14 IANUARIE 2018
RELIGIE ORTODOXĂ 14 Ianuarie
Sf Cuv. Mucenici din Sinai si Rait; Odovania
Praznicului Botezului Domnului; Sf. Nina; Duminica a 29 – a după Rusalii – a
celor 10 leproși
Cuvioşii părinţi ucişi în Sinai – Sfârşitul mucenicesc al celor 38 de
sihaştri în Sinai, istorisit de monahul Amonie, a fost în anul 288, în timpul
împăratului Diocleţian. Peşterile acestor cuvioşi sihaştri aflate în Muntele
Sinai, au fost deseori jefuite de către triburile arabe de beduini şi barbarii
din Egipt, la fel cum s-a întâmplat şi cu mănăstirile din acea zonă. În anul
288, nişte beduini numiţi vlemiţi au năvălit asupra muntelui şi au omorât 38 de
sihaştrii. Geograful Strabon († 29) scrie despre vlemiţi că sunt „un neam neputincios la război, numai la a
năvăli şi a jefui este foarte abil”. Cuviosul Amonie şi părintele
Dula, egumenul Sinaiului s-au ascuns într-un turn din Mănăstirea Horiv şi au
scăpat cu viaţă. Cuviosul Amonie istoriseşte: „Când am coborât din turn, am găsit pe unii înjunghiaţi, pe alţii
38 ucişi cu sabia, având pe trupurile lor multe răni. Doi dintre ei erau încă
vii şi anume Isaia şi Sava. Îndată am îngropat pe părinţii cei înjunghiaţi, iar
de cei vii am avut grijă. Unul dintre ei, anume Isaia, sosind noaptea a murit.
Sava şi-a dat sufletul în mâinile Domnului a patra zi după uciderea celorlalţi
părinţi”.
Cuvioşii părinţi ucişi în Rait – Mănăstirea Raitului se află aproape de
ţărmul Mării Roşii. Ea a fost atacată de beduini în acelaşi timp cu Sinaiul.
Aceştia au venit cu o corabie pe Marea Roşie, au petrecut noaptea ascunşi în
stâncile de sub mănăstire, iar a doua zi de dimineaţă au ucis 33 de monahi. Nu
au scăpat cu viaţă decât doi dintre ei şi anume: Andrei şi Orion. După ce au
căutat în zadar în toate chiliile mănăstirii aur şi alte lucruri de preţ, cei
300 de beduini s-au îndreptat spre corabie. Au găsit-o, însă, sfărâmată de
stâncile ţărmului. Pe când umblau pe insulă, au fost înconjuraţi de 600 de
oameni înarmaţi. Aceştia aflaseră de cele întâmplate în mănăstire şi au început
astfel lupta împotriva beduinilor. Aceştia din urmă au fost ucişi până la
ultimul.
În această lună, în ziua a paisprezecea, pomenirea sfinţilor
cuvioşi părinţi ucişi în Muntele Sinai.
Aceşti
cuvioşi părinţi dorind după viaţa cea pustnicească au lăsat toate cele lumeşti
şi au mers să locuiască în pustiu. Împreună cu ei era şi fericitul Nil, fost
prefect în Constantinopol, care, fiind foarte învăţat şi având dar de la
Sfântul Duh, a scris multe cărţi de folos, îndemnătoare spre nevoinţe
pustniceşti, şi despre viaţă, robirea şi uciderea acestor cuvioşi părinţi.
Aceştia au fost ucişi de vlemizi, oameni de neam barbar, care trăiau în Arabia,
până spre Marea Roşie şi Egipt, şi care şi mai înainte cu mulţi ani, pe timpul
împărăţiei lui Diocleţian şi a lui Petru, patriarhul Alexandriei, au ucis pe
cei ce sihăstreau aici în muntele Sinai. După moartea voievodului lor,
sarazinii care locuiau şi ei în Muntele Sinai, pornind asupra lor, au ucis pe
mulţi sihaştri; numai puţini au scăpat, fugind în cetate. Dar noaptea s-a
arătat o pară de foc, care cuprindea tot muntele şi se înălţa până la cer.
Sarazinii s-au speriat de aceasta şi au fugit, lepădându-şi armele. Numărul
celor ucişi întâi a fost treizeci şi opt, având multe răni pe trupurile lor.
Printre cei morţi s-au aflat încă doi vii, Sava şi Isaia. Din cei ucişi, unora
li se tăiaseră capetele de tot, altora li se ţineau capetele numai într-o
bucată de piele; iar alţii aveau capetele despicate în două. Cei doi părinţi
rămaşi vii au îngropat pe cei ucişi şi au povestit mai târziu cele întâmplate.
Tot în această zi, pomenirea celor treizeci şi
trei de părinţi ucişi în Rait.
Aceşti
fericiţi părinţi petreceau viaţă pustnicească, acolo unde sunt douăsprezece
izvoare de apă şi şaptezeci de trunchiuri de finic. Dar trei sute de vlemizi,
pornind cu luntre mari, au trecut marea Etiopiei şi ajungând într-un loc
oarecare, găsind o corabie mare şi urcându-se în ea, au ajuns în ţara
faraonilor. Cei de acolo le-au ieşit în întâmpinare, dar au fost biruiţi de
vlemizi, care au ucis patruzeci şi şapte de bărbaţi. Vlemizii le-au răpit
femeile şi copiii, apoi s-au dus în cetate, unde se găsea biserica sfinţilor
părinţi. Aceştia închiseseră poarta şi îşi aşteptau moartea. Deci vlemizii, intrând
în cetate şi negăsind bani, i-au ucis pe toţi părinţii. Apoi luându-şi robii,
s-au dus să treacă marea; dar oamenii luaţi de corvoadă afundaseră corabia şi
fugiseră. De aceea vlemizii înfuriindu-se, au înjunghiat pe toţi robii şi apoi
s-au înjunghiat cu toţii, unii pe alţii.
Sfânta Nina, luminătoarea Georgiei
Sfânta Nina
s-a născut la sfârşitul secolului III în Capadocia, unde locuiau mulţi
georgieni. Era rudă apropiată a Sfântului Mare Mucenic Gheorghe, potrivit unui
vechi manuscris fiind chiar verişoara acestuia. De aceea, evlavia ei pentru
sfântul era mare.
Cu ale lor sfinte rugaciune, Doamne, miluieste-ne si ne
mântuieste pe noi. Amin.
Ev. Luca 17, 12-19
În vremea aceea când a intrat Iisus într-un sat, L-au întâmpinat
zece bărbaţi leproşi care stăteau departe şi care au ridicat glasul şi au zis:
Iisuse, Învăţătorule, fie-ţi milă de noi! Iar El, văzându-i, le-a zis lor:
duceţi-vă şi vă arătaţi preoţilor. Dar, pe când ei se duceau, s-au curăţit de
lepră. Iar unul dintre ei, văzând că s-a vindecat, s-a întors şi cu glas mare
slăvea pe Dumnezeu; şi a căzut cu faţa la pământ lângă picioarele lui Iisus şi
I-a mulţumit. Şi acela era samarinean. Iisus însă, răspunzând, a zis: oare, nu
toţi cei zece s-au curăţit? Dar cei nouă unde sunt? Nu s-a găsit să se întoarcă
să dea slavă lui Dumnezeu, decât numai acesta care este de alt neam? Apoi a zis
către acela: scoală-te şi du-te; credinţa ta te-a mântuit.
Ap. Coloseni 1, 12-18
Fraţilor, mulţumim cu bucurie Tatălui celui ce ne-a învrednicit
pe noi să luăm parte la moştenirea sfinţilor, întru lumină. El ne-a scos de sub
puterea întunericului şi ne-a strămutat în împărăţia Fiului iubirii Sale, întru
Care avem răscumpărarea prin sângele Lui, adică iertarea păcatelor. Acesta este
chipul lui Dumnezeu celui nevăzut, mai întâi născut decât toată făptura. Pentru
că întru El au fost făcute toate, cele din ceruri şi cele de pe pământ, cele
văzute şi cele nevăzute, fie tronuri, fie domnii, fie începătorii, fie
stăpânii. Toate s-au făcut prin El şi pentru El. El este mai înainte decât
toate şi toate prin El sunt aşezate. Şi El este capul trupului, al Bisericii;
El este începutul, Întâiul-Născut din morţi, ca să fie El Cel dintâi întru
toate.
Predică la Duminica a XXIX-a după Rusalii - Despre
nerecunoștința față de Dumnezeu (Pr. Ilie Cleopa)
„Au nu zece s-au curățit? Dar cei nouă unde
sunt? Nu s-a aflat să se întoarcă să dea slavă lui Dumnezeu decât numai acesta
ce este de alt neam?” (Luca 17, 17-18)
Iubiți credincioși,
După cum mulțumirea și recunoștința față de Dumnezeu îi
aduc omului laudă, fericire și binecuvântare, tot așa și cei nemulțumitori
și nerecunoscători față de binefacerile lui Dumnezeu, au primit de la El aspre
pedepse vremelnice și veșnice. Nerecunoștința și nemulțumirea omului față de
binefacerile lui Dumnezeu se socotește ca o nebunie înaintea Lui. Acest lucru
îl putem înțelege luminat din cuvintele Sfintei Scripturi care, arătând
nemulțumirea poporului iudeu față de atâtea binefaceri primite de la Dumnezeu,
îl numește nebun când zice: Acest popor este nebun și neînțelept. Și, mustrând
nemulțumirea poporului, zice: „Oare nu Acesta este Părintele tău care te-a
zidit pe tine?” (Deuteronom 32, 6). Apoi, arătând nerecunoștința și
nemulțumirea poporului iudeu pentru binefacerile pe care le-a primit, zice:
„Oare acestea răsplătiți Domnului?”
După ce le arată binefacerile cele mari ce le-a făcut Dumnezeu
cu ei, atât de nerecunoscători și nemulțumitori, care au părăsit pe Dumnezeu și
s-au închinat diavolilor prin idolii lor, le zice: „Jertfit-au diavolilor și nu
lui Dumnezeu, dumnezeilor pe care nu i-au știut.” Și iarăși le zice: „Pe
Dumnezeu Cel ce te-a născut L-ai părăsit și ai uitat pe Dumnezeu Cel ce te
hrănește” (Deuteronom 32, 17-18).
Apoi, arătând Sfânta Scriptură și pedeapsa
dumnezeiască ce a urmat pentru nerecunoștința și nemulțumirea lor față de
marile binefaceri ale lui Dumnezeu, zice: „Întoarce-voi fața Mea de la dânșii
și voi arăta lor ce le va fi în zilele cele de apoi, că neam îndărătnic este,
fii la care nu este credință întru dânșii. Ei M-au mâniat întru cel ce nu este
Dumnezeu, mâniatu-M-au întru idolii săi, și Eu îi voi mânia pe ei întru cel ce
nu este neam... Că foc s-a aprins întru mânia Mea, arde-va până la iadul cel
mai de jos, mânca-va pământul și roadele lui, arde-va temeliile munților.
Aduce-voi la ei rele și săgețile Mele îi vor sfâșia pe dânșii. Topindu-se de
foame și de mâncarea păsărilor și de gârbovire nevindecată. Dinți de fiare voi
trimite asupra lor cu mânia celor ce se târăsc pe pământ. Din afară îi va
stăpâni pe ei sabia și din lăuntru frica... că voi ascuți ca fulgerul sabia
Mea, și va începe mâna Mea a judeca și voi răsplăti pedeapsă vrăjmașă și celor
ce Mă urăsc pe Mine voi răsplăti” (Deuteronom 32, 20-25; 41).
Prin proorocul Isaia îi zice neamului neînțelegător al lui
Israel: „Surzilor, auziți, priviți și vedeți” (Isaia 42, 18).
Apoi, arătându-le și pedeapsa pentru nerecunoștința binefacerilor Lui, zice:
„El a vărsat asupra lor iuțimea mâniei Lui și furiile războiului. Văpaia i-a
cuprins și n-au priceput, arși au fost și n-au luat seamă” (Isaia 42, 25). Încă
și Neemia după ce arată marile faceri de bine ale lui Dumnezeu asupra poporului
Israel, arată și nerecunoștința lui față de atâtea binefaceri primite de la
Dumnezeu, zicând: „Dar părinții noștri s-au îndărătnicit și și-au învârtoșat
cerbicia lor. N-au ascultat poruncile Tale, nici s-au supus și au uitat
minunile Tale pe care le-ai făcut pentru ei; învârtoșatu-s-au cu cerbicia lor
și în răzvrătirea lor și-au ales căpetenie ca să se întoarcă în robia lor”
(Neemia 9, 16-17), și iar zice: „S-au răzvrătit împotriva Ta; au aruncat Legea
Ta la spate; pe proorocii Tăi care îi îndemnau să se întoarcă la Tine i-au ucis
și Ți-au adus hule mari” (Neemia 9, 26). Arătând apoi și pedeapsa lui Dumnezeu
pentru această răzvrătire a lor, zice: „Atunci Tu i-ai dat în mâinile
vrăjmașilor lor, care i-au apăsat” (Neemia 9, 27).
Ieremia, arătând pedeapsa asupra nerecunoștinței și nemulțumirii
poporului ales față de binefacerile primite de la Dumnezeu, zice: „Cum, adică,
să te iert, Ierusalime, pentru aceasta? Fii tăi M-au părăsit și se jură pe
dumnezei care n-au ființă. Eu i-am săturat, iar ei au făcut desfrânare, umblând
în grup pe la casele desfrânatelor. Ei sunt cai îngrășați și fiecare nechează
după femeia aproapelui său, apoi zice: Este cu putință să nu pedepsesc aceasta,
zice Domnul, și Duhul Meu să nu se răzbune asupra unui popor ca acesta?”
(Ieremia 5, 7-9). Arătând apoi pedeapsa ce îi așteaptă pentru această
răzvrătire, nerecunoștință și nemulțumire față de binefacerile Sale, le zice:
„Casa lui Israel, iată Eu voi aduce asupra voastră un neam de departe, zice
Domnul, un popor puternic, un popor vechi, un popor a cărui limbă tu nu o știi
și nu vei înțelege ce grăiește el. Tolba lui este ca un mormânt deschis și ai
lui sunt toți viteji. Și aceia vor mânca secerișul tău și pâinea ta, și vor
mânca pe fii tăi și pe fiicele tale, vor mânca strugurii tăi și smochinele tale
și vor trece prin sabie cetățile tale cele tari în care tu te încrezi” (Ieremia
5, 15-17). În alt loc zice: „Iată voi face cuvintele Mele foc în gura ta, iar
pe poporul acesta îl voi face lemne și îl va mistui focul acesta” (Ieremia 15,
14).
Și după dumnezeiescul împărat și prooroc David arătând
nerecunoștința și nemulțumirea poporului lui Israel față de binefacerile lui
Dumnezeu, zice: „Au uitat pe Dumnezeu, Care i-a izbăvit pe ei, Care a făcut
lucruri mari în Egipt”... (Psalm 105, 21) „și au jertfit lui Baal-Peor și
au mâncat jertfele morților. Și L-au întărâtat pe El cu faptele lor” (Psalm
105, 28-29). „Și au jertfit pe fiii lor și pe fetele lor idolilor, au vărsat
sânge nevinovat, sângele fiilor lor și al fetelor lor, pe care i-au jertfit
idolilor din Canaan și s-a spurcat pământul de sânge” (Psalm 105, 37-38). Apoi,
arătând și pedeapsa pentru această fărădelege și nerecunoștință a lor față de
Dumnezeu, zice: „Atunci S-a aprins de mânie Domnul împotriva poporului
Său și a urât moștenirea Sa și i-a dat pe ei în mâinile neamurilor și i-au
stăpânit pe ei cei ce-i urau pe ei. Vrăjmașii lor i-au asuprit pe ei și au fost
nefericiți sub mâinile lor” (Psalmi 105, 40-42).
Până aici am arătat cu mărturii din Sfânta Scriptură cât de mare
este păcatul nerecunoștinței și al nemulțumirii față de binefacerile lui
Dumnezeu precum și pedeapsa pe care a dat-o Dumnezeu poporului lui Israel
pentru aceste păcate. Vedem însă și în Sfânta Evanghelie pe omul ce era dator
cu zece mii de talanți, cum milostivindu-se spre el stăpânul său i-a iertat
toată datoria. Iar el n-a voit să ierte pe omul care îi era dator numai cu o
sută de dinari. Pentru această nerecunoștință și nemulțumire față de
binefacerile ce le-a primit de la stăpânul său, a fost dat pe mâna
chinuitorilor „până ce va plăti toată datoria” (Matei 18, 24-34). Vedeți cât de
mare este păcatul nerecunoștinței față de Dumnezeu și față de oameni?
Iubiți credincioși,
După ce am arătat pedeapsa lui Dumnezeu pentru acest păcat, voi
prezenta o istorioară adevărată prin care iarăși se va arăta cum pedepsește
Preabunul Dumnezeu pe omul cel nemulțumit de binefacerile primite de la El.
Un mare făcător de rele, într-o vreme fiind foarte ostenit de
cale, s-a dus și s-a culcat la umbra unui zid vechi. Pe când dormea el, i-a
grăit cineva, zicându-i: „Scoală-te repede de aici și mergi alături, căci cade
zidul și te omoară. Iar el s-a sculat repede și fugind îndată a căzut
zidul". Iar el, plin fiind de toate păcatele a pus în mintea sa că este un
om bun și îl iubește Dumnezeu, căci l-a scăpat de moarte și nu-l urăște pentru
faptele și uciderile care le-a făcut în viață. Deci, a cumpărat tămâie și
lumânări și intrând în biserică a zis: „Mulțumesc Ție, Doamne, că m-ai
scăpat de la această mare primejdie și de moarte". El n-a înțeles că
alta voiește Dumnezeu de la el, adică să-și îndrepte viața și să nu mai facă
rău.
Apoi a început din nou a face tot felul de răutăți, fără nici o
căință de păcatele lui. Dar într-o noapte, pe când dormea pe patul său, i s-a
arătat cineva și i-a zis: „Eu sunt cel care te-a trezit când dormeai sub zid și
tu, în loc să te pocăiești, mărturisindu-ți păcatele și să pui hotărâre în
inima ta ca să nu mai faci cele rele înaintea lui Dumnezeu, ai adus tămâie și
lumânări la biserică și ai socotit că îmi sunt plăcute faptele și fățărniciile
tale. Să știi că pentru aceasta te-am izbăvit de primejdia aceea, ca să nu mori
nepocăit. Iar tu, în loc de pocăință iar ai început a face cele rele ale tale.
De aceea, pentru nerecunoștința și nemulțumirea ta care ai arătat-o față de
bunătatea lui Dumnezeu, nu vei muri repede ca să nu te vadă nimeni, cum era să-ți
fie moartea sub acel zid, ci vei tras în țeapă în mijlocul orașului ca să te
vadă toți oamenii și să ia pildă spre îndreptarea lor, văzând cum moare un
tâlhar și ucigaș nepocăit”. La aceste cuvinte el se înfricoșează, dar îndată
prinzându-l oamenii, l-au dus la judecătorul cetății și el a hotărât să fie
tras în țeapă în mijlocul târgului ca să-l vadă toți și să nu urmeze acelui
tâlhar nemulțumitor și nerecunoscător față de binefacerile lui Dumnezeu
(Mărgăritarele Sf. Ioan Gură de Aur, București, 1746, p. 163).
Iubiți credincioși,
Toți oamenii sunt datori a mulțumi lui Dumnezeu, ziua și noaptea
pentru toate cele bune și cele rele pe care le primesc de la El. Că cel ce nu
mulțumește supără pe Dumnezeu și în loc de bune va primi cele rele, adică
boală, pagubă, tulburare și osândă veșnică. Ați auzit de pedeapsa lui Dumnezeu
asupra evreilor nemulțumiți din legea veche. Ați auzit și de pedeapsa cumplită
asupra tâlharului nepocăit din istorioara de mai sus. Ați auzit și de
nemulțumirea și lipsa de recunoștință a celor nouă leproși din Evanghelia de
azi. Toți zece se rugau și strigau la Fiul lui Dumnezeu să se milostivească și
să-i vindece. Dar după ce s-au vindecat, numai unul s-a întors la Hristos și
căzându-I în genunchi, I-a mulțumit cu lacrimi. De aceea și Domnul a zis: „Oare
nu zece s-au vindecat? Dar cei nouă unde sunt? Nu s-au gândit să se întoarcă și
să dea slavă lui Dumnezeu, decât numai acesta care este de alt neam? Apoi, i-a
zis celui vindecat: Scoală-te și du-te; credința ta te-a mântuit!” (Luca 17,
17-19).
Vedeți că cel ce mulțumește se și mântuiește, căci are credință
în Dumnezeu? Iar cel nerecunoscător, este departe de Dumnezeu, pentru că este
nepocăit, adică zace în păcate. De aceea de va muri în această stare, unul ca
acela se va osândi în iad.
Acum să ne întrebăm fiecare: Oare noi mulțumim zilnic și în
fiecare ceas lui Dumnezeu pentru binefacerile primite? Sau uităm de această
mare poruncă? Căci și Sfântul Apostol Pavel ne poruncește, zicând:„Pentru
toate mulțumiți” (I Tesaloniceni 5, 18; Efeseni 5, 20). Știm că mulți
cârtesc în inimile lor și zic la necaz: „Pentru ce să mulțumesc lui Dumnezeu,
că iată sunt bolnav, nu s-a împlinit cererea, soțul este rău, copilul n-a
reușit?” Dar să te întreb în numele lui Dumnezeu: Oare când erau sănătoși și
tineri și aveau de toate și toți îi cinsteau, atunci mulțumeau lui Dumnezeu?
Atunci veneau regulat la biserică, se spovedeau, posteau și se împărtășeau cu
Preacuratele Taine? Sau erau tot așa de nepăsători, și puțin credincioși ca
acum?
Dacă n-ai reușit azi, vei reuși sigur mâine. Numai să nu ceri
cele ce nu-ți sunt de folos. Dacă ești bolnav azi, de ce cârtești? Dar n-ai
fost sănătos toată viața și ai uitat să mulțumești Ziditorului tău? Dacă ai
pierdut ceva sau nu ți s-a împlinit cererea, de ce te superi și mânii pe
Dumnezeu? Nu cumva ceri lui Dumnezeu numai cele materiale și trecătoare și uiți
să ceri cele veșnice și mântuitoare? Poate de aceea nu ți-a împlinit Domnul
cererea, căci Dumnezeu pe cele materiale ți le dă de la sine dacă vei
căuta „mai întâi împărăția lui Dumnezeu și dreptatea Lui” (Matei
6, 33).
Aici credincioșii noștri fac o mare greșeală, că cer de la
Dumnezeu mai întâi lucruri pământești și abia la urmă cer iertarea păcatelor,
care ne asigură fericirea și mântuirea sufletului, iar Dumnezeu, dimpotrivă, ne
poruncește să căutăm mai întâi Împărăția Cerului, adică biserica, rugăciunea,
pocăința, împăcarea cu toți, postul, smerenia și Sfânta Împărtășanie, și numai
la urmă să cerem și cele pământești: sănătate, reușită în viață, căsnicie,
copii, ajutor în toate, pe care ni le promite să ni le dea gratuit, chiar dacă
nu le cerem.
Cum trebuie să mulțumim lui Dumnezeu? În toate zilele și în
fiecare ceas și clipă să zicem în casă, la biserică, pe cale și oriunde această
scurtă rugăciune: „Slavă lui Dumnezeu pentru toate!” Dacă nu
ni se împlinește cererea, noi să-i mulțumim Mântuitorului pentru tot ce ne-a
dat în viață: pentru sănătate, pentru minte, pentru cei doi ochi, pentru pâinea
zilnică, pentru servici, pentru copii, pentru preoții care ne păstoresc, pentru
Sfânta Cruce cu care biruim pe diavoli, și mai ales pentru Evanghelie și pentru
că suntem fii ai Bisericii Ortodoxe. Oare câți, alături de noi, sunt orfani,
bolnavi fără leac, flămânzi, amăgiți de secte și robiți de patimi, iar noi avem
de toate și nu mulțumim cât trebuie?
Cea mai înaltă rugăciune de mulțumire pe pământ este Sfânta
Liturghie. De aceea se mai numește și jertfă euharistică, adică jertfă de laudă
și de mulțumire. Suntem datori ca în fiecare sărbătoare și mai ales Duminica să
ascultăm slujba Sfintei Liturghii și să mulțumim lui Dumnezeu pentru toate câte
ne-a dat în viață și în timpul săptămânii care a trecut! Să trăim mulțumind,
iar nu cârtind. Să ne mulțumim cu tot ce ne dă Dumnezeu și să zicem că nu
suntem vrednici de cât ne dă. De vom face așa vom primi mai multe daruri
de la El și sufletul ne va fi în pace, iar dincolo cu îngerii în veci Îl vom
slăvi. Amin.
ISTORIE
PE ZILE 14 Ianuarie
Evenimente
·
1301: Dinastia
Árpád, domnitoare în Regatul Ungariei începând cu
sfârșitul secolului al IX-lea, s-a stins odată cu moartearegelui Andrei al III-lea.
·
1506: A fost descoperită într-o podgorie
apropiată de bazilica Santa Maria Maggiore din Roma, grupul statuar grec Laocoon
și fiii săi, cu o înălțime de 2,42 de metri și executat din
marmură albă, aparținând perioadei elenistice. Laocoon
și fiii săi este un grup statuar grec, aparținând perioadei elenistice, mai
precis secolului I î.Hr. Are o înălțime de 2,42 m și este executat din marmură
albă. Se găsește la Muzeul Pio Clementin care aparține de Muzeele Vaticane din
Roma. Grupul statuar reflectă moartea preotului troian Laocoon, care a fost
pedepsit de zei să fie strangulat de șerpii marini împreună cu cei doi fii ai
săi. Lucrarea a fost realizată de Agesandru, Athenodor și Polydor, sculptori
aparținând școlii de pe insula Rodos.
·
1514: Papa
Leon al X-lea emite o bulă papală împotriva sclaviei. Papa Leon al X-lea (11 Decembrie 1475 – 1 Decembrie 1521),
născut cu numele de Giovanni di Lorenzo de’ Medici, a fost capul Bisericii
Catolice din 9 martie 1513 până la moartea sa în 1521.
·
1527 Petru Rareş vine pentru prima
dată la domnia Moldovei. Petru Rareş a fost fiul
natural a lui Ştefan cel Mare al Moldovei. Conform tradiţiei orale, Petru
a fost în tinereţe negustor de peşte, pe care îl transporta cu maje (nişte care
mari, trase de patru sau şase boi). De aici şi porecla de Petru Măjerul. S-a ridicat în domnie
cu ajutorul micii boierimi, al tîrgoveţilor, al ţărănimii dar şi prin voinţa
predecesorului său Ştefăniţă Vodă, care, aflîndu-se, aşa cum scria Grigore Ureche, “bolnav la Hotin au lăsat cuvîntul,
că dacă va săvîrşi el, să nu puie pre altul la domnie, ci pre Pătru Măjariul,
ce l-au poreclit Rareş, despre numele muierii ce au fost după alt bărbat,
tîrgoveţ din Hîrlău”. După moarte, domnitorul este înmormîntat la mănăstirea Probota.
·
1547: Ivan
al IV-lea Cel Groaznic ia titlul de țar al Rusiei. Ivan al IV-lea, numit și Ivan cel Groaznic, (n. 25 august
1530 – d. 28 martie [S.V. 18 martie] 1584) a fost primul cneaz moscovit care
s-a intitulat „țar”
·
1557 - Apare, la
Braşov, "Octoihul" în limba slavonă, prima carte tipărită de Diaconul
Coresi, care va desfăşura, până la 1583, o bogată activitate de tipărire de
cărţi în limba română. Coresi (cunoscut și ca Diaconul Coresi) (d.
1583, Brașov) a fost un diacon ortodox, traducător și meșter tipograf român
originar din Târgoviște. Este editorul primelor cărți tipărite în limba română.
A editat în total circa 35 de titluri de carte, tipărite în sute de exemplare
și răspândite în toate ținuturile românești, facilitând unitatea lingvistică a
poporului român dar și apariția limbii române literare
·
1595: În lupta de la Putineiu, frații
Buzești și Radu Calomfirescu, în fruntea unor detașamente ale oștii de țară, au
înfrânt pe tătarii care invadasera țara. Uciderea creditorilor levantini
şi a garnizoanei otomane din Bucureşti, are loc în contextul alianţei
antiotomane încheiate de conducătorii Transilvaniei, Munteniei şi Moldovei.
Principele Transilvaniei, Sigismund Báthory (1581 – 1599, 1601 – 1602),
încearcă să cucerească Timişoara, domnul Moldovei, Aron Tiranul (1591 – 1595),
Tighina şi Ismail, în timp ce domnul muntean, Mihai Viteazul (1593 – 1601), se
confruntă cu atacurile tătarilor lui Ghazi Ghirai II (1588 – 1597). După
răscoala antiotomană a domnilor din Moldova şi Ţara Românească, sultanul le-a
găsit înlocuitori: Bogdan la Bucureşti şi Ştefan Surdu la Iaşi. În ajutorul
instalării lor sunt trimişi Mehmed Sokollüzâde, aga ienicerilor, şi beylerbey-ii
Mustafa paşa şi Aydın Hasan paşa. Pentru a împiedica această oaste să treacă
Dunărea, Mihai şi-a concentrat trupele la Giurgiu, unde începe asediul cetăţii.
Aflând că tătarii pătrunseseră în Ţara Românească, lasă aici un detaşament şi,
cu cea mai mare parte a trupelor, se retrage la Hulubeşti, pe Neajlov (lângă
Călugăreni), supraveghind ambii duşmani. La cererea hanului, ca nepotul său să
fie lăsat să treacă cu o pradă bogată spre Crimeea, domnul este de acord.
Avangarda oştirii tătare (c. 4 000 de oameni) este surprinsă de fraţii Buzeşti
şi Radu Calomfirescu, la Putineiu, în Vlaşca (14 ianuarie 1595) şi distrusă.
Peste numai două zile, o nouă oaste, condusă de nepotul hanului, este nimicită
la Stăneşti.
·
1639: În SUA a fost adoptata prima constitutie, cea a
statului Connecticut, intitulata ”The
Fundamental Orders”
·
1724: Regele Philip
al V-lea al Spaniei abdică. A fost Rege al Spaniei din 1 noiembrie 1700 până la 15
ianuarie 1724, când a abdicat în favoarea fiului său Louis, și din 6 septembrie
1724, când și-a asumat din nou tronul (în urma decesului fiului său), până la
moartea sa.
·
1814: In Rusia fost deschisa Biblioteca Publica din Sankt
Petersburg.
·
1814: Regele Danemarcei cedeaza prin tratatul de la Kiel
Norvegia, regelui Suediei.
·
1819 (5/14 ianuarie): Poarta otomană pomulgă un
regulament prin care stabilea ca scaunele de domnie ale Moldovei şi Valahiei să
fie ocupate prin rotaţie, numai de familiile Scarlat Callimachi, Alecu Şuţu,
Mihai Şuţu şi Dimitrie Moruzi.
·
1876: Brevetarea telefonului. La aceasta
dată, Alexander
Graham Bell și Elisha Gray au depus o
cerere de brevet la Biroul pentru brevete din New York, primul la ora locala
12.00, iar al doilea la ora 14.00. Pe această diferență s–au bazat cei ce i–au
adjudecat lui Bell invenția în procesul ce i–a opus multă vreme pe cei doi
inventatori. Alexander Graham Bell (n. 3 martie 1847,
Edinburgh, Scoția – d. 22 august 1922, insula Cap Breton, Canada) a fost un om
de știință, inventator și, ulterior, industriaș american, care în anul 1876 a
brevetat pentru prima dată în istorie un dispozitiv capabil să emită și să
recepționeze cuvintele rostite. În transmițător undele sonore loveau o
diafragmă flexibilă de care era atașat un magnet permanent. În 14
februarie 1876, Gray a depus la Oficiul de Patente al SUA un document (caveat)
prin care descria o invenție a unui aparat pentru transmiterea sunetului vocii
prin telegrafie, pe care urma să o patenteze. Fără știința lui Gray, Alexander
Graham Bell depusesese cu numai două ore mai devreme o cerere de patent pentru
un aparat cu același scop. Mai târziu abia s-a descoperit că aparatul descris
de Gray ar fi funcționat corect, în timp ce aparatul patentat de Bell nu ar fi
funcționat în varianta inițială. După ani de procese, Bell a fost declarat
oficial inventatorul telefonului. Elisha Gray (n. 2 august, 1835 – d. 21
ianuarie, 1901) a fost un inventator american, creatorul releului telegrafic cu
autoadaptare (1867), al telegrafului armonic (1874), teleautografului (1888)
ș.a.
·
1878: Rusia face cunoscute trimisului României
la Petersburg, intentiile sale de a reveni la granitele de la 1856 si de
a-si reîncorpora cele trei judete din sudul Basarabiei (Cahul, Ismail si
Bolgrad), cedate Moldovei dupa Razboiul Crimeei.
·
1880: Agenţia diplomatică română de la Roma a
fost ridicată la nivel de ambasadă.
·
1895: Guvernul japonez anexează Arhipelagul Senkaku. cunoscut
în chineză ca Arhipelagul Diaoyu sau Insulele Tiaoyutai în Taiwan, un grup de
insule nelocuite din Marea Chinei de Est revendicate și de China și Taiwan.
După ce în 1968 s-a descoperit că s-ar putea găsi țiței sub fundul mării din
jurul arhipelagului,[4] suveranitatea Japoniei asupra lor a fost disputată de
către China și Taiwan ca urmare a transferului administrativ de la americani la
japonezi în 1971. Chinezii spun că au descoperit și stăpânit arhipelagul din
secolul al IXV-lea. Japonia a administrat arhipelagul din 1895 până când a capitulat
la sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial. SUA le-a ocupat ca parte a
inselelor Ryukyu, din 1945 până în 1972, când insulele au fost retrocedate
Japoniei odată cu insulele Okinawa.
·
1896: La Londra, la “Societatea
regală de fotografie”, au loc primele proiecţii publice, realizate
de Birt Acres. Sînt proiectate filmele sale, turnate în 1895. Birt Acres este
realizatorul unui aparat de luat vederi, construit în iarna lui 1894 (brevetat
la 25.05.1895).
·
1900: Premiera, la Teatrul Constanzi
din Roma a operei Tosca de Giacomo Puccini; în rolul
titular Hariclea
Darclée, celebra arie "Vissi d'arte, vissi d'amore" fiind compusă
special pentru ea. Hariclea Darclée (nume de familie original
Hariclea Haricli, n. 10 iunie 1860, Brăila – d. 12 ianuarie 1939, București),
soprană română
·
1907: Incepe editarea la Chişinău, in gubernia
Basarabia, a săptămînalului „Moldovanul „, cu subtitlul “Gazetă
națională independentă”. A fost
cea de-a doua publicație periodică de limba română din Basarabia si a apărut
pană la 15 octombrie 1908. Redactorul publicaţiei a fost Gh.V.Madan. Gheorghe
V. Madan (n.5 octombrie 1872, sat Truseni, regiunea Chisinau—
d.1944, Pitesti, Romania). Ziarul „Moldovanul”, contrar intențiilor
autorităților țariste, a fost, cu siguranță, cea mai veritabilă publicație
periodică românească din Basarabia de până la Unirea din 1918, si grație
eforturilor lui Gh. V. Madan, ceastă gazetă a fost net superioară altor
publicații periodice de limbă română din Basarabia din acea epocă în privința
popularizării clasicilor literaturii române, a poeților și scriitorilor români
din toate provinciile înstrăinate și din regat, jucand un rol important în procesul
de trezire a conștiinței naționale și de culturalizare a românilor basarabeni
la început de secol XX
·
1918: În Republica
Democrata Moldoveneasca, Daniel Ciugureanu formeaza un nou guvern,
devenind, pâna la 27 martie (ziua unirii), ultimul prim-ministru al republicii;
Sovietele au început sa înfiinteze în Basarabia grupe de teroristi, cu scopul
de a destabiliza situatia. Daniel
Ciugureanu (n. 9 decembrie 1885 in localitate Şirăuţi, judeţul Hotin – d. 19
mai 1950 in inchisoarea comunista de la Sighet ), medic basarabean, politician,
prim-ministru al Republicii Democratice Moldoveneşti, ministru în patru guverne
ale României Mari, a fost un luptător de frunte pentru emanciparea românilor
basarabeni si unul dintre făuritorii României Mari, rolul său în unirea
Basarabiei cu România fiind similar cu cel jucat de Iuliu Maniu in lupta pentru
Unire dinTransilvania.
·
1933:
Se instalează guvernul național–țărănesc condus de Al
Vaida–Voievod. Alexandru Vaida Voevod (n. 27 februarie 1872,
Olpret, azi Bobâlna — d. 19 martie 1950, Sibiu), om politic, medic, publicist,
unul dintre liderii marcanți ai Partidului Național Român din Transilvania,
apoi al Partidului Național Țărănesc. Inaintea Unirii Transilvaniei cu Romania,
a fost deputat in Parlamentul de la Budapesta. Dupa
Marea Unire s-a numărat printre liderii marcanți ai noului Partid Național
Țărănesc. În activitatea
politică, Alexandru Vaida-Voevod a ocupat timp de trei mandate funcția de
premier al României, remarcându-se de asemenea la conducerea Ministerului de
Interne și a Ministerului de Externe. A sprijinit regimul autoritar al regelui
Carol al II-lea, motiv pentru care i-a părăsit pe național-țărăniști și a
întemeiat propriul partid. După instaurarea monarhiei autoritare a fost numit
consilier regal, iar șeful statului l-a folosit pentru a-și justifica regimul,
mizând pe credibilitatea unor politicieni cu experiență, care erau fideli
monarhiei. În 24 martie 1945 a
fost arestat de autoritățile comuniste și anchetat de temutul ofițer de
securitate Gheorghe Crăciun.[5] În 1946 a fost pus în arest la domiciliu, la
Sibiu, unde și-a petrecut restul vieții, până la moartea sa în 1950, la vârsta
de 78 de ani. Mormântul lui
Alexandru Vaida-Voevod se află în cimitirul Bisericii dintre Brazi din Sibiu.
·
1943: Întâlnirea premierului britanic Winston Churchill si a
presedintelui american F.D.Roosevelt, în cadrul Conferintei Aliate de la
Casablanca (Maroc). Cei doi oameni politici au adoptat strategii militare
comune în vederea continuarii razboiului antinazist.
·
1950: SUA retrage toti diplomatii de la consulatele din China
comunista.
·
1972: Margareta a II-a a devenit regină a Danemarcei, suverană până
astăzi, după moartea regelui Frederic al IX-lea. Margareta a II-a (Alexandrine Þórhildur Ingrid Margrethe) (n.
16 aprilie 1940) este regina actuală a Danemarcei.
·
1993: A apărut primul numar al revistei
"Dilema", publicație
editată de Fundația
Culturală Română, avându-l ca editor-fondator pe Andrei Pleșu. Dilema veche (fostă Dilema) este o revistă săptămânală de
cultură fondată de Andrei Pleșu, Tita Chiper, Zigu Ornea, Mircea Vasilescu și
Radu Cosașu în ianuarie 1993, specializată în numere tematice. Este singura
revistă post-1989 cu un format original care pune accentul pe eseu, dezbaterea
de idei și publicistica literară. De-a lungul timpului dețin rubrici în Dilema
scriitorii Radu Cosașu, Andrei Pleșu, Mircea Vasilescu, Dumitru Solomon sau
Zigu Ornea, precum și Mircea Iorgulescu, Octavian Paler, Bogdan Ghiu și Ștefan
Augustin Doinaș. Dilema a deținut și un supliment literar, revista Vineri. În
prezent sub egida Dilema Veche apare prima revistă glossy pe teme literare,
Dilemateca. Revista a fost editată de Fundația Culturală Română până la 1
ianuarie 2004 sub numele „Dilema”.
Pe 16 ianuarie 2004 a apărut primul număr sub noua denumire, „Dilema Veche”, cu aceeași echipă
redacțională și editată în regim privat, după o demisie generală datorată
presiunilor politice pe care le făcea conducerea Fundației Culturale Române (care
între timp devenise Institutul
Cultural Român). În prezent, revista face parte din trustul
Adevărul Holding. Dilema Veche apare săptămânal, joi, și are acoperire
națională.
·
1994 - A fost semnată "Declaraţia de la Moscova"
cu prilejul primei vizite oficiale a preşedintelui SUA, Bill Clinton, în Rusia:
pentru prima oară de la începutul erei nucleare, comanda operativă a forţelor
nucleare din cele două state va avea în vedere că SUA şi Rusia nu mai sînt
inamici.
·
1999: A cincea mineriadă: Greva minerilor
din Valea Jiului. Peste 10000 de
mineri își dau acordul în scris pentru a veni la București.
·
2004: Steagul cu cinci cruci a redevenit
drapel național al Georgiei, după o pauză de
aproximativ 500 de ani.
·
2005: Coborarea sondei Huygens pe Titan, cel mai important
satelit al planetei Saturn. Titan (sau Saturn VI) este cel mai mare satelit al planetei
Saturn. Acesta este singurul satelit natural cunoscut care are o atmosferă
densă și singurul corp ceresc, altul decât Pământul, pentru care există o
dovadă clară că are o suprafață lichidă.
Nașteri
·
83 i.IHr.: S-a nascut Marcus Antonius, general si politician
roman, locotenent al lui Cezar si membru,alături de Octavianus si Lepidus , al
celui de- al II-lea triumvirat (43i.IHr.); (d. 30 i IHr.). Antonius a fost căsătorit cu Fadia,
Antonia, Fulvia, Octavia și apoi cu Cleopatra, și a lăsat în urma lui un număr
mare de copii. Printre fiicele sale este și Octavia, astfel că el este
strămoșul mai multor împărați romani: Caligula, Claudius și Nero. La moartea
sa, conducătorul necontestat al Romei a devenit Octavianus.
·
1131: S-a nascut Valdemar I (d.12 mai 1182) , cunoscut ca
Veldemar cel Mare, rege al Danemarcei din 1157 până la moartea sa în 1182.
Domnia lui Valdemar a adus creștere Danemarcei, țară care a atins apogeul la al
doilea fiul al său, Valdemar al II-lea.
·
1469: S-a nascut Vasco da Gama, celebrul
navigator portughez care a descoperit calea maritima spre India. A fost
pentru scurta vreme in anul 1524 Guvernator al Indiei Portugheze cu titlul de
Vicerege. A murit de malarie şi a murit in Ajunul Craciunului pe 24 decembrie
1524, fiind înmormântat în oraşul Kochi din India. Ramasitele sale
pamantesti au fost aduse în Portugalia în 1539,
fiind reînhumate în Vidigueira.
·
1702: S-a nascut împăratul Japoniei, Nakamikado (d. 1737).
·
1819: S-a născut în satul Bolintinul din
Vale (județul Ilfov), Dimitrie Bolintineanu (unele surse avanseaza 1825 ca an
al nasterii sale), poet român, om politic, participant la Revoluţia de la 1848
şi diplomat; (d.20.08.1872). Era fiul macedoneanului (aromanului) Ienache
Cosmad, venit în țară din Ohrida. „Părinții lui nu sunt nici vechi moldoveni,
nici vechi munteni, nici vechi ardeleni, ci dintr-o familie venită din Balcani,
se pare, așezată de curând în țară, un fel de moșieri de clasa a treia, sau mai
curând din clasa arendașilor“ (Nicolae Iorga). A urmat cursurile Colegiului
Sfântul Sava, avându-i colegi pe la 1833 pe Alexandru Zanne și pe Al.
Crețulescu, iar ca profesor de istorie pe Florian Aaron. 15 mai 1842,
debutează în literatură cu poezia O fată tânără pe patul morții, publicată de
I.H. Rădulescu în Curierul de ambe sexe; poezia este scrisă în spiritul epocii,
evocând moartea timpurie a iubitei, cu multe accente melodramatice. In 1845, pleacă la studii în străinătate, la
Paris, având o bursă oferită de Societatea literară, iar in 1847 ii apare
la București, primul volum de versuri, „Colecție din poeziile domnului D.
Bolintineanu, cuprinzând elegii, balade istorice și balada fantastică Mihnea și
baba”. Izbucnind revoluția din 1848, reveni în țară și redactă împreună cu
Nicolae Bălcescu, Cezar Bolliac ș.a. revista „Poporul suveran”. Era o
foaie mică, de patru pagini, cu doar două coloane pe fiecare față, dar avea
proiecte mari, articolele publicate aici pregătind atmosfera revoluționară a
momentului. Ar fi vrut să tipăreasca un „jurnal al intereselor democratice și
al progresului social”, pe potriva modelului francez – Le Peuple souverain,
insa odata cu infrangerea revoluției- a fost exilat și se refugie în
Transilvania, apoi la Constantinopol și, în sfârșit, la Paris ca să-și continue
studiile întrerupte.
Se stabilește la Paris, unde va participa la activitățile politice și culturale ale exilului. Întorcându-se în țară la 1859, intră în politică și devine ministru de externe, culte și instrucțiune publică. Prin stăruințele lui, ale lui Costache Negri și ale lui V. A. Urechia, sunt înființate primele școli pentru românii macedoneni. În același an, 1859, primește gradul al treilea în Loja masonica Steaua Dunării din București, iar în 1864 era membru al Lojii Frăția. Bolintineanu a scris foarte mult atât în proză cât și în versuri. Opera sa poetică cuprinde ciclurile Legendele istorice, Florile Bosforului, Basmele, Macedonele și Reveriile.
Se stabilește la Paris, unde va participa la activitățile politice și culturale ale exilului. Întorcându-se în țară la 1859, intră în politică și devine ministru de externe, culte și instrucțiune publică. Prin stăruințele lui, ale lui Costache Negri și ale lui V. A. Urechia, sunt înființate primele școli pentru românii macedoneni. În același an, 1859, primește gradul al treilea în Loja masonica Steaua Dunării din București, iar în 1864 era membru al Lojii Frăția. Bolintineanu a scris foarte mult atât în proză cât și în versuri. Opera sa poetică cuprinde ciclurile Legendele istorice, Florile Bosforului, Basmele, Macedonele și Reveriile.
·
1841: Berthe Morisot, pictoriță franceză,
eleva lui Corot și Monet (d. 1895). Berthe Morisot (n. 14 ianuarie 1841 la Bourges, Cher –
d. 2 martie 1895 la Paris) a fost o pictoriță impresionistă.
·
1861: S-a nascut Sultanul Mehmed al VI-lea; (d.16 mai 1926). Mehmed VI a fost al 36 lea si ultimul sultan
otoman (1918–1922) – si penultimul Calif, la momentul respectiv puterea laica
si religioasa in imperiu fiind reunite. A fost fratele si succesorul sultanului
Mehmed V si a urcat pe tronul imerial in iulie 1918, cu putin inainte de
capitularea armatei turcesti in fata fortelor aliate, care au ocupat capitala
imperiului,Istanbul. A preferat ca va obtine de la aliatii occidentali conditii
de pace clemente, motiv pentru care a renuntat la orice rezistenta armata.
Aceasta pozitie a fost perceputa ca o tradare de opinia publica si a dus la
pierderea legitimitatii sale, atunci cand a acceptat Tratatul de la Sevres care
consfintea sfarsitul Imperiului Otoman. Lupta de eliberare nationala condusa de
Mustafa Kemal Attaturk, s-a intors astfel impotriva lui.
·
1875 - S-a născut medicul Albert Schweitzer, om de cultură
francez, laureat al Premiului Nobel pentru Pace în 1952 (m. 4 sept. 1965)
·
1894 - S-a născut Ecaterina Teodoroiu, "eroina de la Jiu"
căzută în luptele de la Mărăşeşti (m. 23 august 1917)
·
1901 - S-a născut Jean Roche, medic şi biochimist francez,
membru de onoare al Academiei Române.
·
1915 - S-a născut Mihai Isbăşescu, istoric literar, filolog,
traducător (m.1998).
·
1917 - S-a născut americanul Charles Williams Butterfield,
cotat printre cei mai buni trompetişti albi de dixieland (m.18.03.1988).
·
1925 - S-a născut Yukio Mishima (Hiraoka Kimitake), prozator
şi dramaturg japonez ("Pavilionul de aur") (m.25.11.1970).
·
1931 - S-a născut Caterina Valente, cântăreaţă de origine
italiană.
·
1937 - S-a născut Billie Jo Spears, cântăreaţă country
americană.
·
1938 - S-a născut Jack Jones, cântăreţ american.
·
1938 - S-a născut Allen Toussaint, cântăreţ, pianist,
compozitor şi producător american.
·
1939: Maria
Amarghioalei, cântăreață și dansatoare română, cunoscută sub numele Naarghita (d. 2013)
·
1941 : S-a nascut Faye Dunaway, actriţa
americană (“Bonnie şi Clyde” – Premiul Academiei Britanice, 1967; “Chinatown” –
Premiul Oscar, 1976; “Reţeaua” – Premiul Oscar, 1976; “Columbo” – Premiul Emmy;
“Don Juan de Marco”).
·
1952: S-a nascut in
Bucuresti, Calin Popescu Tariceanu, om politic liberal, fost prim ministru
al Guvernului Romaniei, între 28 decembrie 2004 și 22 decembrie 2008,
președinte al Partidului Național Liberal din 2005 până în 2009. În prezent președinte
ALDE și președintele Senatului României.
·
1953: S-a nascut la Brasov, Victor Socaciu, solist vocal folk
român.
·
1956 - S-a născut Bob Bradbury, vocalist şi compozitor
britanic (Hello).
·
1959 - S-a născut Geoff Tate, vocalist, clăpar şi compozitor
american (Queensryche).
·
1961 - S-a născut Mike Tramp, vocalist şi compozitor
american (White Lion).
·
1968 - S-a născut L.L. Cool J. (James Todd Smith), rapper şi
autor american.
·
1982 - S-a născut Vasile Florescu, teoretician şi critic
literar (“Conceptul de literatură veche”, “Retorica şi neoretorica”)
(n.04.04.1915).
Decese
·
1163: A murit regele Ungariei Ladislaus al II – lea Árpád
(n.1131),al doilea fiu al lui Bela al II-lea cel Orb si al Elenei de Rascia. A
domnit numai o jumatate de an, de la mijlocul lunii iulie 1162 pana la moartea
sa.
·
1235: A decedat Sfântul Sava (n. cca. 1175), prinț sârb și
călugăr ortodox, primul arhiepiscop al Bisericii Ortodoxe Sârbe autocefale,
creatorul literaturii și legislației sârbe, fondator al Mănăstirii Hilandaru de
pe Muntele Athos și diplomat. S-a călugărit din tinerețe, primind numele
monahal Sava.
Sfântul Sava (c. 1175 – 27
ianuarie 1235) a fost un prinț sârb a Zahulmiei și călugăr ortodox, primul
arhiepiscop al Bisericii Ortodoxe Sârbe autocefale, creatorul literaturii și
legislației sârbe, fondatorul Mănăstirii Hilandaru de pe Muntele Athos și un
diplomat. S-a călugărit din tinerețe, primind numele monahal Sava. Numele său
secular a fost Rastko Nemanici. A fost cel mai tânăr fiu al domnitorului sârb
Ștefan Nemania și astfel membru al Casei Regale Nemanici. În 1219 a redactat
prima constituție din Serbia – „Nomocanonul
Sfântului Sava”, o compilație de drepturi civile bazat pe dreptul
roman, și legi canonice după modelul Conciliile ecumenice. Scopul era să creeze
un sistem legal codificat în micul regat sârbesc și să reglementeze guvernarea
Bisericii Sârbe. Însă marea sa realizarea a fost înfăptuirea unei Biserici
Sârbe autocefale (independente) în calitate de biserică națională a Serbiei în
1217. Sfântul Sava este patronul spiritual al Sârbiei,este considerat unul din
cele mai importante figuri ale istoriei sârbe și este canonizat și venerat de
Biserica Ortodoxă Sârbă. Catedrala Sfântul Sava din Belgrad îi poartă numele și
a fost ridicată pe locul în care otomanii au incinerat, după cucerirea
Belgradului, moaştele sfântului.
·
1301: Moare regele Andrei al III-lea al Ungariei si odata cu
el se sfarseste dinastia Árpadienilor; (n.cca.1265). Andrei al III-lea Venețianul (c. 1265 – 14 ianuarie
1301, Buda, Ungaria) a fost rege al Ungariei (1290-1301). A fost ultimul membru
pe linie paternă al dinastiei Árpád.
·
1527: A murit Stefan al IV-lea, domnitorul
Moldovei (din 1517), intrat în istorie sub numele de Stefan cel Tânăr,
sau Stefaniţă Voda. A fost fiul domnului Bogdan al III-lea și
nepotul lui Stefan cel Mare. Nascut in 1506 la Hotin Hotin, a
fost domn al Moldovei între 20 aprilie 1517 și 14 ianuarie 1527. În 1523, în
urma intrigilor de curte, Ştefăniţă vodă, fire nestăpînită, i-a decapitat pe
„povăţiitorul” său marele boier Luca Arbore și pe fiii săi. Domnia lui
Ştefăniţă a durat sub semnul căsăpirii multor mari boieri. Din 1523 boierii au
început să părăsească Moldova adăpostindu-se în Polonia, Transilvania și
Valahia. Vechii dregători au fost înlocuiți din funcție. Ridicarea
boierilor împotriva „tiranului” a devenit o mișcare organizată. A intrat în
conflict cu domnul Valahiei, Radu de la Afumați, din cauza unui aranjament
potrivit căruia Ștefăniță urma să se căsătorească cu Ruxanda, fiica lui
Neagoe Basarab. Însă cu aceasta se însurase Radu de la Afumați în
ianuarie 1526. Lui Ștefăniță îi rămînea Stana, o alta fiică a lui Neagoe vodă,
pe care el n-o voia, astfel ca a năvălit in Valahia(1526),
„băgînd spaima în munteni”, după care au urmat încă două bătălii
moldo-valahe. Pînă la urmă neînțelegerea a fost remediată, Ștefăniță
căsătorindu-se cu Stana. Întors bolnav dintr-o expediție împotriva Valahiei,
în 1527 Ştefăniţă vodă moare la Hotin. Unele letopiseţe ne spun că el a
fost otrăvit de soţia sa, munteanca Stana, care apoi a fugit în Valahia.
Călugărită, doamna Stana, cu care Ștefăniță nu a avut urmași, a murit în
februarie 1531.
·
1676: Moare Francesco Cavalli, compozitor italian, unul
dintre întemeietorii operei veneţiene (n. 1602).
·
1742 - A încetat din viaţă astronomul englez
Edmond Halley, cel care a descoperit cometa care îi poartă numele (n. 8
noiembrie 1656). Edmond Halley (n. 8 noiembrie 1656, Hackney
lângă Londra — d. 14 ianuarie 1742, Greenwich) a fost un astronom,
matematician, cartograf, geograf și meteorolog englez. El a descoperit metoda
de măsurare a distanței dintre două stele (Deplasare de paralaxă). După numele
său a fost denumită Cometa Halley. Această cometă apare pe cer odată la 76 de
ani.
·
1850: A decedat la Bucuresti, Neofit al II-lea, Mitropolit al
Țării Românești (1840-1849), cunoscut mai ales pentru participarea sa la
Revoluția de la 1848; (n. 1 ianuarie 1778, București). A fost ierodiacon,
ieromonah și arhimandrit în 1824, apoi tot în 1824 episcop al Râmnicului, între
1829-1833 locțiitor de mitropolit. Ca mitropolit a înființat 4 seminarii
teologice în Țara Româneasc, și a sprijinit trimiterea de tineri la burse în
Grecia și Rusia. A devenit membru al conducerii provizorii a Mitropoliei între
1834-1840, iar între 1840 și 1849 a fost Mitropolit al Țării Românești. În
timpul Revoluției de la 1848, a fost desemnat șef al guvernului provizoriu.
După înăbușirea Revoluției a solicitat (ca mitropolit), restabilirea ordinii și
a contribuit la prinderea clericilor care se implicasera în acțiuni
revoluționare, ceea ce a făcut să fie considerat o personalitate controversată.
La 27 iulie 1849 s-a retras din scaunul de mitropolit, cu putin inainte de
decesul sau.
·
1867: A murit Jean Auguste Dominique Ingres, pictor francez
(n. 1780) Jean Auguste Dominique Ingres (n. 29
august 1780 – d. 14 ianuarie 1867) pictor francez neoclasic.
·
1898 - A încetat din viaţă scriitorul englez
Lewis Carol (Charles Dogson), autorul celebrei povestiri "Alice în ţara
minunilor"(n. 27 ianuarie 1832). Lewis Carroll (pseudonimul
lui Charles Lutwidge Dodgson) (n. 27 ianuarie 1832 la Daresbury – d. 14
ianuarie 1898 la Guildford) a fost un prozator, matematician, logician, cleric
și fotograf englez.
·
1934: Moare Ioan Cantacuzino, medic şi bacteriolog, doctor
honoris causa al Universităţilor din Atena, Bordeaux, Bruxelles, Lyon,
Montpellier, membru al Academiei Române, fondator al şcolii româneşti de
imunologie şi patologie experimentală; a pus la punct o metodă de vaccinare
antiholerică recunoscută în istoria epidemiologiei ca “marea experienţă
românească de vaccinare”; (n.25.11.1863).
·
1934: A murit Paul Vielle, inventatorul prafului de puşcă
care nu produce fum; (n. 2.09.1854).
·
1957 a încetat din
viaţă actorul Humphrey Bogart („Şoimul maltez”, „Casablanca”, „Regina
africană”, etc.) (n. 25 decembrie 1899). Humphrey Bogart
(n. 25 decembrie 1899 – d. 14 ianuarie 1957) a fost un actor de scenă și de
film american, câștigător al premiului Oscar. Privit ca un adevărat simbol
cultural american Bogart este adesea considerat, atât de către unii critici de
film cât și de o bună parte a iubitorilor cinematografiei, drept cel mai mare
actor american de film al secolului 20. Instituția cea mai autorizată în
domeniul cinematografiei din Statele Unite, Institutul American de Fim (The
American Film Institute), l-a clasat pe Bogart ca cel mai mare actor din
istoria filmului american.
·
1963 - A murit G.F.Ciauşu, folclorist, cunoscut îndeosebi
prin studiul etnografic comparatist "Superstiţiile poporului român în
asemănare cu ale altor popoare vechi şi nouă" (1914), distins de Academia
Româna cu premiul "Adamachi" (n.28.05.1889).
·
1969 - A murit A. Marţian Pop, actor şi regizor al Teatrului
National din Bucureşti ("Năbădăile Cleopatrei", "Tudor")
(n.06.06.1897).
·
1972: A murit Regele Frederick al IX-lea al Danemarcei (n.11
martie 1899). Frederic al IX-lea (Christian Frederik Franz
Michael Carl Valdemar Georg) (11 martie 1899 – 14 ianuarie 1972) a fost rege al
Danemarcei din 20 aprilie 1947 până la moarte sa. A fost fiul regelui Christian
al X-lea al Danemarcei și al reginei Alexandrine, născută ducesă de
Mecklenburg.
·
1977 - A murit actorul britanic Peter Finch, detinător, în
1977, al Premiului Oscar pentru rolul din filmul “Network” (n.28.09.1916).
·
2006 - A încetat din viaţă actriţa americana
Shelley Winters (Shirley Schrift), câştigătoare a două premii Oscar
("Jurnalul Annei Frank", "A Patch of Blue") (n. 18 august
1920)
·
2008: A decedat Barbu Brezianu, istoric şi critic de artă,
poet, traducător român. Este cunoscut îndeosebi pentru studiile sale de brâncuşiologie,
fiind cel care a întocmit prima monografie exhaustivă a lucrărilor sculptorului
în ţară; (n. 18.03.1909).
·
2012: Mircea Ciumara, fost ministru de
finanțe (n. 1943). Mircea Ciumara
(n. 13 septembrie 1943 Călărași – d. 13 ianuarie 2012) a fost un deputat român
în legislatura 1992-1996, ales în județul Constanța pe listele partidului
PNȚCD. A fost Ministrul finanțelor în Guvernul Ciorbea în perioada 12 decembrie
1996 – 5 decembrie 1997, iar apoi a condus Ministerul Industriei și Comerțului
până în 17 aprilie 1998. În perioada 22 decembrie 1999 – 28 decembrie 2000 a
fost Ministru de stat, președintele Consiliului de Coordonare
Economico-Financiară, ministru pentru relațiile cu Parlamentul.
·
2015: Valentin Nicolau,
geofizician, scriitor și antreprenor român, fost director al Televiziunii
Române (n. 1961)
Sărbători
·
Sf Cuv. Mucenici din Sinai si Rait; Odovania Praznicului Botezului
Domnului; Sf. Nina; Duminica a 29 – a după Rusalii – a celor 10 leproși
(calendar crestin-ortodox)
·
Tăierea împrejur cea dupa trup a Domnului; Sfântul Ierarh Vasile cel Mare (calendar
crestin-ortodox de stil vechi)
·
Sf. Felix de
Nola, episcop; Sf. Bianca, regină (calendar romano-catolic)
·
Sf. ucisi pe Muntele Sinai si Raiton; Incheierea Sarb. Botezului Domnului
(calendar greco-catolic)
·
India: Festivalul Zmeelor ("Makar
Sankranti" sau "Uttarayani"). Pe 14
ianuarie,in fiecare an, in India se desfasoara Festivalul zmeelor (Makar
Sankranti sau Uttarayani). acesta coincide cu începutul calatoriei spre Nord a
Soarelui (Uttarayan), când acesta intra în semnul Capricornului (Sankrant). „Makar Sankranti” este sarbatorit
la 14 ianuarie, când ziua este perfect egala cu noaptea,conform Calendarului
Solar, folosit în India.
·
Japonia: Ziua
Majoratului în anii în care este a doua luni din ianuarie (2002, 2008, 2013,
2019 etc.). Anul acesta nu se pune!
ARTE 14 Ianuarie
INVITAȚIE
LA OPERĂ 14 Ianuarie
Tosca
de Giacomo Puccini
TOSCA - GIACOMO
PUCCINI ( COMPLETE OPERA )
Francesco Cavalli
– La Didone
Francesco Cavalli - Elena (1659)
MUZICĂ
14 Ianuarie
Pier Francesco Cavalli, compozitor italian
Caterina Valente, cântăreaţă de origine italiană
Caterina Valente
Billie Jo Spears, cântăreaţă country americană
Billie Jo Spears:
Jack Jones, cântăreţ american
Jack Jones:
Allen Toussaint, cântăreţ, pianist, compozitor şi producător
american
Allen Toussaint
Naarghita
Naarghita ~ Album Cu Melodii Indiene Indragite:
Victor
Socaciu
Bob Bradbury, vocalist şi compozitor britanic (Hello)
Rock Classic Allstars & Bob Bradbury:
Geoff Tate, vocalist, clăpar şi compozitor
american (Queensryche)
Mike Tramp, vocalist şi compozitor american
(White Lion)
White Lion:
L.L. Cool J. (James Todd Smith), rapper
american
Costi Ioniță,
manelist
Costi Ioniță:
ÎNREGISTRĂRI NOI:
Arcangelo Corelli | Concerti Grossi | Classical Baroque Music
Dietrich Buxtehude: Organ Works (Rainer Oster)
POEZIE
14 Ianuarie
Dimitrie
Bolintineanu
Biografie
Nastere: 1819,
Bolintin-Vale
Deces: 20 august 1872, București
(unele surse documentare sustin ca an al nasterii 1819).
Dimitrie Bolintineanu a fost un poet roman, om politic, diplomat, participant la Revoluția de la 1848.
Dimitrie Bolintineanu era macedonean aroman de origine, parintele lui, Ienache Cosmad, a venit in țara din Ohrida. In puțini ani ai tatalui sau, Ienache, acesta iși facu in Valahia o situație acceptabila. Arendaș, mic proprietar, apoi subprefect, cu reședința la Bolintin, sat aproape de București; el nu apuca sa-i lase celui de al doilea nascut, Dimitrie, o avere care sa-l scuteasca de griji.
Tatal este roman macedonean din Ohrid. Ramas orfan, este intretinut de rude, beneficiind si de protectia unor oameni de seama ai timpului. Studiaza la colegiul „Sf. Sava" si apoi la Paris. Este, pentru un timp, ministru al cultelor si instructiunii publice. Moare, sarac si uitat, in 20 august 1872.
Poet tipic al generatiei de ia 1848, nascut la Solintinul din Vale, tragindu-si spita din romanii din Macedonia. Publicat de Heliade in „Curierul de ambe sexe, in 1842, Bolintineanu va lua parte activa la revolutia de la 1848 si va scoate „Poporul suveran. Dupa acei ani, va ajunge, ca alti multi „cauzasi, la Paris, si va calatori prin Grecia, prin Asia Mica si Orientul Mijlociu. Sub domnia lui Cuza va detine citeva demnitati in stat. Primul volum de versuri ii apare in 1847, cu teme dominant istorice si patriotice, luate in cea mai mare parte din traditiile consemnate de Neculce in O sama de cuvinte. Ca si Alecsandri, dar fara registrul poetic vast al aceluia, Bolintineanu atinge o mare popularitate in epoca, datorita felului in care poezia sa exprima sentimentele, aspiratiile de libertate ale acelei vremi.
Cu ciclurile Macedoneie si Florile Bosforului, poetul deschide drum larg exotismului romantic, hranit cu imagini sud-est europene si orientale.
Orfan de ambii parinti inca din 1831, tanarul a fost crescut de rude mai avute. Se sustine de timpuriu, precum Grigore Alexandrescu, I. L. Caragiale, Mihai Eminescu, prin slujbe functionaresti. In 1841 era copist la Secretariatul de Stat, in 1843 - secretar la departamentul ”pricinilor suditesti”. Printr-un misterios concurs de imprejurari, e ridicat, in 1844, la rangul de pitar. Faptul ca publicase in 1842 admirabila poema ”O fata tanara pe patul mortii”, prezentata elogios de Ion Heliade Radulescu (si invocata mai tarziu de Mihai Eminescu in Epigonii), a jucat, probabil, un rol decisiv. Poemul ”O fata tanara pe patul mortii” era o imitatie dupa ”La jeune captive” (”Tanara prizoniera”), de Andre Chenier, si a fost publicat in ”Curierul de ambe sexe”.
Publica, pana la sfarsitul vietii, peste 50 de volume de poezii, proza, legende istorice, biografii romantate, jurnale de calatorie, romane, dar moare in mizerie, rapus de o boala necrutatoare. Contemporanii au avut o parere diferita fata de opera sa, A. Densusianu considerandu-l unul din cei mai mari poeti lirici romani, in timp ce Nicolae Iorga ii neaga orice valoare. Indiferent de aceste opinii, nu i se poate nega harul de a versifica mult mai bine ca majoritatea contemporanilor sai.
Opera
Legendele istorice
Cei ce rabda jugul și-a trai mai vor Merita sa-l poarte spre rușinea lor;
a laudat devotamentul și pietatea nevestei lui Neagoe Basarab, care-și vinde sculele ca sa termine manastirea Argeșului; a scos din nou la iveala testamentul lui Ștefan, care zicea ca mai bine țara s-ar face un mormant decat neamul sa traiasca in robie; in fine, a facut cea mai frumoasa urare pentru patria sa:
Viitor de aur țara noastra are Și prevad prin secoli a ei inalțare.
Florile Bosforului cuprind poezii lirice și narative, cu subiecte orientale. Ni se descriu frumusețile naturii la Constantinopol, frumusețea femeilor, intrigile din Serai, nenorocita viața a cadanelor, amorurile lor descoperite și pedepsite cu cele mai grozave morți, targurile de sclave etc. Amorul și gelozia formeaza fondul mai tuturor acestor poezii, scrise intr-o limba foarte armonioasa. Vom cita: Mehrube, povestea nenorocirii unei fete din Carpați, Leili, istoria unei jertfe pentru amor.
Sub titlul de Basme s-au adunat o serie de poezii narative cu subiecte felurite, in care miraculosul joaca un rol insemnat, chiar daca sunt amestecate și personagii istorice. Cele mai cunoscute din acestea sunt: O noapte la morminte, - Ielele - Mihnea și Baba, a carui dezvoltare nu e destul de lamurita, dar cuprinde versuri frumoase și acel blestem foarte important in literatura noastra, care - ca și Grui Sanger, de Vasile Alecsandri - se poate pune alaturi de modelele de imprecațiuni din literaturile straine, cum e al Camiliei din Horaces ș. a.
Macedonele ne descriu frumusețile din țarile locuite de macedoneni și ne povestesc intamplari din viața lor. In general personajele sunt pastori și pastorițe. Cele mai insemnate: Romanele din Cavala - Samarina.
Volume de versuri:
Colectie de poezii, Bucuresti, 1847;
Cantece si plangeri, Iasi, 1852;
Poeziile vechi si noua, Bucuresti, 1855;
Legende sau bazme nationale in versuri, HI, Bucuresti, 1855;
Melodii romane, Bucuresti, 1858;
Nemesis, satire politice, I-II, Bucuresti, 1861;
Poezii atat cunoscute cat si inedite, I-II, Bucuresti, 1865;
Traianida, poema epica, I, Bucuresti, 1869;
Menadele, satire politice, sociale, Bucuresti, 1870;
Traianida, Bucuresti, 1870.
San-Marina a aparut in culegerea de poezii din 1865, in ciclul Macedonele.
Mihnea si baba a aparut in aceeasi culegere de poezii, in ciclul Basme.
Deces: 20 august 1872, București
(unele surse documentare sustin ca an al nasterii 1819).
Dimitrie Bolintineanu a fost un poet roman, om politic, diplomat, participant la Revoluția de la 1848.
Dimitrie Bolintineanu era macedonean aroman de origine, parintele lui, Ienache Cosmad, a venit in țara din Ohrida. In puțini ani ai tatalui sau, Ienache, acesta iși facu in Valahia o situație acceptabila. Arendaș, mic proprietar, apoi subprefect, cu reședința la Bolintin, sat aproape de București; el nu apuca sa-i lase celui de al doilea nascut, Dimitrie, o avere care sa-l scuteasca de griji.
Tatal este roman macedonean din Ohrid. Ramas orfan, este intretinut de rude, beneficiind si de protectia unor oameni de seama ai timpului. Studiaza la colegiul „Sf. Sava" si apoi la Paris. Este, pentru un timp, ministru al cultelor si instructiunii publice. Moare, sarac si uitat, in 20 august 1872.
Poet tipic al generatiei de ia 1848, nascut la Solintinul din Vale, tragindu-si spita din romanii din Macedonia. Publicat de Heliade in „Curierul de ambe sexe, in 1842, Bolintineanu va lua parte activa la revolutia de la 1848 si va scoate „Poporul suveran. Dupa acei ani, va ajunge, ca alti multi „cauzasi, la Paris, si va calatori prin Grecia, prin Asia Mica si Orientul Mijlociu. Sub domnia lui Cuza va detine citeva demnitati in stat. Primul volum de versuri ii apare in 1847, cu teme dominant istorice si patriotice, luate in cea mai mare parte din traditiile consemnate de Neculce in O sama de cuvinte. Ca si Alecsandri, dar fara registrul poetic vast al aceluia, Bolintineanu atinge o mare popularitate in epoca, datorita felului in care poezia sa exprima sentimentele, aspiratiile de libertate ale acelei vremi.
Cu ciclurile Macedoneie si Florile Bosforului, poetul deschide drum larg exotismului romantic, hranit cu imagini sud-est europene si orientale.
Orfan de ambii parinti inca din 1831, tanarul a fost crescut de rude mai avute. Se sustine de timpuriu, precum Grigore Alexandrescu, I. L. Caragiale, Mihai Eminescu, prin slujbe functionaresti. In 1841 era copist la Secretariatul de Stat, in 1843 - secretar la departamentul ”pricinilor suditesti”. Printr-un misterios concurs de imprejurari, e ridicat, in 1844, la rangul de pitar. Faptul ca publicase in 1842 admirabila poema ”O fata tanara pe patul mortii”, prezentata elogios de Ion Heliade Radulescu (si invocata mai tarziu de Mihai Eminescu in Epigonii), a jucat, probabil, un rol decisiv. Poemul ”O fata tanara pe patul mortii” era o imitatie dupa ”La jeune captive” (”Tanara prizoniera”), de Andre Chenier, si a fost publicat in ”Curierul de ambe sexe”.
Publica, pana la sfarsitul vietii, peste 50 de volume de poezii, proza, legende istorice, biografii romantate, jurnale de calatorie, romane, dar moare in mizerie, rapus de o boala necrutatoare. Contemporanii au avut o parere diferita fata de opera sa, A. Densusianu considerandu-l unul din cei mai mari poeti lirici romani, in timp ce Nicolae Iorga ii neaga orice valoare. Indiferent de aceste opinii, nu i se poate nega harul de a versifica mult mai bine ca majoritatea contemporanilor sai.
Opera
Legendele istorice
Cei ce rabda jugul și-a trai mai vor Merita sa-l poarte spre rușinea lor;
a laudat devotamentul și pietatea nevestei lui Neagoe Basarab, care-și vinde sculele ca sa termine manastirea Argeșului; a scos din nou la iveala testamentul lui Ștefan, care zicea ca mai bine țara s-ar face un mormant decat neamul sa traiasca in robie; in fine, a facut cea mai frumoasa urare pentru patria sa:
Viitor de aur țara noastra are Și prevad prin secoli a ei inalțare.
Florile Bosforului cuprind poezii lirice și narative, cu subiecte orientale. Ni se descriu frumusețile naturii la Constantinopol, frumusețea femeilor, intrigile din Serai, nenorocita viața a cadanelor, amorurile lor descoperite și pedepsite cu cele mai grozave morți, targurile de sclave etc. Amorul și gelozia formeaza fondul mai tuturor acestor poezii, scrise intr-o limba foarte armonioasa. Vom cita: Mehrube, povestea nenorocirii unei fete din Carpați, Leili, istoria unei jertfe pentru amor.
Sub titlul de Basme s-au adunat o serie de poezii narative cu subiecte felurite, in care miraculosul joaca un rol insemnat, chiar daca sunt amestecate și personagii istorice. Cele mai cunoscute din acestea sunt: O noapte la morminte, - Ielele - Mihnea și Baba, a carui dezvoltare nu e destul de lamurita, dar cuprinde versuri frumoase și acel blestem foarte important in literatura noastra, care - ca și Grui Sanger, de Vasile Alecsandri - se poate pune alaturi de modelele de imprecațiuni din literaturile straine, cum e al Camiliei din Horaces ș. a.
Macedonele ne descriu frumusețile din țarile locuite de macedoneni și ne povestesc intamplari din viața lor. In general personajele sunt pastori și pastorițe. Cele mai insemnate: Romanele din Cavala - Samarina.
Volume de versuri:
Colectie de poezii, Bucuresti, 1847;
Cantece si plangeri, Iasi, 1852;
Poeziile vechi si noua, Bucuresti, 1855;
Legende sau bazme nationale in versuri, HI, Bucuresti, 1855;
Melodii romane, Bucuresti, 1858;
Nemesis, satire politice, I-II, Bucuresti, 1861;
Poezii atat cunoscute cat si inedite, I-II, Bucuresti, 1865;
Traianida, poema epica, I, Bucuresti, 1869;
Menadele, satire politice, sociale, Bucuresti, 1870;
Traianida, Bucuresti, 1870.
San-Marina a aparut in culegerea de poezii din 1865, in ciclul Macedonele.
Mihnea si baba a aparut in aceeasi culegere de poezii, in ciclul Basme.
Muma lui Ştefan cel Mare
I
Pe o stâncă neagră, într-un vechi castel,
Unde cură-n poale un râu mititel,
Plânge şi suspină tânăra domniţă,
Dulce şi suavă ca o garofiţă;
Căci în bătălie soţul ei dorit
A plecat cu oastea şi n-a mai venit.
Ochii săi albaştri ard în lăcrimele
Cum lucesc în rouă două viorele;
Buclele-i de aur cad pe albu-i sân,
Rozele şi crinii pe faţă-i se-ngân.
Însă doamna soacră lângă ea veghează
Şi cu dulci cuvinte o îmbărbătează.
II
Un orologiu sună noaptea jumătate.
În castel în poartă oare cine bate?
- "Eu sunt, bună maică, fiul tău dorit;
Eu, şi de la oaste mă întorc rănit.
Soarta noastră fuse crudă astă dată:
Mica mea oştire fuge sfărămată.
Dar deschideţi poarta... Turcii mă-nconjor...
Vântul suflă rece... Rănile mă dor!"
Tânăra domniţă la fereastră sare.
- "Ce faci tu, copilă?" zice doamna mare.
Apoi ea la poartă atunci a ieşit
Şi-n tăcerea nopţii astfel i-a vorbit:
- "Ce spui, tu, străine? Ştefan e departe;
Braţul său prin taberi mii de morţi împarte.
Eu sunt a sa mumă; el e fiul meu;
De eşti tu acela, nu-ţi sunt mumă eu!
Însă dacă cerul, vrând să-ngreuieze
Anii vieţii mele şi să mă-ntristeze,
Nobilul tău suflet astfel l-a schimbat;
Dacă tu eşti Ştefan cu adevărat,
Apoi tu aice fără biruinţă
Nu poţi ca să intri cu a mea voinţă.
Du-te la oştire! Pentru ţara mori!
Şi-ţi va fi mormântul coronat cu flori!"
III
Ştefan se întoarce şi din cornu-i sună;
Oastea lui zdrobită de prin văi adună.
Lupta iar începe... Duşmanii zdrobiţi
Cad ca nişte spice, de securi loviţi.
I
Pe o stâncă neagră, într-un vechi castel,
Unde cură-n poale un râu mititel,
Plânge şi suspină tânăra domniţă,
Dulce şi suavă ca o garofiţă;
Căci în bătălie soţul ei dorit
A plecat cu oastea şi n-a mai venit.
Ochii săi albaştri ard în lăcrimele
Cum lucesc în rouă două viorele;
Buclele-i de aur cad pe albu-i sân,
Rozele şi crinii pe faţă-i se-ngân.
Însă doamna soacră lângă ea veghează
Şi cu dulci cuvinte o îmbărbătează.
II
Un orologiu sună noaptea jumătate.
În castel în poartă oare cine bate?
- "Eu sunt, bună maică, fiul tău dorit;
Eu, şi de la oaste mă întorc rănit.
Soarta noastră fuse crudă astă dată:
Mica mea oştire fuge sfărămată.
Dar deschideţi poarta... Turcii mă-nconjor...
Vântul suflă rece... Rănile mă dor!"
Tânăra domniţă la fereastră sare.
- "Ce faci tu, copilă?" zice doamna mare.
Apoi ea la poartă atunci a ieşit
Şi-n tăcerea nopţii astfel i-a vorbit:
- "Ce spui, tu, străine? Ştefan e departe;
Braţul său prin taberi mii de morţi împarte.
Eu sunt a sa mumă; el e fiul meu;
De eşti tu acela, nu-ţi sunt mumă eu!
Însă dacă cerul, vrând să-ngreuieze
Anii vieţii mele şi să mă-ntristeze,
Nobilul tău suflet astfel l-a schimbat;
Dacă tu eşti Ştefan cu adevărat,
Apoi tu aice fără biruinţă
Nu poţi ca să intri cu a mea voinţă.
Du-te la oştire! Pentru ţara mori!
Şi-ţi va fi mormântul coronat cu flori!"
III
Ştefan se întoarce şi din cornu-i sună;
Oastea lui zdrobită de prin văi adună.
Lupta iar începe... Duşmanii zdrobiţi
Cad ca nişte spice, de securi loviţi.
Fata de la Cozia
Trâmbiţa răsună sus pe coasta verde;
Armia lui Ţepeş printre brazi se pierde.
- "Iată! strig vitejii, mândrul căpitan
Ce-a ucis cu mâna-i paşa musulman!"
Domnul îl sărută şi cu bucurie:
- "Spune-mi, vrei tu aur, ranguri sau soţie?
Dacă vrei avere, da-ţi-voi cât vei vrea;
Dacă vrei soţie, da-ţi-voi fata mea!"
- "Doamne! nu voi aur, nici onori deşarte:
N-am venit în lupte sa-mi trag aşa parte;
Plângerile ţării braţul mi-a-narmat;
Pentru-a ei scăpare astăzi m-am luptat.
Iar de este vorba să-mi dai soţioară,
Află că eu însumi sunt o fetişoară!"
La aceste vorbe junele frumos
Coiful îşi aruncă, păru-i cade-undos.
Toată adunarea vede cu răpire
O fetiţă dulce ca o fericire.
Domnul se răpeste de mândreţea ei.
- "Care din boierii-mi vrei bărbat să iei?"
- " Doamne, zise fata, vrei să fiu soţie
Unui din ostaşii care-mi place mie?
Toţi sunt bravi la luptă, nu ma îndoiesc;
Însă pe-al meu mire voi să îl iubesc."
Domnul fiu s-aruncă l-ale ei picioare
Şi cu o vorbire dulce rugătoare:
- "Fii a mea domniţă şi îţi jur pe cer
Pentru tine-n lume să trăiesc, să pier!"
La aceste vorbe tânăra fecioară
Rumenind la faţă ca o rozişoară:
- "Dacă vei iubirea-mi să o dobândeşti,
Pentru ţară, doamne, să mori, să trăieşti!"
Trâmbiţa răsună sus pe coasta verde;
Armia lui Ţepeş printre brazi se pierde.
- "Iată! strig vitejii, mândrul căpitan
Ce-a ucis cu mâna-i paşa musulman!"
Domnul îl sărută şi cu bucurie:
- "Spune-mi, vrei tu aur, ranguri sau soţie?
Dacă vrei avere, da-ţi-voi cât vei vrea;
Dacă vrei soţie, da-ţi-voi fata mea!"
- "Doamne! nu voi aur, nici onori deşarte:
N-am venit în lupte sa-mi trag aşa parte;
Plângerile ţării braţul mi-a-narmat;
Pentru-a ei scăpare astăzi m-am luptat.
Iar de este vorba să-mi dai soţioară,
Află că eu însumi sunt o fetişoară!"
La aceste vorbe junele frumos
Coiful îşi aruncă, păru-i cade-undos.
Toată adunarea vede cu răpire
O fetiţă dulce ca o fericire.
Domnul se răpeste de mândreţea ei.
- "Care din boierii-mi vrei bărbat să iei?"
- " Doamne, zise fata, vrei să fiu soţie
Unui din ostaşii care-mi place mie?
Toţi sunt bravi la luptă, nu ma îndoiesc;
Însă pe-al meu mire voi să îl iubesc."
Domnul fiu s-aruncă l-ale ei picioare
Şi cu o vorbire dulce rugătoare:
- "Fii a mea domniţă şi îţi jur pe cer
Pentru tine-n lume să trăiesc, să pier!"
La aceste vorbe tânăra fecioară
Rumenind la faţă ca o rozişoară:
- "Dacă vei iubirea-mi să o dobândeşti,
Pentru ţară, doamne, să mori, să trăieşti!"
Mireasa mormântului
Fost-a când în noapte aurora luce,
Când se luptă omul cu adâncu-i chin,
Pe atunci când somnul, mincinos şi dulce,
Curmă-al său suspin.
Ea era tăcută, tristă florioară!
Fruntea-i visătoare dulce se-nclina,
N aurul cosiţei mâna-i albioară
Distractă juca.
Vino mai aproape! dulcea mea,-mi vorbeşte,
Ascunzându-şi ochii plini d-amor ceresc,
Tânăra mea viaţă cursul îşi opreşte,
Pentru totdauna eu te părăsesc.
Şi uitarea tristă mâine o să vie
Cu-ochii plini de lacrimi pe al meu mormânt,
Dorul ce m-apasă nimenea nu-l ştie
Pe acest pământ.
Rara-i frumuseţe arde de splendoare.
Să rugăm! îmi zise, în genunchi căzând.
Ochii plini de moarte şi de lăcrimioare
Se-nălţau la ceruri amoros şi blând.
Când se curmă ruga, dulcea ei cătare
Se-nturna spre mine plină de amor.
Peste ochii-i geana cade cu-ntristare
Consumată-n dor.
Fost-a când în noapte aurora luce,
Când se luptă omul cu adâncu-i chin,
Pe atunci când somnul, mincinos şi dulce,
Curmă-al său suspin.
Ea era tăcută, tristă florioară!
Fruntea-i visătoare dulce se-nclina,
N aurul cosiţei mâna-i albioară
Distractă juca.
Vino mai aproape! dulcea mea,-mi vorbeşte,
Ascunzându-şi ochii plini d-amor ceresc,
Tânăra mea viaţă cursul îşi opreşte,
Pentru totdauna eu te părăsesc.
Şi uitarea tristă mâine o să vie
Cu-ochii plini de lacrimi pe al meu mormânt,
Dorul ce m-apasă nimenea nu-l ştie
Pe acest pământ.
Rara-i frumuseţe arde de splendoare.
Să rugăm! îmi zise, în genunchi căzând.
Ochii plini de moarte şi de lăcrimioare
Se-nălţau la ceruri amoros şi blând.
Când se curmă ruga, dulcea ei cătare
Se-nturna spre mine plină de amor.
Peste ochii-i geana cade cu-ntristare
Consumată-n dor.
Ucaz
Din tolba pogoanelor
(în limba Canioanelor)
cotcodăcesc trei feciori
în năframele de fiori:
- Ctitoreşte Zăbava!...
- Osteneşte Otrava!!
- Ocoleşte Potcoava!!!
Şiratelor etăţi
tulburatelor dăţi
ţestoaselor cetăţi.
O năpârlire
Ce
măruntă întristare
copilului cu părul mare!
Al prunciei alb semafor
vestește vârsta lui Prier.
.......................
Solemn ceremonial confer:
prin abur cald, aromitor,
un prea forfecător doftor
taie cu o mână velină
bucle negre pe hermelină.
Din tronul lui - descoronat -
iată
un căpșor de băiat.
copilului cu părul mare!
Al prunciei alb semafor
vestește vârsta lui Prier.
.......................
Solemn ceremonial confer:
prin abur cald, aromitor,
un prea forfecător doftor
taie cu o mână velină
bucle negre pe hermelină.
Din tronul lui - descoronat -
iată
un căpșor de băiat.
Epifanie
Nevăzut cânt
încearcă vânt.
Prin somn, vaier...
Smintit aer
duh a aprins
șoaptă prin ins:
Sus
Jos
Isus
Hristos.
Prin albul gol
visul domol.
Nimbul prin nor
arde ușor.
Arde ușor
clipa din zbor.
Biografie Barbu Brezianu
Barbu Brezianu (n. 18 martie 1909, Bucureşti, d. 14 ianuarie 2008) a fost un istoric, critic de artă, scriitor, publicist şi traducător român, membru al Uniunii Scriitorilor din România şi al Uniunii Artiştilor Plastici (secţia critică). Este cunoscut îndeosebi pentru studiile sale de brâncuşiologie, fiind cel care a întocmit prima monografie exhaustivă a lucrărilor sculptorului în ţară.
Ca publicist şi poet a debutat în anii treizeci ai secolului trecut. Este autorul volumelor de poezii Nod ars (1930), Poezii (1934), Zăvor fermecat, Jaf în dragoste, a cunoscutei cărţi Brâncuşi în România (1974, ulterior reeditată în versiune engleză) ş.a. Tudor Arghezi scria despre Barbu Brezianu : Îmi permit plăcerea să regăsesc întoarsă în literatură pana scriitorului Barbu Brezianu, aşteptată de toţi cîţi i-au cunoscut elasticitatea, nuanţele şi gingaşele transparenţe. Barbu Brezianu a fost un prieten apropiat al unor mari nume din cultura româneasca precum Constantin Noica, Mircea Eliade, George Enescu, al carui oaspete a fost nu o dată în vila acestuia de la Luminiş. Este tatăl publicistului american Andrei Brezianu.
La 24 mai 2006 i s-a conferit titlul de Doctor honoris causa de către Universitatea Naţională de Arte din Bucureşti.
Opere
Poezii:
* Nod ars, 1930
* Poezii, 1934
* Zăvor fermecat, 1947
* Desferecare, 1998
Proză şi eseu:
* Şcoala moralului sau Hristoitia meşterului Anton Pann
* Jaf în dragoste
Lucrări de istorie a artei:
* Karl Storck, 1955 (monografie)
* Nicolae Grigorescu, 1959 (monografie)
* Desenul alfabetului viu de N. Tonitza, 1960 (cu prefaţă de Tudor Arghezi)
* Caietele Mihai Eminescu, 1974-1985 (volume colective)
* Opera lui Constantin Brâncuşi în România, 1974 (monografie)
* Brâncuşi în România, 1976 (ediţie revăzută şi adăugită)
* Le secret du Baiser de Montparnasse, Paris, 1978
* Brâncuşi în România, Editura All, 1998 (ediţie trilingvă)
* Noguchi, ucenic al lui Brâncuşi, 2001
* Brâncuşi în România, 2005 (monografie; în colaborare cu Ilie Marcu)
Barbu Brezianu (n. 18 martie 1909, Bucureşti, d. 14 ianuarie 2008) a fost un istoric, critic de artă, scriitor, publicist şi traducător român, membru al Uniunii Scriitorilor din România şi al Uniunii Artiştilor Plastici (secţia critică). Este cunoscut îndeosebi pentru studiile sale de brâncuşiologie, fiind cel care a întocmit prima monografie exhaustivă a lucrărilor sculptorului în ţară.
Ca publicist şi poet a debutat în anii treizeci ai secolului trecut. Este autorul volumelor de poezii Nod ars (1930), Poezii (1934), Zăvor fermecat, Jaf în dragoste, a cunoscutei cărţi Brâncuşi în România (1974, ulterior reeditată în versiune engleză) ş.a. Tudor Arghezi scria despre Barbu Brezianu : Îmi permit plăcerea să regăsesc întoarsă în literatură pana scriitorului Barbu Brezianu, aşteptată de toţi cîţi i-au cunoscut elasticitatea, nuanţele şi gingaşele transparenţe. Barbu Brezianu a fost un prieten apropiat al unor mari nume din cultura româneasca precum Constantin Noica, Mircea Eliade, George Enescu, al carui oaspete a fost nu o dată în vila acestuia de la Luminiş. Este tatăl publicistului american Andrei Brezianu.
La 24 mai 2006 i s-a conferit titlul de Doctor honoris causa de către Universitatea Naţională de Arte din Bucureşti.
Opere
Poezii:
* Nod ars, 1930
* Poezii, 1934
* Zăvor fermecat, 1947
* Desferecare, 1998
Proză şi eseu:
* Şcoala moralului sau Hristoitia meşterului Anton Pann
* Jaf în dragoste
Lucrări de istorie a artei:
* Karl Storck, 1955 (monografie)
* Nicolae Grigorescu, 1959 (monografie)
* Desenul alfabetului viu de N. Tonitza, 1960 (cu prefaţă de Tudor Arghezi)
* Caietele Mihai Eminescu, 1974-1985 (volume colective)
* Opera lui Constantin Brâncuşi în România, 1974 (monografie)
* Brâncuşi în România, 1976 (ediţie revăzută şi adăugită)
* Le secret du Baiser de Montparnasse, Paris, 1978
* Brâncuşi în România, Editura All, 1998 (ediţie trilingvă)
* Noguchi, ucenic al lui Brâncuşi, 2001
* Brâncuşi în România, 2005 (monografie; în colaborare cu Ilie Marcu)
TEATRU/FILM
14 Ianuarie
Ecaterina
Teodoroiu
Padurea - Alexandr Nicolaevici Ostrovski 1987
Sa ucizi e usor (1994) - Robert Lopresti
SFATURI
UTILE 14 Ianuarie
BEȚI
APĂ PE STOMACUL GOL IMEDIAT DUPĂ TREZIRE!
Tendinta de sanatate actuala este aceea de a consuma apa potabila,
dimineata pe stomacul gol, de indata ce ne-am ridicat din pat. Valoarea
medicala a acestei tendinte de sanatate a fost confirmata stiintific a fi
extrem de benefica organismului.
Apa potabila pe stomacul gol este in stransa legatura cu prevenirea si
vindecarea unor conditii de sanatate cum ar fi : problemele cardiace,
epilepsia, durerile de cap, artrita, diabetul, constipatia, obezitatea,
tuberculoza, meningita, bolile de rinichi, varsaturi, bolile uterine, gastrita
dar si cancerul.
Metoda:
Dimineata dupa ce te-ai trezit, inainte de a face orice altceva, consuma 4
pahare a 200 de ml de apa.
Dar aminteste-ti, daca pentru orice motiv, nu poti consuma aceasta
cantitate de apa de prima data, ar trebui sa incepi cu un pahar, crescand
treptat cantitatea pana cand te obisnuiesti.
- Dupa ce ai terminat de baut apa, poti merge linistit sa te speli pe
dinti.
- Asteapta apoi 45 de minute pana cand sa mananci micul dejun.
- Dupa micul dejun nu mai trebuie sa mananci sau sa bei nimic altceva timp
de 2 ore
- Dupa cele 2 ore poti manca si bea orice doresti pe tot parcursul zilei.
Exista numeroase boli ce pot fi vindecate prin aceasta metoda!
Cercetarile in domeniu au aratat ca, pentru tratamentul diverselor conditii
de sanatate, este necesar sa urmezi acest remediu un anumit numar de zile
astfel :
Cancer 180 de zile
Diabet 30 de zile
Epilepsie 60 de zile
Constipatie 10 zile
Gastrita 10 zile
Hipertensiune arteriala 30 de zile
Tuberculoza 90 de zile
Migrene 2 zile
Curatarea rinichilor 30 de zile
Obezitatea – aceasta reteta te va ajuta sa scapi de obezitate in cazul in
care o vei urma cat mai mult timp cu putinta. Daca esti o persoana obeza, acest
tratament trebuie sa fie de acum inainte un obicei zilnic
Artrita 30 de zile
Cel mai interesant este ca acest tratament nu are efecte adverse,
singurul inconvenient fiind urinatul destul de des.
Atat japonezii cat si chinezii consuma in fiecare dimineata apa calda in
locul apei reci. De ce? Pentru ca apa rece solidifica alimentele pe care tocmai
le-ai ingerat, astfel procesul digestiv fiind puternic incetinit. Odata ce
aceste alimente stationeaza pentru mai mult timp in organism, acidul gastric va
fi mai agresiv, realizandu-se astfel o absorbtie exagerata a tuturor
componentelor alimentelor( inclusiv a toxinelor), ceea ce poate duce in timp la
aparitia cancerului. Tocmai de aceea in Asia se practica regulat un consum de
apa calda, intrucat aceasta imbunatateste metabolismul si digestia, ajutand
organismul sa functioneze in parametri optimi.
GÂNDURI
PESTE TIMP 14 Ianuarie
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu