22 IANUARIE 2018

Astăzi este o zi de tristă amintire pentru mine pentru că pe 22 Ianuarie 2001 a plecat pentru totdeauna dintre noi, cea care mi-a dat viață și mi-a îndrumat pașii spre micile mele realizări în viață, mama mea, Dicu Hermina, căreia îi voi păstra respect și recunoștință cât voi trăi. Dumnezeu să o odihnească în pace! Amin.

RELIGIE ORTODOXĂ 22 Ianuarie

Sf Ap Timotei; Sf Cuv Mc Anastasie Persul

Viața Sf Ap Timotei

 Apostol Timotei l-a odrăslit latura Licaoniei şi a învăţat carte în vestita cetate Listra, care nu s-a preamărit atât cu îndestularea roadelor pământeşti, pe cât cu această de Dumnezeu sădită mlădiţă tânără, deşi nu era din prea bună rădăcină; căci precum un trandafir bine mirositor iese din spini, tot astfel Timotei a odrăslit din tată necredincios elin, care era renumit în păgâneasca sa rea credinţă; şi atât de vestit în răutate, pe cât mai pe urmă fiul lui l-a întrecut cu bunătăţile şi cu obiceiurile cele bune.

    Maica sfântului, ca şi bunica lui, erau evreice de neam, dar amândouă sfinte şi drepte, împodobite cu fapte bune, precum despre dânsele mărturiseşte Sfântul Apostol Pavel, zicând: "Doresc să te văd, aducându-mi aminte de lacrimile tale, ca să mă umplu de bucurie, luând pomenire de credinţa cea nefăţarnică, care este întru tine şi care s-a sălăşluit mai înainte în bunica ta Loida şi în maica ta Eunike; deci, încredinţat sunt că şi întru tine va fi aşa" (II Timotei, 1, 4-5).

    Dar fiind încă copil fericitul Timotei, şi nu atât cu bucăţele, cât cu cuvântul Domnului hrănindu-se de maică să, s-a abătut cu totul de la rătăcirea cea păgâneascăşi iudaicească şi a alergat la Sfântul Pavel, la trâmbiţa bisericească cea de Dumnezeu glăsuitoare, într-un chip ca acesta: când Sfântul Apostol Pavel a venit în Listra cu Barnaba, ucenicul şi apostolul lui Hristos, precum spune dumnezeiescul Luca în Faptele Apostolilor, au mers şi în cetăţile Licaoniei, în Listra şi în Derbe, şi în cele dimprejurul lor, iar prin venirea sa acolo, a făcut o mare minune; căci a tămăduit un şchiop din pântecele maicii sale, numai cu cuvântul, lucru pe care văzându-l popoarele, s-au mirat foarte, zicând: Dumnezeu asemănându-se oamenilor, s-a pogorât la noi.

    Înştiinţându-se că nu dumnezei, ci apostoli şi propovăduitori ai Dumnezeului Celui viu se numesc ei, mincinoşilor zei le sunt potrivnici şi spre aceasta sunt trimişi, ca să întoarcă pe oameni de la înşelăciunea diavolească spre adevăratul Dumnezeu, care nu numai pe cuvioşi, ci şi pe morţii din morminte poate să-i scoale, atunci mulţi s-au întors de la rătăcire către dreapta credinţă. Între dânşii era şi maica acestui fericit Timotei, care petrecea în văduvie după bărbatul său. Ea a primit cu bucurie în casa sa pe Sfântul Apostol Pavel, l-a găzduit cu toată îndestularea şi i-a dat pe Sfântul Timotei, fiul său, răsplătindu-i ca un dar pentru minunea făcută de dânsul în cetatea lor şi pentru luminarea dreptei credinţe. Atunci era copil, încă tânăr cu anii, dar foarte îndemânatic şi de bună credinţă, pentru primirea seminţei cuvântului lui Dumnezeu.

    Deci, luându-l Sfântul Pavel şi văzându-l blând şi cu minte bună, apoi, văzând mai înainte de a fi darul lui Dumnezeu, l-a iubit mai mult decât părinţii cei trupeşti; dar, de vreme ce atunci era încă copil tânăr şi neputând să călătorească cu dânsul, l-a lăsat acasă, punându-l lângă dascăli iscusiţi, ca să înveţe de la dânşii dumnezeiasca Scriptură, de care lucru scriind Pavel către dânsul, îi aducea aminte: Din tinereţe ştii Sfintele Scripturi. Fiind urmărit de poporul iudeu, a fost dat afară din cetate şi s-a dus în alte cetăţi.

    După câţiva ani, când Sfântul Pavel a ieşit din Antiohia să cerceteze pe fraţii din toate cetăţile în care propovăduise mai întâi cuvântul lui Dumnezeu, luând pe Sila, a venit în Listra, unde era Sfântul Timotei, şi văzându-l că venise în vârstă şi sporise în toată faptă bună, apoi că era bine mărturisit de toţi creştinii de acolo, l-a luat cu sine la apostolie şi l-a făcut împreună călător, nedezlipit la toate ostenelile şi călătoriile sale şi împreună slujitor întru Domnul. Dar când a voit să iasă din cetate, ca să nu smintească pe nişte iudei, care erau mulţime mare prin locurile acelea, l-a tăiat împrejur, după legea lui Moise, nu pentru vreo trebuinţă de mântuire, deoarece avea darul cel nou, Sfântul Botez, în locul tăierii împrejur, ci ca iudeii să nu se smintească de dânsul, deoarece toţi ştiau că s-a născut din tată elin.

    Deci, ieşind de acolo Sfântul Pavel, umbla prin cetăţi şi prin sate, învăţând şi binevestind împărăţia lui Dumnezeu şi luminându-i pe toţi cu lumina dreptei credinţe, căruia ca o stea a soarelui, cel de la al treilea cer răsărit, îi urmă dumnezeiescul Timotei, primind lumina cea neînserată, adică învăţătura bunei vestiri a lui Hristos, şi deprinzându-se la obiceiuri bune şi la viaţă îmbunătăţită, precum mărturiseşte despre dânsul iarăşi apostolul Pavel, zicând: "Iar tu ai urmat învăţăturii mele, vieţii, aşezământului, credinţei, îndelung răbdării, dragostei, îngăduinţei, izgonirilor şi pătimirilor" (II Timotei, 3, 10-11).

    Astfel, Sfântul Timotei a scos toate bunătăţile din vasul alegerii, adică de la Pavel, şi a primit apostoleasca sărăcie pentru Hristos, ca să nu câştige pentru el nimic, nici aur, nici argint, nici altceva de pe pământ; ci a trece din loc în loc şi a propovădui Evanghelia împărăţiei. Apoi, s-a deprins a răsplăti bine pentru rău, căci fiind ocărât, el binecuvânta, prigonit fiind, el răbda, hulit fiind, mângâia, în toate punându-se înainte pe sine, ca o slugă a lui Dumnezeu. Deci, s-a făcut următor adevărat învăţătorului său, Sfântului Pavel. Drept aceea, Sfântul Pavel, văzând pe ucenicul său sporind într-atîtea fapte bune, l-a făcut mai întâi diacon, după aceea preot, apoi episcop, deşi era tânăr de ani.

    Apoi, prin punerea mâinilor apostoleşti, fiind slujitor al tainelor lui Hristos, s-a făcut următor prea osârdnic al durerilor şi ostenelilor apostoleşti, pătimind împreună şi slujind celor mai mari apostoli, întru bună vestire a lui Hristos, pe care nici tinereţile, nici slăbiciunea trupului, n-au putut vreodată să-l împiedice de la nevoinţa care era de faţă. Ci în toate avea răbdare, după cum mărturiseşte despre dânsul învăţătorul său Pavel, care scriind către Corinteni, în epistola întâi, zice: De va veni Timotei, luaţi aminte, ca să vie la voi fără de frică, pentru că are lucrul Domnului, ca şi mine; deci, nimeni să nu-l defăimeze. Apoi, lăudându-l, a scris: Am trimis la voi pe Timotei, care îmi este fiu iubit şi credincios întru Domnul, care vă aduce vouă aminte de căile mele.

    Dar şi în alte scrisori ale sale îl numeşte frate al său, zicând: Pavel, legatul lui Iisus Hristos, şi Timotei, fratele. Şi iarăşi: Pavel, apostolul lui Iisus Hristos, cu voia lui Dumnezeu, şi Timotei fratele. Şi încă: Trimis-am pe Timotei, fratele nostru, slujitorul lui Dumnezeu şi ajutătorul nostru în bună vestirea lui Hristos, ca să vă întărească şi să vă mângâie în credinţa voastră.

    Acestea şi multe altele se află ca mărturii în epistolele lui Pavel, spre lauda Sfântului Timotei, pentru care acela nu se înălţa, ci vieţuind în smerita cugetare şi pază, prin post şi prin ostenelile cele de-a pururea, atât de mult se trudea, încât chiar învăţătorul lui, văzându-i nevoinţele şi postul, îi era milă de el foarte mult, pentru că, văzându-l trudit, îl îndemna să nu bea apă, ci să primească puţin vin pentru stomacul său şi pentru multele neputinţe, de care, deşi neîncetat trupul îi era cuprins, dar sufletul lui cel bun îi era sănătos şi petrecea liber de toată vătămarea.

    Deci, Timotei umbla prin toate marginile lumii cu învăţătorul său, pentru că adesea propovăduia cuvântul lui Dumnezeu în Efes, Corint, Macedonia, Italia, Spania, încât este drept a zice despre dânşii: În tot pământul a ieşit vestirea lor şi la marginile lumii cuvintele lor. Şi era Sfântul Timotei ascuţit la minte, grabnic la răspunsuri, retor ales în propovăduirea cuvântului lui Dumnezeu, dascăl preadulce în împlinirea Sfintelor Scripturi, păstor prea vrednic în ocârmuirea bisericească şi în apărare, dar mai ales a câştigat îndestulat dar, căci din îndoit izvor a scos învăţătura.

    Dar nu numai pe Pavel îl avea învăţător, ci şi de la iubitul ucenic a lui Hristos învăţa, de la Ioan; căci fiind trimis de Domiţian, împăratul Romei (81-96), în exil în insula Patmos, Timotei a fost în locul acestui Sfânt Ioan, episcop al cetăţii Efesului, unde nu după multă vreme a pătimit, pentru mărturisirea lui Iisus Hristos, astfel:

    Era odată un praznic vestit în Efes, ce se numea Catagoghion, în care închinătorii de idoli, bărbaţi şi femei, luând asemănări de feţe neobişnuite, purtând în mâini ciomege şi idoli, înconjurau uliţele cetăţii fără de ruşine şi cu glasuri fără de rânduiala, strigând, pe cei ce-i întâlneau că tâlharii se repezeau asupra lor, şi ucideau pe mulţi şi făceau alte fărădelegi; cu care ticăloşii socoteau că aduc slujbă necuraţilor zei ai lor.

    Acestea văzând dumnezeiescul Timotei, şi cu focul râvnei celei dumnezeieşti aprinzându-se, a intrat cu îndrăzneală într-acea privelişte de Dumnezeu hulitoare, propovăduind pe Unul adevăratul Dumnezeu, pe Domnul nostru Iisus Hristos, arătând înşelăciunea şi rătăcirea zeilor lor şi altele câte erau din destul spre încredinţare, spunând cu limbă slobodă. Iar ei, întru întunericul închinării de idoli umblând, n-au cunoscut, nici n-au înţeles cele grăite de apostol, ci repezindu-se cu un suflet asupra lui cu ciomegele ce aveau în mâini, l-au bătut cumplit pe sfânt şi cu toată nemilostivirea şi neomenia, pe pământ târându-l şi călcându-l, l-au chinuit până la moarte.

    Creştinii după aceea venind şi văzându-l încă puţin suflând, l-au dus afară din cetate şi după ce a murit, i-au îngropat cu cinste trupul lui, la locul ce se numea Pion, adică "gras". Iar după multă vreme, cinstitele şi sfintele lui moaşte, după porunca împăratului Constanţiu (337-361), fiul marelui Constantin, s-au dus din Efes în Constantinopol, de Sfântul Artemie mucenicul şi au fost puse în biserica Sfinţilor Apostoli, alături de dumnezeiescul Apostol Luca şi cu Andrei, cel întâi chemat. Dumnezeu binevoind astfel, ca celor ce în viaţa aceasta toate de obşte le-au fost, obiceiurile, învăţătura şi propovăduirea Evangheliei, de obşte la fel şi mormântul după moarte să le fie, de vreme ce şi odihna lor în ceruri este una, întru împărăţia Domnului nostru Iisus Hristos, care împreună cu Tatăl şi cu Sfântul Duh împărăţeşte, în veci. Amin.

Viaţa Sfântului Cuvios Mucenic Anastasie Persul

  Când Sfânta Cetate Ierusalim a fost luată de Cosroe, regele Persiei, iar acele sfinte locuri unde a petrecut Hristos Domnul nostru şi a suferit pătimirile cele de voie, răstignirea, moartea, îngroparea şi învierea, atunci a fost robit de păgânii barbari, mântuitorul lemn al Crucii Domnului, fiind prădat şi dus în Persia cu multe dobânzi. Atunci a început a răsări în Persia slava lui Hristos ca soarele, prin minunile ce se făceau de către făcătorul de viaţă lemn al Crucii, care în robie fiind, sufletele omeneşti le robea lui Dumnezeu şi ca o undiţă vânându-le, le atrăgea spre Hristos, prin cunoştinţa adevărului umilindu-le şi prin dragostea cea dumnezeiască aprinzând inimile acelora. Atunci a venit la cunoştinţa lui Hristos şi Sfântul Mucenic Anastasie, despre care ne este acum vorba.

    Acesta din naştere era pers, din satul Rasnun, care este între hotarele ce se numeau Razeh. Numele lui din păgânătatea persană era Magundat, fiu al unui vrăjitor, anume Vava, care în părţile acelea era vestit învăţător al meşteşugului vrăjitoresc, la care şi pe fiul său l-a învăţat desăvârşit, încă din tinereţe. Apoi, venind Magundat în vârstă bărbătească, a fost rânduit în oaste cu mulţi alţi tineri şi petrecea în cetatea împărătească cea de la scaun, slujind lui Cosroe, regele Persiei.

    Auzind de slavă şi puterea lemnului Crucii, care a luminat toate laturile Persiei şi le-a înfricoşat cu minuni înspăimântătoare, încât toţi ziceau că Dumnezeul creştinesc a venit în Persia, a început a cerceta cu dinadinsul, pentru că deodată i s-a aprins sufletul în taină cu focul acela pe care Hristos a venit să-l arunce pe pământ; şi nu s-a odihnit acest frumos tânăr umblând şi pe mulţi întrebând, dorind să ştie cu încredinţare cum este acest lemn, care are atâta putere spre facerea de minuni. Când i s-a spus de credincioşi, că aceea este Crucea pe care Hristos Domnul, Fiul lui Dumnezeu, care acum se mărturiseşte şi se cinsteşte de creştini, că S-a răstignit pe ea pentru mântuirea neamului omenesc, atunci mai mult s-a aprins cu dorinţa cea dinăuntru, să cunoască desăvârşit pe Fiul lui Dumnezeu.

    Şi a făcut multe întrebări, iar din răspunsuri lua avânt pentru mai multe cercetări, sârguindu-se să se încredinţeze: Cum S-a pogorât Dumnezeu din cer? Cum S-a făcut om? Pentru ce a fost osândit pe Cruce? De cine? Şi oare S-a întors iarăşi la cer, de unde S-a pogorât?

    Auzind de la creştini despre dumnezeiasca Taină care se povestea lui, adică a întrupării lui Hristos, urechile lui au primit cu dragoste sămânţa dreptei credinţe; iar sufletul său încet creştea spicele credinţei şi spre urmarea lui Hristos se îndemna. Deci, avea Magundat un frate după trup, asemenea ca şi el, şi erau amândoi în ceaţa unui slăvit voievod, anume Sain. Acesta fiind trimis cu oaste de regele Persiei la război, în stăpânirea grecească, apoi ajungând la Calcedon, slăvita cetate creştinească, şi Magundat slujind în ceata lui cu fratele, au mers acolo.

    Tăbărând asupra perşilor, dreptcredinciosul Heraclie, împăratul grecesc, Sain, voievodul persan, cu cetele sale, degrab s-a întors înapoi; iar Magundat deosebindu-se de ceată şi pe fratele său cel după trup lăsându-l, voia ca mai degrabă la creştini să slujească sărac şi neştiut, decât în moştenirea sa bogat şi cinstit, între cei ce nu ştiu pe Dumnezeu.

    La început, venind în Hierapolis, a aflat acolo un om pers de neam, dar cu credinţa creştin, cu meşteşugul zlătar (argintar), şi lângă el sălăşluindu-se, învăţa lucrul aceluia. Astfel îşi întindea mâinile la lucru, iar mintea o avea aţintită la Hristos Dumnezeu, arzând de dragostea Lui. Şi rugă pe învăţătorul său ca să-l ducă la Sfântul Botez, însă nu-şi câştiga cererea pentru că botezul lui era mutat pentru altă vreme, de frica ce aveau de perşi.

    Intrând cu învăţătorul adeseori în sfânta biserică la rugăciune, vedea pe pereţii bisericii cu zugrăveli închipuite patimile şi chinurile sfinţilor mucenici şi întreba pe învăţător ce este aceea. Iar el îi spunea nevoinţele şi faptele sfinţilor: cum au răbdat cu bărbăţie până la sânge pentru Hristos, iar sufletele pentru El cu osârdie şi-au pus, cum au răbdat de la chinuitori pentru Hristos şi de ce fel de răsplătiri s-au învrednicit în cer. El pe toate acelea ascultându-le cu luare aminte, se mira şi se spăimânta; dar mai mult se aprindea inima lui cu râvna cea dumnezeiască. Deci, petrecând în Hieropolis câtăva vreme, a gândit să se ducă la Ierusalim, ca să primească acolo Sfântul Botez.

    Mergând în Sfânta Cetate a Ierusalimului, Magundat, care s-a numit mai pe urmă Anastasie, a petrecut la un oarecare iubitor de Hristos, cu meşteşugul argintar, aceluia i-a descoperit toată durerea inimii sale, cum că voieşte să se unească cu Hristos prin Sfântul Botez. Iar el l-a dus pe dânsul la Sfântul Ilie, prezbiterul bisericii celei mari a Învierii lui Hristos. Fericitul Ilie, primindu-l cu dragoste, a spus despre dânsul preasfinţitului patriarh Modest, şi cu binecuvântarea aceluia a botezat pe Magundat persul, numindu-l întru Sfântul Botez Anastasie, şi l-a ţinut la sine opt zile. Deci îl întreba ce fel de viaţă voieşte să-şi aleagă, mirenească sau monahicească? Iar fericitul Anastasie nu numai cu cuvintele adeverea, ci şi cu obiceiul cel blând arăta cum că doreşte chipul şi viaţa monahicească.

    După opt zile, dezbrăcând hainele cele albe luate la Botez, l-a dus prezbiterul într-una din mănăstirile Ierusalimului, în anul al zecelea al împărăţiei lui Heraclie (610-641); şi a fost încredinţat unui înţelept şi îmbunătăţit bătrân, care după aceea degrabă a fost părinte mănăstirii aceleia, de la care a învăţat nu numai limba grecească, psaltirea şi citirea celorlalte cărţi, ci şi la multe sfinte nevoinţe care se cuvin în viaţa monahicească s-a povăţuit degrabă; pentru aceea era şi iubit de toţi, mai ales de povăţuitorul său, care din început văzând deplina săvârşire a vieţii monahiceşti a acestuia, l-a tuns în chipul monahicesc al său, îmbrăcându-l în chipul îngeresc.

    Şi era Sfântul Anastasie monah îmbunătăţit, smerit, cugetător, blând, iubitor de osteneală, făcând toată slujba mânăstireasca, în bucătărie, în pitărie, în grădină şi în alte ascultări, cu nelenevire; dar nici soborul bisericesc şi pravila n-o lăsa cândva. Şi era întotdeauna cu mâinile îndeletnicindu-se la lucru, iar cu gura spre mărirea lui Dumnezeu.

    Apoi, citea dumnezeieştile Scripturi, vieţile sfinţilor părinţi, iar mai ales pătimirile sfinţilor mucenici. Şi când le citea pe acelea, uda cu lacrimi cartea, arzând cu inima şi încredinţând acea pătimire cu răbdarea ce avea, ca şi cum pătimea cu dânşii şi se arăta că este următor al râvnei lor, sfârşitul lor fericindu-l; şi minunându-se de bărbăţia lor, rugă cu osârdie pe stăpânul Hristos, ca să-l învrednicească să pătimească aceleaşi chinuri pentru El şi să meargă ca apoi să se numere în ceata mucenicească.

    Iar vrăjmaşul sfinţilor, cel ce ura înmulţirea faptelor bune ale lui, a început a-i aduce în minte ceea ce avea mai înainte în Persia, adică bogăţiile, slava, meşteşugul vrăjitoriei cel părintesc, cinstea şi dregătoria ostăşească şi alte deşertăciuni; vrând ca prin acelea să-i surpe casa lui cea sufletească şi din mănăstire, să-l despartă de viaţa cea dimpreună a sfinţilor părinţi; însă el cu ajutorul lui Dumnezeu, pe care îl avea turn de tărie în faţa vrăjmaşului, cu rugăciunile şi cu povăţuirea duhovnicescului său părinte - căruia totdeauna îşi mărturisea gândurile sale -, a petrecut nemişcat şi de ispitele vrăjmaşului nebiruit.

    Deci, petrecând Cuviosul Anastasie în mănăstirea aceea şapte ani şi adunând multă duhovnicească vistierie de fapte bune, a fost chemat de Domnul spre cunună mucenicească printr-o vedenie ca aceasta: Venind prealuminatul praznic al Învierii lui Hristos, în seara sâmbetei celei mari, s-a odihnit puţin după osteneala cea de peste zi, şi adormind i se părea că stă pe un munte înalt, de care se apropia un bărbat purtător de lumină, ţinând un pahar de aur împodobit cu pietre de mare preţ, plin cu vin, şi i l-a dat lui, zicându-i: "Primeşte şi bea". Şi luându-l, îndată l-a băut şi s-a umplut sufletul lui de negrăită dulceaţă; căci în somn încă a înţeles el că acela este semnul cel dorit al sfârşitului mucenicesc la care era chemat de Domnul.

    Deşteptându-se din somn plin de veselie şi de bucurie, a alergat în biserică, la soborniceasca cântare a Învierii lui Hristos. Apoi, luând şi pe duhovnicescul părinte şi povăţuitorul său, a căzut la picioarele lui, cu lacrimi udându-le, ca să se roage pentru dânsul către Stăpânul tuturor, că aproape este ziua ducerii lui din viaţa aceasta. Şi zicea: "Ştiu, sfinte părinte, câte osteneli ai suferit pentru mine şi cât de adeseori am mâniat milostivirea ta cea părintească; prin tine au văzut ochii mei lumina cea adevărată şi prin tine m-am liberat de întunericul cel rău. Deci, nu înceta a ruga pe preabunul Dumnezeu, pentru mine, robul tău".

    Grăit-a lui părintele: "De unde te-ai încredinţat, fiul meu, că în aceste zile te vei despărţi de noi, pentru altă viaţă?" Iar Anastasie i-a spus vedenia cea din vis cu multă umilinţă. Şi întărea că, cu adevărat, în acele zile are să moară, ori cu moartea cea de obşte a tuturor, ori cu alta oarecare. Însă se temea să spună dorirea sfârşitului său celui mucenicesc pentru Hristos, ca să nu-l oprească bătrânul şi să nu-i stingă văpaia râvnei cea după Hristos şi să se lipsească de cunună mucenicească. Iar părintele îl mângâia mult cu cuvinte de dragoste.

    Deci, făcându-se ziuă şi săvârşindu-se dumnezeiasca Liturghie, Cuviosul Anastasie s-a împărtăşit cu dumnezeieştile Taine, şi a mâncat cu fraţii la masa cea de obşte; iar în noaptea următoare adormind puţin de cu seară şi deşteptându-se degrab - deoarece dorinţa cea negrăită dinlăuntru a muceniciei nu-l lăsa să se odihnească -, şi sculându-se în taină, a ieşit din mănăstire, neluând nimic cu sine, afară de hainele cele monahiceşti cu care era îmbrăcat.

    După ieşirea din mănăstirea sa, Sfântul Anastasie s-a dus mai întâi la Diospolul Palestinei, de acolo la muntele ce se numea Garizim, pentru rugăciuni; apoi, trecând şi în alte cinstite locuri, a venit în Cezareea Palestinei şi a petrecut acolo în biserica Preacuratei Născătoarei de Dumnezeu Fecioare.

    După aceea, s-a dus pentru închinăciune la biserica Sfintei şi prealăudatei marii Muceniţe Eufimia, care este zidită în aceeaşi Cezaree. În acea vreme perşii stăpâneau Palestina şi locuiau în-tr-însa. Deci, s-a întâmplat fericitului, pe când mergea pe lângă casa unui pers, ca să vadă făcându-se de perşi meşteşugul vrăjitoresc; şi umplându-se de râvna dumnezeiască, a intrat la dânşii, zicându-le cu mânie: "Pentru ce singuri vă rătăciţi şi trageţi şi sufletele altora în rătăcire, înşelându-le?" Iar ei mirându-se de îndrăzneala lui, l-au întrebat, zicând: "Cine eşti tu, cel ce grăieşti acestea?" El le-a răspuns: "Am fost şi eu într-o rătăcire ca aceasta a voastră, că aveam acel prea urât meşteşug şi eram iscusit în farmece".

    Spunând aceasta, sfântul mustra nedumnezeirea lor, arătându-le cu multe cuvinte cât este de urât lui Dumnezeu şi vătămător de suflet oamenilor meşteşugul şi înşelăciunea vrăjilor; apoi le spunea cunoştinţa sa adevărată şi întoarcerea spre Dumnezeu, îndemnându-i, ca şi ei avându-l pe el pildă, să cunoască de asemenea adevărul şi lepădându-se de farmece, să se întoarcă cu pocăinţă la Hristos Dumnezeu.

    Dar ei nu numai că nu voiau să asculte cuvintele sfântului, ci îl şi rugau foarte ca să nu ocărască acel meşteşug al perşilor şi să nu-l dea spre defăimare poporului. El lăsându-i, s-a dus în calea sa, sîrguindu-se către sfânta biserică a întru tot lăudatei muceniţe, apoi mergând puţin de la dânşii, l-au văzut ostaşii perşi care şedeau la porţile curţii pe lângă care trecea sfântul; acei ostaşi vorbeau între dânşii persieneşte şi ziceau despre dânsul: "Acesta este iscoadă".

    Sfântul pricepând bine vorba lor, fiind însuşi pers, căutând cu mânie la dânşii, le-a zis: "Ce grăiţi voi? Nu sunt iscoadă, ci sunt rob al Domnului meu Iisus Hristos, mai bun decât voi, fiindcă m-am învrednicit a sluji Aceluia, Care pentru păcătoşi a voit a Se coborî din cer; înţeleg vorba voastră, căci şi eu am fost odată în aceeaşi slujbă ostăşească, în care sunteţi voi acum". Ei sculându-se, l-au prins şi au spus despre dânsul mai marelui lor, care era în curte; iar el ieşind şi întrebându-l: cine şi de unde este,a poruncit să păzească pe sfântul în temniţa cea mai mare, în care fiind închis trei zile, n-a gustat nici hrană, nici băutură; pentru că nimic nu voia să primească din mâinile păgînilor, ci se hrănea cu aşteptarea patimilor dorite pentru Hristos.

    Într-acea vreme a venit în Cezareea Palestinei un boier persan, cu numele Marzavan, şi aflând de cuviosul cel închis, a poruncit să-l aducă legat înaintea sa la cercetare; şi fiind adus sfântul, Marzavan se îndeletnicea cu alte lucruri, iar Cuviosul Anastasie stă legat de o parte; dar era acolo şi un creştin care-l cunoştea pe sfânt, pentru că îl văzuse în biserica Preacuratei Născătoare de Dumnezeu Fecioare; apoi creştinul s-a apropiat de dânsul şi-l întreba în taină pentru ce este prins, legat şi adus la judecată?

    Sfântul i-a spus dorinţa inimii lui, că voieşte să pătimească şi să moară pentru Hristos, şi acela auzind, a fericit pe cuviosul pentru gândul lui cel bun, şi-l întărea cu cuvinte dumnezeieşti, îndemnându-l să nu se teamă de chinuri, nici să se înfricoşeze de moarte, pentru numele Domnului nostru Iisus Hristos; ci să răspundă cu tărie şi cu îndrăzneală la întrebările lui Marzavan, având în minte cuvintele zise de Domnul în Evanghelie: Cel ce va răbda până la sfârşit, acela se va mântui.

    Deci, Cuviosul Anastasie fiind pus înaintea boierului Marzavan, nu s-a închinat lui, nici i-a dat cuviincioasa cinste, căci era obicei la perşi să-şi plece genunchii înaintea boierilor lor, spre cinste; iar sfântul n-a făcut aceea, deci, prin neînchinarea şi prin căutarea cea fără de temere, a arătat bărbăţia şi mărimea sa de suflet cea dinăuntru. Iar Marzavan căutând mult la dânsul, l-a întrebat, zicând: "Cine, şi de unde eşti tu şi cum te numeşti?".

    Sfântul răspunse cu îndrăzneală: "Sunt creştin şi de voieşti să ştii şi naşterea mea, sunt pers, din părţile Razei, din satul Raznun; am fost vrăjitor şi ostaş, dar am lăsat întunericul şi am venit la adevărata lumină; numele îmi era întâi Magundat, iar creştineşte mă numesc Anastasie". Marzavan îi zise: "Lasă rătăcirea aceea şi te întoarce la credinţa ta dintii că-ţi voi da cai, bani şi multe alte bunătăţi". Iar sfântul căutând spre cer, a zis: "Să nu-mi fie mie a mă lepăda de Tine, Hristoase Împărate". Zis-a lui Marzavan: "Îţi este plăcută ţie îmbrăcămintea aceea pe care o porţi?"

    Fericitul răspunse: "Această îmbrăcăminte îmi este iubită, fiindcă este îngerească, şi mai cinstită îmi este mie această decât ţie boieria ta". Marzavan, mâniindu-se, i-a zis: "Diavol ai, că nu grăieşti altceva, decât numai ce te învaţă el". Sfântul îi răspunse: "Când eram în rătăcirea şi păgânătatea perşilor, atunci aveam diavol; dar acum am locuitor în mine pe Hristos, Mântuitorul meu, Cel ce izgoneşte pe diavolii tăi". Marzavan îi zise: "Nu te temi de împăratul, care, când va auzi cele despre tine, va porunci să te răstignească?" Sfântul răspunse: "De ce să mă tem de un om stricăcios ca tine, care dacă va ucide trupul, sufletul nu poate să-l prindă cu nici un fel de cursă".

    Marzavan, nesuferind să audă nişte cuvinte ca acestea, a poruncit să pună pe dânsul lanţuri de fier, unul pe grumaji, iar altul la picioare, şi să-l ducă la tăietorii de piatră, ca împreună cu alţii să care neîncetat piatră. Acolo, fericitul pătimitor a răbdat multe şi nenumărate necazuri; pentru că unii din părţile lui şi din acelaşi sat Rasnun, fiind cunoscuţi prieteni şi vecini ai lui, dar văzând cele ce i se făceau, se ruşinau şi socotind că şi cum lor li se făcea necinstea aceea, ocărau pe sfântul, zicând: "De ce ai făcut aceasta? Pentru ce ai necinstit neamul cel bun de demult, făcându-te creştin şi atâta necinste ai adus cu noi? Cu lanţuri eşti legat şi la tâlhăreasca pedeapsă osândit, care lucru ochii noştri nu suferă să-l vadă; nimeni cândva din părţile noastre nu s-a făcut creştin şi acum tu ne-ai făcut batjocură".

    Cu nişte cuvinte ca acestea ocărâtoare, păgânii îşi puneau mâinile pe cel nevinovat cu nemilostivire, bătându-l, trăgându-l de barbă şi haina de pe dânsul rupându-i şi nu numai nişte supărări ca acestea îi făceau lui, ci îi puneau pe spate pietre grele, care de patru inşi abia puteau a se purta; şi aşa cu lanţuri la grumaji şi la picioare ferecat, apoi cu pietre greu însărcinat, se ostenea plăcutul lui Dumnezeu.

    Această răutate în toate zilele i se făcea lui de la perşii cei cunoscuţi. Însă el toate acelea cu bucurie le răbda, pentru numele lui Iisus Hristos. După aceasta, boierul Marzavan iarăşi a poruncit ca să aducă înaintea sa pe sfântul şi i-a zis: "De ai fost cu adevărat fecior de vrăjitor şi ştii meşteşugul vrăjilor, spune-ne ceva din vrăji, ca şi noi să ştim despre a ta pricepere". Răspuns-a sfântul: "Să nu-mi facă Dumnezeu parte ca să iasă din gura mea ceva de acest fel; nu voiesc să-mi spurc mintea cu pomenirea vrăjilor, nici gura cu vorbele".

    Boierul i-a zis lui: "Pentru ce petreci în creştinătate, întoarce-te la credinţa ta cea dintâi, căci să ştii că voi spune despre tine regelui Cosroe". Răspuns-a sfântul: "Fă ce voieşti; socotesc că ai scris la dânsul şi ai luat răspuns de la el". Zis-a boierul: "N-am scris încă, ci acum voi să scriu şi ce-mi va porunci despre tine, aceea voi face". Iar Sfântul Anastasie a răspuns: "Scrie toate răutăţile ce voieşti despre mine; eu sunt creştin, şi iarăşi îţi spun, sunt creştin".

    Marzavan a poruncit ca pe sfânt să-l întindă la pământ şi să-l bată până ce va voi să facă ceea ce i se porunceşte lui. Şi când voiau slujitorii să lege pe mucenic de mâini şi de picioare, ca să-l întindă spre bătaie, el a zis către dânşii: "Lăsaţi-mă slobod; nu se cade să mă legaţi şi să mă ţineţi, căci nu fără de voie rabd pentru Hristos al meu, ci de bunăvoie, şi doresc să pătimesc pentru El atât de mult, cât cineva însetează de apă rece în vreme de arşiţă". Acestea zicându-le, şi-a făcut semnul Crucii şi s-a întins cu faţa la pământ spre bătaie; şi au început a-l bate cumplit cu beţe. Apoi sfântul a zis către cei ce-l băteau: "Încetaţi puţin şi dezbrăcaţi de pe mine îmbrăcămintea cea monahicească, ca să nu rabde necinste chipul cel sfânt, şi aşa gol trupul meu bateţi-l; însă să ştiţi că bătăile ce mi se dau de voi, ca nişte jucării le socotesc; pentru că eu chiar şi în bucăţi de aş fi sfărâmat, niciodată nu mă voi lepăda de Domnul nostru Iisus Hristos". Deci, bătut fiind pe trupul gol, răbda cu bărbăţie, stând la chinuri nemişcat, de nimeni ţinut, fără numai de singură voia sa pentru Dumnezeu, prin care şi firea să îşi biruia.

    Atunci se mira boierul şi toţi cei ce erau acolo de răbdarea lui, că mult bătându-se, nu s-a mişcat cu trupul, nici a strigat, nici a gemut; pentru că mintea lui cu totul era la Dumnezeu, pentru care pătimea. Deci, poruncind boierul ca să înceteze de la bătaie, pe sfântul iarăşi îl înfricoşa cu împăratul, zicând: "Voi scrie la împăratul şi va porunci ca să te pedepsească cu moarte". Zis-a lui sfântul: "Scrie ce voieşti". Iar boierul a zis: "Au nu te temi de împăratul?" Răspuns-a sfântul: "De ce să mă tem de împăratul tău, au doară el nu este asemenea om muritor ca şi tine? Au doară nu va vedea stricăciunea aşa ca şi tine? Deci, pentru ce îmi porunceşti ca să mă tem de cel ce este tină, asemenea ca tine? Au nu este mai bine a mă teme de Dumnezeul meu Iisus Hristos, Cel ce a făcut cerul şi pământul, marea şi toate cele dintr-însele şi Care este nestricăcios în veci".

    Mirându-se mândrul Marzavan de răspunsul mucenicului, a poruncit ca iarăşi să-l ducă în temniţă şi după puţine zile iarăşi scoţându-l, l-au adus înaintea lui cu blândeţe, nădăjduind ca prin linguşitoare cuvinte să-l înmoaie; şi a zis către sfântul: "Adu-ţi aminte de meşteşugul tău cel vrăjitoresc şi jertfeşte zeilor, ca să nu mori rău, lipsindu-te de această văzută lumină".

    Cuviosul a răspuns: "La care zei îmi porunceşti să jertfesc? Soarelui, lunii, focului, mării, munţilor, dealurilor şi celorlalte stihii pământeşti? Să nu-mi facă parte Dumnezeul meu ca să mă închin cândva idolilor voştri, pentru că pe toate acelea Hristos, Fiul lui Dumnezeu, le-a zidit spre slujba şi trebuinţa noastră a oamenilor, a creaturii celei înţelegătoare; iar voi rătăciţii, slujiţi diavolului şi fiinţelor celor cu patru picioare şi la cealaltă făptură văzută, ca şi cum acelea nu au fost făcute pentru ale noastre trebuinţe, ci noi pentru ale lor am fi făcuţi. Şi nu se cade să-i numiţi pe ei dumnezei, căci voi sunteţi zidiţi după chipul lui Dumnezeu şi nu ştiţi pe Dumnezeu, Ziditorul nostru, căci de aţi cunoaşte pe Hristos, Cel ce v-a creat pe voi, apoi v-aţi întoarce la lumina cea adevărată şi v-aţi izbăvi de stăpânirea diavolilor".

    Acestea şi mai multe grăind sfântul, s-a mirat Marzavan şi toţi cei ce-l auzeau. Apoi văzând Marzavan că nici cu îmbunările, nici cu îngrozirile nu-l poate birui, l-a trimis iarăşi în temniţă, până ce-i va veni poruncă de la împărat ce să facă cu dânsul. Astfel, era ţinut noaptea în temniţă, iar ziua îl scoteau ferecat în lanţuri la lucru, ca să care piatră cu ceilalţi legaţi.

    Deci, s-a dus ştirea despre Sfântul Anastasie şi în mânăstirea unde a fost tuns monah şi auzind toţi părinţii şi fraţii despre dânsul, cum că pentru Hristos pătimeşte, s-au umplut de negrăită bucurie; dar mai ales duhovnicescul lui părinte şi învăţător, care, ca şi cum împreună cu iubitul său ucenic legat fiind, într-al lui chip i se părea că pătimeşte. Dar de vreme ce aceea nu putea fi, ca adică să meargă la dânsul, egumen fiind, a trimis pe doi fraţi cu a sa mângâietoare scrisoare, ca în taină mergând la dânsul, să-l întărească spre a răbda cu bărbăţie. Iar el, împreună cu ceilalţi părinţi, ziua şi noaptea se rugau la Dumnezeu pentru dânsul, să-i dea tărie, ca să rabde până la sfârşit pentru numele Lui şi să fie biruitor şi purtător de cunună în ceata sfinţilor mucenici.

    Cuviosul Mucenic Anastasie în temniţă fiind, nu înceta ziua şi noaptea a preamări pe Atotputernicul Dumnezeu. Şi avea cu sine legat şi pe altul, pe un tânăr din slugile lui Marzavan, osândit pentru o faptă rea, cu care împreună era legat cu un lanţ de grumaz şi cu altul de picioare. Deci, îi era foarte greu sfântului, de vreme ce, când se scula la rugăciune la miezul nopţii, era nevoie ca să deştepte, chiar nevrând, pe împreună legatul său, care-l socotea că păcat făcut împotriva aproapelui, căci pe cel obosit cu aceeaşi greutate prin cărarea pietrelor şi adormit, îl deşteaptă.

    Deci, de multe ori vrând să facă rugăciunile cele de miezul nopţii, nu îndrăznea să se scoale pe picioarele sale, ca să nu-şi deştepte prietenul şi să-i taie odihna şi astfel piciorul său, lângă piciorul aceluia ţinându-şi, grumajii săi spre grumajii lui aplecându-şi, îşi săvârşea obişnuitele rugăciuni către Dumnezeu. Acolo erau şi alţi legaţi şezând deosebit, între care era şi un evreu de neam cinstit şi bun la obicei; acela văzând pe Sfântul Anastasie, ziua ostenindu-se cu cărarea pietrelor, iar noaptea petrecând întru laudă lui Dumnezeu, se mira, zicând întru sine: cine este omul acesta şi cum voieşte să-i fie sfârşitul?

    Într-o noapte, sfântul rugându-se la Dumnezeu, după obiceiul său, iudeul acela zăcând la pământ, nu dormea, şi deodată văzând o lumină în temniţă, şi-a întors ochii către sfântul şi a văzut bărbaţi îmbrăcaţi în haine albe, luminoase şi strălucind ca soarele, care pe sfântul mucenic înconjurându-l, părea îmbrăcat cu aceeaşi strălucire; ieşind de la aceia o strălucire mare, ce lumina toată temniţa cu negrăită lumină, pe care nimeni altul din cei închişi nu putea s-o vadă, pentru că toţi dormeau, fără numai singur evreul acela, care nu dormea; el privea aceea cu dinadinsul şi zicea întru sine cu multă mirare: "Dumnezeule sfinte, aceştia sunt îngeri". Apoi spre bărbaţii aceia mai cu dinadinsul privind, i-a văzut având omofoare şi ţinând în mâini cruci; deci, zicea întru sine: "Episcopi sunt aceştia?" Iar privind mai mult spre sfântul, a văzut pe un tânăr mai luminos, stând înaintea lui Anastasie cu o cădelniţă de aur, plină cu cărbuni de foc, în care punând tămâie, tămâia pe mucenicul.

    Aceasta văzând-o legatul acela, care nu dormea, deşteptă cu mâinile pe celălalt legat, care dormea aproape de sine, care era creştin şi fusese eparh al Scitopolei, vrând ca şi acela să vadă acea minune ce se arăta; dar nu putea să-şi mişte picioarele sau mâinile, că era mai cu totul amorţit de înspăimântarea chinului sau din voia dumnezeiască, ca să economisească ceva mai ascuns. Apoi abia deşteptându-l pe acela, a întrebat cel ce se deşteptase din somn ce este şi pentru ce l-a deşteptat pe el. Iar evreul arătându-i ceea ce se vedea, îi zicea: "Vezi ce este?" Dar abia zicând acel cuvânt, îndată vedenia nu s-a mai văzut. Şi a spus evreul acela credinciosului toate cele văzute, cu multă plăcere sufletească şi cu umilinţa inimii. Preamăriră, deci, pe Hristos Dumnezeu.

    După aceasta boierul Marzavan, luând scrisoarea de la regele său Cosroe, a trimis la Cuviosul Mucenic Anastasie, zicându-i: "Iată îţi porunceşte ţie regele ca numai un cuvânt să zici: nu sunt creştin, şi îndată vei fi liber ca să mergi oriunde vei voi, sau la creştini sau la monahi, sau în pietre, ori la cea dintâi rânduiala ostăşească". Răspuns-a mucenicul lui Hristos, grăind: "Să nu-mi fie mie a mă lepăda de Hristos al meu, nici cu mintea, nici cu cuvântul".

    Apoi, iarăşi boierul a trimis pe un casnic al său la sfânt, zicându-i: "Ştiu că te ruşinezi de mulţi, dar mai ales de cunoscuţii tăi, şi nu voieşti ca înaintea lor să te lepezi de Hristosul tău; însă de vreme ce poruncă împărătească stă asupră-ţi şi care nimeni nu se cade să n-o asculte, de aceea, dacă vrei, numai înaintea mea şi a altor doi sfetnici ai mei să zici: mă lepăd de Hristos, şi îndată te vei libera; pentru că ce pagubă va fi ţie, când numai cu gura îţi vei adeveri lepădarea, iar inima ta neunindu-se cu gura, vei crede în Dumnezeul tău?" Răspuns-a mucenicul: "Să nu-mi fie mie aceea nici înaintea ta, nici înaintea altora, ca să mă lepăd de Domnul meu, nici la arătare, nici în taină, nici în vis şi nici va putea cineva să mă silească la acestea, orice mi-ar face".

    Ducându-se acel om de casă la boier şi cele auzite de la mucenicul spunându-i, a poruncit boierul ca să-l aducă înaintea sa, şi i-a zis: "Iată, a poruncit împăratul ca în fiare legat să te trimit la dânsul în Persia". Sfântul Mucenic Anastasie a răspuns: "De vei voi să mă liberezi, apoi, eu singur, fără de fiare voi merge la împăratul vostru; pentru că ce trebuinţă este ca să mă pui în fiare pe mine, cel ce de voie rabd şi voiesc a răbda pentru iubitul meu, Stăpânul Hristos".

    Văzând boierul că cu nici un chip, nici cu momiri, nici cu îngroziri nu poate să întoarcă pe mucenic de la creştinătate la păgânătatea l-a rânduit cu alţi doi legaţi, care erau aşijderea creştini şi osândiţi pentru o pricină nedreaptă, ca după cinci zile să-i trimită în Persia, la judecata împăratului; deci sfântul a fost dus iarăşi în temniţă. Într-acea vreme a sosit praznicul Înălţării cinstitei şi de viaţă făcătoarei Cruci a Domnului. Şi era în cetatea aceea un bărbat cinstit şi dregător, creştin cu credinţa şi cu faptele; acela apropiindu-se de boierul Marzavan, l-a rugat ca să libereze din temniţă pe Anastasie monahul, pentru praznic, ca împreună cu creştinii să săvârşească acea prăznuire. Marzavan, cinstind pe cetăţeanul cel de frunte, a poruncit să fie după cererea lui, şi eliberă pe Sfântul Anastasie din temniţă în ziua aceea, însă fiind tot în lanţurile cele de fier.

    Deci, luându-l acel dreptcredincios bărbat, l-a dus la biserică, la dumnezeiasca Liturghie, şi a fost bucurie mare tuturor creştinilor şi prăznuire îndoită, văzând pe pătimitorul cel pus în fiare grele pentru Hristos Domnul, Cel ce pe Cruce a pătimit, apoi înconjurându-l, vărsau lacrimi fierbinţi de bucurie şi sărutau lacrimile lui cu dragoste, bărbaţii şi femeile, fericindu-i pătimirea lui pentru Hristos. Iar după săvârşirea Sfintei Liturghii, bărbatul care dorise pe sfântul, l-a dus în casa sa, cu cei doi monahi, care erau trimişi de la mânăstire în taină, ca să mângâie pe mucenicul şi să-l îngrijească de hrană; ospătându-i pe aceia şi venind vremea, l-a dus pe Sfântul Anastasie în temniţă.

    Sfântul, după cinci zile, cu cei doi legaţi pomeniţi mai înainte, a fost dus ferecat în Persia, petrecându-l mulţi creştini cu lacrimi de durere. Şi-l petreceau şi acei doi monahi, dintre care unul s-a întors la mânăstire, iar altuia i se poruncise de egumen, ca să meargă la fericitul Anastasie pentru slujire şi ca să-i vadă sfârşitul. Apoi, întorcându-se, să spună nevoinţa pătimirii lui şi mucenicescul sfârşit.

    Fiind dus în Persia, Sfântul Cuvios Anastasie a fost pus în temniţă, în cetatea ce se numea Vithsalia, între alţi mulţi legaţi, între care erau mulţi osândiţi pentru oarecare fapte rele, iar alţii robiţi şi cei mai mulţi între dânşii, creştini. Monahul care venise cu dânsul, găzduia la Cortaci, fiul lui Iesdin; iar Iesdin era cel dintâi econom împărătesc, dar creştin tăinuit.

    După câteva zile, regele Cosroe a trimis pe unul din judecători să cerceteze pe Sfântul Anastasie, şi venind judecătorul, îl întreba: "Cine şi de unde eşti? Şi pentru care pricină, lăsând credinţa persană, te-ai făcut creştin?" Iar mucenicul lui Hristos, Anastasie, îi răspundea prin tălmaci, pentru că nu voia să mai vorbească în persană, îngreţoşându-se de necurata lor credinţă şi de limbă. Şi le zicea: "Voi aţi rătăcit cinstind pe diavoli, în loc de Dumnezeu; am fost şi eu altădată în aceeaşi rătăcire a voastră, dar acum cred şi mă închin Atotputernicului Stăpân Iisus Hristos, Care a zidit cerul şi pământul, marea şi toate cele dintr-însele, şi ştiu cu adevărat că credinţa voastră este o înşelăciune diavolească, care vă duce la pierzare".

    Judecătorul i-a zis lui: "Ticălosule, oare pe Hristos, pe Care voi Îl cinstiţi, nu L-au răstignit iudeii? Deci, cum ai rătăcit, lăsând credinţa ta, şi te-ai făcut creştin?" Sfântul a răspuns: "Adevărat grăieşti că de evrei a fost răstignit Hristos al meu; dar pentru ce nu grăieşti şi aceea, că, cu voia Sa dumnezeiască, pentru mântuirea noastră a voit a Se da spre răstignire; El fiind ziditor a toate, din cer S-a pogorât pe pământ şi S-a întrupat, prin împreună lucrarea Sfântului Duh, din Preacurata şi Preabinecuvântata Fecioara Maria, şi S-a răstignit de voie, că să mântuiască neamul omenesc din înşelăciunea diavolească, iar voi cinstiţi pe diavol şi vă închinaţi soarelui, lunii, focului şi altor zidiri, iar nu Ziditorului".

    Zis-a lui judecătorul: "Pentru ce grăieşti vorbe multe şi deşarte, iată regele îndată îţi va da cinste, brâu de aur, cai buni şi averi multe, ca să fii între senatorii cei slăviţi ai lui; numai să te întorci la credinţa ta cea dintâi".

    Sfântul Anastasie a răspuns: "Eu darurile regelui vostru, bogăţia, cinstea, slava şi toate care sunt vouă iubite şi dorite, de mult le-am defăimat şi le-am urât. Deci, urâte îmi sunt ca nişte lepădături şi gunoaie, iar viaţa monahicească alegând-o şi iubind-o, mă hrănesc cu nădejdea veşnicelor bunătăţi pe care, cu darul lui Hristos Dumnezeul nostru, nădăjduiesc să le câştig, de aceea această cinstită rânduiala monahicească şi acestă mantie îmi sunt mie vestitoare ale bunătăţilor. Deci, cum să defaim cele ce nădăjduiesc şi pentru care am toată osteneala şi sârguinţă, înşelându-mă darurile de la împăratul cel vremelnic care degrab va pieri?"

    Acestea auzindu-le judecătorul, a spus regelui. Iar regele umplându-se de mânie, a poruncit ca a doua zi să chinuiască pe sfântul din temniţă. Deci mai întâi l-au bătut cu toiege fără milă, apoi i-au sfărâmat fluierele picioarelor între doi butuci grei, sărind nişte bărbaţi pe amândouă capetele butucului, pus deasupra. Astfel chinuindu-l mult şi neplecat văzându-l, a poruncit iarăşi să-l arunce în temniţă, apoi singur s-a dus la rege să-i spună cele ce se făcuseră.

    Străjerul temniţei era creştin tăinuit şi slujea legaţilor care pătimeau pentru Hristos, ajutându-i pe cât putea; acela şi monahul care s-a zis mai sus, intrând în temniţă la sfânt, mângâiau pe pătimitorul şi-l întăreau; atunci au intrat şi alţi oameni credincioşi, între care erau şi fiii acelui mai înainte zis Iesdin, economul împărătesc, tăinuitul creştin. Aceia căzând la picioarele mucenicului, îi sărutau lanţurile şi-l îndemnau să se roage Domnului pentru dânşii.

    Sfântul, fiind smerit, îi depărta de la sine, socotindu-se că este păcătos şi nevrednic, el având trebuinţă de rugăciunile şi ajutorul altora. Iar aceia luând ceară, o lipeau de lanţurile lui, întipărindu-le într-însa şi aceea o aveau spre binecuvântarea lor şi spre tămăduirea de multe feluri de boale; apoi trimiteau ceara aceea unul de la altul, ca un dar de mare preţ. Iar după puţină vreme, trimiţându-se iarăşi acelaşi judecător de împărat, a mers în temniţă la mucenicul lui Hristos, şi cercetând, l-a aflat că nicidecum nu se supunea la voia împărătească, şi l-a bătut iarăşi cu toiege fără cruţare. Dar şi a treia oară, după câteva zile, la fel s-a făcut.

    Apoi acelaşi judecător venind, a bătut pe sfântul şi a adăugat şi altă chinuire mai cumplită, adică i-a legat o piatră mare de picior şi l-a spânzurat de o mină; şi astfel a fost spânzurat sfântul răbdător de chinuri, două ceasuri. Apoi, l-a aruncat în temniţă şi deznădăjduindu-se de întoarcerea lui, s-a dus la rege, spunându-i despre bărbăţia cea nebiruită a mucenicului şi sfătuindu-l ca degrabă să-l piardă cu moarte, că nu cumva mai mult să se necinstească şi să se înfrunte împărăţia persană de un creştin; apoi, după cincisprezece zile, a judecat regele pe Anastasie la moarte, cu mulţi alţii care erau legaţi în temniţă.

    Mai înainte cu o zi de sfârşitul său, Sfântul Anastasie şezând în temniţă şi înainte văzându-şi sfârşitul cum că este aproape, a zis către cei doi legaţi, care au venit cu dânsul din Cezareea: "Eu, fraţilor, cu mulţi din cei ce sunt aici mă voi sfârşi dimineaţă şi voi trece din viaţa aceasta, iar voi între cei vii veţi rămâne şi nu după multe zile vă veţi libera, căci acest păgân rege degrab va fi ucis". Atunci, făcându-se ziuă, a venit judecătorul acela cu ostaşi şi au scos din temniţă pe cei legaţi, fiind cu Sfântul Anastasie ca la 70 de bărbaţi; iar unii dintre legaţi au fost lăsaţi în temniţă, între care erau şi cei doi, cărora sfântul le proorocise grabnica liberare şi uciderea regelui, apoi pe cei scoşi la moarte i-au dus afară din cetate, la malul râului, şi acolo pe fiecare apucându-l cu funia de grumaji, cu amar i-au sugrumat.

    După sugrumarea fiecăruia, ziceau către Sfântul Anastasie: "Ce voieşti, să pieri îndată, ca şi aceştia? Nu este mai bine să te supui voii împărăteşti şi să fii viu, apoi să iei de la împărat daruri, cinste şi slavă?" Iar sfântul ridicându-şi ochii spre cer, mulţumea lui Dumnezeu şi zicea către dânşii: "Eu doream ca să fiu sfărâmat în bucăţi de voi, pentru Hristosul meu, iar această moarte îmi este uşoară; şi mulţumesc Domnului meu, că prin această puţină pătimire îmi va face parte ca să trec la acea mare şi negrăită slavă a sfinţilor mucenici". Şi astfel, Sfântul Cuvios Anastasie, după toţi legaţii, cu bucurie a luat moarte prin sugrumare, sfârşindu-se în 22 de zile ale lunii ianuarie.

    Şi ca să fie arătată regelui moartea lui Anastasie, ostaşii i-au tăiat sfântul lui cap şi l-au dus la rege; iar trupul l-au aruncat spre mâncarea câinilor, împreună cu trupurile celorlalţi sugrumaţi. Însă câinii mâncând cu nesaţ trupurile celorlalţi, de trupul sfântului nu numai că nu s-au atins, dar se vedea că-l şi străjuiau, ca să nu se atingă altcineva. Iar străjerul temniţei voind să ia cinstitul trup al sfântului mucenic, nu l-au lăsat ostaşii, care păzeau de departe, căci mulţi dintre dânşii erau evrei cu credinţă.

    Dar sosind noaptea, monahul cel mai sus pomenit, trimis din mânăstire la Sfântul Anastasie să-i vadă sfârşitul, luând slugi de la fiii lui Iesdin, mulţime de aur şi giulgiuri subţiri curate, s-a dus la locul unde zăcea nevătămat trupul sfântului, între trupurile altora mâncate de câini; şi umplând de aur mâinile străjerilor, s-a apropiat de sfântul trup al mucenicului lui Hristos, asupra căruia se vedea şi o stea luminoasă, răsărită din cer; şi luându-l, l-a dus într-o mânăstire mică, a Sfântului Mucenic Serghie, care nu era departe de acolo, şi au îngropat într-însa cu cinste mult pătimitorul trup al răbdătorului de chinuri al lui Hristos, adică pe Anastasie; şi a stat singur în mânăstirea aceea până la uciderea regelui Cosroe.

    După moartea aceluia, au fost lăsaţi liberi cei doi legaţi, cărora Sfântul Anastasie le proorocise aceasta în temniţă, înaintea sfârşitului său; şi s-au împlinit proorociile sfântului amândouă: despre grabnica ucidere a împăratului Cosroe şi despre liberarea legaţilor acelora. Iar fratele despre care am spus de multe ori că a fost trimis de la mănăstire să slujească sfântului, după ce a îngropat pe sfânt în mânăstirea Sfântului Serghie, a aşteptat vreme potrivită ca să călătorească fără primejdie. După 10 zile de la îngroparea sfântului, a venit alt împărat, bun şi iubitor de oameni, care văzând şi auzind pe unii din ostaşi vorbind elineşte, s-a mirat.

    Asemenea s-a înspăimântat şi de aceea că a văzut monah în Persia şi întrebându-l de unde este şi cum a venit în părţile acelea, acela a povestit cu de-amănuntul toată pricina; pentru aceea ostaşii au luat în mare evlavie pe monah, primindu-l în corturile lor câteva zile; apoi, voind să se ducă în Armenia, l-au luat cu dânşii şi de acolo, aflând pe mulţi care se duceau la Ierusalim, s-a însoţit cu aceia. Şi după doi ani, a ajuns în mânăstirea sus pomenită, aducând cu sine colobionul monahicesc, adică mantia Cuviosului Anastasie, şi a povestit egumenului şi tuturor fraţilor câte le-am scris mai sus despre Sfântul Anastasie.

    La sfârşit a spus şi acestă minune pe care a săvârşit-o mantia sfântului, zicând astfel: "În mânăstirea în care am îngropat sfintele moaşte, era un monah tânăr, care avea un diavol rău; iar egumenul luând mantia Sfântului Anastasie, a îmbrăcat cu dânsa pe cel îndrăcit şi îndată a făcut grabnică tămăduire, precum fuge întunericul de lumină, aşa a fugit diavolul de la cel ce pătimea, nesuferind sfinţenia mantiei mucenicului".

    Auzind acestea, toţi au preamărit pe Dumnezeu, Cel ce a întărit pe robul Său la o nevoinţă mucenicească ca aceea. Atunci egumenul a trimis în Persia pe acel frate şi pe alţii împreună cu dânsul şi au adus de acolo cu cinste moaştele mucenicului lui Hristos şi ale iubitului ucenic al său, în mânăstirea sa; acolo se săvârşeau de dânsul multe minuni şi tămăduiri de boli, pentru slavă lui Hristos, Dumnezeul nostru, Cel împreună cu Tatăl şi cu Sfântul Duh slăvit în veci. Amin.

ISTORIE PE ZILE 22 Ianuarie

Evenimente

·         613: Imparatul bizantin Heraclius il numeste la varsta de noua luni co-imparat,  pe fiul sau Constantin al III-lea (3 mai 612 – 20 aprilie sau 24 mai/26 mai 641). În 629 Constantin  s-a căsătorit cu vara sa de gradul doi, Gregoria, cu care a avut doi copii: Constans și Theodosiu. În 641, la moartea lui Heraclius, a devenit împărat împreună cu fratele său mai mic, Herakonas, dar după patru luni a murit de tuberculoză, lăsându-l pe Heraklonas unic împărat.

·         1506: Este constituita oficial Garda Elvețiana a Vaticanului.În acest an, un grup de 150 de elvetieni din Cantonul Uri, aflați în serviciul  Papei Iulius al II-lea, au defilat pentru prima oară in Roma, sub comanda căpitanului Kaspar von Silenen. Un acord care prevedea recrutarea de mercenari elvețieni pentru acest serviciu fusese încheiat încă din anul 1479  între Confederatia Elvetiana si Papa Sixt al IV-lea. Uniforma oficială a Gărzii Elvețiene, în stilul epocii renascentiste, imbinaă culorile albastru, roșu și portocaliu. Legenda  spune că această uniformă ar fi fost creată după un desen-proiect al lui Michelangelo, insa această origine este legendară, știindu-se precis că actuala uniformă a fost concepută de comandantul Jules Repond,  în 1914, care s-a inspirat, pe câte se pare, din picturile lui Rafael.

·         1517: Sultanul Selim I a zdrobit armata sultanului mameluc al Egiptului și a cucerit orașul Cairo, după care urmează supunerea întregului Egipt.

·         1521: Împăratul Carol al V-lea deschide Dieta de la Worms.

·         1771: Spania cedează Port Egmont din Insulele Falkland Regatului Unit.

·         1826 – A capitulat fortareata Callao din Peru, ultimul centru de rezistenta spaniol din America de Sud in fata miscarilor de eliberare nationala izbucnite pe acest continent.

·         1862: Se formează primul guvern unitar al României, condus de Barbu Catargiu. Barbu Catargiu, om politic, personalitate de seamă a grupării politice conservatoare, s-a născut la 26 octombrie 1807. La 22 ianuarie 1862 devine întîiul prim-ministru al guvernului unic după recunoaşterea unirii depline a Principatelor Moldovei şi Valahiei.
Mandatul său încetează brusc pe 8 iunie 1862 cînd este asasinat sub clopotniţa de pe Dealul Mitropoliei din Bucureşti. Această „crimă politică perfectă”, după cum bine menţionează istoricul Stelian Neagoe, a stîrnit un scandal imens în epocă prin implicaţiile care au fost speculate de-a lungul timpului şi a cărui enigmă nu a fost elucidată nici pînă în zilele noastre.

·         1879:  Peste 1.500 de soldați britanici și-au pierdut viața în urma unei înfrângeri umilitoare în confruntarea cu zulușii, în bătălia de la Isandlwana.

·         1901: Eduard al VII-lea devine rege al Angliei după decesul mamei sale, regina Victoria.

·         1905: În Rusia izbucnește prima revoluție cu caracter democratic (Duminica însângerată), îndreptată împotriva autocratismului țarului Nicolae al II-lea (revoluția burghezo-democratică din 1905-1907), reprimată de autoritățile țariste.

·         1917: Primul război mondial: Președintele american Woodrow Wilson cere o "pace fără victorie" în Europa.

·         1930: Se semneaza  la Haga,  Tratatul  judiciar de arbitraj și de conciliatiune româno-polonez.

·         1934: Întrunirea la Zagreb a Consiliului permanent al Micii Înțelegeri, la care se discuta problema restabilirii relațiilor diplomatice a României cu URSS.

·         1939:  Pentru prima oară, în cadrul Universității Columbia, a fost divizat un atom de uraniu.

·         1941: Al Doilea Război Mondial: Marea Britanie a capturat orașul libanez Tobruk de la forțele naziste.

·         1946: A fost creata Republica Mahabad sau Republica Kurdistan,  o creație statala efemera a kurzilor în Kurdistanul iranian. A fost  al doilea stat kurd contemporan, după asa numita Republica Ararat din Turcia. Capitala era  orașul kurd Mahabad în nord-vestul Iranului, iar xistența sa a fost  legată de criza iraniana declansata  între SUA și URSS. In mai puțin de un an  armata iraniană a infrant fortele curde sprijinite de sovietici. După dispariția republicii,liderul acesteia  Qazi Muhammad a fost executat în public în centrul Mahabad. Actualul președinte al Kurdistanului irakian, Massoud Barzanis- născut în Mahabad când tatăl său, generalul Mustafa Barazani a fost conducatorul fortelor armate curde ale acestui sat efemer. Archibald Roosevelt, fiul președintelui Statelor Unite Theodore Roosevelt, un bun cunoscator al problemelor regiunii, a scris ca  principala problemă a Republicii Mahabad a fost aceea ca ea avea nevoie de ajutor sovietic, insa  această alianță cu Armata Roșie a provocat un dezacord intre  multe dintre triburile kurde.

·         1952:  Ia ființă Institutul Național de Geronto-Geriatrie "Dr. Ana Aslan". Primul Institut de geriatrie din lume, model pentru tarile dezvoltate, prin asistenta clinica si cercetare. „Ana Aslan” are, anual, 4.000 de pacienti.  Efectele terapiei Aslan asupra imbatrânirii au convins inca de la inceput, aducând institutului pacienti cu nume celebre: Tito, de Gaulle, Pinochet, Chaplin, Claudia Cardinale, printese, conti si directori ai unor mari banci ale lumii. Renumele produselor „Aslan” a trecut si Oceanul, John Kennedy recurgând, pentru o afectiune a coloanei vertebrale, la un tratament la domiciliu.

·         1962: Organizatia Statelor Americane hotaraste excluderea Cubei comuniste din randurile membrilor sai.

·         1963: Se semneaza Tratatul de la Elysée dintre Republica Franceza si RFG, în cadrul vizitei facute în Germania de presedintele francez Charles de Gaulles, prima dupa razboi a unui sef de stat din tabara adversa în timpul celei de-a doua conflagratii mondiale.

·         1980:  Andrei Saharov, fizician nuclear de naționalitate sovietică, militant și reformator pentru drepturile omului, este arestat la Moscova.

·         1981: La Academia Franceză are loc ședința de recepție a primei femei, scriitoarea Marguerite Yourcenar (1903-1987), autoarea romanului istoric Memoriile lui Hadrian.

·         1983: Björn Borg se retrage din tenis după ce câștigă de cinci ori consecutiv Wimbledon-ul.

·         1992 - Agenţia rusă de presă TASS (înfiinţată la 25.07.1925) devine ITARTASS.

·         1993: Reuniune la nivel înalt la Minsk. Doar 7 state din cele 10 prezente (din fosta URSS) semnează Carta CSI. Se abțin Moldova, Ucraina și Turkmenistanul, pentru că nu sunt de acord cu crearea unor structuri care să ducă la un grad înalt de integrare, în special economică, și să asigure Rusiei rolul de lider

·         1995: Israelul marchează împlinirea a 50 de ani de la eliberarea lagărului de concentrare de la Auschwitz–Birkenau, Polonia.

·         1999: A fost semnată, la București, Convenția dintre guvernul român și cel bulgar privind recunoașterea reciprocă a diplomelor și certificatelor de studii eliberate de instituțiile de învățământ și a titlurilor știintifice din cele două state. Legea pentru ratificarea Convenției a fost promulgată la 1 noiembrie 1999.

·         1999 - Greva minerilor din valea Jiului. Ora 7: un comunicat al Preşedintiei informează despre instituirea stării de necesitate, în urma hotărîrii CSAT din acea noapte, dacă minerii continuă să se deplaseze în oricare altă direcţie decît Valea Jiului. Ora 9.30: Primul-ministru hotărăşte o deplasare pentru negocieri la Cozia. La ora 14, la Cozia încep negocierile dintre comisia condusă de Radu Vasile şi liderul minerilor Miron Cozma. La ora 18.30, negocierile se încheie, primul-ministru declarînd: "Nici o parte nu a cîştigat, în schimb a cîştigat ţara".

Nașteri

·         1263: S-a nascut Ibn_Taymiyya Ibn Taymiyya (d. 1328), un cărturar, teolog islamic și logician turc care a trăit în perioada timpurilor tulburi a invaziei mongole. A fost  membru al școlii fondate de Ahmad ibn Hanbal, și este considerat de către urmași, împreună cu Ibn Qudamah, unul dintre cei doi cei mai importanți susținători ai mișcării hanbalite; în era modernă partizanii săi se refereau deseori la cei doi ca fiind “cei doi șeici și șeicul Islamului”. Ibn Taymiyya a luptat pentru întoarcerea islamului la ceea ce el considera a fi cea dintâi interpretare a Coranului și a Sunnei.

·         1440:   S-a nascut Ivan al III-lea, mare cneaz al Moscovei; a încheiat procesul de unificare a pamânturilor rusesti  în jurul Moscovei si de formare a Statului Rus centralizat; s-a eliberat de sub jugul tataro-mongol (1480); (d. 27.10.1505). A domnit din 1462 până în 1503, incheind  procesul de unificare a pamânturilor rusesti  în jurul Moscovei si de formare a Statului Rus centralizat.  Una dintre realizările cele mai importante ale domniei lui Ivan al III-lea a fost scuturarea jugului tătaro-mongol.  În timpul stapanirii sale  a sporit considerabil autoritatea internațională a statului rus, au fost stabilite relații diplomatice cu Papa de la Roma, Imperiul german, Ungaria, Moldova, Turcia, Iranul, Crimeea. În anii guvernării lui Ioan al III-lea s-au realizat construcții imense la Moscova printre care si  Kremlinul. A  eliberat tara de sub jugul tataro-mongol si i-a alipit numeroase teritorii.

·         1561 - S-a născut filosoful britanic Francis Bacon (“Noul Organon”) (m.09.04.1626).

·         1592: Pierre Gassendi, filosof, matematician francez (d. 1655)

·         1729:  S-a nascut Gotthold Ephraim Lessing, scriitor şi filosof german. A formulat principiile dramei realiste germane, conform cărora teatrul trebuie să ţină seama de dezvoltarea morală şi estetică a epocii (“Nathan Înţeleptul”, “Laokoon sau despre graniţele picturii şi ale poeziei”); (d.15.02.1781).

·         1775 - S-a născut Andre Marie Ampere, fizician şi matematician francez.

·         1788:  Lord Byron (George Gordon), poet englez (d. 1824). Alături de Percy Bysshe Shelley  si John Keats, contemporanii săi, este considerat unul dintre cei mai cunoscuți poeți romantici englez. A fost un lider regional al organizației revoluționare  Carbonari din Italia în revolta lor împotriva Austriei și mai târziu a călătorit pentru a lupta împotriva turcilor în Razboiului pentru independenta Greciei, fapt pentru care grecii îl consideră un erou național. S-a  îmbolnăvit și s-a stins din viata la Missolonghi, in urma unei febre puternice, sfârșitul fiindu-i grăbit de lipsa de îngrijire medicală competentă. În Grecia i-au fost organizate funeralii naționale si s-a pus  capăt pentru un timp operațiunilor de pe câmpurile de luptă. Poetul  a fost  înmormântat in patrie la 16 iulie, la Hucknall Torkard Church, în apropiere de Newstead.

·         1821: S-a nascut  Vicenţiu Babeş, publicist, jurist, om politic român din Banat şi membru fondator al Academiei Române (d.3 februarie 1907, la Budapesta).

·         1828 – S-a nascut  Dora D’Istria (pseudonimul literar al Elenei Ghica), scriitoare, nepoata a lui Grigore al IV-lea Ghica (1822-1829), cel dintai domn pamantean al Tarii Romanesti dupa un secol de domnii fanariote; (d.17.11.1888).

·         1845 – Paule Vidal de la Blache, geograf francez, creator al scolii moderne franceze de “geografie umana”; (d.05.04.1918).

·         1849 - S-a născut scriitorul suedez August Strindberg ("Domnişoara Julia", "Dansul morţii", "Camera roşie") (m.14.05.1912).

·         1869: S-a nascut la Peristerion, în Grecia, Demostene Russo, istoric și filolog român, specialist în bizantinologie, fost profesor de cultură bizantină la Universitatea din București și membru al Academiei Române.(d. 5 octombrie 1938, București).

·         1869: S-a nascut Grigori Rasputin, un mistic rus  care a avut o mare influență asupra ultimului țar al dinastiei Romanov, Nikolai al II-lea, a tarinei Alexandra si tareviciului Alexei, unicul lor  fiu, care suferea de hemofilie; (d. 29 sau 30 decembrie 1916). Rasputin a fost supranumit și “călugărul nebun”, desi nu a fost niciodată calugarit și nu a ținut niciodată secret faptul că era căsătorit. Este posibil să fi fost  staret al  congregației religioase nerecunoscute oficial a hlistilor. Se credea că este  un vindecător care folosea puterea credinței. El a jucat un rol minor, dar spectaculos, în prăbușirea dinastiei Romanov. Data de naștere a lui Rasputin nu este cunoscută cu certitudine, cea mai des amintita fiind 22 ianuarie 1869 (10 ianuarie s v).

·         1875:  S-a nascut David Wark Griffith, regizor american, unul dintre cei mai importanți regizori din istoria cinematografiei și cel care a transformat primul film în artă; a realizat circa 450 filme de scurt metraj (drame, comedii, melodrame); (d. 23.07.1948).

·         1879:  S-a nascut Charles Drouhet, istoric literar român de origine franceză; (d.08.01.1940).

·         1879: Francis Picabia, pictor francez (d. 1953)

·         1885: S-a născut la București, matematicianul, astronomul şi seismologul  român Gheorghe Demetrescu; (d. 15 iulie 1969, Bucuresti).  A fost director al Observatorului Astronomic din București (1943 – 1963), membru titular al Academiei Române din 1955, membru corespondent al Academiei de Științe din România începând cu 21 decembrie 1935 și membru titular începând cu 3 iunie 1941. De asemenea, a fost membru al Uniunii Astronomice Internaționale și al Uniunii Internaționale de Geodezie și Geofizică.

·         1891 - S-a născut Antonio Gramsci, militant de seamă al mişcării muncitoreşti italiene şi internaţionale (m.1937).

·         1895: Lucia Bălăcescu Demetriade, pictor, grafician și cronicar plastic (d. 1979)

·         1907: S-a născut Valeria Sadoveanu, scriitoare română, soția lui Mihail Sadoveanu (d.28 iulie 1985). Sadoveanu s-a indragostit  de Valeria Mitru, cu 40 de ani mai tanara decat el,  care ii  era secretara pe vremea cand era director al ziarului „Adevarul“. S-au casatorit in 1941, iar Valeria i-a ramas alaturi marelui scriitor pana in ultimele zile de viata.

·         1908: Lev Landau, fizician rus, laureat al Premiului Nobel (d. 1968)

·         1909: U Thant, diplomat birmanez, Secretar General al Națiunilor Unite (d. 1974)

·         1911 - S-a născut Bruno Kreisky, primul cancelar federal social-democrat al Austriei, în perioada 1970-1983. Prin angajamentul său în politica de promovare a păcii în Orientul Apropiat şi în relaţiile Est-Vest, a atras respectul întregii comunităţi internaţionale asupra ţării sale, o apreciere care s-a materializat prin alegerea capitalei Austriei, Viena, ca unul dintre sediile oficiale ale ONU (m.29.07.1990).

·         1916 - S-a născut compozitorul francez Henri Dutilleux (baletul "Lupul").

·         1919: Carl Larsson, pictor suedez (n. 1853)

·         1920: Chiara Lubich, fondatoarea Mișcării Focolare (d. 2008). Mișcarea Focolarelor sau Opera Mariei este o organizație internațională, o mișcare laică din Biserica Catolică care promovează idealurile de unitate și de frăție universală, așa cum cere Iisus conform povestirii din Evanghelie, Ion (17,21). Numele mișcării provine de la cuvântul italian “inimă” sau “cămin”.Consecința clară a acestei mișcări este o vocație ecumenică precum și dialogul dintre zone culturale diferite. Fondată in 1943 în Trento, nordul Italiei de Chiara Lubich ca o mișcare religioasă, Mișcarea Focolarelor, deși la început romano-catolică,  leagă acum majoritatea religilor creștine și non-creștine, uneori chiar și organizatii non-religioase. Este cunoscută și sub alte denumiri precum “Opera Mariei”, sau “Lucrarea Mariei”. Mișcarea Focolare opereaza în 182 de tari și are peste 100.000 de adepți.

·         1936 - S-a născut actorul şi regizorul George Motoi, director al Teatrului "Maria Filotti" din Brăila ("Chira Chiralina", "Terente-regele bălţilor").

·         1936 - S-a născut poetul Mihai Negulescu ("Ceramica regăsită", "Secunda în milenii").

·         1936: Alan Heeger, chimist american, laureat al Premiului Nobel

·         1940 - S-a născut Addie "Micki" Harris, vocalistă amerocană (The Shirelles).

·         1945: Christoph Schönborn, cardinal, arhiepiscop al Vienei

·         1947 - S-a născut Malcolm MacLaren, manager, compozitor şi producător britanic (Sex Pistols).

·         1949 - S-a născut Nigel Pegrum, baterist britanic (Gnidrolog, Steeleye Span).

·         1949 - S-a născut Steve Perry, vocalist şi compozitor american (Journey).

·         1949 - S-a născut James P. Pennington, vocalist, chitarist şi compozitor britanic (Exile).

·         1950 - S-a născut Graeme John Douglas, chitarist, clăpar şi compozitor britanic (Kursaal Flyers).

·         1957 - S-a născut prinţesa Caroline de Monaco, primul copil al familiei regale.

·         1959: Costel Orac, fotbalist și antrenor român

·         1960 - S–a născut Michael Hutchence, solistul australian al grupului INXS (m.01.11.1997).

·         1965: Steven Adler, toboșar american (Guns N' Roses)

·         1966:  S-a nascut Ecaterina Szabo, antrenoare si  gimnastă română de talie mondială, actualmente retrasă din activitatea competitională, multiplă medaliată la Jocurile Olimpice de vară din 1984 (Los Angeles, SUA).

·         1966: Caius Dobrescu, poet, eseist și prozator roman

Decese

·         1592: Moare Elisabeta de Austria, soția regelui Carol al IX-lea al Franței; (n. 5 iulie1554). S-a născut arhiducesă de Austria, iar mai târziu a devenit regină a Franței. A fost fiica lui Maximilian al II-lea, Împărat Roman și a Mariei a Spaniei. A fost căsătorita cu regele Carol al IX-lea al Franței trei ani și jumătate, până la moartea lui.

·         1599: A decedat compozitorul si organistul italian Cristofano Malvezzi (botezat la 28 iunie 1547). A fost unul dintre cei mai faimosi compozitori pe care i-a dat Florenta in timpul tranzitiei la stilul baroc. Una dintre cele mai mari compoziții ale vremii,a fost lucrarea sa  O Fortunato giorno .

·         1901: Regina Victoria a Marii Britanii și Irlandei (1837–1901) și Împărăteasă a Indiilor (1876–1901) (n. 1819)

·         1907 - A murit Vicentiu Babeş, deputat al românilor din Banat în Parlamentul din Budapesta, om politic, gazetar.

·         1922: Papa Benedict al XV-lea (Giacomo della Chiesa), recunoscut ca un papă al dreptății, prin eforturile susținute pentru menținerea păcii (n. 1854)

·         1922:  Frederick Bajer, om politic și publicist danez, laureat Nobel (n. 1852)

·         1922: Alexandru Ciurcu, inventator și publicist român (1854)

·         1957:  Coriolan Tătaru, medic dermatolog, decan al Facultății de Medicină din Cluj, primar al Clujului în anii 1931-1932 (n. 1889)

·         1973: Lyndon B. Johnson, al 36-lea președinte al SUA (1963-1969) (n. 1908)

·         1993: Kobo Abe, scriitor, fotograf și inventator japonez (n. 1924)

·         1994 - A murit Jean-Louis Barrault, actor francez de teatru şi cinema, mim, regizor şi director de teatru (n.08.09.1910).

·         1994: Telly Savalas, actor american (n. 1924)

·         1994 - A murit Irving B. Kahn, inventator american al teleprompter-ului (n.30.09.1917).

·         2001: A plecat pentru totdeauna dintre noi, mama mea, Dicu Hermina, născută Avram, la data de 11 Octombrie 1915 în Poiana, Ialomița

·         2001:  A murit, la Paris, editorul Constantin Tacou, nume cunoscut al diasporei culturale româneşti din Franţa. Tacou a fost în ultimele decenii conducătorul renumitei Editurii Herne, unde au apărut de-a lungul timpului celebrele Cahiers de l’Herne, dedicate unor mari nume sau teme ale culturii europene (Heidegger, Eliade, Jung, Schopenhauer, Borges, Yeats, Malraux, Rimbaud, Musil etc). Tacou a fost un editor constant al lui Emil Cioran şi Mircea Eliade, fiind un prieten al lor;(n.28.01.1921, Livezi, Grecia).

·         2004: A murit Erwin M. Friedlander, fizician american de origine română, membru de onoare al Academiei Române. A fost distins cu Premiul Humboldt pentru fizică în anul 1985; (n.29.05.1925).

·         2005 -  A decedat Consuelo Velasquez, compozitoare mexicană, autoarea melodiei „Besame mucho” („No Me Pidas Nunca”, „Dejamer Quererte”); (n. 21.08.1916).

·         2007:  Abbé Pierre: preot catolic francez, om al rezistenței contra nazismului, deputat, fondatorul Societății Emaus.

·         2008: Heath Ledger, actor australian (n. 1979)

·         2008: A decedat la Bucuresti  compozitorul român Ștefan Niculescu. Nascut la 31 iulie 1927, la Moreni, in  jud. Dâmbovița, a fost un compozitor, muzicolog și profesor universitar  a carui creație se înscrie în zona muzicii culte contemporane și acoperă numeroase genuri muzicale. A  fost preocupat de folclorul muzical al Extremului Orient, de heterofonie și de muzica electronică. Timp de mulți ani, a predat compoziția la Conservatorul din București. A fost membru titular al Academiei Române și doctor honoris causa al Academiei de Muzică din Cluj. A obținut Premiul Herder (1994), premiul pentru muzicologie al Academiei Franceze (1972) și numeroase alte distincții. Niculescu a fost membru al U.C.M.R. și al S.A.C.E.M. (Paris).

·         2012: A murit Tudor Mărăscu, regizor român de teatru și film; (n. 1940). A fost profesor universitar la Universitatea de Artă Teatrală și Cinematografică din București, fiind distins la 10 decembrie 2004 cu Ordinul „Meritul pentru Învățământ” în grad de Comandor, „pentru abnegația și devotamentul puse în slujba învățământului românesc, pentru contribuția deosebită la dezvoltarea și promovarea cercetării științifice” din România

·         2013: A decedat multipla campioana romana de sah Margareta Teodorescu; (n. 13 aprilie 1932).  Margareta Teodorescu, dublă vicecampioană olimpică şi multiplă campioană naţională, s-a ăscut la 13 aprilie 1932. A reuşit să castige  în 1949, la vârsta de 17 ani, medalia de bronz la primul campionat naţional feminin postbelic si pe plan naţional a obţinut, în perioada 1949-1978, opt medalii de bronz, opt medalii de argint şi patru titluri de campioană a României în anii 1959, 1968, 1969 şi 1974. Cele mai importante performanţe de plan internaţional au fost cele două medalii de argint la Olimpiadel de şah pe echipe. În 1957, la Emmen, în Olanda, Margareta Teodorescu, făcând echipă cu Maria Albuleţ, a adus prima medalie olimpică, de argint, pentru România, la prima ediţie a Olimpiadelor feminine, clasându-se la egalitate de puncte cu echipa Uniunii Sovietice.

Sărbători

·         Sf. Ap. Timotei; Sf. Cuv Mc. Anastasie Persul (calendar creștin-ortodox)

·         Sf. Vincențiu, diacon martir (calendar romano-catolic)

·         Sf. Timotei; Sf. Atanasiu Persanul (calendar greco-catolic)

ARTE 22 Ianuarie

Muzică 22 Ianuarie

Compozitorul si organistul italian Cristofano Malvezzi 

Compozitorul francez Henri Dutilleux (baletul "Lupul")

Henri Dutilleux - Piano Sonata

Addie "Micki" Harris, vocalistă amerocană (The Shirelles)

The Shirelles:

Malcolm MacLaren, manager, compozitor şi producător britanic (Sex Pistols)

Malcolm McLaren - Paris (Disc one):

Nigel Pegrum, baterist britanic (Gnidrolog, Steeleye Span)

Nigel Pegrum: 

Steve Perry, vocalist şi compozitor american (Journey)

Graeme John Douglas, chitarist, clăpar şi compozitor britanic (Kursaal Flyers)

Michael Hutchence, solistul australian al grupului INXS

Consuelo Velasquez

Steven Adler, toboșar american (Guns N' Roses)

ÎNREGISTRĂRI MOI:

Mantovani And His Orchestra ‎– Gems Forever 1958

Florian Leopold Gassmann | Requiem In C Minor

Beautiful Romantic French Love Songs - Best French Guitar Music

Giuseppe Sammartini Concertos & Overtures | Classical Baroque Music

POEZIE 22 Ianuarie

Lord Byron

Biografie

George Gordon Noel Byron, al VI-lea Baron Byron (n. 22 ianuarie 1788, Londra — d. 19 aprilie 1824, Missolonghi, Grecia) este unul dintre cei mai cunoscuți poeți romantici englezi, alături de Percy Bysshe Shelley și John Keats, contemporani ai săi.

Printre cele mai cunoscute opere ale sale sunt poemele narative Pelerinajul lui Childe Harold și Don Juan. Cel din urmă a rămas incomplet din pricina morții poetului.

Faima Lordului Byron se datorează nu numai operei, ci și vieții sale, trăită în extravaganță, cu numeroase povești de dragoste, datorii, despărțiri, acuzații de incest și sodomie. El a fost descris de către Lady Caroline Lamb ca „un om nebun, rău și periculos a-l cunoaște”.^[2] Byron a fost un lider regional al organizației revoluționare Carbonari din Italia în revolta lor împotriva Austriei și mai târziu a călătorit pentru a lupta împotriva turcilor în Războiul de independență al Greciei, fapt pentru care grecii îl consideră un erou național. El a murit din cauza febrei în Missolonghi.

Tatăl său, căpitanul John „Jack Nebunul” (Mad Jack) Byron a fost fiul vice amiralului John „Vreme Rea” (Foulweather) Byron și al Sophiei Trevanion. Bunicul său, din partea tatălui, a fost fratele mai mic al celui de-al V-lea Baron Byron cunoscut ca „Lordul Imoral” (The Wicked Lord), descendent al regelui Edward al III-lea al Angliei.

Mama sa, Catherine Gordon, moștenitoare a familiei Gight din Aberdeenshire, Scoția, a fost fiica lui George Gordon of Gight, descendent al regelui Iacob I al Scoției. Acest bunic s-a sinucis în 1779, iar mama lui a fost nevoită să-și vândă moșiile și titlul nobiliar pentru a-i plăti datoriile. Byron a fost botezat George Gordon după bunicul său din partea mamei.

Fiica sa legitimă Augusta Ada Byron, ulterior Ada Lovelace, cunoscută matematiciană britanică, a colaborat cu Charles Babbage la realizarea motorului analitic, predecesorul calculatorului modern.

Copil fiind a fost cunoscut ca George Noel Gordon. S-a născut cu o malformație a piciorului drept, care i-a cauzat un șchiopătat ușor. Acest handicap și speranțele deșarte că situația se poate remedia i-au făcut viața mizerabilă (se presupune că din această cauză ar fi devenit dependent de laudanum).

Părinții lui s-au despărțit înainte de nașterea sa. Se presupune că John Byron s-ar fi căsătorit cu Catherine din motive materiale, iar când aceasta ar fi rămas fără bani, a părăsit-o.

Byron s-a născut într-o casă pe strada Holles în Londra și a fost botezat la biserica Sf. Marylebone. La scurt timp după naștere Catherine s-a mutat înapoi în Scoția crescându-și fiul în Aberdeen. Aici a urmat cursurile Școlii de Gramatică de unde se spune că a fost dat afară când s-a aflat că este homosexual.

De asemenea, chiar Byron povestea mai tirziu, că în această perioadă doica lui, May Gray, i-ar fi făcut avansuri sexuale pe când avea doar nouă ani. Această experiență și dragostea lui pentru verișoarele sale Mary Duff și Margaret Parker au pus amprenta în comportamentul său ciudat față de femei.

La vârsta de 10 ani (21 mai 1798), Byron a moștenit titlul și moșiile de la fratele bunicului său „Lordul Imoral”. Devenind astfel al VI-lea baron Byron. Mama sa l-a dus în Anglia, iar băiatul s-a indrăgostit de încăperile misteriose și întinsele terenuri de la Newstead Abbey, Nottinghamshire, Anglia dăruite familiei Byron de către regele Henric al VIII-lea, unde a locuit sporadic, deoarece în perioada adolescenței această moșie a fost închiriată lordului Grey de Ruthyn.

În august 1799 Byron urmează cursurile „academiei” din Dulwich Grove unde l-a avut profesor pe William Glennie, originar din Aberdeen, până în aprilie 1801. Din 1801 urmează cursurile școlii Harrow până în iulie 1805. Apoi din octombrie 1805 urmează cursurile Colegiului Trinity din Cambridge.

În perioada studiilor la Cambridge (noiembrie 1806) a publicat primul volum de poezie, încurajat și ajutat de prietena sa din Southwell, Nottinghamshire, Elisabeth Pigot. Volumul intitulat Piese fugare editat de către Ridge din Newmark, a fost retras rapid de pe rafturile librăriilor și ars la sfatul reverendului Thomas Beecher, deoarece conținea versuri mult prea senzuale, în particular poezia „Mariei”.

În iunie 1807 publică volumul Ceasuri de trândăvie, în care sunt incluse poezii din volumul anterior alături de lucrări mai recente. Critica defavorabilă apărută pentru acest volum în Edinburgh Review, au condus către prima sa lucrare satirică majoră Barzi englezi și critici scoțieni, publicată în 1809. Această lucrare, în prima sa ediție, a stârnit furia anumitor literați menționați, încât unii dintre ei l-au provocat pe Byron la duel. Apoi, în edițiile ulterioare, era considerat onorabil să fi pomenit în această prestigioasă lucrare. În 13 martie 1809 își ocupă locul în Camera Lorzilor.

Din 1809 până în 1811, Byron împreună cu prietenul său John Cam Hobhouse a fost plecat în prima călătorie (Grand Tour este un obicei pentru orice tânăr aristocrat englez) prin țările mediteraneene, trebuind să evite Europa Centrală și de Vest din cauza războaielor napoleoniene.

Byron și-a început călătoria în Portugalia, unde a fost încântat de orașul Sintra pe care l-a descris într-o scrisoare către prietenul său Francis Hodgson drept cel mai frumos loc din lume, iar în Pelerinajul lui Childe Harold l-a descris drept „rai glorios”. Apoi din Spania, prin Gibraltar a călătorit către Malta. Din Malta a navigat spre Grecia acostând la Preveza. A fost și în Albania, vizitându-l pe Ali Pașa din Ioannina.

În Atena s-a îndrăgostit de o domnișoară de doar 12 ani, Teresa Macri, căreia i-ar fi dedicat un poem (Maid of Athens, ere we part) înainte de plecarea spre Istanbul.

Într-o scrisoare către prietenul Henry Drury declara „că moare din dragoste pentru trei domnișoare la Atena: Teresa, Mariana și Kattinka”. La întoarcerea din Turcia, în iulie 1810, a stat în casa domnului Macri pentru alte zece zile, iar la un moment dat i-ar fi oferit 500 de lire pentru Teresa, dar oferta i-a fost refuzată.

De asemenea, în perioada cât a stat în Atena l-a cunoscut pe Nicolo Giraud, în vârstă de 15 ani, care i-a devenit prieten intim și de la acesta Byron a învățat italiana. Urmare a acestei prietenii Byron l-a trimis pe Nicolo la studii la o mănăstire în Malta și l-a trecut în testamentul său, drept moștenitor a 7000 de lire. Ulterior, această dorință testamentară a fost anulată.

În 14 iulie 1811 se reîntoarce în Londra. Are primele contacte cu John Murray, viitorul său editor și cu Thomas Moore, bunul său prieten de mai târziu. Mama sa moare la Newstead la 1 august, înainte ca Byron să o revadă.

La 27 februarie 1812 rostește primul său discurs în Camera Lorzilor, iar în 29 februarie, John Murray îi publică primele două Cânturi din Pelerinajul lui Childe Harold, care îl fac celebru "peste noapte", cum avea să declare Byron mai târziu.

În 1812, Byron are o aventură cu Lady Caroline Lamb, aventură foarte mediatizată bucurându-se de un interes deosebit din partea publicului britanic.^[3] Realizând ca această relație poate să-i ruineze statutul social, Caroline fiind căsătorită, Byron a pus capăt relației, dar Caroline nu a dorit să accepte acest fapt. A fost foarte afectată emoțional, pierzând atât de mult în greutate, încât Byron, sarcastic, îi scria soacrei Carolinei, Lady Melbourne, că este "bîntuit de un schelet",^[4] deoarece Caroline l-a vizitat deseori încercând cu disperare să-l facă să se întoarcă la ea.

În anul 1813 publică primele poeme orientale, Ghiaurul și Mireasa din Abydos, iar în 1814 publică Corsarul și Lara. În luna septembrie se logodește cu Anne Isabella (Annabella) Milbanke, verișoara Carolinei Lamb.

În decembrie 1813 scrie Melodii ebraice.

Căsătoria cu Annabella Milbanke are loc la 2 ianuarie 1815, iar în martie se stabilesc în Londra. În luna aprilie îl cunoaște pe Sir Walter Scott. Scrie poemul Asediul Corintului și apoi Parisina. La 10 decembrie1815 se naște fiica sa, Augusta Ada, iar în luna ianuarie 1816 soția sa își vizitează părinții și nu se mai întoarce la Byron. La 21 aprilie fiind semnat actul oficial de divorț.

La patru zile după divorț, pe 25 aprilie 1816, Byron părăsește Anglia pentru totdeauna. În Belgia vizitează câmpul de luptă de la Waterloo, apoi călătorește în sus pe Rin; își petrece vara în Elveția împreună cu poetul Percy Bysshe Shelley, a soției acestuia, Mary Godwin și a tinerei Claire Clairmont, sora vitregă a lui Mary. Locuind în vila Diodati, lângă Geneva, în vara lui 1816 finalizează Cântul al III-lea din Pelerinajul lui Childe Harold, scrie Prizonierul din Chillon și începe să lucreze la poemul dramatic Manfred.

La sfârșitul verii Shelley, Mary și Claire părăsesc Elveția. Claire poartă, spre Anglia, în pântece un copil rezultat al relației amoroase avute cu Byron.

În octombrie 1816, împreună cu prietenul său John Hobhouse, Byron face o călătorie în Alpi și apoi în Italia, stabilindu-se la Veneția.

La 12 ianuarie 1817 Claire Clairmont dă naștere fiicei sale nelegitime, Clara Allegra Byron. Vizitează Florența, Roma și Ferrara. La mănăstirea din San Lorezzo învață armeană. În mai vizitează Roma, împreună cu John Hobhouse, impresiile lăsate de ruinele romane se regăsesc în Cântul IV din Pelerinajul lui Childe Harold. Scrie Tânguirea lui Tasso și încheie Manfred. Tot acum scrie Beppo, un poem pe teme venețiene în ottava rima și lucrează la Cântul IV din Pelerinajul lui Childe Harold.

În februarie 1818 apare Beppo, iar în aprilie Cântul IV din Pelerinajul lui Childe Harold. Încheie poemul Mazeppa și începe să lucreze la poemul satiric de mari proporții, Don Juan, al cărui prim cânt îl încheie în septembrie.

În vara lui 1818 Claire o trimite pe Clara Allegra la Byron să o crească.

În aprilie 1819 o cunoaște pe Contesa Teresa Gamba Guiccioli, de care va rămâne legat până la moarte. Își petrece toamna la La Mira, unde continuă Don Juan. Primește vizita poetului și prietenului său, Thomas Moore, căruia îi încredințează memoriile sale. În Italia sunt publicate prime două cânturi din Don Juan.

În anul 1820 locuiește la Ravenna, în palatul Guiccioli. Continuă Don Juan. Traduce primul Cânt din Morgante Maggiore și Francesca da Rimini. Încheie Profeția lui Dante și scrie drama poetică Marino Faliero, Doge al Veneției. Face o vizită familiei Gamba la Filetto și este implicat în mișcarea revoluționară a Carbonarilor, împotriva jugului austriac.

Poetul romantic Percy Bysshe Shelley a scris despre stilul de viață al lui Byron în timpul petrecut la Ravenna: "Lordul Byron se trezește la ora două. Eu mă trezesc, contrar propriilor obiceiuri ... la 12. Luăm micul-dejun și stăm de vorbă până la șase. De la șase la opt galopăm prin pădurea de pini care desparte Ravenna de mare; apoi ne întoarcem acasă și luăm cina, rămânând să bârfim până la șase dimineața. Nu cred că asta mă va ucide într-o săptămână sau două, dar nu voi insista mai mult decât atât. Casa Lordului B. se constituie, pe lângă servitori, din zece cai, opt câini enormi, trei maimuțe, cinci pisici, un vultur, o cioară și un șoim; toate acestea, cu excepția cailor, se plimbă prin casă, iar certurile lor nearbitrate resună ocazional prin vilă, de parcă ei i-ar fi stăpâniii ... PS: Observ că enumerarea mea animalieră din acest Palat Circean a fost greșită ... Tocmai m-am întâlnit, chiar pe impozantele scări principale, cu cinci păuni, două bibilici și cu un cocor egiptean. Mă întreb cine au fost toate animalele acestea, înainte să fie schimbate în formele lor actuale." ^[5]

În 1821 Mișcarea Carbonarilor este înfrântă, iar familia Gamba este exilată la Pisa. Izbucnește războiul de independență al Greciei, care îl interesează pe Byron. Scrie Sardanapal, Cei doi Foscari, Cain, Cer și pământ. În luna august apar Cînturile III, IV și V din Don Juan. În septembrie scrie Viziunea judecății, în noiembrie se duce sa locuiască la Pisa, unde se afla și Shelley. În decembrie apare Cain.

În 1822 atacul împotriva lui Cain și Don Juan se întețește în Anglia. Leigh Hunt și familia sunt găzduiți în casa lui Byron de la Pisa. Byron pleacă la Genova pentru a se alătura familiei Gamba. În octombrie este publicată Viziunea judecății, care sporește și mai mult protestele Angliei la adresa poetului. John Hunt devine noul său editor. Moare fiica sa, Clara Allegra, răpusă de tifos.

În 1823 scrie Epoca de bronz și Insula. Devine membru al Comitetului grec de la Londra, iar la 14 iulie pleacă spre Grecia împreună cu fratele Teresei Guiccioli, Pietro Gamba. Este primit în Cephalonia ca un adevărat erou. Se îmbolnăvește grav după o excursie făcută la Ithaca. La 30 decembrie pornește spre Missolonghi. Sunt publicate Cânturile VI-XIV din Don Juan.

La 4 ianuarie 1824 Byron este primit cu onoruri la Missolonghi. La 22 ianuarie scrie ultima sa poezie Astăzi împlinesc treizeci și șase de ani. Încearcă să formeze un regiment de artilerie pentru a-l trimite împotriva fortăreței turcești de la Lepanto. În martie sunt publicate Cânturile XV și XVI din Don Juan. La 9 aprilie se îmbolnăvește grav și se stinge peste zece zile, sfârșitul fiindu-i grăbit de lipsa de îngrijire medicală competentă. În Grecia sunt organizate funeralii naționale, care pun capăt pentru un timp operațiunilor de pe câmpurile de luptă. Poetul este înmormântat la 16 iulie, la Hucknall Torkard Church, în apropiere de Newstead. Cererea prietenilor săi de a fi depus în Colțul poeților din Catedrala Westminster este întâmpinată cu refuz.

La 145 de ani de la moartea sa, în mai 1969, după ce acest lucru a fost refuzat de trei ori până atunci, un memorial al lui Byron a fost amplasat în Colțul poeților din Catedrala Westminster.

Opera

·         1806: Piese fugare ("Fugitive Pieces");

·         1807: Ceasuri de trândăvie ("Hours of Idleness");

·         1809: Barzi englezi și critici scoțieni ("English Bards and Scotch Reviewers");

·         1813: Ghiaurul ("The Giaour");

·         1813: Mireasa din Abydos ("The Bride of Abydos");

·         1814: Corsarul ("The Corsair");

·         1814: Lara ("Lara");

·         1815: Melodii ebraice ("Hebrew Melodies");

·         1816: Asediul Corintului ("The Siege of Corinth");

·         1816: Parisina ("Parisina");

·         1816: Prizonierul din Chillon ("The Prisoner of Chillon");

·         1816: Visul ("The Dream");

·         1816: Prometeu ("Prometheus");

·         1816: Întuneric ("Darkness");

·         1817: Manfred ("Manfred");

·         1817: Tânguirea lui Tasso ("The Lament of Tasso");

·         1818: Beppo ("Beppo");

·         1812 - 1818: Pelerinajul lui Childe Harold ("Childe Harold's Pilgrimage");

·         1819 - 1824: Don Juan ("Don Juan");

·         1819: Mazeppa ("Mazeppa");

·         1819: Profeția lui Dante ("The Prophecy of Dante");

·         1820: Marino Faliero, Doge al Veneției ("Marino Faliero, Doge of Venice");

·         1821: Sardanapal ("Sardanapalus");

·         1821: Cei doi Foscari ("The Two Foscari");

·         1821: Cain ("Cain");

·         1821: Viziunea Judecății ("The Vision of Judgement");

·         1821: Cer și pământ ("Heaven and Earth");

·         1822: Werner ("Werner");

·         1822: Monstrul transformat ("The Deformed Transformed");

·         1823: Epoca bronzului ("The Age of Bronze");

·         1823: Insula ("The Island").

 Romanta

A mea tînără taină afund rămâne-ascunsă
În tristu-mi, singuratic suflet prea obosit;
Iar când inima-mi bate de sila ei împunsă
L-a ta ca să răspunză, atunci ea s-a vădit!
Şi singură-n tăcere o simt iar tremurând.

A mea flacără este vecinică, nevăzută
Ca şi slaba lumină candelei sub mormânt,
Ş-a deznădejdii rece întunecime mută
În veci nu o va stinge; iar razele ei sunt
Întocmai de zadarnici ca şi cînd n-ar fi fost.

Aibi-mă-n pomenirea-ţi, la groapa mea nu trece
Făr-a-ţi arunca ochiul şi fără a gândi
L-aceea ce cenuşa-i te simte, deşi rece;
Singura chinuire şi iad ce-aş suferi
Este de a fi stinsă din pomenirea ta.

Ascultă-mi ast din urmă glas singur pentru tine
Virtutea nu opreşte a plînge pe cei morţi;
În veci eu ţi-am cerut-o, fă-mi singurul ăst bine
O lacrimă să-ntimpin l-a veciniciei porţi,
Întîia ş-a din urmă răsplată de amor.

(trad. Ion Heliade Rădulescu)

Unei doamne

O, dacă Soarta ne unea,
Cum îmi juraseşi, mi se pare,
N-aş mai fi fost, în pacea mea,
De-atâtea nebunii în stare!

De vină tu eşti, deci, deşi
Certat sunt eu, pentru păcate,
De cei ce n-au de unde şti
Că tu ai rupt logodna, poate.

Mi-era, ca şi al tău, curat
Pe-atuncea sufletul, de-aceea
Putea curma orice păcat. -
Azi, altuia îi eşti femeia!

Aş fi în stare să-i zdrobesc
Şi liniştea şi fericirea,
Dar pentru că te mai iubesc,
Nu-l pot urî - aşa mi-e firea!

De când plecat-ai, în zadar
Îmi caut tihna, chip de înger!
Tot ce găseam la tine, doar
La multe caut azi, şi sânger!

Adio, deci, nu te regret,
Nădejdea-n ajutor nu-mi vine;
Mândria însă-ncet, încet,
M-o face să te-alung din mine!

Azi, caut alte bucurii:
În câte o ceaţă zgomotoasă
(Pe gânduri, aş înnebuni!)
Încerc să uit tot ce m-apasă.

Dar chiar aşa, câte un gând
Se mai strecoară prin beţie, -
Şi diavolii m-ar plânge - aflând
Că te-am pierdut pentru vecie!

Stante pentru Augusta 


Cand sumbra bezna ma orbea 
Si cugetul plutea in ceata, 
Speranta stinsa cand abia 
Mai palpaia in drum razleata, 

Cand sufletul batea nebun 
In noaptea spiritului deasa, 
Cand omul nu cuteaza bun 
Sa para lumii si te lasa, 

Tintind in suflet, ura cand 
Musca mereu in mine treaza, 
Doar tu mi-ai fost luceafar bland 
Ce pana azi imi lumineaza. 

La crestet blanda ma vegheai 
Cu ochi de serafim tu una, 
Si noaptea neagra alungai, 
Lucind deaupra mea intruna 

Cand norii se bateau in frunti, 
Si tu atunci, mai vie inca, 
Stiai senina sa-i infrunti 
Si bezna sa alungi adanca. 

Mi-esti geniu bun s cand indur 
Sau cand infrunt urgii, nu-mi pasa 
De toata ura dimprejur 
Pazit de vocea ta duioasa. 

Tulpina sti ce nu s-a frant 
Nici indoita de furtuna 
Si lespezi de mormant 
Statornic frunzele isi suna. 

Mugeasca tunetul turbat 
Si verse-si focul norii, insa 
Eu stiu, vei sta, precum ai stat, 
Plecand asupra-mi pleata plansa. 

Oriunde te-ai afla in plai, 
OIricat as fi batut de soarta, 
Un soare bland as vrea sa ai 
Cu cei in suflet ce te poarta. 

In laturi, subrede simtiri, 
Vandute inime, in laturi! 
Doar tu ramai prin naluciri 
Cu mine pururea alaturi! 

Statornica doar tu mereu 
Cand nimeni alt in preajmanu mi-i, 
Si astfel nu ma simt nici eu 
Sihastru in pustia lumii. 

Mihai Negulescu ("Ceramica regăsită", "Secunda în milenii")

Biografie

NEGULESCU Mihai, se naste la 22 ian. 1936, comuna Fintinele, judetul Prahova. 

Poet.

Fiul lui Ion Negulescu, functionar, si al Ioanei (n. Dumitrescu). 

Absolvent al Liceului „I. L. Caragiale" din Ploiesti (1955); elev al Scolii de Literatura „Mihai Eminescu"; licentiat al Facultatii de Filologie a Univ. din Bucuresti (1960). 

Redactor la revista Viata militara, Luceafarul si Cutezatorii. Debut in revista Tinarul scriitor (1953). 

In 1962 ii apare primul volum de versuri, intitulat Noptile albe ale orasului si vadind un retorism destul de conjunctural, de care autorul nu se va debarasa cu totul nici ulterior. Alte culegeri lirice: Jocul soarelui (1963), Ploile au venit tirziu (1965), Ceramica regasita (1967), Balans de zodii (1969), Pinacoteca unei lire (1971), Poarta de pe Mara (1972), Echinox (1972), Neodihna de a fi om (1973), Ceremonie in albastru (1975), Aeroportul alb (1975), Tine minte zapada (1976), Secunda in milenii (1977), Desfrunzirea uitarii in vintul auriu de septembrie (1979), Cine esti? (1982), Drumul spre casa (1984), Puterea acestui pamint (1986).

Inca de la debutul sau, cu o carte a carei tinereasca, labisiana efuziune era pe masura epocii (Noptile albe ale orasului, 1962), Mihai Negulescu traseaza cu destula claritate liniile tematice pe care se va desfasura o productie literara ce se va arata a fi abundenta, dar nu tocmai originala. Lirismul sau, revarsat in versuri de mare fluenta retorica, insa prea putin expresive, isi are sursa imediata in sentimentul identificarii cu tara, cu destinul ei istoric, cu oamenii si cu privelistile ei. Poetul consacra cicluri intregi „puterii acestui pamint", unor eroi din trecutul mai apropiat sau mai indepartat, diferitelor tinuturi, incepind cu delta Dunarii, continuind cu „codrii Prahovei", cu Transilvania si incheind cu Maramuresul, devenit chiar un laitmotiv al acestei geografii spirituale. 

O geografie in inima careia se afla mereu satul, evocat cind cu exuberanta regasirii unui loc al obirsiilor, cind cu nostalgia unor radacini aproape pierdute, cum se intimpla in doua dintre cartile cele mai consistente ale autorului. Ploile au venit tirziu (1965) si Ceramica regasita (1961), unde tonul insusi este mai interiorizat, mai reflexiv, iar poemele capata ceva mai multa pregnanta ritmica si imagistica. De altfel, pe fondul unui traditionalism niciodata abandonat, Mihai Negulescu cauta in repetate rinduri sa-si innoiasca poezia, experimentind la nivelul formei si al versificai' ', care devine uneori mai libera, dar si imprinidu-i o nuanta mai personala prin atingerea unor teme precum copilaria, jocul, iubirea paterna, ceea ce se poate observa, de pilda, si in volumul Pinacoteca unei lire (1971)'si Tine minte zapada (1976). 

Ca majoritatea cartilor lui Mihai Negulescu, acestea cuprind de asemenea numeroase poeme ocazionale, inspirate de calatorii pe cele mai diverse meleaguri romanesti sau straine. Cel ce spune undeva: „Am nevoie de drum ca de un semn ca exist" - a facut intr-adevar din calatorie un motiv si totodata un prilej al propriei literaturi, fara a reusi totusi sa-i dea astfel mai mult relief. O dovada sint si volumele sale de proza, in care, intr-o maniera pe jumatate realista, pe jumatate poematica, descrie spatiul atit de indragit al Maramuresului (Rapsodie in Oas, 1963; Orasul lui Pintea, 1966) sau incursiunea facuta in fabulosul univers natural, social, istoric si cultural al Chinei (Rapsodie in jad, 1974).

OPERA: Noptile albe ale orasului, versuri. Bucuresti, 1962; Jocul soarelui, versuri. Bucuresti, 1963; Rapsodie in Oas, Bucuresti, 1963; Ploile au venit tirziu, poeme. Bucuresti, 1965; Orasul lui Pintea. povestiri, Bucuresti, 1966; Ceramica regasita, versuri. Bucuresti, 1967; Balans de zodii, versuri. Bucuresti, 1969; Pinacoteca unei lire, versuri, Bucuresti, 1971; Poarta de pe Mara, versuri. Bucuresti, 1972; Echinox, versuri. Bucuresti, 1972; Neodihna de a fi om, versuri. Bucuresti, 1973; Rapsodie in jad. Bucuresti, 1974; Ceremonie in albastru, versuri, Bucuresti, 1975; Aeroportul alb, versuri. Bucuresti, 1975; Tine minte zapada, versuri. Bucuresti, 1976; Secunda in milenii, versuri, Bucuresti, 1977; Desfrunzirea uitarii in vintul auriu de septembrie, versuri. Bucuresti, 1979; Cine esti?, versuri. Bucuresti, 1982; Drumul spre casa, versuri. Bucuresti, 1984; Puterea acestui pamint, versuri. Bucuresti, 1986; Un spatiu al iubirii, Bucuresti, 1988.

REFERINTE CRITICE- M. Dragan, in lasul literar, nr. 2, 1966; D. Micu, in Gazeta literara, nr. 22, 1968; idem, in Romania literara, nr. 31, 1969; A. Goci, in Romania literara, nr. 30, 1972; M. Iorgulescul, in Romania literara, nr. 36, 1972; L. Calin, in Viata Romaneasca, nr. 4, 1973; A. Goci, in Romania literara, nr. 40, 1974; D. Micu, in Contemporanul, nr. 4, 1976; Dana Dumitriu, in Romania literara, nr. 2, 1977; E. Manu, in Saptamina, nr. 475, 1980; Z. Sangerozan, in Cronica, nr. 32, 1980; C. Stanescu, in Scinteia, nr. 13055, 1984; I. Rad-Nandra, in Tribuna, nr. 20, 1986; T. Vijeu, in Romania literara, nr. 6, 1986.

Caius Dobrescu

Biografie

A urmat cursurile Liceului „Unirea” din Brașov, apoi a absolvit în 1988 Facultatea de Filologie a Universității din București (secția română-engleză). Între 1990 și 1991 a beneficiat de bursa Herder la Universitatea din Viena. În 1999 și-a susținut teza de doctorat cu tema Postmodernismul - o privire teoretică din perspectiva unei definiții plurale și deschise a conceptului de „cultură burgheză”. A lucrat între 1998-1999 la Ministerul Afacerilor Externe. Este conferențiar la Universitatea „Transilvania” din Brașov.

Și-a început activitatea literară ca membru al Grupului de la Brașov (cunoscut și sub denumirea de „gruparea mașcristă”), format în anii `80 împreună cu Andrei Bodiu, Marius Oprea și Simona Popescu. În timpul facultății, ia parte la cenaclul Universitas al Universității din București, condus de profesorul și criticul Mircea Martin.

A debutat în 1991 în volumul colectiv de poezie Pauză de respirație

Opere

Poeme

·         Efebia, 1994

·         Spălându-mi ciorapii, 1994

·         Deadevă, 1998

·         Odă liberei întreprinderi, 2009, a cărei traducere în limba germană, Ode an die freie Unternehmung, a primit Premiul orașului Münster pentru poezie europeană

Eseuri

·         Modernitatea ultimă, 1998

·         Semizei și rentieri, 2001

·         Inamicul impersonal, 2001

·         Un Bertrand Russell de respirație wagneriană, studiu introductiv la Pupa russa de Gheorghe Crăciun, p. 5-15, 2007

Romane

·         Balamuc sau pionierii spațiului, 1994

·         Teză de doctorat, 2007

·         Euromorphotikon, roman în versuri, 2010

·         Minoic, 2011

Studii

·         Mihai Eminescu. Imaginarul spațiului privat. Imaginarul spațiului public, monografie, 2004

Volume colective

·         Care-i faza cu cititul?, coord. de Liviu Papadima - Florin Bican, Paul Cernat, Ioan Groșan, Dan Lungu, Robert Șerban, Rodica Zane, Cezar Paul Bădescu, Laura Grunberg, Călin-Andrei Mihăilescu, Dan Sociu, Cristian Teodorescu, Călin Torsan, Ioana Bot, Mircea Cărtărescu, Fanny Chartres, Vasile Ernu, Bogdan Ghiu, Simona Popescu, Vlad Zografi, George Ardeleanu, Neaju Djuvara, Caius Dobrescu, Ioana Nicolaie, Ioana Pârvulescu, Doina Ruști; Ed. Art, 2010;

Premii și distincții

·         Premiul Orașului Münster pentru Poezie Europeană, 2009 (împreună cu Gerhardt Csejka)

O întâmplare neobișnuită

intr-o dimineata am stins cazanul de la baie - slava
Domnului ca mi-a trecut prin
cap! -si am iesit pana la debit sa
cumpar nu mai stiu ce.
Purtam o camasa
"verdeturi care plutesc in unt".
Fosneam usurel
in adierea vantului, cand deodata trece pe langa mine un tren.
UN TREN!
Cu doua vagoane
sferice si incandescente fiecare mergand in alta directie cu alta
viteza legate prin fire subtiri puzderie fire de par din plastic.
Nu
glumesc!
Asa, pur si simplu
JBiF!
Si normal
ca mi-am pierdut cunostinta.

Timpanele sleite nu mai aud nimic unde sunt? un
tavan mov
foarte aproape vibratia podelei mireasma de pipi feroviar sunt
in tren! fara camasa fara pantaloni doar in
chiloti si cu niste ciorapi impodobiti cu desene geometrice misterioase nu erau ai mei!
Cum de-am ajuns aici?
M-au saltat doar pe mine sau pe noi toti?
"Iesi de-acolo" aud de unde? ies totusi
in mersul piticului si pe cine vad?
Sub acelasi tavan mov, putin intunecat e doctorul
Zole fostul nostru vecin!
Noi il credeam in
Israel. Oare chiar acolo ma aflu?
"Aseaza-te si nu mai tremura.
E-un simplu control" baza craniului
prinsa intre doua tampoane rotunde bratele pe suporturi care le imobilizeaza automat
Doctorul
ZOLE se apropie acum vad ca are
CAP DE SOIM! cu un glob de lumina deasupra, in care zvacneste un sarpe mic "Casca gura!" gura ca o casca.
Soim condor lumina orbitoare il simt plutind deasupra lantului imaculat al dintilor mei in cercuri, imi strecoara o oglinjoara intre masele cu mii de carlige
argintii imi scormoneste maselele ochiul lui rotund, mic,
fara privire.
Br Brrr
Brrrr
BRRRRRRRRRRRROUMM !!!!!!!!!

cartusul de dinamita a explodat sub fund plutesc pe scaunul dentistic deasupra intunecimilor ca un
imprastietor de insecticide curenti inghetati reptilieni chicoteli si deodata

Ce s-o lungesc: deodata m-am trezit in cabinetul doctorului
CRISTINA a fost medic
militar actualmente la
policlinica
Steagu
Rosu
E, totusi, el?
Si-a ras mustacioara?
Pare de-a dreptul imberb imaginati-va: doctorul
Cristina imberb! ochii mariti incondeiati cu negru deasupra capului
ras poarta un turn luminos luminand
tavanul mov e imbracat in halat imi arata spre fundul
incaperii: un strung-carusel alb ca laptele.
Ne asezam de-o parte si de alta. "Relaxeaza-te" spune "iti facem
un fund de ochi".
Deci nu-i strung.
Haaarst! pe o sina: un
aparat de filmat, de proiectie? "Pune barbia aci, in suport, biiine" in dreptul ochiului meu, catarea unei carabine "Ai ochi castanii" si apasa pe tragaci. O raza ingusta tasneste drept in centrul irisului.
"Stii ce-i acolo?" sopteste. "in fund de tot un punct se misca un fir o farama inca incandescenta de filament, un strop de plasma, de metal topit" gafaie "pizda ma-sii nu-mi gasesc cuvintele, cum sa-ti explic?
E Stii, dupa toti astia.. .chestia cu universu' care a explodat si pizda ma-sii, e-n expansiunede-atunci si pana astazi, la doua".
raza subtire - strapungandu-mi
intr-una gaura neagra din centrul ochiului
Fata lui, jumatate zambind netulburat,
jumatate ravasit-asudata "Ei bine acolo inauntru e invers e pe dos e
implozie

urland "e
IMPLOZIE!!!!
"Si?"
Doctorul
Iasa fruntea sa-i cada tichia lui de lumina se
dezechilibreaza o clipa. "Pleaca" murmura" sunt obo".
Si deodata
un barbat zvelt, gol cu organul viril
ascuns intr-o teaca de lemn cu cap de
berbec se repede ma arunca in carca iesim printr-un chepeng intuneric un vant inghetat zboara ii insfac coarnele nu vad nimic vantul spargandu-mi nasul
Ia sapte-opt ani" Caius, du-te si vezi daca-i inchisa usa" prin bezna si daca c intr-adevar deschisa? jupuita toata, sangerand, in flacari? si deodata
ma trezesc alunecand pe-un esofag sapunos in cabinetul doamnei doctor
MAICANESCU la care-astepti cu miile de ani.
Fata ei pudrata cu aur deasupra timpului
adica pare cu dooscinci mai tanara, zau poarta doua
coarne prelungi de vaca intre ele: discul orbitor iluminand tavanul mov printr-o spartura in apretul halatului iese gatul atos zambind: "Ai mai fost vreodata la endo, ingerasule?" si "De fapt, eu
sunt
androlog".
Ma mai cunoaste? "Relaxeaza-te" glasul ei laxativ simt ca o urasc apoi imi vineri sa-i cad la picioare.
Contradictoriu. "Ia sa vedem
puisoru'tau de cartita
Ce forma, greutate, densitate, poate avea berbecutu" cu care vei sparge poarta de fum a
Tainei?
Ciocanel
de jad pentru gratarasu' de jad
Ce fel de pinteni
o fi avand cocoselu' tau
de lupta hi, hi, hi"
Stanca de apret a halatului uite o crapatura! oare sa-i var o suta prin crapatura? sau un sapun libanez? sau un portjartier cu jartiere batute-n nestemate? sau o ruda de doi metri de salam sau cremvusti? sau ar vrea mai bine albume de pictura? Discul stralucind orbitor:
"Eeeee!
Ce-i asta?
Ma superi.
Pai, baiat mare si ti-e rusine la doctor?
Es' de la tara sau ce?"
Zambind se apropie cu un cutitas de fildes. Sa-mi reteze nasturii pantalonilor?
Bine, dar eu sunt numai in chiloti!
Ma simt tulburat
iar
Degetul
Poftei arata spre cer
si eu sunt un
Munte de fastaceala obrajii in flacari flacau in flacari slobozind o jerba de jena un ragnet de reticenta un zbiarat. O iau la fuga sar afara printr-un perete.
Sunt intr-un coridor imi pipai totul sunt teafar Poate de-aia - imi spun - purta berbecul care m-a adus teaca de lemn sa se fereasca de
Doamna
Doctor.
Si imi mai spun: oare n-am scapat prea usor? Pasi din amonte
doua siluete in trenduri palarii Doamne, sunt securisti sau, cine stie, trimisi de pe alta planeta, din viitor sa ma extermine!
Fuck you,
Terminator! O iau din nou la fuga.
Poate sunt doi vanatori de capete din
Noua
Guinee a zilelor noastre.
Poate au la ei tranchilizante cu laseri sau alte rahaturi din astea Se tin mereu dupa mine De-as avea
un magazin un gang o statie de metrou in care sa intru in care sa ma pierd Mai repede, mai repede,
Babusca,
Pistruiatule, gandeste-te la nenea
Andrei
Inima mea e-un solo turbat de-al lui
Nick
Manson
Bonzo
Bonham
Blabla.

Coridorul se inchide un perete mov prin care nu mai pot sa trec. Stai asa!" Instinctiv, duc mana la tocul de sub haina, dupa
Smith & Wesson ca prin farmec, o sticluta cu lichid galbui, intre degete.
Si-arunci ma gaindcsc: poate sunt
Gene
Hachman in "Filiera"" si port revolverul la glezna! Ma aplec, scotocesc in ciorapi.
Mos
Craciun nu mi-a adus decat o cutiuta de chibrituri cu miros fetid.
Gorilele in trenciuri m-au ajuns din urma intind spre ele armele mele albe mi le desprind delicat dintre degete "Multumim, rezultatele analizelor le puteti lua luni, dupa ora dospe, de la ghiseu".
Rasuflu. imi sterg sudoarea.
Cand, ce sa vezi, in peretele din fata mea s-a deschis o usa.
Intru si ma trezesc in cabinetul doctorului
CONSTANTINESCU
batranul specialist radiolog sta la birou cu falca in
palma.
Are un cap cu urechi ascutite cu botul prelung.
Caine sau
lup sau sacal.
De-un negru-carbon. in jurul gurii doua dungi galbene.
Tacut
ca-ntotdeauna. "Vino, hai" se ridica plictisit, ma prinde suiera"Intra
aici".
Spatele meu: lipit de o placa rece ca ghiata tubul slinos cu un ochi pe care mi-l lipeste de burta.
Constantinescu se aseaza
in fata unui televizor pe sub halat
poarta costum pepit papion guler
Take
Ionescu.
Televizorul se-aprinde albastrui nu deslusesc prea bine un fel de fund de ocean alge indigo unduind. Constantinescu cu
botul lasat in palma privind pierdut voluptos
de pierdut
Si numai intr-un tarziu ma scoate de-acolo, ma

baga-ntr-o camera obscura, in care poti sa stai numai chircit,
Simt peste mine o umbrela uriasa dogoritoare presiune
deodata parca mi-au bagat in fund o pompa de bicicleta
ma umflu o sa ma sparg
in puzderii de curcubee
"Vrei sa stii cum ai ajuns aici?
Simplu.
Te-au descompus
in informatii, he, he, si te-au transmis prin cablurile care leaga
vagonu' nostru de-al lor, asta-i"
Ce chestie!
Sunt tot cu pieptul gol de pasare cu
sfarcurile chircite, smochine din pachetele alea
lucioase iraquiene.
Iar langa mine cu doua-trei fete,
cu peruca sau fara sageti si ceasuri tasnind din el nimeni altul
decat
Omul-Indicator din "Oblio"! "Nu stiu, poate nu-ti convine, asta e!
Si eu ma plictisesc, nenica, uneori ma gandesc ca mai bine mi-as face rost de-o motoreta de-aia cu container si-as transporta savarine,
Acu' sa nu exagerez, ca-mi place munca mea, sa stii".
Eram intr-un fel de local masuta acoperita cu galben tavanul lamai langa cotul meu un carton cu pielite de cremvusti si urme de mustar
Omul-Indicator a comandat doua oranjcitro si o fata cu ochii jumatate inchisi ne-a adus imediat. "Stiu ca preferati coniac, asa-s baietii.
O sa vina.
Da acu', nenica, vreau sa ma-ntelegi exact ce-ti spun!
E important.
Asculta la mine, mie to'deauna mi-a placut sa insufletesc.
Si poti sa crezi ca ma pricep la chestia asta.
Uite, primu' lucru ce-mi vine-n minte:
Plevna.
Probabil de la portocale.
Plevna-i plina de portocali.
Daca eram acolo, inainte de batalie, in '77, ma-ntelegi, langa generalii' Cernat, stii ce le spuneam la baietii?
Fratii vostri din
Legiunea
Straina apara aceeasi cauza in fata berberilor!
Colonistii de peste ocean lupta si ei cu piele rosii.
Romani, din inaltimea acestor piramide va privesc patru mii de ani de istorie!
Pricepi?
Tre' sa ai texte-n tine".
Una din mainile lui nenumarate imi atingea usor obrazul doar cu buricele degetelor si parul "Ti-ai facut examenu' medical, nu?
Mda.
Acum trebuie sa afli.
Nenica, ai fost ales pentru o misiune.
Ti s-a facut o cinste durere.
Vei fi unu' dintre cei mai de seama, poate chiar cel mai, dintre eroii speciei.
Nu-i putin lucru.
Sa te-arati demn, frate.
Nu te speria, nu scanci.
Chestia e aprobata si de
Organizatia
Mondiala a
Sanatatii".
Ameteala spaima
chiar ca mi-ar fi trebuit un coniac.
"Care-i miscarea? "am ingaimat.
"He, he, chiar, am uitat sa-ti spun" din el sareau limbi, sageti, ceasuri. "E simplu.
Civilizatia s-a dezvoltat nai ba stie de unde.
Au fost sumerieni, egipteni, asirieni, greci, latini, chestii de-astea.
Corect?
S-a tot extins,
America,
Australia.
Piata s-a raspandit peste tot, jocurile schimbului, cum spune nea
Cutare, economiile-lumi care converg, apoteotic, catre
Economia-Lume!
Sa stii ca mie mi se pare frumos.
Auster, clasic, da'foarte frumos.
Aceasta civilizatie, insa, dupa cum au constatat specialistii nostri, se apropie de punctul critic.
Unde sa se extinda?
Pai tu esti chior, nu vezi ca depindem exclusiv de surse finite de energie?
Trebuie sa ne extindem sau s-a terminat cu noi.
Da' incotro? in cosmos? in oceane?
E foarte costisitor si nu se merita.
Specialistii nostri au observat, insa, altceva".
Degetele lui fine, cu inele, pe obrazul meu bucalat "Mieluselule, urmareste-ma cu atentie.
Ai idee cat se dilata uteru' unei gagici insarcinate?
Sau tipii care fura diamante
si si le baga-n fund.
Ai idee cate diamante poa' sa-si bage un om in fiind?
Ai citit in "Magazin" ca unu' a-nghitit o masina intreaga, piesa cu piesa?
Pe urma, exista oameni de sute de kilograme.
Corect?
N-ai inteles inca?
Specialistii nostri, baiatule, au descoperit ca trupul se poate dilata la nesfarsit!
Ai amutit?
Nu amuti inca.
Pana acu' ai fost studiat in vagonu' Asistentei
Medicale.
Rezultatele sunt pozitive.
Astia au stabilit ce posibilitati relative si absolute de dilatare prezinti, ce zacaminte contii.
Acum te-au trimis la mine si iti spun esentialu'. iti vom da drumu', te vei intoarce acasa.
Si, la momentul potrivit, daca va fi cazu', civilizatia, sub forma unui supozitor, iti va fi implantata tie.
Iar tu ai sa te dilati, incetu' cu incetu', fara sa simti nici urma de durere sau ceva, ca intr-un vis fara sfarsit!"

TEATRU/FILM 22 Ianuarie

Actorul şi regizorul George Motoi, director al Teatrului "Maria Filotti" din Brăila ("Chira Chiralina", "Terente-regele bălţilor")

Biografie

George Motoi (n. 22 ianuarie 1936, Arman, județul Caliacra - d. 4 martie 2015, București) a fost un actor și regizor român de teatru.

Cursurile primare le face în comuna Dudești, jud. Brăila, unde s-au stabilit părinții după anul 1940. Între anii 1950-1954 urmează studiile medii la Grupul școlar agricol din Brăila și Școala Populară de Artă din același oraș. În anul 1954 dă examen de admitere și reușește la Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică din București. Absolvă, în 1958, Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică București, la clasa prof. Irina Răchițeanu.

După absolvire pleacă cu repartiție la Piatra Neamț, punând acolo, împreună cu toți colegii de promoție, bazele unui nou teatru (Teatrul Tineretului de azi). Teatrul din Bacău îl împrumută pentru rolul titular din Don Carlos de Schiller, sub regia artistului emerit Ion Olteanu. Băcăuanii îi obțin transferul de la Piatra Neamț și joacă la Bacău numai roluri principale de largă diversitate, fiind remarcat în turneele din capitală ca unul dintre cei mai buni interpreți români ai Bufonului din A douăsprezecea noapte de Shakespeare (sub bagheta regizorală a reputatului Vlad Mugur). Vrea să-l angajeze Teatrul “Giulești” din București dar Vlad Mugur, preluând pe atunci (1964) direcția Teatrului Național din Cluj, îl convinge să meargă cu el. Sub aripa lui Vlad Mugur ajunge actor consacrat. Interpretarea rolului Caligula din piesa cu același nume de Albert Camus, de pildă, îl propulsează fulgerător printre actorii de prim rang ai țării, iar câteva turnee în Italia, cu același rol, îl consacră definitiv. Îl vede și Radu Beligan în Caligula și-l invită să vină la Naționalul bucureștean. O face. Și nu numai pentru că, după o vacanță, Vlad Mugur rămâne definitiv în Occident, lăsându-l la jumătatea drumului cu un Hamlet de zile mari, ci și pentru că solicitările de la București ale Cinematografiei și Televiziunii îi sacrificau nopțile pe trenuri și avioane.

În film, a colaborat constant cu Malvina Urșianu.

Actorul a fost căsătorit peste 20 de ani cu actrița Cezara Dafinescu, cu care are o fiică. George Motoi s-a recăsătorit cu actrița Gigliola Brăileanu.

A fost înmormântat la Cimitirul Sf. Vineri din București

Debut

1958 – rol Marcov “Poveste de iubire” de Simonov, r. Cristian Munteanu, Teatrul din Piatra Neamț

Teatre în care a activat

1958-1960 – la Piatra Neamț;

1960-1964 – la Bacău;

1964-1970 – la T. Național Cluj

1970–prezent – actor al Teatrului Național “I.L.Caragiale”din București

1991–1995 – Director al Teatrului “Maria Filotti” din Brăila, prin cumul de funcție, neîntrerupându-și activitatea de actor și regizor la Teatrul Național din București

Activitate artistică

La Piatra Neamț:

·         1958 – rol Marcov “Poveste de iubire” de Simonov, r. Cristian Munteanu

La Bacău:

·         Don Carlos în „Don Carlos” de F.Schiller, r. Ion Olteanu

·         Trigorin, “Pescărușul” de Cehov, r.Gh. Jora

·         Bufonul în „A douăsprezecea noapte” de W.Shakespeare, r.V.Mugur

La Cluj:

·         Caligula în „Caligula” de A.Camus, r.Vlad Mugur

·         Oberon, “Visul unei nopți de vară” de Shakespeare, r.V.Mugur

·         Vlaicu, “Vlaicu Vodă” de Al. Davila, r. Val Mugur

·         Hinkfus, “Astă seară se joacă fără piesă” de L. Pirandello, r. Paulo Magelli

·         Jamie, “Lungul drum al zilei către noapte de O Neill, r. Crin Teodorescu

·         Moebius, “Fizicienii” de Durrenmatt, r. V.T.Popa

·         Joseph și Charles, “Școala Calomniei” de Sheridan, r. L. Giurchescu

La Teatrul Național “I.L.Caragiale”:

·         1972 Anton Suditu/Ovidiu Petrescu, “Un fluture pe lampă” de Paul Everac, r. Horea Popescu

·         1972 Damian Sticlaru, “Iadul și pasărea” de Ion Omescu, r. Alex.Finți

·         1973 Boris, “Furtuna” de A.N.Ostrovski, r. George Teodorescu

·         1973 Ion Ionescu Novus, “Gimnastică sentimentală” de V. Voiculescu, r. N.Al.Toscani

·         1973 Valeriu, “Simfonia patetică” de Aurel Baranga, r. A. Baranga

·         1973 Iordache Olimpiotul, “Zodia Taurului” de Mihnea Gheorghiu, r. M. Berechet

·         1974 Herault de Sechelles, “Danton” de Camil Petrescu, r. Horea Popescu (*

·         1976 Clarence, “Richard al III-lea” de Shakespeare, r. Horea Popescu (*

·         1977 Adam, “Cine a fost Adam?” de Leonida Teodorescu, r. Cristian Munteanu

·         1978 Turgheniev, “Elegie” de P.Pavlovski, r. Mihai Berechet

·         1979 Pictorul, “A treia țeapă” de Marin Sorescu, r.Sanda Manu

·         1981 Temnicerul , “Cheile orașului Breda” de Ștefan Berceanu, r. Sanda Manu

·         1982 Vlaicu Vodă, “Vlaicu Vodă” de Al. Davila, r.M. Berechet

·         1983 Alex Lăpușneanu, “Despot Vodă” de V. Alecsandri, r.Anca Ovanez Doroșenco

·         1983 Dale Harding, “Zbor deasupra unui cuib de cuci” de Dale Wasserman, r. H. Popescu (*

·         1984 Brenner, “Papa Dolar” de Andor Gabor, r. Mihai Berechet

·         1985 Finch Mc Comas, “Nu se știe niciodată” de G.B.Shaw, r. M. Berechet

·         1986 Praida, “Jocul ielelor” de Camil Petrescu, r. Sanda Manu

·         1989 Anton, “Cineva te iubește” de Alex Stein, r. George Motoi

·         1989 Neagota, “Moștenirea” de Titus Popovici, r. M.Manolescu, H.Popescu

·         1990 Guvernatorul Filip, “Cine are nevoie de teatru” deT. Wertenbaker, r. Andrei Șerban

·         1991 Vantu, “Morișca” de Ion Luca, r. G. Motoi

·         1991 Ion Dragoș, “Avram Iancu” de L.Blaga, r. H. Popescu

·         1998 Severino, „Numele trandafirului”, după Umberto Eco , regia Grigore Gonța

·         Bănescu, „Generația de sacrificiu” de I.Valjan, regia Dinu Cernescu

·         2000 Duncan, „Macbett” de E.Ionescu, regia Beatrice Bleonț

·         2002 Eminescu, „Dulcea mea doamnă, Eminul meu iubit”, adaptare și regia George Motoi

·         Spectacol lectură: “Dialog nocturn despre o piesă nescrisă” de Doru Moțoc, - rolul Richard Cobden și regia (29 noiembrie 2002, - 150 de ani de la moartea lui Nicolae Bălcescu)

·         2003 Ștefan, „Noiembrie” de Ana Maria Bamberger, regia Alice Barb

·         Solionîi, „Mașinăria Cehov” de Matei Vișniec, regia Cristian Ioan

·         2004 Maximilian, “Coada” de Paul Everac, regia Paul Everac

Teatru de televiziune:

·         Mircea - „Gaițele”, de Al. Kirițescu

·         Robert -„Dincolo de zare” de O’Neill

·         Bastardul - „Regele Ioan” de Shakespeare

·         Ștefăniță Vodă din serialul „Mușatinii”, după Delavrancea

·         Vlaicu Vodă -„Vlaicu Vodă” de Al. Davila

·         Ovidiu Petrescu -„Un fluture pe lampă” de P.Everac

·         Nicorescu Uleia – în serialul “Amantul Marii Doamne Dracula”, după romanul cu același nume de Fănuș Neagu

Regie de teatru

·         Debut: Casa cu două intrări de Calderon de la Barca (la Cluj)

·         Lada de I.Sava (la Cluj)

·         Doi pe un balansoar de Gibson (la Petroșani)

·         Ultimul set de M.Beligan (la Teatrul Național din București)

·         Morișca de I.Luca (la Teatrul Național din București)

·         Paiața sosește la timp de F.Neagu (la Teatrul Național din București)

·         Vlaicu Vodă de A.Davila (la Teatrul „Maria Filotti” din Brăila)

·         Cineva te iubește de Al.Stein (la Teatrul „Maria Filotti” din Brăila)

·         Pălăriile doamnei Olga de T.Popescu (la Teatrul „Maria Filotti” din Brăila)

·         Noaptea Brâncoveanului, de T.Constantin (la Teatrul „Maria Filotti” din Brăila)

·         Gaițele, de Kirițescu (la Teatrul „Maria Filotti” din Brăila)

·         Profesorul de franceză, de T.Mușatescu (la Teatrul „Maria Filotti” din Brăila)

·         Ultima oră de M.Sebastian (la Teatrul „Maria Filotti” din Brăila)

·         Pușlamaua de Pierre Chesnot (Teatrul Dramatic din Galați)

·         Steaua fără nume de Mihail Sebastian, Teatrul Dramatic din Galați, premiera iunie 2003

Roluri în film

·         Lupeni ’29, r. M. Drăgan

·         Lumină de iulie, r. Gh. Naghi

·         Sentința, r. Ferenc Kosa

·         Decolarea, r. Timotei Ursu

·         Serata (1971)

·         Întoarcerea lui Magellan (1974)

·         Șapte zile, r. M. Veroiu

·         Trecătoarele iubiri, r.Malvina Urșianu

·         Frații Jderi (1974)

·         Ștefan cel Mare - Vaslui 1475 (1975)

·         Un august în flăcări, r. Dan Pița,Al.Tatos

·         Un zâmbet pentru mai târziu, r. Alex. Boiangiu

·         Hyperion, r. Mircea Veroiu- (*)

·         Pe aici nu se trece! r. Doru Năstase(*)

·         Instanța amână pronunțarea, r. Dinu Cocea

·         Marele singuratic (1977)

·         Buzduganul cu trei peceți,r.C.Vaeni

·         Pentru patrie (1978)

·         Întoarcerea lui Vodă Lăpușneanu, r. Malvina Urșianu

·         1979-1982 – Cosma-“Lumini și umbre” serial TV, regia: A.Blaier, M.Constantinescu, M.Mureșan

·         Al treilea salt mortal, r.Al.Croitoru

·         Ancheta, r. Ctin Vaeni

·         Rețeaua “S”, r.V.Calotescu

·         Liniștea din adîncuri (1982)

·         Omul și umbra, r. Iulian Mihu

·         Calculatorul mărturisește (1982) r.G. Cornea

·         Trandafirul galben (1982)

·         Miezul fierbinte al pâinii, r.Al.Croitoru

·         Misterele Bucureștilor (1983)

·         Adela, r. Mircea Veroiu

·         Masca de argint (1985)

·         Anotimpul iubirii, r.Iulian Mihu

·         Colierul de turcoaze (1986)

·         Furtună în Pacific, r. Nicu Stan

·         Totul se plătește (1987)

·         Păstrează-mă doar pentru tine, r. V. Calotescu

·         Telefonul (1992)

·         Atac în bibliotecă (1992), r.Mircea Drăgan

·         Chira Chiralina, r. Gyula Maar

·         Terente – regele bălților, r. Andrei Blaier

Premii și distincții

·         Premiul Festivalului Național de Teatru pentru rolul Victor din „Pisica în noaptea Anului Nou”, de D.R.Popescu, regia Vlad Mugur (Teatrul Național din Cluj)

·         Premiul ACIN pentru interpretare masculină - rolul Andrei din „Trecătoarele iubiri”, de M.Urșianu

·         Marele premiu al Festivalului de la San Remo pentru filmul „Adela”, după G.Ibrăileanu, regia M.Veroiu

·         Diploma “Artist de Onoare al Filmului Românesc”, 2001

·         13 mai 2002 - Premiul de Excelență acordat de Centrul Național al Cinematografiei pentru contribuția deosebită adusă la afirmarea filmului românesc

·         1960-1998 mai multe medalii și Ordine (Medalia Muncii, Medalia “Meritul Cultural”), Ordinul “Meritul Cultural cls.IV și Ordinul “Meritul Cultural” cls. a III-a)

·         Cetățean de onoare al Municipiului Brăila (decembrie 2002)

·         Premiul pentru întreaga activitate din partea Festivalului Internațional de Film Transilvania - TIFF (iunie 2011)

I s-a acordat medalia Meritul Cultural clasa I (1967) „pentru merite în domeniul artei dramatice”.

Președintele României Ion Iliescu i-a conferit actorului George Motoi la 13 mai 2004 Ordinul Meritul Cultural în grad de Cavaler, Categoria D - "Arta Spectacolului", „în semn de apreciere a întregii activități și pentru dăruirea și talentul interpretativ pus în slujba artei scenice și a spectacolului”

Terente Regele bălţilor film romanesc 2015 : https://youtu.be/E7zX6n950wo.

Codin și Chira Chiralina: https://youtu.be/AQEFpiKourk.

Teatru în regia Tudor Mărăscu

Biografie

Tudor Mărăscu (n. 10 noiembrie 1940 - d. 22 ianuarie 2012^[1]) a fost un regizor român de teatru și film.

A fost profesor universitar la Universitatea de Artă Teatrală și Cinematografică din București.

Filmografie

Regizor

·         Bună seara, Irina (1980)

·         Învingătorul (1981)

·         Singur de cart (1983)

·         Încrederea (1984)

·         Miracolul (1988)

·         Mincinosul (1995) - film TV

·         Conu Leonida în față cu reacțiunea (2001) - film TV

Premii și distincții

Președintele României Ion Iliescu i-a conferit profesorului Tudor Mărăscu la 10 decembrie 2004 Ordinul „Meritul pentru Învățământ” în grad de Comandor, „pentru abnegația și devotamentul puse în slujba învățământului românesc, pentru contribuția deosebită la dezvoltarea și promovarea cercetării științifice” din România.

Teatru: AL. GHELMAN - DOI PE O BANCĂ (1997, regia Tudor Mărăscu: https://youtu.be/HV0IcX5jZhU.

SFATURI UTILE 22 Ianuarie

TRUC PENTRU ELIMINAREA ENERGIILOR NEGATIVE

Energiile negative sunt foarte nocive oriunde, dar mai ales în spaţiul locuinţei. Locuinţa este un sanctuar, un refugiu în care căutăm relaxare şi o atmosferă liniştită, iar energiile negative pot transforma o oază de linişte într-un calvar.

Din fericire, există mai multe modalităţi simple de a alunga vibraţiile nedorite.

Metoda pe care ţi-o prezentăm astăzi este utilă pentru detectarea energiilor negative din locuinţă şi împiedicarea reîntoarcerii lor în casă. Totodată aceasta iți va oferi protecția de care ai nevoie și când întalnești persoane care iți fură energia pozitiva.

Aceasta procedură constă în prepararea unui cocteil de ingrediente care alungă negativitatea şi reechilibrează energiile casei si a persoanelor care locuiesc in ea.

Iată reţeta de preparare şi modul de folosire:

Ingrediente

- 7 căţei de usturoi

- 7 foi de dafin

- 1 litru de apă minerală

Instrumentar

- 1 pâlnie

- 1 sticlă cu dop de plută

Mod de preparare

Foloseşte pâlnia ca să torni apa minerală în sticlă, apoi introdu în recipient căţeii de usturoi şi foile de dafin, iar la final fixează dopul de plută pe poziţie. Sticla trebuie amplasată într-un colţ al casei, într-un loc în care să nu poată fi observată. Şi asta-i tot!

Metoda descrisă de noi se foloseşte de multă vreme pentru alungarea energiilor negative din spaţiile de locuit. Încearc-o şi te vei convinge singur de cât de bine lucrează!

GLUMEȘTE, FII VESEL ȘI VEI RĂMÂNE TÂNĂR

Problema unui prieten din cartier

Mitică se vede cu Popică care zice:

- Bă, pe mine nevastă-mea mă ține toată noaptea treaz.
- Si nu e bine Mitică?
- Păi, nu prea, deoarece nu mai pot dormii.
- Ei, lasă, că te descurci tu. Mai rău e de mine.
- Păi de ce mă Popică?
- Bă, cum mă pun în pat nevastă-mea adoarme brusc.
- Si nu ați discutat și voi înainte?
- Ba da Mitică.
- Si ce ți-a spus?
- Nimic, deoarece e mută de trei ani.

Unu vorbește de soția lui

Mitică se destăinuie prietenului său:

- Bă Ionică, nevastă-mea mă înșeală.
- Fugi bă de-aici, nevestele noastre sunt serioase.
- In principiu ai dreptate, dar nevastă-mea vorbea cu unu la telefon iar când am surprins-o a închis imediat.
- Bă Mitică, eu cred că te pripești.
- Nu cred. Am pus pe cineva s-o urmărească.
- Așa și? Ce ți-a spus persoana respectivă?
- Bănuiala mea s-a confirmat.
- Adică?
- S-a întâlnit cu doi bărbați și o femeie.
- Bine bine, dar femeia aia cine e?
- Nevastă-ta...

La farmacie intra o blonda si cere: -Puteti sa imi dati si mie un test de sarcina? Farmacista: de care? Blonda:-Negativ daca se poate.

Bula la scoala. Cum era ziua invatatoarei fiecare dintre copii vine pe rand si ii da un cadou. Vine Ionescu, fiul brutarului, si ii itinde o cutie. Invatatoarea o ia, o agita putin si zice : - Sunt franzele nu ? - Da. Raspunde Ionescu. Vine Stanescu, fiul macelarului, si ii intinde o cutie. invatatoarea o agita usor .. miroase cutia si zice: - Cotlete de porc nu ? - Da. Raspunde Stanescu. Vine Bula , tatal lui avea un magazin de bauturi alcoolice, si ii intinde o cutie. Invatatoarea agita cutia de 2 ori si observa ca dintr-un colt incepe sa picure. Pune degetul pe cutie apoi il baga in gura si zice : - E vin alb nu ? - Nu. Invatatoarea pune iar degetul pe cutie si apoi il baga in gura si zice: - Hmmm... e sampanie nu ? - Nu. Zice Bula. - Ma dau batuta. Ce e ? - Un catelus

Un tip este arestat şi dus la secţie deoarece vindea oamenilor elixirul nemuririi. La sectie, poliţiştii află că individul nu numai că păcăleşte oamenii dar este şi recidivist, fiind arestat din aceeaşi cauză în 1794, 1856, 1928 şi 2009.

Opresc maşina, deschid geamul şi o întreb pe bunăciunea de pe trotuar: – Vrei să mergi cu noi cu colindul? Nu trebuie să faci nimic, doar să stai capră.

O studentă foarte încrezătoare în forţele proprii, după multe încercări de a promova testul oral la Filozofie, îi spune deschisă profesorului examinator: – Domnule profesor, fac orice dacă mă treceţi examenul! – Orice, orice?! o întreabă profesorul zâmbind cu subînţeles. – Da, absolut orice, îi răspunde studenta surâzând ştrengăreşte. – Atunci du-te şi învaţă, îi spune profesorul!

- Iubitule, am slabit 2 kg! - Te-ai demachiat ???

Dupa trecerea doliului, un vaduv se recasatoreste cu sora sotiei sale decedate. - Chiar o iubesti sau de ce te-ai insurat cu ea?, il intreaba un prieten. - Pai la varsta mea, nu puteam sa ma obisnuiesc cu o soacra noua...

-Gigele tu stii ca eu am acasa bautura vorbitoare ! -Nu se poate . Cum asa ? -Asa bine ... Ieri l-am auzit pe tata spunand ceva , dar mama a spus ca de fapt nu vorbeste tata ci vorbeste alcolul din el !!!

- Ce faci atunci cind iti spune doctorul ca ti-au mai ramas 3 luni de traitit ? - Te duci si le petreci cu soacra si vor fi cele mai lungi zile din viata ta... Psihiatrul: - Au mai existat in familia dumneavoastra cazuri de boli mintale ? - Da, acum trei ani sora mea a refuzat sa se casatoreasca cu un miliardar... Psihiatrul deseneaza un triunghi si îsi a întreaba pacientul: - Ce va sugereaza acest desen ? - Femei goale ! Apoi deseneaza un cerc: - Dar figura asta ce va sugereaza ? - Femei goale ! Mai deseneaza un patrat: - Dar asta ? - Femei goale ! - Vad ca aveti o idee fixa cu femei goale ! - Eu am o idee fixa ? Cine a desenat toate obscenitatile astea ?! – Tata, care este diferenta dintre prosperitate si criza. – E simplu, fiule: Prosperitate inseamna Mercedes, sampanie, amanta. Criza inseamna metrou, sifon, maica-ta.

GÂNDURI PESTE TIMP 22 Ianuarie