22 FEBRUARIE 2018

RELIGIE ORTODOXĂ 22 Februarie

Aflarea moaștelor Sf Mc din Constantinopol; Canonul cel Mare

Evghenia este un loc în marginea de răsărit a oraşului Constantinopol, aproape de turnul şi porţile ce se numesc ale lui Evghenie. Aici s-au aflat moaştele multor sfinţi pătimitori din vremea prigoanelor, iar lumea uitase locul unde fuseseră îngropaţi, deoarece mucenicii erau îngropaţi noaptea de frica necredincioşilor. Cum în locul acela au început să se tămăduiască bolnavii arhiepiscopul Toma al Constantinopolului (sec. al V-lea) s-a dus acolo împreună cu un sobor de preoţi, s-au rugat şi au săpat şi în acest mod au aflat moaştele multor sfinţi mucenici printre care şi ale sfinţilor Andronic şi Iuniei, prietenii Sfântului Apostol Pavel, pomeniţi de Sfântul Apostol Pavel în Epistola către Romani. Andronic a fost unul dintre cei 70 de apostoli. Moaştele sfinţilor mucenici au fost îngropate din nou cu toată cuviinţa. Împăratul Andronic Comnenul (1182-1185) a zidit deasupra lor o Biserică frumoasă, îndemnat fiind şi de dragostea către Sfântul Apostol Andronic, al cărui nume îl purta.

In timpul imparatilor romani pagani, au fost multe persecutii impotriva celor ce credeau in Hristos. Multi crestini nu au fost ingropati, fiind lasati prada fiarelor si pasarilor. Alti martiri erau luati in taina de credinciosii ramasi in viata si inmormantati cu cinste in locuri ascunse, prin case sau prin gradini. In acest fel si in partile Evgheniei, mai multe moaste de mucenici, au stat acolo vreme indelungata, nestiute de nimeni, pana in timpul arhiepiscopului Toma al Constantinopolului (sec. V)

Intre aceste moaste se gaseau si cele ale lui Andronic si ale Iuniei, pomeniti de Sfantul Apostol Pavel: „Imbratisati pe Andronic si pe Iunia, cei de un neam cu mine si impreuna inchisi cu mine, care sunt vestiti intre apostoli si care inaintea mea au fost in Hristos (Romani 16,7). Aceste sfinte moaste s-au descoperit prin aratarea dumnezeiasca ce s-a facut unui cleric pe nume Nicolae Caligraful. Numele celorlalti mucenici ai lui Hristos carora le apartineau acele sfinte moaste sunt cunoscute numai de Dumnezeu. Imparatul bizantin Andronic al II-lea a cladit o biserica peste moastele Sfantului Apostol Andronic.

În vremile păgânilor împăraţi ai Romei fiind multe prigoniri asupra creştinilor şi nenumăraţi mărturisitori ai numelui lui Iisus Hristos făcându-se mucenici cu diferite morţi, iar trupurile lor cele sfinte lăsându-le neîngropate, spre mâncarea fiarelor şi a păsărilor, se luau în taină de către credincioşi şi se îngropau cu cinste în locuri ascunse, prin case sau prin grădini. În acest fel şi în locaşurile Evgheniei au fost îngropate mulţime de moaşte ale sfinţilor mucenici care au pătimit pentru Hristos şi au rămas neştiute mulţi ani. Încetând păgânătatea elinească şi tiranii cu sunet pierind, iar împăraţii creştini luând cârmuirea, s-a luminat toată lumea cu lumina dreptei credinţe şi Biserica lui Hristos era în linişte adâncă. Atunci şi sfintele moaşte ale mucenicilor din Evghenia au fost scoase din pământ ca nişte făclii de sub obroc, prin dumnezeiasca descoperire, adică cu minune.

    În acel loc unde au fost îngropate a început a se da bolnavilor diferite tămăduiri, aşa voind Dumnezeu, ca să fie robii lui arătaţi şi cinstiţi. Atunci a mers acolo arhiereul, cu clerul bisericesc şi, săpând în acel loc, au aflat multe moaşte ale sfinţilor mucenici, ale căror nume le ştie numai Dumnezeu, Cel ce i-a scris pe ei în cartea vieţii, sus în cer. Aceste sfinte moaşte erau întregi şi nestricate, încât s-a împlinit cu dânşii Sfânta Scriptură: "Păzi-vă Domnul toate oasele lor şi niciunul dintr-însele nu se va zdrobi". Încă şi bună mireasmă ieşea din ele, şi făceau minuni, toate neputinţele tămăduind şi duhurile cele rele şi viclene din oameni gonind. Apoi s-au dus cu slavă în biserică, cu sobor mare de popor credincios, cu psalmi şi cu cântări. După acestea s-a descoperit unui cleric, cu numele Nicolae, care era bărbat îmbunătăţit, că între multele moaştele muceniceşti ce s-au aflat în Evghenia, sunt şi moaştele Sfântului Andronic, unul din cei 70 de apostoli, şi ale Iuniei, ajutătoarea lui, pe care îi pomeneşte Sfântul Apostol Pavel în epistola către romani, zicând: "Închinaţi-vă lui Andronic şi Iuniei, rudeniile mele, şi împreună robiţilor mei, care sunt vestiţi între apostoli".

Canonul cel Mare

CANONUL CEL MARE AL SFANTULUI ANDREI CRITEANUL: 

Psalmii

PSALMII 16 – 20

Psalmul 16

1.	Auzi, Doamne, dreptatea mea, ia aminte cererea mea, ascultă rugăciunea mea, din buze fără de viclenie.
2.	De la faţa Ta judecata mea să iasă, ochii mei să vadă cele drepte.
3.	Cercetat-ai inima mea, noaptea ai cercetat-o; cu foc m-ai lămurit, dar nu s-a aflat întru mine nedreptate.
4.	Ca să nu grăiască gura mea lucruri omeneşti, pentru cuvintele buzelor Tale eu am păzit căi aspre.
5.	Îndreaptă picioarele mele în cărările Tale, ca să nu şovăie paşii mei.
6.	Eu am strigat, că m-ai auzit Dumnezeule; pleacă urechea Ta către mine şi auzi cuvintele mele.
7.	Minunate fă milele Tale, Cel ce mântuieşti pe cei ce nădăjduiesc în Tine de cei ce stau împotriva dreptei Tale.
8.	Păzeşte-mă, Doamne, ca pe lumina ochilor; cu acoperământul aripilor Tale acoperă-mă
9.	De faţa necredincioşilor care mă necăjesc pe mine. Vrăjmaşii mei sufletul meu l-au cuprins;
10.	Cu grăsime inima lor şi-au încuiat, gura lor a grăit mândrie.
11.	Izgonindu-mă acum m-au înconjurat, ochii lor şi-au aţintit ca să mă plece la pământ.
12.	Apucatu-m-au ca un leu gata de pradă, ca un pui de leu ce locuieşte în ascunzişuri.
13.	Scoală-Te, Doamne, întâmpină-i pe ei şi împiedică-i! Izbăveşte sufletul meu de cel necredincios, cu sabia Ta.
14.	Doamne, desparte-mă de oamenii acestei lumi, ce-şi iau partea în viaţă, căci s-a umplut pântecele lor de bunătăţile Tale; săturatu-s-au fiii lor şi au lăsat rămăşiţele pruncilor.
15.	Iar eu întru dreptate mă voi arăta feţei Tale, sătura-mă-voi când se va arăta slava Ta.

Psalmul 17

1.	Iubi-Te-voi Doamne, vârtutea mea. Domnul este întărirea mea şi scăparea mea şi izbăvitorul meu,
2.	Dumnezeul meu, ajutorul meu şi voi nădăjdui spre Dânsul,
3.	Apărătorul meu şi puterea mântuirii mele şi sprijinitorul meu.
4.	Lăudând voi chema pe Domnul şi de vrăjmaşii mei mă voi izbăvi.
5.	Cuprinsu-m-au durerile morţii şi râurile fărădelegii m-au tulburat.
6.	Durerile iadului m-au înconjurat; întâmpinatu-m-au laţurile morţii.
7.	Şi când mă necăjeau am chemat pe Domnul şi către Dumnezeul meu am strigat.
8.	Auzit-a din locaşul Lui cel sfânt glasul meu şi strigarea mea, înaintea Lui, va intra în urechile Lui.
9.	şi s-a clătinat şi s-a cutremurat pământul şi temeliile munţilor s-au tulburat şi s-au clătinat că S-a mâniat pe ele Dumnezeu.
10.	Întru mânia Lui fum s-a ridicat şi pară de foc de la faţa Lui, cărbuni aprinşi de la El.
11.	Şi a plecat cerurile şi S-a coborât şi negură era sub picioarele Lui.
12.	Şi S-a suit pe heruvimi şi a zburat; zburat-a pe aripile vântului.
13.	Şi şi-a pus întunericul acoperământ, împrejurul Lui cortul Lui, apă întunecoasă în norii văzduhului.
14.	De strălucirea feţei Lui norii au fugit, glasul Lui prin grindină şi cărbuni de foc.
15.	Şi a tunat din cer Domnul şi Cel Preaînalt a dat glasul Său.
16.	Trimis-a săgeţi şi i-a risipit pe ei, şi fulgere a înmulţit şi i-a tulburat pe ei.
17.	Şi s-au arătat izvoarele apelor şi s-au descoperit temeliile lumii,
18.	De certarea Ta, Doamne, de suflarea Duhului mâniei Tale.
19.	Trimis-a din înălţime şi m-a luat, ridicatu-m-a din ape multe.
20.	Izbăveşte-mă de vrăjmaşii mei cei tari şi de cei ce mă urăsc pe mine, că s-au întărit mai mult decât mine.
21.	Întâmpinatu-m-au ei în ziua necazului meu, dar Domnul a fost întărirea mea
22.	Şi m-a scos la loc larg, m-a izbăvit, că m-a voit.
23.	Şi îmi va răsplăti mie Domnul după dreptatea mea, şi după curăţia mâinilor mele îmi va răsplăti mie,
24.	Că am păzit căile Domnului şi n-am fost necredincios Dumnezeului meu.
25.	Că toate judecăţile Lui sunt înaintea mea, şi îndreptările Lui nu s-au depărtat de la mine.
26.	Şi voi fi fără prihană cu Dânsul, şi mă voi păzi de fărădelegea mea.
27.	Şi îmi va răsplăti mie Domnul după dreptatea mea, şi după curăţia mâinilor mele înaintea ochilor Lui.
28.	Cu cel cuvios, cuvios vei fi; şi cu omul nevinovat, nevinovat vei fi.
29.	Şi cu cel ales, ales vei fi; şi cu cel îndărătnic Te vei îndărătnici.
30.	Că Tu pe poporul cel smerit îl vei mântui, şi ochii mândrilor îi vei smeri.
31.	Că Tu vei aprinde făclia mea, Doamne; Dumnezeul meu, vei lumina întunericul meu.
32.	Căci cu Tine mă voi izbăvi de ispită, şi cu Dumnezeul meu voi trece zidul.
33.	Dumnezeul meu, fără prihană este calea Lui, cuvintele Domnului în foc lămurite; scut este tuturor celor ce nădăjduiesc în El.
34.	Că cine este Dumnezeu afară de Domnul? Şi cine este Dumnezeu afară de Dumnezeul nostru?
35.	Dumnezeu, Cel ce mă încinge cu putere, şi a pus fără prihană calea mea.
36.	Cel ce face picioarele mele ca ale cerbului şi peste cele înalte mă pune.
37.	Cel ce întăreşti mâinile mele în vreme de război, şi ai pus arc de aramă în braţele mele.
38.	Şi mi-ai dat mie scutul mântuirii mele şi dreapta Ta m-a sprijinit.
39.	Şi certarea Ta m-a îndreptat până în sfârşit, şi certarea Ta însăşi mă va învăţa.
40.	Lărgit-ai paşii mei sub mine, şi n-au slăbit picioarele mele.
41.	Urmări-voi pe vrăjmaşii mei şi-i voi prinde pe dânşii şi nu mă voi întoarce până ce se vor sfârşi.
42.	Îi voi zdrobi pe ei şi nu vor putea să stea, cădea-vor sub picioarele mele.
43.	Şi m-ai încins cu putere spre război şi ai împiedicat pe toţi cei ce se sculau împotriva mea.
44.	Şi pe vrăjmaşii mei i-ai făcut să fugă, iar pe cei ce mă urăsc pe mine i-ai nimicit.
45.	Strigat-au către Domnul, şi nu era cel ce mântuieşte; şi nu i-a auzit pe ei.
46.	Şi-i voi sfărâma pe ei ca praful în faţa vântului, ca tina uliţelor îi voi zdrobi pe ei.
47.	Izbăveşte-mă de răzvrătirile poporului; pusu-m-ai căpetenie neamurilor.
48.	Poporul pe care nu l-am cunoscut mi-a slujit mie. Cu auzul urechii m-a auzit.
49.	Fiii străini m-au minţit pe mine. Fiii străini au îmbătrânit şi au şchiopătat din cărările lor.
50.	Viu este Domnul şi binecuvântat este Dumnezeul meu, şi să se înalţe Dumnezeul mântuirii mele.
51.	Dumnezeule, Cel ce mi-ai dat izbânda şi mi-ai supus popoarele; Izbăvitorul meu de vrăjmaşii ceâ furioşi,
52.	De la cei ce se ridică împotriva mea, înalţă-mă, de omul nedrept izbăveşte-mă.
53.	Pentru aceasta Te voi lăuda între neamuri, Doamne, şi numele Tău îl voi cânta.
54.	Cel ce măreşti mântuirea împăratului Tău şi faci milă unsului Tău, lui David şi seminţiei lui până în veac.

Psalmul 18

1.	Cerurile spun slava lui Dumnezeu şi facerea mâinilor Lui o vesteşte tăria.
2.	Ziua zilei spune cuvânt, şi noaptea nopţii vesteşte ştiinţă.
3.	Nu sunt graiuri, nici cuvinte, ale căror glasuri să nu se audă.
4.	În tot pământul a ieşit vestirea lor, şi la marginile lumii cuvintele lor.
5.	În soare şi-a pus locaşul său; şi el este ca un mire ce iese din cămara sa.
6.	Bucura-se-va ca un uriaş, care aleargă drumul lui.
7.	De la marginea cerului ieşirea lui, şi oprirea lui până la marginea cerului; şi nu este cine să se ascundă de căldura lui.
8.	Legea Domnului este fără prihană, întoarce sufletele; mărturia Domnului este credincioasă, înţelepţeşte pruncii;
9.	Judecăţile Domnului sunt drepte, veselesc inima; porunca Domnului este strălucitoare, luminează ochii.
10.	Frica de Domnul este curată, rămâne în veacul veacului. Judecăţile Domnului sunt adevărate, toate îndreptăţite.
11.	Dorite sunt mai mult decât aurul, şi decât piatra cea de mare preţ; şi mai dulci decât mierea şi fagurele.
12.	Că robul Tău le păzeşte pe ele, şi răsplătire multă are.
13.	Greşelile cine le va pricepe? De cele ascunse ale mele curăţeşte-mă
14.	Şi de cele străine fereşte pe robul Tău; de nu mă vor stăpâni, atunci fără prihană voi fi şi mă voi curăţi de păcat mare.
15.	Şi vor bineplăcea cuvintele gurii mele şi cugetul inimii mele înaintea Ta pururea; Doamne, Ajutorul meu şi Izbăvitorul meu.

Psalmul 19

1.	Să te audă Domnul în ziua necazului şi să te apere numele Dumnezeului lui Iacob.
2.	Trimită ţie ajutor din locaşul Său cel sfânt şi din Sion să te sprijinească pe tine.
3.	Pomenească toată jertfa ta şi arderea de tot a ta bineplăcută să-I fie.
4.	Dea ţie Domnul după inima ta şi tot sfatul tău să-l plinească.
5.	Bucura-ne-vom de mântuirea ta şi întru numele Dumnezeului nostru ne vom mări. Plinească Domnul toate cererile tale.
6.	Acum am cunoscut că a mântuit Domnul pe unsul Său, cu puterea dreptei Sale.
7.	Îl va auzi pe dânsul din cerul cel sfânt al Lui.
8.	Unii se laudă cu căruţele lor, alţii cu caii lor, iar noi ne lăudăm cu numele Domnului Dumnezeului nostru.
9.	Aceştia s-au împiedicat şi au căzut, iar noi ne-am sculat şi ne-am îndreptat.
10.	Doamne, mântuieşte pe împăratul şi ne auzi pe noi, în orice zi Te vom chema.

Psalmul 20

1.	Doamne, întru puterea Ta se va veseli împăratul şi întru mântuirea Ta se va bucura foarte.
2.	După dorirea inimii lui i-ai dat lui, şi de voia buzelor lui nu l-ai lipsit pe el.
3.	Că l-ai întâmpinat pe el cu binecuvântările bunătăţii, pus-ai pe capul lui cunună de piatră scumpă.
4.	Viaţă a cerut de la Tine şi i-ai dat lui lungime de zile în veacul veacului.
5.	Mare este slava lui întru mântuirea Ta, slavă şi mare cuviinţă vei pune peste el.
6.	Că îi vei da lui binecuvântare în veacul veacului, îl vei veseli pe dânsul întru bucurie cu faţa Ta.
7.	Că împăratul nădăjduieşte în Domnul şi întru mila Celui Preaînalt nu se va clinti.
8.	Află-se mâna Ta peste toţi vrăjmaşii Tăi, dreapta Ta să afle pe toţi cei ce Te urăsc pe Tine.
9.	Îi vei pune pe ei ca un cuptor de foc în vremea arătării Tale;
10.	Domnul întru mânia Sa îi va tulbura pe ei, şi-i va mânca pe ei focul.
11.	Rodul lor de pe pământ îl vei pierde şi sămânţa lor dintre fiii oamenilor.
12.	Că au gândit rele împotriva Ta, au cugetat sfaturi care nu vor putea să stea.
13.	Că îi vei pune pe ei pe fugă şi cu arcul Tău vei ţinti capul lor.
14.	Înalţă-Te, Doamne, întru tăria Ta, cânta-vom şi vom lăuda puterile Tale.

ARTĂ CULINARĂ – REȚETE PENTRU POSTUL SFINTELOR PAȘTI, ZIUA 4 – 22 Februarie

A.  PLĂCINTE

Spanac în foi de plăcintă

·       1 kg spanac

·       2 linguri margarină

·       ½ kg foi de plăcintă

·       Sare piper măcinat

Spanacul fiert, scurs şi tocat se înăbuşe în margarină cu sarea şi piperul.

        Foile de plăcintă se ung cu ulei şi se împart în patru părţi, la fel şi spanacul.

        Se pune la marginea fiecărui grup de foi de plăcintă spanac sub formă de sul şi apoi se rulează foile, obţinând patru rulouri care se aşază în tava unsă cu margarină sau cu ulei şi se dau la cuptor la foc potrivit să se rumenească.

B.  SALATE

Salată de andive fierte şi tocate

·       500 g andive

·       2 cepe

·       Ulei

·       Oţet

·       Sare

·       Piper măcinat

Se aleg foile bune ale andivelor şi se fierb în apă clocotită cu sare.

        Când s-au înmuiat se clătesc cu apă rece, se scurg bine şi se toacă la fel ca vinetele.

        Se adaugă uleiul, oţetul diluat, sarea şi piperul precum şi ceapa tocată mărunt şi se amestecă bine.

C.  SOSURI (nu este nevoie de sos separat pentru reţetele de azi).

D.  BORŞURI, SUPE, CREME DE LEGUME

Ciorbă oltenească de praz cu zeamă de varză

·       1,5 kg praz

·       300 g roşii

·       100 g morcovi

·       100 g albitură

·       100 g fidea de post (fără ou)

·       2 legături verdeaţă

·       50 g făină

·       200 g ulei

·       1,5 l zeamă de varză

·       Sare

Prazul se toacă mărunt şi se căleşte în ulei.

        Se adaugă zarzavatul tăiat julien şi se mai călesc împreună câteva minute.

        Se stinge cu apă şi se pune la fiert.

        Făina se rumeneşte într-o cratiţă cu restul de ulei, se stinge cu roşiile curăţate de coajă şi seminţe şi tăiate cuburi şi se adaugă la ciorbă.

        Când zarzavatul este aproape fiert se pune fideaua şi se mai fierbe cam 20 minute.

        Se adaugă zeama de varză ce a fost strecurată şi fiartă separat.

        Se potriveşte gustul de sare, iar la sfârşit se adaugă verdeaţa tocată.

E.  MÂNCĂRURI

Mâncare de praz cu măsline

·       5 fire de praz

·       200 g măsline

·       4 – 5 linguri ulei

·       1 lingură bulion

·       Oţet

·       Sare piper măcinat

·       1 vârf de cuţit zahăr pudră

Prazul curăţat şi tăiat în mărime potrivită se spală, se opăreşte în apă clocotită, se scurge bine şi se prăjeşte puţin în ulei pus în cratiţă.

        Se adaugă celelalte ingrediente.

        Se dă la cuptor la foc potrivit şi se lasă să scadă

F.  DULCIURI

Mere umplute cu nuci

·       4 – 5 mere

·       4 – 5 linguri nuci tocate

·       3 – 4 linguri zahăr pudră

·       1 pumn stafide înmuiate

·       Coajă şi zeamă de lămâie

Se scobesc merele.

Se amestecă nucile tocate cu zahărul pudră, stafidele înmuiate, coaja rasă şi zeama de lămâie.

Cu acest amestec se umplu merele scobite.

Se pun într-o tavă unsă cu ulei, se presară peste fiecare măr nucă tocată şi se rumenesc la cuptor 30 minute.

ISTORIE PE ZILE 22 Februarie

Evenimente

·         1295 î.Hr.: Are loc încoronarea faraonului Ramses al II-lea. Ramses al II-lea (cunoscut ca Ramses cel Mare; Ozymandias, în greacă) a fost al treilea faraon al celei de-a XIX-a Dinastii a Egiptului, Noul Regat. Este considerat cel mai cunoscut și cel mai mare faraon al Egiptului antic. Succesorii săi și poporul egiptean l-au supranumit „Marele predecesor” și-l numesc, și astăzi, cu afecțiune „Sese”. Data încoronării lui Ramses al II-lea, III Shemu ziua 27 (31 mai 1279 î.Hr.), a fost declarată sărbătoare în timpul Dinastiei XX. Se presupune că a urcat pe tron în jurul vârstei de 24 – 25 de ani și a condus Egiptul din 1279 î.Hr până în 1213 î.Hr.., domnia sa durând 66 de ani și 2 luni, conform scrierilor lui Manetho. Conform anumitor legende ar fi trăit 99 de ani, dar de fapt a trăit până la vârsta de 90 – 91 de ani. Oricum în timpul domniei sale a celebrat 14 festivaluri Sed, mai mult decât oricare alt faraon egiptean. Fiind Prinț Regent a condus expediții în sud în Nubia, comemorate în inscripțiile de la Beit el-Wali și Gerf Hussein. În timpul domniei sale a condus câteva campanii militare în nord, în estul Mării Mediteraneene, pe actual amplasament al Israelului, Libanului și Siriei. În prima parte a domniei sale s-a axat pe construcția de orașe, temple și monumente și a stabilit capitala în noul oraș Pi-Ramses în Delta Nilului, pe ruinele orașului Avaris, fostă capitală a hiksoșilor. În acest oraș se afla principalul templu a lui Seth. A fost înmormântat în Valea Regilor în mormântul KV 7., apoi mumia sa a fost mutată într-un loc secret la Deir el-Bahari, fiind descoperită în 1881, iar acum mumia sa se află la Muzeul din Cairo.

·         705 – Împărăteasa Wu Zetian renunță la tron. Restaurarea dinastiei Tang. In istoria Chinei a fost singura femeie care a urcat pe tronul acestei tari,  Wu Zetian fiind  unul dintre cei mai remarcabili lideri  pe care i-a avut  vreodată. Multi istorici o compară cu faraonul Hatshepsut, cu regina Elisabeta I si cu țarul Ecaterina a II-a. Si-a trimis generalii sa cucereasca Coreea, a redus taxele si a crescut producția din agricultură, a sprijinit  raspandirea Budismului în China si a facut aceasta religie oficiala, înlocuind Taoismul. A ramas pe tron  aproximativ 15 de ani, până când, la vârsta de 80 de ani, fiind grav bolnava, a fost destituita. A murit mai târziu, în același an, iar la 3 martie dinastia Tang a fost restaurată.  Desi, domnia sa a fost extrem de sangeroasa, Wu Zetian  ramane in istorie ca o fascinanta personalitate si ca unicul imparat de sex feminin al Chinei.

·         1269: Într-un act de donaţie al regelui maghiar Ştefan al V-lea, este atestată documentar  pentru prima dată Cetatea Devei. Chiar dacă există numeroase urme de locuire pe Dealul Cetăţii încă din neolitic şi epoca bronzului, dacii au fost cei care au lăsat cele mai multe vestigii arheologice în acest  loc, mai ales după ce au construit aici numeroase  fortificaţii de apărare şi un important punct de observaţie de unde puteau cuprinde o bună parte din Valea Mureşului,Valea Streiului, dar și o zonă întinsă din Ținutul Pădurenilor. De altfel, însăși numele localității Deva se presupune că provine de la denumirea dacică Decidava, din care a derivat cuvântul „dava”, apoi Deva, cuvânt care este de asemenea de origine dacă și care înseamnă cetate, el găsindu-se în denumirea mai multor localități din Dacia precum: Argedava, Sucidava, Piroboridava, Pelendava și altele. După cucerirea Daciei de către romani, aceștia au intuit potenţialul  acestui loc şi au întărit fortificaţiile din vârful Dealului Cetăţii, ținând cont că un important  drum comercial care făcea legătura cu restul imperiului, drum ce era numit „Drumul Sării”, trecea chiar pe la poalele Dealului Cetății de astăzi. După retragerea romanilor din Dacia și după valurile de migratori care au distrus totul în calea lor, despre soarta Cetății Devei nu s-a mai ştiut nimic, până în anul 1444 când  Iancu de Hunedoara primeşte în stăpânire Cetatea Devei de la Coroana Maghiară,cu un număr mare de sate şi mine de aur. Tot în timpul  lui Iancu de Hunedoara este menţionat pentru prima dată şi târgul Devei, aşezare aflată la baza Dealului Cetății. De aici înainte, Cetatea și Târgul  Devei încep să ocupe un loc important în istoria Transilvaniei, iar numeroși voievozi şi principi ardeleni au locuit efectiv aici sau au fost oaspeţi ai cetăţii până în anul 1557, când cetatea va fost cucerită de către turci și va suferi unele stricăciuni. În a doua jumătatea a secolului al XVII-lea, principele Gabriel Bethlen construieşte în cetate un bastion care servea drept închisoare , iar la baza sa ridică în stil renascentist un palat de locuit și anume Palatul Magna Curia. În anul 1773, Iosif, viitorul împărat al Imperiului Habsburgic, în timpul călătoriei sale prin Transilvania, va vizita Cetatea Devei și va fi impresionat de aceasta, iar zece ani mai târziu, va reveni în același loc, de data aceasta în calitate de suveran. În anul 1784, avea să izbucnească Răscoala condusă de Horea, Cloşca şi Crişan, iar Cetatea Devei  va deveni loc de refugiu şi apărare pentru nobilii fugiţi de pe domeniile lor de teama țăranilor răsculați. Cu această ocazie pe Dealul Cetății s-au dat lupte crâncene între garnizoana imperială şi cetele de răsculați, cetatea având si ea de suferit. În anul 1817, împăratul Francisc I şi soţia sa, aflaţi în vizită în Transilvania, fiind impresionaţi de frumuseţea locului, au poruncit refacerea Cetăţii Devei, iar lucrările, făcute cu mari cheltuieli şi cu multă muncă din partea localnicilor au durat nu mai puțin de 12 ani. În timpul Revoluţiei de la 1848-1849 din Transilvania, cetatea se va afla sub ocupația soldaţilor austrieci aflaţi sub conducerea comandantului Kudlich, iar la data de 13 august 1849, magazia cu praf de puşcă a fortăreţei explodează, cetatea fiind în mare parte distrusă, aproape toată latura de est ajungând să fie dărâmată.

·         1281 – Martin IV (n. cca 1210/1220 – 28 martie 1285), născut Simon de Brion, devine Papa. S-a născut la castelul de Meinpincien, Ile-de-France, Franța, a studiat  la Universitatea din Paris, și se pare ca  a urmat si cursuri de drept la Padova și Bologna, in Italia. Pontificatul său a durat patru ani și o lună. Judecat cu asprime de contemporanii săi și de unii  istoricii moderni, pontificatul sau a fost total aservit intereselor lui Charles de Anjou și ambițiilor  franceze.

·         1288: Nicolae IV devine papă. Nicolae IV. (* 30 septembrie 1227 în Ascoli Piceno; † 4 aprilie 1292 în Roma), papă din 1288 până la moartea sa.

·         1371 – Robert al II-lea Stuart devine rege al Scotiei. Robert al II-lea (1316 – 19 aprilie 1390), a fost  primul rege din dinastia Stuart. si a domnit intre 22 februarie 1371 – 19 aprilie  1390.

·         1495 –  Charles al VIII- lea  al Frantei ocupa  fara lupta orasul Neapole si se incoroneaza rege al Neapolelui.

·         1632 – Galileo Galilei publică lucrarea sa “Dialog despre cele două mari sisteme ale lumii”, în care a comparat sistemul sistemul conceput de Copernic cu cel ptolemeic traditional. A fost tradusă în latină cu titlul Systema cosmicum în 1635 de Matthias Bernegger. Cartea a fost dedicată patronului lui Galileo, Ferdinando II de’ Medici, Mare Duce de Toscana, și a avut mult succes.În sistemul copernican, Pământul și celelalte planete se rotesc în jurul Soarelui, pe când în cel ptolemaic toate corpurile cerești se rotesc în jurul Pământului. Dialogul a fost publicat în Florența sub permisiunea oficială a Inchiziției. În 1633, Galileo a fost condamnat pentru „gravă suspiciune de erezie” pe baza acestei cărți, care a fost apoi inclusă în Indicele cărților interzise, de unde a fost înlăturată abia în 1835 (după ce teoriile discutate au fost scoase de Biserica Catolică de sub cenzură în 1822).  Galileo Galilei (n. 15 februarie 1564 – d. 8 ianuarie 1642), fizician, matematician, astronom și filosof italian care a jucat un rol important în Revoluția Științifică. Printre realizările sale se numără îmbunătățirea telescoapelor și observațiile astronomice realizate astfel, precum și suportul pentru copernicanism. Galileo a fost numit „părintele astronomiei observaționale moderne„ părintele fizicii moderne”, „părintele științei” și „părintele științei moderne”. Stephen Hawking a spus că „Galileo, poate mai mult decât orice altă persoană, a fost responsabil pentru nașterea științei moderne.”

·         1708 – Antim Ivireanul este ales mitropolit al Ungro-Vlahiei (Tarii Romanesti), după moartea predecesorului său, Teodosie, la recomandarea și cu sprijinul domnitorului Constantin Brâncoveanu. Antim Ivireanul (n. circa 1650, Iviria — d. 1716, asasinat în Rumelia), autor, tipograf, gravor, teolog, episcop și mitropolit român de origine georgiană. Mitropolit de București, autor al unor celebre Didahii, ce reprezintă o colecție de predici folosite la Marile Sărbători de peste an, Antim Ivireanul a fost o personalitate culturală remarcabilă a literaturii române vechi. A fost cel care a înființat prima bibliotecă publică în Bucureștiul de astăzi, în secolul XVIII. Antim Ivireanul s-a născut în Iviria (Georgia de astăzi), în anul 1650, dar activitatea sa în slujba bisericii şi-a desfăşurat-o în Ţara Românească. A fost, pe rând,egumen al manastirii Snagov, episcop de Vâlcea şi mitropolit al Ţării Româneşti. În acelaşi timp, a fost şi un mare om de cultură: tipograf, gravor, teolog şi autor al celebrelor Didahii (o colecție de predici folosite la Marile Sărbători de peste an). Fiind un apărător energic al drepturilor Bisericii şi ale poporului român, din pricina atitudinii sale antiotomane, în toamna anului 1716, la cererea domnitorului Nicolae Mavrocordat (primul domn fanariot al Ţării Româneşti), a fost înlăturat din scaun, închis, caterisit de patriarhul ecumenic şi condamnat la exil pe viaţă în mănăstirea “Sf. Ecaterina” de la Muntele Sinai. A fost ucis de ostaşii turci care îl escortau pe drumul exilului. Biserica Ortodoxa Romana il praznuieste pe data de 27 septembrie.

·         1819 –  In urma   Tratatului Adams-Onís, Spania  a vândut Florida  Stateleor Unite, pentru  suma de 5 milioane  USD.   Tratatul Adams–Onís din 1819 (denumit oficial Tratatul de Amiciție, Înțelegere și Granițe între Statele Unite ale Americii și Majestatea Sa Catolică, uneori denumit Tratatul de Achiziție a Floridei, sau Tratatul Transcontinental din 1819), a pus capăt unei dispute de frontieră din America de Nord, între Statele Unite și Spania. Tratatul a fost rezultatul tensiunilor crescânde între SUA și Spania privind drepturile teritoriale într-o perioadă de slăbire a puterii Spaniei în Lumea Nouă. Pe lângă cedarea Floridei către Statele Unite, tratatul a rezolvat o dispută teritorială din zona râului Sabine din Texas și a stabilit limitele teritoriului american și revendicările în zona Munților Stâncoși și spre vest către Oceanul Pacific în schimbul plății de către Statele Unite a revendicărilor locuitorilor zonei față de guvernul spaniol în valoare de 5.000.000 de dolari și a renunțării la revendicările asupra teritoriului din Texas de la vest de râul Sabine și a altor teritorii spaniole conform termenilor Achiziției Louisianei.

·         1821: Alexandru Ipsilanti, conducătorul Eteriei, a trecut Prutul, intrând în Moldova, unde a încearcat să–și găsească noi adepți pentru mișcarea sa

·         1847- In bătălia de la Buena Vista, 5.000 de militari americani înfrang o armata de 15000 mexicani.

·         1848 –  In Franta izbucneste revolutia, in urma careia regele Ludovic-Filip abdica si se refugiaza in Anglia si se instaureaza republica.

·         1882: Serbia se proclamă regat. Milan Obrenovic devine primul rege al Serbiei moderne, sub numele de Milan I (1882-1889).  Milan Obrenović  s-a nascut la 22 august 1854 la Marasesti in Moldova  si a decedat la 11 februarie 1901 la Viena. A fost principe al Serbiei intre anii 1868-1882  sub numele de  Milan IV Obrenović, dupa care a devenit rege al Serbiei sub numele de Milan I domnind pana in anul 1889  A abdicat in anul 1889 in favoarea fiului sau Alexandru.

·         1889 – Preşedintele american Grover Cleveland semnează un proiect de lege prin care sunt admise Dakota de Nord, Dakota de Sud, Montana şi Washington, in randul statelor componente ale S.U.A.

·         1900: Prima audiție, la Paris, a "Sonatei nr. 2 pentru vioară și pian" de George Enescu (la pian - George Enescu). George Enescu (n. 19 august 1881, Liveni-Vârnav, Botoșani, România – d. 4 mai 1955, Paris, Franța) a fost un compozitor, violonist, pedagog, pianist și dirijor român. Este considerat cel mai important muzician român.

·         1905 –  S-a înființat primul sindicat muncitoresc din România, sindicatul lucrătorilor tâmplari, în frunte cu I.C.Frimu și Voicu Andreescu-Râureanu, urmat la 13 și 20 martie de înființarea sindicatului strungarilor și respectiv al lucrătorilor din fabricile de încălțăminte. Ion Costache Frimu (n. 4/16 octombrie 1871, comuna Bârzești, județul Vaslui; d. 19 februarie 1919, Închisoarea Văcărești), militant socialist și fruntaș al Partidului Social-Democrat, care a murit în urma bătăilor suferite în închisoare, ca urmare a participării sale la manifestațiile muncitorilor tipografi din decembrie 1918.

·         1906:  S-a înființat Institutul Geologic al României și s-a creat Corpul geologilor.

·         1907: Încep mișcările țărănești în județele Dorohoi și Iași. La 22-23 februarie 1907 au loc primele mișcări țărănești mai însemnate din România. La începutul secolului XX, în România, țărănimea constituia peste 80% din populație dintre care majoritatea aveau foarte puțin pămînt în poroprietate iar a zecea parte din ei chiar deloc. Majoritatea țăranilor trăiau din ceea ce lucrau, în dijmă sau pe plată, la marele proprietar vecin. În România acelei perioade, identic precum în Rusia, Polonia, Ungaria, existau proprietari de latifundii foarte mari care se întindeau pe zeci și chiar sute de mii de hectare. Diferența enormă dintre cantitatea de pămînt deținută de marii latifundiari și cea deținută de țărani constituie o primă cauză a nemulțumirilor țărănimii. O altă cauză este impunerea țăranilor spre cultivarea culturilor destinate exclusiv exportului (grîu, rapiță, etc), marii latifundiari dorind să scotă profituri maxime din exportul de alimente. Orientarea agriculturii spre export în România vine încă din vreme principatelor românești în urma tratatului de la Adrianopol (1829), tratat care a deschis hotarele principatelor pentru comerțul cu occidentul. Creșterea fenomenului arendășiei, constituie a treia și cea mai importantă cauză a răscoalei. Boierii nu mai doreau să se ocupe direct de administrația proprietăților lor, trecînd cu traiul la oraș. Acest fenomen a avut loc pînă și în zona Moldovei, cea mai conservatoare din România. Prin urmare boierii și marii latifundiari, închiriau domeniile lor unor intermediari (arendași), primind în schimb o sumă fixă (arendă). Arendașii, deseori străini de sat și chiar de neam, la rîndul lor încercau să obțină de pe seama țăranului profituri cît mai mari într-o perioadă cît mai scurtă de timp. Arendașii fiind mult mai duri și neînduplecațu cu țăranii decît boierii ajunsese să fie dușmanul principal al țărănimii din România. Răscoala țărănească din 1907, pornind din nordul Moldovei a ajuns pînă în Oltenia, cuprinzînd toată România. Mai multe proprietăți ale latifundiarilor au fost distruse, iar numeroși arendași au fost uciși sau răniți. Guvernul conservator (Partidul Conservator) nu a putut face față situației, astfel încît liberalii lui Dimitrie Sturdza au preluat puterea. Liberalii au făcut ceea ce nu se puteau hotărî să faca conservatorii și anume să folosească armata și tunurile împotriva țăranilor. A fost o adevărată tragedie fiind omorîți circa 11 000 - 12 000 oameni, cifră neconfirmată deoarece nu s-a făcut nicodată un raport integru al victimelor.

·         1924 – Președintele american Calvin Coolidge devine primul președinte american  care vorbeste intr-o emisiune de radio transmisa de la Casa Alba. 

·         1943:  Membrii grupării de rezistență "Die Weiße Rose" (Trandafirul alb) sunt executați prin ghilotinare în Germania nazistă.

·         1948 – Lovitura de stat comunistă în Cehoslovacia.

·         1949: Scriitorul Adrian Marino a fost arestat pentru participarea la încercarea de reorganizare a tineretului național-tărănist din facultăți. La 12 octombrie 1950, a fost condamnat la 10 ani temniță grea. Între 1957 și 1963, scriitorul a avut domiciliu obligatoriu, iar în 1968 a fost reabilitat.

·         1958 –  Egiptul  şi Siria s-au unit  pentru a forma Republica Arabă Unita.

·         1973 – În urma vizitei presedintelui american Richard Nixon  la Beijing, Statele Unite si  în Republica Populară Chineză, isi reiau legaturile infiintand  birouri diplomatice.

·         1979: Proclamarea independenței de stat în Santa Lucia.

·         1979: Decorarea drapelului de luptă al Diviziei "Mărășești", cu prilejul împlinirii a 100 de ani de la înființare.

·         1990 - Decret-lege al CPUN privind modalităţile de restituire a părţilor sociale ale salariaţilor, prevazută a se încheia pînă la 31 decembrie 1990 (în loc de trei ani, cum se anunţase anterior).

·         1992 - A fost inaugurat, la Bucureşti, Centrul Euro-Atlantic.

·         1993 – Consiliul de Securitate al Organizaţiei Naţiunilor Unite a decis, în unanimitate, înfiinţarea Tribunalului internaţional pentru judecarea crimelor de război din fosta Iugoslavie.

·         1997:  Boxerul Mihai Leu a câștigat primul titlul de campion mondial la box profesionist pentru România. Mihai Leu (n. 13 februarie 1968, Hunedoara) este un sportiv român. S-a făcut cunoscut ca pugilist, fiind campion mondial WBO la semimijlocie în 1997. S-a retras din box în urma unei accidentări, fiind neînfrânt la fel ca legendarul boxer european Terry Marsh. A început apoi să concureze ca pilot de raliu, unde a devenit campion național în 2003 la bordul unui Hyundai Accent WRC. Din 2010 este team-managerul Jack Daniels Rally Team, echipă ce concurează în Campionatul Național de Raliuri (CNR).

·         1998 - A fost înfiinţat Biroul Român de Audit al Tirajelor (BRAT), care are ca principal scop verificarea numărului de exemplare vîndute în ţară de către publicaţiile membre.

·         2006: Jefuirea depozitului Securitas din Anglia - cel puțin șase bărbați au răpit și amenințat familia directorului, au sechestrat 14 membri ai personalului și au furat aproximativ 92,5 milioane de dolari în bancnote din Depozitul Coroanei de Gestionare a Lichidităților, din Vale Road, Tonbridge, Kent.

·         2008 - Fostul premier Adrian Năstase a fost ales preşedintele Consiliului Naţional al PSD.

·         2014 – Președintele  pro-rus al Ucrainei, Viktor Ianukovici, este suspendat de către Rada Supremă a Ucrainei printr-un vot de 328 la 0, îndeplinindu- se astfel  unul  din  obiectivele  majore a masivelor miscari populare cunoscute sub numele de Euromaidan. După ce în prealabil a refuzat unilateral semnarea Acordului de asociere al Ucrainei la Uniunea Europeană (parte a Parteneriatului Estic, Ianukovici a fost ținta unor proteste pro-europene de masă, care s-au soldat în cele din urmă cu demiterea sa și preluarea interimatului funcției de președinte de către speakerul Oleksandr Turcinov (22 februarie 2014). In aceeasi zi,  Ianukovici a părăsit capitala Kiev pentru a participa la un congres pro-rus la Harkov. Într-un discurs preînregistrat, difuzat prin mijloacele de informare în masă, acesta afirma că nu intenționa să demisioneze. Totuși, Ianukovici nu a mai compărut la congresul de Harkov, în timp ce în presă apăreau deja relatări despre faptul că ar fi fugit într-o direcție necunoscută, cel mai probabil Rusia, Belarus sau chiar Emiratele Arabe Unite. După câteva zile de incertitudine, timp în care a fost dat în urmărire internațională pentru genocid, Ianukovici a susținut o conferință de presă în orașul rus Rostov pe Don în care blama noua putere „profascistă”de la Kiev pentru lovitură de stat. „Evenimentele care afectează în prezent Crimeea sunt o reacție naturală față de o uzurpare a puterii”, declară Ianukovici cu referire la intervenția pro-rusă din autonomia Crimeea.

Nașteri

·         1403 – S-a nascut  regele Charles al VII-lea al Franței; (d. 22 iulie 1461). Carol al VII-lea (n. 22 februarie 1403 – d. 22 iulie 1461), numit Victoriosul, a fost rege al Franței din 1422 până la moartea sa. A fost membru al Casei de Valois, fiu al regelui Carol al VI-lea însă succesiunea sa la tronul Franței a rămas discutabilă de ocupația engleză din nordul Franței. Cu toate acestea, a fost încoronat la Reims în 1429 prin eforturile Ioanei d’Arc de a elibera Franța de englezi. Domnia sa târzie a fost marcată de luptele cu fiul său, Ludovic al XI-lea. Este primul rege care reușește să-și creeze o armată permanentă. În 1444 Carol al VII-lea și Henric al VI-lea al Angliei au încheiat un armistițiu. Deși acum englezii își limitau pretnțiile la Normandia și Guyenne, Carol nu a vrut o pace definitivă și a acordat regelui Angliei mâna fiicei lui René I al Neapolelui, Margareta de Anjou.

·         1440 – S-a nascut regele Ladislaus Postumul (d. 23 noiembrie 1457), duce de Austria, rege al Ungariei (sub numele de Ladislau V) din 1444 și rege al Boemiei din 1453. Ladislau Postumul (n. 22 februarie – d. 23 noiembrie 1457), a fost principe al Austriei și rege al Boemiei, mai apoi rege al Ungariei sub numele de Ladislau al V-lea, unde a domnit între 1453-1457. A fost singurul fiu al lui Albert al II-lea al Imperiului romano-german si al Elisabetei de Luxemburg. A fost numit Postumul pentru că s-a născut la patru luni după moartea tatălui său. A decedat subit la Praga la 23 noiembrie 1457 în timp ce se pregătesc pentru căsătoria sa cu Magdalena de Valois, fiica lui Charles al VII-lea al Frantei. Se zvonea ca adversarii săi politici din Boemia l-au otrăvit, dar în secolul 20, s-a arătat că Ladislau a murit de leucemie, o boală recunoscută în acea perioadă. L-a urmat la tronul Ungariei, Matei Corvin.

·         1732: George Washington, primul președinte american (d. 1799). George Washington (n. 22 februarie 1732, Westmoreland, Virginia Virginia — d. 14 decembrie 1799, Mount Vernon, Virginia) a fost un general și om de stat american, militant și factor activ în obținerea independenței față de Regatul Unit a coloniilor din America de Nord, primul președinte al Statelor Unite ale Americii. În 1775 a fost numit comandant suprem al tuturor forțelor militare ale coloniilor răsculate împotriva Angliei. A avut un rol decisiv în organizarea armatei americane care a repurtat victoriile de la Saratoga (1777) și Yorktown (1781), hotărâtoare pentru obținerea independenței Statelor Unite ale Americii. În 1787, Washington a fost președintele Convenției constituționale care a adoptat Constituția Statelor Unite ale Americii, în vigoare și astăzi. Ca președinte între 1789 și 1797, (ales in unanimitate in 1789 si reales in 1792 – in 1796 a refuzat al treilea mandat) Washington a dus o politică internă conservatoare, iar pe plan extern a fost un adept al izolaționismului. Cu ocazia discursului său de adio, în 1797, recomanda Statelor Unite să intervină cât mai puțin posibil în afacerile politice ale lumii și, mai ales, să nu se alieze cu nicio națiune europeană în cazul unui conflict pe vechiul continent.

·         1788 – S-a nascut filosoful german Arthur Schopenhauer ; (d. 21 septembrie 1860). Arthur Schopenhauer (n. 22 februarie 1788, Stutthof/Danzig – d. 21 septembrie 1860, Frankfurt am Main), filozof german, cunoscut – mai ales – prin teoria sa asupra primatului „voinței” în sfera reprezentării lumii și în comportamentul uman. Schopenhauer s-a situat în problema teoriei cunoașterii pe pozițiile idealismului, opera sa fiind influentata de Platon si Immanuel Kant.

·         1796: Adolphe Quetelet, matematician belgian (d. 1874)

·         1814 – S-a nascut Grigore Alexandrescu, poet și prozator român,unul dintre cei mai de seama fabulisti ai nostri; (d.25 noiembrie 1885). Grigore Alexandrescu (n. 22 februarie 1810, Târgoviște – d. 25 noiembrie 1885, București) a fost un poet și fabulist român. A debutat cu poezii publicate în Curierul Românesc condus de Ion Heliade Rădulescu. Poezia sa a fost influențată de ideile care au pregătit Revoluția din 1848. Poet liric, scrie mai întâi meditații romantice, sub influența lui Lamartine. Cea mai reușită este Umbra lui Mircea. La Cozia (făcuse o călătorie în Oltenia, cu prietenul Ion Ghica). E ultimul fabulist autentic din literatura română, si a lasat vreo 40 de fabule, în care adevărul e mascat, din cauza cenzurii autorităților (Câinele și cățelul, Boul și vițelul, Dreptatea leului, Vulpea liberală, ș.a.). Lui Alexandrescu îi revine meritul de a fi consacrat în literatura română ca specii literare autonome epistola, meditația și satira. A tradus din Lamartine și Byron.

·         1817: Carl Wilhelm Borchardt, matematician german (d. 1880)

·         1819 – S-a nascut James Russell Lowell, poet și eseist american; (d. 1891). James Russell Lowell (n. 22 februarie 1819 – d. 12 august 1891) a fost un poet, critic literar și diplomat american, care a aparținut grupării literare Fireside Poets. A scris o lirică satirică, în care militează pentru aboliționism și susține cauza nordiștilor în războiul civil. A scris și poezii romantice în maniera lui John Keats și William Wordsworth. A abordat și critica literară situându-se la nivelul celei europene contemporane, colaborând în publicații ca: The Pioneer, The Atlantic Monthly, North American Review.

·         1824: Pierre Janssen, astronom francez (d. 1907)

·         1832: Gerzson Ádám, scriitor, și istoric literar maghiar (d. 1906)

·         1849: S-a nascut Nikolay Yakovlevich Sonin, matematician rus (d. 1915)

·         1857: Heinrich Rudolf Hertz, fizician german (d. 1894). Heinrich Rudolf Hertz (n. 22 februarie 1857, Hamburg – d. 1 ianuarie 1894, Bonn) a fost un fizician german. A studiat la universitățile din München și Berlin. În 1883 a devenit docent privat pentru fizica teoretică la universitatea Christian-Albrecht din Kiel. Între 1885 și 1889 a predat ca profesor de fizică la universitatea tehnică din Karlsruhe. Din 1889 a fost profesor de fizică la Rheinischen Friedrich-Wilhelms-Universität din Bonn. Hertz a murit la numai 37 de ani de granulomatoza lui Wegener.

·         1864 –S-a nascut Jules Renard, romancier și dramaturg francez; (d. 22 mai 1910). Jules Renard (n. 1864, Châlons-du-Maine – d. 1910, Paris) a fost un novelist și dramaturg francez. Intre cele mai cunoscute traduceri ale scrierilor sale in limba romana se numara : “Morcoveață”, Pagini de istorie naturală, Jurnal.

·         1881 - S-a născut Petre Grimm, istoric literar şi traducător (m.03.12.1944).

·         1898 - S-a născut Ion Vicol, dirijor, pedagog şi teoretician (m.23.01.1996).

·         1900 – S-a nascut marele regizor spaniol Luis Buñuel ; (d. 29 iulie 1983). Luis Buñuel (n. 22 februarie 1900, Calanda, Spania — d. 29 iulie 1983, Mexic) a fost un regizor spaniol de film. Deși spaniol, inițial studiile, apoi războiul civil și legăturile cu partidul comunist l-au determinat să-și exercite profesia de regizor în Franța, SUA și Mexic (unde și moare în 1983). Este considerat unul dintre cei mai importanți cineaști ai lumii.

·         1901 - S-a născut Iustinian Marina, patriarh al Bisericii Ortodoxe Române (1948-1977) (m.27.03.1977).

·         1902 - S-a născut Constantin Macarovici, chimist, membru al Academiei Române (m.07.02.1984).

·         1903 – S-a nascut Tudor Mușatescu, poet, prozator, dramaturg și publicist român; (d. 1970).

·         1903 - S-a născut prozatorul Jordan B. (m.30.06.1962).

·         1904: Nagy István, scriitor român (d. 1977)

·         1910: Kovács György, actor român (d. 1977)

·         1914 - S-a născut pictorul german Karl Otto Götz, membru al grupării "Cobra", profesor la Academia de Arte din Düsseldorf (1959-1979).

·         1915 - S-a născut Eugen Popescu, memorialist. Stabilit în SUA din anul 1979, a înfiinţat, la San Diego (California), Institutul Român de Cercetări Istorice (m.20.02.1998).

·         1920 - S-a născut Del Wood (Adelaide Hazelwood), cântăreţ şi pianist ragtime american.

·         1921 - S-a născut Giulietta Anna Masina, actriţă italiană de film, al cărei nume este legat de o altă biografie celebră în lumea filmului, cea a regizorului şi soţului ei Federico Fellini ("La strada", Ginger şi Fred") (m.23.03.1994).

·         1923 - S-a născut actorul Zephi Alşec ("Pistruiatul", "Toate pînzele sus", "Duminică în familie", "Actorul şi sălbaticii") (m.08.07.1992).

·         1926: Gheorghe Adoc, sculptor și grafician român

·         1932: Aurel Grigoraș, dirijor român (d. 2000)

·         1936: Adam Bodor, scriitor român

·         1936 - S-a născut Ernie K-Doe (Ernest Kador Jr.), cântăreţ şi compozitor american.

·         1938 - S-a născut Bobby Hendricks, cântăreţ american (Drifters, Swallows).

·         1943 - S-a născut Louise Lopez, cântăreaţă americană (Odyssey).

·         1945 - S-a născut Oliver (William Oliver Swofford), cântăreţ american.

·         1949: Niki Lauda, pilot austriac de curse (Formula 1)

·         1950 - S-a născut actriţa franceză Miou-Miou (Sylvette Hery).

·         1961: Cristina Anghelescu, violonistă româncă

·         1962: Steve Irwin, naturalist australian și personalitate TV (d. 2006). Stephen Robert Irwin (n. 22 februarie 1962 – d. 4 septembrie 2006) a fost un prezentator de televiziune, ecologist și proprietar de grădină zoologică. A devenit cunoscut datorită documentarelor sale de pe Discovery („The Crocodile Hunter”) și a filmelor artistice în care a jucat. Acesta încetat din viață în nordul Australiei, într-un accident subacvatic. În dimineața de luni, 4 septembrie 2006, a fost înțepat în piept de o pisică de mare; Stephen Irwin se afla în largul portului Douglas, la nord de Cairns Australia, unde lucra la un documentar despre lumea submarină.

·         1962 - S-a născut Michael Wilton, chitarist, vocalist şi compozitor (Queensryche).

·         1967: Dragan Đilas, politician sârb, primar al Belgradului

·         1975: Drew Barrymore, actriță americană

·         1990: Marius Alexe, fotbalist roman

Decese

·         1071: Arnulf al III-lea de Flandra (n. c. 1055)

·         1371: Regele David al II-lea al Scoției (n. 1324)

·         1512 – A murit Amerigo Vespucci, explorator italian, cel al carui nume avea sa dea denumirea continentului America. Amerigo Vespucci (n. 9 martie 1454, Florența, Italia, d. 22 februarie 1512, Spania) a fost unul dintre cei mai mari navigatori a tuturor timpurilor. La începutul secolului al XVI-dea în orasul Saint Die din Lorena a luat fiinta un cerc geografic din care faceau parte cîtiva tineri învatati. Unul dintre ei, Martin Waldseemuller, a scris o mica lucriare intitulata „Introducere în cosmografie” („Cosmographi!ae introductio”), care a fost publicata în 1507. In anexa, lucrarea cuprindea doua scrisori ale lui Amerigo Vespucci (in traducere latina). In cartea lui WaldseemuHer se întîlneste pentru prima oara numele de „America”. Dupa ce aminteste ca scriitorii din antichitate împarteau pamântul locuit în trei parti — Europa, Asia si Africa — carora „li s-a dat numele dupa niste femei”, Waildseemuller scrie: „Acum aceste con­tinente sînt mai bine cunoscute, iar Amerigo Vespucci a descoperit un al patrulea continent. Nu vad de ce, cine si cu ce drept ar putea sa interzica numirea acestui continent Ţara lui Amerigo sau America”. Nu se poate presupune ca prin aceasta declaratie Waldseemuller ar fi vrut sa stirbeasca câtusi de putin gloria lui Columb. Pentru el, ca si pentru alti geografi de la începutul secolului al XVI-lea, Columb si Vespucci erau cei care au descoperit pamînturi noi în parti diferite ale lumii. Columb nu a facut decât sa cerceteze mai mult Asia: contemporanii sai credeau ca pamânturile descoperite de el erau insule si peninsule ale Lumii vechi — o parte din Asia de est tropicala, dupa cum teritoriile descoperite de Cabot (tatal si fiul) li se pareau a fi o parte din Asia de nord-est cu clima rece. Vespucci însa „descoperise al patrulea continent, Lumea noua”, un continent necunoscut „celor din antichi­tate”, care se întindea de ambele parti ale ecuatorului, ca si Africa, dar care este despartit de Africa prin oceanul Atlantic. Recapituland, trebuie mentionat ca Vespucci a fost primul european ajuns în Brazilia. A fost primul ce a călcat pe coastele Uruguayului și Argentinei. A descoperit unele dintre cele mai importante fluvii ale lumii: Amazon, Pavia, Rio de la Plata. Pe lângă acestea a explorat aproximativ 6000 de mile de coastă, mai mult decât oricine altcineva. A fost primul ce a observat existența curentului ecuatorial. Cea mai importantă piesă a sa a fost însă redescoperirea Americii. În cinstea lui, unul dintre cei mai mari navigatori ai Noii Lumi, continentul descoperit îi poartă numele, începând din anul 1507.

·         1636:  Santorio Santorio, de asemenea, numit Santorio Santorii, Sanctorius din Padova, este un medic italian, celebru pentru experimentele sale asupra metabolismului (n. 1561)

·         1674: Jean Chapelain, scriitor francez (n. 1595)

·         1875: Jean-Baptiste Camille Corot, pictor francez (n. 1796). A murit la Paris. A fost cel mai mare pictor peisagist francez al secolului al XIX–lea. Camille Corot este pictorul care eliberează peisagistica de restricțiile impuse de neoclasicism. A fost un maestru al picturii plein-air și a influențat impresionismul, curent la a cărui naștere a asistat. Corot poate fi socotit un  precursor al impresionismului.

·         1905 - A murit Felix Iacob, medic. A iniţiat şi dezvoltat igiena, ca disciplină a învăţămîntului medical românesc (n.1832).

·         1913 - A murit lingvistul elveţian Ferdinand de Saussure; a avut o importantă contribuţie la întemeierea şi evoluţia lingvisticii structurale (“Curs de lingvistică generală”, publicat postum, în 1916) (n.26.11.1857).

·         1921: Ernst Gunther, Duce de Schleswig-Holstein (n. 1863)

·         1937 - A murit Constantin N. Hurmuzaki, descendent dintr-o veche familie de intelectuali şi luptători pentru drepturile românilor din Bucovina. Entomolog, filosof, jurist, membru de onoare al Academiei Române (m.03.10.1863).

·         1942:  Stefan Zweig, poet, prozator, dramaturg austriac (n. 1881)

·         1943: la Munchen în Germania au fost executați prin ghilotinare, primii trei membri ai unui grup de rezistență anti-nazistă intitulat "Trandafirul Alb”. Acest grup de rezistență a fost înființat în anul 1942 de frații Hans şi Sophie Scholln şi de colegii lor Christoph Probst, Willi Graf și Alexander Schmorell, cărora li s-a adăugat și profesorul lor Kurt Huber, cel care a redactat manifestele distribuite de tineri. Grupul de rezistenţă activa în München, dar membrii grupării aveau legături cu mai multe grupuri de opozanți ai regimului fascist, ce activau la Berlin, Hamburg, Stuttgart sau Viena. La începutul lunii februarie 1943 grupul ,,Trandafirul Alb “ a lansat în zona Universității din Munchen, o masivă campanie de împărțire de manifeste prin care se cerea populației să lupte împotriva lui Hitler și împotriva continuării războiului. Pe 18 februarie 1943 Sophie Scholl a distribuit manifestele în holul universității din München, dar a fost identificată de un informator al Gestapo-ului şi a fost arestată împreună cu fratele ei, Hans Scholl. În buzunarul lui Hans a fost găsit un bileţel adresat prietenului lor Christoph Probst şi plecând de la acest bilet, în aceeași zi, a fost arestat și el. Alexander Schmorell, un alt membru al grupului aflând de arestarea prietenilor săi, încearcă să-l prevină pe Willi Graf și să fugă amândoi din fața celor ce aveau să se întâmple. N-a mai apucat însă să-l anunțe pe Willi, deoarece și acesta fusese arestat. Atunci a încercat să scape în Elveția, însă iarna grea și zăpada mare nu i-au permis să treacă munții în această țară. Astfel, Alexander Schmorell a fost nevoit să se reîntoarcă în München, iar după ce a fost publicată o fotografie de a sa, la scurt timp, a fost arestat și el, fiind prins într-un refugiu antiaerian. Primii trei conducători ai grupului – Hans Scholl, Sophie Scholl și Christoph Probst – după ce au fost arestați, au fost judecați sumar și executați prin ghilotinare în ziua de 22 februarie 1943 în Munchen. Aceeași soartă o vor avea și ceilalți membrii ai grupului de rezistență, care după ce vor fi prinși vor fi executați tot prin decapitare, în cursul anului 1943.

·         1977 - A murit actorul Marcel Anghelescu, inegalabilul intrepret al personajului Cadâr din piesa "Tache, Ianche şi Cadâr".

·         1980: Oskar Kokoschka, pictor și poet englez de origine austriacă (n. 1886). Oskar Kokoschka (n. 1 martie 1886, Pöchlarn, Niederösterreich – d. 22 februarie 1980, Montreux, Elveția) a fost un pictor, grafician și scriitor austriac, exponent al expresionismului. Kokoschka a fost cel mai faimos reprezentant al Grupului de Artă din Berlin Der Sturm (în română Furtună), și cofondator Hagenbund (sau Künstlerbund Hagen). Începând cu anul 1980, s-a înființat un premiu acordat de către autoritățile austriece pentru realizări excepționale în artă, care-i poartă numele. Prima sa expoziție personală a avut loc la Galeria Paul Cassirer din Berlin în anul 1910[1]. În acest an, de asemenea, a expus la Muzeul Folkwang Essen și a început colaborarea cu revista Der Sturm. În 1915 , la scurt timp după izbucnirea primului război mondial, el a servit pe frontul de est, unde a fost grav rănit.

·         1983 - A murit Ştefan Constantinescu, pictor, autor de lucrări monumentale: picturi murale la Mangalia, Geneva, Viena, decorarea pavilionului românesc la Expoziţiile Internaţionale de la Paris (1937) şi New York (1939) (n.14.03.1898).

·         1987 – A decedat Andy Warhol, născut Andrew Warhola, la 6 august 1928, grafician, fotograf, pictor și realizator de filme american, o personalitate a curentului artistic cunoscut sub numele de Pop Art din Statele Unite.

·         1994 - A murit arhitectul Ştefan Balş (n.1902).

·         2001 - A murit Vlad Voiculescu, medic neurolog, membru al Academiei Române, membru al Societăţii Britanice Regale de Medicină (n.30.08.1913).

·         2002 - A încetat din viaţă Vlaicu Ionescu, cunoscut tălmăcitor al profeţiilor lui Nostradamus; s-a stabilit, la sfârşitul anilor 60, în SUA şi a publicat în 1976, la Paris, volumul "Mesajul lui Nostradamus către era proletară", ce l-a consacrat drept specialist în descifrarea previziunilor profetului din secolul XVI (n. 1 aprilie 1922)

·         2002: Chuck Jones, creator de desene animate american (n. 1912)

·         2002 – Liderul rebel angolez Jonas Savimbi a fost ucis într-o ambuscadă. Jonas Malheiro Savimbi ( n.1934) a fost un lider politic și militar angolez care  a fondat și a condus Uniunea Nationala pentru Independenta Totala a Angolei, o mișcare care a purtat un razboi de guerrila impotriva  dominației coloniale portugheze intre anii  1966-1974, confruntandu-se  apoi  cu  Mișcarea  Populara pentru Eliberarea Angolei ( MPLA) rivala, sprijinita de sovietici în  anii 1974-1975, și după declararea independenței în 1975 până la moartea sa într-o ciocnire cu trupele guvernamentale.

Sărbători

·        *  În calendarul ortodox: Aflarea moaștelor Sf Mc din Constantinopol; Canonul cel Mare

• În calendarul romano-catolic: Catedra Sfântului Apostol Petru; Sf. Margareta din Cortona.  Cathedra Petri (în traducere „Scaunul lui Petru”) este un jilț care se află în Bazilica Sf. Petru din Roma. Jilțul din secolul al IX-lea a fost prelucrat în stil baroc de Gian Lorenzo Bernini, care a realizat ansamblul monumental care domină astăzi absida principală a Bazilicii Sf. Petru. Cathedra Petri este de asemenea o sărbătoare romano-catolică, fixată pe 22 februarie, sărbătoare care rememorează funcția de verhovnic (întâistătător) al apostolilor, deținută de apostolul Petru. „Catedra” este tronul unui episcop, așezat în biserica în care slujește (care, de aceea, se numește „catedrală”) și simbolizează autoritatea episcopului și a învățăturii lui. Un episcop nou hirotonit, când ia în posesie Biserica încredințată lui, primește mitra și toiagul pastoral și se așază pe „catedră”. În Roma antică (precreștină), zilele dintre 13 și 23 februarie erau dedicate amintirii rudelor răposate. Cu această ocazie, pentru morți se pregătea mâncare și un scaun (lat. „cathedra”). Creștinii își aminteau în aceste zile de Apostolul Petru, Părintele credinței lor. În sec. IV, Biserica a oprit ospețele pentru morți; ca urmare, Scaunul lui Petru n-a mai fost văzut în legătură cu amintirea morților, ci doar ca tron al episcopului, simbol al învățăturii. Obiectul sărbătorii însă nu se referă la scaun, ci la chemarea lui Petru de a prelua învățătura în Biserică. O a doua sărbătorire a Catedrei lui Petru se celebra, la 18 ianuarie, în Galia, începând din sec. VI-VII, preluată apoi și în Biserica Romei. Papa Ioan al XXIII-lea a redus cele două sărbători la una singură.
• În calendarul Greco-catolic: Descoperirea moaștelor sfinților martiri din Eugenion (în secolul al IV-lea)
• Statul Santa Lucia aniversează la 22 februarie ziua națională, ce marchează proclamarea independenței față de Regatul Unit, în 1979. Santa Lucia este o țară insulară din estul Mării Caraibilor, la limita Oceanului Atlantic. Parte a Antilelor Mici, este localizată la nord-nord-est de Insula Saint Vincent, la nord-vest de Barbados și la sud de Martinica. Are o suprafață de 617 km pătrați. Capitala se află la Castries. Istoria sa începe odată cu descoperirea insulei de către exploratorul Cristofor Columb, la 13 decembrie 1502. Teritoriul a fost atunci revendicat de Spania și numit Isla de Santa Lucia. În secolul al XVII-lea, au urmat încercările englezilor de colonizare (1605, 1638-1640) și stabilirea unei colonii franceze (1643) cu numele Sainte Lucie, potrivit cronologiei prezentate de www.worldstatesmen.org. Francezii au semnat un tratat cu populația băștinașă de caraibi, dar Anglia a preluat controlul câțiva ani mai târziu, între 1663 și 1667. Între 1667 și 1674, teritoriul a intrat sub administrarea Companiei Indiilor Occidentale, conform sursei citate. În deceniile următoare, au urmat războaie cu Franța, controlul asupra insulei schimbându-se frecvent între francezi și englezi, atrași de acest teritoriu pe fondul dezvoltării industriei zahărului. În urma unei înțelegeri între Marea Britanie și Franța — ''Treaty of Choc'', între 1723 și 1744, teritoriul trebuia să devină zonă neutră, dar colonizatorii francezi nu au plecat. Odată cu izbucnirea Revoluției Franceze (1789-1799), pe insulă a fost instituit un tribunal revoluționar, condus de căpitanul La Crosse, care a adus ghilotina ca mijloc de execuție a regaliștilor. La scurt timp, britanicii au invadat insula, după izbucnirea războiului cu Franța. În cadrul acestui conflict, în 1796, orașul Castries a fost incendiat. Teritoriul a continuat să fie obiectul revendicărilor între Marea Britanie și Franța până când, în 1814, britanicii au preluat definitiv controlul asupra insulei, ca partea a Tratatului de la Paris, care a pus capăt Războaielor Napoleoniene. De la acest moment decisiv, Santa Lucia a fost considerată parte a coloniei Insulelor britanice Windward. În 1836, sclavia a fost abolită pe insulă, la fel ca în tot Imperiul Britanic. În 1840, a fost instituit un guvern reprezentativ. În 1953, a fost introdus sufragiul universal. La 22 februarie 1979, Santa Lucia a devenit stat independent în cadrul națiunilor Commonwealth. În prezent, jurisdicția statului are un caracter mixt. Premierul țării este dr. Kenny D. Anthony, membru al Partidului Laburist, ales pentru această funcție pentru a treia oară. Bagajul cultural al statului este divers, prin prisma istoriei tumultuoase a insulei. Un amestec vibrant de cultură și istorie a caraibilor, africanilor, francezilor și englezilor se reflectă în viața de zi cu zi a locuitorilor. Limba oficială este engleza, dar una din limbile secundare este creola specifică insulei (kwéyol, patwa), ce are la bază franceza și care este vorbită de aproape toți locuitorii (183.772 persoane, conform http://countrymeters.info/). Între manifestările culturale specifice zonei, se numără festivalurile La Rose, La Marquerite și Festivalul anual de Jazz din Santa Lucia (Saint Lucia Jazz Festival). Santa Lucia este țara de origine a doi laureați ai Premiului Nobel: Sir Arthur Lewis (Economie, 1979) și poetul Derek Walcott (Literatură, 1992). Raportat la numărul restrâns de locuitori, statul înregistrează cei mai mulți laureați Nobel pe cap de locuitor față de orice alt stat al lumii, conform site-ului thecommonwealth.org/our-member-countries/saint-lucia.

ARTE 22 Martie

MUZICĂ 22 Februarie

"Sonata nr. 2 pentru vioară și pian" de George Enescu

Enescu plays Enescu - Sonata for Violin and Piano No. 2 in F minor, Op. 6: 

Del Wood (Adelaide Hazelwood), cântăreţ şi pianist ragtime american

Aurel Grigoraș, dirijor român

George Enescu: Vox maris op.31 (1954): 

Ernie K-Doe (Ernest Kador Jr.), cântăreţ şi compozitor american

Bobby Hendricks, cântăreţ american (Drifters, Swallows)

Louise Lopez, cântăreaţă americană (Odyssey)

Odyssey 

Oliver (William Oliver Swofford), cântăreţ american

Cristina Anghelescu, violonistă româncă

Michael Wilton, chitarist, vocalist şi compozitor (Queensryche)

Queensrÿche 

ÎNREGISTRĂRI NOI: 

MUSICA ANDINA INSTRUMENTAL Seleccion de Cecil Gonzalez

J.C. Bach & Mozart: Concert Arias

Bach - Concerto for Violin and Oboe in C minor, BWV 1060a

POEZIE 22 Februarie

Poezii de Tudor Muşatescu

Biografie Tudor Mușatescu

Tudor Mușatescu (n. 22 februarie 1903, Câmpulung-Muscel - d. 4 noiembrie 1970, București) a fost un poet, prozator, dramaturg și umorist român.

A absolvit facultatea de litere și filozofie și facultatea de drept. Provenind din familia unui avocat, "contaminat" de înclinațiile artistice ale mamei sale, Tudor Mușatescu este cuprins de patima scrisului încă din anii de școală.

Scrie epigrame, compune de unul singur o revistă scrisă de mână, "Ghiocelul", cu versuri, schițe și chiar cu o piesă de teatru, intitulată "Ardealul". A scris schițe, romane, piese de teatru dar succesul i-a fost adus de teatru.

La maturitate, atât ca vârstă, cât și ca formație artistică, Tudor Mușatescu se dedică trup și suflet teatrului, în calitate de dramaturg, traducător, director de scenă, de conducător și proprietar de teatru. Criticii l-au considerat un fidel continuator, în perioada interbelică, al comediei caragialene de moravuri, prin tipologie, situații și dialoguri spirituale. Debutul scenic l-a avut la Paris, în 1923, în piesa Focurile de pe comori.

Piesele de teatru ale lui Mușatescu, cu deosebire comediile "Titanic-Vals", "...escu" și melodrama "Visul unei nopți de iarnă", au avut succes și în străinătate. Titanic-Vals și „...escu” au fost ecranizate.

Multe dintre ele au fost traduse în limbile franceză, engleză, germană, italiană, greacă, poloneză, cehă etc.

A fost căsătorit cu actrița Kitty Stroescu. Fiul lui Bogdan (Bobiță) Mușatescu, a fost actor la TNB.

Opera

Teatru

·         Focurile de pe comori (1923)

·         Panțarola (1928)

·         Sosesc deseară (1931)

·         Titanic-Vals (1932)

·         ...escu (1933)

·         Visul unei nopți de iarnă (1937)

·         Țara fericirii (1946)

·         Madona (1947)

·         Profesorul de franceză (1948)

·         A murit Bubi (1948)^[1]

·         Geamandura (1950)

·         Burtă Verde (1952)

·         Trenurile mele

Scenete umoristice

·         Titanic vals(1974)

Romane

·         Mica publicitate (1935)

Schițe umoristice

·         Nudul lui Gogu (1928)

·         Ale vieții valuri (1932)

Aforisme

·         Fiecare cu părerea lui (1970)

Versuri

·         Vitrinele toamnei (1926)

și cinci volume de Scrieri (1969) - postum 1978.

* * *

Ce faci, inimă pustie,
cu pereţi de igrasie,
când, în timp,
tic-tacu-ţi scurmă
ca un ceas rămas în urmă.

Ce vrei, inimă a mea,
părăsită şi bătrână
ca o apă de fântână
de unde nimeni nu bea!

Fostă "inimă albastră",
anii ţi-i socoţi în gând
stând ca proasta la fereastră
ca s-o vezi măcar trecând.

O! şi ce n-ai da odată
s-o cuprinzi tu cu putere
şi s-o legeni ca pe-o fată
şi s-o frângi ca pe-o muiere!...

Cântec de chef

Mai adu-mi vin. Singurătatea-mi îneacă gâtul ca un praf.
Şi să-mi aduci pe cel mai oacheş ţigan, de colo, din taraf,
Să beau cu el şi-apoi să-mi cânte.
Să-mi cânte mult, cu ochii-nchişi
Romanţe de pe vremea-n care fecioare anemice, blânde,
Plângeau iubiri aeriene sub floarea albilor caişi.

Ce negru eşti, ţigane, şi ce vioară veche...
Să nu-mi cânţi după note, să-mi cânţi după ureche
Şi să te-nalţi pe vârfuri cu fiecare notă
Şi ochii-nchişi tot timpul. Am bani  străvechi, de aur...
Şi-s vesel, măi ţigane, căci semeni a balaur
Cu labele în ghete şi coada-n redingotă.

Tu ai iubit vreodată? de ce-ai iubit ţigane?
Avea ochi albi şi umezi ca miezul de castane
Şi buze ca măceaşa şi sânii tari ca piatra?
Şofran avea pe pielea întinsă pe obraji
Şi bani  de fier cu toartă, în salbe, pe grumaji
Şi-n sânge focul aprig cu care creşte şatra?

Te-ai îmbătat ţigane, dacă începi să plângi,
Îţi tremură vioara căci simte cum o strângi
Şi-arcuşul ţi se-ndoaie, în mână, că-l frămânţi
De ce-ai iubit, ţigane? De ce nu vrei să mori?
Eu nu plâng. Bea ca mine şi spânzurăte-n zori...
Dar nu. Tu ai vioara şi tot mai poţi să cânţi.

Interior

Nedesluşit, amurgul jilav şi stins, de toamnă
Pătrunde în odaie greoi şi obosit
Asemeni unui schimnic cu rasa mucezită
Intrând, adus de spete, în golul unui schit.

Pe mobile, în umbră, se-anină grav, tăcerea...
În falduri de-ntuneric tot sufletu-mi se-ngroapă
Şi-ascult cum trece udă, de-a lungul străzii, vremea
Bătându-mi în ferestre cu clipe moi de apă.

Să biruie amurgul, cu braţele livide
Lumina, spre ferestre, se strânge ca un val
Şi-nvinsă, istovită, se clatină şi cade
Ca o tragediană în strigătul final.

S-au tapetat pereţii cu pânze lungi de doliu,
Ca un gropar, amurgul mormântu-a prins să-i sape
Şi-n colţul lui de cinic, pianul îşi arată
Gingii de palisandru şi-un rânjet alb de clape.

În fund, oglinda albă, sub draperii, se-mbracă
Cu aripi mari, căzute şi grele de-ntuneric
Şi-aşa cum mă priveşte, opac şi fix, îmi pare
O pasăre de noapte c-un ochi holbat şi sferic.

Ca o fantomă – alături – deschiolate braţe
Fotoliul, înspre mine, întinde să mă cheme.
Şi pare, în tăcere, ceasornicul pe masă
Un şoarece domestic ce ronţăie în vreme.

Portretele pudrate din ramele ovale
Zâmbesc postum prin bezna ce vine să le-ngroape
Şi-n ultima lumină, bunica mă priveşte
Cu nostalgii albastre de sub amurg de pleoape.

Grigore Alexandrescu, poet și prozator român

Biografie Grigore Alexandrescu

Grigore Alexandrescu (n. 22 februarie 1810, Târgoviște - d. 25 noiembrie 1885, București) a fost un poet și fabulist român.

S-a născut la Târgoviște, pe data de 22 februarie în anul 1810, în mahalaua Lemnului, fiind al patrulea copil al vistiernicului M. Lixandrescu. Rămâne orfan și sărac, dar de mic dovedește o inteligență deosebită și o memorie extraordinară. Învață greaca și franceza. A devenit elev la Colegiul Național „Sfântul Sava” din București, fiind coleg cu Ion Ghica. Face cunoștință cu Ion Heliade Rădulescu. Îi uimește pe toți prin talentul său poetic. Un timp va locui acasă la Heliade, care-i va publica prima poezie, Miezul nopții, în Curierul Românesc, urmată de elegia Adio. La Târgoviște.

O vreme a fost ofițer, dar a demisionat (1837). Din pricina unor scrieri (Anul 1840 și Lebăda și puii corbului) este întemnițat. A ocupat funcții mărunte. În 1848 e redactor al ziarului Poporul suveran. În ultimii 25 de ani de viață a fost marcat de alienare mintală.

A murit sărac la București în anul 1885. Vasile Alecsandri, într-o scrisoare trimisă din Paris lui Alexandru Papadopol-Calimah, deplângea nepăsarea față de cel mai de seamă fabulist român: „Moartea bietului Alexandrescu nu m-a mîhnit atît de mult (căci el era mort de mai mulți ani), cît m-a mîhnit nepăsarea generației actuale în privirea lui și uitarea în care căzuse renumele lui, odinioară strălucit.

A debutat cu poezii publicate în Curierul Românesc condus de Ion Heliade Rădulescu. Poezia sa a fost influențată de ideile care au pregătit Revoluția din 1848.

Poet liric, scrie mai întâi meditații romantice, sub influența lui Lamartine. Tonul este extraordinar de fantastic și umoristic. Cea mai reușită este Umbra lui Mircea. La Cozia (făcuse o călătorie în Oltenia, cu prietenul Ion Ghica).

E ultimul fabulist autentic din literatura română, lăsându-ne vreo 40 de fabule, în care adevărul e mascat, din cauza cenzurii autorităților (Câinele și cățelul, Boul și vițelul, Dreptatea leului, Vulpea liberală, ș.a.).

Lui Alexandrescu îi revine meritul de a fi consacrat în literatura română ca specii literare autonome epistola, meditația și satira. A tradus din Lamartine și Byron.

Opere (volume publicate în timpul vieții)

·         Poezii (1832)

·         Fabule (1832)

·         Meditații (1835)

·         Poezii (1838)

·         Fabule (1838)

·         Poezii (1839)

·         Memorial (1842)

·         Poezii (1842)

·         Suvenire și impresii, epistole și fabule (1847)

·         Meditații, elegii, epistole, satire și fabule (1863)

Poezii mai importante

·         Adio. La Târgoviște ·         Anul 1840 ·         Așteptarea ·         Boul și vițelul ·         Bursucul și vulpea ·         Câinele soldatului ·         Câinele și cățelul ·         Candela

·         Cântece de peste Olt ·         Catîrul cu clopoței ·         Cimitirul ·         Corbii și barza ·         Dreptatea leului ·         Eliza ·         Epistolă către Voltaire ·         Încă o zi

·         Lupul moralist ·         Mormintele. La Drăgășani ·         Miezul nopții ·         Meditație ·         Răzbunarea șoarecilor sau moartea lui Sion ·         Șarlatanul și bolnavul ·         Unirea Principatelor ·         Vulpoiul predicător

Candela

Tacerea e adânca si noaptea-ntunecoasa;
Norii ascund vederea înaltelor tarii,
S-a stelelor de aur multime luminoasa
Ce smaltuiau seninul cerestilor câmpii.

Numai religioasa a candelei lumina
Aprinsa de credinta, si limpede si lina,
Lua citit într-o singura silaba.
Luceste înaintea icoanei ce slavesc.
Emblema-a bunatatii, mângâitoare raza,
Ea parca priimeste si parca-nfatiseaza,
Rugaciunile noastre stapânului obstesc!

În minutele-acelea când sufletul gândeste,
Când omul se coboara în constiinta lui,
Ca unei inimi care cu noi compatimeste
Fratestei ei lumine durerea mea supui.

Câte chinuri ascunse, câte lacrimi varsate
Au avut-o de martor, si i-am încredintat!
Câte dorinti smerite si neînfiintate
Am tainuit de lume si ei am aratat!

Dumnezeu ce de fata pe cruce se arata,
El care-a nedreptatii e pilda de-ngrozit,
Îmi spune ca-nainte-i se va vedea odata
Cel ce nedreptateste cu cel nedreptatit.

Atunci crestinu-acela, cu fruntea în tarâna,
Dar cu otrava-n buze, si cu fierul în mâna,
Umilit ca sa-nsale si blând ucigator,
Tronul dumnezeirii cum va putea sa-l vaza,
Când la un semn puternic se vor clati cu groaza
Cerurile-asezate pe polurile lor?
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
Dar adânca odihna în lume înceteaza:
Religiosul clopot se leagana în vânt
Chemând pe credinciosii ce somnu-mpovareaza,
Din ale lor locasuri în locasul cel sfânt.

Întunecimea noptii care înca domneste,
Ca un om ce cu viata se mai lupta murind,
Se-mprastie cu-ncetul, treptat se risipeste
Si-n umbra diminetii se pierde-ngalbenind.

Se desfasor în ochi-mi minunile zidirii;
Credinta se desteapta în omul ratacit;
Si-nalta a ei ruga cu imnul multumirii,
La cel ce dupa noapte si zi ne-a daruit.

Iar tu, candela sfânta, a careia vedere
Îmi aduce aminte atâtea naluciri,
Îmi vei fi totdeauna raza de mângâiere,
Vei sti deopotriva si fapte si gândiri.

Voi alerga la tine în dureri si necazuri,
De oameni si de soarta când voi fi apasat:
Astfel corabierul, când marea e-n talazuri,
Alearga la limanul ce-adesea l-a scapat. 

Umbra lui Mircea...la Cozia

Ale turnurilor umbre peste unde stau culcate:
Catre tarmul dimpotriva se întind, se prelungesc,
S-ale valurilor mîndre generatii spumegate
Zidul vechi al manastirei în cadenta îl izbesc.

Dintr-o pestera, din rîpa, noaptea iese, ma-mpresoara:
De pe muche, de pe stînca, chipuri negre se cobor;
Muschiul zidului se misca… pîntre iarba sa strecoara
O suflare, care trece ca prin vine un fior.

Este ceasul nalucirei; un mormînt se desvaleste,
O fantoma-ncoronata din el iese… o zaresc…
Iese… vine catre tarmuri… sta… în preajma ei priveste…
Rîul înapoi se trage… muntii vîrful îsi clatesc.

Ascultati!… marea fantoma face semn… da o porunca…
Ostiri, taberi fara numar împrejuru-i înviez…
Glasul ei se-ntinde, creste, repetat din stînca-n stînca,
Transilvania l-aude, ungurii se înarmez.

Oltule, care-ai fost martur vitejiilor trecute,
Si puternici legioane p-a ta margine-ai privit,
Virtuti mari, fapte cumplite îti sînt tie cunoscute,
Cine oar’ poate sa fie omul care te-a-ngrozit?

Este el, cum îl arata sabia lui si armura,
Cavaler de ai credintei, sau al Tibrului stapîn,
Traian, cinste a Romei ce se lupta cu natura,
Urias e al Daciei, sau e Mircea cel Batrîn?

Mircea! îmi raspunde dealul; Mircea! Oltul repeteaza.
Acest sunet, acest nume valurile-l priimesc,
Unul altuia îl spune; Dunarea se-nstiinteaza,
S-ale ei spumate unde catre mare îl pornesc.

Sarutare, umbra veche! priimeste-nchinaciune
De la fiii României care tu o ai cinstit:
Noi venim mirare noastra la mormîntu-ti a depune;
Veacurile ce-nghit neamuri al tau nume l-au hranit.

Rîvna-ti fu neobosita, îndelung-a ta silinta:
Pîna l-adînci batrînete pe români îmbarbatasi;
Însa, vai! n-a iertat soarta sa-ncununi a ta dorinta,
S-al tau nume mostenire libertatii sa îl lasi.

Dar cu slabele-ti mijloace faptele-ti sînt de mirare:
Pricina, nu rezultatul, laude ti-a cîstigat:
Întreprinderea-ti fu dreapta, a fost nobila si mare,
De aceea al tau nume va fi scump si nepatat.

În acel locas de piatra, drum ce duce la vecie,
Unde tu te gîndesti poate la norodul ce-ai iubit,
Cîta ai simtit placere cînd a lui Mihai sotie
A venit sa-ti povesteasca fapte ce l-a stralucit!

Noi citim luptele voastre, cum privim vechea armura
Ce un urias odata în razboaie a purtat;
Greutatea ei ne-apasa, trece slaba-ne masura,
Ne-ndoim dac-asa oameni întru adevar au stat.

Au trecut vremile-acelea, vremi de fapte stralucite,
Însa triste si amare; legi, naravuri se-ndulcesc:
Prin stiinte si prin arte natiile înfratite
În gîndire si în pace drumul slavei îl gasesc.

Caci razboiul e bici groaznec, care moartea îl iubeste,
Si ai lui sîngerati dafini natiile îi platesc;
E a cerului urgie, este foc care topeste
Crîngurile înflorite, si padurile ce-l hranesc.

Dar a noaptei neagra manta peste dealuri se lateste,
La apus se adun norii, se întind ca un vesmînt;
Peste unde si-n tarie întunerecul domneste;
Tot e groaza si tacere… umbra intra în mormînt.

Lumea e în asteptare… turnurile cele-nalte
Ca fantome de mari veacuri pe eroii lor jalesc;
Si-ale valurilor mîndre generatii spumegate
Zidul vechi al manastirei în cadenta îl izbesc. 

Rasaritul lunii. La Tismana

Decât în frumoasa noapte când plapânda-i lina raza
A iubitei mele frunte cu vii umbre colora,
O priveliste c-aceea ochii-mi n-au putut sa vaza,
Lun-asa încântatoare n-am avut a admira.

Si întâi, ca o steluta, ca faclie departata,
Ce drumetul o aprinde în pustiuri ratacind,
În a brazilor desime, în padurea-ntunecata,
Printre frunze clatinate, am zarit-o licurind.

Apoi tainicele-i raze dând piezis pe o zidire,
Ce pe muche se ridica, locas trist, nelocuit,
Mângâie a ei ruina cu o palida zâmbire,
Ca un vis ce se strecoara într-un suflet pustiit.

Apoi glob rubinos, noptii dând miscare si viata,
Se-nalta si, dimprejuru-i dese umbre departând,
Pe-ale stejarilor vârfuri, piramide de verdeata,
Se opri; apoi privirea-i peste lume aruncând,

Lumina adânci prapastii, manastirea învechita,
Feudala cetatuie, ce de turnuri ocolita,
Ce de luna colorata si privita de departe
Parea unul din acele osianice palate

Unde geniuri, fantome cu urgie se izbesc:
Si pustiul fara margini, si cararea ratacita,
Stânca, pestera adânca, în vechime locuita
De al muntelui sfânt pustnic ce sarmanii îl iubesc

Erau dulci acele ceasuri de extaz si de gândire:
Soaptele, adânci murmůre ce iau viata în pustii,
A mormintelor tacere ce domnea în manastire,
Loc de zgomot altadata, de politici vijelii.

Noaptea, totul astei scene colosala de marire,
Doua nobile instincte cu putere destepta;
Unu, -a cerului credinta, altu, -a patriei iubire,
Ce odata-n aste locuri pe stramosi îi însufla.

Muntii nostri-au fost adesea scump azil de libertate,
Si din vârful lor românii, torent iute, furios,
S-aruncau; multimi barbare pentru prada adunate,
Lei sosind, era la fuga ca un cerb ranit, fricos.

. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

Cu trufie craiul ungur catre tara-nainteaza [1]
Sunt plini muntii de ostire, suna zalele de fier;
Pintenii lucesc; la luna sabiile scânteiaza;
Basarab încheia pacea cum vrajmasii lui o cer [2]

Dar românii nu vor pacea, nu vor trista umilinta
Ce asupra-le aduce un necinstitor tractat:
Ura lor e nempacata; în a lor cruda dorinta
Cuprind muntii, închid drumul ungurului spaimântat.

Astfel e atunci omorul, cât ostasul înceteaza
Obosit, si riga singur cu putini scapa fugind;
Stralucitele-i vesminte le arunca el de groaza,
Plânge si în a sa tara se întoarce blestemând.

Niciodata asta luna ce înoata în tarie,
Ca fanal purtat de valuri pe a marilor câmpie,
Mai mult numar de cadavre de atunci n-a luminat,
Niciodata mândru vultur ce-n vazduh se cumpaneste,
Acel domn al atmosferei ce un veac întreg traieste,
De o prada-asa bogata înca nu s-a-ndestulat.

Se gasesc s-acum pe râpe bucati de armuri zdrobite;
Am vazut întinse pinteni de rugina putreziti,
Si pe-al razboiului munte==monstruoasele morminte
Unde sefii ungurimii zac cu totii gramaditi.

Dar românii, fii ai celor ce-n vechime se luptara,
Cu sudori adap pamântul, câstig hrana în dureri;
Sunt plugari; si alte nume, oameni noi se înaltara,
Oameni nensemnati si mândri de vechimea lor de ieri.

Straini printi ce ne-apasara au dat lor drept mângâiere
Averi, cinsti, care odata se-mparteau drept rasplatiri,
Monopol fac azi de drepturi; în a lor scurta vedere
Propasirii neînvinse pun ei dese-mpotriviri.

Nu e-asa legea naturii, nu e-asa a tarii lege;
Ca tot ce nu e la locu-i va cadea trufia lor:
Al sudorilor straine rod ei nu-l vor mai culege;
Va fi mare tot românul, tarii lui folositor.

Cugetari adânc ascunse, idei drepte si înalte,
Ce în inimile-alese ura lor le apasa,
Vor vedea lumina zilei; si în forma de mari fapte,
Sub privirea provedintei, lumii se vor arata. 

TEATRU/FILM 22 Februarie

De Tudor Mușatescu

AL OPTULEA PACAT de Tudor Musatescu - Teatru Radiofonic: 

MADONA de Tudor Musatescu - Teatru Radiofonic: 

Escu HQ: 

Visul unei nopti de iarna - de Tudor Musatescu: 

Cu Kovács György, actor român

Dacii 1966 

Cu actorul Zephi Alşec ("Pistruiatul", "Toate pînzele sus", "Duminică în familie", "Actorul şi sălbaticii")

Actorul si salbaticii HD:

Cu actorul Marcel Anghelescu

O scrisoare pierduta 1953 HQ: 

Aventurile baronului Munchhausen - Burger Gottfried August 1956

Zamolxis - Arcadie Nour Marinescu 1970

SFATURI UTILE 22 Februarie

Boli de sezon (gripa, laringita, sinuzita, bronsita, pneumonia)

Cauze

Cauzele favorizante ale bolilor respiratorii sunt factorii care determina reactii congestive (modificari circulatorii) ale mucoasei nazalei, faringelui, traheei si bronhiilor, ale alveolelor si ale pleurei. Aceste modificari micsoreaza rezistenta si puterea de aparare locala a acestor tesuturi, ajutand sau declansand actiunea microbilor.

Aproape orice "raceala" incepe cu o rinita reprezentand inflamatia si secretia nazala abundenta. Inflamarea mucoasei nasului poate asocia si o afectare a faringelui (rinofaringita) ce se va manifesta cu dureri in gat. Adesea, odata cu mucoasa nasului, faringelui si traheii se congestioneaza si laringele; apare laringita, caracterizata prin tuse uscata si raguseala pana la pierderea vocii.

O alta cauza favorizanta este actiunea factorilor iritanti asupra mucoaselor respiratorii, si anume a substantelor care exercita o iritatie mecanica (praf, fum, pulberi minerale si organice, scame, ciment, particule mici de origine vegetala si mai ales fumul de tutun) sau chimica (gaze iritante, gaze toxice, vapori iritanti), factori din ce in ce mai des intalniti in prezent si mai ales in orasele mari, datorita dezvoltarii crescande a industriei.

Cauzele predispozante sunt factorii care inlesnesc producerea inflamatiei mucoaselor respiratorii prin crearea unor conditii ce scad rezistenta organismului fata de cauzele determinate si favorizante.

Sunt considerati factori predispozanti:

- defectele de anatomie nazala (deviatii de sept, hipertrofii de cornet), care constituie o oarecare piedica in respiratie, in incalzirea si umezirea aerului inspirat;

- focarele infectioase cronice ale cailor respiratorii superioare (faringite, amigdalite, sinuzite, infectii dentare, supuratii), care pot sa provoace si sa intretina inflamatii ale traheei, bronhiilor si alveolelor pulmonare prin infectarea din aproape in aproape sau de la distanta (prin inhalare sau pe cale limfatica);

- starile debilitante pentru organism, cum ar fi bolile infectioase, subalimentatia, surmenajul, debilitatea generala, alcoolismul, sifilisul, tuberculoza, bolile cronice de inima si rinichi, guta, obezitatea, diabetul, tabagismul si starile alergice.

Toate aceste conditii favorizeaza si aparitia recidivelor.
Ca factori favorizanti pot fi mentionate si eforturile respiratorii repetate (cantareti, suflatori de sticla si in instrumente de suflat), abaterile de la regulile banale de igiena (bauturi de la gheata, respiratul pe gura cand este frig si umed, trecerea brusca de la cald la frig cu o imbracaminte sumara) si frecventarea locurilor aglomerate (transport in comun, cinematograf) in perioada de epidemii de gripa, pojar, tuse convulsiva. 

Guturaiul

Guturaiul este o boala foarte frecvent intalnita, cu caracter sezonier (mai frecventa primavara si toamna), favorizata de starile de oboseala, subalimentatie, respirarea unei atmosfere viciate cu gaze si pulberi iritante, fum de tutun.

Factorii determinanti sunt infectiile virotice si bacteriene la care se adauga actiunea nociva a frigului, exercitata in special asupra regiunii fetei si extremitatilor.

Debutul guturaiului este marcat de o senzatie de infundare a nasului cu usturime si uscaciune locala, precum si in gat, stranuturi frecvente, insotite de secretie nazala apoasa abundenta, lacrimare, senzatie de infundare a nasului si a urechilor.

In cateva zile, secretia nazala devine purulent-galbuie, pentru ca apoi in circa o saptamana sa dispara. Bolnavul acuza si fenomene generale sub forma durerilor de cap, a unei stari de indispozitie, mici frisoane, stare subfebrila, scaderea poftei de mancare, uneori insomnie.

Tratamentul local consta in instilarea nazala de substante decongestionante si dezinfectantesub forma solutiilor medicamentoase apoase sau solutii uleioase (eventual mentolate).

Folosirea medicamentelor vasoconstrictoare puternice cum ar fi rinofugul sau bixtonimul trebuie limitata la o perioada scurta de timp, deoarece predispune la aparitia unei rinite medicamentoase cu fenomene de obstructie nazala permanenta, ce nu cedeaza decat partial si numai la administrarea substantei de care bolnavul devine dependent.

Medicamentele antihistaminice au actiune favorabila, in special in perioada initiala de declansare a rinitei acute. In perioada de stare se administreaza medicamente sub forma de instilatii nazale, urmate de inhalatii sau vaporizatii pe nas cu substante volatile sau substante aromatizate, balsamice, recomandate si prescrise de medic, din care se adauga cateva picaturi la 1 litru de apa fierbinte si se aspira vaporii pe nas timp de 5-10 minute, in camera incalzita. Bolnavul va sta acasa cel putin o ora dupa inhalatie care va fi repetata de 3-4 ori pe zi.

Tratamentul general medicamentos consta in antitermice, vitamine, preparate de calciu. Concediul medical este recomandat atunci cand este acordat de medic, mai ales la unii bolnavi cu o suferinta organica (cardiaca, hepatica sau renala) pentru care rinita acuta poate constitui un factor agravant. 

Gripa

Gripa - Boala infectioasa determinata de virusul gripal se manifesta printr-o febra cu debut brusc si o durata de 4 - 5 zile cu cefalee si dureri musculare, catar respirator suparator, care favorizeaza pneumonii si alte complicatii.

Fiind tipul cel mai des intalnit de raceala, gripa este contagioasa, aparand de obicei in epidemii. Manifestata prin forme variate (simple guturaiuri, rinofaringite, laringite, traheite, bronsite sau combinatii de tipul rino-faringita, larigo-traheo-bronsita, complicabile cu pneumonii, inflamarea alveolelor pulmonare) gripa nu are tratament specific.

Gripa este cea mai importanta dintre virozele respiratorii, atat printr-o mare contagiozitate (generatoare de mari epidemii, extinse uneori la intregul glob), cat si prin gravitatea imbolnavirilor.

Epidemiile de gripa insotite de multe complicatii, in special pneumonii, sunt responsabile de excesul de mortalitate in anii epidemici.
Virusul gripal are proprietatea de a-si schimba frecvent structura antigenica, facand sa apara, la anumite intervale, tipuri diferite de virus gripal, care surprind populatia neimunizata impotriva noului tip epidemic. Virusul are 3 serotipuri principale: A, B, si C.

Serotipul A creeaza epidemii mari si are numeroase subtipuri si variante, care circula pe toata suprafata globului. Subtipurile circulante actuale sunt A/H3N2 si A/H1N1.

Izvorul de infectie este omul. Sunt suspectate insa si unele animale, la care au fost izolate virusuri gripale (porcine, cabaline).
Perioada de incubatie este scurta: 1 - 3 zile.
Antibioticele nu au nici o eficacitate, decat in caz de complicatii (suprainfectii cu germeni).

Tratamentul este similar cu cel utilizat in cazul traheitelor, bronsitelor - picaturi dezinfectante in nas, gargara dezinfectanta, tablete de faringosept, aspirina tamponata (3 - 4 tablete pe zi) contraindicata la copii si adolescenti (sindromul Reye), paracetamol (4 - 5 tablete pe zi), antinevralgice, antitusive, expectorante (sirop expectorant sau bromhexin), comprese calde, 2 - 3 tablete de vitamina C pe zi.

Cand simptomele nu cedeaza in cel mult cateva zile sau se agraveaza, se va apela la medic, deoarece exista posibilitatea unor complicatii. Se recomanda evitarea contactului cu personele bolnave, evitarea aglomeratiilor in perioade de epidemii, evitarea expunerii nerationale la frig si umezeala; vaccinarea antigripala.

Simptomatologia: debut brusc cu febra si frison, mialgii, cefalee, secretii nazale abundente, astenie intensa, care obliga bolnavul sa zaca la pat. Febra dureaza 3 - 5 zile si este insotita de cefalee si dureri ale globilor oculari, dureri musculare, astenie intensa, catar respirator (laringita, traheita, bronsita),
Complicatiile pulmonare (pneumonii), angine, sinuzite, otite sunt frecvente. Boala lasa o imunitate specifica, dar numai pentru tipul epidemic de virus in cauza.
Tratamentul gripei simple se face la domiciliu cu repaus in casa circa 7 zile, aspirina, algocalmin, paracetamol, siropuri de tuse, frectii.
Antibioticele sunt fara efect in formele necomplicate.

Formele severe de gripa cu colaps, stare toxica, catar sufocant sau cu complicatii se interneaza la spital.
Atentie mare trebuie acordata "persoanelor cu risc" (de a face forme grave): gravide, copii mici, batrani, bolnavi cronici (pulmonarii cardiaci, diabetici).
Profilactic exista vaccinuri antigripale, care trebuie facute din timp (inainte de sezonul epidemic).

Raceala

Denumita generic si partial impropriu, raceala, este cea mai cunoscuta si mai comuna boala, ale carei semne sunt recunoscute cu usurinta de fiecare. Desi exista peste 200 de virusuri diferite care produc raceala, un procent de 30-50% dintre cazurile de raceala sunt produse de virusuri neidentificate.
Prezenta polipilor nazali, a bolilor alergice care afecteaza mucoasa nazala si a stresului prelungit cresc riscul producerii racelii.

Simptomele racelii sunt: dureri de gat sau inrosirea acestuia, dureri de cap si febra, infundarea nasului sau scurgerea de secretii nazale, stranut, respiratie dificila pe nas si uneori febra.

Ele apar la 2-3 zile de la infectie si dureaza intre 2 si 14 zile, peste doua treimi din bolnavi vindecandu-se in cel mult o saptamana. In cazul in care simptomele persista mai mult de doua saptamani, inseamna ca aceasta este mai mult decat consecinta unei raceli, ea poate fi consecinta unei alergii.

Raceala se poate complica sau asocia uneori cu o infectie bacteriana a faringelui (amigdalelor) sau a sinusurilor, instalandu-se uneori febra ridicata, secretii faringiene abundente eliminate prin tuse, alterarea starii generale.

Infectia este cauzata de virusurile care ataca sistemul de aparare a organismului. Mucusul produs de mucoasele de la nivelul nasului si al gatului reprezinta prima linie de aparare a organismului.

Particulele pe care noi le inhalam, precum praful, polenul, virusurile si bacteriil sunt retinute de aceasta mucoasa. Odata ce un virus trece de aceasta mucoasa si patrunde intr-o celula, el se multiplica si astfel apar noi virusuri care invadeaza celulele din jur. Semnale de alarma sunt trimise la globulele albe din sange, specializate, de celulele infectate.

Acestea ajung in scurt timp la locul infectiei si elimina o serie de substante chimice, precum kininele. Astfel, simptomele racelii sunt produse de aceste substante - cresterea productiei de mucus prin ruptura membranelor celulelor si pierderea de lichid din capilarele sanguine si vasele limfatice.

Raceala se transmite pe diferite cai, in functie de tipul virusului:

- prin inhalarea picaturilor suspendate in aer, chiar timp indelungat;

- prin inhalarea particulelor relativ mari ale secretiilor respiratorii, care ajung in aer pentru scurt timp;

- prin contactul secretiilor respiratorii infectate cu pielea sau obiectele inconjuratoare, urmat de atingerea ochilor sau a nasului.

Studiile de epidemiologie au aratat ca riscul transmiterii infectiei de la un bolnav este intre ziua a doua si a patra de la contactarea acesteia, cand nivelul virusului in secretii este cel mai ridicat.

Din cauza existentei unui numar foarte mare de virusuri si a faptului ca fiecare virus contine propriul antigen, nu exista inca un vaccin care sa combine toate antigenele existente si care sa poata preveni raceala.

In cazurile necomplicate este necesar doar tratamentul simptomatic: repaus la pat, aspirina si paracetamol pentru febra si pentru durerile de cap, aport crescut de lichide, ceaiuri calde si vitamina C.

Unele studii de actualitate au aratat ca folosirea de aspirina in tratamentul unui copil/adolescent cu gripa creste riscul aparitiei sindromului Reye. Sindromul Reye este o complicatie a gripei, care se caracterizeaza prin afectarea cu predilectie a ficatului si a creierului, putand genera coma si chiar decesul copilului.

Antibioticele nu sunt necesare, intrucat ele nu distrug virusurile, acestea fiind utile doar in cazul unor complicatii bacteriene, precum sinuzita sau infectiile gatului. 

Alte viroze respiratorii

In afara de gripa exista numeroase alte viroze respiratorii cauzate de peste 150 de virusuri cu tropism pentru aparatul respirator. In acest mod ne explicam faptul ca - asa cum s-a demonstrat - un copil face in medie 6 - 7 viroze respiratorii in cursul unui an, iar un adult 2 - 4 viroze respiratorii pe an.

Implicatiile pentru sanatatea oamenilor si pierderile de zile de lucru pentru economie sunt evidente (15 - 30% din zilele de incapacitate de munca).

Aceste viroze sunt:

- adenovirozele sunt determinate de 32 de serotipuri de adenovirusuri, cu variate manifestari: rinita, faringita, laringita, bronsita (uneori de tip spastic, asemanatoare tusei convulsive), pneumonii, conjunctivite etc.;

- virozele paragripale (4 serotipuri) se manifesta cu rinita, laringita sufocanta (crup), bronsita, pneumonii;

- viroza cu virusul sincitial respirator este grava cand apare la sugar cu tabloul clinic de bronsiolita acuta (catar sufocant) boala adesea mortala;

- alte viroze respiratorii sunt date de: rinovirusuri, reovirusuri, oncomavirusuri, precum si de unele serotipuri ale enterovirusurilor. 

Laringita acuta

Este inflamatia acuta a mucoasei laringiene favorizata de atmosfera poluata, expunerea la frig, umezeala, inhalarea unor vapori fierbinti sau substante toxice iritante, fumul de tutun, abuzul vocal (efort vocal prelungit). Acestea poate fi uenori determinanta de o infectie virala sau mai rar microbiana.

Se manifesta prin raguseala, senzatie de uscaciune si arsura in gat, intepaturi la inghitit, tuse seaca, uneori dureroasa, iritativa, persistenta. Dupa o evolutie de cateva zile pana la o saptamana, fenomenele cedeaza, iar raguseala se diminueaza pana la disparitie. La profesionistii vocali (actori lirici sau dramatici, profesori, avocati, crainici) se recomanda repausul vocal obligatoriu si reluarea treptata a efortului vocal.

Tratamentul consta in repaus vocal complet, in camera incalzita, aerul fiind umezit cu vapori de apa (prin introducerea unor surse de evaporare, cum ar fi un vas cu apa sau un prosop umed aplicat pe calorifer), regim alimentar usor, cu evitarea condimentelor, a bauturilor alcoolice, alimentele fiind servite la temperatura camerei. Se interzice fumatul si pulverizarea de substante iritante, care agraveaza tulburarile mucoasei laringiene.

Local se recomanda instilatii nazale cu fedrocaina, oleu eudaliptolat sau oleu gomenolat 2%, de 3 - 4 ori pe zi, aerosoli cu antibiotice si hidrocortizon, antitermice (aspirina, piramidon), antitusive (codenal), vitamine.

Aplicarea de comprese calde in jurul gatului poate fi utila. La copii, laringita acuta imbraca uneori o forma dramatica, cu tulburari respiratorii grave (copilul este agitat, respira zgomotos, cu greutate), cu asa-zisul cornaj (zgomotul produs de trecerea cu viteza a aerului prin lumenulstramtat al laringelui, datorita prezentei edemului din regiunea subglotica), mergand pana la asfixie - forma de laringita subglotica edematoasa.

Crizele de spasm laringian ce apar cu ocazia acceselor de tuse, cu cianoza copilului sunt fenomene grave ce impun interventia rapida a medicului. Febra, paloarea, tahicardia, uneori pulsul filiform, alteori starea de prostratie, adinamia copilului epuizat ce lupta sa invinga obstacolul respirator laringian completeaza tabloul acestei laringite dramatice.

Internarea de urgenta a copilului in spital este obligatorie, antibioticele fiind asociate cu administrarea de preparate de cortizon, sedative, antispastice, aerosoli, oxigen.

La nevoie, intubatia orotraheala sau operatia de traheotomie sunt necesare pentru salvarea vietii copilului pana la cedarea leziuniior edematoase din zona subglotica.

Sinuzita

Sinuzita acuta este inflamatia acuta a mucoasei sinusului. Ea poate interesa un singur sinus (maxilar, etmoid, sfenoid), mai multe sinusuri (polisinuzita fronto-etmoido-maxilara), toate sinusurile de pe o parte (pansinuzita acuta dreapta, stanga) sau de ambele parti (pansinuzita acuta bilaterala).

Simptomele principale acuzate de bolnav sunt cefaleea, secretia nazala mucopurulenta, infundarea nasului, pierderea mirosului, febra, ameteli, inapetenta.

Sediul durerii variaza dupa sinusul inflamat (in obraz, in sinuzita maxilara; in arcada sprancenoasa, in sinuzita frontala; in unghiul intern al orbitei, in sinuzita etmoidala anterioara; in crestetul capului, inapoia ochilor si in ceafa, in sinuzita etmoido-sfenoidala).

Radiografia sinusurilor arata opacifierea lor datorita umplerii cu secretii purulente. Tratamentul consta in repaus in casa, instilatii nazale cu Rinofug, Mentorin, ser fiziologic efedrinat 2% de 3 - 4 ori pe zi, inhalatii cu alcool mentolat 4% sau „Inhalant" (o tableta la 1 litru de apa fierbinte) repetate de 3 - 4 ori pe zi. La nevoie se recurge la administrarea de antibiotice (de preferat cele cu spectru larg: tetraciclina, aureomicina).

Sinuzita cronica este inflamatia cronica a mucoasei sinuzale ce urmeaza unei sinuzite acute nevindecate deplin in 2 - 3 luni. Bolnavul acuza o scurgere nazala purulenta permanenta, uneori rau mirositoare si o senzatie de greutate care in perioadele de acutizare se poate transforma in durere localizata in raport cu sinusul bolnav.

Secretia nazala si modificarile mucoasei produc infundarea nasului si scaderea mirosului pana la disparitie. Datorita inghitirii puroiului, bolnavul prezinta tulburari digestive si inflamatii repetate ale faringelui, laringelui, traheei si bronhiilor.

Tratamentul sinuzitei cronice acutizate este acelasi cu al sinuzitei acute. Cele recent cronicizate beneficiaza de tratament conservator; in sinuzitele maxilare se fac punctii sinuzale si spalaturi cu ser fiziologic steril urmate de instilarea de solutii antibiotice, hidrocortizon si alfachimotripsina. In formele vechi, cu modificari ireversibile ale mucoasei sinuzale, se procedeaza la drenarea supuratiei si inlaturarea mucoasei bolnave pe cale chirurgicala.

Bronsita acuta

Bronsita acuta - Rar izolata, face de cele mai multe ori parte din inflamatia mucoase intregului aparat respirator sau a bronhiilor, datorita infectiei cu virusuri (in 80% dintre cazuri, bacterii ca pneumococi, streptococi, Haemophilus influenzae, ciuperci, spirochete) sau cu microbi.

Apare indeosebi toamna si iarna cand aerul inhalat este rece, corpul se raceste, fiind expus la frig, cand hainele si incaltamintea umeda provoaca o congestionare a mucoasei cailor respiratorii favorabila inmultirii microbilor existenti si cresterii virulentei lor.

Continuare a inflamarii mucoasei nasului (guturai), a faringelui (faringita), a laringelui (laringita), a traheei (traheita), bronsita incepe cu o stare febrila, tuse seaca (la inceput) urmata de expectoratie intai mucoasa, apoi muco-purulente sau net purulenta. Bolnavul va sta in casa in perioada febrila, intr-o camera nu mai calda de 18-20 grade celsius, aerisita si cu aerul umezit.

Bronsita acuta infectioasa este de doua tipuri: bronsita acuta virala (cea mai frecventa), este produsa de virusuri si bronsita acuta bacteriana care apare in evolutia unei bronsite acute virale prin suprainfectie cu flora, care populeaza in mod normal nazofaringele.

Tratamentul consta in administrarea de aspirina, paracetamol.
Alimentatia trebuie sa fie usoara, cu lichide abundente, fructe si legume. Fumatorilor care nu se pot abtine de la fumat li se recomanda totusi sa intrerupa inhalarea fumului iritant si toxic, care nu va face decat sa prelungeasca suferinta si sa favorizeze cronicizarea bronsitei sau aparitia eventualelor complicatii.

Durata bolii variaza in functie de rezistenta organismului in jur de 10 - 15 zile, iar la copii si la persoanele varstnice perioada de vindecare este mai lunga. 

Pneumonia bacteriana

Pneumonia este o inflamatie a tesutului pulmonar (alveole sau intestitiu sau ambele provocate de bacterii sau de virusuri.
Pneumoniile determinate de bacterii (pneumococi, stafilococi, streptococi) se manifesta in general acut, cu expectoratie la inceput ruginie, apoi purulente (galben-verzuie), dispnee, moleseala, stare generala alterata.

Copiii si batranii dezvolta forme mai grave deoarece prezinta o rezistenta mai scazuta in fata bolilor. De asemenea, persoanele expuse la frig, oboseala, bolnavii cardiaci, alcoolicii, bronsiticii cronici, cei cu bronsiectazii, ciroza, etc.

Tratamentul cu antibiotice reduce aproape la zero complicatiile acestei boli, dar acesta nu este justificat decat daca prin persistenta sau agravarea simptomelor exista presupunerea ca a survenit o complicatie microbiana, si atunci nu cu orice antibiotic si numai la indicatia medicului.

Atunci cand o persoana are secretii nazale, tuse si congestie este dificil sa se faca diferentierea dintre raceala sau alergie - chiar si pentru medici. Dar exista multe informatii care pot clarifica acest aspect.

COSTUMUL POPULAR ROMÂNESC – TRADIȚII ȘI MODERNISM 22 Februarie

Portul popular ardelenesc

Judeţul Sibiu

Continuăm periplul prin universul portului tadiţional românesc poposind, de această dată, într-o zonă deosebit de bogată şi complexă din punct de vedere etnografic. Transilvania este, potrivit opiniei unor autori (Hedviga-Maria Formagiu), spaţiul în care se conturează o varietate tipologică a costumelor populare. De-a lungul timpului, acestea au cunoscut o continuă dezvoltare, perioadele istorice determinând un registru morfologic şi artistic propriu fiecărei zone, fără însă a afecta unitatea trunchiului  comun. Studiile entografice au pus în evidenţă o fragmentare a hărţii costumului popular în Transilvania, în funcţie de entităţile antropogeografice, dintre care amintim zonele: Sibiu, Maramureş, Oaş, Lăpuş. În cele ce urmează vom zăbovi asupra zonei Sibiului, care este la rândul ei subdivizată astfel: Mărginimea Sibiului, Ţara Oltului, Valea Hârtibaciului, zona Ocna-Miercurea(I. Moise & H. Klusch).

Mărginimea corespunde zonei subcarpatice dintre Olt şi Sebeş, având drept limită nordică linia ferată Tălmaciu-Vântu de Jos; ea este considerată una din cele mai reprezentative zone folclorice pentru portul românesc sibian. Practicarea intensă a păstoritului(transhumanţa) permite stabilirea unor legături strânse cu celelalte zone ale ţării şi, totodată, influenţarea a portului din celelalte regiuni. Ţara Oltului este situată între Munţii Făgăraş şi Valea Oltului, fiind recunoscută pentru localităţile în care cojocăritul şi brodarea pieptarelor erau intens practicate: Avrig, Sebeşul de Jos, Turnu Roşu. Valea Hârtibaciului este amplasată la intersecţia Văii Târnavelor cu Ţara Oltului, datele etnografice din această zonă păstrând un caracter arhaic datorită izolării satelor. Zona Târnavelor (Dumbrăveni, Mediaş, Copşa Mică) este mai degrabă o zonă de tranzit între regiuni cu etnografie proprie. În nord-vestul judeţului este Zona Ocna-Miercurea, în care datele etnografice, dincolo de diferite împrumuturi, atestă şi existenţa unor elemente specifice.

În rândurile următoare vom completa tabloul, marcând elementele definitorii, atât pentru portul femeiesc, cât şi pentru cel bărbătesc, în funcţie de fiecare piesă vestimentară.

ACOPERITOARE DE CAP ŞI PODOABE

Costumul femeiesc

Mărginime: piesa care acoperă capul poartă denumiri precum: cârpă(specifică portului de Sălişte, se poartă în zilele de lucru, de culoare neagră), pahiol (confecţionat din borangic, având un aspect asemănător maramei, de dimensiuni reduse şi care are un sistem complicat de prindere), velitura. Aceasta din urmă este considerată de autori drept ,,cea mai complicată broboadă de cap din câte se cunosc în spaţiul românesc” (p.12), având două componente: vâlitura, care formează coiful şi ciurelul, un voal subţire care se aşează peste aceasta şi o fixează totodată pe cap. Complexitatea acestei velituri este  confirmată de existenţa mai multor tipuri: a) de Poiana, considerată un ,,tip primar al veliturii”, cu o circumferinţă de aproximativ 65 de cm, aproape rotundă; b) de Jina, se remarcă printr-un element accesoriu , şi anume cartonul care susţine vâlitura; c) de Rod, în care creţurile vâliturii nu mai sunt dispuse transversal, ci antero-posterior.

Ţara Oltului: acoperământul capului îşi păstrează denumirea de velitură(în trecut era cunoscută şi sub denumirile de vălitoare, păioară, sâliuţă, rară), fiind un semn distinctiv al femeii măritate şi confecţionată din pânză ,,de prăvălie”. În zilele de sărbătoare, fetele aveau părul descoperit, prinzând în păr peşchine (cununi de flori artificiale), iar la urechi păune.

Zona Hârtibaci: suportul de carton este înfăşurat de o pânză roşie peste care se fixează o salbă care imită monedele şi medaliile, iar deasupra cercului sunt aşezate flori artificiale roşii.

Zona Târnavelor: se remarcă existenţa brobodelnicului, un ştergar care se răsuceşte pe un suport de carton de aproximativ 6-7 cm înălţime (veaca), dând forma unei pălării, iar la unul din capete rămâne liber pe spate (ambele capete prezintă alesături).

Zona Ocna-Miercurea: se întâlnesc învălitoarele, care au un aspect asemănător celor din Mărginime, se înfăşoară în jurul capului ca un turban, iar capătul prezintă pe margini motive geometrice.

Costumul bărbătesc

Pălăria şi căciula sunt cele două elemente invariabile în portul popular bărbătesc în această zonă, ele întâlnindu-se pe întreaga suprafaţă, variind ca formă, mărime, alcătuire.

Mărginime: pălăria este de culoare neagră, are boruri mici şi este purtată în anotimpurile mai puţin răcoroase şi în zilele de sărbătoare. Ca însemne ale fecioriei, sunt menţionate florile, mărgelele şi peana, dispuse în partea dreaptă. Iarna este folosită o căciulă cu fundul rotund, al cărui diametru poate depăşi pe cel al deschizăturii.

Ţara Oltului: pălaria îşi păstrează culoarea, fiind confecţionată din fetru sau barşon, iar în cazul feciorilor aceasta prezintă un ciucure din lână colorată şi vrâşte (flori artificiale).

Zona Hârtibacilui:  pălăria este confecţionată din pâslă neagră, iar cea a junilor este împodobită cu flori şi mărgele.

Zona Târnavelor: apare din nou pălăria din pâslă neagră cu boruri de mărime mijlocie, împodobită cu flori şi mărgele, iar în anotimpul rece se poartă o căciulă ţuguiată, din blană de miel.

Zona Ocna-Miercurea: se întâlneşte un tip de pălărie precum cel din Mărginime, având drept element diferenţiator calota înfăşurată cu o panglică cu două dunguliţe.

 IE / CĂMAŞA

Costumul femeiesc

Dincolo de aspectele care individualizează fiecare zonă, cămaşa femeiască se caracterizează în general printr-o sobrietate a ornamentelor (altiţe-motive decorative de-a latul mânecii şi pui-motive decorative de-a lungul mânecii, custe cu arnici negru) şi a cromaticii, prin prezenţa fodorilor şi prin dimensiunile relativ reduse.

Mărginime: sobrietatea cromatică (utilizarea negrului şi, foarte discret, a galbenului, roşului şi albastrului) a râurilor de pe piept şi mâneci, a motivelor reprezentând frunze şi flori artificiale şi a fodorilor de la mâneci, mărginiţi de dantela neagră, conferă o eleganţă remarcabilă care înscriu această piesă vestimentară în rândurile celor ,,mai izbutite piese de port popular” (I. Moise & H. Klusch, p.14).

Ţara Oltului: ia cu poale îşi ia denumirea tocmai din sistemul de prindere a celei din urmă, iar ia cu altiţă are mâneca formată din două părţi încheiate peste umăr cu broderie. Iniţial, fodorii erau prezenţi doar în structura morfologică a costumului fetelor, care după căsătorie îmbrăcau iile cu obinzăli (guler brodat).

Zona Hârtibaciului: aici întâlnim cămaşa lungă, de asemenea prinsă de poale, din cânepă şi in, cu fodori, altiţe şi pui şi cu o cromatică largă şi ornamente bogate (negru, roşu, galben şi albastru, mov, verde pentru detalii).

Zona Târnavelor: poalele nu mai sunt legate de cămaşă, având ,,năditura de jur împrejur”, cu ornamentaţie redusă (pe umeri, pe gulerul îngust, pe mâneci şi piept), sobră sub forma motivelor geometrice.

Zona Ocna-Miercurea: ia este confecţionată din bumbac, iar ca element definitoriu pe suprafaţa acesteia apar dungi roşii. Mânecile pornesc din guler, terminându-se cu ,,fodori împodoghiţi cu cipcă” (p. 22), iar ,,gura” iei este poziţionată lateral. Ornamentele sobre sunt dispuse pe guler şi mâneci.

Costumul bărbătesc

Cămaşa bărbătească este confecţionată din pânză albă şi decorată discret cu motive ce utilizează un registru cromatic redus, fapt care îi conferă de asemenea eleganţă şi sobrietate.

Mărginime: apare cămaşa făcută din giolgiu (pânză industrială), cu barbi(clinii de sub gura cămăşii, atât în faţă cât şi în spate, specifici acestei zone), guler îngust care se leagă cu băieri şi mâneci largi. Ornamentele sunt dispuse în jurul barbilor şi a gurii cămăşii.

Ţara Oltului: elementul de specificitate este dat de mâneca dreaptă, largă, croită dintr-o singură foaie. Gulerul este lucrat separat şi aplicat apoi. Predomină negrul şi rosul, cu ajutorul cărora sunt decorate gura şi mânecile cămăşii.

Zona Hârtibaciului: cămaşa preia elemente ale celorlalte zone etnografice, astfel ornamentele valorifică motive geometrice de o cromatică deschisă, care sunt dispuse pe guler şi marginea de jos a cămăşii.

Zona Târnavelor: apare o îngustare a mânecilor care se vor termina cu pumnari dezvoltaţi.

Zona Ocna-Miercurea:  cămaşa ajunge până la nivelul genunchilor, are mâneci largi ale căror margini sunt decorate cu motive geometrice, asemenea gulerului şi pe suprafaţa căreia se observă dunguliţele roşii, care apăreau şi pe cămăşile femeilor.

PIEPTARE ŞI COJOACE

Costumul femeiesc

Pieptarele ardeleneşti sunt recunoscute prin croiul lor şi ornamentaţia sobră.

Mărginime: câmpul ornamental cunoaşte la această piesă o intensificare(împletituri de meşină în nuanţe de roşu deschis, dar şi ,,sirom”-piele subţire colorată, de lânică sau mătase neagră). Se remarcă două tipuri de pieptare: spintecat-specific zonei, deschis în faţă, care are la gură ciucuri de mătase, şi cel infundat, de tip arhaic, încheiat în lateral, de dimensiuni mai mici, dar cu o execuţie a ornamentaţiei ireproşabilă. Cojoacele au clini laterali mari, iar marginile sunt tivite cu blană de vidră sau miel, se leagă la gât cu ciucuri şi sunt foarte apreciate în zilele de sărbătoare.

Ţara Oltului: pieptarul înfundat este decorat cu flori roşii (muguri, trandafiri etc). Pe vreme ploioasă este purtată gluga avrigenească, un fel de pelerină din lână albă, care ajunge până la gelzne, decorată cu alesături geometrice în nunanţe de negru şi maro, cu ciucuri din urzeală pe marginea inferioară. De asemenea, se întâlneşte şi buboul , asemănător unui suman, realizat din lână groasă care se leagă cu băieri coloraţi la gât (acesta fiind şi singurul element decorativ).

Zona Hârtibaciului: găsim ambele variante de pieptare, atât cel înfundat cât şi cel spintecat, precum şi buboul din pănură neagră.

Zona Târnavelor: pieptarele spintecate sunt confecţionate din piele albă de miel şi sunt răscroite la gât, iar cojoacele lungi, cu aplicaţii din blană neagră de miel sau cusături în zonele expuse vederii. În anotimpurile mai puţin friguroase se poartă frijura, un suman din pănură albă, având pe mâneci şi guler aplicaţii din postav negru.

Zona Ocna-Miercurea: apar pieptare cu croi înfundat şi cojoacele din piele de oaie decorate cu flori de cojoc. Specifică acestei zone este ţundra, care coboară sub nivelul genunchilor şi apără împotriva frigului şi a ploii, fiind un articol comun atât portului femeiesc cât şi celui bărbătesc.

CATRINŢE / CIOARECI

Costumul femeiesc

Cămăşile ardeleneşti, fiind mai scurte, conduc la apariţia poalelor, care pot fi sau nu prinse de cămaşă şi peste care se aşează catrinţele.

Mărginime: aceste poale sunt albe, încreţite şi nedecorate, iareste de culoare închisă, având în partea de jos ciucuri scoşi din urzeală, iar marginile împodobite cu dantelă. Brâul tricolor susţine, pe sub şorţ, poalele.

Ţara Oltului:  poalele sunt prinse de ie, de asemenea nedecorate. În partea din faţa şorţul negru este format din două foi, care se prind una de alta cu cheiţa, iar în partea din spate catrinţa roşie este formată dintr-o singură foaie, din care ies ciucuri în partea de jos. Aceasta este un indicator al stării civile, astfel catrinţele fetelor nemăritate sunt foarte bogat ornamentate, pe când în cazul femeilor măritate motivele se simplifică.

Zona Hârtibaciului: şurţul negru este confecţionat din lânişoară şi format din trei foi, specificitatea sa fiind dată de lungimea ciucurilor din partea de jos, iar catrinţa oacheşe este formată dintr-o singură foaie,cu un câmp ornamental care variază în funcţie de vârstă, categorie socială, sezon.

Zona Târnavelor: poalele purtate în zilele de sărbătoare au broderii, dantele în partea de jos, iar şorţul negru este format din două foi, supuse unui sistem special de călcat, numit glătuire. Catrinţa bătrânească din lână prezintă vărgi orizontale având pe margine ciucuri coloraţi . Acestea se prind cu ajutorul baierelor.

Zona Ocna-Miercurea: poalele ajung până la glenze, iar şorţul are două foi cu decoraţii de mătase colorată şi ciucuri.

Costumul bărbătesc

Cioarecii sunt confecţionaţi din pănură albă pentru anotimpurile friguroase şi din pânză în anotimpurile calde şi sunt strânşi pe picior. În Mărginime de-a lungul pantalonului există  un anumit tip de cusătura, numită mieluşei, iar în ŢaraOltului aceştia au clini la spate şi fereşti (crăpături triunghiulare în faţă, specifice acestei zone). În zona Târnavelorcioarecii sunt îndoiţi în partea de jos sub forma unei manşete late de 10-15 cm.

Chimirul, căruia i se mai spune şi curea,  este de asemenea nelipsit din portul cotidian, fiind ornamentat corespunzător şi prevăzut cu mici buzunare în care se depozitau tutun, bani etc.

ÎNCĂLŢĂMINTE

Atât în portul femeiesc, cât şi în cel bărbătesc se remarcă o renunţare la tradţionalele opinci în favoarea ghetelor, bocancilor, pantofilor, papucilor cu tureac, cizmelor (în zona Târnavelor se numesc cizme creţe).

GÂNDURI PESTE TIMP 22 Februarie