Bună ziua tuturor! Am sosit cu materialele pentru 13 Decembrie 2017. Pentru a le deschide și răsfoi trebuie să dați dublu clic pe IMPORTANȚA ZILEI DE ASTĂZI ÎN ISTORIE, RELIGIE ȘI ARTE.
Aceste materiale se găsesc pe GOOGLE+, pe Facebook și la adresa mea: dicuoctavian.blogspot.com. Pot fi consultate în oricare dintre aceste locuri!
Nu așteptați să le transmit în grupuri pentru că, de ieri sunt blocat de Facebook! Se pare că este interzis să propagăm cultura în mase pentru că un popor fără cultură este o gloată!!!

13 DECEMBRIE 2017

RELIGIE ORTODOXĂ 13 Decembrie

Sf Ier Dosoftei, mitropolitul Moldovei; Sf Mari Mc Eustatie, Auxentie, Evghenie, Mardarie și Orest; Sf Mc Lucia din Siracuza

Sf Ier Dosoftei, Mitropolitul Moldovei

Mitropolitul Dosoftei s-a nascut in anul 1624 la Suceava, primind la botez numele Dimitrie. A studiat pentru inceput acasa, apoi la Iasi, la Colegiul de la Trei Ierarhi, infiintat in timpul domnitorului Vasile Lupu.

De aici se indreapta spre Liov, unde va studia la Scoala Fratiei Ortodoxe “Adormirea Maicii Domnului”. Aici a invatat limba greaca, latina, slavona bisericeasca si polona, devenind unul dintre poliglotii vremii. In anul 1649 s-a calugarit la Manastirea Probota, primind numele Dosoftei. In anul 1658 a fost ales si hirotonit episcop de Husi, apoi episcop la Roman, iar in 1671 a fost ales mitropolit al Moldovei.

Toata viata mitropolitului a fost o truda neincetata pusa in slujba poporului si a limbii romanesti. In vremea mitropolitului slujbele se tineau fie in greceste, fie in slavoneste, limbi pe care poporul nu le mai intelegea. Astfel, marea sa grija era ca poporul sa inteleaga ceea ce se slujeste in biserica: “sa-ntaleaga tot spasenia lui Dumnedzau cu intreg inteles”.

Mitropolitul Dosoftei a fost unul dintre cei mai mari carturari romani din secolul al XVII-lea, fiind cunoscut ca primul poet national, primul traducator in limba romana al cartilor de slujba religioasa, primul versificator al Psaltirii in tot Rasaritul ortodox, primul traducator in romaneste al unor carti din literatura dramatica si istorica universala, primul carturar roman care a copiat documente si inscriptii. Mai este cunoscut drept o personalitate a vietii culturale si spirituale romanesti si pentru traducerile sale din literatura patristica si pentru contributia sa la formarea limbii literare romanesti.

In 1686, in urma campaniei de retragere din Moldova, soldatii polonezi au luat cu ei ca ostatic si pe mitropolitul Dosoftei. Ramane in exil pana la sfarsitul vietii. A trecut la cele vesnice pe 13 decembrie 1693. A fost inmormantat la Biserica “Nasterea Domnului” din Zolkiew (Ucraina).

Canonizarea Sfantului Ierarh Dosoftei a fost abrobata de membrii Sfantului Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane in sedinta de lucru din 5-6 iulie 2005, la propunerea Sinodului Mitropolitan al Mitropoliei Moldovei si Bucovinei. Proclamarea solemna a canonizarii Sfantului Ierarh Dosoftei, Mitropolitul Moldovei, a avut loc in data de 14 octombrie 2005, la Catedrala mitropolitana din Iasi.

Tot astazi, facem pomenirea:

- Sfintilor Mucenici Eustratie, Auxentie, Evghenie, Mardarie si Orest;

- Sfintei Mucenite Lucia fecioara.

ARTĂ CULINARĂ – REȚETE DE POST PENTRU ASTĂZI 13 Decembrie

A: PLĂCINTE

Ciuperci umplute (rece)

· 600 g ciuperci de mărime potrivită;

· ½ pahar ulei;

· 1 – 2 linguri pătrunjel verde;

· Sare;

· Piper măcinat

Ciupercile se curăţă, se scot picioruşele şi se spală în mai multe ape.

Pălăriile se aşază într-o cratiţă şi se sărează fiecare în parte după care se pune individual ulei în fiecare pălărie.

Se acoperă cratiţa cu un capac şi se lasă la foc mic să se înăbuşe.

Picioruşele se toacă mărunt şi se înăbuşe într-o crăticioară cu puţin ulei şi sare.

Când sunt moi şi scăzute bine se iau de pe foc, se adaugă pătrunjelul tocat fin, piperul măcinat şi sare după gust.

Se lasă să se răcească.

La fel şi pălăriile.

Cu acest amestec se umplu pălăriile şi se pot servi reci.

B: SALATE

Salată franţuzească

· 500 g cartofi fierţi;

· 150 g morcov;

· 150 g ţelină;

· 150 g mazăre;

· 2 linguri pătrunjel fin tocat;

· 100 g castraveţi muraţi;

· 2 mere;

· Oţet;

· Sare;

· Piper măcinat;

· Zahăr;

· 2 linguri muştar;

· 1 ceaşcă maioneză de post;

· 2 linguri kechup

Se curăţă morcovii şi ţelina şi se taie cubuleţe.

Se fierb cu mazărea şi pătrunjelul în apă sărată, se scurg bine şi se pun într-un castron mare.

Se adaugă castraveciorii, cartofii şi merele tăiae cuburi.

Se adaugă muştarul, sarea, oţetul, piperul, maioneza de post şi kechupul şi se amestecă bine.

C: SOSURI

Nu e necesar să pregătim separat sos.

D: BORŞURI, SUPE, CREME DE LEGUME

Borş de ciuperci

· ¼ kg ciuperci;

· 1 morcov;

· 1 ţelină mică;

· 1 cartof;

· 1 ceaşcă orez;

· 1 ceapă;

· 1 legătură pătrunjel;

· 1 legătură leuştean

· Sare;

· 1 linguriţă margarină sau ulei;

· 1 ½ l borş de putină

Se curăţă, se spală şi se taie zarzavaturile şi se pun într-o oală la fiert cu 1 l apă şi cu orezul.

Când sunt pe jumătate fierte se adaugă ciupercile tăiate felii şi fierte în prealabil.

Se adaugă borşul şi sarea.

Se mai lasă să clocotească, se potriveşte la gust şi se adaugă o linguriţă de margarină sau ulei şi verdeaţa fin tocată.

E: MÂNCĂRURI

Varză dulce călită

· 1 varză circa 1 kg;

· 1 ceapă;

· 1 ceaşcă ulei;

· Piper;

· Sare,

· Mărar

După ce s-au scos cotoarele se taie varza fideluţă, se sărează şi se frământă puţin cu mâna.

Se pune peste ceapa călită în ulei, se adaugă puţină apă şi se lasă să scadă la foc mic.

Se sărează, se pune piperul şi mărarul tocat mărunt.

După preferinţă se poate adăuga zeama de la o lămâie.

F: DULCIURI

Chec cu cacao

• ¾ ceaşcă ulei;
• 2 1/2 ceşti zahăr;
• 2 ceşti apă rece;
• 3 linguri oţet;
• 6 linguri cacao;
• 1 praf sare;
• 2 vanilii;
• 4 ceşti făină;

* ½ ceaşcă nuci tăiate;
• 2 linguriţe bicarbonat;
• 1 linguriţă praf de copt
Se bate uleiul cu zahărul, se adaugă oţetul, apa, vanilia, făina în care se amestecă bicarbonatul şi praful de copt.
La sfârşit se adaugă sare şi cacao.
Se răstoarnă compoziţia în tava unsă şi tapetată cu făină şi se dă la cuptor, la foc potrivit timp de 45 minute.

Se poate realiza şi la cuptorul de pâine tip My Home utilizând programul 10. După terminarea perioadei de creştere se goleşte compoziţia din cuva maşinii în cele două tăviţe. Se pun tăviţele pe stativ, iar acesta se introduce repede în maşină şi se continuă programul automat.
Când este copt se pudrează cu zahăr

ISTORIE PE ZILE 13 Decembrie

Evenimente

· 1294: Papa Celestin al V-lea (Pietro Angelerio (n. 1215– d. 19 mai 1296) a demisionat. A fost primul suveran pontif care a renunțat la funcția de conducător al Bisericii Catolice. A fost canonizat la 5 mai 1313.

· 1524: Este confirmat la Istanbul, ca domn al Țării Românești, Radu de la Afumați (1522–1529), în urma victoriilor obținute de domnitorul român în perioada 1522–1524. A domnit in Tara Romaneasca de mai multe ori: decembrie 1522 – aprilie 1523, ianuarie – iunie 1524, septembrie 1524 – aprilie 1525 și august 1525 – ianuarie 1529. Ginere a lui Neagoe Basarab, a fost căsătorit cu Ruxandra, fiica acestuia (21 ianuarie 1526). A dus în general o politică antiotomană, începându-și domnia cu o victorie asupra lui Mehmed-beg ,un român turcit, pretendent la tronul Țării Românești. Între 1522 și 1525, pe teritoriul țării s-au purtat lupte crâncene cu turcii și cu Vladislav al III-lea și Radu Bădica, pretendenți la scaunul domnesc, sprijiniți de Poarta Otomana. Inscripția de pe mormântul lui Radu de la Afumați de la Curtea de Arges amintește de 20 de bătălii. La îndemnul Craiovestilor s-a supus un timp sultanului, dar, la sfârșitul domniei, când a încercat să reia politica antiotomană, boierii au urzit un complot și l-au ucis. Se spune că a fost ucis împreună cu fiul său Vlad de către boierii Neagoe și Drăgan în timp ce se afla în biserica numită Cetățuia (sec. XV), situată în nordul orașului Ramnicu Valcea.

· 1577: Corsarul englez Francis Drake porneşte de la Plymouth, Anglia,in calatoria sa in jurul lumii.

· 1595: A avut loc lupta de la Areni. Ștefan Răzvan, (probabil de etnie romă) domnitor care a condus Moldova din aprilie până în august 1595 a participat, alături de Mihai Viteazul și Sigismund Báthory, principele Transilvaniei la campania anti-otomană din toamna anului 1595 din Ţara Românească, în fruntea unui grup de 1500 de lăncieri, care formau centrul armatei creştine. A fost una din puținele figuri ale istoriei românilor cu origini țigăneşti, fiind fiul unui țigan musulman care venise în Moldova din Imperiul Otoman și al unei femei moldovence ,care a servit se pare în armata regelui Henric al IV-lea al Franței, apoi în armata poloneză. Înainte de a accede la tronul Moldovei avea titlul de hatman în armata lui Sigismund Báthory. În bătălia de la Areni, pe 13 decembrie 1595, este prins de oamenii lui Ieremia Movilă și ucis prin tragere în ţeapă.

· 1642: Navigatorul olandez Abel Janszoon Tasman a descoperit Noua Zeelanda. Abel Janszoon Tasman (1603, Lutjegast, Groningen, Olanda – 10 octombrie 1659, Batavia, insula Djawa), navigator și comerciant olandez, explorator al Australiei și Oceaniei. A fost primul european care a explorat insulele din Pacificul de Sud, in una dintre incursiuni ajungand in Noua Zeelanda. Contactul cu triburile din zona nu a fost usor, mai multi membri ai echipajului fiind ucisi de bastinasi. Tasman a numit insula , Van Diemen, care ulterior a fost botezata Noua Zeelanda dupa numele unei provincii olandeze. Insula a inceput sa atraga colonisti europeni abia in secolul al XVIII-lea, dupa ce James Cook a intocmit o prezentare detaliata a acesteia.

· 1848: Armata revoluţionară ungară, comandată de generalul Jozéf Bem (n. 1795 – m. 1850), intra în Cluj. În proclamaţia sa, generalul Bem chema la unire forţele revoluţionare române şi maghiare (13/25).

· 1863: Guvernul Kogalniceanu a votat Legea secularizarii averilor manastiresti, un deziderat al Revoluției de la 1848. „Secularizarea averilor manastiresti” a fost una dintre marile reforme adoptate de domnitorul Alexandru Ioan Cuza pentru modernizarea noului stat, infiintat in anul 1859, prin unirea Moldovei cu Tara Romaneasca. Prin aceasta reforma administrativa, adoptata in anul 1863, proprietatile bisericilor si manastirilor „inchinate” unor locuri straine, au fost trecute in proprietatea statului. „Legea secularizarii averilor manastiresti”prevedea urmatoarele: „Toate averile manastiresti inchinate si neinchinate, precum si alte legate publice sau daruri facute de diferiti testatori si donatori din Principatele Unite la Sfantul Mormant, la Muntele Athos, la Sinai, precum si la mitropolii, episcopii si la metoacele lor de aici, din tara, si la alte manastiri si biserici din orase sau la asezaminte de binefacere si de utilitate publica, se proclama domenii ale Statului Roman, iar veniturile acestor asezaminte vor fi cuprinse in bugetul general al statului.” Pana la aceasta data, aproximativ un sfert din suprafata arabila a tarii a apartinut manastirilor si bisericilor „inchinate”, adica strainilor, precum si numeroase paduri. Prin reforma au fost secularizate 75 de manastiri „inchinate” grecilor, 44 din Tara Romaneasca si 31 din Moldova, toate detinand pana atunci 560 de mosii. Dintre aceste mosii, multe au fost folosite pentru improprietarirea taranilor, in cadrul „Reformei agrare”. Aceeasi lege prevedea ca statul sa ofere grecilor o compensatie baneasca de 82 de milioane de lei, din care, dupa plata tuturor datiilor restante catre stat, mai ramaneau 31 de milioane de lei.
Refuzand suma alocata, Patriarhia din Grecia a mizat pe un ajutor venit din partea otomanilor sau a rusilor, insa acest ajutor nu a mai venit, drept pentru care, calugarii greci au pierdut si suma respectiva. Secularizarea averilor manastiresti nu a tinut insa cont de faptele istorice semnificative ale trecutului, astfel incat, o seama de manastiri ortodoxe din Sfantul Munte Athos au fost lipsite de mosii si terenuri primite in dar de la domnitori precum Sfantul Stefan cel Mare si Mihai Viteazul. Reforma lui Cuza nu a vizat deci numai locasurile de cult romanesti „inchinate” dupa anul 1100, ci si pe cele mult mai vechi.
De asemenea, legea secularizarii a vizat, din pacate, si averile manastirilor romanesti.

· 1918: Greva muncitorilor tipografi. La 6 decembrie 1918, muncitorii tipografi de la atelierele grafice Sfetea și „Minerva” au declarat grevă pentru a obține condiții mai bune de muncă și viață (salarii mărite, ziua de muncă de 8 ore ș.a.). Revendicările lor nefiind satisfăcute, toți tipografii din capitală au anunțat grevă, care a fost stabilită la interval de o săptămână. La data de 13/26 decembrie 1918, a avut loc o mare manifestație socialistă a muncitorilor din București, principalii organizatori ai acesteia fiind agentul bolsevic Cristian Racovski, tipografii Iancu Luchwig și Sami Steinberg, cizmarul Marcus Iancu, corectorul Marcel Blumenfeld, Ilie Moscovici, I.C. Frimu, Gheorghe Cristescu, D. Pop și alții. În acea zi, cei aproape 600 de muncitori tipografi din capitală au încetat lucrul și s-au îndreptat spre Ministerul Industriei și Comerțului, însoțind delegația pe care au desemnat-o să prezinte revendicările lor. Cu muncitorii tipografi, s-au solidarizat și muncitorii de la alte fabrici și uzine din București. Manifestanții au scandat lozincile „Jos armata! Jos regele! Trăiască Republica!”. Manifestația trebuia să aibă loc în fața Teatrului Național. În momentul în care coloanele de muncitori au ajuns în Piața Teatrului Național, au fost întâmpinate de forțele de ordine, formate din Regimentul 9 Vânători de munte, Poliție și Jandarmerie, comandate de prefectul de poliție generalul Ștefănescu și de șeful garnizoanei București, generalul Mărgineanu. Forțele de ordine se grupaseră pe strada Ion Câmpineanu, în Pasajul Român, comandamentul fiind instalat în sediul secției de poliție din pasaj. Din pasaj, generalul Mărgineanu a telefonat primului ministru Ion I.C. Brătianu cerându-i autorizația de a interveni împotriva demonstranților. Forțele de ordine au intervenit cu focuri de armă, în Piața Teatrului Național rămânând 16 morți și zeci de răniți din rândurile muncitorilor. Ulterior, după preluarea puterii, propaganda comunistă a susținut că au fost 102 morți și sute de răniți, care nu au fost înregistrați de istoriografia oficială. Personalități marcante ale vieții culturale, artistice și politice ca Ion Slavici, Nicolae Tonitza, Gala Galaction, au condamnat cu asprime actul represiv al guvernului. Au fost arestați sute de muncitori, membri ai mișcării sindicale și ai Partidului Socialist, care au fost schingiuiți. Omul politic Ion Gh. Duca, care era în acel moment membru al guvernului, arăta că poliția „a arestat pe toți fruntașii mișcării și i-a bătut atât de crunt, încât unul dintre socialiștii mai de vază, Frimu, a murit peste câteva zile de pe urma rănilor dobândite”. Ministrul de Interne, George G. Mârzescu, și-a justificat ordinul dat forțelor de ordine de a trage în plin declarând că greviștii erau ațâțați de agenți bolșevici. Printre cele 52 de persoane arestate sub învinuirea de crimă „contra siguranței statului, complot contra statului” și „provocare de rebeliune și ofensă adusă M.S. Regelui” se aflau și activiști comuniști, infiltrați în rândul social–democraților la ordinul bolșevicilor de la Moscova, între care Alecu Constantinescu, Jaques Konitz, Alexandru Bogdan și I.S. Dimitriu. Maiorul V. D. Chiru, comisarul regal, a subliniat în rechizitoriul său că manifestatia de la 13 decembrie se dorea a fi semnalul declanșării revoluției bolșevice în România, iar greva tipografilor era doar un pretext ce urma să fie speculat de comuniști. Un manifest descoperit de polițiști la Clubul Socialist prezenta planul declanșării revoluției: „Revoluția nu mai poate fi oprită. Un fluier de sirenă numai, un strigăt: La Arme! Și sute de mii de muncitori și muncitoare vom năvăli pe străzi, vom ridica din trăsuri și tramvaie baricade, vom pune în mișcare tunurile, mitralierele, puștile, grenadele, vom ocupa ministerele, polițiile, poștele, telegrafele, gările, cazărmile și vom pune mâna pe conducerea Statului!“. La procesul intentat muncitorilor arestați, pe banca apărării s-au aflat avocații socialiști Constantin Titel Petrescu, Constantin Mille, Radu Rosetti, Toma Dragu și N.D. Cocea. În timpul procesului, comisarul regal nu a putut aduce dovezi în sprijinul rechizitoriului spre a susține încadrările juridice, decât împotriva agitatorilor comuniști, pe care Curtea Marțială i-a condamnat la 5 ani închisoare, ceilalți muncitori fiind achitați în februarie 1919. I. C. Frimu, care fusese învinuit de instigare, a murit în Închisoarea Văcărești la data de 6/19 februarie 1919 în urma bătăilor și schingiuirilor poliției la care fusese supus în arest și a bolii căpătate în închisoare. Mii de muncitori au participat la înmormântarea sa, cerând pedepsirea asasinilor lui Frimu. Liderul socialist Constantin Titel Petrescu îl caracteriza pe I.C. Frimu drept „acel admirabil exemplar omenesc de onestitate, bunătate, omenie”. După preluarea puterii de către Partidul Comunist Române, rămășițele pământești ale lui I. C. Frimu au fost mutate în Mausoleul din Parcul Carol, în semicercul din jurul monumentului. Frimu a fost considerat erou al „mișcării muncitorești” din România. Numele său a fost dat uzinelor din Sinaia și mai multor străzi din principalele orașe ale României. În anul 1991, mausoleul a fost dezafectat, iar osemintele lui I. C. Frimu au fost mutate în Cimitirul „Sf. Vineri” din cartierul Grivița.

· 1921: Demisia guvernul lui Alexandru Averescu. Drept urmare Partidul Poporului isi pierde influenţa politică in Basarabia recent intrata in componenta României Mari.

· 1928: Are loc, la Filarmonica din New York, premiera compoziției Un american la Paris, de George Gershwin. George Gershwin, cu numele real Jacob Gershowitz, (n. 26 septembrie 1898, New York – d. 11 iulie 1937, Los Angeles), unul din cei mai populari compozitori americani din prima jumătate a secolului al XX-lea.

· 1931: La Radiodifuziunea Română au fost iniţiate primele concursuri de scenarii radiofonice, dotate cu trei premii şi menţiuni, pentru încurajarea dramaturgiei radiofonice.

· 1941: Al Doilea Război Mondial: România și Ungaria declară război Statelor Unite.

· 1943: Al Doilea Război Mondial – Forţele de ocupaţie germane în Grecia masacreaza populatia civila la Kalavryta.

· 1949: Knesset-ul (parlamentul israelian) a votat in favoarea mutarii capitalei tarii la Ierusalim.

· 1959: Arhiepiscopul Makarios al III-lea (Mihail Christodoulou Mouskos) devine primul preşedinte al Ciprului. Makarios al III-lea, născut Mihail Christodoulou Mouskos (13 august 1913 – 3 august 1977), arhiepiscop și Primat al Bisericii Ortodoxe Autocefale Cipriote (1950 – 1977) și primul președinte al Republicii Cipru (1960 – 1974 și 1974 – 1977).

· 1960: În timp ce împăratul Haile Selassie I al Etiopiei vizitează Brazilia, Garda Imperială preia capitala și îl proclamă împărat pe fiul acestuia, Prințul Moștenitor Asfa Wossen.

· 1974: Malta devine republica in cadrul Commonwealthului.

· 1981: In Polonia, generalul Jaruzelski a decretat legea martiala, iar liderii sindicatului “Solidaritatea” au fost arestati la domiciliu. Măsura a fost luată ca urmare a amplelor manifestări sociale organizate de sindicatul anticomunist “Solidaritatea”. Legea marțială în Polonia a fost impusă la 13 decembrie 1981 de către Wojciech Jaruzelski, liderul statului comunist polon, în scopul anihilării sindicatului Solidaritatea, care prin atitudinea anticomunistă, era considerat o amenințare a statului de drept. În urma acestui act juridic, „Solidaritatea” este scoasă în afara legii, iar membri acesteia sunt arestați. La 22 iulie 1983, Legea marțială este abrogată și autoritarismul comunist slăbește în intensitate.

· 1990: A fost înființat Consiliul Suprem de Apărare a Țării (CSAT), prin Legea nr. 39/13.12.1990. Scopul declarat al acestei instituții este: „organizarea și coordonarea unitară a activităților care privesc apărarea țării și siguranța statului în timp de pace, cât și de război”.

· 1991: Este semnat, la Seul, Acordul privind reconcilierea, neagresiunea, cooperarea și schimburile dintre Nordul și Sudul Coreii, intrat în vigoare la 19.02.1992. A fost semnată declarația privind crearea unei zone denuclearizate în peninsula Coreea.

· 1996: Liderii Uniunii Europene au prezentat design–ul bancnotelor EURO.

· 1996: Kofi Annan a devenit secretarul general al ONU.

· 2000: Scriitorului rus Aleksandr Soljenițîn, laureat al Premiului Nobel pentru Literatură, i–a fost decernat Marele Premiu al Academiei Franceze de Științe Morale și Politice.

· 2002: Uniunea Europeană anunță că Cipru, Republica Cehă, Estonia, Ungaria, Letonia, Lituania, Malta, Polonia, Slovacia și Slovenia vor deveni membre de la 1 mai 2004.

· 2003: Președintele irakian Saddam Hussein este capturat în apropierea orașului Tikrit. Sadam Husein (n. 28 aprilie 1937, satul Al-Awja, Irak; d. 30 decembrie 2006, Bagdad), președinte al Irakului în perioada 1979 – 2003 și prim-ministru al acestei țări între 1979 – 1991 și 1994 – 2003.

· 2005: S-a inaugurat noul sediu din Bucureşti al Bibliotecii Academiei Române, în Calea Victoriei nr. 125. Înfiinţată în data de 6 august 1867, la un an după fondarea Societăţii Academice Române, Biblioteca Academiei Române a avut de la început misiunea de a aduna şi conserva în colecţiile sale fondul naţional de manuscrise şi tipărituri, ilustrând istoria şi cultura românească, precum şi istoria şi civilizaţia universală.

· 2011: Un atac armat a avut loc la Liège, în Belgia, soldat cu șase morți și 125 de răniți.

Nașteri

· 1521: S-a născut Papa Sixtus al V-lea (d. 1590)

· 1533: S-a nascut Eric al XIV-lea al Suediei (d. 1577). Eric al XIV-lea, suedeză Erik XIV (13 decembrie 1533 – 26 februarie 1577), rege al Suediei din 1560 până la detronarea sa din 1568.

· 1553: S-a nascut Henric al IV-lea al Franţei (1589-1610), întemeietorul dinastiei de Burbon; (d.14.05.1610). Henri de Bourbon (denumit și Henric cel Mare (Henri le Grand) iar în regiunea lui de baștină, Gasconia, unde era iubit, era numit și „regele nostru Henric” (13 decembrie 1553 – 14 mai 1610), rege al Navarei (1572-1610) și rege al Franței (1589-1610), primul rege din familia de Bourbon. Unul dintre meritele lui este dezvoltarea economică a Franței, după un război religios ce a dezbinat țara. Prin Edictul din Nantes asigură libertatea religiei protestante hughenote în Franța.

· 1678: Împăratul Yongzheng al Chinei (d. 1735)

· 1720: S-a nascut dramaturgul italian Carlo Gozzi; (d. 04.04.1806).

· 1784: Arhiducele Louis de Austria (d. 1864)

· 1797: S-a nascut poetul german Heinrich Heine. A fost ultimul reprezentant important al romantismului german; (d.17.02.1856). Christian Johann Heinrich Heine (numele la naștere Harry Heine), (n. 13 decembrie 1797, Düsseldorf – d. 17 februarie 1856, Paris), poet și prozator german. A fost unul dintre cei mai semnificativi poeți germani și reprezentant de seamă al liricii romantice universale. Lirica sa reflexivă este marcată de o originală subiectivitate, fiind subordonată deopotrivă fanteziei și reveriei romantice, dar și înclinației către ironie, autoparodie și umor. A exercitat o puternică influență asupra literaturii germane.

· 1816: S-a nascut Werner von Siemens, inginer și industriaș german. Werner von Siemens (1816-1892), inginer, inventator și industriaș german. A avut un rol important în dezvoltarea industriei telegrafice,fiind fondator al Societatii Siemens-Halske cu obiect de activitate instalarea liniilor telegrafice. A construit primul tramvai cu alimentare electrică prin cele două șine (1870), prima locomotivă electrică(1879),cuptorul cu arc electric pentru oțelării (1878), primul război de țesut cu acționare electrică (1879),pirometrul cu rezistență pentru măsurarea temperaturilor înalte (1880); ascensorul cu acționare elctrică (1880). Siemens este cel care propune watt-ul ca unitate de putere (1882). De asemeni el este cel care dă denumirea de electrotehnica pentru electricitatea tehnică; (d.06.12.1892)

· 1833: S-a născut Petre S. Aurelian, economist, agronom şi om politic liberal, fost ministru în mai multe rânduri şi prim-ministru (1896, 1897), autor al teoriei complexului economiei naţionale. A fost ales membru titular al Academiei Române in 1871, vicepreşedinte de mai multe ori şi preşedinte al acestui for (1901-1904); (m. 1909).

· 1843 - S-a născut compozitorul şi dirijorul George Stephanescu; organizator al vieţii muzicale româneşti, creator al şcolii româneşti de canto (m. 25 aprilie 1925. A compus o dramă lirică, feeria muzicală „Sânziana și Pepelea”, prima simfonie românească, Simfonia în la major, Uvertura națională, două sonate pentru pian și, respectiv, pentru violoncel și pian, un octet pentru coarde și suflători, un cvartet pentru coarde și unul pentru coarde, flaut și pian, lieduri etc. De asemenea, a fost inițiatorul reprezentațiilor de operă în limba română și fondatorul a trei societăți lirice premergătoare Operei române („Mama soacră”, „Cometa” și „Scaiul bărbaților”). În calitatea sa de compozitor și șef de orchestră la Teatrul Național din București (al cărui director era, la acea vreme, principele Ion Ghica),a reuşit să pună bazele unei trupe românești care, pentru început, prezenta opere ușoare sau operete printre care și lucrări românești semnate de Caudella. In 1885 se poate vorbi chiar despre o stagiune a Operei române bucureștene care, pe scena Teatrului Național.

· 1850: S-a născut Robert Louis Stevenson, poet şi romancier scoţian, autor al unor jurnale de călătorie şi reprezentant de seamă al neoromantismului în literatura engleză: “Insula comorii”, “Straniul caz al doctorului Jekyll si al domnului Hyde”; (d. 3 decembrie 1894). Robert Louis (Balfour) Stevenson (n. 13 noiembrie 1850 în Edinburgh, Scoția – d. 3 decembrie 1894 în Apia, Samoa), poet și romancier scoțian, autor al unor jurnale de călătorie și reprezentant de seamă al neoromantismului în literatura engleză.

· 1865: S-a născut generalul David Praporgescu, erou al Primului Război Mondial. A căzut eroic în 1916, în timpul luptelor de apărare în faţa contraofensivei armatelor germane şi austro-ungare de pe Valea Oltului.

· 1876: Mihai Lungeanu, prozator român (d. 1966)

· 1886: S-a nascut popularul tenor roman Nicolae (Nae Leonard); (d. 24.12.1928). A fost supranumit „Prințul operetei”. A fost fiul mecanicului de locomotivă gălățean Constantin Nae și al Carolinei Schäffer. La Galați există Teatrul Muzical Nae Leonard.

· 1893: Gheorghe Atanasiu, fizician român (d. 1972)

· 1894: Fernando de Fuentes, regizor, scenarist și producător de filme mexican (d. 1958)

· 1900: S-a nascut in comuna Bucu-Ograda, judetul Ialomita, renumitul compozitor si dirijor roman Ionel Perlea. Dupa absolvirea cursurilor liceale a urmat studii muzicale la Conservatoriul din Munchen, respectiv din Leipzig. Primul sau concert a avut loc in 17 octombrie 1919 la Ateneul Roman din Bucuresti, muzicianul roman reusind sa atraga atentia asupra talentului sau. In 1926 a obtinut premiul onorific pentru compozitie la Concursul “George Enescu”, iar un an mai tarziu a fost invitat sa dirijeze la Opera din Cluj-Napoca. Ionel Perlea a mai dirijat, cu scurte perioade de intrerupere, si Opera Romana din Bucuresti intre 1929-1936, dar a fost si la conducerea Conservatorului. In timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial a fost inchis in lagare din Germania si Italia, iar dupa venirea comunistilor la putere a fost supus persecutiilor. Recunoasterea internationala a dirijorului roman a venit in momentul in care maestrul Arturo Toscanini l-a desemnat urmas la pupitrul Orchestrei Simfonice din New York. Cu un an inainte de a se stinge din viata, Ionel Perlea a sustinut mai multe concerte in Bucuresti chiar daca starea sanatatii sale era destul de grava. Muzicianul s-a stins din viata pe 29 iulie 1970.

· 1906: Prințesa Marina a Greciei și Danemarcei (d. 1968)

· 1907: S-a nascut la Periș scriitorul roman Grigore Băjenaru (d. 1986), cunoscut publicului mai ales pentru încântătorul sau roman “Cişmigiu & Comp”. Grigore Băjenaru a studiat filologia şi filozofia la Bucureşti, apoi a lucrat ca profesor, trecand astfel prin experienţe care se regăsesc în romanul “Bună dimineaţa, băieţi!”. A mai lucrat ca redactor al buletinului Institutului Astronomic şi a avut funcţii administrative la Primăria Bucureştiului şi la Galeriile de Artă.

· 1908 - S-a născut Simon Wiesenthal, supranumit "vânătorul de nazişti", supravieţuitor a cinci lagăre de exterminere, şi-a dedicat viaţa aducerii în faţa justiţiei a foştilor responsabili nazişti. (m. 20 septembrie 2005)

· 1917: S-a născut la Chişinău, Miron Constantinescu, sociolog şi istoric marxist,om politic şi militant comunist; membru titular al Academiei Române din 1974 (m. 1974). A fost activ încă din 1935, în rândurile UTC, iar din anul următor a devenit membru al PCR. E arestat de Siguranța Statului pentru activitate comunistă și condamnat la 10 ani de muncă forțată, dar după căderea guvernării Ion Antonescu a fost eliberat, alături de ceilalți comuniști. A fost şef al ziarului comunist „Scânteia” devenit legal după 23 august 1944). A devenit membru în Biroul Politic (1948-1960), membru în CC al PCR (1945-1955, 1968-1974) și secretar al acestuia (1952-1954), președinte al Comisiei de Stat a Planificării (1949-1955), calitate în care a aplicat măsuri dure pentru îndeplinirea planului de producție, punând pe seama unor ipotetici sabotori orice nerealizare de plan. Alături de Iosif Chișinevschi, Constantinescu a fost exclus din conducerea partidului în 1957, pentru încercarea de a-l înlătura de la putere pe seful PMR, Gh.Gheorghiu Dej. Este readus în viața politică de Ceauşescu, devenind ministru al învățământului (1969-1970), vicepreședinte a l Consiliului de Stat (1972-1974), rector al Academiei de partid, Stefan Gheorghiu (1970-1972), președinte al Marii Adunări Naţionle.

· 1918: Liviu Comes, muzicolog român (d. 2004)

· 1923: Philip Warren Anderson, fizician american, laureat al Premiului Nobel pe anul 1977

· 1925: S-a nascut Ovidiu Maitec, sculptor român, membru corespondent al Academiei Române, vicepreşedinte al Uniunii Artiştilor Plastici (1968–1973) (d. 18.03.2007, Paris). Ovidiu Maitec (n. 13 decembrie 1925, Arad – d. 18 martie 2007, Paris), sculptor român, profesor universitar și membru titular al Academiei Române.

· 1925: Dick Van Dyke, actor American. Dick Van Dyke (născut Richard Wayne Van Dyke la 13 decembrie 1925), actor de film american.

· 1929 - S–a născut actorul de teatru şi film Christopher Plummer („Sunetul muzicii”, „Iisus din Nazaret”). Arthur Christopher Orme Plummer (n. 13 septembrie 1929 în Toronto, Canada), actor canadian de film, teatru și televiziune.

· 1943: S-a născut la Deva, sculptorul Mihai Caranica. A urmat studii de geologie la Bucureşti (1963-1966) şi între 1968-1970, Şcoala de Artă Populară din Bucureşti. În 1979 a avut prima expoziţie în Bucureşti, iar în 1980 la Galeria Mica din Cluj. În 1982 a părăsit România stabilindu-se în Germania, iar în 1984 a plecat în SUA. În 1983 prezintă o expoziţie cu lucrările sale la Raphael Gallery, în Frankfurt, Germania.

· 1943: Bob Robert Brier egiptolog american

· 1944 - S-a născut Ron Caines, saxofonist, pianist şi vocalist britanic (East Of Eden).

· 1944 - S-a născut Marti Webb, cântăreaţă britanică.

· 1948 - S-a născut David O'List, chitarist şi compozitor britanic (Roxy Music).

· 1948 - S-a născut Tony Gomez, clăpar ceylonez (Foundations).

· 1948 - S-a născut Ted Nugent, chitarist, vocalist şi compozitor american (Amboy Dukes).

· 1948 - S-a născut Jeff Baxter, chitarist american (Doobie Brothers).

· 1949 - S-a născut Tom Verlaine (Thomas Miller), chitarist, vocalist şi compozitor american (Television).

· 1952 - S-a născut Alan Love, vocalist britanic (Merlin).

· 1954 - S-a născut John Anderson, vocalist, chitarist şi compozitor american.

· 1954 - S-a născut Berton Averre, chitarist şi clăpar american (The Knack).

· 1957: S-a nascut Steve Buscemi, actor, scenarist şi regizor american. Steven Vincent „Steve” Buscemi, născut la 13 decembrie 1957, în Brooklyn, New York City, SUA, actor de film și teatru, scenarist și regizor american.

· 1961 - S-a născut Austin Sorenson, vocalist şi compozitor norvegian (Fra Lippo Lippi).

· 1962: S-a născut instrumentistul, compozitorul şi aranjorul Vlady Cnejevici. Este considerat unul dintre cei mai buni claviaturişti români şi s-a alăturat grupului Compact in urmă cu 20 de ani.

· 1969: S-a nascut Murat Nasyrov, cântareţ, compozitor şi artist rus; (d. 19.01.2007).

· 1973: Eduard-Stelian Martin, politician român

· 1982: Elisa Di Francisca, scrimeră italiană, campioană olimpică la floretă

Decese

· 558: A decedat regele franc al Parisului Childebert I (n. cca 496 la Reims). A fost unul dintre cei patru fii ai regelui Clovis I din dinastia Merovingiana si al Sfintei Clotilda, care și-au împărțit regatul francilor la moartea tatălui lor în 511. La împărțirea regatului, a primit orașul Paris, teritoriul său mărginindu-se la nord cu râul Somme, la vest cu Marea Mânecii și peninsula Armorica (astăzi Bretania). Frații săi au primit diferite alte teritorii: Theuderic I la Metz, Chlodomer la Orléans, și Clotaire I la Soissons. Childebert si-a extins posesiunile purtand mai multe războaie decât orice alt frate al său: luptând în Burgundia (de mai multe ori), în Spania (de mai multe ori), în Provence, precum și în alte părți ale Galiei. În 542, a ocupat Pamplona cu ajutorul fratelui său Clotaire, și a asediat Zaragoza, dar a fost obligat să se retragă. Din această expediție a adus la Paris o relicvă valoroasă, tunica Sfântului Vincent, în onoarea căruia a construit la porțile Parisului cunoscuta mănăstire a Sf. Vincent, cunoscută mai târziu sub numele de St-Germain-des-Prés, in care a fost inmormantat.

· 1048: A decedat in Ghazna (acum Ghazni, in Afganistan), enciclopedistul arab Muhammed Ibn Ahmed Abu Raiham Al Biruni (născut la Kath, Khwarazm,in Uzbekistan, pe 15 septembrie 973). Astăzi, localitatea natală îi poartă numele. A contribuit cu numeroase lucrări în matematica, filosofie, astronomie, medicina, fizica, istorie, fiind un reprezentant strălucit al culturii arabe. A acordat o atenție deosebită numărului π (pi) și era convins, deși nu putea demonstra, că nu se putea rezolva cvadratura cercului si că raportul dintre lungimea cercului și diametrul lui este un numar irational. De asemenea a tradus și a comentat operele matematicienilor greci, în lucrarea sa Islah al Majist (cca. 1030).

· 1124: A decedat Papa Calixt al II-lea (Guido de Vienne, fiul contelui Wilhelm De Bourghogne, n. în jur de 1060). A fost ales papa pe data de 2 februarie 1119, după decesul lui Ghelasie al II-lea. Înainte de ajunge papă a fost arhiepiscop de Vienne in Franța. În timpul pontificatului său a avut loc concordatul de la Worms (încheiat cu imparatul Henric al IV-lea pe data de 23 septembrie 1122). Prin acest concordat împăratul primea acceptul bisericii la investitură. În schimb, papa era de acord să aibă loc alegera episcopilor și stareților germani în prezența unor trimiși imperiali.

· 1126: A decedat Henric al IX-lea de Bavaria (n. 1075). Henric al IX-lea (supranumit cel Negru) (n. 1075 – d. 13 decembrie 1126), membru al Casei de Welf, a fost duce de Bavaria între 1120 și 1126.

· 1204: Moise Maimonide, filosof, medic din Evul Mediu (n. 1135). Maimonide este considerat cel mai important înțelept al iudaismului din perioada medievala. Opera sa principală, Călăuza șovăielnicilor, publicată în limba araba (cca.1190), în care propune o formulă alegorica de interpretare a textelor sfinte, pentru anularea contradicțiilor dintre învățătura lui Dumnezeu relevată în Tora, cunoștințele oferite de științele naturii și filosofie, a exercitat o influență asupra dezbaterilor religioase și filosofice din iudaism si crestinism, până în secolul al XVIII-lea.

· 1250: A murit imparatul Imperiului Romano-German, Frederic al II-lea; (n.26 decembrie 1194). A fost denumit frecvent stupor mundi („mirarea lumii”) pentru că era un om învățat, vorbitor a mai multor limbi, după unii istorici: italiana, franceza, latina, greaca, germana și limba arabă. Spre deosebire de majoritatea împăraților romano-germani, Frederic a petrecut puțin timp din viața sa în Germania. După încoronarea sa în anul 1220, s-a aflat fie în Regatul Siciliei, fie în Cruciada, pana in 1236, când a făcut ultima călătorie în Germania. S-a întors în Italia în 1237 și a rămas acolo pe durata ultimilor treisprezece ani din viață, fiind reprezentat în Germania de fiul său Conrad.

· 1466: A murit marele sculptor italian Donatello. Donato di Niccolò di Betto Bardi cunoscut sub numele de Donatello (n.c. 1386, Florența – d. 13 decembrie 1466, Florența) a fost un sculptor și pictor italian, primul și cel mai strălucit sculptor din pragul Renașterii. A fost unul dintre cei mai mari artisti ai Renasterii italiene, promotor al unei arte patrunsa de spiritul laic si realist si ideile umaniste (statuia ecvestra a condotierului Gattamelata, “David”); (n.1386).

· 1521: Manuel I al Portugaliei (n. 1469)

· 1603 - A încetat din viaţă matematicianul François Viète, considerat a fi unul dintre fondatorii algebrei moderne (n. 1540)

· 1621: Ecaterina Stenbock, a treia soție a regelui Gustav I al Suediei (n. 1535)

· 1693: A încetat din viaţă Dosoftei (numele monahal al lui Dimitrie Barila), mitropolit al Moldovei (1671–1674 şi 1675–1686), primul poet român cult (a tradus şi prelucrat din slavonă “Psaltirea în versuri”); a contribuit la introducerea limbii române în biserică (n. 26 octombrie 1624). Dimitrie Barilă, cunoscut mai ales pe numele monahal Dosoftei, (n. 26 octombrie 1624, Suceava – d. 13 decembrie 1693, la Żółkiew, în Polonia, azi Jovkva, Ucraina), cărturar român, mitropolit al Moldovei, poet și traducător. În 2005 Biserica Ortodoxă Română l-a proclamat sfânt. Cunoscator al limbilor elina, latina, slavona, poloneza şi ucraineana, este acela care a traducs în româneşte “Psaltirea pre versuri tocmită”, prima operă în versuri titărită în româneşte. În 2005 Biserica Ortodoxă Română l-a proclamat sfânt; (n.26.10.1624).

· 1784: A murit Samuel Johnson, scriitor şi lexicograf britanic; (n. 18.09.1709). Samuel Johnson, sau Dr Samuel Johnson, născut la 7 septembrie (sau la 18 septembrie stil nou) 1709 și mort la 13 decembrie 1784, unul din principalii autori ai literaturii engleze din secolul XVIII: poet, eseist, bibliograf; lexicograf și de asemenea unul dintre cei mai fini critici ai acestei literaturi. A fost editor al operelor lui Shakespeare și al revistelor The Rambler și The Idler. A fost ultimul mare reprezentant al clasicismului englez prin a cărui operă a dominat viața literară a Angliei acelei epoci.

· 1868: A încetat din viaţă compozitorul Gioacchino Antonio Rossini, cunoscut pentru operele “Bărbierul din Sevillia” şi “William Tell”; (n. 29 februarie 1792).

· 1909: Innokenti Annenski, scriitor rus (n. 1855)

· 1912: Grigore Mithridate Buiucliu, jurist și om politic român (n. 1840)

· 1935: Victor Grignard, chimist francez, laureat al Premiului Nobel (n. 1871)

· 1944: A murit Wassili Kandinsky, pictor rus stabilit în Franța. Vasili Kandinski (n. 4 decembrie 1866 (S.N. 16 decembrie), Moscova – d. 13 decembrie 1944, Neuilly-sur-Seine, Franța), pictor de origine rusă. A fost unul dintre promotorii picturii abstracte nonfigurative, fondator al grupării “Der Blaue Reiter” – “Călăreţul albastru”, împreună cu Franz Marc; studiul său “Despre spiritual în artă” (1911) a adus o contribuţie teoretică fundamentală în dezvoltarea artei abstracte; (n.04.12.1866).

· 1948: A decedat dramaturgul german Zaharia Bârsan. A fost fondatorul Teatrului Național din Cluj și primul său director ;(n.11.01.1878).

· 1950: Abraham Wald, matematician american originar din Transilvania (n. 1902)

· 1955: A decedat Alexandru Proca, om de ştiinţă roman, fizician, considerat o notorietate mondială în domeniul particulelor numite “mezoni”, a căror existenţă a demonstrat–o teoretic; membru de onoare (1990) al Academiei Române; (n.16.10.1897). Alexandru Proca - (n. 16 octombrie 1897, București – d. 13 decembrie 1955, Paris), fizician și academician român. În același timp cu japonezul Hideki Yukawa, dar independent de acesta, a pus bazele studiului asupra forțelor nucleare.

· 1958: Marea Ducesă Maria Pavlovna a Rusiei (n. 1890)

· 1982: A murit tenorul Aurel Alexandrescu (n. 1903).

· 1983: Poetul roman Nichita Stanescu, laureat al premiului Herder si membru post-mortem al Academiei Romane, a incetat din viata la varsta de 50 de ani. Nichita Stănescu (n. Nichita Hristea Stănescu, 31 martie 1933, Ploiești, județul Prahova — d. 13 decembrie 1983 în Spitalul Fundeni din București), poet, scriitor și eseist român, ales post-mortem membru al Academiei Române. Nichita Hristea Stanescu a inceput sa scrie de tanar, iar cu trei ani inainte de a se stinge din viata a fost propus de Academia suedeza, candidat la premiul Nobel pentru literatura. Este considerat unul dintre cei mai importanţi poeţi români („O viziune a sentimentelor”, „Necuvintele”, „Epica magna”).

· 1984: A murit Vicente Aleixandre, poet spaniol, laureat al Premiului Nobel pentru Literatură; (n. 1898). Vicente Pío Marcelino Cirilo Aleixandre y Merlo (n. 26 aprilie 1898 – d. 13 decembrie 1984) a fost un poet spaniol, membru al generației ’27, laureat al Premiului Nobel pentru Literatură (în anul 1977). Principalele caracteristici ale poeziilor sale suprarealiste sunt: folosirea metaforei stranii, cultivarea versului liber și subtilitatea tehnicii. Motivația Juriului Nobel „pentru opera sa poetică creatoare, ce luminează condiția omului în Univers și în societatea actuală, reprezentând totodată o profundă înoire a tradițiilor poeziei spaniole dintre cele două războaie „

· 2002: A murit reputatul economist român Costin Kiriţescu, specialist în probleme monetare şi financiare, membru titular al Academiei Române din 1992 (n. 1908, Bucureşti). S-a inscris la Facultatea de Drept a Universității bucureștene, al cărei licențiat a devenit în 1929 şi concomitent, a urmat cursurile Academiei de Înalte Studii Industriale și Comerciale, pe care le-a terminat în anul 1930. A urmat şi cursurile Conservatorului de Muzică din București, dar a fost mai atras de problemele financiare și bancare. A făcut practică bancară la sediul central al Băncii Românești, precum și la două sucursale ale acesteia. În toamna anului 1930 a plecat la Berlin, unul dintre cele mai mari centre financiare ale Europei din acel timp, pentru a obține doctoratul în economie. S-a înscris la cursurile de doctorat ale Universității berlineze şi concomitent, a făcut practică la Camera de Comerț Germano-Română din Berlin (1931-1934) și la una dintre cele mai însemnate bănci germane – Dresdner Bank (1932-1934). După absolvirea cursurilor de 4 ani (1930-1934) la Universitatea “Friedrich Wilhelm” din Berlin, in cadrul unei ședințe solemne i s-a înmânat diploma de doctor – în economie și filozofie – al acestei universități. Întors în ţară, a ocupat prin concurs un post la Banca Naţionalăa României, unde a parcurs relativ repede treptele ierarhiei bancare si a devenit referent I la Serviciul de studii al Bancii, unde a lucrat pana in anul 1952, cand comunistii au epurat personalul bancii, desfacând contractele de munca a 200 de salariati. A fost învinuit atunci de „deviationism de dreapta”. Dupa cateva luni de somaj a fost angajat ca pontator, apoi ca sef al Serviciului planificare la un atelier de tamplarie, mecanica si prefabricate din soseaua Pantelimon. Aici a lucrat timp de cinci ani (1952-1957). In anul 1957 a fost chemat la Institutul de Cercetari Economice al Academiei Române, unde a activat cu jumatate de norma pana în anul 1958. Dupa aceasta perioada, s-a întors la Ministerul Finantelor si la Banca Nationala a Romaniei, unde a fost solicitat. A lucrat ca specialist în cadrul acestor institutii din 1958 si pana la pensionare (1987). In anul 1958 a revenit in invatamant, de data aceasta la Catedra de Finante a Academiei de Studii Economice. De-a lungul timpului, in calitate de specialist al Ministerului Finantelor, a luat parte, de pilda in 1971-1972, la lucrarile de aderare a Romaniei la Fondul Monetar International si la Banca Mondiala, iar apoi, ca membru al delegatiei romane, la o serie de sesiuni anuale ale acestor institutii. A fost, de asemenea, invitat sa tina prelegeri la o serie de universitati si institute din Mannheim, Heidelberg, Dusseldorf, Viena, Linz, Washington, ca ambasador al scolii romanesti de economie. In anul 1981 a obtinut o bursa de trei luni la sediul Institutului Fondului Monetar International de la Washington. A realizat diverse studii intr-o serie de state, printre care Kenya (la Nord) si Jamaica (la Sud). Intors în Europa, a fost invitat de Institutul Dunarean-European de la Viena si de Institutul Federal pentru Colaborare Internationala de la Belgrad la manifestarile internationale organizate intre anii 1975-1988. Pentru meritele stiintifice si contributia în cercetarea economica romaneasca, a fost ales, in decembrie 1991, membru corespondent al Academiei Romane, iar in noiembrie 1992 membru titular al Academiei. In perioada 1991-1998 a ocupat functia de membru al Consiliului de administratie al Bancii Nationale a Romaniei. De-a lungul carierei sale, a indeplinit si alte functii, precum: consilier la Institutul National de Cercetari Economice, membru al Societatii Ateneului Roman, presedinte de onoare al Societatii Romane a Economistilor (SOREC), membru al Asociatiei Romane pentru Clubul de la Roma. In anul 2001, la decernarea premiilor Bancii Nationale a Romaniei, i s-a acordat “Premiul special pentru intreaga activitate”. In data de 1 decembrie 2000, de ziua nationala a României, i-a fost oferit, de catre presedintele statului roman, Ordinul National „Serviciul Credincios” în grad de Mare Cruce, pentru merite deosebite in cercetarea proceselor economice si in elaborarea strategiei de dezvoltare economica. Cea mai importantă lucrare a sa capitala este “Sistemul banesc al leului si precursorii lui”, în trei volume, aparute intre anii 1964-1971. Aceasta reprezinta o istorie a antecedentelor, a genezei si a functionarii sistemului monetar national al României, pana în zilele noastre.

· 2015: A decedat Florin Manolescu, eseist, critic şi istoric literar, traducător şi profesor. (n. 11 ianuarie 1943, Bucureşti). S-a remarcat prin apropierea sa de literatura S.F., al cărei promotor a fost în anii ’80, iar mai apoi prin atenţia acordată literaturii exilului românesc, pe care a studiat-o timp de decenii, dar şi interferenţelor literaturii române şi germane cu alte domenii conexe. A fost membru în Colegiul de redacţie al revistei Caiete critice (de unde s-a retras în 1992) şi membru în Colegiul de redacţie al revistei Vatra. A primit premiul anual pentru critică literară –1967 (Premiul Junimea), acordat de revista Amfiteatru şi a fost membru activ și critic literar al fandom-ului din România. De asemenea,a condus, alături de Ovid S. Crohmălniceanu, Cenaclul „Junimea” al Facultății de Litere din București în ultima fază de activitate a acestuia (1986-1989). La începutul anilor ’90 a făcut parte din juriul care a acordat Premiul Național de Poezie „Mihai Eminescu” și din juriile care au acordat premiile Uniunii Scriitorilor.

Sărbători

· Sf. Ierarh Dosoftei, Mitropolitul Moldovei; Sf. M. Mc. Eustratie, Auxentie, Evghenie, Mardarie și Orest; Sf. Mc. Lucia din Siracuza; calendar ortodox)

· Sf. Lucia; Otilia (calendar romano-catolic)

· Ss Eustratiu, Axente, Eugen, Mardarie, Orest și Lucia (calendar greco-catolic)

· România:

· Ziua tipografului

· Astăzi in România este: „Ziua Etniei Tătare”. A fost decisă printr-o lege a Parlamentului României din 2006, iar data a fost aleasă datorită faptului că, pe 13 decembrie 1917, Parlamentul tătarilor crimeeni a proclamat Republica Tătarilor Crimeeni şi a aprobat Constituţia statului.

ARTE 13 Decembrie

INVITAȚIE LA OPERĂ 13 Decembrie

Rossini – Bărbierul din Sevilla și încă trei opere! E bine să vă faceți timp spre a le viziona!

Wichita Grand Opera presents Rossini's The Barber of Seville, April 26, 2009 – COMPLETE: http://youtu.be/EaZUcNP41nc.

Rossini - La Cenerentola (1981) - Complete opera: http://youtu.be/HXZn1j_484U;

LA DONNA DEL LAGO - GIOACHINO ROSSINI - 1992 ( MILAN ): http://youtu.be/vCaOC69k-eM;

Armida - Rossini - Pesaro 2014: http://youtu.be/-4LOTYpiL9o;

MUZICĂ 13 Decembrie

George Gershwin – Un american la Paris

An American in Paris ~ Gershwin ~ Dudamel and the LA Philharmonic: https://youtu.be/EGt000iascg.

Ionel Perlea

Ionel Perlea conducts Smetana: https://youtu.be/XopMmozvPP8.

Ron Caines, saxofonist, pianist şi vocalist britanic (East Of Eden)

EAST OF EDEN: https://youtu.be/VfTDsBL8Upg.

Marti Webb, cântăreaţă britanică

Marti Webb – 200 videoclipuri populare: https://youtu.be/EtxPMvafqbE?list=PLQcmRqr6wBijNpHx-Dlx4rKXIdPt5JPHw.

David O'List, chitarist şi compozitor britanic (Roxy Music)

Roxy Music - Avalon (1982) (FULL ALBUM): https://youtu.be/DZTymGhkZpg.

Tony Gomez, clăpar ceylonez (Foundations)

DJ MAM'S - Mi Corazon (feat. Tony Gomez & Lynn) [CLIP OFFICIEL]: https://youtu.be/83DWDeN2iUk.

Ted Nugent, chitarist, vocalist şi compozitor american (Amboy Dukes)

Ted Nugent & The Amboy Dukes - Survival of the Fittest Live (Full LP): https://youtu.be/2GC7_oQg0xo.

Jeff Baxter, chitarist american (Doobie Brothers)

Doobie Brothers - Chicago 1977 Full Concert: https://youtu.be/jiHHCvmMD64.

Tom Verlaine (Thomas Miller), chitarist, vocalist şi compozitor american (Television)

Tom Verlaine - Around (2006): https://youtu.be/w0jyOuhsCGY.

John Anderson, vocalist, chitarist şi compozitor american

John Anderson: Seminole wind: https://youtu.be/KGoBQIhyFFM?list=PLAqysnstkxbJsGHQ2jKg44KqPemFr5bn2.

Berton Averre, chitarist şi clăpar american (The Knack)

My Sharona ( The Knack ) Marcus Nimbler: https://youtu.be/9386ZbzBisU?list=PLEqe-K1RA0Zs2IyijtQ9jbr_1MF45ewOv.

Austin Sorenson, vocalist şi compozitor norvegian (Fra Lippo Lippi)

Fra Lippo Lippi - Everytime I See You (Music video): https://youtu.be/iWPS8S0JbK8.

Compozitorul şi instrumentistul Vlady Cnejevici

Vlady Cnejevici: https://youtu.be/UIVDIGZq-P4?list=PLLw7iP9ZtZ71KLfWIZ3AfSfEXLaWsBEw1.

ÎNREGISTRĂRI NOI:

Handel | Messiah A Sacred Oratorio | HIGHLIGHTS | Classical Music Chtistmas

POEZIE 13 Decembrie

Heinrich Heine

Biografie

Christian Johann Heinrich Heine (numele la naștere Harry Heine), (n. 13 decembrie 1797, Düsseldorf – d. 17 februarie 1856, Paris) a fost un poet și prozator german.

A fost unul dintre cei mai semnificativi poeți germani și reprezentant de seamă al liricii romantice universale. Lirica sa reflexivă este marcată de o originală subiectivitate, fiind subordonată deopotrivă fanteziei și reveriei romantice, dar și înclinației către ironie, autoparodie și umor. A exercitat o puternică influență asupra literaturii germane.

Heine s-a născut dintr-o familie evreiască din Düsseldorf, Germania. Tatăl său a fost un comerciant care, în cursul ocupației franceze a constatat că s-au deschis noi perspective pentru evrei. Când tatăl său a dat faliment, Heine a fost trimis la Hamburg, unde unchiul său, Salomon, un bancher bogat, l-a încurajat să se pregătească pentru o carieră în comerț. După ce și afacerea lui Heine a dat faliment, el s-a hotărât să studieze dreptul la universitățile din Göttingen, Bonn și la Universitatea Humboldt din Berlin, dar în final, deși a absolvit în 1825, a constatat că literatura este mai interesantă decât dreptul. În această perioadă s-a hotărât să se convertească de la Iudaism la Protestantism. Acest lucru i-a fost necesar, deoarece în multe din statele germane, li se aplicau restricții severe evreilor, în multe cazuri fiindu-le chiar interzisă practicarea unor profesii. Una din profesiile interzise pentru evrei era și cea de profesor la universitate, care devenise țelul lui Heine. Heine și-a justificat convertirea, spunând că aceasta a fost „biletul său de intrare în cultura europeană”. De fapt se pare că nu a fost chiar așa. Vărul și binefăcătorul său, compozitorul Meyerbeer, nu a fost nevoit să se convertească pentru a pătrunde în cultura europeană. Pentru tot restul vieții, Heine a s-a confruntat cu elementele incompatibile ale dublei sale identități, germane și evreiești.

Heine este cel mai bine cunoscut pentru poezia lirică, din care o bună parte (mai ales lucrările de tinerețe) a fost pusă pe muzică de compozitori de lieduri, dintre care cel mai reprezentativ a fost Robert Schumann. Și alți compozitori, între care Richard Wagner, Franz Schubert, Felix Mendelssohn, Fanny Mendelssohn, Hugo Wolf și Johannes Brahms, au pus pe muzică versuri ale lui Heine. Chiar și în secolul al XX-lea, Hans Werner Henze și Lord Berners le-au urmat exemplul.

Ca poet, Heine a debutat în 1821 cu volumul Gedichte (Poezii). Pasiunea sa amoroasă unilaterală față de verișoarele sale Amalie și Therese l-au inspirat să scrie cele mai reușite versuri, Buch der Lieder (Cartea cântecelor, 1827).

În 1831 Heine a plecat în Franța, la Paris. Acolo a aderat la socialismul utopic, reprezentat de adepții ideilor lui Saint-Simon, care propovăduiau un paradis egalitarist, fără clase sociale, bazat pe meritocrație.

Cu excepția unei scurte vizite în Germania, în 1843, el și-a petrecut restul vieții la Paris. În Germania lucrările sale au fost interzise, împreună cu ale celor care erau considerați ca făcând parte din mișcarea Junges Deutschland(Germania tânără)

Cu toate acestea, de la distanță, a continuat să comenteze politica germană. În 1844 a scris Deutschland. Ein Wintermärchen (Germania. O poveste de iarnă), un fel de dare de seamă a călătoriei întreprinse de el în Germania și a climatului politic de acolo. Prietenul său, Karl Marx, a publicat lucrarea în ziarul Vorwärts. În lucrarea Atta Troll: Ein Sommernachstraum (Atta Troll: Visul unei nopți de vară), el a satirizat politica utopică a opozanților regimului din Germania.

Experiența emoționantă a exilului său se oglindește în poezia In der Fremde (Printre străini). În ultimii săi opt ani de viață a fost țintuit la pat, unii cred că a avut scleroză în plăci, în timp ce alții opinează că a avut sifilis. A murit la Paris și a fost înmormântat în Cimitirul Montmartre.

În 1933, în cursul raidului întreprins de naziști asupra Institut für Sexualwissenschaft (Institutul pentru științe sexuale), printre cărțile arse în Piața Oprerei (Opernplatz) din Berlin s-au găsit și lucrările lui Heine.

Se pare că replica din piesa sa Almansor, din 1821: Dort, wo man Bücher verbrennt, verbrennt man am Ende auch Menschen (Acolo unde se ard cărți se vor arde, până la urmă, și oamenii) a reprezentat o sumbră prevestire.

Scrieri

· Auf Flügeln des Gesanges

· Gedichte, 1821

· Lyrisches Intermezzo, 1822 (Intermezzo liric)

· Tragödien, nebst einem lyrischen Intermezzo, 1823

· Reisebilder, 1826-31 (Imagini de călătorie)

· Die Harzreise, 1826 (Călătorie în Harz)

· Ideen, das Buch le Grand, 1827

· Englische Fragmente, 1827

· Buch der Lieder, 1827 (Cartea cântecelor)

· Französische Zustände, 1833

· Zur Geschichte der neueren schönen Literatur in Deutschland, 1833

· Die romantische Schule, 1836

· Der Salon, 1836-40

· Über Ludwig Börne, 1840

· Neue Gedichte, 1844 - (Poezii noi)

· Deutschland. Ein Wintermärchen, 1844 - (Germania, o poveste de iarnă)

· Atta Troll. Ein Sommernachtstraum, 1847 (Atta Troll. Visul unei nopți de iarnă)

· Romanzero, 1851

· Der Doktor Faust, 1851

· Les Dieux en Exil, 1853

· Die Harzreise, 1853 (Călătorie în Harz)

· Lutezia, 1854

· Vermischte Schriften, 1854

· Letzte Gedichte und Gedanken, 1869

· Sämtliche Werke, 1887-90 (7 Vols.)

· Sämtliche Werke, 1910-20

· Sämtliche Werke, 1925-30

· Werke und Briefe, 1961-64

· Sämtliche Schriften, 1968

Am plans prin somn

Am plans prin somn. Visasem
Că tu ai fi murit.
Şi m-am trezit, şi iară
Am plans şi m-am mîhnit.

Am plans prin somn. Visasem
Din viaţa-mi că dispari,
Şi m-am trezit în noapte,
Şi-am plans cu lacrimi mari.

Am plans prin somn. Visasem
Că iar la piept îmi cazi,
Şi m-am trezit în bocet,
Şi zău că plang şi azi…

(trad. Petru Cărare)

Loreley

Eu nu ştiu ce poate să fie
Că-mi sună mereu în urechi
Cu veşnica-i melancolie
Un basm din zilele vechi.

Se-ntunecă fără de veste,
Lin apele Rinului curg,
Şi cresc ale munţilor creste
Măreţ strălucind în amurg.

Pe stâncă un chip de femeie
S-arată din negură blând,
Brăţara-i de aur scînteie,
Ea-şi piaptănă părul cantand.

Ea-şi piaptănă părul şi cantă
Un cantec de vrajă al ei;
Te farmecă şi te-nspăimantă
Cantarea frumoasei femei!

Pescarul, nebun, se repede
Cu luntrea lui mică şi, dus,
Nici valuri, nici stîncă nu vede,
El caută numai în sus.

Vîltoarea-l izbeşte de coasta
Stîncoasă, şi moare-necat:
Loreley a făcut-o aceasta
Cu viersul ei fermecat.

Ceaţa toamnei, vis de jale

Ceaţa toamnei, vis de jale,
Peste munţi şi văi s-abate.
Vântul scutură copacii,
Seci fantome dezbrăcate.

Singuratic, trist, veghează
Un copac nescuturat -
Vârful lui cel verde pare
Că-i de lacrime udat.

Pustiirea din natură
Este inima-mi cernită,
Iar copacul verde, dragă,
E icoana ta leită.

Nichita Stănescu

Biografie

Nichita Stanescu (n. 31 martie 1933, Ploiesti, jud Prahova - d. 13 decembrie 1983 in Spitalul Fundeni din Bucuresti ) a fost poet, scriitor si eseist roman, ales post-mortem membru al Acedemiei Romane.
Considerat atat de critica literara cat si de publicul larg drept unul dintre cei mai de seama scriitori pe care i-a avut limba romana, pe care el insusi o denumea " Dumnezeiesc de frumoasa ", Nichita Stanescu apartine temporal, structural si formal, poeziei moderniste sau neo-modernismului romanesc din anii 1960 - 1970. Ca orice mare scriitor, insa, Nichita Stanescu nu se aseamana decat cu el insusi, fiind considerat de unii critici literari, precum Alexandru Condeescu si Eugen Simion, un poet cu amplitudine, profunzime si intensitate remarcabile, facand parte din categoria foarte rara a inventatorilor lingvistici si poetici.
A fost laureat al Premiului Herder si nominalizat la Premiul Nobel pentru Literatura (1980).

Educatie
In perioada 1944 - 1952 a urmat Liceu "Sf. Petru si Pavel", devenit " Mihai Viteazul" din Ploiesti, pentru ca ulterior, intre 1952 - 1957 sa urmeze cursurile Facultatii de Filologie a Universitatii din Bucuresti.

1933 Nichita Stanescu se naste pe 31 martie, in Ploiesti. El va urma scoala primara aici.

1952 Este student la filologie al Universitatii din Bucuresti.

1957 Absolva sectia de filologie a Universitatii din Bucuresti.

1957-1960 este corector si pe urma redactor la Gazeta literara. Ii are ca prieteni pe Grigore Hagiu, Fanus Neagu, N. Breban, N. Velea, Aurel Covaci, si altii.

1960 N. Stanescu debuteaza cu Sensul iubirii.

1969 Viziteaza mai multe tari, printre care: Finlanda, Italia, Franta.

1975 Primeste premiul Herder.

1979 Stavros Deligiorgis publicã o ampla traducere din Nichita Stanescu intitulata Unfinished Works.

1980 Impreunã cu Gheorghe Tomozei publica volumul pentru copii: Carte de citire, carte de iubire.

1982 Este laureat al premiului Coroana de aur al Festivalului international "Serile poetice de la Strunga" din Macedonia.

1983 In data de 13 decembrie Nichita Stanescu se stinge din viata.

O parte mai puțin cunoscută a biografiei poetului:

Nichita Stănescu s-a născut la 31 martie 1933, în Ploieşti, fiind botezat cu prenumele bunicului dinspre mamă, de origine rusă, Nikita Cereaciukin. A avut trei soţii, prima oară însurându-se la doar 18 ani.

Viitorul poet a mai primit şi numele bunicului dinspre tată, Hristea, la începuturile sale literare semnând chiar Hristea N. Stănescu. În 1952, în ultimul an de liceu, el s-a căsătorit cu Magdalena Petrescu. Cei doi aveau să fie şi colegi la Facultatea de Filologie, dar relaţia s-a destrămat după doar un an. În 6 iunie 1962 s-a recăsătorit cu Doina Ciurea, o altă colegă de facultate, de care avea să divorţeze oficial abia două decenii mai târziu. Asta în ciuda faptului că încă din 1964 a cunoscut- o pe una din marile lui iubiri, poeta Gabriela Melinescu – relaţie ce a durat până în 1970 – fără a se însura cu aceasta.

În 1978, o întâlneşte pe Todoriţa (Dora) Tărîţă, cu 23 de ani mai tânără decât el, care-i va inspira creaţia ultimilor ani. Patru ani mai târziu, în iulie 1982, cei doi se căsătoreau, la scurtă vreme poetul înfiind- o pe Mirela, sora mai mică a Dorei. În 13 decembrie 1983, Nichita trece la cele veşnice, cu organismul grav afectat de ciroză hepatică.

Poetul Nichita Stănescu a murit pe 13 decembrie 1983, la vârsta de 50 de ani. Cel considerat cel mai mare poet român al secolului XX n-a avut urmaşi. Puţină lume ştie însă că el a fost tatăl legal al unei fete pe care a adoptat-o. Iar Mirela, fetiţa de atunci, era chiar sora ultimei soţii a poetului, Dora.

Genial, admirat şi adulat ca nimeni altul încă din timpul vieţii, Nichita Stănescu a rămas în amintirile celor care l-au cunoscut şi cu patima ucigătoare pentru alcool. Recunoaşterea internaţională a lui Nichita a determinat-o pe Elena Ceauşescu să facă un gest mai puţin obişnuit, să-i trimită la uşă ministrul Sănătăţii pentru o consultaţie.

„Relaţia“ lui Nichita cu alcoolul este una de notorietate. Cunoscuţi şi prieteni apropiaţi ai poetului au povestit despre consumul impresionant din garsoniera poetului, despre admiratorii care veneau în vizită cu sticle de votcă şi palincă, dar şi despre sumele cheltuite pe băutură de Nichita, până la 2.500 de lei pentru câteva zile, în condiţiile în care un salariu era de aproximativ 1.000 de lei. Dar, în cazul lui Nichita, până şi beţiile erau fermecătoare. Alcoolul era pentru Nichita un „drog“, îi menţinea starea permanentă de inspiraţie, îl stimula să creeze şi, cu cât îl consuma mai mult „cu atât părea mai lucid“.

„În vara lui 1977, atunci când m-am împrietenit cât de cât cu Nichita, acesta era deja dependent de alcool. Mai bine zis de vodcă. Cu toate că bea foarte mult, peste două sticle de vodcă pe zi, Nichita nu era aproape niciodată beat. Alcoolul îi producea o stare de efervescenţă intelectuală vecină cu geniul“, povesteşte despre Nichita prozatorul Ştefan Agopian.

Ultima soţie a poetului, Dora, i-a convins chiar prietenii să alcătuiască un fel de „conjuraţie antialcool“, oficializată printr-un act pe care toţi şi-au pus semnăturile, angajându-se să lupte alături de ei împotriva acestui viciu care pusese stăpânire pe Nichita. Poetul avea deja ciroză în acea perioadă, iar oaspeţii care intrau în casa lor şi care veneau, aproape invariabil, cu o sticlă de votcă, erau percheziţionaţi de Dora. Nichita reuşea să înşele mereu vigilenţa soţiei şi îşi pitea sticlele în pendulă sau în cutia televizorului.

Din aceeaşi perioadă datează şi un episod interesant, povestit de un alt prieten al poetului, Mircea Gociman. „Nu a făcut analfabeta numai lucruri reprobabile şi unul din exemple este întâlnirea soţilor Ceauşescu cu conducerea Uniunii Scriitorilor din România, când tovarăşa l-a întrebat pe Nichita cum se mai simte cu sănătatea. În perioada respectivă, Nichita chiar se simţea rău, fiindcă îşi maltratase ficatul nu numai cu vodcă, dar şi cu multe altele mai ales prin extenuare fizică, însă i-a răspuns tovarăşei că se simte bine şi i-a mulţumit pentru grija care i-o arată, la care ea a replicat că ştie că nu se simte bine deloc şi o să dea dispoziţii să fie tratat. Nichita a luat-o ca pe un gest de politeţe şi se mira că a avut timp să pună pe cineva să se intereseze de starea sănătăţii lui“, povesteşte Mircea Gociman pe site-ul personal, în care un capitol important este dedicat amintirilor cu Nichita.

Nichita a primit în perioada imediat următoare mai multe invitaţii de la diverşi medici să facă un consult serios, dar nu le-a dat curs, chiar dacă ultimele două au venit din partea celebrului profesor Eugeniu Proca, ministrul Sănătăţii din vremea aceea. Într-o dimineaţă, Nichita s-a trezit cu Eugeniu Proca la uşă care i-a spus că a venit să-i facă un tratament pentru ficat, fiind trimis personal de tovarăşa, care nu poate fi refuzată.

„A încercat Nichita să-i spună că nu era cazul să se deplaseze personal, la care ministrul cu o amabilitate părintească i-a mărturisit că a venit, fiindcă cele două apeluri ale lui fuseseră ignorate de Nichita şi în plus era o plăcere să discute cu marele poet la el acasă. La promisiunile lui Nichita că în două trei zile o să se prezinte oriunde va dori profesorul, acesta a replicat destul de sec:«Stimate domn, pleci la tratament chiar în clipa aceasta cu mine, de bună voie sau legat de echipa pe care am adus-o cu mine, putem pleca la tratament buni prieteni sau supăraţi unul pe altul!»“, povesteşte Mircea Gociman.

Tratamentul s-a desfăşurat la Mangalia Nord tocmai pentru a-l rupe pe Nichita de anturajul lui şi în această perioadă vizitele i-au fost supravegheate cu mare stricteţe pentru a nu fi deranjat. Tratamentul a costat pe vremea aceea (1979-1980) vreo două milioane, fiindu-i administrate cele mai noi medicamente existente pe plan mondial şi cele mai sofisticate vitamine pentru refacerea ficatului, combinate cu o psihoterapie făcută aproape pe nesimţite prin care a fost convins să bea alcool mai rar şi mai puţin.

„Părerea mea bazată numai pe intuiţie este că urmarea tratamentului a fost prelungirea vieţii lui cu câţiva ani“, mai spune Mircea Gociman.

Cu toate acestea, crizele hepatice ale poetului s-au înrăutăţit în 1981. Doi ani mai târziu, întors în Bucureşti după nunta unor prieteni din provincie, a început să simtă dureri atroce de ficat şi a fost dus la spital, unde s-a stins din viaţă în noaptea de 12 spre 13 decembrie. Diagnosticul oficial a fost stop cardiorespirator. Realitatea a fost alta, după cum îşi aminteşte un alt prieten, poetul Cezar Ivănescu. „La autopsie, s-a constat că nu mai avea nici măcar o celulă de ficat. Şi-l băuse pe tot“, a povestit poetul. Maestrul Johnny Răducanu, legat de o prietenie strânsă cu Nichita, avea un mod neobişnuit de a-l comemora. Meargea la mormântul poetului şi îi vărsa o sticlă de votcă pe pământ. „Bre, ce faci acolo? Hai, vino înapoi, că mă plictisesc singur aici“.

De dragoste

Ea sta plictisita si foarte frumoasa
parul ei negru este suparat
mâna ei luminoasa
demult m-a uitat, -
demult s-a uitat si pe sine
cum atirna pe ceafa scaunului.

Eu mă inec în lumine
si scrisnesc în crugul anului.
Ii arat dintii din gura,
dar ea stie ca eu nu rid,
dulcea luminii faptura
mie, pe mine mă infatiseaza pe când
ea sta plictisita si foarte frumoasa
si eu numai pentru ea traiesc
în lumea fioroasa
de sub ceresc.

Poveste sentimentală

Pe urma ne vedeam din ce în ce mai des.
Eu stateam la o margine-a orei,
tu - la cealalta,
ca doua toarte de amfora.
Numai cuvintele zburau intre noi,
inainte si inapoi.
Virtejul lor putea fi aproape zarit,
si deodata,
îmi lasam un genunchi,
iar cotul mi-infigeam în pământ,
numai ca să privesc iarba-nclinata
de caderea vreunui cuvint,
ca pe sub laba unui leu alergind.
Cuvintele se roteau, se roteau intre noi,
inainte si inapoi,
si cu cât te iubeam mai mult, cu atât
repetau, intr-un virtej aproape văzut,
structura materiei, de la-nceput.

Emotie de toamnă

A venit toamna, acopera-mi inima cu ceva,
cu umbra unui copac sau mai bine cu umbra ta.

Mă tem ca n-am să te mai vad, uneori,
ca or să-mi creasca aripi ascutite pana la nori,
ca ai să te ascunzi intr-un ochi strain,
si el o să se-nchida cu o frunza de pelin.

Si-atunci mă apropii de pietre si tac,
iau cuvintele si le-nec în mare.
Suier luna si o rasar si o prefac
intr-o dragoste mare.

Vicente Aleixandre

Biografie

Vicente Pío Marcelino Cirilo Aleixandre y Merlo (n. 26 aprilie 1898 - d. 13 decembrie 1984) a fost un poet spaniol, membru al generației '27, laureat al Premiului Nobel pentru Literatură (în anul 1977).

Principalele caracteristici ale poeziilor sale suprarealiste sunt: folosirea metaforei stranii, cultivarea versului liber și subtilitatea tehnicii.

Viața

Vicente Aleixandre s-a născut la Sevillia la 26 aprilie 1898. Copilăria și-a petrecut-o însă la Málaga. La vârsta de unsprezece ani se stabilește, împreună cu părinții și cu sora sa, la Madrid, unde are să locuiască aproape tot restul vieții. A urmat o școală comercială și Dreptul, după care a predat timp de doi ani lecții de legislație comercială. S-a angajat ca funcționar la o companie de căi ferate, dar sănătatea sa șubredă l-a obligat, în 1925 la orice activitate, în afară de cea literară, pe care nu o mărturisise nimănui. S-a retras doi ani la țară, unde își cunoaște "colegii de generație", între care Damasco Alonso. Acesta a avut o influență hotărâtoare asupra formației sale poetice ^[3]. În această perioadă a prins contur prima sa carte de poeme Ambito, publicată în 1928 și a avut loc debutul său literar în "Revista de Occidente".

Opera

· 1928: Incintă („Ámbito”);

· 1932: Spade ca buzele („Espadas como labios”);

· 1935: Distrugerea sau iubirea („La destrucción o el amor”);

· 1944: Umbra paradisului („Sombra del paraíso”);

· 1954: Istoria inimii („Historia del corazón”);

· 1962: Într-un vast domeniu („En un vasto dominio”).

În piață

Frumos, minunat de umil și dătător de încredere, însuflețitor și profund
e să te simți în bătaia soarelui, printre ceilalți, împins,
purtat, condus, amestecat, târât vuitor.

Nu-i bine
să rămâi pe țărm
ca digul sau ca o moluscă ce vrea cu gesturi de calcar să imite stânca.
Ci pur și senin e să te-adaugi fericirii
de-a curge și de a te pierde,
pomenindu-te prins în mișcarea prin care palpită amplificată marea inimă a oamenilor.

Ca insul care stă aici nici nu știu la ce etaj,
și l-am văzut coborând niște scări
și cutezător intrând în mulțime și pierzându-se.
Marea masă trecea. Dar minuscula inimă afluentă era ușor de recunoscut.
Acolo, cine să-l recunoască? Acolo, cu speranță, cu hotărâre, sau cu credință, cu temătoare îndrăzneală,
cu tăcută smerenie, acolo și el
trecea.

Era o mare piață deschisă și mirosea a existență.
Mirosea a soare imens descoperit, a vânt ondulându-l,
un vânt imens ce-și trecea peste creștete mâna,
mâna lui mare ce mângâia frunțile unite reconfortându-le.

Și era șerpuirea-n mișcare
asemeni unei ființe unice, nu știu dacă neajutorată, nu știu dacă puternică,
ci existentă și perceptibilă, ci acoperind pământul.

Acolo fiecare se poate privi și se poate bucura și recunoaște.
Când, în după-amiaza încinsă, singur în biroul tău,
cu ochii stranii și întrebarea pe buze,
ai vrea să afli ceva de la propriul tău chip,

nu te căuta în oglindă,
într-un dialog stins în care nu te-auzi.
Coboară-ncet, coboară și caută-te-n ceilalți.
Acolo-s toți și printre ei și tu.
O, dezgolește-te și contopește-te și recunoaște-te.

Intră încet, ca-notătorul care, temător, pe cât de-ndrăgostit pe-atât de neîncrezător în apă,
își vâră-ntâi picioarele în spumă
și simte apa înghițindu-l și-i gata să se-ncumete și-i aproape decis.
Și-acum, cu apa până la brâu, încă nu se încrede.
Dar își întinde brațele, își deschide în sfârșit amândouă brațele și se dăruie cu totul.
Și-acolo se recunoaște puternic și crește și se avântă
și-naintează și stârnește spume și sare și e-ncrezător,
și despică și palpită-n apele vii, și cântă, și-i tânăr.

Așa, intră cu picioarele goale. Intră în clocot, în piață.
Intră-n torentul care te cheamă și fii acolo tu însuți.
O, mică, măruntă inimă, inimă vrând să bată
ca să fie și ea unanima inimă ce o cuprinde!

(traducere de Sorin Mărculescu, din vol. Umbra paradisului, Ed. Univers, 1972, Colecția Orfeu)

Umbra finală

Ideea oarbă, suflet adumbrit,
Pe cine-am sărutat acum, pe cine?
Pe-un suflet sau pe-un boţ fără lumine,
Pe-un os ce toată vlaga mi-a-ngiţit?

Acum eram de patimi pârjolit,
Acum sălta şi inima din mine
Şi iată din pârjol numai ruine
Abia mocnind şi ele-n asfinţit.

Sub braţul meu ca secera-ndoită,
Sub pieptul meu jucând ca un mister,
M-ai dus cu tot cu sânge în ispită...

O, noapte! În nimica nu mai sper.
Nu-mi minte simţul clipa rătăcită
Şi umbra cade peste efemer.

FILM DOCUMENTAR 13 Decembrie

Piramidele din Egipt - Portal de Teleportare a Extraterestrilor (Teorii Incredibile)

TEATRU/FILM 13 Decembrie

Doamna neagra din sonete (1965) - George Bernard Shaw

COSTUMUL POPULAR ROMÂNESC - TRADIȚII ȘI MODERNISM 13 Decembrie

SFATURI UTILE 13 Decembrie

METODE DE ȚINUT ÎN FRÂU FURIA

Nu de putine ori ni se intampla tuturor sa scapam de sub control. Sentimentele care genereaza aceasta rabufnire pot fi deopotriva pozitive sau negative, in functie de momentul care a declansat izbucnirea.

Tema este furia, asa ca ne vom focusa in principal asupra efectelor ei si a modalitatilor de concentrare a energiei generate de furie catre rezolvarea problemelor sau a satisfacerii nevoilor personale.

Furia, ca efect sau consecinta a unor stimuli, reprezinta o capacitate sanatoasa a organismului prin care persoana in cauza poate defula sentimente sau clarifica situatii care au determinat descarcarea nervoasa.

A fi furios nu este ceva ce ar trebui trecut cu vederea sau pastrat pentru alta data. Furia inseamna tocmai “aici si acum” sau, in unele cazuri, ceva ce a fost amanat prea mult timp, iar acum izbucneste. Furia nu este programata, iar acesta este motivul pentru care nu se poate controla prea bine.

Furia se declanseaza ca urmare a unor stimuli exacti, fie ca stii care sunt, fie nu. Furia poate dobori ziduri, poate rupe relatii sau poate determina noi inceputuri. Ce se intampla cand ai nervi, cum depasesti momentul si cum faci din furie ceva pozitiv?

De la negativ la pozitiv

In continuare, vom enumera cele mai cunoscute modalitati de a angaja furia in comportamente pozitive si acceptate social, dar, in acelasi timp, comportamente care au acelasi efect de calmare dupa izbucnire. Furia are acest mare si nobil scop de a descarca si, in final, de a produce schimbari pozitive in cazul in care a fost corect folosita.

Desigur, exista si furia necontrolata, furia pe alte motive decat cel invocat, furie indreptata impotriva persoanelor nepotrivite sau un sentiment constant de furie ce nu va fi depasit decat in momentul in care subiectul isi va fi rezolvat adevaratele cauze are starii sale.

Identificarea tuturor nevoilor unei persoane

Sentimentul furiei se poate declansa in momentul in care o nevoie sau mai multe sunt constant nesatisfacute si mereu amanate. Cel mai bun exemplu este cel al paharului cu apa. Cand o nevoie nu este satisfacuta, individul devine frustrat chiar daca decizia amanarii ii apartine sau nu. A alege constant sa nu satisfaci o nevoie este sinonim cu a decide sa nu bei apa.

La un moment dat, vei ceda fara apa si vei bea. La fel stam si cu nevoile nesatisfacute, nu pot fi negate si vor fi pana la urma satisfacute. Furia ajuta la aflarea nevoilor nesatisfacute; o scurta intoarcere in timp la nevoia nesatisfacuta va determina radaciunile frustrarilor si a furiei. Exista peste 100 de nevoi ce trebuie satisfacute pentru ca omul sa poata functiona normal.

Cei mai multi ar spune ca satisfacerea tuturor nevoilor reprezinta un ideal, pe cand in realitate satisfacerea lor reprezinta normalitatea.

A controla furia nu va parea ceva firesc la inceput; pana comportamentele de control si temperare ale furiei vor deveni deprinderi este nevoie de exercitiu si incercari repetate de a constientiza momentul in care furia te copleseste.

A-ti afirma identitatea

Furia este doar o alta modalitate de a-ti manifesta identitatea, cu tot ce o compune: afinitati, limite, placeri, neplaceri, convingeri, atitudini. Odata ce devii furios, e bine sa stii ca limita controlului constient asupra a ceea ce spui scade, inhibitorii actioneaza mai greu, iar tu te vei dezvalui in toata maretia ta. A fi furios poate insemna “acesta sunt eu, nu ai dreptul sa-mi faci asta!”.

A fi furios poate determina inlesnirea comunicarii si facilitarea negocierii cu cei din jur, dar si exprimarea mai clara a propriei tale personalitati.

A stabili limite si granite adecvate

Spuneam ca furia ne poate determina sa renegociem relatii, comportamente, atitudini care ne provoaca disconfort. Furia ne poate determina sa reconsideram contractele incheiate, chiar si incheiate inconstient. A stabili noi limite sau granite poate insemna un pas sanatos catre o relatie si mai sanatoasa.

Reconsiderarea limitelor poate insemna si determinarea comportamentelor considerate daunatoare, include o negociere a noilor limite dorite si o discutie legata de valorile implicate in negociere. Orice individ impune diferite granite si limite tuturor celor cu care intra in contact. Teoretic, fiecare dintre noi stie cat de departe poate merge cand vine vorba de alt individ.

O scurta evaluare a limitelor se face simplu, si tine de capacitatea individului de a se adapta noilor situatii. De exemplu, copilul testeaza constant limitele si granitele impuse de parinti pe principiu incercare eroare. Feedbackul nu se lasa prea mult asteptat si in general este atitudinea defensiva a celuilalt, felul in care comunica “Ai mers prea departe!”.

A rezolva problemele

Pare simplu la prima vedere, fiind o activitate pe care, aparent, fiecare dintre noi o realizam. A rezolva problemele este, insa, una dintre cele mai apasatoare sarcini existente, poate una dintre cele mai amanate activitati.

Evident, nu mereu detinem mecanismele necesare rezolvarii problemelor, nu intotdeauna avem starea necesara inceperii unui demers care pare destul de dificil si mai ales cu durata nedeterminata. Furia, insa, ofera momentul optim inceperii demersului rezolvarii problemelor, prezentand individului o situatie-limita ce nu suporta amanare.

Modalitatile de rezolvare ale angoaselor si problemelor reale sunt proprii fiecarui individ si nu sunt determinate neaparat de furie. Insa imboldul oferit reprezinta momentul constientizarii problemei, iar de aici lucrurile vor merge mai simplu. Rezolvarea problemei implica reconsiderarea situatiei si a altor factori. Este vorba, una peste alta, de combinarea tehnicilor de negociere, de impunerea de noi limite si granite etc.

Statistici pe sexe
Barbatii care nu-si exprima deloc furia se confrunta cu un risc de 75% mai mare de boala coronara decat cei care vorbesc despre asta. Furia a fost asociata si cu hipertensiunea si calcefierile arteriale, doi importanti factori de risc pentru bolile cardiace.

Furia reprimata

Furia reprimata face mult mai mult rau decat exprimarea ei libera. Este cunoscut faptul ca este mereu insotita de exprimarea sa somatica: inrosirea fetei, incruntare, strangerea pumnilor, tipete etc. Toate acestea sunt insotite de o activitate hormonala crescuta: se secreta adrenalina, creste frecventa batailor inimii si a tensiunii, determinand formarea cheagurilor de sange. Modul cel mai sanatos de a gestiona furia nu este exprimarea ei exploziva sau reprimarea, ci exprimarea calma, coerenta.

Expertii spun ca persoanele care sunt in general ostile simt furia mult mai intens si pe o perioada mai mare de timp decat cei neostili. Proportional, tensiunea creste mai puternic si pentru un timp mai indelungat.

Si totusi, in final, daca simtim furie, de ce nu ne manifestam? Aceasta este intrebarea cu cel mai greu raspuns. Cauzele sunt variate si pornesc de la incapacitatea individului de a se manifesta si de a infrunta cauzele furiei sale, la atentia scazuta manifestata pentru propriile nevoi si interesul umanist manifestat fata de nevoile altora.

Riscul de infarct e asociat cu exploziile emotionale, cu momentele-limita foarte intense, soldate cu un consum energetic mare.

Alte modalitati constructive de orientare a furiei

Gasirea de alternative pentru satisfacerea nevoilor. Nevoile nesatisfacute se transforma incet, incet in frustrari si se cer satisfacute din ce in ce mai vehement. Aflarea altor alternative pentru satisfacerea nevoilor este una dintre cele mai eficiente modalitati de inlocuire a unei surse de satisfacere a nevoilor, dovedita, pe parcursul timpului, ineficienta.
A demara procesul negocierilor. Se refera la intrebarea clasica “Ce facem in legatura cu asta?” Ambele parti au inteles problema, iar negocierea poate incepe.
A satisface nevoia. Dupa identificare si gasirea unor alternative viabile, nevoile trebui satisfacute si nu sa fie amanate la nesfarsit.

Concluzii

A te manifesta inseamna a fi liber. Daca simti sentimente de furie cel mai bine este sa gasesti modalitati coerente de manifestare.
Incearca sa relationezi empatic cu cei cu care ai discutii sau negociezi, pentru ca de cele mai multe ori cand negociem sau stabilim limite ca urmare a furiei se poate intampla sa nu fim in cel mai coerent moment al vietii noastre.
Furia reprimata poate determina dezechilibre in plan psihic si somatic.

Text: Dr. Cristian Robert

GÂNDURI PESTE TIMP 13 Decembrie