17 DECEMBRIE 2017

RELIGIE ORTODOXĂ 17 Decembrie

Sf Proroc Daniel și Sfinții trei tineri Anania, Azaria și Misail (dezlegare la pește); Duminica a 28-a după Rusalii – a Sfinților Strămoși după trup ai Domnului – Pilda celor poftiți la masă

Sfântul Proroc Daniel și cei trei tineri: Anania, Azaria și Misail 

 Când orașul sfânt a fost cucerit de împăratul Nabucodonosor, Daniel a fost dus în robia Babilonului în anul 597 împreună cu regele Ioachim al iudeilor și cu alți tineri iudei, între care și trei prieteni buni ai lui Daniel: Anania, Azaria și Misail. Ca să poată lega poporul robit de năzuințele statului babilonian, împăratul Nabucodonosor a poruncit lui Aspenaz, mai marele palatului său, să-i dea la școală să-i învețe carte și limba haldaică. Împăratul vroia să facă din ei slujitori credincioși tronului.

Pentru aceasta le-a schimbat și numele: Daniel a fost numit Baltazar, Anania – Sedrah, Azaria – Abdenago, iar Misail – Misah. Daniel și prietenii săi au învățat limbile acadiană, asiriană și haldaică, istoria, geografia, religia cu zeii cei numeroși, precum și alte multe științe. Sfânta Scriptură arată că Daniel și prietenii lui țineau foarte mult la legea părintească și că nu uitaseră nici o clipă Ierusalimul. Deși aveau dreptul să mănânce și să bea din masa împăratului, ei s-au hrănit cu semințe ca să nu se spurce. Dumnezeu le-a răsplătit curăția cu înțelepciune și frumusețe.

Acest lucru este amintit de Biserica Ortodoxă în rugăciunea de binecuvântare a colivei unde citim: Doamne, Cel ce ai plinit toate cu cuvântul Tău și ai poruncit pământului să scoată multe feluri de roade spre îndulcirea și hrana noastră; Care pe cei trei tineri și pe Daniel care erau în Babilon , fiind hrăniți cu semințe i-ai arătat mai frumoși decât cei ce erau hrăniți cu multe desfătări… Daniel a fost învrednicit în chip deosebit cu darul de a explica viziuni și visuri și de a prezice viitorul. Astfel, Daniel a tâlcuit mai multe vise ale împăratului (Daniel II, 44; IV, 24).

Datorită intrigilor slujitorilor babilonieni care i-au spus împăratului Nabucodonosor că cei trei prieteni ai lui Daniel au refuzat să se închine unei statui a împăratului, aceștia au fost aruncați într-un cuptor încins, însă Dumnezeu i-a ocrotit și focul s-a prefăcut în rouă (Daniel III, 17). Tot Daniel a explicat și împăratului Belșațar cuvintele Mene, mene, tekel, ufarsin (Daniel V, 25-26), care îi prevesteau sfârșitul datorită nelegiuirilor sale. În aceeași noapte împăratul a fost ucis, iar Babilonul a fost cucerit de regele Darius I al perșilor (anul 518 î.Hr.).

Dregătorii persani îl urau pe Daniel, pentru că și noul cuceritor îl cinstea pentru înțelepciunea lui. De aceea, l-au rugat pe regele Darius să dea poruncă scrisă ca timp de 30 de zile nimeni să nu se închine altui Dumnezeu decât numai regelui, iar cine nu se supune să fie aruncat într-o groapă cu lei. Daniel s-a rugat în continuare lui Dumnezeu așa cum făcea și mai înainte (Daniel VI, 11). Regele s-a văzut nevoit să își respecte porunca și l-a aruncat pe Daniel în groapa cu lei, însă Bunul Dumnezeu a avut grijă de robul său și leii nu s-au apropiat de el (Daniel VI, 17-29).

Deosebit de importantă este proorocia lui Daniel asupra timpului care va trece până la venirea Mântuitorului și dărâmarea templului (Daniel IX, 24-27). Sfântul Prooroc Daniel a trăit aproape 90 de ani și a fost ales de Dumnezeu să susțină poporul evreu pe lângă stăpânitorii țării sale. Scopul misiunii sale profetice a fost nu numai de a întări nădejdea evreilor în viitorul Mântuitor, ci și de a face cunoscut printre păgâni pe adevăratul Dumnezeu.

Acest fericit prooroc Daniel era din seminţia lui Iuda, dintr-un neam care se găsea în slujba împărătească. S-a născut în Vitora cea de sus. Încă de pe când era copil a fost dus rob din Iudeea în ţara haldeilor şi a proorocit 70 de ani. A trăit cu 460 de ani înainte de întruparea lui Hristos. Era bărbat tare înţelept, iar iudeii socoteau că este eunuc. A plâns mult pentru popor şi pentru cetatea Ierusalimului. Prin post se înfrâna de la orice mâncare dorită. Era uscăţiv la faţă, dar foarte frumos, cu harul Celui Preaînalt.

Cei trei Tineri, după cum spune istoria, erau din sfânta cetate a Ierusalimului. Tatăl lor se numea Iezechia, iar mama lor Caligona. Iezechia, când era bolnav, a cutezat să ceară lui Dumnezeu să nu-l dea morţii, căci a păzit cele plăcute înaintea Lui; iar Dumnezeu i-a mai adăugat 15 ani la anii vieţii lui. Când Ierusalimul a fost înconjurat şi robit de Nabucodonosor, împăratul babilonienilor, au fost luaţi şi ei robi împreună cu Proorocul Daniel şi duşi în Babilon. Pentru virtutea lor, au fost puşi mai-mari peste treburile împăratului.

Mai târziu, pentru că au batjocorit chipul pe care-l făcuse şi-l ridicase împăratul şi pentru că nu s-au închinat lui, au fost aruncaţi într-un cuptor ars de şapte ori. Acolo ei cântau psalmi lui Dumnezeu. Împăratul văzând minunea, a mărturisit că mare este Dumnezeul preaslăvit de cei trei Tineri. Căci văpaia se prefăcuse în rouă, iar ei rămăseseră nevătămaţi.

Daniel n-a fost aruncat în cuptor, deşi trăia, locuia şi petrecea împreună cu cei trei Tineri, şi din pricina lui fuseseră aceia cinstiţi. Pricina n-o putem afla din Sfânta Scriptură, pentru că Scriptura a trecut-o sub tăcere. Dar după cum mi se pare mie şi după cum este şi adevărat, pricina pentru care n-a fost aruncat Daniel în cuptor a fost aceea că lui i se pusese numele Baltazar, iar la babilonieni numele acesta era nume de covârşitoare cinste, nume de dumnezeu. Deci pentru ca să nu creadă babilonienii, care fără judecată îndumnezeiau focul, că minunea din cuptor a făcut-o Baltazar, a rânduit Dumnezeu ca Daniel, care purta numele dumnezeului lor, să nu intre în cuptor şi nici să nu se vorbească deloc de Daniel în istorisirea minunii din cuptor.

Sfinţii trei Tineri, după izbăvirea lor, mai presus de cuget, din foc, după ce dobândiseră iarăşi cinstea de mai înainte şi după ce au trăit cu cinste toată viaţa lor, s-au săvârşit cu pace împreună cu Daniel.

Spun unii că după moartea lui Nabucodonosor şi a celorlalţi împăraţi de după el, care cinsteau pe Daniel şi pe cei trei Tineri, s-a ridicat un alt împărat cu numele Atic. Acesta a făcut cercetare sfinţilor. Înfruntat de ei, a poruncit să li se taie capetele. Când a fost tăiat capul lui Misail, Azaria şi-a întins haina şi i-a prins capul; la fel şi Anania a prins capul tăiat al lui Azaria, iar Daniel a întins haina lui şi a prins capul lui Anania. În urmă i s-a tăiat şi lui capul. Se spune că după tăiere, capetele lor s-au lipit de trupuri, iar îngerul Domnului i-a luat şi i-a dus în muntele Gheval, unde i-a pus sub o stâncă. După 400 de ani, la Învierea Domnului nostru Iisus Hristos, au înviat şi ei şi iarăşi au adormit.

Hramul lor se săvârşeşte în biserica cea mare. Am primit de la părinţi să prăznuim pomenirea lor cu şapte zile înainte de arătarea Stăpânului şi de venirea dumnezeiască în trup a Domnului Dumnezeului şi Mântuitorului nostru Iisus Hristos, pentru că după părerea mea şi ei sunt din seminţia lui Iuda, din care se pogoară, în ce priveşte neamul, şi Mântuitorul tuturor Hristos.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin.

Duminica a 28-a după Rusalii – a Sfinților Strămoși după trup ai Domnului – Pilda celor poftiți la masă

Ev. Luca 14, 16-24

  Zis-a Domnul pilda aceasta: un om oarecare a făcut cină mare şi a poftit pe mulţi; şi a trimis el la ceasul cinei pe slujitorul său să zică celor poftiţi: veniţi, căci totul este acum gata. Dar toţi au început să-şi ceară iertăciune, ca şi cum ar fi fost înţeleşi. Cel dintâi a zis: am cumpărat un ogor şi trebuie să mă duc să-l văd; te rog să mă ierţi. Un altul a zis: am cumpărat cinci perechi de boi şi mă duc să-i încerc; te rog să mă ierţi. Al treilea a zis: mi-am luat femeie, şi pentru aceasta nu pot veni. Şi, întorcându-se, slujitorul a spus stăpânului său acestea. Atunci, mâniindu-se, stăpânul casei a zis slujitorului său: ieşi degrabă în pieţele şi uliţele oraşului: şi săracii, şi betegii, şi orbii, şi şchiopii adu-i aici. Şi, întorcându-se, slujitorul a zis: stăpâne, s-a făcut cum ai poruncit şi tot mai este loc. Atunci stăpânul a zis către slujitor: ieşi la drumuri şi la garduri şi sileşte-i pe toţi să intre, ca să se umple casa mea. Căci vă spun: nici unul din oamenii aceia care au fost poftiţi nu va gusta din cina mea.

Ap. Coloseni 3, 4-11

  Fraţilor, când Hristos, Care este viaţa voastră, Se va arăta, atunci şi voi, împreună cu El, vă veţi arăta întru slavă. Drept aceea, omorâţi mădularele voastre cele pământeşti: desfrânarea, necurăţia, patima, pofta rea şi lăcomia, care este închinare la idoli, pentru care vine mânia lui Dumnezeu peste fiii neascultării, în care păcate aţi umblat şi voi odinioară, pe când trăiaţi în ele. Acum, deci, lepădaţi şi voi toate acestea: mânia, iuţimea, răutatea, defăimarea, cuvântul de ruşine din gura voastră. Nu vă minţiţi unul pe altul, fiindcă v-aţi dezbrăcat de omul cel vechi, dimpreună cu faptele lui, şi v-aţi îmbrăcat cu cel nou, care se înnoieşte, spre deplină cunoştinţă, după chipul Celui ce l-a zidit, unde nu mai este elin şi iudeu, tăiere împrejur şi netăiere împrejur, barbar, scit, rob ori liber, ci toate şi întru toţi, Hristos.

Predica la Duminica a XXVIII-a după Rusalii - Pilda celor poftiți la cină 

Când faci prânz sau cină, nu chema pe prietenii tăi, nici pe frații tăi, nici vecinii bogați (...). Cheamă pe săraci, pe neputincioși, pe șchiopi, pe orbi. Fericit vei fi, că nu pot să-ți răsplătească. Ți se va răsplăti la învierea drepților.

În numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh. Amin.

Binecuvântați și dreptmăritori creștini ai Sfintei Biserici a Domnului nostru Iisus Hristos,

Era o zi de sâmbătă – sărbătoare a Vechiului Testament. Domnul tocmai vindecase un bolnav. Unul dintre fruntașii fariseilor îl roagă să ia cina în casa lui. Mântuitorul răspunde chemării și, luând seama cum ceilalți invitați își alegeau locurile, foloșeste prilejul și-i povățuiește: “Când ești chemat împreună cu alții la vreun ospăț, nu te așeza în locul cel dintâi, ca nu cumva să fie chemat altul mai de cinste decât tine. Și venind cel care te-a chemat pe tine și pe el, îți va zice: Dă acestuia locul. Atunci, cu rușine, te vei duce să te așezi pe locul cel mai de pe urmă… Tu așază-te în cel din urmă loc. Și văzându-te cel ce te-a chemat, să-ți zică: Prietene, mută-te mai sus“ (Luca 14, 7-9). Cu grijă, Domnul previne și ferește de calea dureroasă care te dă în jos, te prăvale. Dar de jos nu ai unde să cazi; în schimb, ai unde să urci – cu duhul. Și Domnul continuă: “Când faci prânz sau cină, nu chema pe prietenii tăi, nici pe frații tăi, nici vecinii bogați (...). Cheamă pe săraci, pe neputincioși, pe șchiopi, pe orbi. Fericit vei fi, că nu pot să-ți răsplătească. Ți se va răsplăti la învierea drepților. Atunci, auzind unul din cei care ședeau cu El la masă, I-a zis: Fericit este cel ce va prânzi în împărăția lui Dumnezeu“ (Luca 14; 12-15). Cuvântul era inspirat de însăși prezența Domnului, era imaginea unei cine împreună cu Fiul lui Dumnezeu, o anticipare a Împărăției. Ucenicii vor și spune mai târziu: “Noi am mâncat și am băut împreună cu El“ (Fapte 10, 41). Într-o asemenea atmosferă duhovnicească, liturgică, Mântuitorul rostește cunoscuta Pildă a celor chemați la cină. Și a zis: “Un om oarecare a făcut cină mare și a chemat pe mulți. Și a trimis la ceasul cinei pe sluga sa ca să spună celor chemați: Veniți, că iată toate sunt gata. Au început însă toți, câte unul, să-și ceară iertare. Cel dintâi i-a zis: Doamne, țarină am cumpărat și am nevoie să ies ca s-o văd; te rog iartă-mă! Altul a zis: Cinci perechi de boi am cumpărat și mă duc să-i încerc; te rog iartă-mă. Al treilea a zis: Femeie mi-am luat și de aceea nu pot veni. Întorcându-se, sluga a spus stăpânului său acestea. Și atunci, mâniindu-se, stăpânul casei a zis: Ieși îndată în piețele și în ulițele cetății, și pe săraci, și pe neputincioși, și pe orbi, și pe șchiopi adu-i aici. Și a zis sluga: Doamne, s-a făcut precum ai poruncit și tot mai este loc. Și a zis stăpânul către slugă: Ieși la drumuri și la garduri și silește să intre, ca să mi se umple casa, căci zic vouă: Nici unul din bărbații aceia care au fost chemați nu va gusta din cina mea“. Preaiubiților, aceasta este parabola. Mântuitorul a rostit-o în chip deosebit – atrag această luare aminte. Căci L-am auzit pe El vorbind, chemând la cină, la Cina împreună cu El; tainic, precum la cina de dinaintea jertfei, patimii Lui, când a rostit: “Luați, mâncați, acesta este trupul Meu; beți dintru acesta toți, acesta este sângele Meu“. Adăugând: “Aceasta să o faceți întru pomenirea Mea“. Când Iisus rostește parabola aceasta, să facem legătură adâncă între cuvintele ei și Cina cea de Taină. El le-a vestit atunci celor de față: “Un om oarecare a făcut cină“. Omul care a făcut cină este Dumnezeu. Mântuitorul așa se numea mereu: Fiul Omului. De la Sfinții Părinți am înțeles că se numea așa fiind între oameni, făcându-Se Om: iată, Eu Om m-am făcut pentru voi; și Eu ca Om, ca Dumnezeu și Om, fac cină și vă chem la această cină, la această împărtășire cu Mine; cina – darurile Lui, bunătățile acestui pământ al Lui, viața Lui însăși. Chemații cei mulți suntem noi. Toți suntem chemați la acest ospăț. Nu însă toți și aleși. Domnul va spune altcândva: “Mulți chemați, puțini aleși“. De ce? “Ales devine cel ce răspunde la chemare“ (Sf. Chiril al Alexandriei). Așa s-a petrecut și în parabolă. Chemați au fost mulți. La ceasul cinei, după obiceiul timpului, a fost trimis slujitorul să spună celor poftiți de mai înainte: “Veniți, că iată toate sunt gata“. “Gata“, ca în zilele creației. Pentru fiecare zi a creației Sfânta Scriptură grăiește: “Și a văzut Dumnezeu că este bine, că este frumos...“. Iar la zidirea omului, “a privit Dumnezeu toate câte a făcut și iată, erau bune foarte“ (Facerea 1, 31). Acum, la pregătirea acestei Cine, Domnul dă poruncă slujitorilor să spună celor chemați: “Veniți că iată toate sunt gata“. Sunt cu desăvârșire gata; căci, iată, acum a venit “plinirea vremii, când Dumnezeu a trimis pe Fiul Său născut din femeie (din Fecioara-Maica), născut sub Lege, ca pe cei de sub Lege să-i răscumpere, ca să dobândim înfierea“(Galateni 4; 4-5), să dobândim darul înfierii divine; dar în cel mai real, concret fapt: cinând, mâncând cu El. Și nu numai primind din mâna Lui, nu numai cu ceea ce aduce El la Cină, ci cu Trupul Lui: “Că Tu ești Cel ce aduci și Cel ce Te aduci, Cel ce primești și Cel ce Te împarți, Hristoase Dumnezeule“, se roagă preotul la aducerea Sfintelor Daruri. “Gata sunt toate“ pentru că de față este Cel prin Care Tatăl toate le-a făcut; acum, Cel Care trup S-a făcut de la Duhul Sfânt și din Fecioară e de față și cheamă: “Veniți la Cină! Împăratul ne așteaptă“, oferindu-ne Pâinea cea vie care S-a pogorât din cer, pâinea – “Trupul Meu care dă viața lumii“(Ioan 6, 51). Cuvântul Ziditorului este numai da: “Veniți la Mine. Pe cel ce vine la Mine nu-l voi scoate afară“. Făptura Lui, omul, poate să spună și nu. Dar ferice de cel ce spune nu numai răului. Unul din cei chemați i-a vorbit slujitorului despre țarina lui: “Tocmai am cumpărat-o acum și am nevoie s-o vad“; altul: “Cinci perechi de boi am cumpărat și mă duc să-i încerc“; în sfârșit, al treilea: “Femeie mi-am luat și de aceea nu pot veni“ . Împiedicau acestea prezența celor chemați la cină? Sau nesocotea Ziditorul această lume, a Lui? Nu, pentru că “toate prin El s-au făcut“ (Ioan 1, 3) și pe toate le iubește. Pământul îl numește doar “așternut picioarelor Lui“ (Matei 5, 35); boul și asinul Îi încălzesc trupul în peștera nașterii Lui, aceste viețuitoare recunoscând în iesle pe Stăpânul lor (Isaia 1, 3); de asemenea, El, Hristosul Domnului, binecuvântează nunta din Cana Galileii (Ioan, cap. 2). Deci pe toate acestea: țarina, boii, familia, le cuprinde în grijă și iubirea Lui divină. Putea atunci stăpânul să se mâhnească și să osândească pe cei ce I-au refuzat cinarea împreună pentru că iubeau și ei aceste făpturi pe care El le-a zidit? Dar iată: țarina, boii, familia umanp; altfel spus, în câteva cuvinte e cuprinsă lumea toată. Aici este un adânc de înțelegere, negrăit. Anume: El cheamă la Cina și Cina e împlinită, e rânduită, e gata, e făcută, dacă vreți, din toate aceste categorii, din întreaga făptură, și pentru om. De aceea și în Apostolul care se citește astăzi (cu legătură adâncă întotdeauna între Apostol și Evanghelie), vedem că în Hristos “avem răscumpărarea prin sângele Lui, prin iertarea păcatelor (prin jertfă Lui), El Care este chipul lui Dumnezeu Celui nevăzut, mai întâi născut decât toată zidirea“ (Coloseni 1, 14-15). El e Capul întregii zidiri. Așa cum Sfântul evanghelist Ioan spune: “La început era Cuvântul și Cuvântul era la Dumnezeu și Dumnezeu era Cuvântul. Acesta era întru început la Dumnezeu. Toate printr-Însul s-au făcut; și fără de El nimic nu s-a făcut din ce s-a făcut“ (Ioan 1, 1-3). Avem în această parabolă a Mântuitorului participarea, părtășia întregii creații. Deodată, Cina ni se descoperă drept jertfa Lui. Și iarăși, citim mai departe în Apostolul de astăzi: “...întru El au fost făcute toate, cele din ceruri și cele de pe pământ, cele văzute și cele nevăzute, fie tronuri, fie domnii, fie începătorii, fie stăpânii. Toate s-au făcut prin El și pentru El. El este mai înainte decât toate și toate prin El sunt așezate. El este capul Trupului, al Bisericii; El este începutul, întâiul născut din morți, ca să fie El cel dintâi întru toate. Căci în El a binevoit Dumnezeu, să sălășluiască toată plinirea“ (Coloseni 1, 16-19). Pe noi toți Tatăl vrea să ne strămute în împărăția Fiului iubirii Sale. Deci în această mărturie sfântă toate sunt cuprinse – simțim și privim în adânc cu ochii duhului – în El, în Hristos, El Care “Dumnezeu fiind, Om s-a făcut“ și ne cuprinde pe noi în Sine. Aici se dezvăluie taina întrupării Sale, taina înomenirii Sale. Toate cele săvârșite sunt făcute, sunt create din nimic, iubiților, căci zidind Dumnezeu lumea, făptura, din nimic, El coboara la ea, Se unește cu această făptură, să o îndumnezeiască, să o pătrundă cu dumnezeirea Lui, să nu o lase pradă nimicului. Iar ispita demonului aceasta a fost – cum ne încredințeazp dumnezeieștii Părinți, îndeosebi Sfântul Atanasie cel Mare: că noi, rămânând numai în lumea creată din nimic, despărțindu-ne de Dumnezeu și de veșnicia Lui, să tindem către neant. De aceea spunem în rugăciunile de seară: “Atotțiitorule, Cuvinte al Tatălui… Nu te dezlipi de mine… Cel ce esti păstor bun al oilor Tale! Nu mă da ispitei șarpelui, nu mă lăsa în pofta satanei, odihnește întru mine pururea, robul Tău!...“. Rostul adânc al acestei rugăciuni este ca eu, cel muritor, să simt odihna lui Dumnezeu întru mine. Pentru că demonul – și îl simțim atât de bine – se ascunde, se face oarecum nevăzut ochilor noștri. Dar ori de câte ori omul gândește numai trupește (“Treci zi, treci noapte, apropie-te moarte“), în el se usucă parcă simțul nemuririi, al veșniciei, se usucă simțul credinței în Cel Veșnic; și în boală, în suferință, cade sub povara obsesivă a gândului morții. Iată, aceasta e ispita păcatului! Dumnezeu ne cheamă spre viață, nu spre moarte. Or, toate cele trei categorii evocate în Sfânta Evanghelie – cel cu ogorul, cel cu viețuitoarele, cel cu căsătoria – absentează de la Cină. Refuză, sub pretexte lumești, să se unească cu Hristos, cu Fiul lui Dumnezeu Celui viu, Care toate le-a făcut: și ogorul, și viețuitoarele, și lumea oamenilor. Dar, în marea Lui bunătate, acestei lumi, zidită din nimic, El îi întinde inelul Lui de logodnă, harul Lui. Îl cheamă pe om la această Cină, adică dumnezeiască Împărtășanie; îl cheamă pentru a-l scoate din lumea morții și a-l uni cu El; El Care unește cerul cu pământul, dumnezeirea cu omenitatea. Se dezvăluie aici păcatul din adânc al omului care se lasă “inspirat“ de demon. Cum vedea Dumnezeu atunci, și mereu în istorie, trăim într-o lume desacralizată, care uită de El. Erau și atunci oameni “puțin credincioși“. Dar astăzi?! S-a și întrebat Mântuitorul: “Când va veni Fiul Omului, găsi-va El oare credință pe pământ?“ (Luca 21,17). Voiau cei de atunci – și voiesc tot mai mult cei de azi – să cineze fără Dumnezeu. La porunca biblică “Din tot pomul din rai să mănânci...“ (Facerea 2,16), Sfântul Ioan Damaschin tâlcuiește: “Prin aceste cuvinte socotesc că a vrut Dumnezeu să spună: Suie-te prin toate făpturile la Mine, Viața cea adevărată“. Dintru început, Dumnezeu toate le-a pregătit pentru Euharistie, pentru Cina Lui. Să nu pierdem acum din vedere acest gând și fapt: Cel Ce rostește parabola ascultată de noi, Cel Ce cheamă: “Veniți la Cină...“, este Același Care la Cina cea de Taină zice: “Luați, mâncați, acesta este trupul Meu… Beți dintru acesta toți, acesta este sângele Meu...“. Cina, masa aceasta divină, este una cu El, este una cu ceea ce este El – Dumnezeu și Om, Dumnezeu unit cu toată făptura Lui și, în chip sublim, cu omul. Pe când omul este ocupat: cu ogorul, cu viețuitoarele, cu femeia; ocupat cu toate acestea, dar fără Dumnezeu, fără Ziditorul lor. Doamne, Tu ești acolo, sus, la originea lor, departe, departe în timp și departe în spațiu, iar noi suntem aici, departe de Tine, în lumea seculară a veacului acestuia. Le avem pe toate și Te-am uitat pe Tine; și fără Tine petrecem cu ele. Ne împlinim poftele prin ele. Cât de tragic! Fără Tine petrecem numai cu cele trecătoare, create din nimic, petrecem în întuneric, “în latura și-n umbra morții“. Știm că Tu ai zis: “Despărțiți de Mine nu puteti face nimic“. În realitate, rămânem cu acest “nimic“, cei zidiți din nimic, din neant. De aceea și auzim nu o dată spunându-se, când cineva își da obștescul sfârșit: “cutare a trecut în neființă“ – în neant; am devenit filosofi ai neantului. Dar ele, cele ale ogorului, viețuitoarele, adâncul, “omul tainic al inimii“, n-au oare glas, nu spun nimic? Nu cumva le auzim? Căci dintru început Adam a fost chemat prin porunca: “Poți să guști din toți pomii grădinii“, cu înțelesul dat de Sfântul Ioan din Damasc: “Gustă din toate un singur fruct: viața Mea“. Nu le auzim noi cum strigă: “noi, omule, suntem pentru tine Împărtășanie, Euharistie. Nu mă întina cu depărtarea ta de Dumnezeu, apropie-te, atinge-ma, primește-mă ca pe un sfânt dar! Pentru că din mine se aduc Sfintele Daruri. Din holda mea – strigă ogorul – se aduce pâinea care e trupul lui Hristos, din boabele mele de struguri – strigă via – se alege vinul care devine sânge divin, al Împărtășaniei!“ Și odată cu glasul lor cheamă Hristos: M-am pogorât din cer, din veșnicie să Mă unesc cu tine și cu cele aduse din nimic, din neant, și pândite de neant, ca să le dau și să vă dau eternitate; întâi de toate, ție, omule, care te rogi în fiecare seară: “Atotțiitorule, Cuvinte al Tatălui, Tu singur fiind desăvârșit, Iisuse Hristoase, pentru multă milostivirea Ta nu Te dezlipi de mine, robul Tău, ci odihnește întru mine pururea, Cel ce ești păstor bun al oilor Tale. Nu mă da ispitei șarpelui, nici nu mă lăsa în pofta satanei, că sămânța putreziciunii este întru mine...“. Da, sămânța putreziciunii și a morții, semănată de demon, prin care el vrea să mă despartă de Tine, să mă despartă de Viața. Pentru care iarăși mă rog către Preacurata, cea care Te-a purtat pe Tine, Viața: “Nepătată, neîntinată, nestricată, pururea Fecioară, a lui Dumnezeu Mireasă, care pe Dumnezeu-Cuvântul cu oamenii ai unit prin prea curată nașterea ta, și firea cea lepădată a neamului nostru cu cele cerești o ai împreunat...“ (din rugăciunile pentru Sfânta Împărtășanie). O, auziți: firea fiecăruia dintre noi! Noi spunem adesea când ne vedem în slăbiciunea noastră, în neputința noastră trupească: “Doamne, sămânța putreziciunii este întru mine“. Deci, când te vezi în slăbiciune, guști parcă sămânța putreziciunii. Când te vezi falnic și măreț, cum zice canonul, te cuprinde ispita trufiei. Și într-un caz și în altul, despărțit de Dumnezeu, ești căzut. Fie ca te smintește măreția, bărbăția, frumusețea cuiva, fie că te scârbește neputința, putreziciunea, care vezi ca e deja semănată de demon. Dar, dimpotrivă, când ești cu El la Cină, atunci te împărtășești. Fie că e cuvântul lui Dumnezeu, care este Dumnezeu, fie rugăciunea (mai ales), în care vorbești cu Cel veșnic, fie Împărtășania. Pentru care și zice Canonul Sfintei Împărtășanii (când citim să ne cutremurăm, să avem teologia rugăciunii, gândirea rugăciunii!): “Paine a vieții veșnice să-mi fie mie prea curat Trupul Tău și prea scump sângele Tău! Tămăduiește toate patimirile mele!“. Iar dumnezeiescul Simeon Noul Teolog spune în rugăciunea lui: “Tu, Doamne, Tu, prin trupul și sângele Tău, mă luminezi și mă faci părtaș cu lumina. Strălucești în mine și mă faci părtaș dumnezeirii Tale, fără pizmuire (adică Tu nu ești pizmaș pe mine, Doamne)“. Adică omul rămâne doar în lumea aceasta; unul lângă ogorul lui, potrivit meseriei, altul lângă viețuitoarele lui, altul cu familia lui, dar fără Dumnezeu. Rămâi în lumea morții. Deși toate dau cuvânt și slavă lui Dumnezeu. Simți parcă întreaga făptură: bobul de grâu, bobul de strugure, cum strigă: “Eu sunt Împărtășanie! Eu sunt Euharistie!“. Căci strigă lanul de grâu: “din mine ia Hristos pâinea și o preface în trupul Lui“ iar strugurele spune: “Din mine, din boabele mele ia Hristos și din vin face sângele Său“. Toate strigă, toate mărturisesc că sunt Împărtășanie. Ele strigă, iar noi nu auzim. Or numai în El e salvarea noastră, viața noastră. Și, dimpotrivă, fără El, rămânem în lumea morții. Căci Dumnezeu – și aici este taina – a creat lumea aceasta, dar și-a logodit-o Lui prin harul Lui. Harul lui Dumnezeu este inelul nostru de logodnă cu Dumnezeu. Și El a devenit Mirele Bisericii (așa Îl numește și Scriptura, și Biserica) spre a ne cununa Lui; și faptele acestea sunt logodnă a Împărăției. Așadar – citim în Scriptură – a trimis stăpânul pe slugă: “Mergi în piețe și în ulițele cetății, și cheamă-i pe șchiopi, pe săraci, pe lipsiți, pe toți“. Și i-a adunat și a venit sluga spunând stăpânului: “Mai este loc“. “Mergi atunci din nou, la uliți și la garduri (adică la cei care, sărmanii, se țineau de garduri ca să poată merge) și silește-i să intre, să mi se umple casa!“. Și sluga i-a adunat. Un cuvânt aici ne cere o judecată și o înțelegere mai adâncă: “Silește-i să intre“. Un mare teolog apusean, pe care din venerație nu-l numesc, tălmăcește acest cuvânt prin “forțează-i să intre“. El socotea la vremea lui că afla aici temei în Sfânta Scriptură pentru a forța pe eretici să intre în Biserică. Adică în afară e silirea, constrângerea, iar înlăuntru se naște convingerea. Acest teolog interpreta Sfanta Evanghelie în chip exclusiv juridic, autoritar, cauționând chiar violența, care anulează voința, libertatea conștiinței, crezul lăuntric, deschizând astfel în istorie calea tragediilor inchiziției. Și e știut că inchizița s-a îndepărtat de la Evanghelie, de la Noul Testament, de la Noul Adam, Care “S-a întrupat de la Duhul Sfânt și din Fecioara Maria“ și așa S-a făcut Om; și a poruncit ca întreg lucrul Bisericii în lume să se împlinească numai prin puterea Duhului. De aceea Domnul însuși “cu Duhul lui Dumnezeu izgonea și demonii“ din oameni (Matei 12; 28), nu cu rugul sau cu sabia. Contemporan unei astfel de interpretari apusene, Sfântul Ioan Gură de Aur spunea: “Cel ce ucide un eretic săvârșește un păcat de neiertat“. Și, unanim, Părinții răsăriteni afirmă: “Un lucru nu-l săvârșește Dumnezeu: Nu-ți impune să-L iubești“. Iar Sfântul Ioan Damaschin aduce o nuanță nouă: “În necesitate nu e virtute“. Ceea ce este impus, ca necesar, nu mai e virtute. Dacă folosești forța, atunci nu mai e virtute. Numai în libertate este virtute; de aceea, adaugă Sfântul Vasile cel Mare: “Dacă i-ai luat virtuții libertatea, i-ai luat esența“. În tinerețe, pe la douăzeci de ani, cugetam și eu: “Doamne, nu mai am nevoie de libertate; am nevoie de mântuire. Vreau, nu vreau, mântuiește-mă!“. Mai târziu mi-am dat seama – o dată mai mult – de taina aceasta a Duhului Sfânt și a libertății; numai așa se câștiga virtutea (care înseamnă bărbăție; de la latinescul vir, viri – bărbat). Există însă o “silire“ pe care o accepți de bună voie, despre care Sfântul Ioan Scărarul spune: “Adevăratul creștin e o silire a firii“; și care te învață să adaugi mereu: “zel peste zel, râvnă peste râvnă, foc peste foc“. Iar aceasta, plinind cuvântul Mântuitorului, care zice: “Împărăția cerurilor se ia prin străduință, și cei ce se silesc pun mâna pe ea“ (Matei 1, 12). La Cina Mântuitorului, la dumnezeiasca Euharistie, la împărtășirea din viața Fiului lui Dumnezeu, cu “silire“, cu râvnă și focul duhului ajungem; cu acel foc care mistuie în noi “spinii patimilor“, ai urii, ai orgoliului, cei care ucid comuniunea. Prin acest foc al iubirii sfinte să întâmpinăm acum venirea Fiului lui Dumnezeu în lume! Deci în Duhul Sfânt, în Duhul Adevărului, în Duhul luminii și al iubirii divine este mărturia adevărului. Aceasta a însemnat porunca stăpânului: “Silește-i să intre“. “Căci adevăr zic vouă: Nici unul din cei trei nu va gusta din Cina Mea“. Adică nici unul din cei care au refuzat să ia parte la cina. Repet: în toată făptura e prezent Dumnezeu. Harul e legătura de unire între lumea zidită, creată din nimic, și Cel Ce este Veșnicul Dumnezeu. Și numai legătura mea cu Dumnezeu mă înalță, mă împărtășește pe mine de veșnicia Lui. Și această legătură, împărtășire de veșnicia Lui, eu o dobândesc prin rugăciune (căci eu mă rog Celui Veșnic), prin cuvântul Evangheliei (cuvântul vieții veșnice) și prin dumnezeiasca Împărtășanie, prin participarea, părtășia mea la dumnezeiasca întrupare a Fiului lui Dumnezeu. Un episcop a fost întrebat: “De care fapte se teme diavolul mai mult? Care sunt puterile care îl opresc pe el?“. Și acest episcop mărturisește că i-au răspuns chiar demonii: “Trei sunt puterile voastre, pentru care noi nu ne putem atinge de cel credincios: unul e darul pe care îl poartă el atârnat de grumaz; altul e apa; iar altul e trupul lui Hristos“. Semnul și darul pe care-l poartă creștinii la grumaz e semnul Sfintei Cruci; apa e taina sfântului Botez; trupul e dumnezeiasca Împărtășanie. Cei care se simt loviți, bântuiți de duhurile rele să cugete totdeauna la aceste trei daruri dumnezeiești. Toate cele trei categorii – ogorul, viețuitoarele, omul – așa le vede și le cere Mântuitorul: să fie ca o ofrandă adusă lui Dumnezeu. Să mă simt totdeauna în starea aceasta de oferire, de jertfă. Nu în sensul morții, pentru că jertfa nu e moarte; e moarte numai a răului, a păcatului. Altfel, adânc, moartea este inconștientă; jertfa o săvârșesc conștient. Jertfa e da; moartea e nu; jertfa e lumină, moartea este întuneric; jertfa e profeție, viziune a viitorului, a învierii; profeția morții e groapă. Deci starea aceasta de jertfă, de oferire lui Dumnezeu – așa cum rostim la dumnezeiasca Liturghie: “Ale Tale dintru ale Tale, Ție Îți aducem de toate și pentru toate“; ale Tale sunt, Doamne, și ogorul, și viețuitoarele, și soția sau soțul; dintru ale Tale, Ție Îți aducem de toate și pentru toate – aceasta a vrut să spună dumnezeiasca Evanghelie, în lumina Cinei, Evanghelia care e citită astăzi tocmai pentru întâmpinarea venirii, întrupării Fiului lui Dumnezeu, când creștinii se spovedesc și se împărtășesc. Iubiților, rugăciunea nu trebuie s-o rostim așa, fără cugetare la ea; ci gândit fiecare cuvânt. Această cugetare adâncă e în suflet. Și când eu, cu credință rostesc orice cuvânt al rugăciunii Tatăl nostru – Te simt, Tată, pe Tine, sau când rostesc Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu – simt, conștientizez că Tu ești Fiul lui Dumnezeu Celui viu, iar când mă împărtășesc, realizez că Tu ești Cel Care “ai venit să-i mântuiești pe cei păcătoși...“. Or, cei poftiți la cină din pilda Mântuitorului n-au trăit în adâncul lor această legătură cu Stăpânul care îi chema la masa Lui; ci numai în trup. Și dacă eu îmi îndrept atenția numai către trup, o îndrept către muritor și către moarte. Și dacă eu mănânc doar pâine și vin, și orice din lumea aceasta, fără să simt că e darul lui Dumnezeu, atunci mă unesc cu ce e mortăciune. Și uit parcă, și sunt surd la glasul făpturilor care, cum spuneam adineaori, toate strigă, și bobul de grâu, și bobul de strugure: “Eu sunt menit pentru Împărtășanie“. Să simțim împărtășirea cu veșnicia lui Hristos, iubiților! Sfântul Simeon Noul Teolog, tânguindu-se la o împărtășanie de starea lui sufletească, zice: “Doamne, adeseori primesc Trupul și Sângele Tau, și stiu teoretic că eu mă împărtășesc cu Trup și Sânge, dar eu nu simt, Doamne! Tu, Care ai trecut prin ușile încuiate (deci Tu, al cărui Trup e îndumnezeit), Doamne, luminează-mă cu Duhul Tău cel Sfânt. Înduhovnicește-mă, Doamne! Să simt cu duhul în pâinea și vinul de pe altar, Trupul și Sângele Tău! Înduhovnicite, îndumnezeite, Doamne!… Și așa, din Tine să mă împărtășesc, și așa să trăiesc mereu taina Ta, Doamne, taina venirii Tale. Să simt că Împărtășania este darul eternității Tale, Doamne! Că în toate eu Te văd pe Tine, căci toate prin Tine s-au făcut, și toate sunt un dar, o Euharistie, toate dorind să devină trup și sânge dumnezeiesc“. Și eu însumi să fiu părtaș la Cina Ta, la Trupul și Sângele Tîu, la masa Ta, în casa slavei Tale… Cu Tatăl și cu Duhul Sfânt, cu rugăciunile Maicii Tale și ale tuturor sfinților. Amin.

ARTĂ CULINARĂ – REȚETE PENTRU DEZLEGARE LA PEȘTE 17 Decembrie

A.  GUSTĂRI

Scrumbii în ulei

·       4 scrumbii

·       2 lămâi

·       8-10 boabe de piper

·       4-5 boabe de ienibahar

·       2 linguri sare

·       Ulei

Scrumbiile se curăţă, se taie capetele şi cozile şi se spală bine.

        Se taie în bucăţi potrivite şi se sărează.

        După două ore se aşază într-un vas rezistent la căldură – tip Jena.

        Peste bucăţile de peşte se toarnă zeama de lămâie.

        Printre bucăţi se aşază boabele de piper, ienibahar, foile de dafin, sarea şi se adaugă uleiul.

Se lasă să stea o oră, apoi se pune un capac şi se fierbe în baie de abur timp de 30-35 minute de la primul clocot.

        Se lasă să se răcească.

        Se serveşte rece.

B.  SALATE

Salată de scrumbie afumată

·       1 scrumbie afumată

·       2 cartofi potriviţi fierţi în coajă

·       2 linguri ulei

·       2 linguri muştar

·       2 linguri mărar tocat

·       Oţet sau zeamă de lămâie

·       10-12 măsline

Scrumbia curăţată de piele şi oase se taie în bucăţi potrivit de mari.

        Cartofii se fierb în apă cu sare, apoi se curăţă de coajă şi se taie în felii rotunde subţiri; se sărează puţin.

        Muştarul se amestecă cu ulei.

        Toate se amestecă uşor cu mărarul şi se aşază în salatieră.

        Se garniseşte cu măsline.

C.  SOSURI

Nu e necesar să preparăm un sos separat.

D.  BORŞURI, SUPE, CREME DE LEGUME

Ciorbă din cap şi coadă de crap

·       capul şi coada crapului utilizat pentru mâncare

·       1 morcov

·       1 pătrunjel

·       1 ceapă

·       2-3 roşii

·       1 lingură orez

·       1 lingură ulei

·       Mărar

·       Leuştean

·       Sare

·       borş

Zarzavatul împreună cu ceapa se pun la fiert în 2 l de apă clocotită cu sare.

        Când este pe jumătate fiert se adaugă capul şi coada, orezul şi roşiile bucăţi.

        Când este gata se adaugă borşul fiert separat şi apoi verdeaţa.

        Se serveşte fierbinte.

E.  MÂNCĂRURI

Marinată de crap cu sos de roşii

·       1 kg crap

·       1 morcov

·       800 g roşii sau 1 pahar bulion

·       1 pătrunjel

·       1 ceaşcă ulei

·       3 linguri făină

·       Sare

·       Piper

·       Foi de dafin

·       Oţet sau vin

Peştele curăţat şi spălat se taie în bucăţi.

        Se lasă la zvântat pe un prosop 10-15 minute.

        Se trece prin făină şi se prăjeşte în ulei.

        În uleiul rămas se adaugă o lingură de făină şi se înfierbântă bine, apoi se stinge cu bulion.

        Se potriveşte de sare şi se aşază într-o cratiţă bucăţile de peşte, foile de dafin, boabele de piper, zarzavatul curăţat, tăiat în rondele şi fiert în apă cu sare, vinul sau oţetul, după gust.

        Se lasă la cuptor 10-15 minute.

        Se serveşte cu verdeaţă şi felii de lămâie tăiate în sferturi, aşezate, separat pe o farfurioară.

F.   DULCIURI

Mere umplute cu orez

·       4 mere mari frumoase

·       ½ pahar orez

·       4 linguri zahăr

·       Coajă de lămâie

·       Zahăr vanilat

·       Puţină sare

Se fierbe orezul pe jumătate, în apă clocotită cu puţină sare.

        Se scurge bine, apoi se fierbe mai departe într-un sirop preparat din 4 linguri zahăr şi 4 linguri apă.

        Se scobesc merele de miez, se amestecă miezul cu orezul însiropat în care se adaugă coaja rasă de lămâie şi zahărul vanilat.

        Cu acest amestec se umplu merele, se rumenesc la cuptor ½ ore, se pudrează cu zahăr vanilat şi se servesc reci.

ISTORIE PE ZILE 17 Decembrie

Evenimente

·         546: Ostrogotii condusi de regele Totila cuceresc Roma, nimicesc garnizoana bizantina si jefuiesc orasul. Totila (numele sau original era  Baduila), a fost penultimul rege al ostrogoților si a domnit  din 541 pana la moartea sa (d.la 1 iulie 552), reusind sa  recupereze in  aproape toate teritoriile din Italia pe care Imperiului Roman de Răsărit  le recucerise în 540. El a fost ales rege de nobilimea  ostrogotă în toamna anului 541, după ce regele Witigis  ajunsese  prizonier la Constantinopol si a  câștigat sprijinul claselor de jos dupa  eliberarea sclavilor și distribuirea de pamant  țăranilor. După ce generalul bizantin Belisarius s-a retras la Constantinopol, Totila a recucerit Roma.  Italia a fost atât de devastata de război, incat  întoarcerea rapida  la o viață normală s-a dovedit a fi imposibila, și la numai trei ani de la moartea sa, cea mai mare parte a țării a fost cucerit de lombarzii condusi de Alboin, care au absorbit populația ostrogotă rămasă. Cele mai multe dintre datele  istorice referitoare la  Totila   au ramas in cronicile istoricului bizantin Procopius, care l-a însoțit pe generalul bizantin Belizarie în timpul campaniei in asa numitul Război  gotic.

·         1398: Armata sultanului indian Nasir-u Din Mehmud este infranta, iar sultanatul de  Delhi (India) este cotropit  de oastea turco-mongola a  lui Timur Lenk (Tamerlan).

·         1538: Papa Paul al III-lea îl excomunică pe regele Henric al VIII-lea al Angliei.

·         1577:  Corsarul englez Francis Drake paraseste  portul Plymouth (Anglia), într-o misiune secretă de explorare a Coastei americane a Pacificului, trimis de regina Eliabeta a I-a a Angliei.

·         1586: Go-Yōzei devine împărat al Japoniei.

·         1600: Căsătoria dintre Henric al IV-lea al Franței și Maria de Medici. Henri de Bourbon (denumit și Henric cel Mare (Henri le Grand) iar în regiunea lui de baștină, Gasconia, unde era iubit, era numit și „regele nostru Henric” (13 decembrie 1553 – 14 mai 1610), rege al Navarei (1572-1610) și rege al Franței (1589-1610), primul rege din familia de Bourbon. Maria de Medici (n. 26 aprilie 1575 – d. 3 iulie 1642), regină a Franței sub numele de Marie de Médicis, a doua soție a regelui Henric al IV-lea al Franței. După asasinarea soțului său în 1610, a fost regentă pentru fiul său, Ludovic al XIII-lea.

·         1777: Franta recunoaste  Statele Unite.

·         1790: Este descoperita  Piatra Soarelui, de multe ori impropriu numita  si Calendarul Aztec, una dintre cele mai faimoase și emblematice opere de arta aztece. A fost gasita  accidental,  in ziua de 17 decembrie de 1790, in Mexico City, in timpul lucrarilor de pavare din piața principală a capitalei coloniei Noua Spanie (Mexic). Este în prezent păstrata la Muzeul Național de Antropologie din Ciudad de Mexico. Acest disc a făcut dintr-un bloc monolit de lava olivina bazalt, cu o greutate de 24 de tone, 3,6 m în diametru și 1,22 m lungime. A fost, probabil, un altar de sacrificiu, care  a fost sculptat în timpul domniei lui Axayácatl.

·         1851: Înființarea Conservatorului de muzică din București (reînființat în 1864), din inițiativa lui Andrei Wachmann și a lui Ludovic Wiest.

·         1863: Domnitorul Alexandru Ioan Cuza promulgă "Legea secularizării averilor mânăstirești"; în urma aplicarii ei, 25% din teritoriul țării devenea patrimoniul statului. La 17 / 29 decembrie 1863, în Principatele Unite ale Moldovei şi Valahiei a fost votată „Legea secularizării averilor mănăstireşti” care prevedea că: „Toate averile mănăstireşti închinate şi neînchinate precum şi alte legate publice sau daruri făcute de diferiţi testatori şi donatori din Principatele Unite la Sfîntul Mormînt, Muntele Athos, Sinai precum şi la mitropolii, episcopii şi la metoacele (n.r. mănăstiri mici, subordonate unor mănăstiri mai mari, termen din limba greacă) lor de aici din ţară şi la alte mănăstiri şi biserici din oraşe sau la aşezăminte de binefacere şi de utilitate publică, se proclamă domeniuri ale Statului Român, iar veniturile acestor aşezăminte vor fi cuprinse în bugetul general al statului ”. Măsura adoptată în 1863, la 4 ani de la Unirea Principatelor era fundamentală pentru formarea noului stat român, întrucît 1/4 din suprafaţa arabilă a ţării aparţinea mănăstirilor româneşti aflate sub influenţă preponderent greacă. Aceste proprietăţi generau anual venituri de circa 7 milioane de franci, bani care luau calea străinilor. Istoricul secularizării  În total au fost trecute în proprietatea statului 75 de mănăstiri închinate bisericii greceşti, dintre care 44 din Valahia şi 31 din Moldova, care deţineau la rîndul lor mai multe metocuri şi moşii. Numărul moşiilor închinate era de 560 (366 în Valahia şi 194 din Moldova). Ele totalizau circa un sfert din teritoriul arabil al ţării, plus numeroase păduri. Legea secularizării prevedea o compensaţie de 82 milioane lei (din care aveau să se scadă 31 milioane datoare statului de aşezămintele religioase), o sumă mare pentru bugetul ţării, bani pe care călugării greci i-au refuzat nemulţumiţi. Conducerea Bisericii Ortodoxe a hotărît să refuze oferta făcută de statul român, în speranţa că Puterile garante vor interveni. În final călugărilor nu li s-a mai plătit nimic. Pentru a nu avea aparenţa unei legi xenofobe, au fost secularizate deopotrivă şi averile mănăstirilor româneşti care nu ţineau de greci. Măsura a suscitat protestele vehemente ale Turciei, dar în ciuda acestora Cuza a mers înainte cu aplicarea ei. Moşiile recuperate au format Domeniile Statului. O bună parte dintre ele au fost divizate în loturi şi atribuite ţăranilor împroprietăriţi în reforma agrară care a urmat în 1864. Peste cîţiva ani, în timpul domniei lui Carol I, Parlamentul a declarat definitiv închisă problema mănăstirilor închinate.

·         1890: Este înființată, la București, "Liga pentru unitatea culturală a tuturor românilor", care va duce o bogată activitate culturală și politică pentru întărirea unității românilor din România și Transilvania. La începutul secolului al XX–lea activau în Liga: Take Ionescu, Octavian Goga, V.A.Urechia. În 1914 își schimbă titulatura în "Liga pentru unitatea politică a tuturor românilor". Take Ionescu (n. 13 octombrie 1858, Ploiești – d. 22 iunie1922, Roma) om politic, avocat și ziarist român, care a deținut funcția de prim-ministru al României în perioada 1921-1922. Octavian Goga (n. 1 aprilie 1881, Rășinari — d. 7 mai 1938, Ciucea) poet român, ardelean, politician de extremă dreaptă pro-nazist, antisemit și mason, prim-ministrul României de la 28 decembrie 1937 până la 11 februarie 1938 și Membru al Academiei Române din anul 1920.

·         1903: A avut loc în Kitty Hawk, statul american Carolina de Nord, primul zbor cu un aparat mai greu decât aerul, realizat după planurile fraților Orville și Wilbur Wright. Durata zborului a fost de 12 secunde, timp în care a parcurs 37 de metri, la o înălțime de circa 10 metri.

·         1909: Este adoptată de către Camera Deputaților "Legea privind sindicatele funcționarilor statului", care interzicea dreptul de asociere și de grevă tuturor salariaților statului, ai județelor și comunelor.

·         1917: La Tiraspol se desfășoară Primul Congres al Moldovenilor din stînga Nistrului. La 17-18 decembrie 1917 la Tiraspol se desfășoară Primul Congres al Moldovenilor din stînga Nistrului,o  consecință directă a Congresului Ostașilor Moldoveni din 20-27 octombrie 1917 de la Chișinău, la care a fost proclamată autonomia fostei Basarabii țariste. La Congesul de la Tiraspol au participat delegați reprezentanți a circa 20 de localități din județele Tiraspol și Balta, 47 ostași din garnizoana locală și alte orașe din regiune și o delegație oficială a Sfatului Țării din care făceau parte și Pantelimon Halippa, Anton Crihan, Gheorghe Mare și Vasile Gafencu. De asemenea prezent la reuniune, în calitate de ziarist, a fost și Onisifor Ghibu, pe atunci redactor al gazetei Ardealul. Congresul Moldovenilor din stînga Nistrului a pus în discuție mai multe probleme de larg interes pentru populație, la fiecare capitol fiind adoptată cîte o rezoluție. Privind chestiunea școlară (Voprosul despre școli) se stipula introducerea generalizată a limbii moldovenești și a alfabetului latin; În chestiunea bisericească (Voprosul despre biserici) s-a decis ca slujbele din satele moldovenești să se facă în limba moldovenească; În chestiunea militară (Voprosul militar) s-a hotărît înființarea de polcuri moldovenești comandate de ofițeri moldoveni; în chestiunea spitalelor și judecătorilor s-a stabilit ca în toate activitățile să fie utilizată limba norodului moldovenesc, iar actele și legile să fie traduse în limba moldovenească. Dezbaterea principală s-a axat în jurul deciziei privind viitorul moldovenilor din stînga Nistrului și anume rămînerea în componența Ucrainei sau unirea cu Moldova. Decizia a fost amînată, convenindu-se la convocarea unei Adunări Naționale la care să participe toți împuterniciții satelor moldovenești din stînga Nistrului din guberniile Hersonului și Podoliei.

·         1921: în România, se formează un guvern condus de Take Ionescu.

·         1938: Premiera piesei "Jocul de–a vacanța" de Mihail Sebastian, la Teatrul de Comedie din București, în regia lui Sică Alexandrescu; din distribuție au făcut parte V. Maximilian și George Vraca.

·         1942: Al Doilea Război Mondial: Guvernele britanic, american și sovietic au somat Germania să pună capăt măsurilor de exterminare a evreilor, sub amenințarea cu represalii; în acel moment, în urma aplicării „soluției finale” (adoptată la Conferința de la Wannsee din 20 ian. 1942), fuseseră ucise deja aproape două milioane de persoane .

·         1957: Statele Unite ale Americii a lansat cu succes de la Cape Canveral, Florida, prima racheta balistica intercontinentala Atlas.

·         1963:  Guvernele român şi francez au decis să ridice legaţiile lor, de la Paris şi Bucureşti, la rangul de ambasadă. Relaţiile diplomatice la nivel de legaţie fuseseră stabilite între cele două ţări în 8/20 februarie 1880, când  Aubert Ducros a fost primul trimis extraordinar şi plenipotenţiar al Franţei la Bucureşti, iar Mihail Kogălniceanu a fost acreditat la Paris, în aceeaşi calitate. La 29 noiembrie 1938 relaţiile au fost ridicate la nivel de ambasadă, dar după începerea celui de-Al Doilea Război Mondial, la 12 septembrie 1940 ambasadele au fost transformate în legaţii şi din 9 august 1940 relaţiile diplomatice au fost întrerupte. În septembrie 1944, Guvernul român a recunoscut Guvernul provizoriu al generalului Charles de Gaulle şi la 1 martie 1945, relaţiile la nivel de reprezentanţă politică au fost restabilite. Ulterior, la 13 aprilie 1946 reprezentanţele politice au fost transformate în legaţii, iar de la 17 decembrie 1963, s-au stabilit relaţii la nivel de ambasadă.

·         1970: In Polonia comunista, in portul Gdynia, trupele deschid focul impotriva muncitorilor grevisti, ucigand zeci de persoane.

·         1971: Marea Adunare Națională adoptă Legea nr. 24, a cetățeniei române, care prevedea pierderea cetățeniei române de către cei care pleacă din țară în mod clandestin sau fraudulos și de către cei care, aflându–se în străinătate, se fac vinovați de "fapte ostile".

·         1981: Teroristii din organizatia de extrema stanga italiana Brigazile Rosii il rapesc la Verona pe  generalul de brigadă american James L.Dozier. A fost eliberat pe 28 ianuarie 1982, de un comando al trupelor speciale italiene. Sechestrarea lui Dozier este considerata episodul care indica inceputul declinului Brigazilor Rosii, dupa cativa ani de actiuni teroriste care au inspaimantat Italia.

·         1989: În Timișoara, la ordinele lui Ceaușescu, se trage în manifestanți, din Piața Libertății până la Operă, în zona Podului Decebal, pe Calea Lipovei. Tab–urile blochează intrările în oraș, elicopterele efectuează zboruri de supraveghere. In noaptea de 16 spre 17 decembrie a fost executat ordinul de evacuare din Timisoara al pastorului Tokes. Pe parcursul intregii zile au avut loc ciocniri intre fortele de ordine si manifestanti. Militarii au fost huiduiti si loviti cu pietre, protestatarii atacand sediul PCR. La Bucuresti, Ceausescu a hotarat, in cadrul unei sedinte a CPEx, folosirea fortei armate la Timisoara. Ion Coman, secretar CC al PCR, a fost numit comandant unic pentru Timisoara, membri din conducerea partidului, armatei si securitatii fiind trimisi in acest oras. In urma unei teleconferinte organizata de Ceausescu cu activul de partid si de stat din toate judetele tarii, factorii de raspundere au ordonat fortelor de ordine sa traga in manifestantii de la Timisoara. Au inceput lupte de strada soldate cu morti si raniti, peste 60 de oameni pierzandu-si viata. Timisoara a fost izolata, caile de acces in oras fiind blocate.

·         1989: Dizolvarea oficială a poliției secrete est–germane (STASI).

·         1997: A început să emită postul privat de televiziune „Prima TV”. Începând cu 17 decembrie 1997, Canal 38 (care îşi începuse activitatea în primăvara anului 1994, ca post local, cu acoperire în Bucureşti,) s-a transformat luând numele de  Prima TV, post cu acoperire naţională care a încercat încă de la înfiinţare, să aducă un suflu nou în audiovizualul românesc, cu programe de divertisment, concepute după modelul reţetelor de succes occidentale.

·         1998  - Fondul Proprietăţii de Stat şi compania franceză Renault au semnat un memorandum privind condiţiile de negociere a pachetului de 51% din acţiunile societăţii Automobile Dacia Piteşti.

·         2000: A avut loc reinaugurarea "Coloanei fără sfârșit", operă a sculptorului Constantin Brâncuși aflată din 16 septembrie 1996 în lucrări de restaurare.

·         2001 - Preşedintele Ion Iliescu a fost primit, într-o audienţă privată, la Papa Ioan Paul al ll-lea

·         2007: A început demolarea fostului Stadion Național. Noul stadion numit Arena Națională a fost inaugurat la 6 septembrie 2011. Stadionul Național „Lia Manoliu” a fost un stadion multi-funcțional din București, România. Stadionul a fost construit în 1953 și a purtat denumirea de Stadionul 23 August până în 1990, când a fost redenumit în Stadionul Național „Lia Manoliu”, în cinstea sportivei de performanță Lia Manoliu. Înaintea demolării sale în anul 2007, capacitatea stadionului era de 60.120 de locuri, fiind folosit pentru a găzdui meciuri de fotbal sau rugby, concursuri de atletism sau concerte de muzică pop sau rock. Acesta a fost situat în ”complexul sportiv Lia Manoliu”. Arena Națională, cunoscută printre localnici și ca Stadionul Național, este un stadion de fotbal din București, România, pe care se dispută meciurile echipei naționale de fotbal,meciurile echipei Steaua,finala Cupei României și meciul din Supercupa României. Cu o capacitate de 55.600 de spectatori, este cel mai mare stadion din țară[8] și primul stadion de elită UEFA din România, succedat de Cluj Arena. Construcția arenei al cărei proprietar este Primăria Municipiului București a fost finalizată în 2011, având un cost total de aproximativ 234 mil. €.

Nașteri

·         1619: Prințul Rupert al Rinului (d. 1682)

·         1706: Émilie du Châtelet, matematiciană și fiziciană franceză (d. 1749)

·         1734: Maria I a Portugaliei (d. 1816)

·         1749 - S-a născut compozitorul italian Domenico Cimarosa (m.11.01.1801).

·         1757: Prințesa Maria Ana de Savoia (d. 1824)

·         1778: S-a născut in Anglia chimistul Humphry Davy; (d. la Geneva la  29 mai 1829).  A fost un inventator și chimist englez. Cea mai importantă contribuție a sa a fost  descoperirea metalelor calciu, natriu, bariu și bor. De asemena, a folosit și a studiat electroliza, iar în 1815 a inventat o lampă pentru mineri. A ajutat și la descoperirea clorului și a iodului. Savantul Berzelius a numit lucrarea lui Davy din 1806  „On Some Chemical Agencies of Electricity”, drept una din cele mai bune lucrari  apărute vreodată în teoria chimică. I-a influențat pe Michael Faraday și pe William Thomson.

·         1800: Bernhard al II-lea, Duce de Saxa-Meiningen (d. 1882)

·         1802: Arhiducele Francisc Carol al Austriei, tatăl împăratului Franz Joseph al Austriei (d. 1878)

·         1827: Alexandru Wassilko de Serecki, căpitan (mareșal) al Ducatului Bucocvinei și membru al Camerei Superioare al Imperiului Austriac (d. 1893)

·         1830 - S-a născut Jules Huot de Goncourt, scriitor şi istoric; împreună cu fratele lui, Edmond de Goncourt, a redat atmosfera vieţii culturale a vremii în "Jurnalul" publicat în 1896; tot el a împlinit dorinţa testamentară a fratelui lui de a întemeia Academia Goncourt care acordă în fiecare an Premiul Goncourt pentru cel mai bun roman apărut în Franţa (m. 20 iunie 1870)

·         1843 - S-a născut Elisabeta (Paula-Ottilia-Elisa), prinţesă de Wied, regină a României. S-a afirmat şi ca scriitoare, publicând, sub pseudonimul Carmen Sylva, povestiri, legende, piese de teatru: "Poveştile Peleşului", "Prinţul codrului". Membră de onoare a Academiei Române (n. 17/29.12) (m. 1 februarie 1916). A fost membră de onoare a Academiei Române din 1881. NOTĂ: Volumul „Versuri alese” (Editura Eminescu,1998), semnat Carmen Sylva, menţionează ca dată a naşterii 29 decembrie 1843 (stilul nou).

·         1852: Karl Petri, entomolog din Transilvania (d. 1932)

·         1863 - S-a născut Ion Vidu, compozitor, dirijor şi folclorist, autor de piese corale ("Ana Lugojana"), muzică vocal-simfonică religioasă şi culegeri folclorice (m. 7 februarie 1931).

·         1870: S-a născut prozatorul român Ioan A. Bassarabescu (volume: “Vulturii”, “Un om în toata firea”); (d.29 martie 1952). A  făcut parte din primul comitet al Societăţii Scriitorilor Români şi a fost  membru corespondent al Academiei Române din 1909; (m. 1952).

·         1873: S-a născut la Făgăraș, Ovid Densusianu, filolog, lingvist, folclorist şi istoric literar, profesor la Universitatea Bucureşti. Este întemeietorul şcolii lingvistice de la Bucureşti, creator de şcoală şi în alte domenii (filologie, folcloristică). La Paris, în 1896, obţine diploma şcolii de „Hautes études” cu teza: „La prise de Cordoue et de Seville, Chanson de geste du XII-e siècle”. Devine, totodată, membru al Societăţii de texte vechi franceze. Întors în ţară, în 1897, este numit profesor suplinitor la catedra de română a Universităţii din Bucureşti. Din 1901 este titularul catedrei de filologie romanică, fondată din iniţiativa sa. Întemeiază Societatea filologică şi Institutul de filologie şi folclor, cu pulicaţiile respective: „Grai şi suflet” şi „Buletinul societăţii de filologie”. Adevărata sa glorie ştiinţifică este asigurată de monumentala „Histoire de la langue roumaine” (Paris, Leroux, 1901-1938, tr. rom., 1961). Importante sunt şi studiile sale de folclor, printre care binecunoscuta „Viaţa păstorească în poezia noastră populară”, Buc., 1922-1923, şi, mai ales, prima noastră sinteză de istorie literară bazată pe principii estetice, „Literatura română modernă” (3 vol., 1920, 1921, 1933). Întemeiează şi conduce revista Viaţa nouă (1905-1925), unde publică poezii simboliste sub pseudonimul Ervin, numeroase articole teoretice, polemici, portrete şi studii de scriiori simbolişti contemporani. A fost fondatorul Institutului de Filologie şi Folclor din Bucureşti, cunoscut pentru studiile sale de la istoria limbii române, dar şi pentru poeziile simboliste. Provenea dintr‑o familie de intelectuali, tatăl şi unchiul său fiind membri ai Academiei Române. A fost la rândul său membru titular al Academiei Române din 1918. Ovid Densusianu moare la 9 iunie 1938, în Bucureşti, lăsând un nume plin de prestigiu. NOTĂ: Unele surse dau ca dată a naşterii exclusiv stilul nou (29 decembrie 1873).

·         1887: Hermine Reuss, a doua soție a împăratului Wilhelm al II-lea al Germaniei (d. 1947)

·         1890: Prințul Joachim al Prusiei (d. 1920)

·         1892 - S-a născut George Magheru, poet şi dramaturg (volum de poezie postum "Cântece la marginea nopţii") (n. 17/30 decembrie 1892) (m. 17 august 1952). Nepot al generalului paşoptist Gheorghe Magheru, a fost  fiul Anei, fiica lui Ion Ghica, şi al lui Romulus Magheru, colonel. Rămas orfan, si-a  petrecut copilăria la moşia părintească de la Ghergani, unde a primit de la rudele sale materne o educaţie artistică – muzicală, literară, plastică – de excepţie.

·         1893:  S-a născut medicul Dimitrie Bagdasar, medic neurochirurg român, profesor la Facultatea de Medicină din București, a pus bazele școlii românești de Neurochirurgie din România, membru post–mortem al Academiei Române; (d. 15.07.1946).

·         1893 - S-a născut Erwin Piscator, regizor de teatru. Odată cu venirea nazismului emigrează în SUA, unde înfiinţează "The Dramatic Workshop", una dintre cele mai bune şcoli de teatru; i-a avut ca elevi pe Marlon Brando şi Tennessee Williams (m. 30 martie 1966)

·         1893: S-a născut matematicianul român Petre Sergescu, stabilit, din 1946, în Franţa, autorul unor importante  lucrări de algebră şi teoria numerelor. O atenţie aparte a acordat istoriografiei matematicii, fiind primul din România care a iniţiat cercetări de istoria şi filosofia matematicii; membru corespondent al Academiei Române din 1937; (m. 1954).

·         1897 - S-a născut prozatorul Vasile Lişman (m.23.03.1996).

·         1905 - S–a născut Dionisie M. Pippidi, epigrafist, arheolog, istoric, membru al Academiei Române; a realizat prima sinteză a istoriei oraşelor greceşti din  Dobrogea, Histria, Callatis şi Tomis şi a raporturilor acestora cu geţii (17/30 decembrie 1905) (m. 19 iulie 1993)

·         1905: S-a născut la Fălticeni, eseistul, criticul literar, dramaturgul şi filosoful esoteric Vasile Lovinescu, autorul unor  lucrări de hermeneutică a gândirii simbolice şi analogice de referinţă, considerat cel mai de seamă reprezentant al ezoterismului românesc,  frate cu Horia Lovinescu şi nepotul lui Eugen Lovinescu; (m.14 august 1984). Cele mai cunoscute două studii ale sale, ”Al patrulea hagialâc”, despre universul romanului lui Mateiu Caragiale, ‘”Craii de Curtea-Veche”, şi ”Creangă şi Creanga de Aur”, o interpretare ezoterică a basmelor lui Ion Creangă. Cărţile sunt unice în felul lor, ele decriptând istorisirile, legate de ştiinţa simbolurilor. Lucrările îi rămân multă vreme în manuscris. ”Al patrulea hagialâc”, cu subtitlul: ”Exegeză nocturnă a Crailor de Curtea-Veche”, va apare abia în 1981, urmat, după moartea sa, de ”Creangă şi Creanga de aur ”(1989), ”Monarhul ascuns” (1992), ”Incantaţia sângelui”(1993), ”Mitul sfâşiat” (1993) etc. După jumătatea anilor ‘70, începe, în existenţa lui Vasile Lovinescu, nu numai o detaşare de lume, care va culmina cu retragerea sa definitivă la Fălticeni, împreună cu soţia, din 1980 până la moarte (1984), în casa părintească de pe Strada Sucevei, (devenită, în 1972, Galeria Oamenilor de Seamă, prin grija şi donaţia doamnei Stella), ci şi o renunţare tot mai evidentă la scris, cu excepţia câtorva eseuri şi a unor ”amintiri” publicate în ultimii ani în ”Convorbiri literare”. Opera postumă a lui Vasile Lovinescu s-a dovedit covârşitoare, şi a făcut senzaţie.

·         1908 - S-a născut chimistul Willard Frank Libby, laureat al premiului Nobel pentru Chimie în anul 1960

·         1925: S-a născut regizorul de teatru şi film Horea Popescu, director artistic al Teatrului Naţional Bucureşti timp de peste două decenii; (m. 2010).

·         1931 - S–a născut pictorul Silviu Băiaş.

·         1934 - S-a născut Karl Denver, cântăreţ britanic.

·         1936: S-a născut Papa Francisc. Papa Francisc, născut Jorge Mario Bergoglio, (n. 17 decembrie 1936, Buenos Aires) Este al 266-lea episcop al Romei și papă al Bisericii Catolice, ales la 13 martie 2013 de către conclavul cardinalilor. Din 1998 a fost arhiepiscop de Buenos Aires. Este primul papă neeuropean după papa Grigore al III-lea (731-741). De asemenea, este primul papă originar de pe continentul american și primul papă iezuit.

·         1936 - S-a născut Tommy Steele (Thomas Hicks), cântăreţ şi compozitor britanic.

·         1937 - S-a născut Art (Arthur Lanon) Neville, vovalist, pianist şi compozitor american (Neville Brothers).

·         1939 - S-a născut Eddie Kendricks, vocalist american (The Temptations).

·         1940: S-a nascut Nicolae Lupescu, fost fotbalist român; a jucat în echipa națională de fotbal a României la Campionatul Mondial de Fotbal din Mexic, 1970. Este tatăl cunoscutului fotbalist, Ionuț Lupescu.

·         1942 - S-a născut Paul Butterfield, vocalist, muzicuţist şi compozitor american (Paul Butterfield Blues Band).

·         1942: S-a născut Toni Iordache, virtuoz instrumentist, interpret român (d.1987). Toni Iordache (n. 17 decembrie 1942, Bâldana, județul Ilfov – d. februarie 1987 București) a fost un virtuoz instrumentist, interpret român, etnic rom de muzică populară și lăutărească. I s-a spus regele țambalului și zeul țambalului. S-a născut la data de 17 decembrie 1942 în satul Bâldana, județul Ilfov, urmând tradiția muzicală a familiei sale (tatăl său cânta la țambal și ambii unchi cântau la vioara). Începe să învețe țambalul de la vârsta de 4 an, ulterior devenind ucenicul lui Mitică Ciuciu, un cunosc țambalist al vremii. În 1958 câștigă medalia de aur la „Welt Jugend Feier” în Viena, iar în 1960 este solicitat și ulterior angajat de Orchestra ansamblului de muzică populară „Ciocârlia”. Între anii 1960-1969, împreuna cu Ansamblul „Ciocârlia” are concerte în toată țara, dar și un turneu în Londra și unul la Moscova. În 1968 câștigă medalia de aur la „Festivalul Tinerilor Muzicieni” la Sofia.  În 1969 participă la un turneu la Paris împreună cu Gheorghe Zamfir și formația sa, renunță la contractul său cu Ansamblul „Ciocârlia”. Din 1970 colaborează numai cu taraful condus de naistul Gheorghe Zamfir, cu care ajunge în Berlin și în Budapesta, până la sfârșitul vieții. În 1973 colaborează cu Orchestra de muzica simfonica NHK Orchestra din Tokyo și interpretează, ca invitat, suita „Hary Janos” pentru țambal a lui Zoltan Kodaly. Din 1975 se alătură orchestrei lui Ion Onoriu cântând cu instrumentiști importanți precum Costel Vasilescu sau Mieluță Bibescu. După 1970 cântă împreună cu fiul său, Leonard Iordache. În 1985 se îmbolnăvește de diabet zaharat și, ulterior, îi este amputat un picior. Moare în februarie 1987 la București.

·         1943 - S-a născut Dee Dave (David Harman), vocalist britanic (Dave Dee, Dozy, Beaky, Mick & Tich).

·         1947 - S–a născut Crişan Muşeţeanu, arheolog, director al Muzeului Naţional de Istorie a României, din 1997.

·         1948 - S-a născut Jim Bonfanti, baterist american (Raspberries).

·         1948 - S-a născut Darryl Way, violonist, pianist şi compozitor britanic (Curved Air, Wolf).

·         1949 - S-a născut Paul Rodgers, vocalist şi compozitor britanic (Free, Bad Company, The Firm).

·         1952 - S-a născut Micky Johns, basist şi vocalist american (Angel).

·         1953 - S-a născut Mark Gaine, chitarist, clăpar şi compozitor canadian (Martha & The Muffins).

·         1961 - S-a născut Sarah Dallin, cântăreaţă britanică (Bananarama).

·         1975: S-a născut in Ucraina, top-modelul şi actriţa americana Milla Jovovitch (filmul “Al cincilea element”, “Ioana din Orleans”).

Decese

·         908:  A decedat la Bagdad  prințul  arab Abdullah ibn al–Mu’tazz (n.1noiembrie 861 în Samarra),  cunoscut  critic literar și poet arab, autorul lucrarii  al-Badi Kitab, un studiu timpuriu privitor la  formele de poezie arabă din punct de vedere al teoriei si criticii literare. În politică a jucat  un rol episodic, ajungand  calif în perioada dinastiei Abbassizilor, dar numai pentru o zi, fiind nevoit să se refugieze de teama adversarilor sai. A scris o poezie in stilul „diwan”, erotică, elegiacă, bahică, ce se remarca prin stilul sau  simplu, dar bogat în imagini alese, colorate, care se adresau sensibilității vizuale. Lucrarile sale teoretice (Tabaqāt ash-shu`araʼal-muhdatīn – „Clasele poeziei noi” și Kitāb al-Badī` – „Cartea stilului nou”), constituie unele dintre cele mai vechi scrieri din domeniul criticii literare și teoriei literaturii.

·         1187: A decedat Papa Grigore al VIII-lea (Alberto di Morra);(n. cca. 1100). A fost ales papa al Romei la 25 Octombrie 1187 și a deținut această funcție până la moartea sa. Este cel care a inițiat cea de a III-a Cruciadă.

·         1273: A decedat la Konya, astazi in Turcia, poetul persan Jalal ad-Din Muhammad Rumi;(n. 30 septembrie 1207 la Balch, in vechea Persie). A fost unul din cei mai cunoscuți mistici persani și islamici sufisti, întemeietor al ordinului dervișilor mevleviți. Sufismul este un curent religios  apărut în secolul VIII și răspândit mai ales în Persia. În centrul vieții religioase a acestei doctrine se află iubirea reciprocă dintre Dumnezeu și oameni, respingând, prin urmare, ideea inaccesibilității lui Dumnezeu. Doctrina sa este influențată de mai multe religii:budism,zoroastrism,hinduism și are la bază apropierea față de Dumnezeu prin cunoaștere mistică,iubire și asceză. Limba maternă a lui Rumi a fost persana. Tatăl său a fost teolog, jurist, mistic, supranumitsultanul savanților. Când mongolii au invadat  Asia Centrala (1215-1220), familia sa, împreună cu un grup de discipoli de-ai tatălui, a fost nevoită să se retragă spre vest. În drum spre Anatolia , aceștia îl întâlnesc pe Attar, celebru poet persan, întâlnire care va avea un puternic impact asupra lui Rumi. Mathanawî – titlul monumentalei sale opere – înseamnă distih (vers dublu), ea fiind compusă din aproximativ 25.000 de mii de distihuri. Aceasta capodoperă a literaturii persane este chintesența intregii gandiri sufite de până atunci, ea cuprinde povestiri și parabole cu caracter etic, ilustrate cu pilde din Coran, Evanghelie si Tora, din culegerea de fabule Kalila și Dimna, a lui Ibn al Mouqaffa , precum și din folclorul oriental, cu referiri la filosofia greacă și indiană. În limba română, fragmente din Mathnawi au fost traduse și publicate în:Jalaluddin Rumi. 2003. Metafore și parabole. Traducere din limba persana: Otto Starck. București, Editura Kriterion. O poezie a lui  George Cosbuc  se numește  “Puntea lui Rumi”.

·         1471: Isabela a Portugaliei, Ducesă de Burgundia (n. 1397)

·         1697: Eleonora Maria Josefa de Austria, regină a Poloniei (n. 1653)

·         1763: Frederic Christian, Elector de Saxonia (n. 1722)

·         1830: Simón Bolívar, unul dintre conducătorii luptei de eliberare a popoarelor din America Latină de sub dominația spaniolă

·         1847: A murit  Arhiducesa Marie Louise a Austriei (Marie Louise (Maria Ludovica Leopoldina Franziska Therese Josepha Lucia); (n. 12.12.1791). Ea a fost a doua soție a lui Napoleon și,   împărăteasa a francezilor intre  1810-1814. A domnit ca Ducesa de Parma din 1814, până la moartea ei. 

·         1860: Désirée Clary, regină a Suediei (n. 1777). Bernardine-Eugénie-Désirée Clary s-a căsătorit  în 1798  cu generalul J.B. Bernadotte,  devenit ulterior regele Carol al XIV-lea al Suediei, după eșecul logodnei sale cu Napoleon Bonaparte.

·         1891 - A încetat din viaţă Ion Ionescu de la Brad, agronom, economist, statistician (m. 17/31 decembrie 1891) (n. 24 iunie 1818). Ion Ionescu de la Brad (n. 24 iunie 1818, Roman – d. 17/31 decembrie 1891, Brad (Filipeni)) a fost un revoluționar pașoptist român, membru de onoare al Academiei Române. În cursul vieții a activat ca agronom, economist și scriitor numarandu-se printre personalitățile secolului al XIX-lea care au militat cu energie și devotament patriotic pentru propășirea poporului român. A studiat în țară la Academia Mihăileană din Iași, apoi a urmat în Franța agronomia, științele naturii și științele economice. A fost  întemeietorul şcolii româneşti de agronomie şi  membru de onoare al Academiei Române din 1884.

·         1906: Ignác Acsády (Ignác Adler), scriitor, publicist și istoric maghiar de origine evreiască (n. 1845)

·         1907: A murit lordul  Kelvin (Sir William Thomson), fizician britanic; (n. 26.06.1824). Pe lânga teoria temperaturii absolute pentru care a devenit faimos, Kelvin a formulat și alte idei precum calcularea vechimii Pământului, care la mijlocul anilor 1800 era o problemă foarte dezbătută și controversată.

·         1909: Leopold al II-lea al Belgiei (n. 1835)

·         1912: A decedat Spiru Haret, savant și omul politic liberal român, vicepreședinte al Academiei Române (n. 1851). Spiru C. Haret, matematician, astronom și pedagog român de origine armenească, renumit pentru organizarea învățământului modern românesc din funcția de ministru al educației, pe care a deținut-o de trei ori. A fost membru titular al Academiei Române.

·         1944: A murit la Bucureşti, Ioan Andrieşescu, arheolog, specialist în istoria Comunei Primitive, membru corespondent al Academiei Române din 1928. A absolvit Facultatea de Litere și Filosofie din Iaşi,iar după susținerea tezei de doctorat pleacă la Berlin, unde studiază istoria antică și preistoria. Împreună cu marele savant Vasile Pârvan, este considerat creatorul şcolii arheologice româneşti. A pus bazele unei noi specialităţi în istoriografia română – preistoria; (n. 2 mai 1888, Iaşi). Împreună cu alți mari specialiști afondat Muzeul Național de Antichități, bazat pe săpăturile de la Histria și din ale zone ale Dobrogei (Scythia Minor) și Institutul de Istoria Artei.

·         1964: Victor Franz Hess, fizician american de origine austriacă, laureat al Premiului Nobel pentru fizică pe anul 1936 (n. 1883)

·         1967:  Primul ministru australian Harold Holt a disparut pe o plaja din Portsea, statul Victoria. Se  presupune ca a murit inecat.

·         1987: Marguerite Yourcenar, scriitoare franceză, prima femeie membru al Academiei Franceze (n. 1903)

·         2010: A murit Dan Ştefănică, compozitor, instrumentist, orchestrator şi dirijor; (n. 8 ianuarie 1944). A absolvit Academia de Muzică din București, secția Compoziție. Încă din anii studenției a fost pasionat de muzica de jazz. A compus coloana sonoră a filmelor: ”Drum în penumbră” (1972), ”Orașul văzut de sus” (1975), ”Jachetele galbene” (1979), ”Fapt divers” (1984), ”Domnișoara Aurica” (1985), ”Nelu” (1987), ”Cenușa păsării din vis” (1989), ”Lacrima cerului” (1989), ”Cei care plătesc cu viața” (1991), ”Vulpe-vânător” (1993), ”Crucea de piatră — Ultimul bordel” (1993), ”Cel mai iubit dintre pământeni” (1993), ”Terente — regele bălților” (1995), ”Dulcea saună a morții” (2003). I-au fost decernate mai multe premii de creație în România și în străinătate, precum și Marele Premiu al Uniunii Compozitorilor și Muzicologilor din România. Pentru muzica de film a primit un premiu din partea Uniunii Cineaștilor din România, precum și la Festivalul de Film de la Costinești. La 5 martie 2010, cu ocazia decernării premiilor Uniunii Compozitorilor și Muzicologilor din România pe anul 2009, Dan Ștefănică a primit în Aula Palatului Cantacuzino, Premiul pentru muzică de jazz („Cântec de leagăn”, „Pădure tropicală”, „Madeira”).

·         2011: Cesária Évora, cântăreață din Republica Capului Verde (n. 1941). Cesaria Evora s-a născut pe 27 august 1941, în Cabo Verde. Primul album „Distino di belta”, l-a lansat abia în 1987. când avea 45 de ani. Celebrea cântăreaţă era cunoscută în toată lumea. Majoritatea pieselor erau intepretate în dialectul creol al limbii portugheze. Cesaria Evora,  ieşea pe scenă desculţă, această obişnuinţă  devenind o carte de vizita  a sa. Cesaria Evora întreţinea pe banii ei întreg sistemul de învăţământ în mica Republică a Capului Verde (Cabo Verde) si datorită devotiunii  sale, mii dintre concetatenii sai au învăţat să scrie şi să citească. A fost distinsa cu mai multe premii Grammy, premiul francez Vitoire de la Musique, a fost cavaler al Legiunii de Onoare (Franţa) etc.

·         2011 - A murit Kim Jong-Il, cel care a condus Coreea de Nord cu o mână de fier din 1994, puterea fiind preluată imediat de către fiul său cel mic, Kim Jong-un

Sărbători

• Sf. Proroc Daniel si Sfintii trei tineri: Anania, Azaria si Misail – dezlegare la pește; Duminica a 28-a după Rusalii – A Sfinților Strămoși după trup ai Domnului – Pilda celor poftiți la masă (calendar creștin-ortodox)

·         Sf. Lazar din Betania; Olimpia R. (calendar romano-catolic)

·         Ss Daniel, Anania, Azaria si Misael (calendar greco-catolic)

ARTE 17 Decembrie

INVITAȚIE LA OPERĂ 17 Decembrie

Domenico Cimarosa

Domenico Cimarosa - Il matrimonio segreto (1792) – complete: https://youtu.be/jdUMI9-uRRY.

Domenico Cimarosa - L'impresario in angustie (ottobre 1786): https://youtu.be/GUtiYE_8kRk.

Domenico Cimarosa - L'Olimpiade (1782): https://youtu.be/ez6EvNZLMbk.

MUZICĂ 17 Decembrie

Compozitorul italian Domenico Cimarosa

Biografie (traducere automată de pe Wikipedia)

Domenico Cimarosa (italiană: [domeːniko tʃimarɔːza] ; 17 decembrie 1749, Aversa, Regatul Napoli, acum Provincia Caserta- 11 ianuarie 1801, Veneția ) a fost un italian de operă compozitor al școlii napolitane . El a scris mai mult de optzeci de opere în timpul vieții sale, inclusiv capodopera sa, Il matrimonio Segreto (1792). Cimarosa a scris, de asemenea, numeroase lucrări instrumentale, atât laice și religioase în natură.

Cimarosa s-a născut în Aversa în Campania .

Părinții lui erau săraci, dar, nerăbdători să dea fiului lor o educație bună, l-au trimis la o școală liberă legată de una dintre mănăstirile din Napoli după ce s-a mutat în acest oraș. Organistul mănăstirii, Padre Polcano , a fost lovit de intelectul băiatului și l -au instruit în elementele de muzică și , de asemenea , în literatura veche și modernă a țării sale. Din cauza influenței sale, Cimarosa a obținut o bursă la institutul muzical din Santa Maria di Loreto din Napoli, unde a rămas timp de unsprezece ani, mai ales studiind cu mari maeștri ai școlii italiene vechi; Niccolò Piccinni , Antonio Sacchini , și alți muzicieni de renume sunt menționate printre profesorii săi

La vârsta de douăzeci și trei, Cimarosa a început cariera ca un compozitor cu o bufă operă numită Le stravaganze del Conte, în primul rând efectuat la Teatro del Fiorentini la Napoli în 1772. Lucrarea sa întâlnit cu aprobarea, și a fost urmat în același an Le pazzie di Stelladaura e di Zoroastro, o farsă plină de umor și de excentricitate. Această lucrare a fost, de asemenea, cu succes, iar faima tânărului compozitor a început să se răspândească în toată Italia. În 1774, el a fost invitat la Roma să scrie o operă pentru stagione acelui an; și acolo a produs o altă operă comică numită L'în Londra italiana 

De-a lungul următorii treisprezece ani, Cimarosa a scris o serie de opere pentru diferite teatre din Italia, care trăiesc temporar în Roma, în Napoli, sau oriunde altundeva vocația sa ca dirijor al opera sa întâmplat să-l ia. De la 1784-1787, el a trăit în Florența , scriind în mod exclusiv pentru teatrul acelui oraș. Producțiile din această perioadă a vieții sale sunt foarte numeroase, constând din opere (atât de benzi desenate și grave), cantată , și diverse compoziții sacre. Următoarele lucrări pot fi menționate, printre multe altele: Cajo Mario; cele trei biblice opere, Assalone, La Giuditta și Il sacrificio d'Abramo; Il convito di Pietra; și La balerina Amante, o operă comică realizată pentru prima dată la Veneția , cu un succes enorm. ^[2] [3]

În 1787, Cimarosa sa dus la Sankt Petersburg , la invitația împărăteasa Ecaterina a II . El a rămas la curtea ei timp de patru ani și a scris un număr enorm de compoziții, cea mai mare parte a naturii bucăților d'occasion; de cele mai multe dintre acestea, nici măcar numele sunt pe înregistrare. O excepție importantă a fost un recviem , intitulat da Requiem în Messa G minor. Piesa, compusă în 1787, a fost comandat pentru a marca moartea soției ambasadorului Franței la Sankt - Petersburg. În 1792, Cimarosa a părăsit St. Petersburg și a plecat la Viena , la invitația împăratului Leopold al II - lea . Aici, el a produs capodopera sa, Il matrimonio Segreto , care se clasează printre cele mai mari exemple de operă bufă (Verdi este modelul de operă bufă luate în considerare). În 1793, Cimarosa a revenit la Napoli, unde Il matrimonio Segreto și alte lucrări au fost primite cu mare succes. Printre lucrările care fac parte ultimul său sejur în Napoli , care poate fi menționat este opera fermecător, Le astuzie femminili. ^[2]

Se spune această perioadă a vieții sale să fi fost amărât de uneltirile persoanelor invidios și ostile, inclusiv vechiul său rival, Giovanni Paisiello . În timpul ocupației de Napoli de către trupele Republicii Franceze , Cimarosa sa alăturat partidului liberal, ci întoarcerea Bourbonilor a fost închis , împreună cu mulți dintre prietenii săi politici (unii spun chiar condamnați la moarte). Condamnarea sa a fost comutată în exil atunci când admiratorii influenți mijlocit, iar el a plecat din Napoli, cu intenția de a se întoarce la Sankt-Petersburg, dar starea lui de sănătate a fost rupt și după multă suferință a murit în Veneția, la 11 ianuarie anul 1801 a unei inflamații intestinale. Natura bolii sale au dus la zvonul său a fost otrăvit de dușmanii săi; cu toate acestea, un oficial ancheta sa dovedit ca acest lucru să fie nefondate. El a lucrat până în ultimul moment al vieții sale, iar una dintre operele sale, Artemizia, a rămas neterminat de la moartea sa. ^[2] Locul morții sale este marcată de un memorial în Campo San Angelo în apropiere de calle de Caffetier.

Studioul Lirico, un program de vară pentru cântăreți de operă patronate de Universitatea din Carolina de Sud, produse din 1992 până în 1995 o mulțime de opere Cimarosa lui (cândva în prima producție în timp modernă) de către direcția artistică a Talmage Fauntleroy, regizor de teatru, și Nick Rossi, muzicolog. În Italia, din anul 2005 toscan Opera Academia "Domenico Cimarosa" a realizat un program de vară dedicat operelor lui Cimarosa prin direcția artistică și muzicală a lui Simone Perugini, compozitor, dirijor, muzicolog și savant italian de Cimarosa. Toscan Opera Academia "Domenico Cimarosa" realizează două proiecte despre compozitorul: primul, numit Centro cimarosiano di Studi pentru publicarea omnia de operă a compozitorului în ediție critică (scor completă, scor vocal si piese orchestrale cu comentarii Cuvânt înainte), al doilea numit Atelierul de Opera pentru producția și set-up al operelor compozitorului în ediții critice de cântăreți de operă și instrumentiști de experți privind filologic practica muzicii italiene din secolul 18.

Operele 

·         Le stravaganze del Conte (carnaval 1772 Napoli Teatro San Giovanni dei Fiorentini) [Le di Merlina e Magie Zoroastro; Le pazzie di Stelladaura e Zoroastro]

·         La finta Parigina (carnaval 1773 Napoli Teatro Nuovo)

·         I sdegni per amore (1.1776 Napoli Teatro Nuovo)

·         I matrimoni în Ballo (carnaval 1776 Napoli Teatro Nuovo)

·         La frascatana Nobile (iarna 1776 Napoli Teatro Nuovo) [La finta frascatana]

·         I TRE Amanti (carnaval 1777 Roma Teatro Valle ) [Le gare degl'amanti]

·         Il fanatico per gli Antichi Romani (primăvara 1777 Napoli Teatro San Giovanni dei Fiorentini)

·         L'Armida immaginaria (vara 1777 Napoli Teatro (San Giovanni) , dei Fiorentini)

·         Gli Amanti comici, o La Famiglia în luzia scompiglio (1778 Napoli Teatro (San Giovanni) , dei Fiorentini;? Carnaval 1796 Crema) [Il matrimonio în Commedia; La Famiglia Stravagante, ovvero Gli Amanti comici]

·         Il ritorno di Don Calandrino (carnaval 1778 Roma Teatro Valle) [Armidoro e Laurina]

·         Le stravaganze d'amore (1778 Napoli Teatro San Giovanni dei Fiorentini)

·         Il matrimonio pe industria (1778? Napoli?) [?]

·         La Contessina (vara 1778 Bologna) [?] [+ G. Astaritta, FL Gassmann]

·         Il matrimonio pe raggiro (1778/9? Roma ?; carnaval Roma 1802 Teatro Valle) [La donna bizzarra]

·         L'în Londra italiana (carnaval 1779 Roma Teatro Valle) [La Virtu Premiata]

·         Fedele L'infedeltà (vara 1779 Napoli, Teatro del Fondo )

·         Le donne rivali (carnaval 1780 Roma Teatro Valle) [et al.]

·         Caio Mario (carnaval 1780 Teatro delle Dame)

·         I Finti Nobili (carnaval 1780 Napoli Teatro San Giovanni dei Fiorentini)

·         Il Falegname (1780 Napoli F) [L'Artista]

·         L'avviso ai maritati (1780? Napoli Teatro San Giovanni dei Fiorentini) [?]

·         Il Capriccio drammatico (1781? Torino ?; 1794 Londra)

·         Il pittor parigino (carnaval 1781 Roma Teatro Valle) [Le Brame deluse]

·         Alessandro nell'Indie (carnaval 1781 Roma A)

·         L'Amante combattuto dalle Donne di Punto (1781 Napoli Teatro San Giovanni dei Fiorentini) [La biondolina; La giardiniera Fortunata]

·         Giunio Bruto (aut.1781 Verona) G

·         Giannina e Bernardone (aut.1781 Veneția SS) [Il Villano geloso]

·         Il convito (carnaval Veneția 1782 SS) [Der Schmaus]

·         L'Costante amor (carnaval 1782 Roma Teatro Valle) [e Giulietta Armidoro]

·         L'eroe cinese (13.8.1782 Napoli SC)

·         La Amante balerină (1782 Napoli Teatro San Giovanni dei Fiorentini) [L'Amante ridicolo]

·         La Circe (carnaval 1783 Milano S)

·         I din cauza di Rocca Baroni Azzurra (carnaval 1783 Roma Teatro Valle) [Dve nevesty; I Baroni din cauza; La SPOSA în Contrasto; Il Barone deluso]

·         La riconosciuta Villana (1783 Napoli Teatro del Fondo) [La villanella Rapita]

·         Oreste (13.8.1783 Napoli SC)

·         Chi dell'altrui si Presto si veste spoglia (1783 Napoli F) [Nina e Martuffo]

·         Il vecchio burlato (1783 Veneția) [?]

·         I matrimoni impensati (carnaval 1784 Roma Teatro Valle) [La bella Greca]

·         L'apparenza inganna, o La villeggiatura luzia (primăvara 1784 Napoli F)

·         La vanità delusa (primăvara 1784 Florence P) [Il Mercato di Malmantile]

·         L'Olimpiade (10.7.1784 Vicenza)

·         I conti supposti din cauza, ossia Lo sposo Senza Moglie(aut.1784 Milano S) [Lo sposo ridicolo]

·         Artaserse (26.12.1784 Torino TR)

·         Il burlato Barone (1784 Napoli Teatro Nuovo) [rev. Il pittor parigino] [+ F. Cipolla]

·         Li Finti conti (primăvara 1785 Torino, Gallo-Ughetti) [?]

·         I fratelli papamosche (primăvara 1785 Torino, Gallo-Ughetti) [?]

·         Le statuie parlanti (1785 Correggio) [?]

·         Il disperato Marito (1785 Napoli F) [Il Marito geloso; Die bestrafte Eifersucht]

·         La donna sempre al suo peggior s'appiglia (1785 Napoli Teatro Nuovo)

·         Il credulo (carnaval 1786 Napoli Teatro Nuovo) [La Baronessa Stramba; Il credulo deluso]

·         Le Trame deluse (1786 Napoli Teatro Nuovo) [L'contrastato Amor; Li raggiri scoperti]

·         L'impresar în angustie (1786 Napoli Teatro Nuovo) [Die theatralischen Abenteuer]

·         La Stramba Baronessa (1786 Napoli Teatro Nuovo) [rev. I matrimoni în ballo] [Il credulo]

·         Gli Amanti alla prova (1786 Napoli) [?]

·         L'impostore punito (1786/7 Torino C) [?]

·         Volodimiro (carnaval 1787 Turin TR)

·         Il fanatico burlato (1787 Napoli Teatro del Fondo) [felice Burla La; Der adelsüchtige Bürger]

·         Da Requiem în Messa G minor (1787 St Petersburg E)

·         La Felicita inaspettata (3.1788 St Petersburg E)

·         La Vergine del unic (1788 St Petersburg E;? 6.11.1789 St Petersburg BK)

·         La scuffiara (1788) [?]

·         La Cleopatra (27.9.1789 St Petersburg E) [Cleopatra e Marc'Antonio]

·         Il matrimonio Segreto (7.2.1792 Vienna B), scor

·         Sophie et Dorval () [rev. Il matrimonio Segreto]

·         Il matrimonio per susurro () [?]

·         La calamità dei cuori (1792/3 Viena B) [?]

·         Contrattempi (1793 Bonn) [?]

·         Amor sagace Rende (1.4.1793 Vienna B)

·         I Traci Amanti (19.6.1793 Napoli Teatro Nuovo) [Il padre alla moda, ossia Lo Sbarco di Mustanzir Bassa; Amanti Turchi gli;Les Amants Turcs]

·         Il maestro di cappella (2.7.1793 Berlin, Germania)

·         Le astuzie femminili (26.8.1794 Napoli Teatro (San Giovanni) , dei Fiorentini)

·         La astuta pupilla (1794 Napoli Teatro del Fondo) [?]

·         La Innamorata Serva (1794 Napoli F) [?]

·         Penelope (carnaval 1795 Napoli Teatro del Fondo)

·         Le Nozze în garbuglio (1795 Messina)

·         L'impegno superato (1795 Napoli Teatro del Fondo)

·         La ammalata Finta (1796 Lisabona)

·         I nemici generosi (carnaval 1796 Roma Teatro Valle) [Il duello pe complimento]

·         Gli Orazi ei Curiazi (carnaval 1797 Veneția F)

·         La morte di Assalonne (? Florence, Oratoriul) [rev. Gli Orazi ed i Curiazi]

·         Achille all'assedio di Troja (carnaval 1797 Roma A)

·         L'imprudente Fortunato (carnaval 1797 Roma Teatro Valle)

·         Artemisia di Caria regina (vara 1797 Napoli SC)

·         Attilio Regolo (carnaval 1797 Reggio) [?]

·         Le Nozze di Lauretta (1797? Torino) [?]

·         L'raggirato apprensivo (1798 Napoli Teatro San Giovanni dei Fiorentini)

·         Il Secreto (aut.1798 Torino C)

·         Semiramide (1799 Napoli F) [?]

·         Il di bell'amore Conte () [?]

·         L'contro l'arte arte (carnaval 1800 Alexandria) [?]

·         Artemisia (carnaval 1801 Veneția F)

·         Il Nuovo Podestà (primăvara 1802 Bologna) [?]

·         Tito Vespasian (1821 Lisabona) [?]

·         La Fortunata Discordia () [?]

·         L'Ajo nell'imbarazzo () [?]

·         Le donne vendicate () [?]

·         Il Cavalier del dente () [?]

·         La Molinara (incomplet) [?]

Muzică instrumentală 

·         88 Sonate pentru clavecin sau fortepiano

·         Uvertură din opera "The Secret Căsătoria" transcriere timpurie pentru clavecin (organo sau pian), Wien, Cappi [XIX sec.], Capua, Esarmonia 2010

·         Sinfonia în B major pentru 2 oboi, 2 arhi e Corni

·         Sinfonia în Re major (attribuita anche a Josef Mysliveček )

·         Concertul pentru clavecin sau fortepiano in si bemolle maggiore

·         Concertul pentru oboi și orchestră de coarde

·         Concertul pe 2 e orchestra flauti în maggiore sol (1793)

·         Sestetto în G major pentru fortepiano, Fagotto, 2 violini, viola e violoncelul

·         Sestetto în F major pentru organizzato fortepiano, ARPA, Fagotto, violino, viola da gamba e violoncelul

·         6 cvartete (re maggiore, sol maggiore, do maggiore, fa maggiore, do maggiore, la Minore) pe Flauto, violino, viola e violoncelul

·         Recviem (1787) Sol Mineur (vezi versiunea rev.by Victorio Negri- Sept.1968 CD Philips 422 489-2)

Domenico Cimarosa: Concerti, Sestetti e Quartetti - L'Arte dell'Arco: https://youtu.be/7o_athU1mN0.

Ion Vidu, compozitor, dirijor şi folclorist

Ion VIDU - Ana Lugojana: https://youtu.be/Rg9SWegPGG0;

Corul Madrigal Rasunetul Ardealului Ion Vidu): https://youtu.be/6BKvp5rMEdk;

Ion VIDU - Preste deal: https://youtu.be/JNj0tRoyrLg.

Karl Denver, cântăreţ britanic

Karl Denver – 89 melodii: https://youtu.be/ZsDnjM9xVpw?list=PLts0i3otpe-TaGFyzYsEGEFDShfp7J4se.

Tommy Steele (Thomas Hicks), cântăreţ şi compozitor britanic

Tommy Steele - Will It Be You: https://youtu.be/i64DHRZcZUE.

Art (Arthur Lanon) Neville, vovalist, pianist şi compozitor american (Neville Brothers)

Art Neville: What's going on: https://youtu.be/rAFDT7sLnak.

Eddie Kendricks, vocalist american (The Temptations)

The Temptations – 61  melodii: https://youtu.be/xHstlUiEaos?list=PLeahGqPTExEOa2S5eE25Wzi0sUicxte-l.

Paul Butterfield, vocalist, muzicuţist şi compozitor american (Paul Butterfield Blues Band)

THE PAUL BUTTERFIELD BLUES BAND - EAST WEST (FULL ALBUM): https://youtu.be/dwMqBvBLJio.

Dee Dave (David Harman), vocalist britanic (Dave Dee, Dozy, Beaky, Mick & Tich)

A Tribute To Dave Dee: https://youtu.be/lN2ZqsISFnw?list=PLD2506855E941B7A4.

Jim Bonfanti, baterist american (Raspberries)

Jim Bonfanti: https://youtu.be/jdpC4TKYuDQ?list=PLCFwk0znBum5GehuWu5FizH5NTZ-sYJLv.

Darryl Way, violonist, pianist şi compozitor britanic (Curved Air, Wolf)

Darryl Way's WOLF ‎– Canis Lupus (1973) FULL ALBUM!: https://youtu.be/akB6bDmGz7c.

Paul Rodgers, vocalist şi compozitor britanic (Free, Bad Company, The Firm)

Bad Company: https://youtu.be/z4sKdiWlLR8?list=PLBB8625E3D5D64C43.

Micky Johns, basist şi vocalist american (Angel)

TWO feat Kaya - ANGEL ( Official Video HD ): https://youtu.be/NzKBRADqcT4.

Mark Gaine, chitarist, clăpar şi compozitor canadian (Martha & The Muffins)

Mess / Martha and the Muffins: https://youtu.be/ID1-pqe85-Q.

Cesaria Evora

The best of Cesaria Evora: https://youtu.be/4TOoWMVwe3s.

Sarah Dallin, cântăreaţă britanică (Bananarama)

Bananarama - Venus (HQ): https://youtu.be/YXCkYP5AL4o.

ÎNREGISTRĂRI NOI:

POEZIE 17 Decembrie

Poetul persan Jalal ad-Din Muhammad Rumi

Biografie

Jalal ad-Din Muhammad Rumi, pe numele său complet Mawlānā Jalāl ad-Dīn Muhammad Rūmī (persană مولانا جلال الدین محمد رومی‎, turcă Mevlânâ Celâleddin Mehmed Rumi), cunoscut și ca Mawlānā Jalāl-ad-Dīn Muhammad Balkhī(Mawlānā Jalāl ad-Dīn Muhammad Balkhī; persană محمد بلخى‎; n. 30 septembrie 1207, Balch, astăzi în Afghanistan; d. 17 decembrie 1273, Konya, astăzi în Turcia) a fost unul din cei mai cunoscuți mistici persani și islamici, întemeietor al Ordinului Mevlevi.

Limba maternă a lui Rumi a fost persana.

Rumi, denumit „prințul poeților sufi”, a fost un mistic care a amalgamat în sine gânditorul și artistul. În întreaga lui creație el a proslăvit iubirea divină, ghidul spiritual al biografiei sale. El nu l-a căutat pe Dumnezeu în afară, ci în sine însuși.

S-a născut la Balch (Bactra), Afghanistan. Tatăl său a fost teolog, jurist, mistic, supranumit sultanul savanților. Când mongolii au invadat Asia Centrală (1215 - 1220), familia sa, împreună cu un grup de discipoli de-ai tatălui, a fost nevoită să se retragă spre vest. În drum spre Anatolia, aceștia îl întâlnesc pe Attar, celebru poet persan, întâlnire care va avea un puternic impact asupra lui Rumi.

Rumi, ca și alți sufiți, precum Rabi’a, al-Hallaj, Bayazid Bistami, Sana’i, Suhrawardi al-Maqtul, Fariduddin Attar, al-Ghazali, Ibn Arabi și încă mulți alții, descrie în opera sa treptele pe care le urcă îndrăgostitul sufit în căutarea lui Dumnezeu și, în final, contopirea cu El.

Dervişi mevleviţi sau rotitori

Din opera sa:

·         Mathnawî (Distihuri).

·         Diwan-e Shams-e Tabrizi(Divanul lui Shams din Tabriz).

·         Rub'ayyat (Catrene).

·         Fihi-ma-fihi(Lăuntrul lăuntrului), principala creație în proză a lui Rumi.

Mathanawî - titlul monumentalei sale opere - înseamnă distih (vers dublu), ea fiind compusă din aproximativ 25.000 de mii de distihuri. Aceasta capodoperă a literaturii persane este chintesența intregii gandiri sufite de până atunci, ea cuprinde povestiri și parabole cu caracter etic, ilustrate cu pilde din Coran, Evanghelie, Tora, din culegerea de fabule Kalila și Dimna, datorată lui Ibn al-Muqaffa', precum și din folclorul oriental, cu referiri la filosofia greacă și indiană.

Pe lângă lucrările în versuri, Rumi a lăsat și câteva opere în proză, cum ar fi Maktubat (Epistole) si Fi-hi ma fi-hi (Cuprinde ceea ce cuprinde; o altă posibilă traducere ar fi: Lăuntrul lăuntrului). Fihi ma fihi, principala sa operă în proză, pornește de la o spusă a profetului Muhammed și se constituie într-o pledoarie pentru neangajarea învățatului față de puterea politică.

Rumi a murit în noaptea de 17 decembrie 1273 la Konya, noapte ce este cunoscută sub numele de șeb-e arus(noaptea miresei ; noaptea nunții), deoarece, în sufism, moartea este considerată drept marea sărbătoare a reîntoarcerii spiritului la Dumnezeu și a contopirii cu El.

Murind pentru iubire

Mori, mori, mori în această Iubire!
Dacă mori în această iubire,
Sufletul tău va renaşte!

Mori, mori, nu te speria
de moartea a ceea ce este cunoscut!
Dacă vei muri faţă de tot ceea ce este trecător,
vei deveni etern!

Mori, mori, mori faţă de
ceea ce are moarte
şi vei deveni etern!

Mori, mori, evadează din aceşti nori!
Când vei ieşi dintre nori
vei fi (precum) Luna strălucitoare!

Mori, mori, mori faţă de
zgomotul grijilor lumeşti!

Şi în tăcerea Iubirii,
vei găsi scânteia vieţii!

Evoluţii

Din materie pierit-am, să-ncolţesc în firul ierbii,
şi-am pierit din firul ierbii, să răsar în erbivoră,
şi-am pierit din erbivoră, să mă schimb în om anume.
Pot să spun că după moarte mă voi spulbera-n nimica?
Voi zbura şi eu odată mai presus de lumea asta
şi mă voi schimba în ceea ce mi-i teamă să-mi închipui.
*
Mai întâi şi-ntâi descinse în materie, şi apoi
din materie căzut-a într-o plantă. Ani de zile
în materie trăit-a şi nu şi-a adus aminte
nici de-o luptă cu uscatul. Când căzu din plantă-n vită,
nu şi-a mai adus aminte de cum a trăit în plantă.
Iar aceste contradicţii, pe care le ştii prea bine,
l-au atras, ca dintr-o vită către om să năzuiască.
Apoi omul pribegit-a din meleaguri în meleaguri,
până-a căpătat în capu-i minte şi înţelepciune,
dar din minţile-i trecute nu şi-a mai adus aminte,
şi din minţile-i de astăzi încă va sui pe trepte.

Ascultă trestia ce plânge

Ascultă trestia ce plânge,
de despărţiri ea ne vorbeşte.
"De când m-au secerat din stuf,
suspinul meu pe oameni îi mâhneşte.
Caut un suflet de surghiun lovit,
să-i povestesc a dorului năpastă.
Toţi cei ce de obârşie-au fost rupţi,
a întâlnirii clipă o adastă.
În cin ales suspinul mi-am purtat,
şi-ntre sărmani aflai tovărăşie.
Prieten fiecare îşi zicea,
dar nimeni taina n-a vrut să mi-o ştie.
Nu e departe taina de suspin;
luminile-i privirii sunt ascunse,
ca sufletul de nimenea văzut,
dar trup şi suflet sunt întrepătrunse.
Nu vânt, ci foc este al trestiei zvon.
Cine de foc nu-i stăpânit, să piară!
În trestii-s ale dragostei văpăi,
tot dragoste şi-n vinul ce dogoară.
La trestii zvonitoare taina-şi spun
iubiţii, când surghiunul îi dezbină.
Venin e-n cânt şi leac adormitor,
pe cel nebun din dragoste-l alină."

Carmen Sylva

Biografie Carmen Sylva

Majestatea Sa Elisabeta, Regina a României, Principesă de Wied - pe numele său complet Elisabeth Pauline Ottilie Luise zu Wied - (n. 29 decembrie 1843, Neuwied, Germania - d. 18 februarie 1916, Curtea de Argeş) este numele sub care a mai fost cunoscută Regina Elisabeta a României, întâia regină a României, soţia lui Carol I Hohenzollern-Sigmaringen, primul rege român al dinastei Hohenzollern, a fost o patroană a artelor, fondatoare a unor instituţii caritabile, poet, eseist, scriitor. Este, de asemenea, cunoscută sub numele de Principesa Elisabeth von Wied, ca patroană a artelor purta pseudonimul Carmen Sylva, iar ca fondatoare de instituţii caritabile a fost supranumită de oamenii din popor Mama răniţilor.

S-a născut pe 29 decembrie 1843 în castelul Monrepos din Neuwied (astăzi în unul din cele 16 state federale ale Germaniei, Rheinland-Pfalz) pe Rin şi a murit pe data de 2 martie 1916 în Bucureşti. Mormântul său se găseşte la Mănăstirea Curtea de Argeş, unde sunt îngropaţi toţi Regii României.

Elisabeta era fiica lui Hermann, prinţ de Wied. În 1869 Principesa Elisabeta de Wied se căsătoreşte cu Domnitorul Carol I al României, devenind astfel prima regină a României.

Prinţesa Elisabeta von Wied a venit în România în 1869, la vârsta de 26 de ani, pentru a se căsători cu Karl von Hohenzollern, care a guverant sub numele regal de Carol I de România. În acea vreme Principalitatea era sub tutela Imperiului Otoman. După Războiul de Independenţă din 1877 şi Tratatul de la Berlin (1878), România a fost recunoscută ca regat în 1881 şi Elisabeta a devenit prima Regină de România.

În timpul războiului din 1877, Elisabeta a înfiinţat spitale, servicii de ambulanţă şi îngrijire şi a procurat medicamente pentru răniţi. Regina Elisabeta s-a implicat energic în sprijinirea artelor şi a societăţii filantropice, prin intermediul cărora a încurajat doamnele din înalta societate să aibă un rol activ în strângerea de fonduri şi în gestionarea actelor caritabile. În absenţa unui sistem de caritate, Societatea Regina Elisabeta a reginei, fondată în 1893, a tratat benevol circa 17.000 de pacienţi pe an, a distribuit medicamente gratuite şi a monitorizat starea familiilor nevoiaşe.

Regina a avut şi iniţiativa de a identifica potenţialul meşteşugurilor româneşti. Ea însăşi se înveşmânta adesea în portul naţional românesc, socotit până atunci strai al ţăranilor, şi a încurajat doamnele din suita ei să facă la fel, dându-i astfel o valoare socială deosebită. Regina a organizat la castelul regal de la Sinaia un centru de meşteşuguri naţionale.

A făcut o datorie din a încuraja tinerii talentaţi să studieze prin intermediul unui program de burse. Regina şi-a făcut un anturaj de artişti în devenire cum ar fi George Enescu sau Elena Văcărescu şi a sprijinit financiar pictorul Nicolae Grigorescu şi poetul Vasile Alecsandri.

A fost poetă şi prozatoare, o admiratoare sinceră a poetului român Mihai Eminescu, pe care l-a recompensat cu ordinul Bene Merenti, însoţit de o importantă sumă de bani dar cuprins de o furie anti dinastică poetul a refuzat să ridice premiul. Era o pasionată cititoare a poemelor sale, după cum rezultă dintr-o scrisoare trimisă de Titu Maiorescu lui Eminescu.

Relaţiile dintre Mihai Eminescu şi regele Carol I, erau destul de tensionate după ce Mihai Eminescu a folosit, ca să-l caracterizeze pe rege formula cu valoare derogativă Carol îngăduitorul într-un editorial din gazeta conservatoare Timpul.

Mihai Eminescu era adeptul unei monarhii autoritariste, dar Constituţia de la 1866 dădea regelui doar puterile unei monarhii constituţionale, măsură de precauţie care urma să împiedice orice nouă tentativă de dictatură regală după precedentul istoric al domniei prinţului pământean Alexandru Ioan Cuza.

Pseudonimul său literar era Carmen Sylva, ceea ce se traduce din limba latină prin "Cântecul pădurii". Se fotografia în faţa maşinii de scris şi este cunoscut faptul că în prima reclamă publicitară din lume de tip testimonial pentru o companie producătoare de maşini de scris apărea chiar regina României. Casa regală a României, nefiind prea bogată (a se vedea celebra poveste privind Coroana de oţel), îşi completa veniturile din publicitate!

A fost supranumită regina scriitoare, a scris poeme, basme, povestiri, romane, lucrări cu caracter memorialistic. A tradus din opera lui Pierre Loti. Reşedinţa ei preferată era Castelul Peleş, unde îşi ţinea şi biblioteca.

Regina Carmen Sylva şi-a devotat întreaga ei viaţă desăvîrşirii spirituale, şi carierei de scriitor. A scris în mai multe limbi, fiind fluentă şi perfect inteligibilă în germană, franceză, engleză şi română. Cunoştea la perfecţie limba latină şi limba greacă. A colaborat la scrierea mai multor cărţi cu doamna ei de curte, Mite Kremnitz, una dintre iubitele lui Mihai Eminescu. Mite era cumnata lui Titu Maiorescu, şi a devenit eroina principală a unui roman de dragoste scris de Eugen Lovinescu, Mite(1934), despre povestea de dragoste dintre cei doi, la fel de faimoasă ca relaţia cu Veronica Micle. Titu Maiorescu era căsătorit cu Klara Kremnitz, dar după moartea prematură a acesteia, în urma unui cancer la sân îşi notează în Jurnal interesul său pentru Mite. Prin intermediul lui Mite Kremnitz Carmen Sylva l-a cunoscut pe Mihai Eminescu. Într-o scrisoare pe care Titu Maiorescu i-o trimite lui Mihai Eminescu şi care conţinea asigurări că volumul de Poesii îngrijit de Maiorescu şi publicat în 1883 la editura Socec, acesta îi transmite poetului că la curtea de la Castelul Peleş doamnele de curte şi regina însăşi au învăţat deja poeziile sale pe de rost!

Copacul

Caldul soare-al verii ţese-acum ferice
Fire lungi prin aer, tort de-argint curat;
Bate-o dulce boare câmpu 'nrourat
Legănând prin lanuri aurul din spice.

Frunzele gătite ca de sărbători
Râd, pe spate vesel capul şi-l aruncă –
Un copac, el singur, gol de tot pe luncă
Stă 'ntratâta lume de cântări şi flori.

N'are bucurie nici de vânt şi ploae,
Nici de cânt de paseri, nici de cuib cu pui;
Din podoaba 'ntreagă a vieţii lui
Nu-i rămase bietul nici măcar o foae.

Ce ruşine, Doamne! Cât de bucuros
Tu te-ai duce, duce să te-ascunzi departe
Prin pustii cu neguri, printre stânci deşarte,
Ori să vie vântul să te-asvârlă jos.

Dar el stă, sărmanul, stă 'nrădăcinat –
Iată vie-un fulger şi-o să mori! Nu plânge!
Nu! Veni furtuna vai, numai spre-a frânge
Crengi din el, lăsându-l şi mai ruşinat!

Sonet

Precum lumina unui singur soare
Prin lumea 'ntreagă-şi răspândeşte focul,
Chemând la viaţă nouă pe tot locul
Puterea cea'n etern renăscătoare,

Se luptă 'n veci prin nori să se strecoare
Şi' n văi şi munţi şi 'n codrii vezi tu jocul
Lucorii ei ce-aduce iar norocul
Bogatei toamne-a-tot-dăruitoare:

Un suflet mare tot aşa învie
Cu sfântu-i foc ce 'n juru-i răspândeşte
Pe cei ce stau pierduţi în letargie,

Nu vrea să facă robi şi nu orbeşte,
Că el e creator nici el nu ştie,
Dar singur Domn el totul stăpâneşte.

Fluturi sărutându-se

Cu gene 'ncins-a ochii tăi
Cel ce-a creiat din veci iubirea,
Iar ei sclipiri de soare-au prins
Şi-un fulger umed li-e privirea.

Cu drag eu genele-ţi ating
Cu genele-mi de tremur pline,
Din ochi clipesc aprins şi des –
Şi ast-fel te sărut pe tine.

Bătând din aripi, când ne sunt
Unite-aprinsele pleoape,
E par' că soarele-ar luci
Şi 'ntr 'însul ne-am uita de-aproape.

Atunci eu sorb în ochii mei
Privirea ta, şi mă 'mpresoară
Scântei, un râu adânc de foc –
Iar genele mi se scoboară.

Se face noapte 'n jurul meu!
Eu pier în stângerea clipirii,
Bătând din ostenite-aripi,
Topit de flacăra iubirii.

George Magheru, poet şi dramaturg

Biografie

MAGHERU George, se naste la 17/30 dec. 1892, Craiova - moare in 17 aug. 1952, Bucuresti. 
Poet si dramaturg. Fiul colonelului Romulus G. Magheru si al Anei (fiica lui Ion Ghica). 

Prin tata, e nepot al generalului de la 1848, G. Magheru. 

Ramas orfan de tata la patru ani, e crescut la mosia de la Ghergani a familiei Ghica, unde primeste o bogata educatie artistica (muzicala, literara): bunica, Alexandrina Ghica, stralucita pianista, facuse muzica cu Liszt si Clara Schumann; mama. 

Ana Magheru, studiase la Scoala de Belle Arte din Londra. Scoala primara la Bucuresti, la „Sf. Gheorghe", liceul „Gh. Lazar" (bacalaureatul in 1911); in acelasi an se inscrie la Facultatea de Medicina din Bucuresti (absolvita in 1920). Izbucnirea razboiului il prinde in anul VI de facultate; pleaca pe front ca medic sublocotenent, se imbolnaveste de febra recurenta si tifos exantematic, dar refuza sa se reformeze si ramine in Moldova pina la demobilizare. Doctor in medicina (1920), isi incepe activitatea de cercetator la Institutul Cantacuzino, unde va functiona pina la moarte, Autor (in colab. cu sotia sa Alice, medic microbiolog) a numeroase lucrari de specialitate. Desi scrie versuri de la 14 ani, debuteaza tirziu, consacrindu-se creatiei literare dupa 1923, cind, bolnav, se retrage o vreme la Sinaia. Debut editorial cu drama Tudor Ardeleanu (1926), urmata de O legenda (1927), ambele formind ciclul Latinii la Dunare. 

Primul volum de poezie Capricii (1929), cuprinde, dupa opinia lui Adrian Maniu, texte „interesante si antipoetice". Sugestia e fructificata polemic in titlul culegerii urmatoare, intitulata Poezii antipoetice (1933). Urmeaza Poeme in limba pasareasca (1936), Coarde vechi si noi (1936), Poeme balcanice (1936), apoi piesele Piele de cerb (1937), Domnul Decan (1939), Egoistul (dramatizare a romanului lui G. Meredith, 1939), Oglinda fermecata sau Divina re-creatiune (1944). George Magheru n-a propus nici unui teatru piesele sale; cu toate ca nu sint lipsite de virtuti scenice, de o viziune moderna in dramaturgie si avind reale calitati in dezbaterea unor probleme moral-filosofice. De altfel, scriitorul a dus o existenta retrasa fara a participa la miscarea literara a epocii interbelice. Izolat intre laborator si un cerc de prieteni din elita artistica a vremii (G. Enescu, pictorii Steriadi, Pallady, H. Catargi, Ghiata, Iser s.a.), el a continuat sa scrie si dupa 1944, fara a mai publica insa nimic. Opera lui postuma ramine inca a fi studiata si editata. Numai o parte din poemele inedite au fost publicate, prin grija lui George Magheru Sorescu, in 1982: Cintece la marginea noptii.

George Magheru a scris o poezie profund originala, moderna prin „bizarerie", rafinament estelic, balcanism si pitoresc verbal; poezia si teatrul lui dovedesc o preocupare permanenta, cu intensa implicare si gravitate filosofica, pentru problematica existentiala si morala a intelectualului - creator si savant. Partea cea mai interesanta a operei sale lirice, cea pentru care a fost considerat - formula lansata de Perpessicius, si care s-a impus - un „fantezist", se remarca prin modernitatea unei atitudini de detasare ironica, cu rol de demitizare si relativizare. 

O poezie livresca adopta un ton putin declamator; in ea se intruchipeaza un principiu „balcanic" al proteismului: calamburul, jocul de cuvinte („Sintem Orient. Sa ne dezorientam!"), asociatiile contrastante, acumularile lexicale, alaturarea neologismului, in special termen stiintific, de arhaisme pitoresti, de cuvinte luate din toate straturile limbajului, parafraza - sint forme ale schimbarii permanente, ale experimentului continuu. Ciclul balcanic din Capricii (1929) si volumul Poeme balcanice (1936) contin grupaje de versuri ilustrind nu un pitoresc de suprafata, de culoare, ci o atitudine spirituala. Lungile inventare -enumeratii ingenioase, surprinzatoare prin contraste si afinitati - definesc perfect acest spatiu spiritual - refuzat in numele „ideii latine", dar asumat, implicit, prin voluptatile limbajului. Inventarele de obiecte, de case, de categorii umane („noctambulii, somnambulii, saturninii, cerealistii, realistii"), ca si multiplicarea rolurilor, a vocilor lirice („glasul" savantului, calatorului, tembelului etc), sint utilizate si pentru a defini o „Europa decadenta". Rima rara, formele extrem de variate de aliteratie, jocurile de cuvinte, mecanica exacta a distihului, cu subtilul ei efect de umor circumscriu o poezie a jocului, a inventivitatii si a gratuitatii. George Magheru avea insa obsesia ideilor, si punctul de rezistenta al poeziilor lui sta, de multe ori, in aliajul dintre libertatea limbajului si a tonului - si gravitatea temelor. 

Lasind la o parte o mai banala serie de poeme - romante melancolice, limpezi madrigale, alegorii mitologice - merita luate in considerare meditatiile filosofice-cosmologice, romantice, uneori mai greoaie, dar cu momente de mare avint liric, foarte numeroase intre postume. Ele sint sustinute de o retea de obsesii: cunoasterea prin identificare, treptele initierii, creatia, legatura organica dintre ins si univers, corespondentele cosmice ale trupului (motivul repetat al unei harti stelare in forma femeii ideale), relatia spirit-materie, idee-realitate. De aceasta categorie de poeme se apropie cel mai mult teatrul lui George Magheru. Chiar in piesele realiste (Tudor Ardeleanu, 1926; O legenda, 1927), cu atit mai mult in feeriile-parabole, el urmareste ilustrarea unor teorii. Includerea primelor doua piese (Tudor Ardeleanu si O legenda) intr-un ciclu (Latinii la Dunare) lasa sa se vada, ca si organizarea volumelor de poezii, o tendinta de sistematizare si de generalizare. Teoria, prea evidenta uneori, subliniata de personaje simbolice (de pilda de „Un istoric"), urmareste aici fie mecanismul inlocuirii claselor degenerate, fie, mai ales, definirea unui specific etnic - tocmai din perspectiva balcanismului atit de des intilnit in poeme (interferentele dintre teatru si poeme sint, de altfel, multiple, dovedind caracterul acaparator al unor idei fundamentale deplin asumate). Instabilitatea, scepticismul, ironia si blazarea sint condamnate in numele principiului creator. 

Domnul Decan (1939) e o bufonerie, o farsa - tratare in registru grotesc a unui aspect al aceluiasi sistem opozitiv: impostura sistematica si oficializata. in ultimele piese, dominanta devine tema creatiei - ca solutie existentiala. Se observa coerenta logica (dictata poate de implicarea personala) a ideilor: creatia, forma de actiune, e solutia depasirii balcanismului fatal. Piele de cerb (1937) si Oglinda fermecata (1944) cuprind motive de basm, personaje si situatii simbolice si sint structurale de repetarea unor situatii schematice ilustrative. Numeroase replici aforistice sau poetice nu au o valoare dramatica, dar prezinta avantajul ca amanuntesc si clarifica scheletul ideatic al poeziei lui George Magheru. in Piele de cerb implinirea destinului uman e aflata - dupa multiple incercari (in cunoastere stiintifica, arta, familie, natura, placere, reculegere filosofica etc.) si dupa oscilatii intre avint si dezgust (Vapaila si Gerila) - in creatie - ca mod de actiune si daruire. 

Oglinda fermecata ilustreaza de la inceput dramele creatorului (scriitorul Luciu - dublat mitologic de Lucifer), caracterizat prin pasiunea cunoasterii si jertfa si ajungind la o solutie suprema: recrearea universului si a eului, entitati identificate; piesa contine si un mai concret, etic si estetic, „catehism de scriitor". E destul de evidenta consecventa ideilor si posibilitatea de a integra toate creatiile lui George Magheru intr-un sistem coerent; insusi umorul sau capata astfel valoarea unei atitudini filosofice asumate, in cadrul doritei sinteze dintre materie si spirit.

OPERA: Tudor Ardeleana, drama in 4 acte, Bucuresti, 1926; O legenda, drama in 4 acte. Bucuresti, 1927; Capricii, versuri. Bucuresti, 1929; Poezii antipoetice. Bucuresti, 1933; Poeme in limba pasareasca. Bucuresti, 1936; Coarde vechi si noi. Bucuresti, 1936; Poeme balcanice. Bucuresti, 1936; Piele de cerb, pretext dramatic pentru meditatiune. Bucuresti, 1937; Domnul Decan, comedie in 4 acte, Bucuresti, 1939; Egoistul, comedie in 4 acte dupa un roman de G. Meredith, Bucuresti, 1939; Oglinda fermecata sau Divina re-creatiune, tragedie in 3 acte, Craiova, 1944; Poezii antipoetice (antologie), cuvint inainte de Perpessicius, ed. ingrijita de R. Vulpescu, Bucuresti, 1966; Teatru, pref. de B. Elvin. fisa biobibliografica de R. Vulpescu, Bucuresti, 1972; Ctntece la marginea noptii, poeme inedite, ed. ingrijita si prefatata de M. Sorescu, Craiova, 1982.

REFERINTE CRITICE: Perpessicius, Mentiuni, III; Al. Piru. Panorama; I. Rotaru, O istorie, II; M. Muthu, in Echinox, nr. 8-9, 1972; idem. Orientari cubice, 1972; Ov.S. Croh-malniceanu. Literatura, II, III; M. Muthu, Literatura romana si spiritul sud-est european, 1976; Al. Piru, Istoria literaturii romane de la inceput pina azi, 1981; S. Foarta, in Orizont, nr. 43, 1982; FI. Miu, in Ramuri, nr. 11, 1982; Dana Dumitriu, in Romania literara, nr. 12, 1983.

Serenadă dublă

El şi ea îşi leagănă gondola;
Valurile le dansează farandola.

Un clăcaş loveşte-n Bărăgan cu sapa,
Şi e trist parcă îşi sapă groapa.

Pustele au pus sub ei cămile,
Câmpul şi oraşul - campanule, campanile.

El sapă gândind. Cruntul război
Din molari i-a defalcat vreo doi.

Lido moare-ntr-un amurg serafic,
Litografic, crisografic, litocrisografic.

Statuie antică în ruină

Pe voluptatea care rotunji frumosul pântec,
încât e prins în piatra - vecinic cântec -
se reazimă acuma prăfuite tufe de urzici...
Din rănile frumoasei coapse ies furnici...
Iubirea a creat această mică şi subtilă gură
pe care dalta a sculptat-o în căldură...
Acum, în al iubirii cald şi dulce leagăn,
îşi face plasa "cap de mort", păros păiangăn.
A fost creată fruntea într-o lungă meditaţie
din care n-a lipsit o voluptuoasă graţie:
ideea fecundată de eterna frumuseţe...
Din acest gând cuprins în suprafeţe
şi ros de ploi, de geruri şi de gârle,
ies guşteri, scolopendre şi şopârle.

Glasul tembelului 

Aveam în vis gospodăria plină.
Furnicile îmi măcinau făină.
Păstram la stână mieii Domnului şi cuci
În staul, pentru lapte şi lăptuci.
Un cal cu şorţ îmi mătura ograda...
Îşi cultiva în straturi drepte coada,
Şi mie-mi semăna o bella-dona.

Acolo cedrii îmi câtau din diblă...
Din arborele-pâine mâncam jimblă...
Din arborele de cafea, cafeaua fină...
Făceam un foc isteţ la rădăcină
Şi boabele ieşeau gata prăjite;
O coropişniţă mi le dădea râşnite...
Şi-ntr-un izvor termal, ca dintr-o ceaşcă,
Turceşte beam cafea turcească.

(Capricii, 1929)

TEATRU/FILM 17 Decembrie

Jocul de-a vacanța de Mihail Sebastian

Jocul de-a vacanta - Teatru tv, partea 1: http://youtu.be/v5CoherdMVM;

Jocul de-a vacanta - Teatru tv, partea 2: http://youtu.be/oCu5VfrckYk.

SFATURI UTILE 17 Decembrie

Valoarea energetica a principalelor alimente (KCalorii la 100 gr.) Pentru a fi sanatosi tineti cont de numarul de calorii pe care il reprezinta mesele dumneavoastra zilnice! Cateva felii de paine pot cantari 50 de grame, iar poate asta inseamna peste 150 de KCal, ceea ce reprezinta aproximativ 5 - 8% din necesarul zilnic de calorii al unei persoane adulte, sedentare. Intr-un kg de corp gras sunt aproximativ 7000 - 7700 KCal. Teoretic, daca se creeaza un deficit echivalent de calorii se obtine slabirea cu un kg. Acest lucru, bineinteles, trebuie facut in timp, nefiind deloc recomandata slabirea cu mai mult de 1 - 2 kg pe luna. Cel mai indicat mod de a obtine deficitul de calorii este prin combinarea exercitiilor fizice cu asigurarea unui aport mai mic decat necesarul zilnic cu pana la 500 de KCal/zi. Acest aport nu trebuie sacazut, nicidecum, sub 1200 de KCal la femei si 1800 de KCal la barbati.
	Protide	Lipide	Glucide	KCal			Protide	Lipide	Glucide	KCal
	%	%	%	la 100 g			%	%	%	la 100 g
Carne si derivate						Peste si derivate
Carnati	18,0	26,9	-	324		Biban				88
Creier	-	-	-	128		Cod	19,0	1,0	-	87
Curca	24,5	8,5	-	179		Cod in sos tomat	14,9	1,3	2,9	85
Ficat (porc, vita)	-	-	-	132		Crap	18,9	2,8	-	104
Ficat (pasare)	-	-	-	120		Crap in ulei	10,6	6,9	4,3	125
Gaina	21,0	6,0	-	142		Hering	18,0	10,0	-	167
Gasca semigrasa	18,4	20,0	-	261		Hering in ulei	13,7	28,9	-	325
Inima, rinichi	-	-	-	120		Hering in sos tomat	16,2	10,4	1,8	170
Jambon	-	-	-	271		Icre crap	25,0	3,0	-	130
Leberwurst	16,8	30,1	-	349		Icre stiuca	27,0	1,5	-	125
Miel	18,0	20,0	-	260		Macrou	22,0	10,0	-	183
Muschi tiganesc	21,6	26,3	-	333		Macrou in sos tomat	14,5	10,6	1,6	164
Parizer, cremwursti	13,0	26,0	-	295		Macrou in ulei	16,2	20,7	-	259
Pateu de ficat	19,6	19,5	-	261		Pastrav	-	-	-	103
Porc - slaba	20,4	6,3	-	142		Salau	19,4	0,4	-	83
Porc - grasa	15,0	30,0	-	350		Sardina in ulei	19,3	21,6	-	280
Pui de gaina	20,1	10,2	-	177		Scrumbie	14,2	25,9	-	299
Rata	19,6	6,0	-	136		Somn	16,8	18,8	-	224
Salam	-	-	-	560		Stavrid	16,6	5,1	-	115
Salam de Sibiu	26,5	43,4	-	512		Stavrid in sos tomat	15,5	6,6	-	125
Salam de vara	20,0	47,0	-	519		Stiuca	19,1	0,4	-	82
Slanina	-	-	-	630		Oua
Sunca presata	24,9	20,7	-	294		Ou de gaina (gr. pe buc.)	7,0g	6,0g	0,6g	171
Vita - slaba	20,4	2,2	-	104		Galbenus de ou de gaina	16,0	32,0	0,3	364
Vita - grasa	12,0	24,5	-	277		Albus de ou de gaina	13,0	0,2	0,5	57
Lapte si derivate						Galbenus de ou de gaina	-	-	-	165
Branza de burduf	27,4	27,4	0,5	369		Un ou de rata (cca 60g)	7,0g	8,0g	0,2g	104
Branza grasa de vaca	13,0	9,0	4,5	155		Grasimi
Branza slaba de vaca	18,0	-	4,0	90		Maioneza	-	-	-	716
Branza topita	7,0	36,0	0,9	366		Margarina	-	82,5	-	767
Cascaval	25,0	19,0	1,0	283		Untura de porc	0,2	99,6	-	927
Iaurt	3,2	2,6	4,0	70		Ulei floarea soarelui	-	100,0	-	930
Lapte batut	3,2	2,9	5,5	63		Ulei soia	-	100,0	-	930
Lapte de vaca integral	3,5	3,5	4,5	65		Dulciuri
Lapte de vaca normalizat	3,5	1,7	4,9	50		Ciocolata	-	-	-	525
Lapte de oaie	6,0	7,5	4,6	113		Marmelada	-	-	-	272
Lapte de capra	3,5	3,7	4,5	67		Miere	-	-	-	310
Lapte praf	27,0	24,0	40,0	498		Zahar nerafinat	-	-	-	375
Telemea de oaie	18,9	24	1,0	315		Zahar rafinat	-	-	-	385
Telemea de vaca	19,4	20,4	1,0	273		Bauturi
Smantana	2,5	30,0	3,1	300		Bere blonda	-	-	-	53
Unt	6,0	74,0	2,0	721		Bere bruna	-	-	-	42
Cereale si fainoase						Cola	-	-	-	48
Biscuiti	8,2	9,5	74,0	425		Limonada	-	-	-	58
Cornuri, chifle simple	8,2	0,4	57,1	271		Rom	-	-	-	245
Cornuri, chifle cu material	8,2	4,4	61,6	327		Tuica	-	-	-	250
Faina de grau	11,8	1,4	72,0	356		Vina alb	-	-	-	138
Faina de secara	8,9	1,2	74,6	353		Vin rosu	-	-	-	165
Faina de porumb	9,6	1,7	72,1	351		Whisky	-	-	-	245
Fulgi de ovaz	13,6	6,3	63,3	374		Paine
Gris	9,4	0,9	75,9	358		Paine de grau alba	7,5	0,4	52,0	274
Orez	8,1	1,2	75,5	354		Paine de grau intermediara	7,5	0,7	48,0	234
Paste fainoase obisnuite	10,9	0,6	75,6	360		Paine de grau neagra	8,4	1,2	48,0	242
Paste fainoase cu ou	10,2	2,2	79,1	386		Paine de secara	12,4	1,7	67,7	344
Porumb	-	-	-	336		Paine graham	9,1	1,0	51,0	256
Pop-corn	-	-	-	345
Spaghete	-	-	-	351
	Protide	Lipide	Glucide	KCal			Protide	Lipide	Glucide	KCal
	%	%	%	la 100 g			%	%	%	la 100 g
Legume proaspete						Fructe proaspete
Ardei gras verde	1,1	0,2	2,5	17		Banane	1,3	0,6	13,4	66
Ardei gras rosu	1,3	0,4	7,3	39		Caise	1,0	-	13,0	57
Cartofi (fierti)	1,7	0,2	17,4	80		Capsune	1,0	1,0	9,0	50
Cartofi prajiti	-	-	-	345		Cirese	1,0	0,3	18,0	81
Castraveti	1,3	0,2	2,9	19		Coacaze	1,5	0,6	10,2	54
Ceapa verde	1,0	0,2	3,5	20		Fragi de padure	1,3	1,0	9,8	54
Ceapa uscata	1,5	0,2	8,0	40		Grepfruit	0,5	0,2	6,5	30
Ciuperci	5,0	0,5	2,3	35		Gutui	0,5	0,5	14,2	65
Conopida	2,8	0,3	3,9	30		Lamai	0,9	0,7	6,2	36
Dovlecei	0,9	0,1	3,2	18		Mandarine	0,8	0,1	8,7	40
Fasole verde	2,0	0,2	5,7	33		Macese	4,1	1,2	21,8	117
Mazare verde boabe	8,4	0,5	14,0	96		Mere	0,3	0,5	15,0	67
Marar	-	-	-	19		Mure	1,5	1,4	14,1	77
Morcovi	1,5	0,3	8,8	45		Pepeni galbeni	0,5	0,1	5,0	23
Pastarnac	1,4	0,5	15,0	72		Pepeni verzi	0,5	0,1	5,4	25
Patrunjel	-	-	-	32		Pere	1,0	1,0	16,0	79
Patrunjel radacina	1,1	0,8	10,0	53		Piersici	1,0	-	10,0	45
Rosii	1,3	0,2	4,8	27		Portocale	0,8	0,2	10,1	47
Praz	2,3	0,4	9,9	54		Prune	0,6	0,1	21,0	89
Ridichii de luna	0,6	0,1	3,8	19		Zmeura	1,0	1,0	14,0	71
Ridichii de iarna	1,3	0,1	4,9	26		Struguri	2,1	1,7	18,0	98
Salata verde	1,9	0,3	2,9	22		Visine	1,0	0,5	14,0	66
Sfecla rosie	1,3	0,1	9,0	43		Fructe uscate
Spanac	3,5	0,3	2,0	25		Curmale cu samburi	1,9	0,6	74,0	316
Telina radacini	1,4	0,3	5,9	33		Mere	1,0	1,0	55,0	239
Urzici	7,9	0,7	7,1	68		Pere	2,4	0,4	70,0	300
Usturoi	7,2	0,2	26,0	137		Prune cu samburi	2,5	0,5	71,0	306
Vinete	-	-	-	26		Smochine	4,3	1,3	58,0	267
Varza alba	1,8	0,2	5,8	33		Stafide	2,5	0,5	71,0	306
Varza Bruxelles	4,0	0,5	7,0	50		Compoturi
Varza rosie	1,9	0,2	5,6	33		Compot de caise	0,5	-	14,0	59
Legume uscate						Compot de cirese	0,4	-	15,5	65
Cartofi chips	-	-	-	546		Compot de gutui	-	-	17,0	70
Cartofi rondele	7,8	0,4	77,0	350		Compot de mere	0,3	-	17,5	73
Ciuperci	41,7	1,7	30,8	313		Compot de pere	0,2	-	20,5	85
Fasole	23,0	1,7	47,7	303		Compot de piersici	0,6	-	16,1	68
Mazare	21,5	1,9	53,0	323		Compot de prune	0,4	-	15,3	64
Soia	-	-	-	341		Compot de visine	0,4	-	15,5	65
Legume murate						Compot de struguri	0,5	-	19,0	80
Castraveti in otet	0,6	-	1,5	9		Sucuri
Gogosari intregi in otet	0,7	-	3,0	15		Suc de pere	0,02	-	14,1	57
Gogosari taiati in otet	0,8	-	2,6	14		Suc de prune	0,09	-	13,7	56
Salata de varza rosie	1,0	-	3,0	16		Suc de zmeura	0,16	-	12,3	51
Salata de sfecla rosie	1,0	1,0	8,2	38		Suc de struguri	0,13	-	20,0	83
Varza acra	1,2	-	3,3	18		Suc de tomate	1,0	-	5,0	25
Legume conservate						Suc natural de mere	0,09	-	17,4	72
Bulion de tomate	3,6	-	11,6	62		Oleaginoase
Fasole verde	1,1	0,4	2,5	18		Arahide	25,8	44,5	15,7	584
Ghiveci in bulion	1,4	0,5	3,7	26		Alune curatate	12,0	63,0	17,0	705
Mazare verde boabe	6,5	0,5	10,0	72		Masline negre	20;0	35;0	7;2	437
Pasta de tomate	5,4	-	15,4	85		Masline verzi	12,5	10,0	8,1	177
Spanac cu orez	2,0	8,0	2,0	91		Nuci	21,0	59,0	3,7	650
Tocana de legume	1,0	6,0	3,1	73
Tomate in bulion	1,7	0,4	3,1	23

GÂNDURI PESTE TIMP 17 Decembrie

Take Ionescu

Regina Elisabeta a României (Carmen Sylva)