14 DECEMBRIE 2017

RELIGIE ORTODOXĂ 14 Decembrie

Sf Mc Tirs, Calinic, Filimon și Apolonie

Sfintii Mucenici Tirs, Calinic, Filimon si Apolonie au trait in timpul persecutiilor impotriva crestinilor, in secolele III si IV. Din Sinaxar aflam ca in timp ce un dregator imparatesc calatorea in Helespont, a fost intampinat de Tirs, marturisitor al lui Hristos.

Pentru ca refuza sa se inchine idolilor, Sfantul Tirs este supus la chinuri indelungate: i-au intepat ochii, i-au sfaramat picioarele, i-au turnat plumb topit pe spate, insa, prin puterea lui Hristos, a ramas nevatamat. A fost bagat intr-un butoi cu apa spre a fi inecat, dar de indata vasul s-a spart. A fost aruncat de pe un zid inalt, intr-un loc in care erau tepi si cuie ascutite, dar si de aceasta data s-a aratat nevatamat. La rugaciunea sa, idolii din templu s-au sfaramat si Calinic, preotul pagan al idolilor, s-a convertit la crestinism.

Sfantului Calinic i s-a taiat capul, iar Sfantul Tirs, pus intr-un sicriu, si-a dat duhul in timp ce slugile imparatului au inceput sa-l taie cu fierastraul.

Tara Bitiniei a odraslit pe sfintii mucenici: Tirs, Levchie si pe Calinic; iar cetatea Cezareei i-a crescut si au patimit pentru Hristos, in vremea imparatiei lui Decie, intr-acest chip: un ighemon, cu numele Cumvrichie, a venit din Nicomidia, prin Niceea, in cetatea Cezareei si era mare osarduitor spre inchinarea idolilor, ingrijindu-se pentru capistile si jertfele cele necurate si pentru toate cele ce erau placute idolilor. Acela silea pe toti la unirea sa cea fara de Dumnezeu, pe unii inselandu-i cu imbunari, iar pe altii infricosindu-i cu ingroziri, ca sa fie partasi ai inchinarii lui paganesti la idoli. Iar Levchie care era intre cei dintai ai cetatii, barbat cinstit si vestit cu invatatura, cu intelegerea si cu neamul bun, vazand faradelegile ce se faceau, foarte mult il durea inima si se aprindea cu ravna catre Dumnezeu.

Neputand mai mult a tainui vapaia ravnei ce-i ardea inauntru si nevrand mai mult a-si ascunde sfanta credinta, ce era in sine, a stat inaintea ighemonului zicand: "Pentru ce, o! Cumvrichie, te inarmezi cu ticalosie asupra sufletului meu, cinstind pe idolii cei pagani, nesimtitori si surzi? Caci pe multi ii atragi in acea ratacire, incat se fac oamenii mai nesimtitori decat pietrele; fiindca nu voiesc a vedea pe Dumnezeul cel adevarat si Mantuitorul si a umbla in lumina, lasand intunericul ratacirii". Iar nebunul ighemon, auzind acestea, s-a umplut de manie, urand pe cel ce graia adevarul si fara intrebare a poruncit sa-l bata pe Levchie. Iar acesta primind ranile de buna voie, multumea lui Dumnezeu si prin aceasta intarata si mai mult pe cel ce-l chinuia. Si pana intr-atata a fost batut, incat au ostenit cei ce-l bateau si a slabit trupul lui de rani; iar el se ruga ca sa se dezlege de trup, dorind sa se duca la Domnul.

Deci, a avut ajutator dorintei sale pe tiran, care a poruncit sa fie scos in afara cetatii si sa i se taie capul. Si mergea sfantul dus de gealati (muncitori), insa fara temere si fara tulburare nearatand pe fata nici o durere, ci numai o bucurie si a veselie ca si cum nu s-ar fi dus la taiere, ci la incununare. Deci, fiind dus departe de cetate, s-a savarsit cu dreapta credinta prin taiere, apoi sufletul i s-a suit la cer, ca sa primeasca cununa cea muceniceasca pentru patimirea sa.

Dupa aceea s-a dus vestea pentru tirania lui Cumvrichie in toate partile acelea, incat se ascundeau crestinii, temandu-se de pedepsirea lui cumplita. Iar fericitul Tirs, care, desi nu era inca botezat, ci numai chemat in randuiala aceea crestineasca, inarmandu-se cu ravna dumnezeiasca, a venit inaintea tiranului si a zis: "Bucura-te, prealuminate ighemoane". Ighemonul i-a raspuns la fel. Apoi a zis Tirs: "Oare liber este inaintea voastra, a celor ce faceti judecata, a grai fiecare ce voieste? Sau numai a supune poruncilor voastre, fara a scoate vreo vorba"?

Iar ighemonul, care parca ar fi uitat ce a facut lui Levchie, a zis; "Este liber si de la nici unul nu este luat acest drept, cu atat mai mult cand voieste sa vorbeasca spre folosul obstii". Tirs a zis: "Si ce poate sa vorbeasca cineva mai de folos decat ceea ce foloseste sufletului? Eu te-am vazut aducand multora nevoie si paguba de mantuire si de la marturisirea cea adevarata scotandu-i, apoi atragandu-i ticaloseste spre ratacirea cea idoleasca si, bine stiind ca tu aprinzi focul gheenii asupra capului tau, iar mai vartos asupra sufletului tau, am cugetat sa vorbesc cu tine, cu indrazneala ce se cuvine si sa stiu de la tine pentru ce pricina, lasand pe Ziditorul cerului si al pamantului si a tot neamul omenesc, ai legiuit a te inchina mai bine lucrurilor mainilor omenesti, zicand lemnului: "Tatal meu esti tu", precum mustra dumnezeiescul Ieremia si pietrei: "Tu m-ai nascut pe mine". Apoi toata purtarea ta de grija este aceasta, ca sa-i pleci pe oameni sa se inchine idolilor".

Ighemonul a zis: "Aceste vorbe ale tale fara vreme si de prisos te arata ca esti bolnav de crestinatate; insa intrebarile tale cele desarte si dezlegarile cele mincinoase lasa-le celor de prin scoli si celor ce nu se ingrijesc de treburile poporului, iar acum supune-te poruncii imparatesti si, apropiindu-te, jertfeste-te zeilor, iar de nu, la cuvintele tale cele fara de vreme, vei afla de la noi rasplatire cu buna vreme prin muncile cele gatite tie". Iar el a zis: "De vreme ce sunteti zidire intelegatoare a lui Dumnezeu, nu se cuvine, dar, voua a face ceva fara minte si fara socoteala, ci cu judecata si cu intrebare; iar de urmezi poruncii celei nebune a imparatului tau, fa cele poruncite tie". Cumvrichie a zis: "Mi se pare ca blandetea noastra te face prea mandru, dar vazandu-te om intelept si ager la minte, te sfatuiesc sa te supui, mai inainte pana nu vei fi muncit. Deci, vino in capiste si da cele ce se cuvin zeilor, caci asa vei dobindi iertare de greselile tale cele trecute, iar marelui imparat te vei face prieten si in toata vremea vietii tale intru mare cinste vei vietui impreuna cu noi".

Zis-a sfantul: "Mult am cugetat eu despre lucrurile acestea ce stau de fata si sa nu ti se para ca m-ai aflat nepregatit si neinvatat; pentru ca mult am invatat singur si, cu multa socoteala cercetand, am cunoscut ca zeii vostri idoli sunt fara de suflet, si jertfirile lor sunt necurate si am ris de dansii. Apoi am ales credinta crestineasca care este curata si adevarata; deci, de-ti este ceva poruncit pentru noi de la imparat, nu fi cu nebagare de seama a face".

Acestea zicandu-le fericitul, l-a maniat pe tiran, care a poruncit indata unor tineri puternici la maini sa-l palmuiasca, sa-l bata tare si, legandu-l cu curele de maini si de picioare, de amandoua partile sa traga tare si sa-l tarasca cu sila. Facandu-se aceasta se rupeau madularele fericitului de la incheiturile lor; iar mucenicul, rabdand acestea, se arata cu fata luminoasa. Apoi a poruncit muncitorul sa-i impunga cu fiare ascutite sprancenele si ochii, iar cu unelte de arama sa-i sfarme falcile si sa-i zdrobeasca dintii. Iar sfantul, in acele munci, isi batea joc de tiran, intaratandu-l si mai mult.

Atunci ighemonul, topind plumb si gatind un pat de fier si punand pe mucenic cu fata in jos pe acel pat, a chemat vrajitorii si momitorii ca sa-l insele cu cuvinte. Aceia sfatuiau cu cuvinte dulci pe fericitul macar catava vreme si cu fatarnicie sa se supuna ighemonului si-i ziceau: "Si de cumplitele munci te va slobozi si de multe bunatati vei fi partas, si-ti va ierta aceasta Dumnezeul tau, stiind neputinta firii, si nu se va mania, fiind foarte bun si milostiv, precum auzim". Iar mucenicul a zis: "De aceea rabd munci pentru Dumnezeul meu, ca este bun si foarte milostiv, pentru ca, daca voi, auzind de muncile cele fara de sfarsit care va asteapta, nu va intoarceti din calea ratacirii voastre, nici va abateti de la pierzarea voastra, apoi eu pentru ce sa nu rabd cu barbatie muncile cele vremelnice, care au rasplatire in imparatia cerurilor si sa primesc bunatatile cele nesfarsite si de-a pururea viitoare?"

Acestea zicand sfantul, au turnat plumb topit pe spatele lui gol si indata plumbul, ca un rau varsandu-se, pe multi necredinciosi care stateau imprejur, i-a vatamat si i-a pierdut; iar sfantul s-a sculat de pe pat nevatamat si cu tot trupul sanatos. Acestea vazandu-le cu ochii, s-au spaimantat de acea minune si chiar muncitorul se mira foarte mult. Apoi cand se cadea a sti cine este cel care face acestea, el insusi de voia sa petrecea orb, incat s-a implinit scriptura: "Ati vazut de multe ori si n-ati pazit; si avand urechi deschise, n-ati auzit". Deci, iutindu-se mai mult asupra mucenicului, numindu-l fermecator si vrajitor, a inceput sa-l munceasca cu si mai multe chinuri, pe care sfantul le rabda cu barbatie. Apoi s-a auzit un glas de sus, intarind pe nevoitorul, de care paganii s-au infricosat foarte, iar credinciosii s-au intarit in credinta. Atunci ighemonul, nerabdand mai mult ocara, a poruncit sa arunce pe sfant in temnita legat, iar el s-a dus la casa sa, cugetand ce sa scorneasca ca sa-l munceasca si sa-l piarda.

Fericitul Tirs, in temnita, cu sarguinta se ruga la Dumnezeu ca sa-l invredniceasca Sfantului Botez si, indata cercetandu-l acolo noaptea darul Domnului, s-au dezlegat legaturile cu care era legat si usile temnitei s-au deschis singure. Iar el iesind a mers la episcopul Cezareei, care se ascundea in aceea vreme de frica paganilor.

Episcopul, vazand pe mucenic venind la el, a cazut la picioarele lui, pentru ca auzise de rabdarea si barbatia lui, cinstindu-l foarte mult. Iar mucenicul, asemenea cazand la picioarele episcopului, a zis, ridicandu-l: "Nu face aceasta, o, preacinstite parinte, nici rapi inchinaciunea care se cuvine tie de la noi, pentru ca n-am venit a binecuvanta, ci a primi binecuvantare". Iar episcopul a zis: "Se cuvine tie a ne binecuvanta pe noi, ca cel ce cu adevarat ai aratat puterea lui Dumnezeu, a faptei celei bune si te-ai imbracat cu haina cea prea stralucita a Duhului, prin rabdarea muncilor cumplite". Iar mucenicul a raspuns: "Pentru aceasta am si venit aici, ca sa ma imbrac in haina nestricaciunii, nascandu-ma prin apa si prin Duh, pentru ca inca nu sunt invrednicit cu Sfantul Botez. Deci, nezabovind, implineste-mi dorinta mea si fa ceea ce se cuvine dreptei credinte".

Episcopul indata a botezat pe Sfantul Tirs; iar el, iesind din baia Sfantului Botez, a zis: "Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul meu, cel ce m-ai invrednicit a ma curati prin apa si prin Duh, ajuta-mi sa ma botez si eu cu botezul cu care te-ai botezat prin patimire si, bind paharul Tau, sa ma fac inchipuire mortii Tale". Apoi vorbind putin cu episcopul si binecuvantandu-se unul pe altul, s-a intors patimitorul lui Hristos in temnita, mergand inaintea lui o lumina dumnezeiasca si urmandu-i ingerii, precum au vazut cu dinadinsul unii din cei vrednici si, intrand acolo, s-a indeletnicit cu obisnuitele rugaciuni.

In acea vreme un comite cu numele Silvan, de neam pers, cu naravul cumplit si tiran nemilostiv, aratandu-se cu bunavointa catre imparat, a cerut de la dansul stapanire si sa mearga sa incerce pe chinuitorii cei randuiti spre pierderea crestinilor, daca implinesc porunca imparatului. Primind stapanirea pe care o ceruse, a venit in Niceea si in Cezareea, aducand jertfe diavolilor si zeilor si praznicele lor cele necurate savarsindu-le cu sange crestinesc. Atunci i s-a spus despre Tirs ca nu poate fi biruit cu nici un fel de munci, ci inspaimanta pe oameni cu semne si minuni. Deci, indata a trimis ca sa-l aduca la sine, iar el insusi savarsea jertfe marelui zeu Die.

In ziua urmatoare, impreuna cu Cumvrichie, a judecat pe Tirs si a poruncit sa se citeasca inaintea tuturor intrebarile cele dintai. Apoi a zis: "Sa nu socotesti o, Tirse, ca vei patimi munci ca cele dintai, ci mai cumplite vei primi, de vei petrece in nesupunerea ta". Mucenicul a raspuns: "Cel ce m-a facut mai tare decat toate muncile, acelasi, adica Domnul nostru Iisus Hristos si acum imi sta in fata, scotandu-ma din mainile voastre; pentru ca Lui unuia ii slujesc si pe El singur il stiu ca este Dumnezeu, iar pe idolii vostri si pe zeii muritori ii socotesc inselatori. Insa de voiesti a ma sfatui, nu cu sila, ci de voie si cu sfat bun, apoi spune-mi acum cui si cum sa jertfesc? Si eu vazand lucrul cu totul adevarat, ma voi supune si nu ma voi impotrivi adevarului".

Silvan, indata luand pe sfant, a zis: "Sa mergem in templu si acolo iti voi arata cui sa jertfesti". Si dupa ce au intrat intr-o capiste a lui Apolon, ce era acolo aproape, aratand cu mana comitele spre idol, a zis: "Iata acesta este zeul pe care il cinstim noi. Pe acesta de-l vei ruga, o, Tirse, aducandu-i jertfa, vei avea un mare ocrotitor si de la ceilalti zei vei afla dar!" Iar mucenicul a zis: "Ia seama ce fel de jertfa ii voi aduce lui si cum ma voi ruga". Dupa ce toti si-au intors ochii cu luare-aminte, mucenicul, ridicandu-si mainile si ochii inaltandu-i-se la cer, a chemat puterea lui Dumnezeu cea nespusa si indata s-a facut tunet si a cazut idolul lui, Apolon la pamant si s-a risipit ca praful.

Mucenicul intorcandu-se catre cei ce stau imprejur, a zis: "Luati seama ca idolii vostri sunt niste fapturi si nici numele adevaratului Dumnezeu nu pot sa-l rabde". Silvan, umplandu-se de manie, a zis: "Eu voi pierde cu totul vrajitoria ta si o voi sfarama". Si indata a poruncit sa zdrobeasca trupul mucenicului pana la oase, cu pinteni de fier ascutiti, incat carnea lui cadea la pamant. Iar muncitorii ziceau: "Unde este Dumnezeu, ajutatorul tau, pe care Il cinstesti si pe care IL nadajduiesti?" Iar mucenicul lui Hristos a zis: "Au nu vezi in mine puterea lui Hristos, Care ma intareste impotriva acestor navaliri? Caci cum ar fi putut rabda trupul cel pamantesc si neputincios niste munci ca acestea, de nu i s-ar fi dat lui din inaltime ajutor dumnezeiesc?"

Atunci Silvan a poruncit sa aduca o caldare mare si umpland-o cu apa, sa-i dea foc dedesupt. Si incepand a fierbe apa, a legat pe mucenic de picioare si i-a dat drumul cu capul in jos in aceea caldare ce fierbea. Apoi sfantul, chemand numele lui Hristos, indata a crapat caldarea si s-a varsat apa, iar el a ramas nevatamat. Tiranul s-a rusinat si s-a maniat, apoi, avand alta indeletnicire cu poporul, a poruncit sa duca pe sfant in temnita. Dupa aceasta Silvan si cu Cumvrichie au plecat in cetatea Apamiei, cea de langa mare, poruncind sa aduca si pe sfant legat dupa dansii. Apropiindu-se de cetate, a stat si, aducand pe mucenic inaintea sa, i-a zis: "Aici, Tirse, sau fagaduiesti a aduce jertfa zeilor, ca sa fii viu, sau cumplit vei fi lipsit de viata aceasta".

Sfantul, ca si intaia data raspunzand, a adaugat si acestea: "Mai lesne sufletele voastre se vor lua de la voi indata". Dar ei, spre mai mare manie pornindu-se, au poruncit sa-l duca in cetate, batandu-l, ca acolo sa fie aruncat in mare impreuna cu vrajile sale, ca astfel cel rau, rau sa piara, iar dupa moarte nici obisnuitei ingropari sa nu se invredniceasca. Neintrand el inca in cetate, a inceput sa se implineasca proorocia mucenicului, pentru ca Silvan deodata a slabanogit, iar Cumvrichie a fost cuprins de fierbinteala si in a patra zi amandoi rau si-au savarsit viata.

Se povesteste ca, ingropandu-i, nici pamantul nu primea trupurile lor, ci le scotea afara, pana ce s-a rugat sfantul mucenic pentru ei. Atunci a petrecut sfantul in acea cetate douazeci si trei de zile, tinut in legaturi pana la venirea altui ighemon.

Acest ighemon avea naravul si rautatea celor dintai si-l chema Vavd. Acela, luandu-se dupa faptele ighemonilor de mai inainte si auzind despre mucenicul Tirs, l-a chemat la intrebare si aflandu-l neclintit in credinta crestineasca, nesupus poruncilor paganesti, l-a bagat intr-un sac legat si l-a aruncat in mare, la treizeci de stadii de tarm; dar indata s-a rupt sacul si s-au dezlegat legaturile, apoi s-a aratat o ceata de barbati purtatori de lumina, umbland pe mare, care, luand pe mucenic, l-au scos la uscat. Slugile, vazand aceasta, au alergat cu frica la ighemon si i-au spus lui cele ce au vazut. Iar el, venind la tarm si vazand pe sfantul mucenic stand singur, a zis: "Cu adevarat minunate sunt vrajitoriile si farmecele crestinesti, ca si marea se supune voua, precum vad; si puterea cea fireasca a stihiilor o aveti; insa aceste vrajitorii nimic nu va vor ajuta, ci vor fi pricina de mai cumplite munci si de mai amara moarte".

Mucenicul a raspuns: "Pana cand vei fi orb asemenea zeilor tai si avand ochi, nu vezi? Caci cum poate cineva cu vrajile sa supuna stihiile? Cine din vrajitorii care sunt la voi sau din zeii pe care voi ii cinstiti, ale caror mestesuguri sunt vrajitorii si inselaciuni, au facut ceva in acest chip, ca omul cel aruncat in mare sa fie ridicat de ingeri si apoi, intreg si sanatos, sa umble pe mare ca pe uscat, sa iasa la pamant?"

Ighemonul, luand pe mucenic, a poruncit sa-l duca dupa dansul legat si sa-l bata cu toiege, caci el mergea in Cezareea. Instiintandu-se cetatenii cezareeni de venirea ighemonului celui nou si ca aduce cu el pe sfantul mucenic Tirs, au iesit cu toti intru intampinare, de forma adica sa intampine pe ighemon, iar de fapt ca sa vada pe patimitorul lui Hristos, pe care il doreau. Intrand in cetate, a aruncat pe mucenic in temnita si, cugetand ighemonul cu ce fel de munci sa-l piarda, a gandit ca sa-l dea spre mancarea fiarelor, parandu-i-se acea moarte ca este mai cumplita. Deci a poruncit sa adune fiare din cele mai cumplite, de tot soiul si sa le lase sa flamanzeasca, ca sa se repeada la cel osandit sa-l manance.

Fiind pregatite fiarele in treizeci de zile, a adunat tiranul tot poporul la capistea lui Die si a adus jertfe cu mare cuviinta; iar dupa aceea a scos din temnita pe Tirs cel osandit spre mancarea fiarelor. Atunci au inconjurat pe sfant o multime de prieteni si cunoscuti, indemnati fiind in taina de ighemon, care-l rugau sa se miluiasca insusi pe sine si sa scape de acea moarte cumplita, facand ceea ce i se poruncise; caci nu numai ca va scapa de rani, dar si prieten al imparatului va deveni. Iar sfantul, dupa cuvantul lui David, s-a facut ca nu aude si ca nu si-a deschis gura sa.

Adus fiind inaintea ighemonului care aducea jertfe, i-a zis lui: "Iata cat de milostiv am fost, ca sa te las atata timp pentru a-ti da seama sa alegi cele ce-ti sunt de folos si, apropiindu-te, sa aduci si tu jertfe marelui Die, pentru ca sa te izbavesti de toata urgia, ingrozirea si pierderea; iar de nu, apoi unghiile si dintii de fier ai fiarelor te vor sfisia pe tine si nimeni nu va fi ca sa-ti ajute tie si sa te izbaveasca de rautati". Iar mucenicul, prefacandu-se ca s-ar invoi la paganatatea lor, a zis: "Eu de mult m-am gandit ca impreuna cu cetatenii mei sa jertfesc, numai sa nu se manie Apolon ca, trecandu-l cu vederea, numai pe Die voi cinsti".

Acestea, auzindu-le, ighemonul s-a bucurat si a zis: "Numai aceluia jertfeste-i si eu sunt tie martor ca nici unul din ceilalti zei nu se vor mania pe tine". Atunci mucenicul s-a apropiat de Die si, facand oarecare rugaciuni catre adevaratul Dumnezeu, s-a facut cutremur infricosat; necredinciosii au fugit, Die a cazut la pamant, iar in capiste a ramas numai mucenicul.

Tiranul, umplandu-se de cumplita manie, a poruncit sa-l arunce indata la fiare. Adunandu-se poporul si privind, a dat drumul fiarelor infometate asupra sfantului; el se vedea in mijlocul fiarelor cu alte trei persoane si fiarele umblau pe langa ei fara sa-i atinga si se gudurau, ca si cum l-ar fi cunoscut mai dinainte. Atunci sfantul, ridicandu-si mainile in sus, a zis: "Multumescu-ti Tie, Doamne Iisuse Hristoase, ca ai preamarit intru mine numele Tau cel sfant si ai aratat spre mine, astupand gura fiarelor, precum odinioara inaintea robului tau Daniil. Deci Tu, precum atunci, asa si acum facand cele minunate, fa, o, Imparate, cu voia Ta cea nevazuta, ca aceste fiare salbatice sa se duca la locasul lor, nevatamand pe nimeni din cei ce sunt aici".

Astfel, rugandu-se mucenicul, a zis catre fiare: "In numele adevaratului Dumnezeu, intoarceti-va in pustie, fiecare la culcusul sau, de unde ati iesit si sa nu va atingeti de nimeni". Si indata au fugit fiarele, deschizandu-se usile singure; atunci i-a cuprins frica pe toti cei ce stau acolo si au fugit care incotro putea, temandu-se de fiarele ce fugeau in pustie. Deci si prin aceasta minune multi din necredinciosi s-au intors la credinta in Hristos.

Tiranul, facandu-se ca nu pricepe, a poruncit sa lege pe sfant peste tot trupul si sa-l arunce in temnita; iar dupa cateva zile, vrand sa mearga in Anatolia, care este aproape de Cezareea, a poruncit sa aduca dupa sine si pe Tirs. Acolo ajungand a facut praznuire mare cu tot poporul, in capistea lui Apolon, ce era plina de idoli. Apoi, aducand si pe Tirs, a poruncit sa-l bata cu toiege inaintea idolilor; iar el, ca intr-un vis, cu rabdare primind ranile ce i se dadeau, se ruga catre Dumnezeu, care usuca adancurile si topeste muntii cu privirea sa, zicand: "Sa fie peste mine mana Ta, Doamne, si nu departa ajutorul Tau de la mine, ci ma sprijineste ca sa nu ma rusinez ca Te-am chemat pe Tine".

Astfel rugandu-se el, deodata s-a auzit cutremur in cetate, iar pe ighemon l-au cuprins dureri si au slabit mainile celor ce-l bateau pe el, cazand multime de idoli la pamant si sfaramandu-se. Iar Tirs, umplandu-se de dumnezeiasca bucurie, isi batea joc de diavoli si de tiran, zicand: "Pentru ce nu ajuti zeilor tai care fara de cinste se tavalesc la pamant si cer ajutor de la tine, ci ii treci cu vederea, fiind aruncati in mijlocul privelistii, spre batjocura acelor care nu sunt orbiti?" Ighemonul, desi era cuprins de o grea durere, dar nevindecat de rautate, a zis: "Necuratul Tirs cu vrajile mi-a facut viata mai grea decat moartea".

In acea vreme era acolo si Calinic, care era slujitor idolesc, om intelept si de bun neam pe care il cinsteau elinii ca pe un zeu. Acela, de la inceput vazand minunile facute prin Sfantul mucenic Tirs, a inceput cate putin a cunoaste neputinta zeilor sai si primind intru inima sa samanta dreptei credinte, zicea in sine: "Dumnezeule cel marturisit de Tirs, care faci minuni preaslavite si minunate, Tu si pe mine ma primeste ca pe un ostas de curand ales si ma intareste si pe mine impotriva celor ce vrajmasesc adevarul Tau".

Astfel, vorbind el in sine cu Dumnezeul tuturor, s-a apropiat de ighemon si, cu mestesug batjocorindu-l, a zis: "Prea luminate ighemoane, acest om care este cumplit ranit cu bataile, pe marele Die l-a trantit la pamant si l-a zdrobit iar pe purtatorul de soare, Apolon, acum de trei ori l-a sfaramat; pe Iraclie cel nebiruit in razboaie l-a trantit, nu cu mainile nici cu armele, nici sabie n-a uneltit impotriva lui, ci numai cu cuvantul si cu chemarea lui Hristos, Cel ce a patimit pe cruce moartea; deci de este cu placere stapanirii tale, sa ne apropiem si sa ridicam pe zeul Iraclie, pe cel ce ajuta altora intru rautati si sa-l rugam pe dansul, ca aducandu-si aminte de barbatia sa cea de demult, sa vina ca sa ajute celor foarte necajiti, adica lui Die, tatalui sau, cum si zeului Apolon pentru ca aceia, precum mi se pare, dorm, fiind cuprinsi de somn greu".

Ighemonul, nepricepand batjocora, a zis: "De vreme ce eu sunt bolnav, mergi tu singur si roaga pe zei pentru noi si ridica mai degraba impotriva vrajitorului Tirs". Iar Calinic a zis: "Dar mi se pare ca este mare puterea Dumnezeului celui ce i-a trantit pe dansii si ma tem ca nu cumva sa nu-si poata ajuta loru-si". Atunci ighemonul, cunoscandu-i viclesugul, a zis: "Vai mie, ticalosul, si tu Calinic te-ai amagit cu vrajitoriile fermecatorului acestuia?" Iar Calinic nemaizicand nimic, nevrand mai mult a tine intr-ascuns dreapta credinta, indata a alergat la casa sa si razandu-si perii capului si ai barbii, apoi dezbracandu-se de haine, le-a dus la ighemon si aruncandu-le la picioarele lui, i-a zis: "Primeste parul si hainele mele, ighemoane, pe care le-au intinat jertfele, fumul, sangele cel curs si tainele cele diavolesti, iar impreuna cu acestea ma lepad de ratacirea cea dintai si primesc chipul vietii celei noi si de acum sa stii ca sunt crestin".

Ighemonul vazand acea schimbare a lui neasteptata, spaimantandu-se, a zis: "Dar ce este aceasta o! Calinic? Atat de mult au putut semnele acelea ale vrajitorului de Tirs, incat si sufletul tau, de bun neam, ce era slujitorul zeilor si care s-a invrednicit de la dansii de multe daruri, intorcandu-l de la parinteasca credinta l-a atras la pierderea cea desavarsita?" Iar Calinic a zis: "Pricinuitor al schimbarii mele este singur Iraclie, care atatea biruinte savarsind, precum se povesteste de dansul, acum nu a putut sta inaintea cuvantului unui barbat, ci a cazut ticalosul si a dovedit ca sunt de ris basmele spuse despre dansul si despre ceilalti zei, care in zadar se cinstesc de elini". Ighemonul iarasi a zis: "Nicidecum, ci cu vrajile lui Tirs te-ai inselat, nadajduind ca si tu vei face cu vrajile lui niste minuni ca acelea, dar nici pe vrajitorul acela, nici pe tine nu te vor folosi vrajile crestinesti, de nu te vei pocai si de nu vei da zeilor iarasi cinstea dintai".

Calinic, vrand pe fata sa rusineze nebunia ighemonului, caci nadajduia fara indoiala ca Dumnezeu, Care este cu Tirs, va fi si cu dansul, a zis: "De vreme ce tu, ighemoane, acum bolesti cu trupul si pe mine ma socotesti ca sunt inselat cu vrajitoriile, sa ne apropiem dar de marele Asclipie daca voiesti si sa ne rugam de obste, ca sa-ti aline durerile si sa te faca pe tine sanatos. Atunci vei cunoaste ca nu sunt inselat de nici un fel de vrajitorii". Ighemonul, nepricepand intru totul cele spuse si parandu-i-se ca slujitorul s-a intors iarasi la idoli, s-a dus indata cu dansul in capiste. Intrand ei acolo, Calinic se ruga in sine: "Doamne Iisuse Hristoase, Cel ce prin robul Tau Tirs, Te-ai facut cunoscut mie ca esti Dumnezeu adevarat si desi erai suparat pe mine, nu m-ai lepadat, vino acum in ajutorul meu si arata in mine puterea Ta".

Acestea zicandu-le, s-a auzit de sus un glas, intarindu-l si chemandu-l catre nevointa. Iar el, capatand indrazneala si marturisind numele lui Hristos a inceput a ocari idolul lui Asclipie. Atunci idolul, ca si cum ar fi fost aruncat de o mana puternica, a cazut indata inaintea picioarelor lui Calinic. Acesta uitandu-se spre ighemon a zis cu batjocura: "Iata dumnezeul tau nu poate sa se scoale, daca nu-i vei da tu singur mana sa-l ridici; deci vezi si cunoaste ca nu este in mine vrajitorie, ci lucrare dumnezeiasca".

Ighemonul, intristandu-se cu duhul si suparandu-se pe Calinic, a poruncit sa-l inchida in temnita, iar a doua zi a dat asupra amandorura hotarire de moarte, zicand: "Pe Calinic, care a cazut din slujba idolilor si din prietenia lor si s-a alaturat de inselaciunea crestineasca, poruncesc sa se piarda cu sabia; iar pe Tirs, care se mandreste cu multe semne, care si pe Calinic l-a inselat, poruncesc sa-l puna in sicriu de lemn si sa-l taie cu fierastraul".

Calinic a fost scos indata de ostasi afara din targ spre taiere; iar el cerandu-si vreme de rugaciune si rugandu-se mult s-a savarsit prin sabie. Pe Sfantul Tirs, punandu-l slugile, Savin si Vitalie, intr-un sicriu oarecare, au luat fierastraul sa-l taie, dar unealta s-a facut foarte grea in mainile lor, incat nu o puteau ridica si purta; iar lemnul s-a facut foarte usor incat nu se arata nici urma taieturii, fiindca fierastraul isi pierduse puterea sa de taiere. Deci s-au ostenit mult, asudand, dar nimic n-au sporit.

Chinuindu-se mult timp, deodata s-a deschis sicriul si a iesit sfantul intreg si cu fata luminata, fiindca veselie dumnezeiasca umpluse inima lui. Iar cei dimprejur s-au spaimantat si nimeni nu indraznea sa se apropie de dansul, pentru minunea ce se facuse. Apoi s-a auzit glas de sus, chemandu-l, iar el, intelegand ca s-a sfarsit nevointa sa, inaltandu-si mainile si sufletul la cer, a zis: "Multumescu-ti Tie, Doamne Iisuse Hristoase, ca pe mine nevrednicul ma primesti in mostenirea Ta si ma asezi in ceata celor ce bine Ti-au placut. Deci primeste acum in pace sufletul meu si-l du intru sfintenia Ta, la bucuria cea negraita, care este la Tine".

Zicand acestea si insemnandu-se cu semnul Sfintei Cruci si-a dat sfantul sau suflet in mainile Domnului. Iar trupul pe care n-au putut sa-l omoare muncile cele cumplite si amare - ce s-au adus asupra lui de catre vrajmasi - prin moartea cea firesca si-a primit sfarsitul sau. Caci asa a iconomisit intelepciunea cea negraita a lui Dumnezeu, ca sa nu se para tiranului ca el l-a biruit si l-a omorat, ci ca acestea s-au intamplat, cand Domnul a voit.

Trecand multa vreme dupa aceasta si imparatind tiranul Diocletian, a iesit iarasi porunca prin toate laturile ca sa fie toti partasi necuratiei paganilor, iar cei ce nu vor voi, sa se piarda cu moartea. In acea vreme era in partile Tebaidei un ighemon cu numele Arian. Acesta se sarguia a implini porunca imparateasca si, fiind in cetatea antinoitenilor, a prins pe doi crestini din cei mai de frunte, cu numele Asclan si Leonid, pe care, muncindu-i in multe feluri, i-a pierdut. Iar dupa sfarsitul acestora, a poruncit sa prinda pe toti crestinii care se aflau acolo si punand inaintea lor uneltele de munca a zis: "Iata doua cai va stau inainte: sau aduceti jertfa idolilor si sunteti liberi si intregi sau de nu va plecati poruncii imparatesti, veti fi pedepsiti cu munci si cu moartea".

Zicand acestea ighemonul, au iesit indata in mijlocul adunarii treizeci si sapte de barbati cu vitejie si cu suflet, care au voit mai bine a muri decat sa se supuna poruncii imparatesti. Facandu-se multa intrebare, unul dintr-insii, cu numele Apolonie, fiind citet al Bisericii, vazand muncile cele multe si felurite, s-a indoit si a cazut frica asupra lui; pe de o parte tremura pentru muncile ce aveau sa vie, iar pe de alta se temea sa nu cada din credinta in Hristos si sa-si piarda sufletul. Deci, se gandea cum ar putea scapa de muncile si jertfele diavolesti, ca si sufletul sa-si mantuiasca din mainile diavolului si trupul sa-l izbaveasca din mainile chinuitorilor.

Astfel, tulburandu-se el cu gandul, statea langa un barbat oarecare de credinta elin, cu numele Filimon si cu mestesugul comedian, care in vremea petrecerilor veselea pe ighemon. Pe acesta vazandu-l, Apolonie l-a chemat la sine si i-a fagaduit patru galbeni, de va aduce jertfa idolilor in locul lui, acoperindu-se cu haina lui ca sa nu fie cunoscut. Filimon invoindu-se indata, s-a imbracat cu haina lui Apolonie si, acoperindu-si fata ca sa nu fie cunoscut, a mers catre jertfelnic. Iar Dumnezeu, Care cu minune randuieste mantuire tuturor, a voit a atrage catre sine prin Apolonie pe Filimon si prin Filimon pe Apolonie.

Deci, cand se apropia Filimon de jertfelnic, imbracat cu haina lui Apolonie, a stralucit in inima sa lumina dumnezeiasca, care i-a deschis ochii cei intelegatori ca sa cunoasca adevarul si, insemnandu-se cu semnul Sfintei Cruci, ca un crestin a stat inaintea ighemonului care l-a intrebat cine este. Ceilalti au raspuns: "Unul din crestini este". Ighemonul i-a poruncit ca sa-i jertfeasca zeului, iar el striga cu glas mare: "Nu voi jertfi, caci sunt crestin si rob al lui Hristos, Dumnezeul cel viu". Iar ighemonul a zis: "Au doara n-ai vazut cu putin mai inainte cu cate munci a fost pedepsit Asclan si Leonid si apoi cu ce cumplita moarte au pierit?" Filimon, care era in chipul lui Apolonie, a raspuns: "Aceasta chiar mi-a fost pricina spre a indrazni spre munci, caci Asclan si Leonid nu de mult patimind pentru Hristos, ne-au lasat chipul rabdarii cu barbatie. Inca si minunea aceea s-a facut mie pricinuitoare, care s-a vazut in caiacul tau, cand ai vrut sa treci raul si acesta s-a oprit in mijlocul raului la adancul apei, neputand a trece de partea cealalta - pentru ca n-ai vrut sa numesti pre Hristos Dumnezeu".

Ighemonul a poruncit sa cheme pe Filimon comedianul, pentru ca sa fluiere si, astfel, cu glasul fluierului graind impotriva sa vaneze si sa induplece cugetul acelui crestin ca mai cu inlesnire sa se schimbe si sa se atraga catre inchinarea la idoli. Dar nu stia nebunul ca acela este insusi Filimon care graieste cu limba sa - decat numai cu aceasta se deosebea, caci mai inainte glasuia cu trambite, iar acum graia cu duhul cel dumnezeiesc. Filimon a fost cautat pretutindeni si negasindu-se, a chemat pe fratele sau Teon si l-a intrebat despre acesta. Iar acesta stiind pe fratele sau imbracat in haina lui Apolonie, dar nestiind scopul cel bun, a zis: "Iata Filimon sta inaintea voastra".

Deci, indata poruncind ighemonul sa se descopere fata lui si vazand pe Filimon, a inceput a rade socotind ca Filimon a facut aceasta spre batjocura crestinilor, ca sa se veseleasca cei ce stau imprejur; apoi ii porunci sa lepede acea haina si sa mearga cu el la jertfa, dar Filimon marturisi ca este cu adevarat crestin si isi batea joc de zeii paganilor. Atunci judecatorul, mirandu-se foarte mult, a zis: "Spre lauda imparatilor sunt cele facute si graite acum de tine o, Filimon, sau sunt scornite spre batjocura crestinilor?" Dar el a raspuns: "Eu nu ma rog pentru sanatatea imparatilor, ci ma rog pentru mantuirea mea la Stapanul meu, Imparatul Hristos, caci nu batjocoresc pe crestini, ci arat adevarata schimbare a inimii mele. Marturisesc credinta mea intru Hristos si pentru aceasta marturisire, nu numai cu o moarte, ci cu mii de morti, adeveresc ca sunt gata a muri".

Acestea auzindu-le, ighemonul s-a umplut de manie si intorcandu-se catre cei ce stau imprejur, se sfatui cu dansii: sa-l omoare pe Filimon mai repede, caci pe fata a ocarat pe zei, sau sa-i dea vreme a se gandi si a se pocai? Iar poporul, iubind pe Filimon pentru mestesugul fluierarii lui, a rugat pe ighemon ca sa nu piarda mangiierea cetatii cea de obste. Deci a zis ighemonul catre Filimon: "Vezi cat te iubeste poporul si cat te numeste mangiierea de obste? Macar, socotind lauda acestora, fa cele obisnuite, adica jertfeste zeilor; iata ca incepe a se savarsi indata praznicul cel mare, la care se cade tie a canta laude zeilor, cu trambite si cu fluiere; de aceea si tu insuti sa te veselesti si sa indulcesti cu cantece auzurile noastre".

La acestea a raspuns Filimon: "Acest praznic al vostru imi aduce aminte de praznicul care se savarseste sus si cantarea trambitelor ma desteapta catre dorinta ca sa aud cantarile cele ingeresti. Deci cunoaste ca in desert te ostenesti sarguindu-te a ma intoarce de la marturisirea mea si nu numai ca nimic nu vei spori, ci si mai multa dorinta de Hristos se va destepta in mine". Zis-a ighemonul: "Dar de vei rabda toate pentru Hristos precum fagaduiesti, ce vei dobindi, cand inca nici nu esti crestin desavarsit, de vreme ce n-ai luat botezul, care se cuvine acestei legi?" Acestea auzind, Filimon, a strigat: "O, ighemoane, cu cate multumiri sunt tie dator, caci chiar nevrand, mi-ai facut mie bine, aducandu-mi aminte de Sfantul Botez!"

Acestea zicand ighemonului, a iesit in mijlocul adunarii si a strigat: "Rogu-va, de este cineva dintre voi preot crestinesc si nu baga in seama muncile pentru buna credinta, sa vina aici si sa-mi daruiasca sfantul botez". Dar, vazand pe toti stapaniti de frica si nici unul indraznind a veni la dansul sa se arate preot crestinesc, s-a intristat si a strigat catre Dumnezeu cu lacrimi fierbinti: "Dumnezeul meu Hristos, Cel ce ai cautat asupra mea cu buna indurare si m-ai scos din adancul ratacirii, nu ma lasa sa fiu fara sfantul botez, ci in chipul in care stii, arata-mi un preot si apa, de la care sa ma botez, ca si ceilalti crestini". Astfel rugandu-se, s-a pogorat de sus un nor de apa si inconjurandu-l l-a botezat - aceasta vazand toti si minunandu-se - iar norul s-a dus iarasi sus.

Ighemonul, fiind orb de rautate, a zis ca este vrajitorie si intunecare de ochi. Dupa aceea sfantul s-a rugat pentru fluierele sale, pentru trambite si pentru surle - care erau ale lui Apolonie, atunci cand si-a schimbat haina sa - ca sa se arda si sa se prefaca in cenusa, incat sa nu ramana pomenirea mestesugurilor celor desarte, a uneltelor lui de cantari, ca sa nu poata cineva dintre necredinciosi sa zica: "Acestea sunt trambitele lui Filimon". Deci coborandu-se foc din cer le-a ars pe toate si le-a pierdut in fata lui Apolonie. Acum s-a deshis si usa lui Apolonie catre patimire; caci Teon, fratele lui Filimon, apropiindu-se de ighemon, i-a vestit cu de-amanuntul tot ceea ce facuse; cum Apolonie a imbracat pe Filimon cu haina sa, apoi l-a facut ca sa intre intru nevointa pentru dansul si s-a facut pricinuitor pierderii lui.

Deci indata l-au adus si pe Apolonie, spre care cautand Arian ighemonul cu ochi maniosi si cu fata groaznica a zis: "Ce este aceasta, mai inrautatitule decat toti oamenii? Ce ai facut noua cetatii si acestui ticalos? Pentru mandria ta trecand cu vederea legile si pe zei, iar de frica muncilor abatandu-te, ai schimbat cu dansul hainele si cu niste vrajitorii ai razvratit inima lui, lipsind toata cetatea de o mare mangiiere. Se cuvenea tie, daca te temeai de munci, sa vii la mine si sa-mi descoperi sufletul tau; iar eu prin legile iubirii de oameni, cu totul te-as fi slobozit si te-as fi lasat sa vietuiesti fara intristare".

Zicand acestea ighemonul, Apolonie a raspuns: "Bine si cu drept faci de ma defaimezi si la aceasta nu stau impotriva, pentru ca si eu insumi ma invinovatesc; insa nu de aceea ca m-am facut lui Filimon pricinuitor de atatea bunatati si nu fiindca el s-a imbracat in haina mea, ci fiindca m-am imbracat eu intr-ale lui. Dar de vreme ce amandoi, prin judecatile lui Dumnezeu, ne-am imbracat in haina mantuirii, sa stii ca dupa acestea nici Filimon, nici Apolonie nu vor jertfi vreodata zeilor vostri; iar de vreme ce mai inainte m-am temut de munci, acum cu ajutorul lui Dumnezeu, voi arata mare barbatie".

Pentru aceea tiranul, umplandu-se de manie, a poruncit ca pe Apolonie sa-l pazeasca in legaturi spre mai cumplite munci, iar pe Filimon sa-l bata trei ostasi cu palme peste fata si peste ochi. Atunci oamenii, vazand ca bat pe Filimon, nu le-a placut si au strigat sa inceteze. Ighemonul a zis catre mucenic: "Miluieste-te acum Filimoane; iar de nu, macar pe popor sa-l miluiesti, caruia i se rupe inima pentru tine; fiindca se cuvine tie sa judeci ca, daca aceasta putina munca a ta vazand-o poporul s-a tulburat cu sufletul, atunci ce va fi cand vei fi cuprins de munci mari? Jertfeste, Filimoane, si aceasta durere a ta schimb-o in veselie, caci ne vom ospata in capistea lui Serapid si cu multa bucurie ne vom desfata".

Filimon a raspuns: "Mie imi este gatit ospat in cer". Iar catre popor, intorcandu-se, a zis: "Pentru ce va mahniti vazand ca sunt batut? Eu nu eram batut cand eram la voi comedian? Ba, uneori si mai rau ne facea, iar voi cu placere radeati. Deci, pentru ce nu va veseliti si acum? Acum cand voi va mahniti, ingerii se bucura de mine, vazandu-ma ca sunt crestin si cinstesc buna-credinta".

Atunci tiranul, vazand pe Filimon si pe Apolonie neschimbati, a poruncit sa le sfredeleasca gleznele si, legandu-i cu franghii, sa-i poarte prin toata cetatea. Apoi pe Filimon l-a spanzurat de un copac de maslin si, aruncand toti sagetile asupra lui, el se ruga lui Dumnezeu, incat nu se apropiau sagetile de dansul; caci o parte dintr-insele loveau in copac, iar o parte cadeau pe pamant si altele ramaneau in vazduh, prin minune. Iar ighemonul s-a apropiat sa vada minunea si, cautand la Filimon, alta minune a urmat aceleia; o sageata s-a pogorat din vazduh cu atata putere, incat a lovit pe ighemon in ochiul cel drept si l-a orbit indata. Prin orbirea aceasta i s-a facut luminare sufletului, caci asa a vrut Dumnezeu. Mai inainte cand avea ochii sanatosi, era orb cu sufletul si neintelegator, incat cel neputincios se lupta cu cel Atotputernic. Iar acum, fiind orb, a cunoscut pe Dumnezeu cel adevarat, caci, dezlegand pe mucenic fiind silit de durere, l-a rugat ca sa-i tamaduiasca ochiul.

Sfantul a raspuns: "Nu voiesc acum sa te vindec, ca nu cumva facerea de bine pe care o vei primi, sa o socotesti vrajitorie, ci cand voi iesi din trup, pentru ca acum mi s-a apropiat sfarsitul meu. Pe urma vei veni la mormantul meu si luand tarana de acolo si punand-o pe ochiul tau, vei chema numele lui Hristos si indata te vei tamadui".

Dupa aceasta, prin porunca ighemonului, la amandoi mucenicii li s-au taiat capetele; iar cinstitele lor trupuri s-au asezat langa sfintii mucenici Asclan si Leonid. Iar ighemonul, de vreme ce-l supara ochiul cu o durere cumplita, a venit la mormantul lui Filimon si, dupa cum ii zisese, lua tarana si punand-o pe ochiul bolnav, a zis: "In numele tau, Iisuse Hristoase, pentru care acestia si-au ales moarte de bunavoie, pun tarana aceasta pe ochiul meu si, daca voi vedea, apoi si eu voi marturisi ca nu este alt Dumnezeu afara de Tine". Acestea zicandu-le, indata a aflat indoita tamaduire: a ochiului si a sufletului sau. Pentru ca cu ochiul a vazut soarele si cu sufletul a cunoscut dreptatea lui Dumnezeu si cu bucurie a strigat: "Sunt crestin". Apoi a marturisit inaintea tuturor ca este crestin. Ducandu-se de acolo, a primit Sfantul Botez cu toata casa sa si pe crestinii care erau tinuti in inchisori pentru Hristos, in numar de treizeci si sase, i-a liberat cu pace.

Apoi, luand panza curata si aromate cu mult pret, cu multime de popor si cu doi episcopi, au venit la mormantul mucenicilor si au facut cinstita ingropare trupurilor lor. Dupa aceea a facut multe milostenii la saraci si multe alte bunatati a savarsit. Vestea aceasta a ajuns la urechile lui Diocletian, paganul imparat, cum ca Arian din elin s-a facut crestin si ca nu voieste sa aduca jertfa zeilor.

Deci, indata a trimis imparatul patru slujitori, poruncindu-le sa-l aduca la sine, vrand singur sa vada cele ce s-au intamplat. Aceia luand pe Arian, il sileau sa mearga degraba la drum, dar el i-a rugat sa-l mai lase putin sa mearga la mormantul sfintilor mucenici. Iar aceia nevrand le-a dat optzeci de galbeni si asa i-au dat voie sa mearga la mormantul sfintilor mucenici, unde au venit cu totii, iar el a cazut cu fata la pamant, rugand pe sfintii mucenici ca sa-i ajute intru nevointa. Apoi s-a auzit glasul lui Filimon din groapa: "Imbarbateaza-te, Ariene si nu te teme, caci iata te cheama Domnul care te aduce spre nevointa si iti impleteste cununa muceniciei. Ba inca impreuna cu tine vor marturisi acesti slujitori si vor lua de la Hristos mare rasplatire".

Auzind acestea, s-a minunat si s-a intors la casa sa, precum el a cerut si, umplandu-se de darul lui Dumnezeu, a cunoscut chipul si vremea sfarsitului sau si chemand pe slugile sale le-a proorocit cele ce aveau sa fie, zicand lor: "Acum mergeti impreuna cu noi la Alexandria, unde eu voi fi dus la imparat si cu ajutorul lui Dumnezeu voi savarsi nevointa marturisirii in a opta zi a acestei luni si voi fi bagat in sac si aruncat in mare. Iar voi tineti minte cuvantul meu, ca in a unsprezecea zi a aceleiasi luni, la al saselea ceas sa iesiti la mal si, afland trupul meu scos la uscat de delfini, sa-l luati si sa-l puneti la un loc cu ceilalti mucenici".

Acestea zicand, a pornit la drum si ajungand la imparatul Diocletian, l-a primit cu blandete. Apoi s-a pregatit imparatului o baie inaintea capistei lui Apolon si mergand la baie imparatul s-a spalat impreuna cu Arian si apoi, apropiindu-se de capiste, a zis lui Arian: "Jertfeste marelui zeu Apolon, ca apoi cu veselie sa mergem la cina". Iar fericitul Arian a zis: "Cum voi putea eu sa fac aceasta o! imparate, sa las pe adevaratul Dumnezeu, dupa atat de multe minuni care s-au facut numai cu chemarea numelui lui Hristos si care nu-s basme desarte, ci curatul adevar si ai caror martori sunt ochi mei? Deci cum voi jertfi idolului celui fara de suflet si nesimtitor?" Iar imparatul, maniindu-se, si-a lepadat indata blandetea cea fatarnica si a poruncit sa fie legat cu lanturi de fier, iar de picioare sa-i lege o piatra mare si sa-l arunce intr-o prapastie foarte adanca, apoi sa-l astupe cu tarana si cu pietre. Apoi, deasupra gropii celei astupate, si-a asezat scaunul sau imparatesc si, asezandu-se a poruncit ostasilor sa joace imprejur, zicand: "Sa vedem de va veni Hristosul lui sa-l scoata din groapa aceasta".

Dupa aceasta, intrand el in palatul imparatesc, in camera sa a vazut lantul si piatra cu care era legat Arian, spanzurand deasupra patului sau, iar pe Arian culcat in patul sau. Vazand aceasta, imparatul s-a spaimantat, s-a minunat, s-a tulburat, socotind ca este un viclesug la mijloc, facut de oarecare din vrajmasii casei lui. Dar sfantul Arian a zis catre dansul: " Nu te tulbura, caci nimeni n-a viclenit impotriva ta, ci eu sunt Arian, ighemonul Tebaidei, catre care tu, aruncandu-ma in groapa, graiai: "Sa vedem de va veni Hristosul lui sa-l scoata din groapa aceasta! Deci iata ca Hristos m-a scos din groapa si mi-a poruncit sa ma odihnesc pe patul tau".

Diocletian, abia venindu-si in fire de frica, a strigat foarte tare, umpland palatul cu zgomotul pe care-l facea: "O! mestesug al vrajitorului! Fermecatoria vicleanului! Nimeni n-a vazut ceva intr-acest fel". Si graind multe, a poruncit sa-l bage pe sfant intr-un sac cu nisip si, legandu-l, sa-l arunce in fundul marii. Atunci au indraznit si cei patru slujitori care au vazut aceasta minune ce s-a facut cu Arian si, aducandu-si aminte si de cele spuse de Sfantul Filimon mai inainte, s-au apropiat de tiran si, ocarandu-l, au zis: "Pentru ce osandesti pe dreptul, tu, nedreptule, caci nu ti-a gresit nimic? Hristos este Dumnezeul adevarat, care face aceste minuni si nu te mai osteni fara folos, caci chiar dedesubtul muntilor si dealurilor celor inalte de-l vei ingropa, chiar in adancul marii de-l vei arunca si orice lucru rau si greu vei face robului tau, Hristos, Dumnezeu cel adevarat este puternic si-l va scoate, precum ai vazut astazi cu acest sfant, cu care suntem si noi gata a muri cu el, pentru Hristos! Deci credem ca, precum l-a scos pe dansul din adancul pamantului, fiind impresurat de atatea pietre si legaturi, asa poate sa ne scoata si pe noi si sa ne dea viata cea mai buna si vesnica".

Tiranul, luandu-i in ris si batjocorindu-i, a zis: " Eu si mai inainte, cand imi faceati slujbele mele, va implineam cererile voastre, ca sa nu va mahnesc, ca un parinte al vostru. Si acum, iarasi, ca sa nu va mahnesc, voiesc cu osardie sa va dau moarte grabnica, impreuna cu Arian".

Primul dintre dansii, cu numele Teotih, a raspuns: "Dumnezeul cel adevarat Caruia ne inchinam si pentru el moarte vrem sa luam, sa-ti dea tie rasplatire cuviincioasa pentru dragostea ce ai aratat pentru noi. Insa acest dar rog sa mi-l daruiasca imparatia ta; averile mele toate sa le lasi sa le imparta in doua parti: o parte sa se dea la imparatie, iar alta sa se imparta la vaduve si la sarmani". Acestea zicandu-le Teotih, i-au zis lui ceilalti: "Sa lasam, frate, toate la inalta purtare de grija, ca Dumnezeu va iconomisi precum va voi, iar noi sa ne ingrijim pentru sfarsitul nostru". Atunci imparatul judecand multa vreme, se minuna de sarguinta lor catre moarte. Iar Arian, vazand pe imparat gandindu-se, s-a temut ca nu cumva sa se caiasca si sa nu-i omoare, apoi a zis catre dansul: "Sa nu te amageasca diavolul ca sa mai ai nadejde ca ne vom schimba parerea, chiar de ne-ai omori de mii de ori". De aceea, vazand credinta lor cea tare, s-a maniat si a dat hotarirea de moarte, ca sa-i bage pe fiecare in cate un sac cu nisip si sa-i arunce in mare. Si asa s-a implinit proorocirea lui Filimon.

Dar indata alta facere de minuni s-a facut. Caci cum i-au aruncat ostasii in marea Vizantie, s-a aratat un delfin foarte mare, care a ridicat cei cinci saci cu spatele sau, in chip minunat si, alergand ca o corabie ce merge iute, i-a dus in Alexandria; iar acolo la mal ii asteptau slugile lui Arian, precum acesta le proorocise. Slugile, vazand delfinul, s-au spaimantat de marimea lui si cat de bine stateau sacii pe spinarea-i fara sa se rastoarne.

Aducandu-si aminte ca Arian le proorocise si le spusese despre moastele sale, iar acum erau cinci, nu se dumireau. Si s-a auzit glas de la Dumnezeu: "Luati moastele domnului vostru si pe celelalte patru si puneti-le impreuna cu moastele sfintilor Asclan si Leonid". Delfinul, punand sacii pe mal, s-a intors in mare inotand, iar slugile au pus moastele intr-un caiac si, inotand pe rau trei zile si trei nopti, cand erau in dreptul mitropoliei Anticoitenilor, unde era voia bunului Dumnezeu sa ramana moastele - caiacul n-a mai putut inainta defel, iar corabierii toti dormeau. Atunci un glas s-a auzit de doua ori: "Teodotie, Teodotie! - caci asa se numea carmaciul corabiei - aici este voia lui Dumnezeu sa ramana moastele!"

Desteptandu-se Teodotie si vazand caiacul plutind ca si cum ar fi fost legat, a iesit, a mers in cetate si a spus toata pricina. Iar lucratorii de acolo, au alergat cu faclii si cu tamaie; cantand si laudand pe Domnul, i-au ingropat cu evlavie si stralucire in locul unde a randuit Dumnezeu, facandu-se minuni deosebite prin aceasta si tamaduiri de bolnavi, precum si altele, spre slava Tatalui si a Fiului si a Sfantului Duh, Caruia I se cuvine slava si cinstea in veci. Amin.

ARTĂ CULINARĂ – REȚETE DE POST PENTRU 14 Decembrie

A.  PLĂCINTE

Prăjitură din multe foi şi aluat franţuzesc de post

·       250 g făină;

·       250 g margarină;

·       ½ pahar apă;

·       1 linguriţă oţet;

·       Sare;

·       Marmeladă

Se cerne făina pe planşetă.

Se adaugă apă, sare, oţet şi 1/10 din cantitatea de margarină.

Se frământă bine până se obţine un aluat care nu se mai lipeşte de mână şi de planşetă.

Se lasă să se odihnească o jumătate de oră.

Se întinde din acest aluat o foaie pe cât posibil pătrată, cu latura de circa 40 cm.

În mijlocul foii se pune margarina, care mai înainte a fost frământată repede cu puţină făină, apoi se împătureşte foaia în patru şi se întinde din nou cu vergeaua.

Se împătureşte din nou în patru şi se lasă la rece o jumătate de oră.

Se repetă de patru ori această operaţie, la intervale de câte o jumătate de oră.

Se recomandă ca în timp ce se lucrează aluatul franţuzesc să se folosească cât mai puţină făină pentru presărat planşeta şi aluatul, iar la împăturit, să se îndepărteze cu o perie specială toată făina de pe aluat.

Se întinde pe tava de copt câte o foaie subţire, care se înţeapă cu furculiţa în mai multe locuri şi apoi se coace, la început la foc iute, apoi la foc potrivit.

Se procedează la fel cu toate foile.

Când sunt gata coapte, aceste foi se taie în benzi de 8 – 10 cm lăţime, care se ung cu marmeladă.

Se suprapun apoi câte 5 benzi, se ung deasupra cu un strat subţire de marmeladă fină şi se presară atât deasupra cât şi pe lături cu foietaj tocat mărunt.

Se taie apoi în bucăţi.

B.  SALATE

Salată de andive

·       ½ kg andive;

·       3 linguri ulei;

·       1 lingură oţet (zeamă de lămâie)

Se curăţă andivele de frunzele veştede.

Se despică frunză cu frunză, se spală bine, se scurg, apoi se taie frunzele în fâşii lungi şi subţiri, apoi se taie transversal, astfel încât să se obţină fâşii de 5 cm lungime şi late de 1 cm.

Într-o salatieră se amestecă andivele cu uleiul, oţetul şi se corectează gustul cu sare.

Notă: Această salată se poate prepara cu sos maioneză de cartofi sau de ţelină (vezi reţeta postată anterior).

C.  SOSURI

Sos alb

·       1 lingură făină;

·       1 lingură margarină;

·       2 pahare vin alb;

·       1 pahar apă

Se topeşte margarina peste care se pune făina în ploaie şi se lasă la foc mic, amestecând continuu până capătă culoare gălbuie.

Se stinge cu vin alb şi apă.

D.  BORŞURI, SUPE, CREME DE LEGUME

Cremă de mere

·       6 mere mari;

·       1 lingură făină;

·       1 lingură margarină;

·       2 pahare vin alb;

·       Sare;

·       1 vârf de cuţit zahăr;

·       Crutoane

Merele curăţate de coajă şi seminţe, tăiate felii se fierb în apă.

Se trec prin sită.

Din margarină şi făină se pregăteşte un sos alb care se stinge cu vin şi un pahar de apă.

Se adaugă piureul de mere, zahărul şi sarea.

Se lasă să mai dea un clocot şi se serveşte cu crutoane.

E.  MÂNCĂRURI

Mâncare de morcovi

·       750 g morcovi;

·       1 ceaşcă ulei;

·       25 g zahăr;

·       10 g sare;

·       50 g margarină

Se curăţă morcovii şi se dau pe răzătoarea mare, apoi se călesc în ulei.

Separat se arde zahărul şi se stinge cu o cană de apă, se adaugă peste morcovi şi se lasă la foc mic până scade bine.

Se toarnă într-o tavă unsă cu ulei şi se dă la cuptor 15 minute.

Se serveşte fierbinte garnisit cu gogoşari în suc de roşii.

F.  DULCIURI

Covrigei simpli

·       200 g zahăr pudră;

·       400 g margarină (la temperatura camerei);

·       600 g făină;

·       1 vanilie sau 1 linguriţă coajă de lămâie

Se amestecă toate ingredientele, se frământă bine şi se modelează covrigei de forme diferite (rotunduri, opturi).

Se coc la foc potrivit.

După preferinţă se pot lipi doi covrigei cu marmeladă.

ISTORIE PE ZILE 14 Decembrie

Evenimente

·         557: Constantinopolul sufera mari distrugeri in urma unui cutremur. Acest cutremur, descris  în lucrările lui Agathias, Ioan Malalas și Teofan Mărturisitorul, a  fost precedat de mai multe cutremure mai mici  intre care două în aprilie și, respectiv, în octombrie. Cel din luna decembrie a fost de o magnitudine fără precedent, și aproape a distrus complet  orașul.  Hagia Sophia a avut de suferit, iar cupola sa s-a prăbușit in  anul urmator. De asemenea multe alte edificii si zidurile de aparare ale orasului au fost deteriorate iar invadatoriihuni au reusit sa le penetreze in unele locuri, în anul următor, dupa care s-au retras.

·         1280: Prima atestare documentară a orașului Sighișoara. Cronicarul sighișorean Georg Kraus (1607-1679) menționează că în anul 1191 locul unde acum se află Sighișoara era locuit, dar prima atestare documentară a așezării este din anul 1280 sub numele de Castrum Sex. În anul 1298 este menționată denumirea germană Schespurch (mai târziu “Schäßburg”). Localitatea este menționată în anul 1367 ca „civitas” (oraș). Numele românesc al orașului este atestat în scris din anul 1435. Forma „Sighișoara” a pătruns în română pe filieră maghiară, fiind o adaptare a numelui „Segesvár”.

·         1287: O furtuna violenta urmata de inundatii masive datorate ruperii digurilor a avut loc in provincia Frizia, in Tarile de Jos. Au murit intre 50.000 si 80000 de oameni. Inundatia petrecuta in ziua de Sfanta Lucia (Sint-Luciavloed), este a cincea  ca importanta cunoscuta de istoria acesei tari.

·         1458: Atestarea documentară a municipiului Onești, printr-un act de danie emis de cancelaria lui Ștefan cel Mare. Onești (maghiară: Ónfalva sau Onyest) este un municipiu de rangul 2 din județul Bacău, Moldova, România. La recensământul populației din 2011 avea o populație de 39.172 de locuitori, într-o scădere mare față de recensământul anterior, când, cu 51.416 locuitori era al 45-lea oraș din țară după numărul de locuitori (clasându-se între orașele Slobozia și Alexandria).

·         1467:  Bătălia de la Baia: Ștefan cel Mare înfrânge armatele maghiare conduse de regele Matei Corvin, care invadasera Moldova. La 14-15 decembrie 1467, noaptea, armata moldovenească (circa 12.000 de oşteni), comandată de Ştefan cel Mare, dă foc oraşului Baia, fosta capitală a Ţării Moldovei, şi atacă pe invadatorii unguri. Campania ungară la est de Carpaţi a fost organizată cu scopul de a-l înlocui pe Ştefan cel Mare de pe tron şi pentru readucerea Moldovei în sfera de influenţă ungară. Regele ungar Matei Corvin, atacă cu un efectiv de 25.000 oameni, armată mai bine echipată decît cea a lui Ştefan, precum şi dotată cu artilerie, inclusiv de asediu. Pînă la Bătălia de la Baia, Şefan cel Mare a adopta o strategie defensivă permiţînd ungurilor să înainteze. Ştefan-Vodă a atacat Baia dîndu-i în prealabil foc, avînd loc lupte crîncene stradale nocturne (o strategie nouă pentru acea perioadă) soldate cu mari pierderi omeneşti pe ambele părţi (după sursele ungare Ştefan a pierdut mai mult de jumătate din efectivul armatei). Totuşi trebuie menţionat că o parte din armată luiŞtefan cel Mare nu a atacat, precum era convenit - trădare care l-ar fi putut costa pe domnitor victoria şi chiar viaţa. Defecţiunea era expresia nemulţumirii unei părţi a marii boierimi faţă de politica lui Ştefan. După bătălie, Ştefan cel Mare a omorît 24 mari boieri trădători printre care şi pe vornicul Crasneş, alţi 40 boieri de rang inferior fiind traşi în ţeapă. După bătălia de la Baia, regele ungar Matei Corvin (rănit în luptă) dispune retragerea armatei. Încheiată cu mari pierderi umane şi pentru unguri, Bătălia de la Baia a constituit ultima mare tentativă a coroanei ungare de a reinstitui prin forţa armelor suzeranitatea asupra Ţării Moldovei. Matia Corvin (în maghiară Hunyadi Mátyás, în latină Matthias Corvinus, în germană Matthias Corvinus, în croată Matija Korvin; n. 23 februarie 1443, Cluj – d. 6 aprilie 1490, Viena), născut Matia de Hunedoara, cunoscut și ca Mateiaș în cronicile Moldovei sau Matei Corvin a fost unul dintre cei mai mari regi ai Ungariei. A condus Regatul Ungariei între anii 1458-1490.

·         1542: Prințesa Maria Stuart devine regina Maria I a Scoției. Maria Stuart, cunoscută în literatura engleză de specialitate sub numele de Mary I of Scotland (Mary I a Scoției) sau de Mary, Queen of Scots (Mary, Regina scoțienilor) (n. 8 decembrie 1542 — d. 8 februarie 1587), a devenit regină a Scoției în 1542, pe când avea doar o săptămână.

·         1704: Se infiinteaza spitalul Coltea. A fost primul spital din Bucureşti, construit la 14 decembrie 1704, din iniţiativa spătarului Mihai Cantucuzino, pentru a fi un spital pentru săraci. Organizarea şi funcţionarea spitalului s-a făcut după modelul spitalului Ospedale di S. Lazzaro e Medicanti din Veneţia.

·         1751: Imparateasa austriaca Maria Tereza  infiinteaza in castelul Wiener Neustadt  prima academie militara din lume – Academia Theresiana.

·         1819: Alabama a devenit cel de-al 22-lea stat american

·         1864: Este inaugurată Școala de Belle–Arte din București, înființată prin decretul domnesc

·         1864: In Romania, a fost promulgat Codul de procedura penala, intrat in vigoare la data de 1 decembrie 1865.

·         1869: Inaugurarea oficiala a clădirii Universității din București, construită între 1857-1869 după planurile arhitectului Alexandru Orăscu

·         1888: Cantareata româna de opera Hariclea Darclée, debutează pe scena Operei Mari din Paris cu rolul “Margareta” din opera “Faust” de Charles Gounod. Hariclea Darclée (nume de familie original Hariclea Haricli, n. 10 iunie 1860, Brăila – d. 12 ianuarie 1939, București), soprană română. Se pare că tot Gounod a fost acela care i-a sugerat luarea numelui Darclée. În scurt timp, Hariclea Darclée cucerește publicul și devine preferata multor compozitori. Astfel, Giacomo Puccini compune pentru vocea ei Tosca, Pietro Mascagni, Iris, iar Alfredo Catalani, La Wally. Hariclea Darclée s-a impus ca primadonna în marile teatre de operă de la Paris, Berlin, Florența, Milano, Roma, Buenos Aires, Lisabona, Barcelona, Madrid, Monte Carlo, Moscova și Sankt Petersburg.

·         1900: Fizicianul Max Planck face publică noua sa teorie despre natura energiei – teoria cuantelor – care va sta la baza fizicii moderne

·         1910: Are loc, la Ussy-les-Moulineaux, lângă Paris, primul zbor experimental din lume al unui avion cu reacție, inventat și pilotat de Henri Coandă

·         1911: Exploratorul norvegian Roald Amundsen a devenit primul om care a ajuns la Polul Sud

·         1912 are loc constituirea Federaţiei Societăţilor de Sport din România (F.S.S.R.).

·         1914: A avut  loc Congresul extraordinar al Ligii pentru Unitatea Culturală a Tuturor Românilor, în cadrul căruia se alege un nou comitet de conducere (preşedinte Vasile Lucaciu, vicepreşedinte – Barbu Ştefănescu Delavrancea, secretar general – Nicolae Iorga) şi se hotărăşte schimbarea titulaturii în Liga pentru Unitatea Politică a Tuturor Românilor.

·         1918: Pentru prima oară femeile din Marea Britanie au avut drept de vot la alegerile generale

·         1918: La "Metropolitan Opera" din New York a avut loc premiera operei "Gianni Schicchi" a compozitorului italian Giacomo Puccini

·         1927: Irak-ul își câștigă independența față de Marea Britanie

·         1946: Adunarea Generala a ONU a ales orașul New York ca sediu permanent al ONU

·         1948: Stabilirea de relații diplomatice între România și India

·         1955: România a fost primită în rândul statelor membre ale Organizației Națiunilor Unite

·         1959: A fost infiintata celebra casa de discuri Motown din Detroit, SUA.

·         1961: A avut loc, la Berlin, premiera mondială a filmului regizat de americanul Stanley Kramer, "Procesul de la Nürnberg", ecranizare a piesei lui Abby Mann

·         1972: Încheierea programului spațial Apollo 17: ultimul echipaj compus din astronauții americani Eugene Cernan și Harrison Schmitta părăsit Luna, iar de atunci nici un om nu a mai pășit pe suprafața selenară

·         1976: A fost inaugurat Muzeul Teatrului Național din Iași

·         1989: În Chile au loc primele alegeri libere dupa 16 ani. Patricio Aylwin a fost ales președinte

·         1990: Se constituie, în baza Legii 39 adoptată de Parlament, Consiliul Suprem de Apărare a Țării

·         1995: Seful cuibului “Horia Sima” din Bucuresti, Serban Suru, a anuntat revenirea miscarii legionare pe scena politica romaneasca, scopul acesteia fiind acum doar acela de a prezenta adevarul despre predecesorii lor.

·         1989: Revoluţia eşuată de la Iaşi. Ceea ce s-a petrecut la Iaşi în luna premergătoare declanşării Revoluţiei distruge mitul "revoltei spontane" cultivat atât de asiduu. Pentru că acolo a avut loc o veritabilă conspiraţie, organizată după reguli profesioniste, de un grup de in­telectuali. Conspiraţia avea ca prim obiectiv organizarea unor manifestaţii de amploare, prima dintre ele la data de 14 decembrie 1989. Modul de acţiune şi organizare a mitingului scoate în evidenţă unele coincidenţe cu ceea ce a urmat în săptămâna 17-24 decembrie la Timişoara şi la Bucureşti.  Toate teoriile privind Revoluţia din decembrie 1989 exclud Iaşiul de pe lista oraşelor revoluţionare. Cu toate acestea, la ora când izbucnea la Timişoara mitingul de solidaritate cu pastorul Laszlo Tokes, în Iaşi erau deja arestaţi patru oameni, pentru delictul de "acţiuni anarhoprotestatare de propagandă împotriva orânduirii socialiste". Acţiunea în sine a ieşenilor eşuase la 14 decembrie. Însă ea avea în spate luni întregi de muncă "conspirativă" - un adevărat complot pus la cale de o mână de intelectuali.


CONSPIRAŢIA 
Complotul a fost organizat de-a lungul toamnei anului 1989, de un grup de ingineri de pe marile "platformei industriale" ale Iaşiului: Centrul de Cercetare Ştiinţifică şi Inginerie Tehnologică (CCSITUMP), Combinatul CUG, Nicolina şi Me­talurgica. La început au fost circa 7-8 oameni, avându-l în frunte pe Ştefan Prutianu, economist la Centrul de Cercetare. 

Prutianu a pus la punct schema întregii conspiraţii şi a trecut la treabă. Regulile complotului configurau crearea unei structuri organizate după legile unei conspirativităţi "profesioniste": fiecare din cei contactaţi de Prutianu trebuia să contacteze, la rândul său, alţi trei oameni de maximă încredere, care la rândul lor să contacteze alţi trei. Regula avea un dublu avantaj: cooptarea unui număr foarte mare de oameni într-un timp relativ scurt şi crearea în acest fel a unor reţele în care componenţii nu ştiau prea mult unii de ceilalţi. Se ajunsese la un moment dat ca membrii nou-cooptaţi să-i contacteze pe membri mai vechi ai filierei, fără a şti că de fapt conspiraţia a fost declanşată de aceştia. Nici unul dintre cei care formau baza acestei piramide nu cunoştea decât pe cel care l-a cooptat, alături de cei pe care-i cooptase la rândul său. Această schemă mai avea o însuşire: toată lumea primea ordine de acţiune şi sugestii de la Ştefan Prutianu, de-a lungul reţelei, fără să-l cunoască în mod personal. 

La jumătatea lui noiembrie 1989, conspiraţia avea deja un nucleu de conducere, format din Ştefan Prutianu, Casian Spiridon - proiectant la acelaşi Centru de Cercetare şi membru al Uniunii Scriitorilor, inginerul Georgel Moraru, muncitorul Titi Iacob (cunoscut de ceilalţi încă din 1987, de la acţiunea grevistă de la fabrica Nicolina), inginerii Petrică Duşa şi Ionel Săcăleanu. La jumătatea lunii noiembrie 1989, la sugestia lui Prutianu, condu­cerea grupului decide ca mişcarea să poarte numele de Frontul Popular Român, după numele organizaţiei de opoziţie ce se înfiinţase la Chişinău după dezgheţul Perestroikăi şi al politicii de glasnost a lui Gorbaciov. 

E greu de apreciat cât de mare era conspiraţia la acea dată: Ştefan Prutianu spune astăzi că număra circa 3.000 de membri. Pesimiştii susţin însă că nu depăşea 500, e drept, organizaţi foarte bine şi decişi să treacă la acţiune. 
GRUPUL FRAŢILOR STOICA 
Iaşi, noaptea de 13-14 decembrie 1989, ora 3:00. Patru bărbaţi bat străzile, având asupra lor plicuri cu manifeste: "Participaţi la demonstraţia din Piaţa Unirii, la 14.XII, ora 16:00". Le împrăştie în punctele din oraş, care, peste câteva ceasuri, aveau să se aglomereze de oamenii care se îndreaptă spre serviciu. În fruntea lor, Emilian Stoica, ingi­ner constructor, alături de maistrul Fodor Petru, economistul Vasile Ilaşcu şi inginerul Mihai Sfidineac. Lor li s-a alăturat, la un moment dat, şi Vasile Stoica, fratele lui Emilian Stoica. 

Împrăştierea manifestelor în noaptea de 13-14 decembrie era capătul unui plan pus la punct în ultimele săptămâni. Iniţial, grupul Stoica acţionase pe cont propriu, începând din septembrie 1989. Emilian Stoica spune că la 26 septembrie a găsit în cutia poştală manifeste şi atunci i-a venit ideea să pună şi el umărul la "crearea unei atmosfere potrivnice politicii lui Ceauşescu". Cooptează în jurul acestei idei alţi trei prieteni, cu care ascultă de obicei emisiunile Europei Libere şi cu care comenta evenimentele din Germania, Cehoslovacia şi Ungaria. "Numai noi mai rămăsesem - spune Emilian Stoica -, aşa că ne-am gândit că trebuie pregătit terenul şi pentru România." 

Primele acţiuni au fost redactarea unor manifeste, scrise cu mâna stângă, pe care le împrăştiau prin gări, porţile întreprinderilor, pieţe şi staţiile de tramvai. În luna noiembrie însă, prin intermediul fratelui său, Vasile Stoica, ajunge la mişcarea lui Ştefan Prutianu, Frontul Popular Român, contactaţi fiind de un apropiat al acestuia, Georgel Moraru. Hotărăsc să lucreze împreună. 


ORGANIZAREA MITINGULUI 
Iniţial, grupul Stoica plănuise provocarea a trei demonstraţii, în zilele de 16, 23 şi 30 decembrie 1989, în zilele de sâmbătă. La sfârşitul lunii noiembrie, grupul avea deja matriţele pentru manifeste, confecţionate dintr-o folie de plastic, pe care imprimaseră litere cu ajutorul unui aparat de pirogravat şi din gume de şters în care decupaseră litere cu o lamă de ras. 

În primul manifest, Stoica chema cetăţenii la de­monstraţie împotriva "coşmarului stalinist am­plificat de o conducere incompetentă şi răuvoi­toare", cerea înlăturarea de la conducerea statului a lui Ceauşescu şi a familiei sale şi făcea un apel la Miliţie şi Securitate să dea dovadă de luciditate po­litică. Curios, manifestul a fost semnat "Frontul de Salvare Naţională". La 2 decembrie însă, acţiu­nea
a suferit modificări. Prutianu a cerut grupului Stoi­ca, prin oamenii de legătură, să semneze manifestele cu "Frontul Popular Român" şi să mute data mitingului din 16 în 14 decembrie, într-o zi de joi. Raţiunea acestei decizii era că într-o zi lucrătoare şansele de participare a oamenilor erau mai mari. 
"SECURITATEA E CU NOI" 
Intervalul 2-14 decembrie a însemnat o mobilizare generală a conspiratorilor. Pe lângă manifestele lipite şi mai apoi împrăştiate, în timpul nopţii, prin oraş, s-a trecut la "acţiunea telefonul": telefoane anonime către ieşeni, prin care aceştia erau anunţaţi de mitingul ce urma să aibă loc la 14 decembrie. 

Planul a fost elaborat de Ştefan Prutianu şi de Casian Spiridon, dar oricine din reţea îl putea îmbunătăţi. Oamenii urmau să se adune la ora 16:00 în Piaţa Unirii. Fiecare avea asupra sa textul cântecului "Deşteaptă-te române" şi o lumânare pe care urma să o aprindă. Parola era "Primăvara cade joi". Erau pregătiţi să ia cuvântul capii complotului: Ştefan Prutianu să vorbească despre dezastrul economic, Casian Spiridon să acuze dezastrul cultural, Titi Iacob să vorbească în numele muncitorilor despre nivelul de trai. Urmau să se strige lozinci precum "Jos Ceauşescu", "Jos comunismul" şi "Fără violenţă". 

Un alt aspect curios îl reprezintă asigurările transmise pe filiere de Prutianu, cum că Miliţia şi Securitatea nu vor interveni, întrucât şi aceste structuri doresc căderea lui Ceauşescu, iar mişcarea are un puternic sprijin din exterior. 

O parte din membrii reţelei îşi făcuseră deja legături şi în alte oraşe, unele chiar la Bucureşti. Aurel Ştefănache, de exemplu, inginer pe atunci la CUG, avea deja legătură la Bucureşti cu scriitorul Florin Iaru, care urma să alerteze presa internaţională dacă, după miting, organizatorii acestuia ar fi dispărut. 


EŞECUL DEMONSTRAŢIEI
Mitingul n-a mai avut loc, în ciuda faptului că cei din Frontul Popular s-au dus în piaţă. Asta pentru că Miliţia şi Securitatea au desfăşurat un dispozitiv preventiv de-a dreptul impresionant. Nu mai puţin de şapte maşini de pompieri, cu gratii la ferestre, au înconjurat Piaţa Unirii, într-un spaţiu care avea şi aşa o configuraţie foarte strâmtă. Hotelul Unirea, care închide Piaţa către Splaiul Independenţei, era ticsit de forţe de ordine. Cu doar o lună înainte, Dinamoviada de Judo fusese mutată de la Oradea la Iaşi, iar alături de sportivi - cadre ale Ministerului de Interne - se aflau cazate şi cadre care nu aveau nici o legătură cu sportul. Maşini cu prelată şi numere de Suceava, Botoşani şi Vaslui blocaseră orice intrare în piaţă, iar spaţiul era, într-adevăr, plin cu oameni, dar nu de demonstranţi, ci de forţe de ordine: era spart orice grup mai mare de patru persoane. Pentru a preîntâmpina formarea de grupuri compacte, autorităţile au desfiinţat printr-un simplu ordin staţia de tramvai din Piaţa Unirii, dat fiind că un număr compact de oameni ar fi putut coborî şi ar fi putut coagula o masă care să nu mai poată fi controlată de forţele de ordine. Conspiratorii au dat ocol pieţei de câteva ori, s-au recunoscut, dar nu au putut întreprinde nimic. Câteva ceasuri mai târziu, mitingul se sfârşise înainte de a începe. 


"SECURITATEA NU-I CU NOI"
Desfăşurarea de forţe din ziua de 14 decembrie a fost atent organizată de însăşi conducerea de la Bucureşti a Securităţii. Însuşi generalul Olteanu, secretar al CC, s-a deplasat la Iaşi, alături de Victor Neculicioiu, şeful unităţii de contraspionaj din DSS. 

De fapt, eşecul mitingului putea fi anticipat încă de dimineaţă, o dată cu prima arestare a unui membru al grupului. Vasile Vicol, inginer la Centrul de Cercetare, racolat de însuşi Prutianu, a fost practic primul arestat al Revoluţiei din decembrie. El n-a respectat consemnul de-a racola doar trei oameni de mare încredere. Numărul celor contactaţi de el a fost de peste 20, aşa că şansele de-a deconspira reţeaua au crescut. La ora 10:00 a zilei de 14 decembrie, el a fost ridicat de la serviciu de o dubă a Securităţii, după un control al fişetului din biroul său: s-au găsit biletul cu "Deşteaptă-te române" şi lumânarea pe care urma să o aprindă. Vicol aranjase, printr-o cunoştinţă de la Mitropolia Iaşiului, ca la ora 16:00 să meargă să bată clopotele catedralei, ca semnal de începere a demonstraţiei. N-a mai apucat, căci la acea oră era deja în anchetă. Totuşi, clopotele au fost trase şi a rămas până azi un mister cine anume a preluat din mers o sarcină de care numai Vicol ştia. 
ANCHETA 
La ora când conspiratorii se găseau în piaţă pentru a închega mitingul, Vasile Vicol tocmai afla, în arestul din Strada Triumfului nr. 6, că Securitatea nu era chiar aşa dornică să scape de Ceauşescu, pe cât fusese el asigurat de Prutianu. A doua zi dimineaţă au fost ridicaţi de la serviciu Ştefan Prutianu şi Casian Spiridon. Rând pe rând, i-au urmat în arest Valentin Odobescu, Ionel Săcăleanu şi Aurel Ştefănachi, Titi Iacob şi Sandu Dascălu, care au primit mai apoi şi mandate, după ce Securitatea a mai trecut prin anchetă alte câteva zeci de persoane. Un întreg dispozitiv de anchetă a fost dislocat la Iaşi din judeţele limitrofe şi din Bucureşti. Mijloacele de convingere au fost bătaia cu bastonul la tălpi şi pe braţe. Între anchetatori, maiorul Matei, căpitanul Lazăr, un oarecare "Ionescu", alături de ofiţeri din Neamţ, Vaslui şi Brăila, precum şi însuşi Ioan Ciurău, şeful Securităţii judeţului Iaşi. 

Torturaţi şi ameninţaţi cu lichidarea fizică, a lor şi a familiilor (fiecare avea copii acasă), cu slabă speranţă în succesul unei noi revolte, arestaţii au vorbit. Excepţie a făcut Georgel Moraru, care n-a putut fi convins să deconspire pe cineva, aşa încât reţeaua fraţilor Stoica, pe care o racolase el, n-a ajuns la anchetă. Numărul relativ mic de arestaţi poate fi explicat prin aceea că legile conspirati­vităţii, după care fusese croită mişcarea, au asigurat protecţia reţelelor care nu au fost cunoscute în mod direct de cei arestaţi. 

Au fost eliberaţi la 22 decembrie 1989, după prânz, fără să fi ştiut, în tot acest răstimp, ce se petrece la Timişoara sau la Bucureşti. Se aşteptau în cel mai rău caz la condamnarea la moarte, iar în cel mai bun, la zeci de ani de puşcărie. 


"O SĂ FIE BINE" 
Vasile Vicol povesteşte că în zilele de arest, de atâta bătaie cât încasase, nu-l mai speria nimic. "La data de 19 decembrie, cel care mă ancheta şi care mă bătea mereu ridicase din nou pumnul la mine. M-am uitat senin în ochii lui şi i-am zis: «Degeaba, orice mi-aţi face, eu nu mă mai tem de dumneavoastră». Atunci el a lăsat mâna în jos, a luat un aer complice şi m-a bătut uşurel pe umăr: «Nu-ţi fie teamă, ai să vezi, o să iasă bine»." 

Într-adevăr, a ieşit "bine". La 22 decembrie, imediat după prânz, au intrat în celula lui, iar gardianul i-a dat vestea că e liber. Lui Vicol nu-i venea să creadă, credea că e o nouă diversiune, menită să-l doboare psihic, aşa că a cerut explicaţii. "Ba da, eşti liber. Ai văzut că n-am luptat degeaba", i-a răspuns miliţianul. 


COINCIDENŢE STRANII ŞI SUSPICIUNI 
O serie de amănunte ale pregătirii mitingului eşuat de la Iaşi, precum şi modul de constituire şi acţiune a conspiraţiei par a fi stranii coincidenţe cu ceea ce s-a petrecut mai târziu în ţară, la Timişoara şi la Bucureşti. Prezentăm aceste coincidenţe, precum şi explicaţia celor implicaţi în evenimentele de atunci de la Iaşi. 

1. Numele mişcării era "Frontul Popular Român", după denumirea unei organizaţii similare de la Chişinău. A existat o legătură directă între cele două organizaţii sau a fost vorba mai mult de o influenţă ideologică cu ceea ce se petrecea peste Prut? 
● Stefan Prutianu: "Nu exista nici o legătură cu Frontul de la Chişinău. Noi eram contaminaţi de ceea ce vedeam la televizor. Aşa cum bucureştenii aveau antene spre bulgari, noi le aveam spre ruşi. Ne-a venit ideea văzând ce e acolo". 

2. La 12 decembrie 1989, Emilian şi Vasile Stoica îşi semnau primele manifeste cu "Frontul de Salvare Naţională" - organizaţie care, conform variantei oficiale, s-a înfiinţat la 22 decembrie.
● Emilian Stoica: "Denumirea de Front de Salvare o auzisem încă din vară, de la Europa Liberă, nu avea nici o legătură cu ce a urmat la Bucureşti". 

3. Înainte de mitingul eşuat, Prutianu trimisese pe filieră asigurări că mişcarea avea sprijin extern, iar Securitatea nu se va implica. 
● Ştefan Prutianu: "Nu era vorba de nici un sprijin. Am lansat această idee doar pentru a le insufla curaj". 
Majoritatea membrilor mişcării care a organizat demonstraţia eşuată la 14 decembrie s-au cunoscut abia după Revoluţie. Încercarea de-a pune ordine în povestea pe care au trăit-o s-a soldat însă cu eşec. Asta pentru că liderul Ştefan Prutianu a devenit brusc tot mai necomunicativ şi a dat răspunsuri vagi la întrebările care vizau maniera în care luase decizii în timpul conspiraţiei. Or, reţeaua era astfel construită, încât nimeni nu putea să-l verifice pe Prutianu, în schimb, deciziile sale ajungeau la toţi conspiratorii. 

● Ştefan Prutianu: "Am refuzat, după Revoluţie, să dau tot felul de explicaţii, pentru că începusem să am numai necazuri. Şi nu mai avea rost să caut o logică în tot ce se întâmplase". De reţinut că Prutianu a suferit imediat după Revoluţie un accident (a fost împins de pe bicicletă de doi motociclişti şi şi-a rupt mâna), mama sa a suferit un accident, iar soţia i-a murit de un cancer galopant. A fost nevoit să dea o declaraţie procurorului militar care-l anchetase că nu va revendica nici o pretenţie faţă de tratamentul la care a fost supus în anchetă. O declaraţie similară a dat, în 1990, şi Vasile Vicol, căutat fiind, la serviciu, de acelaşi procuror Constantin Crâşmaru. 


CONTRASPIONAJUL: "ZONA ERA BĂTUTĂ DE RUŞI" 
Referitor la conspiraţia de la Iaşi, referirile Securităţii au fost destul de vagi în anii de după Revoluţie. În 1994, Victor Neculicioiu, fost şef al contraspionajului, reda mitingul eşuat la Iaşi în câteva fraze. Iată mărturia sa în faţa Comisiei senatoriale de cercetare a evenimentelor din decembrie: 
● Valentin Gabrielescu: "În octombrie 1989 aţi făcut la Iaşi o excursie în interes de serviciu?". 
● Victor Neculicioiu: "Nu în octombrie, în decembrie.
La 14 decembrie am fost trimis la Iaşi cu o echipă, să văd implicarea ruşilor. S-a semnalat că va fi o acţiune de anvergură. Aveau oameni care-i ţineau la curent şi cadre de informaţii la ambasadă. Să scoată lumea în stradă. Pe 15, erau doi sau trei reţinuţi. (...) E drept, zona era bătută de ruşi. Trebuia să se iasă în stradă pe 16, 19 şi parcă 22. Nu au ieşit" 


"REPETIŢIE GENERALĂ"? 
Cei care au fost arestaţi la Iaşi la 14 decembrie 1989 au avut nevoie de mulţi ani până să obţină copii după mandatele de arestare şi să fie consideraţi revoluţionari. Asta pentru că Legea revoluţionarilor ia în seamă doar arestaţii şi victimele de după 16 decembrie. Casian Spiridon crede că acest lucru a fost făcut deliberat de autorităţi, la fel cum deliberată a fost şi ignorarea Iaşiului în politica "oficială" faţă de Revoluţie. Asta pentru că ziua de 14 decembrie, în Iaşi, spulbera mitul "revoltei spontane", prin aceea că organizarea unui astfel de miting s-a făcut printr-o complexă conspiraţie. În plus, Casian Spiridon crede că Iaşiul a jucat un rol important în victoria Re­voluţiei de la Timişoara: în primul rând, prin abaterea atenţiei către Moldova, apoi, prin aceea că forţele de represiune au fost concentrate în acele zile la Iaşi. "După cum s-au derulat lucrurile la Iaşi, cred că Miliţia şi Securitatea aveau efective să înăbuşe în faşă orice fel de adunare populară. Pur şi simplu blocau orice posibilitate de adunare. Or, la Timişoara, Miliţia a asistat cu calm la adunarea oamenilor în faţa casei lui Tokes. Acolo s-a putut forma astfel «masa critică»." Revoluţia ar fi izbucnit la Iaşi. (Material apărut în Jurnalul Naţional).

·         2000: A fost închisă definitiv centrala nucleară de la Cernobâl; aici, la 26 aprilie 1986, a avut loc cel mai mare accident nuclear din istorie – la unul dintre reactoarele centralei a avut loc o gravă avarie, în urma căreia s–au produs puternice radiații, cu implicații ecologice resimțite și astăzi (specialiști apreciază că intensitatea radiațiilor a fost echivalentă cu 500 de bombe de la Hiroshima)

·         2004: A fost inaugurat, în sudul Franţei, cel mai înalt pod din lume (300 de metri înălţime), construit pentru a decongestiona traficul zona oraşului Millau; proiectul a fost realizat de arhitectul britanic Norman Foster.

Nașteri

·         1503: S-a născut in localitatea St. Remy, astrologul, matematicianul şi medicul francez, ramas in istorie Nostradamus (Michel de Nostre-Dame), ramas celebru in istorie prin prezicerile sale. Celebritatea sa se datorează lucrării “Les Propheties”, a cărei primă ediţie a apărut în 1555. În literatura tuturor timpurilor i s-a acordat titlul de prevestitor a tuturor marilor evenimente care se desfăşurau sau urmau să se întâmple în lume. A studiat medicina la Montpellier si a devenit cunoscut dupa ce si-a dovedit calitatile de vindecator in timpul epidemei de ciuma din 1526, izbucnita in Languedoc. Nu a reusit sa isi finalizeze studiile, fiind examatriculat pe motiv ca practica meseria fara sa aiba atestat. A inceput sa calatoreasca prin Franta, ceea ce i-a favorizat contactul cu diverse personalitati ale vremii. Dupa mai bine de zece ani de pribegie s-a stabilit in Salon de Croux. A ramas in aceasta localitate pana la sfarsitul vietii, dedicandu-se astrologiei. Intre 1555-1558 si-a publicat primele profetii, cunoscute sub numele de “Centurii”, in forma de catrene. Prezicerile sale enigmatice au starnit interes, iar reputatia lui Nostradamus a depasit granitele Frantei pentru ca marii regi ai Europei au apelat la serviciile lui. Lucrările lui Nostradamus sunt realizate din catrene, iar multe dintre ele au fost de-a lungul timpului intrepretate sau traduse greşit.S-a stins din viata pe 2 iulie 1566, insa catrenele sale au continuat sa aiba un succes enorm pana in zilele noastre.

·         1546: Tycho Brahe, astronom și chimist danez (d. 1601). A adus contribuții importante în observarea și măsurarea exactă a mișcării planetelor, precum și la catalogarea a peste 800 de stele. Datele adunate de el au depășit în exactitate toate măsurătorile astronomice anterioare descoperirii telescopului.

·         1863: S-a nascut  Gheorghe Baba, zugrav de biserici, tatăl pictorului Corneliu Baba; (d.10.03.1953).

·         1870: S-a născut publicistul transilvănean Ion Rusu-Abrudeanu, redactor la ziarul „Tribuna” din Sibiu; ulterior a scris pentru ziarele „Timpul”, „Adevărul” şi „Dimineaţa”, care apăreau la Bucureşti; (m. 1934)

·         1870: Karl Renner, politician austriac, al 4-lea președinte al Austriei (d. 1950)

·         1883: Morihei Ueshiba, fondatorul artei marțiale japoneze Aikido (d. 1969)

·         1887: S-a nascut omul politic român Virgil Madgearu. Virgil Madgearu (nume complet: Virgil Traian N. Madgearu; n. 14 decembrie 1887, Galați – d. 27 noiembrie 1940, pădurea Snagov), economist de marca, sociolog, și politician român de stânga, membru prominent și principal teoretician al Partidului Țărănesc și al succesorului său, Partidul Național Țărănesc (PNȚ) din Romania. A murit asasinat de un comando legionar in ziua de 27.11.1940.

·         1895: Paul Eluard (pseudonim pentru Eugène Grindel), poet francez (d. 1952)

·         1896: Regele George al VI-lea al Angliei (d. 1952) s-a născut. George al VI-lea al Angliei (pe numele sau întreg Albert Frederick Arthur George, 14 decembrie 1895, d. 6 februarie 1952), rege al Marii Britanii, al Irlandei și al altor dominioane britanice, împărat al Indiei din 11 decembrie 1936.

·         1897 - S–a născut George Aurelian, actor (din filmografie: “Neamul Şoimăreştilor”, “Pădurea spânzuraţilor”).

·         1898 - S-a născut Petru Caraman, folclorist şi etnograf (m.09.01.1980).

·         1901: Regele Paul I al Greciei (d. 1964). Paul I al Greciei (14 decembrie 1901 – 6 martie 1964), rege al Greciei din 1947 până în 1964.

·         1910 - S–a născut Gaby Michailescu, impresar de teatru, cronicar dramatic, memorialist, autor al unor cărţi de valoare privind lumea teatrului interbelic: “Leonard, soldatul de ciocolată”, “Cuşca suflerului”, “Cu şi fără machiaj. Însemnările unui impresar”.

·         1914: S-a nascut Karl Carstens, politician german, Presedinte al Germaniei intre 1979 si 1984; (d. 30.05.1992).

·         1918: S-a nascut  in localitatea Galbeni, Jud. Bacau, Radu Beligan, actor român de teatru și film, membru de onoare al Academiei Române (d. 20 iulie 2016, București). Radu Beligan a  pus bazele Teatrului de Comedie  din Bucuresti (1960), al carui director a fost  în perioada 1960–1968; (din filmografie “O noapte furtunoasă”, regia Jean Georgescu, “Iancu Jianu haiducul”, regia Dinu Cocea).

·         1922: Nikolai Basov, fizician rus, laureat al Premiului Nobel (d. 2001). Nikolai Ghenadievici Basov (14 decembrie 1922 – 1 iulie 2001), fizician sovietic, laureat al Premiului Nobel pentru Fizică împreună cu Aleksandr Prohorov și Charles Hard Townes, pentru munca lor de pionierat în domeniul maserilor și laserilor.

·         1922: Beatrice Bednarik, pictoriță și graficiană româncă. Beatrice Bednarik (n. 14 decembrie 1922, București), pictoriță și graficiană română, cercetătoare de istorie a artei la Muzeul Național de Artă. Este fiica artiștilor plastici Elena Alexandra Barabaș Bednarik și Ignat Bednarik (membri fondatori ai Sindicatului Artelor Frumoase din România). Din anul 1974 este membră a Socetății Franceze de Istorie a Artei din Paris.

·         1924: Raj Kapoor, regizor și actor indian (d. 1988)

·         1932: Gheorghe Constantin, (profesorul) fotbalist și antrenor român (d. 2010)

·         1932 - S-a născut Charlie Rich, muzician country american.

·         1932 - S-a născut dramaturgul Dumitru Solomon („Transfer de personalitate”, „Socrate”, „Diogene”, „Ţara lui Abuliu”) (m.10.02.2003).

·         1943 - S-a născut Frank Allen, basist şi vocalist britanic (The Searchers).

·         1946: S-a nascut Aura Urziceanu, cunoscuta interpretă română de jazz. Interpreta este cunoscută pentru dueturile sale muzicale cu Duke Elington, Quincy Jones sau Ella Fitzgerald; stabilită în Canada, Aura Urziceanu este singura solistă de naţionalitate română care a fost inclusă în prestigioasa publicaţie „The Grove International Encyclopedia of Jazz”.

·         1946: Jane Birkin, actriță de origine britanică. S-a stabilit in Franta si este cunoscută ca muza compozitorului lui Serge Gainsbourg care i-a scris o serie de albume.

·         1946 - S-a născut Joyce Vicent, vocalist american (Dawn).

·         1947: Károly Kerekes, politician român

·         1947 - S-a născut Patty Duke (Anna Maria Patricia Duke Astin), actriţă şi cântăreaţă americană.

·         1948: Bogdan Nicolae Niculescu-Duvăz, politician român

·         1949: Cliff Williams, chitarist de origine britanică (AC/DC)

·         1960: Florin Iordache, politician român

·         1988: Vanessa Hudgens, interpretă și actriță americană

Decese

·         1788: A murit Carl Philipp Emmanuel Bach, compozitor german, al doilea fiu al celebrului compozitor J.S.Bach; (n.08.03.1714).

·         1788  - A încetat din viaţă regele Carol al III-lea (1759-1788), cunoscut sub numele de Carol al VII-lea, rege al Neapolelui (1734-1759), şi sub numele de Carol al IV-lea, rege al Siciliei (1734-1759) (n. 1716)

·         1799: A murit George Washington, primul preşedinte al Statelor Unite ale Americii; ( n.22.02.1732, Wakefield, Virginia). George Washington (n. 22 februarie 1732, Westmoreland, Virginia Virginia — d. 14 decembrie 1799, Mount Vernon, Virginia) general și om de stat american, militant și factor activ în obținerea independenței față de Regatul Unit a coloniilor din America de Nord, primul președinte al Statelor Unite ale Americii.

·         1860: A decedat George Hamilton-Gordan, conte de Aberdeen, primul ministru englez al cărui guvern a implicat Marea Britanie în Războiul Crimeei care s-a incheiat cu infrangerea Rusiei; (n.28.01.1784).

·         1861: Prințul Albert, soțul reginei Victoria (n. 1819)

·         1873: Elisabeth Ludovika de Bavaria, soția lui Frederick William al IV-lea al Prusiei (n. 1801)

·         1878: Prințesa Alice a Regatului Unit, fiica reginei Victoria, Mare Ducesă de Hesse (n. 1843)

·         1937  - A încetat din viaţă Dumitru Brumărescu, inventator român. În 1910, la Salonul Aviaţiei de la Paris, erau expuse 12 aparate de zbor, dintre care două româneşti: avionul "Coandă" 1910, primul avion cu reacţie din lume şi "Columna " lui Dumitru Brumărescu, un hidroavion – elicopter de concepţie originală

·         1946: A murit Ioan Alexandru Brătescu-Voineşti, prozator român: “Puiul”, “Privighetoarea”, “Bietul Tric”, “Niculăiţă Minciună”. A fost vicepreşedinte al Academiei Române; (n.01.01.1868).

·         1952: Fartein Valen, compozitor din Norvegia (n. 1887)

·         1962: Geograful roman Simion Mehedinti, membru al Academiei Romane, a incetat din viata la varsta de 93 de ani. (n.18.10.1869, Soveja, Vrancea).

·         1989: A murit Andrei D. Saharov, fizician rus și cunoscut disident, laureat al Premiului Nobel pentru Pace pe anul 1975; (n. 21.05.1921).

·         1990: A decedat dramaturgul elvetian Friedrich Dürrenmatt, (“Vizita bătrînei doamne”, “Fizicienii”, “Romulus cel Mare”); (n.05.01.1921).

·         1994: A murit Petrache Lupu (de la Maglavit), omul care „a vorbit cu Dumnezeu”; (n. 1907). A fost un cioban din localitatea Maglavit din Oltenia, care a a avut mai multe viziuni divine. Acesta L-ar fi vazut pe Dumnezeu, ca un „mos”, langa o salcie, care i-a spus ca oamenii trebuie sa se pocaiasca, si ca el trebuie sa transmita mesajul preotului din sat. Viziunea s-a repetat timp de trei ori, in trei vineri consecutive. Din acel moment, viata ciobanului si a comunei avea sa fie alta. S-a declanșat un fenomen de masă, Maglavitul devenind loc de pelerinaj pentru mulțimi de oameni. Ologii aruncau carjele, orbii isi recapatau vederea, oamenii muţi incepeau sa vorbească…

·         1998:  A incetat din viata Mihai Maximilian, autorul textelor unor cunoscute slagare romanesti si scenarist pentru spectacolele Teatrului de Revista “Constantin Tanase”, indeosebi a celor in care rolul principal era detinut de cuplul Stela Popescu-Alexandru Arsinel.

·         2000 - A murit Nicolae N. Constantinescu, doctor docent în ştiinţele economice, membru al Academiei Române (n.27.03.1920).

·         2007: A murit Mihai Pelin, istoric, scriitor si publicist ; (n.25.08.1940, Cernauti).

Sărbători

·         Sf. Mc. Tirs, Calinic, Filimon si Apolonie (calendar creștin-ortodox)

·         Sf. Ioan al Crucii (calendar romano-catolic). Ioan al Crucii, (San Juan de la Cruz, pe numele laic: Juan de Yepes Álvarez) n. 24 iunie 1542 – d. 14 decembrie 1591 a fost un scriitor spaniol și preot călugăr al Ordinului Carmelitan, fondator al Ordinului Carmelitanii desculți și este venerat ca sfânt în Biserica Catolică Creația sa poetică, influențată de Teresa de Jesús, se caracterizează prin fervoare contemplativă, speculația gândirii, preferința pentru antiteză și metaforă, simbol și alegorie, spontaneitatea sensibilității, muzicalitatea suavă a versului, rafinament stilistic. Proza sa este alcătuită din comentarii la propriile sale poeme și o culegere de sentințe.

·         Ss Tirs, Leuciu, Calinic, Filimon, Apoloniu si Arian. S Ioan al Crucii (calendar greco-catolic)

ARTE 14 Decembrie

INVITAŢIE LA OPERĂ 14 Decembrie

Faust - Charles Gounod – 1995: http://youtu.be/9QSaH-B9TGU;

Gianni Schicchi  - Giacomo Puccini:

Gianni Schicchi - G. Puccini - Paris 2004: https://youtu.be/UtxRXFQP-rU.

MUZICĂ 14 Decembrie

Carl Philipp Emmanuel Bach, compozitor german, al doilea fiu al celebrului compozitor J.S.Bach

Carl Philipp Emanuel Bach (1714-1788) Flute Concertos & Sonatas: https://youtu.be/bmELSgXpNRk;

C.P.E. Bach: MAGNIFICAT [complete version]: https://youtu.be/MlKelsO0G80;

C.P.E. Bach Berlin Symphonies: https://youtu.be/_6kLbD3L8ZQ.

Fartein Valen, compozitor din Norvegia

Fartein Valen: Symphony No.1 (1939): https://youtu.be/oi-zeoTezz4;

Fartein Valen - Piano Sonata No. 2, Op. 38 - Robert Riefling: https://youtu.be/NkO4nPge3x0.

AURA URZICEANU

Atîta dor: http://youtu.be/ftJcpG56hoE;

 APROAPE LINISTE: http://youtu.be/0DwJDsBFUKc;

Sa mori din dragoste: http://youtu.be/pU_5N0pDoCg.

Cliff Williams, chitarist de origine britanică (AC/DC)

Cliff Williams (AC/DC) – 200 melodii: https://youtu.be/uhJok62yxOE?list=PLVrDb4-7tixVbtoJ9vu6NK77bv_aYtpcE.

Vanessa Hudgens, interpretă și actriță americană

Vanessa Hudgens - Let's Dance - HSM Concert (Live): https://youtu.be/I0mJqgHo8Gc;

Vanessa Hudgens- Say Ok (Live) HQ Video: https://youtu.be/0X0D0GUOV68;

Vanessa Hudgens come back to me (HQ)hsm concert live chile: https://youtu.be/Y3AeOkLXXd0.

ÎNREGISTRĂRI NOI:

TEATRU/FILM 14 Decembrie

Cu Radu Beligan

Biografie

Radu Beligan (n. 14 decembrie 1918, Galbeni (Filipești), Bacău - d. 20 iulie 2016, București)^[1] a fost un actor român, cu o bogată activitate în teatru, film, televiziune și radio. Pe linie maternă este grec de origine,^[2] pe linie paternă, fiind urmaș al unuia dintre frații lui Ion Creangă.^[3] A fost ales membru de onoare al Academiei Române în 2004. În data de 27 martie 2011 a primit o stea pe Walk of Fame București. Pe 15 decembrie 2013 a fost inclus in Cartea Recordurilor ca fiind cel mai longeviv actor aflat în activitate pe scena unui teatru.^[4][5][6]

Radu Beligan a fost în perioada 1969 - 1989 membru al Comitetului Central al Partidului Comunist Român, precum și deputat al Marii Adunări Naționale între anii 1961 - 1975

Studii

·         1937: absolvent ca șef de promoție al Liceului Internat „Costache Negruzzi” din Iași

·         1937-1938: studiază Dreptul și Filosofia la București

·         Academia Regală de Muzică și Artă Dramatică, profesoară Lucia Sturdza Bulandra - studii neterminate

Radu Beligan a interpretat - în peste șapte decenii - roluri celebre, cum ar fi caractere ale dramaturgilor literaturii române: Ion Luca Caragiale, Barbu Ștefănescu Delavrancea, Camil Petrescu, Tudor Mușatescu, Mircea Ștefănescu, Victor Ion Popa, Victor Eftimiu, Mihail Sebastian, Aurel Baranga, Alexandru Mirodan și universale: William Shakespeare, Carlo Goldoni, Nicolai Vasilievici Gogol, Anton Cehov, George Bernard Shaw, Maxim Gorki, Albert Camus, Jules Romain, Eugen Ionescu, Jean Anouilh, Friedrich Dürrenmatt, Edward Albee, Peter Shaffer, Patrick Süskind, Neil Simon, Umberto Eco.

A fost unul dintre discipolii actriței Lucia Sturdza Bulandra și al scriitorului Eugen Ionescu. Beligan este privit în general ca unul dintre numele majore ale teatrului românesc, cu un repertoriu complex, clasic și modern. A jucat alături de actori importanți, cu reprezentații atât în țară cât și în străinătate.

Roluri în teatru

Teatrul Național din București:

·         Leon Saint Pe - „Egoistul" de Jean Anouilh, regie proprie, 2004

·         Ianke - „Take, Ianke și Cadâr" de Victor Ion Popa, regia Grigore Gonța, 2001

·         Guglielmo - „Numele trandafirului" de Umberto Eco, regia Grigore Gonța, 1998

·         Actorul - „Azilul de noapte" de Maxim Gorki, regia Ion Cojar, 1998

·         Bătrânul - „Cotletele" de Bertrand Blier, regia Gelu Colceag, 1998

·         Kondilas - „Moștenirea" de Titus Popovici, regia Horea Popescu, Mihai Manolescu, 1989

·         „Contrabasul" (one man show) de Patrick Suskind, regia Grigore Gonța, 1987

·         Herb Tucker - „Poveste din Hollywood" de Neil Simon, regia Grigore Gonța, 1984 și 1994

·         Spirache - „Titanic-Vals" de Tudor Mușatescu, regia Mihai Berechet, 1983

·         Domenico - „Filumena Marturano" de Eduardo De Fillippo, regia Anca Ovanez Doroșenco, 1981

·         Chereea - „Caligula" de Albert Camus, regia Horea Popescu, 1980

·         Romulus - „Romulus cel Mare" de Friedrich Dürrenmatt, regia Sanda Manu, 1977

·         Richard al III-lea - „Richard al III-lea" de William Shakespeare, regia Horea Popescu, 1976

·         Autorul dramatic - „Viața unei femei" autor și regia Aurel Baranga, 1976

·         Robespierre - „Danton" de Camil Petrescu, regia Horea Popescu, 1974

·         Mel - „Prizonierul din Manhattan" de Neil Simon, regia Mihai Berechet, 1973

·         Mayer Bayer - „Simfonia patetică" de Aurel Baranga, regia Aurel Baranga, 1973

·         Ștefan Valeriu - „Jocul de-a vacanța" de Mihail Sebastian, regia Mihai Berechet, 1971

·         George - „Cui i-e frică de Virginia Woolf?" de Edward Albee, regia Michel Făgădău, 1970

·         Eduard Forțian - „În valea cucului" de Mihai Beniuc, regia Sică Alexandrescu, 1959

·         C.N. Mollin - „Anii negri" de Aurel Baranga, regia Sică Alexandrescu, 1958

·         Iacob Bardin - „Dușmanii" de Maxim Gorki, regia Alexandru Finți, 1958

·         Horace, Frederic - „Invitație la castel" de Jean Anouilh, regia Sică Alexandrescu, 1958

·         Trinculo - „Furtuna" de William Shakespeare, regia Moni Ghelerter, 1958

·         Filipetto - „Bădăranii" de Carlo Goldoni, regia Sică Alexandrescu, 1957

·         Alexandru - „Rețeta fericirii sau despre ceea ce nu se vorbește" de Aurel Baranga, regia Marietta Sadova, 1957

·         Profesorul - „Steaua fără nume" de Mihail Sebastian, regia Sică Alexandrescu, 1956

·         Cerchez - „Ziariștii" de Alexandru Mirodan, regia Moni Ghelerter, 1956

·         Agamemnon Dandanache - „O scrisoare pierdută" de I.L. Caragiale, regia Sică Alexandrescu, 1956

·         Dr. Smil - „Apus de soare" de Barbu Ștefănescu Delavrancea, regia Marietta Sadova, Mihail Zirra, 1956 și 1973

·         Poludin - „O chestiune personală" de Alexandr Stein, regia Sică Alexandrescu, 1955

·         Stepa - „Platon Krecet" de Alexandr Korneiciuk, regia Alexandru Finți, 1954

·         Mircea Cavafu - „Mielul turbat" de Aurel Baranga, regia Sică Alexandrescu, 1954

·         Mitică - „Matei Millo" de Mircea Ștefănescu, regia Sică Alexandrescu, 1953

·         Voicu - „Ultima oră" de Mihail Sebastian, regia Moni Ghelerter, 1953

·         Hlestakov - „Revizorul" de Nikolai Vasilievici Gogol, regia Sică Alexandrescu, 1952

·         „Momente" de I.L. Caragiale, regia Sică Alexandrescu, 1952

·         Catindatul - „D`ale carnavalului" de I.L. Caragiale, regia Sică Alexandrescu, (Sala Studio), 1951

·         Tuzenbach - „Trei surori" de A.P. Cehov, regia Moni Ghelerter, (Sala Comedia), 1950

·         Victor Dumitrescu - „Iarba rea" de Aurel Baranga, regia Sică Alexandrescu, 1949

·         Rică Venturiano - „O noapte furtunoasă" de I.L. Caragiale, regia Sică Alexandrescu, (Sala Comedia), 1949

·         Agamiță Dandanache - „O scrisoare pierdută" de I.L. Caragiale, regia Sică Alexandrescu, (Sala Comedia), 1948

·         Studentul - „Confruntarea" de Tur și Lev Seinin, regia Moni Ghelerter, (Sala Studio), 1948

·         Romeo - „Romeo și Julieta, actul 6", „Între filologi", „Cine răspunde?" de D.D. Pătrășcanu, regia N.Gh. Kirilov, 1945

Teatrul Odeon:

·         Talleyrand - „Supeul" de Jean Claude Brinsville, regia Florentina Enache, 1997

·         Antonio Salieri - „Amadeus" de Peter Schaffer, regia Dinu Cernescu, 1982

·         „Helen, Tommy și Joe" de James Thurber și Elliot Nugent, regia Marietta Sadova, 1948

Teatrul Evreiesc de Stat:

·         Wille Clark - „Băieții de aur" de Neil Simon, regia Ion Lucian, 1997

Teatrul Național din Craiova:

·         Zeus - „Danaidele" după Eschil, regia Silviu Purcărete, 1995

·         George - „Cui i-e frică de Virginia Woolf?" de Edward Albee, regia Mircea Cornișteanu, 1990

Teatrul Lucia Sturdza Bulandra din București:

·         Don - „Transplantarea inimii necunoscute" de Alexandru Mirodan, regia Moni Ghelerter, 1969

Teatrul de Comedie: 1961 - 1968

·         Berenger - „Ucigaș fără simbrie" de Eugene Ionesco, regia Lucian Giurchescu

·         Chitlaru - „Opinia publică" de Aurel Baranga, regia Mihai Berechet

·         Cirivis - „Capul de rățoi" de George Ciprian, regia David Esrig

·         Berenger - „ Rinocerii" de Eugene Ionesco, regia Lucian Giurchescu

·         Gore, Șeful - „Șeful sectorului suflete" de Alexandru Mirodan, regia Moni Ghelerter

·         Jurații - „Procesul domnului Caragiale" de Mircea Ștefănescu, regia David Esrig

·         Cheryl - „Celebrul 702" de Alexandru Mirodan, regia Moni Ghelerter

Teatrul Tineretului:

·         Doctorul - „Un flăcău din orașul nostru" de Konstantin Simonov, regia Vlad Mugur, 1952

Teatrul Alhambra: 1943 - 1949

·         „Rușinea familiei" de Mircea Ștefănescu, după Ronald Harwood, regia Ion Talianu

·         „Steaua fără nume" de Mihail Sebastian, regia Soare Z. Soare

·         „Nu mai beau" de Gaston de Caillavet și Robert de Flers, regia Soare Z. Soare

·         „Pensiunea dragostei" de Alexandru Kirițescu, regia Soare Z. Soare

·         „Sărmanul Jonathan" de Karl Milloker

Compania Radu Beligan: 1947 - 1948

·         „Clasa a 8-a B" de Roger Ferdinand, regia Ionel Țăranu

·         „Rușinea familiei" de Mircea Ștefănescu, după Ronald Harwood, regia Ion Talianu

Teatrul Comedia: 1945 - 1947

·         „Primăvara a venit" de John van Druten, regia Sică Alexandrescu

·         „Racheta spre lună" de Clifford Odets, regia Marietta Sadova

·         „Vis de secătură" de Mircea Ștefănescu, regia W. Siegfried

·         „O femeie răpită" de Louis Verneuil, regia Sică Alexandrescu

·         „Knock" de Jules Romaine, regia Sică Alexandrescu

·         „Sărută-mă imediat" de Tudor Mușatescu și V. Timuș, după Janos Vaszari, regia Ion Talianu

·         „Unul cu bani" de George S. Kaufman, regia Sică Alexandrescu

·         „Am visat paradisul" de Guido Cantini, regia Sică Alexandrescu

·         „Medicul în dilemă" de George Bernard Shaw, regia Sică Alexandrescu

Teatrul Nostru: 1946 - 1947

·         „Viața începe mâine" de Marc Gilbert Sauvajon, regia Val Mugur

Teatrul Municipal: 1944 - 1945

·         „Omul care a văzut moartea" de Victor Eftimiu, regia Sică Alexandrescu

·         „Amantul de carton" de Jacques Deval, regia Sică Alexandrescu

Teatrul Maria Filotti (Sărindar): 1942 - 1943

·         „Sextet" de Gregor Schmitt, regia Sică Alexandrescu

·         „Domnișoara de ciocolată" de Paul Gavault, regia Ion Șahighian

·         „D-ra Butterfly" de Tudor Mușatescu, după Tibor Varady, regia Tudor Mușatescu

Teatrul Majestic: 1940 - 1941

·         „Omul care zâmbește" de Luigi Bonelli și Aldo de Benedetti, regia Ion Șahighian

·         „Frumoasa aventură" de Gaston de Caillavet și Robert de Flers, regia Sică Alexandrescu

·         „Orașul fără avocați" de Nicola Manzari, regia Ion Iancovescu

·         „Banii nu fac nici două parale" de Armando Curcio, regia Sică Alexandrescu

Teatrul Tudor Mușatescu (Roxy): 1940 - 1941

·         „Îmi pare rău de mine" de Mouezy-Eon și Guitton, regia Ion Sava

·         „Titanic Vals" de Tudor Mușatescu, regia Tudor Mușatescu

Grădina C.A. Rosetti: 1940

·         „Ascultă, Ionescule" de Tudor Mușatescu, după Mirande și Quinson

Teatrul din Sărindar: 1939 - 1940

·         „Calul năzdrăvan" de Gherardo Gherardi, regia Ion Iancovescu

·         „Aproape de cer" de Julien Luchaire, regia Aurel Ion Maican

·         „Figurantul" de Alfred Savoir, regia Ion Iancovescu

·         „Domnișoara Butterfly" de Tudor Mușatescu după Tibor Varady, regia Tudor Mușatescu

Teatrul Uranus - Comedia: 1938 - 1939

·         „Tinerețe" de Swarkin, regia Muratov

·         „Quadratura cercului" de Valentin Kataiev, regia Victor Ion Popa

·         „Zile vesele după război" de Mihail Sadoveanu, regia Victor Ion Popa

·         „Jederman" de Hugo von Hoffmanstall, regia Victor Ion Popa

Liedertafel - Alhambra - Regina Maria: 1937 - 1938

·         „Molima" de Ion Marin Sadoveanu

·         „Pescuitorul de umbre" de Jean Sarment, regia Sergiu Dumitrescu

·         „Crimă și pedeapsă" de Gaston Bary, după Fiodor Mihailovici Dostoievski, regia Mihai Zirra (Debut)

Filmografie

·         O noapte furtunoasă (1943) - arhivarul de judecatorie Rica Venturiano

·         Visul unei nopți de iarnă (1946) - Milica Dumitrescu

·         Răsună valea (1949) - Niky

·         Bulevardul “Fluieră Vântu” - scurt metraj (1950)

·         Lanțul slăbiciunilor (1952)

·         Vizita (1952) - Domnul cu scrisoarea

·         Arendașul român (1952)

·         O scrisoare pierdută (1953) - Agamemnon Dandanache

·         Afacerea Protar (1955) - Profesorul Andronic

·         Casa de pe strada noastră (1957) - voce

·         Momente "Caragiale" - Tren de placere (1958) - Mihalache Georgescu

·         Două lozuri (1960) - voce

·         Directorul nostru (1960) - voce

·         Bădăranii (1960) - Felippetto

·         Celebrul 702 (1962) - Cheryl

·         Lanterna cu amintiri (1963)

·         Pași spre lună (1964) - Călătorul

·         Castelanii (1966)

·         Șeful sectorului suflete (1967) - meteorologul Gore

·         Realitatea ilustrată (Serial TV) (1969)

·         Explozia (1972) - Profesorul Luca

·         Întoarcerea lui Magellan (1974) - profesorul

·         Agentul straniu (1974)

·         Când trăiești mai adevărat (1974)

·         Tată de duminică (1975) - procurorul Grigore Manta

·         Povestea dragostei (1976) - povestitor

·         Singurătatea florilor (1976) - medicul Ovidiu Pavel

·         Cuibul salamandrelor (1976) - Profesorul Luca

·         Instanța amână pronunțarea (1976)

·         Premiera (1976) - dirijorul Mihai Dan, soțul directoarei

·         Povestea dragostei (1977) - povestitor

·         Brațele Afroditei (1978)

·         Aurel Vlaicu (1977) - Ilarie Chendi

·         Iancu Jianu, zapciul (1980)

·         Rețeaua „S” (1980) - colonelul de Securitate, Dumitrescu

·         Iancu Jianu, haiducul (1981)

·         Întoarcere la dragostea dintâi (1981)

·         Galax, omul păpușă (1983)

·         Horea (1984)

·         Trahir (1993) - Vlad

·         Urmașii Marelui Anonim (1997)

·         După-amiaza unui torționar (2001) - Profesorul

·         Măria Sa, Birlic! (2010) - el însuși

·         Mari actori romani (2008) - voce

·         Medalia de onoare (2010) - Ion I. Ion

Televiziune

·         „Al matale, Caragiale", regia Mircea Cornișteanu, 2002

·         „Cui i-e frică de Virginia Wolf?" de Edward Albee, regia Olimpia Arghir, 1995

·         „Amadeus" de Peter Shaffer, regia Dinu Cernescu

·         „Aventură sub pământ" de Ion Băieșu, regia Sergiu Ionescu, 1982

·         „Titanic vals" de Tudor Mușatescu

·         „Supeul" de Jean Claude Brinsville

• „Mușatinii"
• „Harvey" de Mary Chase
• „Tren de plăcere" de I.L. Caragiale
• „Momente Caragiale" după I.L. Caragiale
• „Conu Leonida" după I.L. Caragiale
• „Marii Artiști pe Micul Ecran"

Regizorul

Radu Beligan este cunoscut și în calitate de regizor de teatru.

·         „Egoistul" de Jean Anouilh, 2004

·         „De partea cui ești?" de Ronald Harwood, 1996

·         „O scrisoare pierdută" de I.L. Caragiale, 1979

·         „Poveste din Irkutsk" de Aleksei Arbuzov, 1960

·         „Sălbaticii" de Serghei Mihailovici Mihalkov, 1959

·         „Doctor fără voie" de J.B.P. Molière (co-regie cu Sică Alexandrescu), 1955

·         „Straini in noapte"de Eric Assous,2007

Autorul

·         2013 - „Între acte"

·         2001 - „Note de insomniac"

·         1978 - „Luni, Marți, Miercuri..."

·         1968 - „Pretexte și subtexte"

Activitate didactică, profesională, academică

·         Profesor la Institutul de Teatru și Film: 1950 - 1965

·         Director al Teatrului de Comedie din București: 1961 - 1969

·         Director al Teatrului Național București: 1969 - 1990

·         Președinte activ (1971) și apoi Președinte de onoare pe viață (1977) al Institutului Internațional de Teatru

·         Autorul mesajului internațional pentru Ziua Mondială a Teatrului: 27 martie 1977

·         Co-președinte, cu Yehudi Menuhin, al Festivalurilor Internaționale de Teatru și Muzică organizate de UNESCO: 1971 - 1978

·         Membru al Cartelului Internațional de Teatru: 1967

·         Membru în Consiliul Superior al Teatrului Națiunilor, sub președinția lui Pierre Moinet, directorul general al artelor și literaturii din Ministerul Afacerilor Culturale al Franței

·         Membru al Academiei Le Muse din Florența

·         Semnatar al Apelului Artiștilor pentru Securitate și Cooperare în Europa, Helsinki, 1985

Legătura cu securitatea

Conform dezvăluirii ziarului tabloid Libertatea, făcută publică în data de 29 octombrie 2011, Radu Beligan a „reclamat” instituției de opresiune că Televiziunea Română a transmis piesa de teatru O scrisoare pierdută în regia lui Liviu Ciulei, și nu varianta regizată de el. Acea reclamație apare sub forma unei note în Cartea Albă a Securității, de Virgil Măgureanu 1982, cu numărul 296, „colectată” de către Gheorghe Dănescu, persoană ce îndeplinea rolul de conducător al Securității Municipiului București. Conform acesteia, actorul Radu Beligan, artist al Poporului și director al Teatrului Național din București își exprimă nemulțumirea vis-a-vis de piesa de teatru în cauză, pe motivul că Liviu Ciulei a întors spatele țării și a emigrat în străinătate (1980). După părerea lui, tinerimea română nu are ce învăța din piesa lui Ciulei, care se constituie într-o „crimă pentru actul de cultură în sine”.^[7]

Premii și distincții

Prin Decretul nr. 43 din 23 ianuarie 1953 al Prezidiului Marii Adunări Naționale a Republicii Populare Romîne, actorului Radu Beligan i s-a acordat titlul de Artist Emerit al Republicii Populare Romîne „pentru merite deosebite, pentru realizări valoroase în artă și pentru activitate merituoasă”.^[9]

A fost distins cu Ordinul Meritul Cultural clasa I (1967) „pentru activitate îndelungată în teatru și merite deosebite în domeniul artei dramatice”.^[10]

·         Membru de Onoare al Academiei Române, drept recunoaștere a activității în domeniul artei, 2004

·         Decorat cu Ordinul Drapelul Iugoslav cu steaua de aur și colan

·         Decorat cu Ordinul Serviciul Credincios „Mare Ofițer"

·         Doctor Honoris Causa al Universității Naționale de Artă Teatrală și Cinematografică „I.L. Caragiale", 2003

·         Trofeul „România 2000", 2003

·         Marele Premiu acordat de Guvernul României, în cadrul Premiilor Naționale de Teatru, 2002

·         Președintele Franței, Jacques Chirac a semnat Decretul prin care Radu Beligan este numit în grad de Ofițer al Ordinului Național al * * Legiunii de Onoare, 2002

·         Premiul revistei „Moftul Român", 2001

·         Premiul Revistei „Flacăra", 2000

·         Trofeul Eugene Ionesco, 1999

·         Premiul Fundației TOFAN, 1998

·         PRIX 14 JUILLET 1998 al Ministerului de Externe din Franța

·         Premiul Academiei Române, 1997

·         Premiul Galei UNITER - Trofeul Dionysos, 1995-1996

·         Doctor Honoris Causa al Academiei „George Enescu" din Iași, 1994

·         Doctor Honoris Causa al Academiei George Enescu

·         Premiul Academiei „Le Muse" din Florența, 1980

Premiera HD: https://youtu.be/Jk5qpakxF0w;

Gelozie - Teatru Radiofonic, romantic, comedie: https://youtu.be/fwriJ2MYDY0;

Candide (teatru radiofonic): https://youtu.be/F_W2ztdQRx0.

 Cu Mihai Berechet:

Dramaturgul elvetian Friedrich Dürrenmatt

Friedrich Durrenmatt - Vizita Bătrânei Doamne (Teatru Radiofonic): https://youtu.be/dNXf4r7yPug;

 Cu George Aurelian, actor (din filmografie: “Neamul Şoimăreştilor”, “Pădurea spânzuraţilor”).

Neamul Soimarestilor [1965]: https://youtu.be/eXhL2SlAvNU;

Padurea Spanzuratilor HD: https://youtu.be/UIl1BeYO5gQ.

FILM DOCUMENTAR 14 Decembrie

Sumerienii - Misterul celei mai vechi civilizatii de pe Pamant (Teorii Incredibile)

SFATURI UTILE 14 Decembrie

SFATURI PENTRU ÎNTĂRIREA IMUNITĂŢII IARNA

1. Mananca echilibrat

Dieta ta are nevoie de multe vitamine si nutrienti. Consuma alimente bogate in vitaminele A, C, D, E, seleniu, zinc, omega-3: legume, fructe, cereale integrale, nuci, seminte, carne proaspata. Evita alimentele procesate, alimentele prajite, sucurile din comert, produsele de patiserie sau produsele cu adaos de indulcitori si zaharuri rafinate.

2. Suplimenteaza vitamina C

Fructele si legumele proaspete sunt cele mai bune surse de vitamina C pentru a-ti intari sistemul imunitar. Cele mai bogate in vitamina C sunt fructele de padure, citricele, kiwi, ardeiul gras, legumele cu frunze verzi.

3. Foloseste ierburi si condimente

Atunci cand gatesti, foloseste multa ceapa, usturoi, piper negru, piper cayenne, curry, turmeric. Toate contin substante care intaresc sistemul imunitar.

4. Bea multa apa

Apa ajuta la producerea limfei, care poarta globulele albe, precum si alte celule ale sistemului imunitar. Hidratarea este cel mai bun aliat al sistemului imunitar. Pentru o extra stimulare, pune lamaie in apa.

5. Dormi 7-8 ore pe noapte

Oboseala cronica creste simtitor riscul de imbolnavire. Corpul are nevoie pentru a se reface de aproximativ 7-8 ore de somn pe noapte. Daca nu ai cum, incearca macar sa recuperezi cu un pui de somn la pranz.

6. Probiotice

Aproximativ 80% din sistemul imunitar este inclus in sistemul digestiv. Daca ai intestinele sanatoase, esti si tu sanatos. De aceea probioticele sunt un aliat perfect in lupta impotriva bolilor. Gasesti probiotice in varza murata, iaurt, kefir, precum si in suplimente alimentare. Daca iei astfel de suplimente, cere sfatul medicului inainte.

7. Evita antibioticele

Specialistii recomanda sa eviti pe cat de mult poti antibioticele. Ele ataca sistemul digestiv si suprima functiile sistemului imunitar. Atunci cand esti bolnav, incearca inainte o alternativa naturala a antibioticelor si abia daca nu isi fac efectul sa treci la medicamente. De asemenea, atunci cand nu ai cum sa eviti antibioticele, ia in paralel probiotice.

8. Fa miscare!

Exercitiile fizice nu doar ca te mentin in forma, insa iti imbunatatesc functiile sistemului imunitar. In plus, ajuta la calitatea somnului ceea ce contribuie, din nou, la buna functionare a sistemului imunitar.

9. Stai la soare

Vitamina D contribuie si ea la intarirea sistemului imunitar. O plimbare afara, chiar daca este frig, de cel putin 30 de minute, zilnic, te ajuta sa ridici nivelul de vitamina D din organism. De asemenea, mai poti lua vitamina D din peste.

10. Relaxeaza-te, razi, bucura-te de viata

Stresul cronic, depresiile slabesc sistemul imunitar si te fac vulnerabil in fata bolii. Bucura-te de viata si distreaza-te daca vrei sa fii sanatos.

GÂNDURI PESTE TIMP 14 Decembrie