programată pentru 8-9 iulie 2008. În plenul
Sinodului, ÎPS Nicolae și-a recunoscut vina și „și-a cerut iertare și a fost
iertat”. I-a fost acordat titlul de Doctor honoris causa de către Institutul
teologic protestant din Cluj (1978), Universitatea “Aurel Vlaicu” din Arad
(2003), Universitatea de Medicină şi Farmacie din Timişoara (2003),
Universitatea de Ştiinţe Agricole ale Banatului (2003) şi Universitatea de Vest
din Timişoara (2003). A fost ales în anul 1992 membru de onoare al
Academiei Române. În anul 1992 este ales membru al Uniunii Scriitorilor
din România. I s-a conferit titlul de “cetăţean de onoare” al oraşelor Timişoara,
Lugoj şi Caransebeş. În 1997 primeşte premiul conferit de Grupul pentru Dialog
Social “pentru întreaga viaţă închinată adevărului, dreptăţii şi libertăţii”.
În anul 2000 i se conferă ordinul naţional “Pentru Merit” în grad de Mare Cruce
conferit de Preşedinţia României. În decembrie 2007 i s-a conferit de către
Consiliul Judeţean Timiş premiul “Pro cultura timisiensis”. În anul 2008 a
primit din partea Majestății Sale Regele Mihai I ordinul ”Crucea Casei Regale a
României”, de asemenea între anii 1975-2012 a fost membru în Asociația
internațională de studii patristice. De-a lungul timpului a colaborat la mai multe reviste şi publicaţii:
“Învierea” – pe care a fondat-o în anul 1990, “Altarul Banatului“, “Studii
teologice“, “Ortodoxia“, “Jurnalul literar”, “Orizont”, “Gândirea”, “Vatra” şi
de asemenea la posturi locale şi naţionale de radio şi televiziune.
·
1930: S-a născut Ion Gheţie, lingvist, filolog şi prozator; studii
privind istoria limbii literare române, dialectologia istorică, filologia
română; a iniţiat şi coordonat, împreună cu Alexandru Mareş, colecţia „Cele mai
vechi cărţi populare în literatura română”; (m. 2004).
·
1930 - S-a
născut matematicianul Lazăr Dragoş, membru al Academiei Române.
·
1931: S-a nascut Malcolm Williamson,
compozitor australian.
·
1933: S-a nascut Joseph Campanella, actor
american.
·
1933 - S-a născut Jean Shepard, cântăreaţă şi basistă
country americană.
·
1939 - S–a
născut Constantin Crişan, critic şi istoric literar, şef al redacţiei literare
a TVR între 1967–1970.
·
1940 - S-a
născut Dr. John (Malcolm John Rebennack), pianist, chitarist, baterist vocalist
şi compozitor american.
·
1941: S-a nascut Juliet Mills, actrita
britanica.
·
1943 - S–a născut Nicolae Cabel, scriitor, publicist,
regizor de film documentar.
·
1945: S-a nascut Goldie Hawn, actriţă americană (“Floarea de cactus”, “Toată lumea spune: te
iubesc”). Goldie Hawn (n. 21 noiembrie 1945), actriță, regizoare,
producătoare și ocazional cântăreață americană.
·
1948 - S-a născut Alphonse Mouzon, baterist, clăpar,
vocalist si compozitor american de jazz.
·
1948: S-a nascut Lonnie Jordan, pe numele
adevarat Leroy Jordan, muzician, component al trupei War.
·
1949 - S-a născut Randy Zehringer, baterist american,
fratele lui Rick Derringer.
·
1950 - S-a născut Livingston Taylor, cântăreţ şi compozitor
american.
·
1951 - S–a născut Doru Dumitrescu, realizator TVR.
·
1953 - S–a născut pictorul Ion Isaila, stabilit în Germania
din 1975.
·
1954 - S–a născut actriţa de teatru şi film Adriana Şchiopu
(roluri în filmele “Craii de Curtea Veche”, “Croaziera”).
·
1954 - S–a născut Ion Octavian Frencea, artist plastic,
animator, autor de filme şi seriale de animaţie.
·
1957 - S–a născut actorul de teatru şi film George Alexandru
(roluri în filmele “Mircea”, “E pericoloso sporgersi”).
·
1965: Björk, cântăreață și actriță islandeză. Björk Guðmundsdóttir (n. 21 noiembrie 1965), cântăreață,
compozitoare, actriță și producătoare de muzică islandeză.
·
1965 - S-a născut Fiachna O'Braonain, chitarist şi vocalist
britanic (Hothouse Flowers).
Decese
·
615: A decedat Sfantul Colomban (n.543),
calugarul irlandez care a dus o opera de evanghelizare in Galia, Germania,
Italia si in Irlanda si Scotia. Sfantul
Colomban este sarbatorit de Biserica Catolica in ziua de 23 noiembrie.
·
1011: A murit împăratul japonez Reizei; (n.
12 iunie, 949 – d. 21 noiembrie 1011), cel de-al 63- lea imparat al
Japoniei conform ordinii traditionale a succesiunii la tron. A domnit
intre anii 967-969, dupa care a abdicat și a luat titlul onorific
de Reizei-in Joko.
·
1150: A decedat Garcia Ramirez (numit și
Restauratorul, n.1110), senior de Monzon și Logrono și din 1134,
rege al Navarei. El a restaurat independența
coroanei navareze, după 58 de ani de unire cu Regatul Aragonului.
·
1555: A decedat Georgius Agricola, savant german,
cunoscut ca părinte al mineralogiei; (n.24.05.1494). Numele lui adevărat
a fost de fapt Georg Pawer (transformat în Bauer,
„agricultorul”, in limba germana, de unde și pseudonimul în „agricola” in
latina. A studiat la universitatea din Leipzig, avându-l ca profesor
pe Petrus Mosellanus. I se atribuie descoperirea bismutului.
·
1570: Ruxandra Lăpușneanu, principesă din Moldova, soția domnului Moldovei Alexandru Lăpușneanu (n. 1538)
·
1695: A decedat Henry Purcell,
compozitor britanic, considerat creatorul operei naţionale engleze („Dido and
Aeneas”); (n.10 septembrie 1659). Henry
Purcell (n. cca. 1659, Westminster – d. 22 noiembrie 1695, Londra)
compozitor englez (cu un strămoș din familia suide) de muzică barocă.
·
1811: A murit Heinrich von Kleist, scriitorul care a introdus
în literatura germană nuvela si comedia ca specii literare („Michael Kohlhaas” şi „Ulciorul sfărâmat”);
(n.18.10.1777).
·
1844: A murit fabulistul rus Ivan Andreevici Krîlov; (n.
13.02.1769). Ivan Andreevici Krîlov (n. 13 februarie 1769, Moscova — d. 21
noiembrie 1844, Sankt Petersburg), cel mai cunoscut fabulist rus. Fabulele sale
ridiculizează racile morale ale epocii, în versuri libere, într-o limbă
populară, presărată cu proverbe și zicători. Sunt remarcabile gama variată a
ironiei și satirei, uneori bonome, limbajul vioi, pitoresc și paremiologic.
·
1887 - A
încetat din viaţă Petre Ispirescu, editor, folclorist, povestitor, scriitor şi
tipograf. Este cunoscut mai ales datorită activitaţii sale de culegător de
basme populare româneşti: "Tinereţe fără de bătrâneţe şi viaţă fără de
moarte", "Prâslea cel voinic şi merele de aur", "Aleodor
Împărat", "Greuceanu", Înşir-te mărgăritari" (n. 1830).
·
1916 - A încetat din viaţă Franz Iosef I,
împărat al Austriei şi rege al Ungariei (n. 18 aug. 1830). A fost împărat al Austriei, rege a Ungariei si Boemiei, rege
al Croatiei, mare duce al Bucovinei, mare principe de Transilvania,
marchiz de Moravia, mare voievod al Voievodatului Serbia etc, din
1848 până în 1916. Domnia sa de 68 de ani a fost a treia ca lungime
dintre domniile din Europa, după cea a regelui Ludovic al XIV- lea al Frantei
și a principelui Johann al II-lea al Lichtensteinului.
·
1921: A murit compozitorul, dirijorul şi muzicologul Ionel G. Brătianu,
autorul binecunoscutelor cântece patriotice „Pui de lei” (pe versuri de Ioan
Neniţescu) şi „Imnul eroilor” (cu un text de Iuliu Roşca Dormidont), dar și al
unora dintre primele compoziții pe versurile poetului Mihai Eminescu.; (n. 19
ianuarie 1885).
·
1999: A murit Ioan Chirila, ziarist sportiv si scriitor („Nadia”, „Lucescu şi dragul său fotbal”);
(n. 25.10.1925, Ismail, in Basarabia).
·
2000: A decedat atletul ceh Emil Zatopek, supranumit “locomotiva cehă”. (n.19.09.1922).
Emil Zátopek (n. 19 septembrie 1922, Kopřivnice, Cehia; d. 21 noiembrie 2000,
Praga) atlet ceh. Zátopek a fost un alergător pe distanțe mari, multiplu
campion național, olimpic și deținător de record mondial. În Cehoslovacia era
sărbătorit ca erou național. A stabilit 18 recorduri mondiale în probele de 5
000 şi 10 000 metri lungime.
·
2001: A decedat Ion Cristinoiu, compozitor, orchestrator,
dirijor şi instrumentist român. Compozitorul Ion Cristinoiu; a compus, în 35 de
ani de carieră, peste 800 de piese de muzică uşoară, cele mai multe şlagăre,
dar si muzică de film şi corală; (n. 26 ianuarie 1942).
·
2006: A plecat dintre noi preotul si
dizidentul român anticomunist Gheorghe Calciu-Dumitreasa, fost
detinut politic; (n. 23.11.1925). Gheorghe
Calciu-Dumitreasa (n. 23 noiembrie 1925, Mahmudia, județul Tulcea, d. 21
noiembrie 2006, Washington) a fost un preot ortodox român, dizident
anticomunist și luptător pentru drepturile omului. În timpul detenției din
închisoarea pentru studenți de la Pitești (1949-1951) a colaborat cu
Securitatea participând la așa-numita reeducare, la torturarea deținuților, în
colaborare cu Eugen Țurcanu[1][2], activitate pentru care – ulterior – s-a căit
și s-a pocăit.
·
2007 - Fernando Fernan-Gomez, unul dintre cei
mai faimoşi actori şi regizori ai Spaniei, a murit. ("Belle Epoque" -
premiu Oscar, "El viaje a ninguna parte", "Lázaro de
Tormes") (n. august 1921).
Sărbători
·
Ziua internațională a filosofiei
·
Ziua Internaţională a Salutului, sărbătorită în
180 de ţări din întreaga lume. Obiectivul celor care sărbătoresc această zi
este să salute cel puţin alţi 10 oameni. (World Hello Day)
·
Ziua Mondială a Comemorării Victimelor Traficului Rutier (1993)
·
Ziua Internațională a Televiziunii (World Television
Day). Sărbătoarea a fost fondată în anul 1996, cu ocazia desfăşurării
primului Forum Internaţional al Televiziunii, dar a fost proclamată de către
Adunarea Generală a ONU doi ani mai târziu, în martie 1998
·
Calendar religios
21 noiembrie
- Calendar crestin ortodox:
Intrarea in Biserica a Maicii Domnului (Dezlegare la peste)
- Calendar greco-catolic:
Intrarea in biserica a Maicii Domnului
- Calendar crestin romano-catolic:
Prezentarea la Templu a Sfintei Fecioare Maria
- Calendar crestin ortodox:
Intrarea in Biserica a Maicii Domnului (Dezlegare la peste)
- Calendar greco-catolic:
Intrarea in biserica a Maicii Domnului
- Calendar crestin romano-catolic:
Prezentarea la Templu a Sfintei Fecioare Maria
ARTE 21 Noiembrie
MUZICĂ 21 Noiembrie
Coleman Hawkins, saxofonist american
Eleanor Powell, actrita si dansatoare americana
"Fascinatin' Rhythm" - Eleanor Powell from
"Lady Be Good" (1941): https://youtu.be/veNXiv4kP-c?list=RDveNXiv4kP-c.
Malcolm Williamson, compozitor australian
Alphonse
Mouzon,
baterist, compozitor și producător
Alphonse Mouzon – 200 melodii: https://youtu.be/nPnNP_mF5_w?list=PL73NxyhryGEMSTZpdFav0VS8mg1EI_Cup.
Lonnie Jordan, pe numele adevarat Leroy Jordan, muzician, component al trupei War
Björk, cântăreață și actriță islandeză
Ion Cristinoiu
Ion Cristinoiu – Videoclipuri populare: https://youtu.be/Rn_u3mU4hws?list=PL_K08aff0peRWCB_MYP7m-PzXoCKEErCj.
POEZIE 21 Noiembrie
Aurel Dumitrașcu, poet român
Biografie Aurel Dumitraşcu
Aurel Dumitraşcu (n. la 21 noiembrie 1955, Borca, judeţul Neamţ - m. la 16 septembrie 1990) este un poet român.
Date biografice
Aurel Dumitraşcu s-a născut în satul Sabasa, comuna Borca, judeţul Neamţ - decedat , la Spitalul Fundeni din Bucureşti) a fost un poet român, considerat unul dintre cei mai importanţi reprezentanţi ai curentului optzecist şi ai postmodernismului în literatura română. A absolvit Liceul "Mihail Sadoveanu" din Borca şi Facultatea de Filologie a Universităţii "Al.I. Cuza" din Iaşi. A fost pe rând funcţionar, profesor, muzeograf, inspector cultural. A fost membru al cenaclului Universitas. Din 1994, la Piatra Neamţ a fost iniţiat Concursul Naţional de Poezie Aurel Dumitraşcu care a girat debutul în volum al mai multor poeţi tineri.
Debut
A debutat cu poeme în revista Tomis.
Volume publicate
Furtunile memoriei, Editura Albatros, 1984;
Biblioteca din Nord Editura Cartea Românească, 1986.
Postume
Postum, sub îngrijirea fratelui său Ion Dumitraşcu şi a poetului Adrian Alui Gheorghe, au fost publicate mai multe volume:
Mesagerul, Editura Canova, Iaşi, 1992;
Tratatul de eretică, Editura Timpul, Iaşi, 1995;
Mesagerul - Opera Poetică, Editura Timpul, Iaşi, 1997;
Fiara melancolică, Editura Axa, Botoşani, 1999;
Carnete maro - Jurnal, Editura Timpul, Iaşi, 2001.
Aurel Dumitraşcu (n. la 21 noiembrie 1955, Borca, judeţul Neamţ - m. la 16 septembrie 1990) este un poet român.
Date biografice
Aurel Dumitraşcu s-a născut în satul Sabasa, comuna Borca, judeţul Neamţ - decedat , la Spitalul Fundeni din Bucureşti) a fost un poet român, considerat unul dintre cei mai importanţi reprezentanţi ai curentului optzecist şi ai postmodernismului în literatura română. A absolvit Liceul "Mihail Sadoveanu" din Borca şi Facultatea de Filologie a Universităţii "Al.I. Cuza" din Iaşi. A fost pe rând funcţionar, profesor, muzeograf, inspector cultural. A fost membru al cenaclului Universitas. Din 1994, la Piatra Neamţ a fost iniţiat Concursul Naţional de Poezie Aurel Dumitraşcu care a girat debutul în volum al mai multor poeţi tineri.
Debut
A debutat cu poeme în revista Tomis.
Volume publicate
Furtunile memoriei, Editura Albatros, 1984;
Biblioteca din Nord Editura Cartea Românească, 1986.
Postume
Postum, sub îngrijirea fratelui său Ion Dumitraşcu şi a poetului Adrian Alui Gheorghe, au fost publicate mai multe volume:
Mesagerul, Editura Canova, Iaşi, 1992;
Tratatul de eretică, Editura Timpul, Iaşi, 1995;
Mesagerul - Opera Poetică, Editura Timpul, Iaşi, 1997;
Fiara melancolică, Editura Axa, Botoşani, 1999;
Carnete maro - Jurnal, Editura Timpul, Iaşi, 2001.
Text pentru divina paradoxalia
După o vreme toţi morţii familiei vin la mine
trufaşi să mă roage: mori şi tu într-un birt
crapă odată nu te mai fandosi printre ghete.
Nici măcar nu-s mirat. Ca iarba în mai rugile
lor.
Şi eu niciodată n-am ştiut sfanţ cu sfanţ să
laud
vrednica împăcare;de-aş fi fost bărbat cuminte
cele mai gălăgioase oraşe m-ar fi linşat.
Treceam fluierând cu marylin şi: nu prea departe
larma cărnurilor negre în cimitire. Ne distram.
Prin urmare: pe mine cine mă povesteşte în stele?
O vamă posomorâtă ca armele în bistrouri
poate o zestre în care ucenicii se vând. Măcar un
zidar fericit să mă văd tocmit de un mort
dimineaţa când se deschid cafenelele.
Cu mâinile lui cum ar face o casă a noastră (?)Sunt
numai ce am vrut să fiu. Ei pot să facă orice.
trufaşi să mă roage: mori şi tu într-un birt
crapă odată nu te mai fandosi printre ghete.
Nici măcar nu-s mirat. Ca iarba în mai rugile
lor.
Şi eu niciodată n-am ştiut sfanţ cu sfanţ să
laud
vrednica împăcare;de-aş fi fost bărbat cuminte
cele mai gălăgioase oraşe m-ar fi linşat.
Treceam fluierând cu marylin şi: nu prea departe
larma cărnurilor negre în cimitire. Ne distram.
Prin urmare: pe mine cine mă povesteşte în stele?
O vamă posomorâtă ca armele în bistrouri
poate o zestre în care ucenicii se vând. Măcar un
zidar fericit să mă văd tocmit de un mort
dimineaţa când se deschid cafenelele.
Cu mâinile lui cum ar face o casă a noastră (?)Sunt
numai ce am vrut să fiu. Ei pot să facă orice.
Am ramas cu tine
- Unicul privilegiu: am ramas cu tine
si am fost fericit precum pietrele de pe maluri.
N-am stiut cine esti. Apa om sau cuvânt.
Am stat numai cu tine multumit ca pot privi de pe mal
ca pot auzi.
Veghea mea peste smârcuri. Am vrut
sa fii o femeie si erai pasare
am vrut sa fii apa si erai pasare
cuvânt am vrut sa fii si erai zare istovita
de pasari.
Abator cu flamingi tineri. Erai altceva
moartea cere pustiu vinisoare aurii
prin busole. Scâncete sonuri.
In alt anotimp ca un popor nemultumit
mâna mea pe coapsele tale. Nu erai femeie
nici apa
niciodata cuvânt. Erai altceva altceva.
Unicul privilegiu: am ramas cu tine
si am fost fericit
precum pietrele de pe maluri.
Amintiri
spune-mi-va cineva
prietenul întrebare
la Borca baltagul
poetul a murit
si dorul de-a fi un poet care moare
care moare înnestiindu-se în
anonimul cuvânt
am iubit
lacrima cer când
simplitate altfel de cum nu te stiu
altfel
si ochiul sagaci de-ti agata
în centrul ideii povara
diferentei ce esti ce a fost
el
ce stii când pe Bistrita aripi
de care-ti agati libertatea nu vor
libertatea si ura
nu vor si prietenul când
- poetul când traia -
nu te cheama
si-ti taie baltagul cuvintele care
te dor în balsam
anonim razbunarea tacerii
când apa e
si curge iar timpul
nu e
Ivan Andreevici Krîlov, fabulist rus
Biografie
Ivan Andreevici Krîlov (n. 13
februarie 1769, Moscova d. 21 noiembrie 1844, Sankt
Petersburg) este cel mai cunoscut fabulist rus. Fabulele sale ridiculizează racile morale ale epocii, în versuri libere, într-o limbă populară, presărată cu
proverbe şi zicatori.
Cartea înţelepciunii poporului - acesta e numele pe care N.V.Gogol l-a dat operei lui Krîlov - creatorul fabulei naţionale ruse.
Consacrând genul alegoric al fabulei cu specific naţional, Krîlov a adus un suflu nou, democratic, în literatura rusă, care, la sfârşitul secolului al XVIII-lea şi la începutul celui de al XIX-lea, păşea într-o nouă fază a dezvoltării sale. Pe tărîm literar se dădea o luptă aprigă între tendinţele realiste din ce în ce mai puternice şi dogmele rigide ale clasicismului. Pe de altă parte, adepţii curentului sentimentalist şi ai romantismului pasiv, conservator, capitulau în faţa noii orientări, aceea a realismului consecvent şi integral. I. A. Krîlov a ridicat pe o treaptă nouă aceste tendinţe realiste, iar fabulele sale au constituit, la hotarul a două secole, un fel de verigă care a unit tradiţiile cele mai progresiste ale secolului al XVIII-lea, reprezentate îndeosebi prin opera lui Radişcev, Fonvizin şi Novikov, cu literatura realist critică din secolul al XIX-lea, cu operele lui Griboedov, Puşkin, Nekrasov, Gogol şi Saltîkov-Scedrin.
Născut la Moscova, la 2 (13) februarie 1769 (sau 1768), Ivan Andreevici Krîlov a cunoscut încă din copilărie grijile şi lipsurile materiale din casa tatălui său - Andrei Prohorovici Krîlov, ofiţer activ, care servise timp îndelungat ca simplu ostaş şi, într-un final, reuşise să fie înaintat la gradul de căpitan. În 1771, A. P. Krilov a fost transferat în Ural, unde s-a aflat împreună cu familia sa în timpul răscoalei lui Pugaciov. Viitorul fabulist nu împlinise înca patru ani, cînd a fost nevoit să îndure în oraşul Orenburg un asediu de câteva luni. După terminarea ostilităţilor, căpitanul Krîlov a trecut în rezerva şi a fost numit preşedinte al tribunalului gubernial din Tver. În oraşul Tver, familia Krîlov a dus o viaţă liniştită. Micul Krîlov a crescut sub supravegherea mamei sale, o femeie simpla, asa cum a descris-o mai tîrziu fabulistul însuşi fără nici un fel de studii, dar înzestrată de la natură cu o vie inteligenţă. La 10 ani micul Krîlov a fost nevoit să intre ca funcţionar la tribunalul din Tver, unde lucra şi tatăl său, după ce trecuse în rezervă. În aceste împrejurări viitorul fabulist n-a avut posibilitatea de a-şi definitiva studiile şcolare. De aceea, erudiţia lui filozofică şi literară, sfera bogată de cunoştinţe din diverse domenii, de care a dat dovada atât în opera sa publicistică cât şi în fabule, sunt de-a dreptul uimitoare.
Setea nepotolită de lectură (se povesteşte că la predarea primelor sale fabule unui editor, ceruse în loc de modestul onorariu câteva cărţi din literatura universală), mintea lui cercetătoare şi un ascuţit spirit de observaţie l-au orientat în şcoala grea a vieţii, înarmându-i talentul cu forţele nesecate ale înţepelciunii poporului, căruia i-a slujit prin întreaga sa operă. Tânărul slujbaş de la tribunalul din Tver are prilejul să cunoască moravurile tribunalelor provinciale din Rusia Ecaterinei a II-a, abuzurile aparatului birocratic ţarist, exploatarea nemiloasă a maselor.
Contactul viitorului fabulist cu poporul, cu masa celor mulţi şi exploataţi, a constituit factorul principal al dezvoltării lui. Această cunoaştere a vieţii se va simţi chiar în prima piesă scrisă de Krîlov în tinereţe Ghicitoarea în cafea piesă pe care tânărul scriitor, o începe încă de la Tver şi o termină la Petersburg.
În 1782, după moartea tatălui, Krîlov cunoaşte, la vârsta de 14 ani, întreaga povară a întreţinerii familiei. Se mută la Petersburg, cu mama şi cu fratele său, unde obţine un post modest de slujbaş în administraţia financiară, loc ce-i va permite studierea legilor ţariste arbitrare de spoliere a celor mulţi.
În 1801, după urcarea pe tron a lui Alexandru I, fabulistului i se acordă dreptul de a reveni în capitală. În 1805 îl găsim la Moscova, iar un an mai tîrziu se stabileşte definitiv la Petersburg, unde începe perioada gloriei sale literare.
După opera Bogătaşul Ilia (1805), publică două comedii satirice: O prăvălie la modă (1806) şi Lecţie dată tinerelor fete (1807), comedii în care critică cosmopolitismul clasei nobiliare, viciile societăţii parazitare. De atunci datează cea mai mare parte a fabulelor sale.
I.A.Krîlov, portret realizat de Karl Brulloff în 1839Satirizând privilegiile nobilimii, Krîlov revendică egalitatea socială pentru toţi cetăţenii, îndeplinirea cinstită a datoriei cetăţeneşti faţa de stat, indiferent de originea nobilă sau plebee :
Eu stimez în oameni numai întelepciunea şi virtutea şi, sub orice formă mi s-ar înfăţişa, întotdeauna am faţă de ele acelaşi respect. Tîrgoveţul plin de virtuţi şi ţăranul cinstit, bun la suflet, valorează pentru mine de o sută de ori mai mult decît aristocratul care numără în genealogia sa pînă la 30 de generaţii nobile, dar care nu are nici un fel de merite...
I. A. Krîlov
Bătrîneţea
Trăind în ultima perioadă a vieţii izolat de frământările politice şi sociale ale epocii, el lucrează, începând din 1812 şi aproape până la moarte - 9 noiembrie 1844 - ca modest arhivar la Biblioteca publică din Petersburg, deşi deţinea înaltul titlu de membru al Academiei Ruse. Singurele lui legături cu viaţa publică au fost, în această perioadă, întîlnirile literare cu scriitorii: Karamzin, Derjavin, Jukovski, Viazemski şi A. S. Puşkin. Până la sfîrşitul vieţii, părintele fabulei naţionale ruse a trăit în universul personajelor şi imaginilor create de el.
Cartea înţelepciunii poporului - acesta e numele pe care N.V.Gogol l-a dat operei lui Krîlov - creatorul fabulei naţionale ruse.
Consacrând genul alegoric al fabulei cu specific naţional, Krîlov a adus un suflu nou, democratic, în literatura rusă, care, la sfârşitul secolului al XVIII-lea şi la începutul celui de al XIX-lea, păşea într-o nouă fază a dezvoltării sale. Pe tărîm literar se dădea o luptă aprigă între tendinţele realiste din ce în ce mai puternice şi dogmele rigide ale clasicismului. Pe de altă parte, adepţii curentului sentimentalist şi ai romantismului pasiv, conservator, capitulau în faţa noii orientări, aceea a realismului consecvent şi integral. I. A. Krîlov a ridicat pe o treaptă nouă aceste tendinţe realiste, iar fabulele sale au constituit, la hotarul a două secole, un fel de verigă care a unit tradiţiile cele mai progresiste ale secolului al XVIII-lea, reprezentate îndeosebi prin opera lui Radişcev, Fonvizin şi Novikov, cu literatura realist critică din secolul al XIX-lea, cu operele lui Griboedov, Puşkin, Nekrasov, Gogol şi Saltîkov-Scedrin.
Născut la Moscova, la 2 (13) februarie 1769 (sau 1768), Ivan Andreevici Krîlov a cunoscut încă din copilărie grijile şi lipsurile materiale din casa tatălui său - Andrei Prohorovici Krîlov, ofiţer activ, care servise timp îndelungat ca simplu ostaş şi, într-un final, reuşise să fie înaintat la gradul de căpitan. În 1771, A. P. Krilov a fost transferat în Ural, unde s-a aflat împreună cu familia sa în timpul răscoalei lui Pugaciov. Viitorul fabulist nu împlinise înca patru ani, cînd a fost nevoit să îndure în oraşul Orenburg un asediu de câteva luni. După terminarea ostilităţilor, căpitanul Krîlov a trecut în rezerva şi a fost numit preşedinte al tribunalului gubernial din Tver. În oraşul Tver, familia Krîlov a dus o viaţă liniştită. Micul Krîlov a crescut sub supravegherea mamei sale, o femeie simpla, asa cum a descris-o mai tîrziu fabulistul însuşi fără nici un fel de studii, dar înzestrată de la natură cu o vie inteligenţă. La 10 ani micul Krîlov a fost nevoit să intre ca funcţionar la tribunalul din Tver, unde lucra şi tatăl său, după ce trecuse în rezervă. În aceste împrejurări viitorul fabulist n-a avut posibilitatea de a-şi definitiva studiile şcolare. De aceea, erudiţia lui filozofică şi literară, sfera bogată de cunoştinţe din diverse domenii, de care a dat dovada atât în opera sa publicistică cât şi în fabule, sunt de-a dreptul uimitoare.
Setea nepotolită de lectură (se povesteşte că la predarea primelor sale fabule unui editor, ceruse în loc de modestul onorariu câteva cărţi din literatura universală), mintea lui cercetătoare şi un ascuţit spirit de observaţie l-au orientat în şcoala grea a vieţii, înarmându-i talentul cu forţele nesecate ale înţepelciunii poporului, căruia i-a slujit prin întreaga sa operă. Tânărul slujbaş de la tribunalul din Tver are prilejul să cunoască moravurile tribunalelor provinciale din Rusia Ecaterinei a II-a, abuzurile aparatului birocratic ţarist, exploatarea nemiloasă a maselor.
Contactul viitorului fabulist cu poporul, cu masa celor mulţi şi exploataţi, a constituit factorul principal al dezvoltării lui. Această cunoaştere a vieţii se va simţi chiar în prima piesă scrisă de Krîlov în tinereţe Ghicitoarea în cafea piesă pe care tânărul scriitor, o începe încă de la Tver şi o termină la Petersburg.
În 1782, după moartea tatălui, Krîlov cunoaşte, la vârsta de 14 ani, întreaga povară a întreţinerii familiei. Se mută la Petersburg, cu mama şi cu fratele său, unde obţine un post modest de slujbaş în administraţia financiară, loc ce-i va permite studierea legilor ţariste arbitrare de spoliere a celor mulţi.
În 1801, după urcarea pe tron a lui Alexandru I, fabulistului i se acordă dreptul de a reveni în capitală. În 1805 îl găsim la Moscova, iar un an mai tîrziu se stabileşte definitiv la Petersburg, unde începe perioada gloriei sale literare.
După opera Bogătaşul Ilia (1805), publică două comedii satirice: O prăvălie la modă (1806) şi Lecţie dată tinerelor fete (1807), comedii în care critică cosmopolitismul clasei nobiliare, viciile societăţii parazitare. De atunci datează cea mai mare parte a fabulelor sale.
I.A.Krîlov, portret realizat de Karl Brulloff în 1839Satirizând privilegiile nobilimii, Krîlov revendică egalitatea socială pentru toţi cetăţenii, îndeplinirea cinstită a datoriei cetăţeneşti faţa de stat, indiferent de originea nobilă sau plebee :
Eu stimez în oameni numai întelepciunea şi virtutea şi, sub orice formă mi s-ar înfăţişa, întotdeauna am faţă de ele acelaşi respect. Tîrgoveţul plin de virtuţi şi ţăranul cinstit, bun la suflet, valorează pentru mine de o sută de ori mai mult decît aristocratul care numără în genealogia sa pînă la 30 de generaţii nobile, dar care nu are nici un fel de merite...
I. A. Krîlov
Bătrîneţea
Trăind în ultima perioadă a vieţii izolat de frământările politice şi sociale ale epocii, el lucrează, începând din 1812 şi aproape până la moarte - 9 noiembrie 1844 - ca modest arhivar la Biblioteca publică din Petersburg, deşi deţinea înaltul titlu de membru al Academiei Ruse. Singurele lui legături cu viaţa publică au fost, în această perioadă, întîlnirile literare cu scriitorii: Karamzin, Derjavin, Jukovski, Viazemski şi A. S. Puşkin. Până la sfîrşitul vieţii, părintele fabulei naţionale ruse a trăit în universul personajelor şi imaginilor create de el.
P O R C U L
Odata porcul, ieri , alaltaieri,
S`a strecurat la curte, la boieri,
S`a tavalit acolo prin smarcuri si laturi,
Prin murdarii, prin spalaturi,
Si s`a intors mai porc decat plecase,
Manjit de prin hardaie, din toace si-alte vase.
Danțul peștilor
Primind in zilele lui albe
stoluri de plangeri si de jalbe,
care priveau pe cei mai mari,
judecatori, bogati si demnitari,
Leul pierdu de tot rabdarea.
Se povesteste intamplarea
ca vru cu ochii lui sa vada
cum se traieste si se prada.
Pe tarmul unui rau zareste
ca un sutas prinsese peste
s ca-l pusese viu pe un gratar
si se zbatea de moarte pestele pe jar.
De mila, leul se rasti cumplit
la insul speriat si`ncremenit.
-Cine esti tu, ce faci, smintit calau,
Vai si amar de capul tau,
de chinuiesti sarmana lor faptura?
-Marite tar, te`nseli cu ce-ti vazura
privirilr, de sus si de departe.
Ca nu se zbat, cum banuiesti, de moarte,
ci bucuria ii insufleteste.
Sunt starostele peste peste
si-aici ne-am adunat, cand ai venit,
sa iti uram cu totii bun sosit.
-E-adevarat? si cum o duc incai?
-Traiesc, marite doamne, ca in rai,
si ne rugam ca domnul sa te tie
veacuri intregi, stapan pe`mparatie.
Dar totusi pestii pe gratar se sbat
deasupra jarului cel blestemat.
-Spune de ce tot dau din cap si coada
si se smucesc sa iasa din gramada?
-Sunt fericiti...De bucurie
ca te-au vazut, iti joaca o chindie.
-Prea bine, zise leul, si l-a lins pe ceafa.
Sa stii ca te sporesc la leafa.
S`a mai uitat la dantul pe gratar odata
si a plecat maria sa, inseninata
1821-1823
stoluri de plangeri si de jalbe,
care priveau pe cei mai mari,
judecatori, bogati si demnitari,
Leul pierdu de tot rabdarea.
Se povesteste intamplarea
ca vru cu ochii lui sa vada
cum se traieste si se prada.
Pe tarmul unui rau zareste
ca un sutas prinsese peste
s ca-l pusese viu pe un gratar
si se zbatea de moarte pestele pe jar.
De mila, leul se rasti cumplit
la insul speriat si`ncremenit.
-Cine esti tu, ce faci, smintit calau,
Vai si amar de capul tau,
de chinuiesti sarmana lor faptura?
-Marite tar, te`nseli cu ce-ti vazura
privirilr, de sus si de departe.
Ca nu se zbat, cum banuiesti, de moarte,
ci bucuria ii insufleteste.
Sunt starostele peste peste
si-aici ne-am adunat, cand ai venit,
sa iti uram cu totii bun sosit.
-E-adevarat? si cum o duc incai?
-Traiesc, marite doamne, ca in rai,
si ne rugam ca domnul sa te tie
veacuri intregi, stapan pe`mparatie.
Dar totusi pestii pe gratar se sbat
deasupra jarului cel blestemat.
-Spune de ce tot dau din cap si coada
si se smucesc sa iasa din gramada?
-Sunt fericiti...De bucurie
ca te-au vazut, iti joaca o chindie.
-Prea bine, zise leul, si l-a lins pe ceafa.
Sa stii ca te sporesc la leafa.
S`a mai uitat la dantul pe gratar odata
si a plecat maria sa, inseninata
1821-1823
PRIETEȘUGUL CÂINESC
Sub fereastră la
bucătărie,
Roşca şi cu Tarca la soare se culcase,
Măcar că după datorie
Ei nu trebuia să lase
Poarta făr' de păzitor.
Dar fiindcă atuncea se săturase,
Şi era politicoşi cu oricare trecător,
Ziua nu iubea să hămăiască,
Iar noaptea să nu se odihnească.
Deci începu între dânşii să judece, să vorbească
De unirea cea frăţească...
De soarta lor cea câinească
Şi, în sfârşit, de prieteşug.
"Ah! ce este mai plăcut - au zis Tarca suspinând -
Decât doi prieteni buni şi fără de vicleşug?
Căci a lor inimi legate delaolaltă fiind,
Şi apoi fieştecare vrând mai fraged să se poarte,
Făr' de al său drag consoţiu nici să mănânce nu poate,
Şi la nevoi stă cu pieptul şi pentru dânsul se bate.
Iar dacă mâhnit îl vede măcar numai o minută,
În ochi dulce i se uită,
Şi nici că se alinează
Până când nu-i uşurează
Soarta ce îl împilează!
O aşa fel de unire de-am avea noi amândoi,
Atunci, Roşcuţă amate, pentru noi,
S-ar părea că trece timpul repede şi făr' de veste..."
La aceste Roşca răspunse oftând:
"Şi greu îţi pare că este?
Dacă noi la un stăpân ne aflăm servind,
Şi tot de un neam fiind,
Să facem, amată Tarcă, un prieteşug vestit,
Căci mă aflu prea mâhnit
Văzând că o zi nu trece ca să nu ne clănţenim.
Şi nu avem pentru ce, stăpânul să ne trăiască,
Ca tot aşa să ne hrănească
Şi să ne proteguiască,
Iar noi prieteni să fim;
Măcar că de când îi lumea prieteşugul câinesc
Este ca cel omenesc..."
Atunci Tarca strigă:
"Noi însă să fim spre pilda oamenilor pe pământ,
Şi dă-mi laba!" "Na-ţi-o, frate!" Deci îndată apucând
Unul pe altul să strângă,
Se săruta cu dulceaţă
Şi se ţinea strâns în braţe,
Neştiind de bucurie ce nume să-şi potrivească.
Orest al meu! O, Pilade! începu să se numească,
De-acum dintre noi lipsească zavistea, pizmuirea...
Dar atunci, din nenorocire,
Bucătarul aruncară
Un ciolan din cuhne-afară,
După care cu iuţeală amicii sar, se aruncă,
Şi iată că de la dânsul la scărmănat se apucă
Pilad cu Orest al nostru, încât flocii le mergea,
Şi de urechi făr' de milă se trăgea,
Amiciţia lor uită între ei alcătuită,
Încât sărind bucătarul cu ciomagul i-au stâlcit,
Pân' ce i-au despărţit.
Şi prieteşugul nostru întocmai aşa se strică,
Din pricină de nimică,
Mai ales când doi amici au să-mpartă un folos,
De preţ măcar cât un os.
Roşca şi cu Tarca la soare se culcase,
Măcar că după datorie
Ei nu trebuia să lase
Poarta făr' de păzitor.
Dar fiindcă atuncea se săturase,
Şi era politicoşi cu oricare trecător,
Ziua nu iubea să hămăiască,
Iar noaptea să nu se odihnească.
Deci începu între dânşii să judece, să vorbească
De unirea cea frăţească...
De soarta lor cea câinească
Şi, în sfârşit, de prieteşug.
"Ah! ce este mai plăcut - au zis Tarca suspinând -
Decât doi prieteni buni şi fără de vicleşug?
Căci a lor inimi legate delaolaltă fiind,
Şi apoi fieştecare vrând mai fraged să se poarte,
Făr' de al său drag consoţiu nici să mănânce nu poate,
Şi la nevoi stă cu pieptul şi pentru dânsul se bate.
Iar dacă mâhnit îl vede măcar numai o minută,
În ochi dulce i se uită,
Şi nici că se alinează
Până când nu-i uşurează
Soarta ce îl împilează!
O aşa fel de unire de-am avea noi amândoi,
Atunci, Roşcuţă amate, pentru noi,
S-ar părea că trece timpul repede şi făr' de veste..."
La aceste Roşca răspunse oftând:
"Şi greu îţi pare că este?
Dacă noi la un stăpân ne aflăm servind,
Şi tot de un neam fiind,
Să facem, amată Tarcă, un prieteşug vestit,
Căci mă aflu prea mâhnit
Văzând că o zi nu trece ca să nu ne clănţenim.
Şi nu avem pentru ce, stăpânul să ne trăiască,
Ca tot aşa să ne hrănească
Şi să ne proteguiască,
Iar noi prieteni să fim;
Măcar că de când îi lumea prieteşugul câinesc
Este ca cel omenesc..."
Atunci Tarca strigă:
"Noi însă să fim spre pilda oamenilor pe pământ,
Şi dă-mi laba!" "Na-ţi-o, frate!" Deci îndată apucând
Unul pe altul să strângă,
Se săruta cu dulceaţă
Şi se ţinea strâns în braţe,
Neştiind de bucurie ce nume să-şi potrivească.
Orest al meu! O, Pilade! începu să se numească,
De-acum dintre noi lipsească zavistea, pizmuirea...
Dar atunci, din nenorocire,
Bucătarul aruncară
Un ciolan din cuhne-afară,
După care cu iuţeală amicii sar, se aruncă,
Şi iată că de la dânsul la scărmănat se apucă
Pilad cu Orest al nostru, încât flocii le mergea,
Şi de urechi făr' de milă se trăgea,
Amiciţia lor uită între ei alcătuită,
Încât sărind bucătarul cu ciomagul i-au stâlcit,
Pân' ce i-au despărţit.
Şi prieteşugul nostru întocmai aşa se strică,
Din pricină de nimică,
Mai ales când doi amici au să-mpartă un folos,
De preţ măcar cât un os.
TEATRU/FILM 21 Noiembrie
Adriana Șchiopu (n. 21 noiembrie 1954)
este o celebră actriță română de teatru. A fost căsătorită cu marele actor Dem
Rădulescu, avand cu acesta o fata: Irina Radulescu care la randul ei a calcat
pe urmele parintilor si din 2011 este actrita la Teatrul Mic.
Şerban
Ionescu s-a născut s-a născut pe 23 septembrie 1950 în
Corabia. Din cauză că tatăl, pilot de vânătoare, era detaşat mereu în altă
localitate, Şerban Ionescu şi-a petrecut copilăria între Braşov şi Caracal,
unde tatăl său lucra. A urmat cursurile Şcolii Populare de Artă şi după patru
încercări a intrat la teatru.
A absolvit Institutul de Artă
Teatrală şi Cinematografică la clasa lui Amza Pelea şi la terminarea facultăţii
a fost repartizat la Teatrul din Petroşani, unde a interpretat numeroase roluri
precum: "Locţiitorul" de Horia Lovinescu, „Pluta Meduzei” de Marin
Sorescu, regia Florin Fătulescu, „În căutarea sensului pierdut” de Ion Băieşu,
regia Florin Fătulescu.
Teatrul din Petroşani a fost o
rampă de lansare pentru Şerban Ionescu, care a urmat să joace la Teatrul Mic şi
Teatrul din Sibiu, Teatrul de comedie, Teatrul Odeon, după care din 2001 a
putut fi admirat în producţiile Teatrului Naţional Bucureşti (TNB), al cărui
actor a fost până la sfârşitul vieţii sale.
În ultimii ani a jucat în spectacolele:
"Dineu cu proşti", "Eduard al III-lea", "Livada de
vişini" şi "Molto, gran' impressione", pe scena TNB.
Pe de altă parte, Şerban Ionescu
a avut şi o intensă activitate cinematografică. În 1980 regizorul Mircea
Mureşan i-a încredinţat ceea ce a fost considerat rolul vieţii sale: Ion, în
filmul "Ion: Blestemul pământului, blestemul iubirii", ecranizarea
romanului „Ion” de Liviu Rebreanu.
A mai jucat în numeroase
producţii, precum: „Horea”, „Pădureanca”, „Furtună în Pacific”, „Mircea”,
„Şobolanii roşii”, „Meurtres par procuration Proxy Murders / Meurtres par
procuration”, „Al matale, Caragiale”, „Pacala se intoarce”, „Om sarac, om
bogat”.
În ultimii ani a jucat în
filmele: „Umilinţă” (2011), „Websitestory” (2010), „Dincolo de America” (2008),
dar şi în serialele de televiziune „Anticamera" (2008) şi „Fetele
marinarului” (2008).
În ultimii ani, starea de
sănătate a lui Şerban Ionescu s-a înrăutăţit, actorul fiind diagnosticat, în
urmă cu aproape un an, cu borelioză, o boală gravă provocată de înţepătura unei
căpuşe.
În luna mai, actorul a declarat
că nu poate să se spele, să mănânce singur şi nici să se ridice şi să umble,
considerând că foloseşte doar unu la sută din el, dar şi-ar dori să se
recupereze măcar 40 la sută. De asemenea, el avea probleme cu vorbirea, respiraţia
şi deglutiţia, având în permanenţă nevoie de un însoţitor.
Ulterior, Şerban Ionescu a primit
un nou diagnostic în Germania, cel de scleroză amiotrofică, boala fiind
incurabilă. În luna august, actorul s-a întors din Germania, iar în septembrie,
a fost internat la Spitalul Elias din Capitală.
Scleroza laterală amiotrofică
constă într-o pierdere progresivă a anumitor celule nervoase din creier şi
măduva spinării, numite neuroni motori, ce controlează muşchii voluntari, care
fac posibilă mişcarea. Scleroza laterală amiotrofică este o boală progresivă,
invalidantă şi fatală. Mersul, vorbitul, mâncatul, înghiţitul şi alte funcţii
fundamentale ale corpului devin treptat din ce în ce mai dificile şi pot
provoca diferite alte boli şi complicaţii.
Între timp, Şerban Ionescu a
cerut divorţul de actriţa Magda Catone, care nu s-a mai concretizat.
SFATURI UTILE 21 Noiembrie
Hernia de disc
Cuprins articol
12.
Articole similare
Generalitati
Hernia de disc reprezinta o afectiune de
natura neurologica ce se caracterizeaza prin alunecarea nucleului pulpos de-a
lungul maduvei spinariisi coloanei vertebrale, ceea ce clinic se
traduce prin aparitia unor dureri de spate foarte
intense in zona respectiva. Aceasta afectiune apare in momentul in care o parte
sau intregul nucleu pulpos (zona moale a discului intervertebral) herniaza
printr-o zona slabita a inelului fibros a discului intervertebral.
Hernia este de cele mai multe ori posterioara si ipsilaterala (de aceeasi parte) defectului.
Discul intervertebral este localizat, conform denumirii, intre corpurile vertebrale. El are rolul de a absorbi undele de soc la care este supusa coloana in timpul miscarilor bruste pe care le efectuam, in timpul activitatilor fizice intense.
Discul intervertebral are o zona centrala compusa dintr-o substanta de consistenta unui gel, numita nucleu pulpos, care este inconjurat de o capsula fibroasa, inelul fibros. Aceasta structura este tinuta fixa la locul ei printr-un ligament foarte puternic, ligamentul anterior longitudinal (care este localizat anterior coloanei corpurilor vertebrale) si de ligamentul longitudinal posterior (localizat posterior de corpurile vertebrale). Pe langa aceste doua ligamente, structurile sunt tinute fixe si prin muschii paravertebrali.
Hernia poate sa apara la orice nivel al discurilor intervertebrale, insa cele mai frecvente doua localizari sunt reprezentate de discurile lombare si cele cervicale. Hernia discala lombara este cea care determina majoritatea durerilor cronice de spate (lumbago) precum si dureri care iradiaza in membrul inferior (sciatica). Hernia lombara este mult mai frecventa decat cea cervicala, si apare in special la nivelul L5- S1. Se pare ca in aceasta zona ligamentele sunt mai putin rezistente si mult mai subtiri.
Frecventa de aparitie a acestei afectiuni este relativ crescuta, variind intre 1- 10% din populatia adulta. Cel mai afectat grup este cel cu varsta intre 25- 45 de ani.
Hernia este de cele mai multe ori posterioara si ipsilaterala (de aceeasi parte) defectului.
Discul intervertebral este localizat, conform denumirii, intre corpurile vertebrale. El are rolul de a absorbi undele de soc la care este supusa coloana in timpul miscarilor bruste pe care le efectuam, in timpul activitatilor fizice intense.
Discul intervertebral are o zona centrala compusa dintr-o substanta de consistenta unui gel, numita nucleu pulpos, care este inconjurat de o capsula fibroasa, inelul fibros. Aceasta structura este tinuta fixa la locul ei printr-un ligament foarte puternic, ligamentul anterior longitudinal (care este localizat anterior coloanei corpurilor vertebrale) si de ligamentul longitudinal posterior (localizat posterior de corpurile vertebrale). Pe langa aceste doua ligamente, structurile sunt tinute fixe si prin muschii paravertebrali.
Hernia poate sa apara la orice nivel al discurilor intervertebrale, insa cele mai frecvente doua localizari sunt reprezentate de discurile lombare si cele cervicale. Hernia discala lombara este cea care determina majoritatea durerilor cronice de spate (lumbago) precum si dureri care iradiaza in membrul inferior (sciatica). Hernia lombara este mult mai frecventa decat cea cervicala, si apare in special la nivelul L5- S1. Se pare ca in aceasta zona ligamentele sunt mai putin rezistente si mult mai subtiri.
Frecventa de aparitie a acestei afectiuni este relativ crescuta, variind intre 1- 10% din populatia adulta. Cel mai afectat grup este cel cu varsta intre 25- 45 de ani.
Coloana
vertebrala este formata prin suprapunerea vertebrelor si are numeroase roluri,
printre care de a sustine trunchiul, de a proteja maduva spinarii si nervii
care merg din ea si care se distribuie periferiei. In ciuda faptului ca pare
foarte rigida, coloana vertebrala are o anumita flexibilitate, iar vertebrele
se suprapun prin intermediul unor spatii conectate prin inelul fibros dar care
in centru au un gel vascos foarte fin, numit nucleu pulpos.
Functia lui este de a distribui presiunea egal in toate directiile si de a nu supraincarca o zona a coloanei. Astfel sunt amortizate foarte multe din undele de soc la care este supusa coloana noastra in fiecare zi. Coloana este impartita in mai multe regini: coloana cervicala, coloana toracica, lombara si sacrala.
Herniile discale apar in momentul in care in inelul fibros care inconjoara nucleul pulpos apare o fisura ce ii permite acestuia sa se mobilizeze de la locul sau obisnuit si sa ajunga intre corpii vertebrali. Nucleul ajunge apoi in canalul spinal, apasa pe radacinile nervilor spinali (determinand aparitia radiculopatiilor) si duce la aparitia simptomelor.
Aceste rupturi apar in urma unor traumatisme, in cadrul unor profesii care impun efectuarea unor activitati fizice foarte intense sau in cazul pacientilor care stau foarte mult pe scaun. Daca pacientul acuza mai degraba dureri persistente dar nu foarte intense, acestea sunt semn de tocire a discului si nu de traumatism.
Functia lui este de a distribui presiunea egal in toate directiile si de a nu supraincarca o zona a coloanei. Astfel sunt amortizate foarte multe din undele de soc la care este supusa coloana noastra in fiecare zi. Coloana este impartita in mai multe regini: coloana cervicala, coloana toracica, lombara si sacrala.
Herniile discale apar in momentul in care in inelul fibros care inconjoara nucleul pulpos apare o fisura ce ii permite acestuia sa se mobilizeze de la locul sau obisnuit si sa ajunga intre corpii vertebrali. Nucleul ajunge apoi in canalul spinal, apasa pe radacinile nervilor spinali (determinand aparitia radiculopatiilor) si duce la aparitia simptomelor.
Aceste rupturi apar in urma unor traumatisme, in cadrul unor profesii care impun efectuarea unor activitati fizice foarte intense sau in cazul pacientilor care stau foarte mult pe scaun. Daca pacientul acuza mai degraba dureri persistente dar nu foarte intense, acestea sunt semn de tocire a discului si nu de traumatism.
Factori de risc
Un
factor de risc foarte important in aparitia herniei de disc este reprezentat
de fumat deoarece
acesta interfera cu oxigenarea corecta a coloanei si implicit a discului.
Astfel poate sa apara deshidratarea si degenerarea discala, care in timp vor
determina hernia.
Specalistii considera ca hernia de disc are o importanta componenta genetica, in special in cazul pacientilor cu hernia lombara.
Alti factori de risc sunt reprezentati de:
- Varsta;
- Activitatea fizica intensa la locul de munca;
- Obezitate;
- Stil de viata sedentar;
- Vibratii excesive la care este supusa coloana;
- Malformatii congenitale ale coloanei si canalului vertebral.
Majoritatea herniilor apar in zona lombara. Aceasta localizare este de 15 ori mai frecventa decat cea cervicala si este una din cele mai frecvente cauze de dureri de spate. Discurile cervicale sunt implicate in hernii in procente diferite: in 8% din situatii sunt implicate discurile cervicale, iar in 1-2 % sunt implicate discurile toracice inalte. Herniile cervicale apar mai ales la nivelul C5 - C6 si C6 - C7, iar cel mai frecvent pot fi prinse in aceste hernii plexurile cervicale si brahiale.
In unele hernii sunt afectate si radacinile nervoase importante si atunci tabloul clinic este mult mai violent, pacientul prezentand si afectiuni motorii dar si afectiuni de natura senzitiva.
Herniile de disc afecteaza mai ales persoanele de varsta medie, adultii tineri cu profesii active.
Specalistii considera ca hernia de disc are o importanta componenta genetica, in special in cazul pacientilor cu hernia lombara.
Alti factori de risc sunt reprezentati de:
- Varsta;
- Activitatea fizica intensa la locul de munca;
- Obezitate;
- Stil de viata sedentar;
- Vibratii excesive la care este supusa coloana;
- Malformatii congenitale ale coloanei si canalului vertebral.
Majoritatea herniilor apar in zona lombara. Aceasta localizare este de 15 ori mai frecventa decat cea cervicala si este una din cele mai frecvente cauze de dureri de spate. Discurile cervicale sunt implicate in hernii in procente diferite: in 8% din situatii sunt implicate discurile cervicale, iar in 1-2 % sunt implicate discurile toracice inalte. Herniile cervicale apar mai ales la nivelul C5 - C6 si C6 - C7, iar cel mai frecvent pot fi prinse in aceste hernii plexurile cervicale si brahiale.
In unele hernii sunt afectate si radacinile nervoase importante si atunci tabloul clinic este mult mai violent, pacientul prezentand si afectiuni motorii dar si afectiuni de natura senzitiva.
Herniile de disc afecteaza mai ales persoanele de varsta medie, adultii tineri cu profesii active.
Simptomele
variaza foarte mult in functie de localizarea exacta a herniei, precum si in
functie de tesutul moale implicat si afectat. Durerea resimtita de pacient
poate varia de la moderata la foarte intensa, lancinanta, si poate sa iradieze
de-a lungul tracturilor nervoase. Adesea, herniile nu sunt diagnosticate
imediat deoarece pacientii amana prezentarea la medic sau simptomele sunt
nespecifice.
Uneori pacientii au hernie de disc insa sunt asimpotmatici. Aceasta situatie este posibila in cazul in care nucleul pulpos nu apasa pe tesut moale sau nervi.
Simptomatologia herniei lombare
Localizarea cea mai frecventa a herniei lombare este intre L4 - L5 sau intre L5 - S1. Simptomele afecteaza zona lombara inferioara, fesele, coapsele si pot iradia spre gamba si chiar picior. Dintre nervii implicati cel mai adesea este vorba de nervul sciatic, determinand aspectul clinic clasic de sciatica, insa poate fi afectat si nervul femural.
Simptomele descrise de pacient includ:
1. Spasm muscular;
2. Hipotrofie sau atrofie musculara in teritoriul afectat;
3. Durere iradiata de-a lungul nervilor;
4. Agravarea durerii la tuse, stranut, ras (prin cresterea presiunii in canalul vertebral);
5. Parestezii si alte tulburari senzitive la nivelul membrului inferior.
Simptomatologia herniei cervicale
Simptomele pot fi localizate la nivelul regiunii posterioare a craniului, gatului, centurii scapulare, scapulelor, umerilor si membrelor superioare, iar daca exista afectarea plexurilor brahial si cervical intensitatea lor este crescuta.
Cele mai frecvente simptome sunt:
- Astenie musculara la nivelul membrelor superioare;
- Durere intensa la nivelul umerilor si scapulelor;
- Dureri in regiunea nucala;
- Imposibilitatea de intoarcere a capului sau de efectuare a miscarilor bruste;
- Durerei iradiate in umar, brat, antebrat si mai rar la nivelul palmei, degetelor;
- Spasm al msuculaturii vertebrale superioare;
- Durerea accentuata la ras, tusit, stranut.
Exista cateva caracteristici ale durerii din hernia de disc:
1. Este unilaterala;
2. Este continua, nu are caracter pulsatil;
3. Apare la adoptarea aceleiasi pozitii.
Uneori pacientii au hernie de disc insa sunt asimpotmatici. Aceasta situatie este posibila in cazul in care nucleul pulpos nu apasa pe tesut moale sau nervi.
Simptomatologia herniei lombare
Localizarea cea mai frecventa a herniei lombare este intre L4 - L5 sau intre L5 - S1. Simptomele afecteaza zona lombara inferioara, fesele, coapsele si pot iradia spre gamba si chiar picior. Dintre nervii implicati cel mai adesea este vorba de nervul sciatic, determinand aspectul clinic clasic de sciatica, insa poate fi afectat si nervul femural.
Simptomele descrise de pacient includ:
1. Spasm muscular;
2. Hipotrofie sau atrofie musculara in teritoriul afectat;
3. Durere iradiata de-a lungul nervilor;
4. Agravarea durerii la tuse, stranut, ras (prin cresterea presiunii in canalul vertebral);
5. Parestezii si alte tulburari senzitive la nivelul membrului inferior.
Simptomatologia herniei cervicale
Simptomele pot fi localizate la nivelul regiunii posterioare a craniului, gatului, centurii scapulare, scapulelor, umerilor si membrelor superioare, iar daca exista afectarea plexurilor brahial si cervical intensitatea lor este crescuta.
Cele mai frecvente simptome sunt:
- Astenie musculara la nivelul membrelor superioare;
- Durere intensa la nivelul umerilor si scapulelor;
- Dureri in regiunea nucala;
- Imposibilitatea de intoarcere a capului sau de efectuare a miscarilor bruste;
- Durerei iradiate in umar, brat, antebrat si mai rar la nivelul palmei, degetelor;
- Spasm al msuculaturii vertebrale superioare;
- Durerea accentuata la ras, tusit, stranut.
Exista cateva caracteristici ale durerii din hernia de disc:
1. Este unilaterala;
2. Este continua, nu are caracter pulsatil;
3. Apare la adoptarea aceleiasi pozitii.
Diagnosticarea herniei de disc poate fi facuta uneori,
daca intensitatea si natura simptomelor sunt sugestive, chiar si in functie de
informatiile aflate in urma anamnezei si examenului clinic. Anamneza trebuie
centrata pe caracterul simptomelor, al durerii si pe evolutia lor in timp, iar
examenul fizic neurologic poate sa evidentieze reflexele musculare, tulburarile
senzitive si forta musculara.
Anamneza poate sugera o hernie de disc in cazul in care medicul intreaba pacientul amanunte referitoare la durere:
- Durere localizata in regiunea lombara inferioara si zonele gluteale (fesiere) este asociata adesea cu herniile discale;
- Durerea asociata radiculopatiilor iradiaza de-a lungul membrului inferior, sub genunchi;
- Durerea aparuta la flexie, rotatie sau ortostatism prelungit, avand caracter ascutit (mai mult decat surd) este sugestiva pentru hernie.
Alte informatii sugestive pentru hernia de disc sunt:
1. Debut acut dupa un traumatism;
2. Durere localizata unilateral, agravata de miscare (in orice pozitie) si ameliorata de odihna intr-o pozitie antalgica.
Din antecedentele medicale ale pacientului este important de aflat daca au existat traumatisme recente, daca acesta are o profesie cu risc si daca in familia sa exista astfel de afectiuni.
Examenul fizic al pacientului poate descoperi:
- Curburi fiziologice diminuate ale coloanei in zona implicata in procesul patologic;
- Posturi anormale;
- Dureri aparute in picior dupa ce pacientul se aseaza pe masa de examinare si ridica membrul inferior cat mai sus posibil.
Medicul poate realiza o serie de teste specifice care pot sugera radiculopatie cervicala sau lombara. De exemplu, pacientul este rugat sa incline capul in fata si apoi in partile laterale in timp ce medicul aplica o usoara presiune pe varful capului. Daca apare durere sau orice modificare senzitiva in cadrul acestui test, pacientul este suspicionat de radiculopatie cervicala.
Exista o serie de teste care se pot practica si pentru descoperirea radiculopatiilor lombare. Indiferent de rezultatele testelor clinice, medicul va investiga starea pacientului si din punct de vedere paraclinic pentru a fi sigur de corectitudinea diagnosticului.
Pentru stabilirea unui diagnostic de certitudine sunt indicate studii imagistice: radiografii, computer tomografie, rezonanta magnetica nucleara, mielografie.
Radiografia de coloana este indicata mai ales pentru excluderea altor afectiuni cu care poate fi confundata, cel putin clinic, hernia de disc. Cele mai frecvente afectiuni care intra in diagnosticul diferential sunt: fracturi pelvine, sindromul cozii de cal, infectii ale maduvei, infectii epidurale si subdurale, stenoza spinala, spondilolistezis.
Radiografiile obsinuite sunt totusi limitate si nu ofera informatii foarte utile in legatura cu starea tesuturior moi inconjuratoare coloanei.
Computer tomografia (CT) poate oferi informatii utile cu privire la diametrul canalului radicular si starea tesuturilor moi din jurul colanei.
Rezonanta magnetica nucleara (RMN) este mult mai indicata comparativ cu CT in diagnosticarea patologiilor de coloana vertebrala. Imaginile obtinute sunt tridimensionale si astfel se vizualizeaa foarte bine atat coloana, cat si radacinile nervoase, nucleul pulpos si se poate stabili gradul afectiunii in sine. In prezent, RMN-ul reprezinta metoda imagistica de prima intentie pentru diagnosticarea herniilor de disc si poate fi folosita chiar si in cazul pacientilor care nu au simptome clinice. Studiile au demonstrat ca peste 60% dintre pacientii asimpotmatici care si-au facut, din alte motive, un RMN, aveau un anumit grad de hernie discala.
Mielografia este foarte exacta si poate sa puna singura diagnosticul de hernie de disc, insa este o tehnica invaziva, necesita efectuarea unei punctii lombare si injectarea de substante de contrast. Ulterior injectarii substantelor de contrast se realizeaza o radiografie a canalului spinal si in functie de aspect se poate stabili daca exista procese care modifica presiunea asupra nervilor spinali, daca exista hernii si care este gradul lor, daca apar alte procese inlocuitoare de spatiu. Mielografia are rezultate chiar mai bune atunci cand este combinata cu CT.
Alte teste particulare sunt reprezentate de electromiograma si testele care determina viteza de conducere a impulsului nervos. Electromiograma se realizeaza pentru a se stabili cu exactitate care este radacina nervoasa implicata. Ea poate fi efectuata simultan cu testele de viteza iar scopul celor doua metode este de a determina daca exista sau nu un proces patologic activ la nivelul nervilor, radacinilor nervoase periferice, tesutului musuclar.
In general pacientii cu simptome tipice si sugestive pentru hernia de disc nu au nevoie de investigatii suplimentare. Daca insa sunt in varsta, au simptome ce nu se amelioreaza la un tratament corect iar durerea este atipica, medicul poate cere si urmatoarele analize de laborator:
- Hemograma completa;
- Viteza de sedimentare a hematiilor (VSH);
- Nivelul fosfatazei alcaline;
- Nivelul calciului seric;
- Electroforeza proteinelor serice.
Anamneza poate sugera o hernie de disc in cazul in care medicul intreaba pacientul amanunte referitoare la durere:
- Durere localizata in regiunea lombara inferioara si zonele gluteale (fesiere) este asociata adesea cu herniile discale;
- Durerea asociata radiculopatiilor iradiaza de-a lungul membrului inferior, sub genunchi;
- Durerea aparuta la flexie, rotatie sau ortostatism prelungit, avand caracter ascutit (mai mult decat surd) este sugestiva pentru hernie.
Alte informatii sugestive pentru hernia de disc sunt:
1. Debut acut dupa un traumatism;
2. Durere localizata unilateral, agravata de miscare (in orice pozitie) si ameliorata de odihna intr-o pozitie antalgica.
Din antecedentele medicale ale pacientului este important de aflat daca au existat traumatisme recente, daca acesta are o profesie cu risc si daca in familia sa exista astfel de afectiuni.
Examenul fizic al pacientului poate descoperi:
- Curburi fiziologice diminuate ale coloanei in zona implicata in procesul patologic;
- Posturi anormale;
- Dureri aparute in picior dupa ce pacientul se aseaza pe masa de examinare si ridica membrul inferior cat mai sus posibil.
Medicul poate realiza o serie de teste specifice care pot sugera radiculopatie cervicala sau lombara. De exemplu, pacientul este rugat sa incline capul in fata si apoi in partile laterale in timp ce medicul aplica o usoara presiune pe varful capului. Daca apare durere sau orice modificare senzitiva in cadrul acestui test, pacientul este suspicionat de radiculopatie cervicala.
Exista o serie de teste care se pot practica si pentru descoperirea radiculopatiilor lombare. Indiferent de rezultatele testelor clinice, medicul va investiga starea pacientului si din punct de vedere paraclinic pentru a fi sigur de corectitudinea diagnosticului.
Pentru stabilirea unui diagnostic de certitudine sunt indicate studii imagistice: radiografii, computer tomografie, rezonanta magnetica nucleara, mielografie.
Radiografia de coloana este indicata mai ales pentru excluderea altor afectiuni cu care poate fi confundata, cel putin clinic, hernia de disc. Cele mai frecvente afectiuni care intra in diagnosticul diferential sunt: fracturi pelvine, sindromul cozii de cal, infectii ale maduvei, infectii epidurale si subdurale, stenoza spinala, spondilolistezis.
Radiografiile obsinuite sunt totusi limitate si nu ofera informatii foarte utile in legatura cu starea tesuturior moi inconjuratoare coloanei.
Computer tomografia (CT) poate oferi informatii utile cu privire la diametrul canalului radicular si starea tesuturilor moi din jurul colanei.
Rezonanta magnetica nucleara (RMN) este mult mai indicata comparativ cu CT in diagnosticarea patologiilor de coloana vertebrala. Imaginile obtinute sunt tridimensionale si astfel se vizualizeaa foarte bine atat coloana, cat si radacinile nervoase, nucleul pulpos si se poate stabili gradul afectiunii in sine. In prezent, RMN-ul reprezinta metoda imagistica de prima intentie pentru diagnosticarea herniilor de disc si poate fi folosita chiar si in cazul pacientilor care nu au simptome clinice. Studiile au demonstrat ca peste 60% dintre pacientii asimpotmatici care si-au facut, din alte motive, un RMN, aveau un anumit grad de hernie discala.
Mielografia este foarte exacta si poate sa puna singura diagnosticul de hernie de disc, insa este o tehnica invaziva, necesita efectuarea unei punctii lombare si injectarea de substante de contrast. Ulterior injectarii substantelor de contrast se realizeaza o radiografie a canalului spinal si in functie de aspect se poate stabili daca exista procese care modifica presiunea asupra nervilor spinali, daca exista hernii si care este gradul lor, daca apar alte procese inlocuitoare de spatiu. Mielografia are rezultate chiar mai bune atunci cand este combinata cu CT.
Alte teste particulare sunt reprezentate de electromiograma si testele care determina viteza de conducere a impulsului nervos. Electromiograma se realizeaza pentru a se stabili cu exactitate care este radacina nervoasa implicata. Ea poate fi efectuata simultan cu testele de viteza iar scopul celor doua metode este de a determina daca exista sau nu un proces patologic activ la nivelul nervilor, radacinilor nervoase periferice, tesutului musuclar.
In general pacientii cu simptome tipice si sugestive pentru hernia de disc nu au nevoie de investigatii suplimentare. Daca insa sunt in varsta, au simptome ce nu se amelioreaza la un tratament corect iar durerea este atipica, medicul poate cere si urmatoarele analize de laborator:
- Hemograma completa;
- Viteza de sedimentare a hematiilor (VSH);
- Nivelul fosfatazei alcaline;
- Nivelul calciului seric;
- Electroforeza proteinelor serice.
Scopul
tratamentului herniei de disc este ameliorarea durerii si oprirea evolutiei
procesului etiopatogenic. Pentru aceasta se indica o perioada de odihna,
administrarea de antiinflamatoare nesteroidiene si fizioterapie.
Majoritatea pacientilor raspund foarte bine la aceste tratamente combinate si
isi pot relua activitatile cotidiene, simptomele fiind controlate adecvat.
Exista insa si un procent relativ mic care au nevoie de tratament pe termen
lung, corticoterapie sau chiar interventie chirurgicala.
Tratamentul farmacologic
Tratamentul farmacologic include administrarea de analgezice de uz larg sau opioide, de relaxante musculare si antiinflamatoare. Scopul tratamentului farmacologic este de a reduce durerea si inflamatia locala, redand pacientului libertatea de miscare.
Antiinflamatoarele nesteroidiene (AINS) sunt indicate in special pentru ameliorarea durerilor moderate. Dintre AINS cel mai indicat este ibuprofenul, in cazul in care pacientul nu are contraindicatii. Se adminstreaza 200- 400 mg, fara a se depasi insa 3, 2 grame/ zi. Nu este indicat pacientilor cu boala ulceroasa activa, cu insuficienta renala si cu tulburari de coagulare.
Pe langa ibuprofen mai pot fi folosite si alte analgezice, cum ar fi ketoprofen, naproxen sau acetaminofen. Acetaminofenul nu este un AINS, are un alt mecanism de actiune si nu are efecte secundare atat de importante ca AINS (in special de natura gastrica) insa nici activitate antiinflamatorie. Analgezicele opioide pot fi administrate pacientilor cu dureri intense ce nu pot fi controlate prin analgezicele obisnuite. Ele se elibereaza exclusiv pe baza unei retete medicale, iar utilizarea lor se face sub supraveghere medicala deoarece exsita riscul de aparitie a dependentei.
Spre deosebire de tratamentul cu AINS care poate fi facut pe termen lung, opioidele se administreaza exclusiv in cure scurte. Indicatiile lor sunt limitate la herniile de disc secundare unor traumatisme grave .
Relaxantele musculare sunt indicate doar daca pacientul are si spasm muscular. Unii pacienti pot primi chiar si corticosteroizi (oral sau intravenos) in cazul in care inflamatia peridiscala este importanta si nu se reduce in urma tratamentului cu AINS.
Injectii epidurale cu cortizon
O optiune terapeutica folosita pentru controlul durerii si inflamatiei este reprezentata de injectarea de corticosteroizi in zona afectata. Efectele benefice sunt resimtite chiar si cateva luni. Procedura este grevata de cateva riscuri deoarece este invaziva. Pentru a fi localizata zona cat mai bine, injectiile se realizeaza sub control radiologic.
Tratamentul chirurgical
Tratamentul chirurgical este destul de rar folosit in cazul herniei de disc necomplicate. El trebuie avut in vedere doar daca simptomele persista si afecteaza foarte mult calitatea vietii pacientului, limitandu-i activitatile zilnice si miscarile.
Cele mai utilizate si indicate proceduri chirurgicale sunt:
- Discectomia si microdiscectomia constau in indepartarea unui disc ce protruzioneaza. Procedura se realizeaza sub anestezie generala iar pacientul ramane internat in spital 3 - 4 zile sau pana cand starea de sanatate permite externarea. Pentru a se evita riscul de aparitie a cheagurilor sangvine, pacientii sunt stimulati sa se mobilizeze chiar din prima zi postoperator. Recuperarea completa dureaza cateva sapatamani. In cazul in care hernia nu a fost unica sau daca au aparut si alte probleme ce au trebuit tratate, recuperarea va fi mai anevoiasa. Microdiscectomia consta in indepartarea unor fragmente foarte reduse din discul implicat in hernie printr-o incizie de mici dimensiuni;
- Laminectomia sau hemilaminectomia- se face pentru a ameliora stenoza spinala sau compresia nervoasa;
- Chemonucleoliza – este o procedura ce presupune injectarea unei enzime (chimopapaina) in interiorul discului herniat cu scopul de a dizolva substanta gelatinoasa care este raspunzatoare de aparitia simptomelor. In anumite situatii chemonucleoliza poate reprezenta o alternativa la discectomie.
Tratamentul farmacologic
Tratamentul farmacologic include administrarea de analgezice de uz larg sau opioide, de relaxante musculare si antiinflamatoare. Scopul tratamentului farmacologic este de a reduce durerea si inflamatia locala, redand pacientului libertatea de miscare.
Antiinflamatoarele nesteroidiene (AINS) sunt indicate in special pentru ameliorarea durerilor moderate. Dintre AINS cel mai indicat este ibuprofenul, in cazul in care pacientul nu are contraindicatii. Se adminstreaza 200- 400 mg, fara a se depasi insa 3, 2 grame/ zi. Nu este indicat pacientilor cu boala ulceroasa activa, cu insuficienta renala si cu tulburari de coagulare.
Pe langa ibuprofen mai pot fi folosite si alte analgezice, cum ar fi ketoprofen, naproxen sau acetaminofen. Acetaminofenul nu este un AINS, are un alt mecanism de actiune si nu are efecte secundare atat de importante ca AINS (in special de natura gastrica) insa nici activitate antiinflamatorie. Analgezicele opioide pot fi administrate pacientilor cu dureri intense ce nu pot fi controlate prin analgezicele obisnuite. Ele se elibereaza exclusiv pe baza unei retete medicale, iar utilizarea lor se face sub supraveghere medicala deoarece exsita riscul de aparitie a dependentei.
Spre deosebire de tratamentul cu AINS care poate fi facut pe termen lung, opioidele se administreaza exclusiv in cure scurte. Indicatiile lor sunt limitate la herniile de disc secundare unor traumatisme grave .
Relaxantele musculare sunt indicate doar daca pacientul are si spasm muscular. Unii pacienti pot primi chiar si corticosteroizi (oral sau intravenos) in cazul in care inflamatia peridiscala este importanta si nu se reduce in urma tratamentului cu AINS.
Injectii epidurale cu cortizon
O optiune terapeutica folosita pentru controlul durerii si inflamatiei este reprezentata de injectarea de corticosteroizi in zona afectata. Efectele benefice sunt resimtite chiar si cateva luni. Procedura este grevata de cateva riscuri deoarece este invaziva. Pentru a fi localizata zona cat mai bine, injectiile se realizeaza sub control radiologic.
Tratamentul chirurgical
Tratamentul chirurgical este destul de rar folosit in cazul herniei de disc necomplicate. El trebuie avut in vedere doar daca simptomele persista si afecteaza foarte mult calitatea vietii pacientului, limitandu-i activitatile zilnice si miscarile.
Cele mai utilizate si indicate proceduri chirurgicale sunt:
- Discectomia si microdiscectomia constau in indepartarea unui disc ce protruzioneaza. Procedura se realizeaza sub anestezie generala iar pacientul ramane internat in spital 3 - 4 zile sau pana cand starea de sanatate permite externarea. Pentru a se evita riscul de aparitie a cheagurilor sangvine, pacientii sunt stimulati sa se mobilizeze chiar din prima zi postoperator. Recuperarea completa dureaza cateva sapatamani. In cazul in care hernia nu a fost unica sau daca au aparut si alte probleme ce au trebuit tratate, recuperarea va fi mai anevoiasa. Microdiscectomia consta in indepartarea unor fragmente foarte reduse din discul implicat in hernie printr-o incizie de mici dimensiuni;
- Laminectomia sau hemilaminectomia- se face pentru a ameliora stenoza spinala sau compresia nervoasa;
- Chemonucleoliza – este o procedura ce presupune injectarea unei enzime (chimopapaina) in interiorul discului herniat cu scopul de a dizolva substanta gelatinoasa care este raspunzatoare de aparitia simptomelor. In anumite situatii chemonucleoliza poate reprezenta o alternativa la discectomie.
Pentru
ameliorarea simptomelor datorate herniei de disc specialistii recomanda
pacientilor urmatoarele;
1. Sa adopte un regim de viata cat mai activ, bazat pe exercitii fizice si o dieta adecvata. Greutatea in plus poate sa agraveze simptomele, deci este foarte important ca pacientii supraponderali sa revina la greutatea indicata si recomandata pentru inaltimea si varsta lor;
2. Folosirea unor proteze speciale pentru coloana. Acestea nu trebuie folosite prea mult insa, deoarece musculatura paravertebrala se poate hipotrofia intru-cat nu mai joaca un rol activ in mentinerea coloanei in rectitudine;
3. Sa participe la programe de fizioterapie complexa. Astfel pacientii sunt invatati cum sa se imbrace, cum sa mearga si cum sa ridice greutati corect, astfel incat sa nu apara durere. Terapeutii vor realiza si programe de exercitii menite sa intareasca musculatura pacientilor, atat cea abdominala cat si cea paravertebrala. Cu timpul se va redobandi flexibiliatea coloanei vertebrale si pacientul se va mobiliza mult mai usor;
4. Sa isi faca masaj local pentru a stimula musculatura.
1. Sa adopte un regim de viata cat mai activ, bazat pe exercitii fizice si o dieta adecvata. Greutatea in plus poate sa agraveze simptomele, deci este foarte important ca pacientii supraponderali sa revina la greutatea indicata si recomandata pentru inaltimea si varsta lor;
2. Folosirea unor proteze speciale pentru coloana. Acestea nu trebuie folosite prea mult insa, deoarece musculatura paravertebrala se poate hipotrofia intru-cat nu mai joaca un rol activ in mentinerea coloanei in rectitudine;
3. Sa participe la programe de fizioterapie complexa. Astfel pacientii sunt invatati cum sa se imbrace, cum sa mearga si cum sa ridice greutati corect, astfel incat sa nu apara durere. Terapeutii vor realiza si programe de exercitii menite sa intareasca musculatura pacientilor, atat cea abdominala cat si cea paravertebrala. Cu timpul se va redobandi flexibiliatea coloanei vertebrale si pacientul se va mobiliza mult mai usor;
4. Sa isi faca masaj local pentru a stimula musculatura.
Pentru
majoritatea pacientilor cu hernie de disc tratamentul conservator este cel mai
indicat iar starea lor de sanatate se amelioreaza spectaculos. Doar un procent
relativ redus continua sa aiba dureri de spate in urma tratamentului, situatie
in care sunt indicate alte metode terapeutice. In cazul in care pacientii au
meserii ce constituie factori de risc pentru recurenta afectiunii, specialistii
le pot recomanda schimbarea locului de munca.
Cele
mai frecvnte complicatii ale herniei de disc netratate sunt:
1. Durere cronica de spate;
2. Afectarea motilitatii sau a functiei senzitive de la nivelul membrelor inferioare;
3. Incontinente sfincteriene;
4. Leziuni permanente ale maduvei spinale (apar destul de rar).
In cazul in care tratamentul este instituit, insa pacientul nu este supravegheat si i se recomanda analgezice opioide, se poate ajunge la dependenta de tranchilizante.
1. Durere cronica de spate;
2. Afectarea motilitatii sau a functiei senzitive de la nivelul membrelor inferioare;
3. Incontinente sfincteriene;
4. Leziuni permanente ale maduvei spinale (apar destul de rar).
In cazul in care tratamentul este instituit, insa pacientul nu este supravegheat si i se recomanda analgezice opioide, se poate ajunge la dependenta de tranchilizante.
Pacientii
sunt sfatuiti sa se adreseze unui medic in cazul in care observa aparitia
durerilor cronice persistente, recurente la nivelul coloanei inferioare, daca
au tulburari de motilitate, daca prezinta parestezii sau apar incontinente
sfincteriene (mai ales anale).
Unii
pacienti pot preveni aparitia acestei afectiuni sau agravarea simptomelor daca
sunt atenti si responsabili si isi tin greutatea sub control, daca adopta o
postura corecta, daca evita activitatile fizice foarte intense, daca opresc
fumatul si daca evita factorii agravanti si factorii de risc.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu