4 FEBRUARIE 2018

RELIGIE ORTODOXĂ 4 Februarie

Sf Cuv Isidor Pelusiotul; Sf Sfințit Mc Avramie; Duminica a 34-a după Rusalii – a Întoarcerii Fiului Risipitor

Sfântul Cuvios Isidor Pelusiotul – S-a născut în 360 în Alexandria Egiptului, din părinţi creştini, rude apropiate cu Arhiepiscopul Trofil al Alexandriei (383-412) şi cu Sf. Chiril (412-444), urmaşul acestuia. Având o situaţie financiară bună, părinţii l-au trimis pe tânărul Isidor la şcolile de filozofie şi teologie din Antiohia, tocmai când păstorea acolo ca preot Sfântul Ioan Gură de Aur. Isidor i-a fost ucenic şi l-a avut ca pildă de trăire duhovnicească. Reîntors în Egipt, ar fi putut să aibă o slujbă deosebită, însă Isidor a renunţat la moştenirea primită de la părinţi şi a intrat în Mănăstirea Pilusiu din partea de răsărit a deltei Nilului, nu departe de oraşul cu acelaşi nume. De aceea şi Cuviosul Isidor este numit „pelusiotul”. Cuvântul grecesc „pilos” înseamnă mlaştină sau noroi şi cum mănăstirea era poziţionată în delta fluviului Nil, într-o regiune mlăştinoasă, i s-a zis „Pilusiu”, adică mănăstirea din mlaştini.

În această mănăstire şi-a petrecut Isidor tot restul vieţii, sporind în rugăciune şi credinţă faţă de Dumnezeu. Aici s-a învrednicit de treapta preoţiei, ajungând şi stareţ. Împăratul Teodosie al II-lea (408-450) îl cinstea în mod deosebit pe Cuviosul Isidor. Acesta îl sfătuieşte pe împărat să convoace Sinodul al III-lea Ecumenic la Efes, în anul 431, pentru apărarea dreptei credinţe creştine împotriva ereziei nestoriene. De la Cuviosul Isidor au rămas 2090 de epistole pline de înţelepciune, sfaturi duhovniceşti şi ştiinţă teologică. Astfel, a povăţuit Cuviosul Isidor pe toţi până la adânci bătrâneţi când s-a mutat cu pace la Domnul în anul 436.

Sfântul Sfinţit Mucenic Avramie – A trăit în secolul al IV-lea, fiind episcop în localitatea Arbela din Persia. A fost prins de mai marele preoţilor păgâni şi obligat să se închine soarelui. Refuzând acest lucru, Episcopul Avramie a fost supus supliciilor şi dus în localitatea Telman unde a primit moarte mucenicească prin sabie în anul 353.

În anul al cincilea al prigoanei ce s-a făcut în Persia împotriva credincioşilor, a fost prins de mai marele magilor, şi sfântul Avramie, care era episcopul uneia din cetăţile Persiei, numită Arvil, şi a fost silit să se lepede de Hristos şi să se închine soarelui. Dar fericitul Avramie, zicea mai marelui magilor: nenorocitule şi ticălosule, cum nu te temi a mă îndemna să fac cele ce nu se cuvin? Este, oare, cu putinţă să las pe Făcătorul soarelui şi al tuturor făpturilor şi să mă închin soarelui, care este făcut de Dumnezeu? Aceste cuvinte au tulburat foarte pe tiran împotriva sfântului; şi îndată a poruncit să fie bătut cu toiege. Şi mai-marele magilor văzând că suferea vitejeşte şi că se şi ruga pentru cei ce-l băteau, zicând: „Doamne, nu le socoti lor păcatul acesta, că nu ştiu ce fac”, a poruncit să i se taie capul cu sabia. Şi s-a săvârşit sfântul Avramie, în satul ce se zice Telman, tăindu-i-se capul cu sabia.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin.

Ev. Luca 15, 11-32

Zis-a Domnul pilda aceasta: un om avea doi fii. Şi a zis cel mai tânăr dintre ei tatălui său: tată, dă-mi partea care mi se cuvine din avere; atunci el le-a împărţit averea. Dar, nu după multe zile, feciorul cel mai tânăr, strângându-şi toate, s-a dus într-o ţară depărtată; şi acolo şi-a risipit toată averea, vieţuind în desmierdări. Şi, după ce a cheltuit totul, a venit o foamete mare în ţara aceea şi el a început să fie în lipsă. Şi, ducându-se, s-a lipit el de unul din locuitorii acelei ţări şi acesta l-a trimis la ţarinile sale să pască porcii. Şi dorea să-şi sature pântecele din roşcovele ce mâncau porcii, însă nimeni nu-i da. Dar, venindu-şi în fire, a zis: câţi argaţi ai tatălui meu sunt îndestulaţi de pâine, iar eu pier de foame! Mă voi scula şi mă voi duce la tatăl meu şi-i voi spune: tată, am greşit la cer şi înaintea ta şi nu mai sunt vrednic să mă numesc fiul tău. Fă-mă ca pe unul din argaţii tăi. Şi, sculându-se, a venit la tatăl său. Iar pe când era încă departe, l-a văzut tatăl său şi i s-a făcut milă; şi, alergând, a căzut pe grumajii lui şi l-a sărutat. Atunci i-a zis feciorul: tată, am greşit la cer şi înaintea ta şi nu mai sunt vrednic să mă numesc fiul tău. Iar tatăl a zis către slujitorii săi: aduceţi haina cea mai bună şi-l îmbrăcaţi; puneţi inel în mâna lui şi încălţăminte în picioarele lui; apoi aducând viţelul cel îngrăşat îl junghiaţi. Să mâncăm şi să ne veselim; căci acest fiu al meu mort era şi a înviat, pierdut era şi s-a aflat. Şi au început să se veselească. Iar feciorul lui cel mare era la ţarină; când s-a întors şi s-a apropiat de casă, el a auzit cântece şi jocuri. Atunci, chemând pe unul dintre slujitori, l-a întrebat: ce înseamnă acestea. Iar acela i-a răspuns: fratele tău a venit şi tatăl tău a junghiat viţelul cel îngrăşat, pentru că l-a primit sănătos. Şi s-a mâniat şi nu voia să intre; dar tatăl lui, ieşind, îl ruga. Însă el, răspunzând, a zis tatălui său: iată de atâţia ani îţi slujesc şi niciodată n-am călcat porunca ta; şi mie tu niciodată nu mi-ai dat un ied, să mă veselesc cu prietenii mei. Dar când a venit acest fiu al tău, care a mâncat averea ta cu desfrânatele, ai junghiat pentru el viţelul cel îngrăşat. Însă tatăl i-a zis: fiule, tu în toată vremea eşti cu mine şi toate ale mele, ale tale sunt; se cuvenea însă să ne veselim şi să ne bucurăm, căci fratele tău acesta mort era şi a înviat, pierdut era şi s-a aflat.

Ap. I Corinteni 6, 12-20 

Fraţilor, toate îmi sunt îngăduite, dar nu toate îmi sunt de folos. Toate îmi sunt îngăduite, dar nu mă voi lăsa biruit de ceva. Bucatele sunt pentru pântece şi pântecele pentru bucate şi Dumnezeu va nimici şi pe unul şi pe celelalte. Trupul însă nu e pentru desfrânare, ci pentru Domnul, şi Domnul este pentru trup. Iar Dumnezeu, Care a înviat pe Domnul, ne va învia şi pe noi, prin puterea Sa. Oare nu ştiţi că trupurile voastre sunt mădularele lui Hristos? Luând deci mădularele lui Hristos, le voi face mădularele unei desfrânate? Nicidecum! Sau nu ştiţi că cel ce se alipeşte de desfrânată este un singur trup cu ea? «Căci vor fi - zice Scriptura - cei doi un singur trup». Iar cel ce se alipeşte de Domnul este un duh cu El. Fugiţi de desfrânare! Orice păcat pe care-l va săvârşi omul este în afară de trup. Cine se dedă însă desfrânării păcătuieşte în însuşi trupul său. Sau nu ştiţi că trupul vostru este templu al Duhului Sfânt, Care este în voi, pe Care-L aveţi de la Dumnezeu şi că voi nu sunteţi ai voştri? Căci aţi fost cumpăraţi cu preţ! Slăviţi, dar, pe Dumnezeu în trupul vostru şi în duhul vostru, care sunt ale lui Dumnezeu.

Predica Părintelui Ilie Cleopa la Duminica a XXXIV-a după Rusalii (a Întoarcerii Fiului Risipitor). Despre adevărata pocăinţă şi despre milostivirea lui Dumnezeu

Scula-mă-voi şi mă voi duce la tatăl meu, şi-i voi spune: Tată, am greşit la cer şi înaintea ta (Luca 15, 18)

Iubiţi credincioşi,

În Sfînta Scriptură Dumnezeu se numeşte "Tată al milostivirii" (II Corinteni 1, 3), pentru că pururea Se milostiveşte faţă de cei păcătoşi care se întorc din toată inima către El prin adevărată pocăinţă. Dumnezeu zice prin proorocul Isaia: Cînd te vei întoarce şi vei suspina, atunci te vei mîntui şi vei cunoaşte unde ai fost (Isaia 30, 15). În alt loc, prin acelaşi prooroc, zice Dumnezeu: Spălaţi-vă, curăţiţi-vă, ştergeţi răutăţile din sufletele voastre înaintea ochilor Mei părăsiţi-vă de răutăţile voastre. Şi de vor fi păcatele voastre ca mohorîciunea, ca zăpada le voi albi; şi de vor fi ca roşeala, ca lîna le voi face albe (Isaia 1, 16-18).

Acest adevăr s-a petrecut şi cu fiul risipitor din Sfînta Evanghelie care s-a citit astăzi. El mai întîi şi-a venit întru sine, a suspinat după fericirea ce o avusese cînd era în casa tatălui său, apoi a zis: Cîţi argaţi ai tatălui meu sunt îndestulaţi de pîine, iar eu pier aici de foame! (Luca 15, 17). Acestea au fost cuvintele fiului risipitor cînd şi-a venit întru sine, adică a început a-şi cunoaşte greutatea păcatelor sale. Fără această simţire şi trezire nimeni dintre păcătoşi nu va putea să se întoarcă din toată inima către Preabunul Dumnezeu.

Care era foamea fiului risipitor care a zis: "iar eu pier aici de foame?" Oare la hrana cea trupească se gîndea el? Nu, Dumnezeu zice prin Sfîntul Prooroc Isaia: Iată, cei ce slujesc Mie vor mînca, iar voi veţi flămînzi. Iată, cei ce slujesc Mie vor bea, iar voi veţi înseta. Iată, cei ce slujesc Mie se vor veseli, iar voi vă veţi vă veţi ruşina. Iată, cei ce slujesc Mie cu bucurie se vor bucura, iar voi veţi întrista. Iată, cei ce slujesc Mie se vor veseli, iar voi veţi striga pentru zdrobirea duhului vostru(Isaia 65, 13-14).

Aceasta era foamea cea mare a fiului risipitor. El şi-a adus aminte de vremea cînd petrecea în casa tatălui său şi de hrana şi desfătarea duhovnicească ce o avea lîngă el. Ajungînd păzitor de porci în ţară străină, departe de Dumnezeu, foamea sufletului său după dreptate l-a făcut să zică: Cîţi argaţi ai tatălui meu sunt îndestulaţi de pîine, iar eu pier aici de foame!

Care a fost hrana lui cîtă vreme era la casa părintească? Această hrană duhovnicească pe care acum o pierduse, o formau faptele sale cele bune: credinţa, nădejdea, dragostea, rugăciunea, înfrînarea, curăţia şi toate celelalte virtuţi care cu adevărat sunt hrană a sufletului. Mîntuitorul în vorbirea Lui cu samarineanca la fîntîna din Sichem a hrănit-o prin darul Său, cîştigîndu-i sufletul. De aceea cînd Apostolii Îl rugau să mănînce, El le-a zis: Eu am de mîncat o mîncare pe care voi nu o ştiţi (Ioan 4, 32). Mîncarea Mea este să fac voia Celui ce M-a trimis pe Mine şi să săvîrşesc lucrul Lui (Ioan 4, 34). Căci oricine face o faptă bună pentru sufletul său, sau pentru mîntuirea aproapelui său, cu adevărat îşi hrăneşte sufletul său cu darul lui Dumnezeu. Fiul risipitor, cunoscîndu-şi starea lui vrednică de plîns şi gîndind să se întoarcă la Părintele său cu mare smerenie, nu se mai socotea vrednic a fi fiul tatălui său. De aceea cînd a venit către tatăl său, a zis: Nu mai sunt vrednic să mă numesc fiul tău. Primeşte-mă ca pe unul din argaţii tăi (Luca 15, 19).

Trei sunt stările celor ce se mîntuiesc. Starea celor dintîi este a fiilor, adică a celor care cu mare dragoste slujesc lui Dumnezeu din toată inima lor şi cu toată puterea voinţei lor se sîrguiesc să facă poruncile Lui. Despre aceştia spune dumnezeiasca Scriptură: Cît am iubit Legea Ta, Doamne, ea toată ziua cugetarea mea este (Psalm 118, 97).

A doua ceată este a argaţilor, care, căutînd plată, se silesc a lucra poruncile lui Dumnezeu pentru a dobîndi fericirea cea veşnică a Împărăţiei Sale. Despre aceştia scrie: Plecat-am inima mea ca să facă îndreptările Tale în veac pentru răsplătire(Psalm 118, 112). Starea a treia este a robilor, adică a celor care, temîndu-se de pedeapsa lui Dumnezeu pentru călcarea poruncilor Lui se silesc a păzi toate poruncile Lui după mărturia care zice: Străpunge cu frica Ta trupul meu, că de judecăţile Tale m-am temut (Psalm 118, 120).

Deci, fiul risipitor, gîndindu-se că şi argaţii, adică cei ce fac poruncile lui Dumnezeu, pentru răsplătire primesc daruri duhovniceşti şi se împărtăşesc de ele, a cerut Tatălui său să fie primit în casa părintească măcar ca un argat. Această întoarcere a lui din toată inima către părintele său, şi smerenia cea mare să fie primit ca un argat de Tatăl său, i-a fost pricină de mare folos, căci nu ca pe un argat l-a primit, ci ca pe un adevărat fiu al său care se întoarce cu toată inima către El. Vedem din cuvintele Sfintei Evanghelii de azi că, încă departe fiind el, l-a văzut tatăl său şi i s-a făcut milă şi, alergînd, a căzut pe grumazul lui şi l-a sărutat (Luca 15, 20).

Iubiţi credincioşi,

Dar ce înţelegem prin acest cuvînt: "Încă departe fiind el, l-a văzut tatăl său"? Aceasta ne arată că Preabunul şi Atotştiutorul Dumnezeu, mai înainte de a striga omul păcătos "greşit-am", cunoaşte hotărîrea lui cea din inimă de a se întoarce către El. De aceea l-a primit cu atîta bucurie şi nu i-a mai pomenit greutatea păcatelor lui cu care l-a supărat. I-a dat haina cea dintîi, adică nepătimirea cu care a fost îmbrăcat cînd era lîngă tatăl său. Şi inel i-a pus pe mîna lui, semnul legăturii celei dintîi cînd petrecea în viaţă curată şi neprihănită, mai înainte de a se despărţi de tatăl său. Iar după ce i-a dat lui haina cea dintîi şi inel şi încălţăminte în picioarele lui, adică voinţa tare de a merge pe calea poruncilor lui Dumnezeu, a zis slugilor sale: Aduceţi viţelul cel îngrăşat şi-l junghiaţi să mîncăm şi să ne veselim; căci fiul meu acesta, pierdut a fost şi s-a aflat, mort a fost şi a înviat (Luca 15, 23-24).

O, bunătatea şi dragostea cea părintească a Preabunului nostru Dumnezeu! Cît este de negrăită Mila Lui şi cît de nenumărate sunt îndurările Lui asupra celor ce se întorc către El cu toată inima lor! Cu cîtă părintească iubire primeşte El pe fiii Lui cei pierduţi prin păcat, care se întorc cu mare căinţă şi umilinţă către El şi cîtă bucurie se face în cer cînd un păcătos se întoarce la pocăinţă!

Mare şi nemărginită este milostivirea lui Dumnezeu faţă de cei păcătoşi care se întorc către El din toată inima şi cu toată smerenia şi hotărîrea de a-şi îndrepta viaţa!

În pilda Fiului Risipitor vedem că el nu făcuse fapte de pocăinţă, adică încă nu-şi făcuse canonul păcatelor sale cu care a supărat pe părintele său. Ci numai venindu-şi în sine şi cunoscîndu-şi starea jalnică în care ajunsese prin depărtarea de părintele său a atras asupra sa mila şi îndurarea Părintelui său care cu atîta bucurie şi cu prăznuire l-a primit. Cu adevărat, fraţii mei, smerenia şi pocăinţa iartă multe păcate şi fără alte fapte bune. Ce fapte bune putea să facă tîlharul răstignit alături de Hristos cînd mîinile şi picioarele lui erau legate? Dar strigarea lui din inimă i-a fost deajuns: Pomeneşte-mă, Doamne, cînd vei veni întru Împărăţia Ta (Luca 23, 42). Iar Mîntuitorul îndată i-a răspuns: Adevăr grăiesc ţie, astăzi vei fi cu Mine în rai(Luca 23, 43).

Bine a zis dumnezeiescul Apostol Pavel: Duhul se roagă pentru noi cu suspinuri negrăite. Bine a zis şi Sfîntul Efrem Sirul: "Pocăinţa, fără jertfe şi fără cheltuieli, poate să împace şi să milostivească pe Dumnezeu. Pocăinţa a oprit jertfa sîngeroasă, aducînd jertfa conştiinţei. Ea nu caută ied, ci mărturisire. Nu cere oaie pentru jertfă, ci mărturisire din conştiinţă. Nu ai turturea de jertfă tu cel ce ai păcătuit? Suspină şi Dumnezeu, mai presus de turturea, îţi socoteşte ţie aceasta. Nu ai pasăre? Lăcrimează şi, în loc de jertfă, ţi se va socoti ţie. Nu ai porumbel? Vesteşte-ţi păcatele tale lui Dumnezeu şi-ţi vor fi ţie ardere de tot. Dacă te vei ruga, ca pe un viţel de jertfă va primi Dumnezeu rugăciunea ta. O, cît de mare este pocăinţa! O, cît de minunate sunt lucrurile cele dintru dînsa! Că una fiind, pe toate le poate". "O, darul Evangheliei, că pe toată Legea a îndreptat-o Iisus! Poporul se face lui preot în Biserică; căci are conştiinţa care jertfeşte pentru dînsul. Din inimă se roagă şi milostiveşte pe Dumnezeu pentru sine".

Iubiţi credincioşi,

Duminica de azi, a Fiului Risipitor, este a doua Duminică a Triodului, care ne pregăteşte duhovniceşte pentru începerea şi trecerea cu folos a Sfîntului şi marelui Post al Paştelui. Evanghelia ce s-a citit astăzi este foarte frumoasă şi ziditoare de suflet. Părintele care avea doi fii este Tatăl nostru cel ceresc. Fiul mai mare simbolizează pe creştinii buni şi ascultători de Dumnezeu, iar fiul mai mic, pe creştinii răi şi neascultători, asemenea lui.

Din ceata creştinilor ascultători fac parte toţi fii Bisericii lui Hristos care împlinesc cu sfinţenie poruncile Lui. Aceştia merg regulat la slujbele Bisericii, se roagă ziua şi noaptea, ascultă de Dumnezeu şi de păstorii rînduiţi, nasc şi cresc copii în frica Domnului, se spovedesc şi se împărtăşesc cu Sfintele Taine regulat, duc viaţă smerită şi fac milostenie la cei săraci. Toate le fac cu bucurie, cu binecuvîntare şi cu rugăciune. De aceea Dumnezeu le ajută în toate.

Nu aşa însă se întîmplă cu creştinii neascultători şi robiţi de păcate ca fiul cel mai mic din Evanghelie. Dintre aceştia fac parte cei ce nu merg Duminica la biserică, cei ce-şi ucid copiii, beţivii, hulitorii de Dumnezeu care înjură de cele sfinte, desfrînaţii, lacomii, zgîrciţii, şi mai ales mîndrii, în frunte cu sectele, că ce sunt sectanţii, decît creştini răzvrătiţi, mîndri şi neascultători care nu vor să asculte de Biserica întemeiată de Hristos, ci îşi fac legi şi dogme, după mintea lor, asemenea fiului mai tînăr din Evanghelie. Toţi aceştia sunt căzuţi din ascultare, sunt departe de Hristos, de Biserică, de Sfinţi şi se ceartă pe seama Sfintei Scripturi, pe care o explică după voia lor. Dar cine cade din ascultare şi din Biserică, acela cade şi din Dumnezeu.

Ce cumplit este păcatul neascultării! Ce greu este să trăieşti după mintea ta, să nu asculţi de nimeni, să te depărtezi de Dumnezeu, de credinţă, de rugăciune, de Biserică, de preot, şi de părinţii care te-au născut. Aşa a făcut tînărul din Evanghelie: Tată, dă-mi partea ce mi se cuvine din avere... şi s-a dus într-o ţară depărtată şi acolo şi-a risipit averea, trăind în desfrînări(Luca 15, 12-13).

Neascultarea este fiica mîndriei. De aceea cel mîndru şi neascultător este lăsat de Dumnezeu să cadă în păcate grele, ca să se smerească şi să se întoarcă la pocăinţă. Cel dintîi păcat în care cad mîndrii şi neascultătorii este desfrînarea, o patimă grea, urîtă, ruşinoasă. Dar dacă omul căzut se căieşte, îl mustră conştiinţa şi vrea să se întoarcă, Tatăl nostru cel ceresc nu-l lasă, ci îi întinde mîna, îl aşteaptă, îi iese înainte, îl sărută cu lacrimi de bucurie şi îl iartă. Aşa a făcut Tatăl ceresc cu fiul risipitor din Evanghelie. I-a ieşit înainte, l-a sărutat, i-a iertat păcatele, i-a dat inel şi haină şi a ospătat cu el.

Vedeţi bunătatea şi mila lui Dumnezeu? Vedeţi roadele căinţei celui ce se întoarce la Hristos? Vedeţi că toţi păcătoşii au pocăinţă şi iertare? Vedeţi că şi pe noi ne aşteaptă Domnul la pocăinţă în uşa bisericii? Numai să ne pară rău de cele făcute, să ne spovedim cu căinţă, să părăsim păcatele şi să zicem ca fiul desfrînat: Scula-mă-voi şi mă voi duce la tatăl meu şi-i voi zice: Tată, am greşit la cer şi înaintea ta; nu mai sunt vrednic să mă numesc fiul tău; primeşte-mă ca pe unul din argaţii tăi (Luca 15, 18-19). Dacă ar zice aceste cuvinte din inimă, beţivii, desfrînaţii şi creştinii robiţi de păcate din zilele noastre, pe toţi i-ar primi, i-ar săruta şi i-ar ierta Dumnezeu! Însă puţini sunt din creştinii noştri care se tem cu adevărat de Dumnezeu, care se întorc din nou la biserică, la pocăinţă şi aleargă la preoţi să-şi mărturisească păcatele.

Pocăinţa fiului risipitor să ne fie pildă, îndreptare şi îndemn pentru toţi, iar neascultarea şi căderea lui în desfrîu să ne aducă aminte de marea primejdie ce ameninţă pe copiii loviţi de necredinţă şi desfrîu. Ne uităm cîţi părinţi şi cîte mame vin plîngînd la biserică şi mănăstiri pentru copiii lor. Toţi ne spun acelaşi lucru: Nu ne mai ascultă copiii; se duc la tot felul de distracţii rele, la filme cu ucideri şi filme cu desfrînare; nu mai vor să înveţe, să meargă la biserică şi la spovedanie, nu vor să se mai roage lui Dumnezeu şi sunt nervoşi. S-au împrietenit cu copii răi; trăiesc în desfrîu cu fete rele ca şi ei, fumează şi se îmbată, ce să facem cu ei? Cum să-i scăpăm de desfrîu şi să-i întoarcem la credinţă, la biserică, la o viaţă creştinească normală?

Iată marea problemă a copiilor noştri. Iată durerea de astăzi a multor părinţi. Iată că s-au înmulţit în lume şi în familiile noastre fiii risipitori, neascultători şi desfrînaţi, ca cel din Sfînta Evanghelie. Ce se mai poate face pentru ei, după ce au căzut în toate păcatele? Ce trebuie să răspundem acestor părinţi care vin plîngînd la noi?

Răspunsul este unul: să-i ajutăm pe copiii noştri mai întîi să nu cadă în păcatele cele grele care sunt: necredinţa, neascultarea şi desfrînarea. Iar dacă au căzut ca fiul risipitor din Evanghelie, să-i ajutăm să se ridice din prăpastia necredinţei şi a desfrîului. Cum? Mai întîi să-i ducem la un duhovnic bun să-şi mărturisească păcatele. Apoi să-i îndemnăm din nou la biserică, la o viaţă socială normală, şi să-i deprindem să se roage şi să citească cărţi sfinte. Numai să luaţi aminte ca nu cumva chiar părinţii, tata şi mama, să fie aceia care îşi smintesc copiii şi-i împing la tot felul de păcate prin exemplul rău pe care îl văd în casă.

Avem, însă, multe familii bune, model, prin satele şi oraşele noastre. Avem încă multe mame creştine devotate care îşi cresc frumos copiii lor. Avem biserici, mănăstiri şi preoţi buni peste tot în ţară. Numai să-i căutăm, să ne spovedim regulat, să le urmăm sfatul. De aceea să nu deznădăjduiască nimeni.

Să ne întoarcem la Tatăl ceresc care ne-a zidit. Dumnezeu ne aşteaptă în pragul bisericilor. Să venim cît avem vreme, că ne aşteaptă şi ne cheamă. Şi căzînd înaintea Lui, să zicem cu căinţă şi lacrimi: "Iată, am greşit la cer şi înaintea Ta. Am rătăcit pe căile păcatului. Ne-am depărtat de Tine şi de biserica Ta. Am căzut în cumplite fărădelegi. Acum ne căim, ne pare rău, ne temem de veşnica osîndă care ne aşteaptă, că nu mai suntem vrednici să ne numim fiii tăi. Ci primeşte-ne înapoi ca pe cei mai de pe urmă robi ai Tăi!" Amin.

ISTORIE PE ZILE 4 Februarie

Evenimente

·         362 - Împăratul roman Iulian promulgă un edict in care recunoaşte drepturi egale pentru toate religiile din Imperiul Roman. Cunoscut sub numele de Iulian Apostatul, acesta a  anulat efectiv edictul unchiului sau, imparatului Constantin, care facuse din creştinism religia oficiala a Imperiului Roman, aducand  înapoi vechile religii pagane ale imperiului. Este o vorbă atribuită împăratului Iulian (331–363), numit Iulian Apostatul, care părăsise creştinismul şi încercase să restaureze religia păgână. Iulian a murit în Mesopotamia, de o rană primită în cursul unei lupte cu perşii. Avea 31 de ani şi era într-al doilea an al scurtului său principat. Iulian se arătase neînfricat, izbutise chiar să redreseze situaţia luptei , cînd a fost străpuns de „o lance de cavalerie venită nu se ştie din ce parte“ (Ammianus Marcellinus). Într-adevăr, nu se ştie până astăzi dacă Flavius Claudius Iulianus a murit de lovitura unei suliţe duşmane sau prin trădarea unui roman (L. Jerphagnon). Sfîntul Efrem, scriitor sirian, contemporan, însă nu martor ocular, ne încredinţează că Iulian, înainte de a muri, ar fi strigat: „Ai învins, Galileene!“, Galileanul fiind Isus. După alţi cronicari creştini, împăratul, murind, ar fi ameninţat cerul, spunînd: „Helios, m-ai pierdut!“, Helios fiind, în gîndirea lui, zeul suprem al religiei pe care voia s-o statornicească în imperiu în locul celei creştine. Aceste versiuni legendare provin deci din medii creştine ostile acestui nepot al lui Constantin cel Mare care devenise apostat. În schimb, admiratorii păgâni ai defunctului împărat au încercat să-i împodobească sfârşitul cu o aură socratică.La douăzeci şi cinci de ani după moartea lui, Ammiamus Marcellinus îl înfăţişează stând de vorbă cu doi filozofi, înainte de moarte, despre soarta sufletului. Sursa: Francois Bluche – De la Cezar la Churchill. Vorbe memorabile explicate in contextul lor istoric, Ed. Humanitas, Bucuresti, 2000, pag. 49.

·         634 – Fortele musulmane conduse de Yazid ibn Abi Sufyan inving in batalia de la Dathin  din Gaza (Palestina) armata arabilor crestini.

·         1169 –  Un puternic cutremur   a lovit coasta Mării Ionice din Sicilia, provocând nari pagube materiale si zeci de mii de mort, în special în Catania.

·         1526: Are loc campania lui Ștefan IV-lea (Ştefăniţă-vodă), domn al Moldovei, în Muntenia. Oastea moldoveană pradă începînd din 5 februarie 1526 pînă la Tîrguşor fără vre-o împotrivire armată munteană. Domnitorul Munteniei, Radu de la Afumaţi, este constrîns să-i predea pe boierii moldoveni pribegi, care sunt executaţi. Ștefăniță-vodă revine cu bine în Moldova din campania sa din Muntenia pe data de 20 septembrie 1526. Ștefan IV-lea cunoscut în cronici și ca Ștefan cel Tînăr, este feciorul lui Bogdan III-lea și nepotul lui Ștefan cel Mare al Moldovei. Ștefan cel Tînăr vine la domnia Moldovei după moartea tatălui său Bogdan III-lea și fu miruit domn de mitropolitul Theoctist la Suceava. La 1518, Ștefăniță încheie un tratat cu polonezii, tratat care era potrivnic turcilor. Ulterior Ștefăniță-vodă a stricat relațiile cu polonezii fiind ofensat de Sigismund, care a refuzat să-i dea una din fete de soție. La 8 august 1518, Ștefan cel Tînăr oprește invazia tătarilor de peste Nistru, repurtînd o victorie strălucită. La 15 septembrie 1521, domnitorul, îl execută la cetatea Hîrlău, pentru viclenie, pe hatmanul Luca Arbore (conducătorul Divanului pe timpul cînd domnul Ștefan IV-lea era minor) și pe feciorii acestuia. Urmează un complot nereușit a boierilor moldoveni împotriva domnitorilui, după executarea lui Arbore, complot generat de frica răzbunare a domnitorului pe boieri. Complotul se soldează cu fuga din țară a mulor boieri și cu decapitarea rebelilor reținuți la tîrgul Roman. Ștefan cel Tînăr atacă și înfrînge o armata turcescă condusa de Tassa-pasa ce se refugiase în Moldova, respinsă fiind de polonezi și ia o prada bogată. Din cauza semeției lui, bunele relatii cu polonezii nu au mai putut fi restabilite. Din acest motiv, se crede că nobilii de la curtea poloneză, care se temeau că Ștefăniță s-ar putea alia cu turcii, au pus-o pe însăși soția lui să-l otrăvească, la 14 ianuarie 1527. Ștefan cel Tînăr moare la Hotin și este înmormîntat la Mănăstirea Putna.

·         1544 – Filip Moldoveanul a tiparit, la Sibiu, “Catehismul romanesc”. In 1550 a tiparit de asemenea  la Sibiu, Tetravanghelul romano-slavon.

·         1758 – Este fondat orasul Macapá, capitala statului Amapá  din nordul  Braziliei.

·         1769: În Marea Britanie se introducere pedepsa cu moartea pentru distrugerea instalațiilor industriale.

·         1789: George Washington este ales de către Colegiul Electoral american ca primul președinte al Statelor Unite ale Americii. George Washington (n. 22 februarie 1732, Westmoreland, Virginia Virginia — d. 14 decembrie 1799, Mount Vernon, Virginia) general și om de stat american, militant și factor activ în obținerea independenței față de Regatul Unit a coloniilor din America de Nord, primul președinte al Statelor Unite ale Americii.

·         1794 – In Franţa este  abolita  sclavia. În 1794, sub presiunea revoltei sclavilor negri din Guadelupa, Convenţia a emis un decret pentru abolirea sclaviei. Aceasta măsura a fost de scurtă durată, pentru ca în 1802 Napoleon a restaurat sclavia şi a trebuit sa se astepte pana la 18 aprilie 1848, momentul in care aceasta a fost definitiv abolită.

·         1857: Caimacamul Moldovei Teodor Balş semnează la Iaşi o proclamaţie către locuitorii din sudul Basarabiei ţariste care revenise la Moldova in urma infrangerii Rusiei in Razboiul Crimeei , prin care-i asigură de respectarea drepturilor şi privilegiilor lor.

·         1859 – In Egipt este descoperit Codex Sinaiticus. Un fragment necunoscut din Biblie, descoperit intr-o manastire egipteana
Codexul este un manuscris scris în secolul al 4-lea pe pergament, considerat a fi unul dintre cele mai bune texte grecești ale Noului Testament.

·         1861: In orasul Montgomery din Alabama, delegatiile statelor Carolina de Sud, Mississippi, Florida, Alabama, Louisiana, Georgia şi Texas proclamă secesiunea şi creează Confederaţia Statelor din Sud (căreia în aprilie şi mai i se mai alătură Virginia, Carolina de Nord, Arkansas, Tennessee). Este inceputul secesiunii si a razboiului care a urmat intre statele din Nord si si cele din Sud.

·         1909: Are loc, pe scena Teatrului Național din București, premiera piesei "Apus de soare" de Barbu Ștefănescu Delavrancea.

·         1922: Se semneaza Tratatul chino-japonez, prin care Chinei îi este retrocedat Shandun-ul.

·         1927: În SUA se lansează filmul The jazz singer (Cântărețul de jazz), de Warner Brothers, prima peliculă sonoră din istoria filmului.

·         1932: Se deschid Jocurile Olimpice de iarna de la Lake Placid.
Preşedintele S.U.A. Franklin Delano Roosevelt deschide a treia editie a Jocurilor Olimpice de Iarna la Lake Placid, în nordul statului New York, la poalele Muntilor Adirondack. Au fost reprezentate doar 17 naţiuni fiind prezenti numai 306 sportivi.

·         1933: Este promulgată legea pentru autorizarea stării de asediu în România,In baza acestei legi guvernul Romaniei este autorizat sa decreteze in orice moment crede de cuviinta, pe o perioada de cel mult sase luni,starea de asediu totala sau partiala.

·         1934: Echipajul român de bob de două persoane (Al. Frim și V. Dumitrescu) cucerește titlul de campion mondial, la Engelberg, Elveția. Pentru rezultatele obtinuțe, sportivilor li s-a decernat "Premiul național pentru sport".

·         1945: Au început lucrarile Conferinței de la Ialta (Crimeea), în cadrul careia au fost discutate probleme legate de configurarea lumii postbelice. Conferinta de la Ialta este asociata cu impartirea sferelor de influenta intre marile puteri. Faimosul petic de hârtie privind împărţirea sferelor de influenţă scris de Churchill la Ialta şi aprobat de Stalin, descoperit într-o bibliotecă din Germania în anii 1990. România: Rusia – 90%, ceilalţi – 10%; Grecia: Marea Britanie (de acord cu SUA) – 90%, Rusia – 10%; Iugoslavia – 50-50%; Ungaria – 50-50%; Bulgaria: Rusia – 75%, ceilalţi – 25%

·         1947 - Ministrul de Externe al Marii Britanii a semnat Tratatul de pace cu România.

·         1948: Ceylonul (redenumit mai târziu Sri Lanka), devine stat independent în cadrul Commonwealth-ului britanic.

·         1948: Se incheie “Tratatul de prietenie, colaborare şi asistenţă mutuală româno-sovietic”, prin care este consacrata satelizarea României de către URSS.

·         1961: Începutul luptei armate de eliberare a Angolei de sub dominația colonială portugheză, condusă de Mișcarea Populară pentru Eliberarea Angolei - MPLA.

·         1967: A început construcția primei autostrăzi din țară București-Pitești. Autostrada A1 este o autostradă din România, parte a Coridorului IV pan-european de transport, aflată în construcție, din care sunt funcționale trei segmente: unul de 109,6 km care leagă Bucureștiul, capitala României, de Pitești, reședința județului Argeș (care are un capăt în vestul Bucureștiului și celălalt la intersecția cu DN7, la nord de Pitești); un alt segment de 132 km care ocolește orașul Sibiu pe la nord (între localitățile Șelimbăr și Șura Mică) și merge mai departe până la Deva, ocolind orașele Sebeș și Orăștie și tronsonul Traian Vuia–Nădlac, de 143 km. Autostrada A1 a fost prima construită în România, în perioada 1967–1972 și refăcută în 2000, cu noi segmente adăugate între anii 2007 și 2015. În anul 1967, pe 4 februarie, a început construcția primei autostrăzi din România, autostrada București-Pitești. Aceasta a fost dată în folosință în anul 1973, cu noi segmente adăugate în 2007, 2010 și 2011. Data începerii lucrărilor coincide cu un studiu realizat, în perioada 1967 — 1969, de Institutul de Proiectări în Transporturi (IPTANA), studiu dedicat construirii în perspectivă a unei rețele de autostrăzi. România ar fi trebuit să aibă în prezent circa 3.200 kilometri de autostradă, în loc de numai 314 kilometri, dacă ar fi aplicat proiectele elaborate de singurul institut de profil de la acea vreme.

·         1970:  A fost publicat romanul "Love Story" de Erich Segal, un adevărat succes. Erich Wolf Segal (n. 16 iunie 1937 în Brooklyn, New York City – d. 17 ianuarie 2010 în Londra) a fost un scriitor american. A fost fiu de rabin. A scris printre altele romanul de succes Love Story, o dramă romantică adaptată după scenariul filmului omonim, scris tot de el.

·         1976: Se deschide a XII-a editie a Jocurilor Olimpice de iarna de la Innsbruck, Austria.

·         1976: Puternic cutremur de pământ în Guatemala - 7,5 grade pe scara Richter soldat cu 22 778 de victime.

·         1998: Un cutremur de 6,1 grade pe scara Richter în nord-estul Afganistanului omoară mai mult de 5.000 de oameni.

·         2003: Parlamentul Iugoslav a proclamat oficial nașterea noului stat Serbia-Muntenegru. Concomitent a fost votată și noua Constituție.

·         2004: Tenismanul elvețian Roger Federer devine Numărul 1 Mondial, după ce câștigă turneul de Mare Șlem Australian Open, după ce l-a învins în finală pe rusul Marat Safin cu scorul de 7-6(3); 6-4; 6-2.

·         2004 – Este creat Facebook, un  site web de tip rețea de socializare din Internet, conceput de către Mark Zuckerberg în anul 2004,pentru a oferi posibilitatea internautilor sa  contacteze  persoane apropiate, dar și persoane încă necunoscute. În acest moment Facebook este una dintre cele mai răspândite rețele sociale din lume, fiind apreciat a fi al doilea sit social mondial, după Google.com

Nașteri

·         1688: S-a nascut Pierre Carlet de Chambain de Marivaux, dramaturg francez; (d.12 februarie 1763). Pierre Carlet de Chamblain de Marivaux (4 februarie 1688 Paris – 12 februarie 1763 id.) a fost un dramaturg , prozator și publicist francez, cel mai important autor francez de comedii din secolul al XVIII – lea, reprezentant al iluminismului timpuriu. Comediile sale reprezintă analize minuțioase ale sentimentului iubirii și desfășoară o artă rafinată a nuanțelor. Dialogul este spiritual, adesea prețios, cunoscut ca „marivaudage”.

·         1693 - S-a născut dramaturgul englez George Lillo (m.03.09.1739).

·         1746 – S-a nascut  Tadeusz Kosciuszko, erou al luptei pentru independenţă naţională al poporului polonez; (d.15.10.1817). Andrzej Tadeusz Bonawentura Kosciuszko este  erou național în Polonia si Lituania. El a condus revolta  din 1794  împotriva Imperiului Rus  și a Prusiei, în calitate de Comandant Suprem al Forțelor Armate Naționale. Înainte de a comanda Revolta din 1794, el a luptat cu grad de colonel in Razboiul de Independenta a l Statelor Unite. În 1783, a fost ridicat de  Congresul Continental american, la rangul de general de brigada și a devenit cetățean  al Statelor Unite.

·         1799 - S-a născut Almeida Garrett, poet, dramaturg, romancier, orator şi om politic, iniţiatorul prozei literare portugheze moderne prin cartea "Călătorie prin ţara mea".

·         1809: S-a nascut poetul Vasile Cârlova (m.18 septembrie 1831). Vasile Cârlova (n. 4 februarie 1809, Buzău (Târgoviște după alți autori) – d. 18 septembrie 1831, Craiova) poet și ofițer român, care a scris doar cinci poezii dar a intrat în Istoria literaturii române a lui George Călinescu și a introdus în literatura română faimoasa temă a preromantismului european.

·         1871: S-a nascut Friedrich Ebert, primul preşedinte social-democrat al Republicii de la Weimar din Germania (1919 – 1925); (d.28 februarie 1925).

·         1872: S-a nascut cunoscutul pictor român Octav Băncilă;(d. 3.04.1944). Octav Băncilă (n. 4 februarie 1872 Botoșani – d. 3 aprilie 1944, București) a fost un pictor realist român și activist politic de stânga.

·         1881: Fernand Léger, pictor francez (d. 1955)

·         1890: Horațiu Dumitriu, pictor român

·         1900: Jacques Prevert, poet francez (d. 1977). Jacques Prévert nu a fost doar un mare poet, ci  de asemenea, scenarist şi textier.Temele abordate de el sunt destinate  unui  public larg si abordeaza  temele justiţiei, libertatii şi fericirii. A scris numeroase  scris piese de teatru scurt, poezii, cântece. De asemenea, el a scris în colaborare cu fratele său Pierre, mai multe scenarii de film.Cine nu a auzit de  ”Frunzele moarte”?.

·         1902: S-a nascut aviatorul Charles A. Lindberg, cel care la data de 20-21 mai 1927, a realizat primul zbor fara escala de la New York la Paris, deasupra oceanului Atlantic; (m. 26 august 1974). Charles Augustus Lindbergh, Jr. (n. 4 februarie 1902 – d. 26 august 1974), cunoscut și ca „Lucky Lindy” (Norocosul Lindy) sau „The Lone Eagle” (Vulturul solitar), a fost un pilot american, de origine suedeză, unul din pionierii zborurilor de lungă durată, devenit faimos pentru efectuarea primului zbor solo non-stop transatlantic în 1927. Conform unor opinii, Lindbergh și-ar fi stricat enormul renume pe care l-a cucerit datorită performanțelor sale de aviator, prin implicarea puternică în mișcarea menită să împiedice intrarea Statelor Unite ale Americii în cel de-al doilea război mondial. După alte opinii, Lindbergh ar fi dovedit patriotism și deosebit curaj prin susținerea unei cauze pe care el o considera justa în ciuda pierderii suportului publicului.

·         1906: S-a nascut astronomul american Clyde W. Tombaugh; a descoperit, în 1930, planeta Pluto; (d.17.01.1997). Clyde William Tombaugh (n. 4 februarie 1906, lângă Streator, Illinois – d. 17 ianuarie 1997, Las Cruces, New Mexico) a fost un astronom american. Deși el este cel mai bine cunoscut pentru descoperirea planetei Pluto în 1930, primul obiect pe care l-a descoperit a fost identificat mai târziu ca centura Kuiper. Tombaugh a descoperit, de asemenea, aproape 800 de asteroizi în timpul căutărilor sale după planeta Pluto. De asemenea el a cerut să fie realizată o cercetare științifică serioasă privind obiectele zburătoare neidentificate. Tombaugh a fost, probabil, cel mai eminent astronom care a declarat că a văzut obiecte zburătoare neidentificate și care a susținut ipoteza extraterestră a acestora. La 20 august 1949, Tombaugh a văzut mai multe obiecte neidentificate lângă Las Cruces, New Mexico. El le-a descris ca fiind de la șase până la opt lumini dreptunghiulare, declarând că: „Mă îndoiesc că fenomenul a fost o reflecție terestră, pentru că … nimic de acest fel nu a apărut mai înainte sau după … Am fost atât de nepregătit pentru o astfel de priveliște ciudată încât am fost cu adevărat pietrificat de uimire.”

·         1906: Dietrich Bonhoeffer, pastor lutheran, opozant al regimului național-socialist (d. 1945)

·         1906: Natalia Bragalia, scenograf

·         1906: S-a nascut Nicolae Georgescu-Roegen, economist şi matematician, membru de onoare al Academiei Române; a emigrat în SUA; (d.30.10.1994). Nicholas Georgescu-Roegen – (născut Nicolae Georgescu, pseudonimul Roegen reprezintă Ne Geor inversat, utilizat ca un retronim) – (n. 4 februarie 1906 – d. 30 octombrie 1994) a fost un matematician, statistician, pedagog și economist american de origine română, părintele teoriei bioeconomice, o teorie care prezintă un mod revoluționar de a vedea economia.

·         1906: Eugen Macovschi, biochimist și biolog, academician român (d. 1985)

·         1910: Alfred Mendelsohn, compozitor, dirijor și pedagog (d. 1966)

·         1926 - S-a născut Tudor George, poet şi traducător ("Balade singaporene", "Ierbarul amorului") (m. 10 ianuarie 1992)

·         1929: S-a nascut pictorul român Constantin Piliuţă ; (d.03.05.2003). Constantin Piliuță (n. 4 februarie 1929, Botoșani – d. 3 mai 2003, București) a fost un pictor român. Dupa ce studiază la Institutul de Arte Plastice Nicolae Grigorescu din București (1945 – 1949), sub îndrumarea lui Alexandru Ciucurencu, participă la cele mai de seamă manifestări colective organizate în țară.

·         1931: S-a nascut Isabella Martinez de Peron. A fost a treia soţie a preşedintelui Juan Perón (intre anii 1961-1974) si al 41-lea presedinte al Argentinei (1974-1976). María Estela Martínez Cartas de Perón (n. 4 februarie 1931), cunoscută ca Isabel Martínez de Perón sau Isabel Perón, a fost o politiciană din Argentina, prima femeie care a deținut funcția de președinte în această țară. Funcția supremă în stat a deținut-o în perioada 1 iulie 1974 – 24 martie 1976. În perioada 12 octombrie 1973 – 1 iulie 1974, a deținut funcția de vicepreședinte. Ulterior a fost arestată și trimisă în exil.

·         1931 - S-a născut scriitorul Simion Mioc.

·         1932:  Mioara Avram, personalitate de renume a lingvisticii românești (d. 2004)

·         1937: Emanuel Mandric, regizor român (d. 1997)

·         1940: Deac Ion Bistrița, artist plastic roman

·         1941 – S-a nascut actorul român Şerban Cantacuzino. A fost un descendent al domnitorului Tarii Romanesti, Serban Cantacuzino, cel  care  în perioada 1678-1688 care a luptat la Viena  împotriva otomanilor, a publicat Biblia de la Bucuresti  și a introdus cultura porumbului  pe teritoriul României de astăzi. Născut in  Bucureşti,  într-o familie nobilă, tatăl său fiind medicul, producătorul, scenaristul, regizorul şi criticul de film, Ion Cantacuzino, Şerban Cantacuzino  a debutat  alături de bunica sa, actriţa Maria Filotti în  piesa „Prinţ şi cerşetor”, la vârsta de 11 ani, pe scena Teatrului Naţional din Bucureşti. S-a mutat la Paris, Franța, în 1990 unde a decedat a murit la Paris în ziua de 4 iulie 2011, la vârsta de 70 de ani. A fost înmormântat în cimitirul Bellu din București.

·         1941 - S-a născut John Steel, baterist britanic (The Animals).

·         1942 - S-a născut Johnny Gambale, vocalist american (The Classics).

·         1944 - S-a născut Florence LaRue, vocalistă americană (Fifth Dimension).

·         1944 - S-a născut poetul Nicolae Ionel.

·         1948 - S-a născut Alice Cooper (Vincent Furnier), vocalist şi compozitor american.

·         1950 - S-a născut Philip Ehart, baterist american (Kansas).

·         1952 - S-a născut Jerry Shirley, baterist britanic (Humble Pie).

·         1953 - S-a născut scriitorul Victor Pânzaru.

·         1954: Denisa Comănescu, poeta româncă

·         1975: S-a nascut actriţa şi cântăreaţa australiană de succes, Natalie Imbruglia.

·         1988: Carly Patterson, gimnastă americană

Decese

·         211: A murit la Eboracum (astazi York, in Anglia), împaratul roman Septimius Severus,(193–211), fondator al dinastiei Severilor ; (n. 11.04.146). Lucius Septimius Severus, cu numele întreg Lucius Septimius Severus Augustus, (n. 11 aprilie 146, la Leptis Magna, Africa – d. 4 februarie 211, la Eboracum, Britannia) a fost împărat roman din 9 aprilie 193 până în 211. Cu el a început accederea la putere a provincialilor având ascendență neromană și dinastia Severilor, al căror eponim este. Este singurul împărat născut în Provincia Africa.

·         708 – A decedat al 87-lea Papa,  Sissinius (n.cca. 650). A condus Biserica Catolica din octombrie  707 până la moartea sa. Se știe că era originar din Siria și că tatăl său se numea Ioan. A fost ales papă probabil în octombrie 707, când era deja bătrân, „deformat” și bolnav de guta,nu se putea ține pe picioare și nici nu se putea hrăni singur. Alegerea sa a fost probabil un compromis de moment determinat de manevrele factorilor politici și militari care sustineau fiecare un alt candidat. Deși a fost papă numai 4 luni – inclusiv perioada precedentă consacrării , a avut luciditatea și energia necesare începerii pregătirii materialelor (cuptoarele pentru var și cărămidă) în vederea restaurării și consolidării zidurilor Romei, grav ruinate și real expuse atacurilor dușmane, cum au dovedit-o evenimentele sub pontificatul papeiIoan al VI- lea. Lucrările de restaurare a zidurilor Romei s-au curmat odată cu moartea sa. A fost înmormântat în cripta papilor din Vatican.

·         1849: A incetat din viata Costache Conachi, unul dintre cei mai reprezentativi poeti ai inceputurilor literaturii romane, a carui lirica este, aproape in intregime, erotica;(n.14.10.1777). Costache Conachi (n. 14 octombrie 1777, Țigănești, Galați – d. 1849, Țigănești) a fost un scriitor român. Descendent dintr-o familie boierească fanariotă, a ocupat înalte funcții dregătorești în Moldova. Dacă paharnicul Sion scrie că neamul Konaki este de origine grecească, „dar preste 160 ani venit și încuscrit cu mai multe din familiile cele mari„, Paul Păltănea a adus documente „care impun concluzia că familia Conachi coboară dintr-un neam de răzeși din satul Știboreni, județul Vaslui, cu urice din vremea lui Ștefăniță Vodă (20 aprilie 1517-14 ianuarie 1527) sau chiar a lui Ștefan cel Mare. Linia feminină a neamului este tot răzeșească” A fost educat de către un refugiat francez. A studiat ingineria, limbile clasice, greaca modernă, turca și franceza. Mare boier și mare proprietar, figură contradictorie în epocă pentru că pleda pentru luminarea poporului, a făcut un proiect de reformă a învățămîntului în Moldova pe principiul „studiul trebuie să aibă un scop moral”. A luat parte la redactarea Regulamentului Organic, formulînd unele articole care aveau în vedere unirea Principatelor.

·         1881 - A murit Thomas Carlyle, eseist, istoric şi filosof britanic (n.04.12.1795).

·         1921: Carl Hauptmann, scriitor german (n. 1858)

·         1928: A murit Hendrik Lorentz, fizician olandez, laureat al Premiului Nobel; (n. 18.07.1853). Hendrik Antoon Lorentz (n. 18 iulie 1853, Arnhem, Olanda — d. 4 februarie 1928, Haarlem, Olanda) a fost un matematician și fizician olandez, profesor de fizică matematică la Universitatea din Leyden, laureat al Premiului Nobel pentru Fizică în anul 1902 împreună cu Pieter Zeeman, pentru serviciul extraordinar oferit prin studiile lor privind influența magnetismului asupra unor fenomene de radiație (efectul Zeeman).

·         1941: A decedat David Emmanuel, matematician român; (n. 31.01.1854). David Emmanuel (n. 31 ianuarie 1854, București – d. 4 februarie 1941, București) a fost matematician evreu român. Este considerat drept întemeietorul școlii matematice moderne din România. A fost membru de onoare (din 1936) al Academiei Române.

·         1962: A decedat graficianul roman Aurel Jiquidi; (n.25.10.1896). Aurel Jiquidi (n. 25 octombrie 1896, București – d. 4 februarie 1962, București), pictor și grafician român, fiul graficianului Constantin Jiquidi (1865 – 1899). Lucrările sale sunt inspirate din realitățile sociale ale primei jumătăți a secolului 20.

·         1974 - A încetat din viaţă compozitorul şi pianistul Mihail Andricu, membru al Academiei Române, considerat unul dintre întemeietorii şcolii muzicale simfonice de inspiraţie folclorică din ţara noastră (n. 22 decembrie 1894).

·         1974: A murit matematicianul indian Satyendra Nath Bose; (n. 01.01.1894). Satyendra Nath Bose (n. 1 ianuarie 1894 – d. 4 februarie 1974) a fost un fizician bengalez, specialist în fizică matematică. Este cunoscut pentru lucrările sale din domeniul mecanicii cuantice în anii 1920, prin care a pus bazele statisticii Bose-Einstein și pentru Condensatul Bose-Einstein. După el a fost denumit bosonul.

·         1974 – A decedat Georges Jean Raymond Pompidou, politician francez,fost presedinte al republicii Franceze.

·         1977: Mariska Ady, poetă maghiară (n. 1889)

·         1983: Karen Carpenter, membră, alături de Richard Carpenter, a celebrei formații "The Carpenters" (n.2 martie 1950)

·         1986 - A murit Eftimie Vasilescu, operator, regizor şi producător; pionier al filmului românesc documentar şi de ficţiune; format la Serviciul cinematografic al Armatei la începutul anilor '20 (n. 12 septembrie 1895)

·         1988: Alexandru Căprariu, poet (n. 1929)

·         1993: Marieta Rareș, actriță (n. 1896)

·         2001 – A incetat din viata compozitorul francez de origine romana, Iannis Xenakis. El si-a pus amprenta asupra muzicii contemporane prin folosirea in special a efectelor electronice si a teoriilor matematice. (n. 29 mai 1922). Născut în Braila, în Romania, la vârsta de 10 ani s-a mutat cu familia sa in Grecia, unde a început mai târziu, studii  de arhitectura si inginerie  la Atena. Si-a întrerupt studiile în 1941, din cauza  invaziei tarii sale de catre nazisti. El a facut  parte din Rezistenta și în prima fază a razboiului civil  din Grecia ca membru al societății de Lord Byron a elevilor ” si a Armatei de eliberare a poporului grec ΕΛΑΣ. În 1945 a fost rănit în față, leziunile  provocamdu-i  pierderea unui ochi. In  1946 a reușit să termine studiile și să obțină titlul de inginer, insa  ca urmare a activităților sale politice  fiind  persecutat si amenintat,a decis să emigreze ilegal   in Franta prin Italia in anul 1947, fiind condamnat la moarte in contumacie. Sentința  fiind ulterior  comutată la zece ani de închisoare în 1951, și  anulata 23 ani mai târziu, după căderea regimului coloneilor, în 1974. Deși a imigrat ilegal în Paris, Xenakis reusit sa gaseasca un loc de muncă la  studioul de arhitectura al marelui arhitect Le Corbusier, unde  a lucrat ca asistent, reusind  rapid  să colaboreze cu Le Corbusier pe proiecte arhitectonice majore.În  timp ce lucra pentru Le Corbusier, Xenakis a studiat armonie,contrapunct, și compozitie. A muncit mult și greu, adesea tarziu în noapte, și a căutat îndrumare de la un număr de cadre didactice, printre care Nadia Boulanger  si Artur Honneger, a cărui reacție la muzică Xenakis a fost entuziasmata.

·         2002: Prințul Sigvard, Duce de Uppland (n. 1907)

·         2002 - A încetat din viaţă scriitoarea elveţiană de limbă germană, originară din România, Aglaja Veteranyi ("De ce fierbe copilul în mămăligă", "Raftul cu ultimele suflări") (n. 1962).

Sărbători

·         Sf Cuv. Isidor Pelusiotul; Sf. Sfințit Mc. Avramie; Duminica a 34-a după Rusalii – a Întoarcerii Fiului Risipitor (calendar creștin-ortodox)

·         Sf. Andrei Corsini, episcop; Sf. Veronica. Veronica este un personaj biblic legendar. Ea ar fi acea femeie care i-a oferit lui Isus pe „Via Dolorosa” în Ierusalim un ștergar (sau o năframă) pentru a-și șterge fața scăldată în sudoare. Potrivit tradiției, chipul lui Isus s-ar fi întipărit pe acest ștergar. Etimologic, numele Veronica este compus din 2 cuvinte: Vera (în latină) (=adevărat) și eikon (în greacă) (=chip), din care rezultă chipul adevărat. Ștergarul Sf.Veronica a apărut în lume multe secole după evenimentul crucificării lui Isus, constituind vreme îndelungată cea mai prețioasă relicvă a lumii creștine. În prezent este păstrat într-un trezor bine păzit în Domul San Pietro din Vatican, construit în anul 1506. (calendar romano-catolic)

·         Sf. Andrei Corsini; Veronica (calendar greco-catolic)

·         Sri Lanka: Ziua națională - Aniversarea proclamării independenței (1948)

·         Ziua Mondială a Cancerului (eveniment internațional)

ARTE 4 Februarie

MUZICĂ 4 Februarie

Alfred Mendelsohn

Mihail Andricu

John Steel, baterist britanic (The Animals)

Johnny Gambale, vocalist american (The Classics)

Florence LaRue, vocalistă americană (Fifth Dimension)

Alice Cooper (Vincent Furnier), vocalist şi compozitor american

Philip Ehart, baterist american (Kansas)

Kansas 

Jerry Shirley, baterist britanic (Humble Pie)

Humble Pie 

Natalie Imbruglia, actriță și cântăreață australiană

Natalie Imbruglia 

The Carpenters

Iannis Xenakis

ÎNREGISTRĂRI NOI:

J S Bach: Concerti for three harpsichords, violins and flute (BWV 1044, 1057, 1063, 1064,)

Bach - Mass in B Minor BWV 232 (reference recording : Karl Münchinger)

Rossini - Sonata for Strings No. 3

Richard Clayderman - A Place In Your Heart Collection 

Graun, Telemann, Krebs: Oboenkonzerte (Heinz Holliger Camerata Bern)

Beautiful Saxophone Coffee Music - Relaxing Instrumental Music For Coffee, Happy And Positive Energy

POEZIE 4 Februarie

Vasile Cârlova

Biografie

Vasile Cârlova (n. 4 februarie 1809, Buzău (Târgoviște după alți autori^[1][2]) - d. 18 septembrie 1831, Craiova) a fost un poet și ofițer român, care a scris doar cinci poezii dar a intrat în Istoria literaturii române a lui George Călinescu și a introdus în literatura română faimoasa temă a preromantismului european

4 februarie 1809- S-a născut la Buzău Vasile Cârlova, fiu al medelnicerului Ioniță Cârlova, fost ispravnic de Buzău, descendent al unei familii de boiernași (Cârlomanii/Cârlovanii) având între înaintași pe Luca, episcop de Buzău (trimis în misiuni diplomatice de Mihai Viteazul), mai apoi mitropolit al Ungrovalahiei; după mamă, se trăgea din familia Lăcustenilor din Locusteni – Dolj.

1816 - După moartea timpurie a părinților, este crescut de o soră a mamei, căsătorită cu stolnicul Nicolae Hiotu, la Craiova. Are ca tovarăș de învățătură pe viitorul poet Grigore Alexandrescu; a învățat limba greacă și limba franceză. După încercări de versificare în grecește, la stăruința lui Ion Voinescu II va scrie poezii în limba română.

1827 - A debutat cu o traducere după Hero și Leandru a lui Musaios și a poemului Zaire a lui Voltaire. A scris „Păstorul întristat”, poezie publicată în Curierul Românesc (la 8 mai 1830) de I. Heliade Rădulescu (va fi pusă pe muzică, la 8 mai 1850, de Anton Pann).

1828 - Scrie „Ruinurile Târgoviștei”, tipărită la 20 martie 1830, în aceeași gazetă, cu o prezentare a lui Heliade Rădulescu, care îi menea un strălucit viitor literar: „geniul său cel poetic făgăduiește mult pentru limba românească, cea atât de frumoasă subt pana lui.”

1828 - Scrie poezia „Rugăciune”, publicată postum (1839) de Heliade.

30 mai 1830 - Revista ieșeană Albina românească reproduce poezia „Ruinurile Târgoviștei”. Scrie poezia „Înserarea”, publicată în Curierul Românesc, la 29 iunie.

1830 - Ia ființă miliția națională, nucleu al oștirii române moderne.

6 iulie 1830 - E al treizecișitreilea dintre voluntarii angajați în miliția națională, unde va servi cu gradul de sublocotenent.

1831 - Scrie „Marșul românilor” sau „Odă oștirei române cu ocazia înălțării steagului național”, versuri ce au circulat tipărite pe foi volante (cenzura a făcut să nu poată fi tipărite decât postum, în 1839, în Curierul Românesc).

18 septembrie 1831 - Vasile Cârlova a murit la Craiova, în urma unei boli infecțioase. A fost îngropat în curtea bisericii Madona Dudu.

Rugăciune

Fiinţă naltă, lungă vedere,
Izvor puternic de mângâiere,
Pavăză sfântă astui pământ!
Dă ascultare, nu-ţi fie silă,
Unui glas jalnic, ce cere milă,
Ce a se plânge are cuvânt.

Nu se cuvine a se răpune
În vânt ca fumul o rugăciune
Cu plâns făcută lângă altar,
Unde nădejde are oricine
Să dobândească cerând vrun bine
Sau lui să-ncete vrun ce amar,

Unde tot omul, când îţi vorbeşte
Vorbe în taină, smerit priveşte
A ta fiinţă de faţă stând;
Unde tu însuţi simţi datorie,
S-arăţi oricărui spre bucurie,
Că vrei fierbinte s-ajuţi oricând!

A ta putere nemărginită
În veci urmează a fi pornită
Spre uşurinţă şi spre folos;
Nici să nu lase p-a ta zidire
Tristă să zacă în asuprire,
Să nu te simţă de reazăm jos!

Nu cer prisoase sau nălucire;
Voiesc dreptate, cer mântuire
Patriii mele, jalnic pământ
Vai! ale cării necazuri multe
Ce suflet poate să le asculte
Şi să nu plângă dând crezământ!

La ea te-ntoarce, de vezi cum geme,
Cum a se plânge însuţi se teme,
Privind că este tuturor joc,
Unde dreptatea cătare n-are
Nici asupritul face strigare,
Căci el în vină cade pe loc.

Destule veacuri, de când o soartă
Nemilostivă, mereu ne poartă
Spre osândire, cum e mai rău!
Destule veacuri, de când suspină,
Mâhnirii jertfă, fără lumină,
Încât nu vede nici cerul tău!

Vântul îi suflă tot neplăcere,
Norii îi plouă nemângâiere,
De flori nu gustă plăcut miros,
A primăverii dulce ivire
Pentru ea n-are înveselire,
Ei nu răvarsă nimic frumos.

Din ale tale bunătăţi, fapte
Spre fericire tuturor date,
Ea numai parte n-are de loc,
Ea numai râvna unui părinte
Puternic foarte de loc nu simte,
Ca să-i aducă dulce noroc.

Nu cumva, Soare, că merit n-are
Să ne numească naţie mare,
Să guste dreptul cuviincios,
Când în tot chipul spre fală poate,
Nepreţuite daruri s-arate
Cu care lumii să dea folos?

Cu dreptul este, naltă fiinţă
A fi în astă grea neputinţă,
Acum s-ajungă aşa de prost
Fiica acelor ce, cât se poate
Cu strălucire urmând în toate,
Stăpânitorii lumii au fost?

Cu ce dreptate pradă să fie,
Să tot încerce sfântă urgie,
Când împotrivă-ţi ea n-a urmat?
Cu ce dreptate streinii calcă
Dreptul asupră-i, când rău să facă
Ea lor vrodată n-a cugetat?

De e greşit ţie, Părinte,
Milostivire în sfârşit simte,
Te rog, înceată-i biciul de foc;
Iar dacă soarta de răutate
O asupreşte, pe nedreptate,
Fără de vină a fi de loc.

Cum poţi să suferi cu mulţumire,
Nevinovate în asuprire
Să aridice glas în zadar,
Când împotriva voinţii tale
Nimic nu poate ca să te-nşale,
Nici să urmeze un pas măcar?

A ta vedere zăreşte toate,
Mâna ta iarăşi îndată poate
Să zăticnească răul din drum
Şi cu adâncă înţelepciune
Să-mprăştieze lumii tot bune,
Spre mângâiere a fi oricum.

Deci cu dreptate, naltă Putere,
Dă ascultare unui ce cere
Patriei sale bine, folos.
Cunoaşte-i dreptul uitat de tine
Şi de aceea călcat d-oricine,
Ce i se cade, dă-i cu prisos.

Apleacă mâna de o ardică
Şi-ndată fă-o mare din mică,
Să lase nume nemuritor.
Şi-n norii cinstii mult să se-nalţe,
Pe calea vieţii în veci să calce,
De strălucire având izvor.

Trimite-i încă plăcută rază
Negură tristă să nu mai vază,
Arată-i cerul tot cu senin!
Şi patriotul să aibă fală
A-şi pune viţa naţională
La întrebarea unui strein.

Câte acuma sufere rele,
Ca vântul praful, în laturi dă-le,
Să nu mai vază nici urma lor
Şi neştiută să nu mai zacă,
Ci împotrivă zgomot să facă
În toată lumea răsunător.

Dar ea cu lacrimi l-a ta fiinţă
În veci închine recunoştinţă,
Să glăsuiască numele tău,
Urmând întocmai voinţii tale,
Cerând şi râvna inimii sale
A-i fi spre pază la orice rău.

Dar ce să fie acea lumină,
Ce sus se vede de focuri plină,
Şi dimpreună un zgomot lin?
Nu crez să fie semn de furtună,
Când de loc vântul nori nu adună,
Când peste toate privesc senin.

Nu cumva, Soare, veste să fie
Patriei mele spre bucurie,
Că rugăciunea ce a făcut,
De către sfântul se-mbrăţişază,
Şi că prin focuri încredinţează
A ei lucrare nu dupe mult?

Adevăr este acea lumină,
Vesteşte soartă de raze plină,
Ce se găteşte ăstui pământ;
Ce din poruncă supusă vine,
Patriei mele în veci să-nchine
A ei credinţă cu jurământ. 

Ruinurile Târgoviştei

O, ziduri întristate! O, monument slăvit!
În ce mărime naltă şi voi aţi strălucit,
Pă când un soare dulce şi mult mai fericit
Îşi răvărsa lumina p-acest pământ robit!
Dar în sfârşit Saturnu, cum i s-a dat de sus,
În negura uitării îndată v-a supus.
Ce jale vă coprinde! Cum totul v-a pierit!
Subt osândirea soartei de tot aţi înnegrit!
Din slava strămoşască nimic nu v-a rămas.
Oriunde nu se vede nici urma unui pas.
Ş-în vreme ce odată oricare muritor
Privea la voi cu râvnă, cu ochiu-aţintător,
Acum de spaimă multă se trage înapoi
Îndată ce privirea îi cade drept pe voi...
Dar încă, ziduri triste, aveţi un ce plăcut,
Când ochiul vă priveşte în liniştit minut:
De milă îl pătrundeţi, de gânduri îl uimiţi.
Voi încă în fiinţă drept pildă ne slujiţi
Cum cele mai slăvite şi cu temei de fier
A omenirei fapte din faţa lumei pier;
Cum toate se răpune ca urma îndărăt,
Pe aripile vremii de nu se mai arăt;
Cum omul, când să fie în toate săvârşit,
Pe negândite, cade sau piere în sfârşit.
Eu unul, în credinţă, mai mult mă mulţumesc
A voastră dărămare pe gânduri să privesc,
Decât zidire naltă, decât palat frumos,
Cu strălucire multă, dar fără un folos,
Ş-întocmai cum păstorul ce umblă pre câmpii,
La adăpost aleargă când vede vijălii,
Aşa şi eu acuma, în viscol de dureri,
La voi spre uşurinţă cu triste viu păreri.
Nici muzelor cântare, nici milă voi din cer,
O Patrie a plânge cu multă jale cer.
La voi, la voi nădejde eu am de ajutor;
Voi sunteţi de cuvinte şi de idei izvor.
Când zgomotul de ziuă înceată preste tot,
Când noaptea atmosfera întunecă de tot,
Când omul de necazuri, de trude ostenit
În liniştirea nopţii se află adormit,
Eu nici atunci de gânduri odihnă neavând,
La voi fără sfială viu singur lăcrămând
Şi de vederea voastră cea tristă însuflat
A noastră neagră soartă descoper nencetat.
Mă văz lângă mormânt al slavei strămoşeşti
Şi simţ o tânguire de lucruri omeneşti;
Şi mi se pare încă c-auz un jalnic glas
Zicând aceste vorbe: "Ce, vai! a mai rămas,
Când cea mai tare slavă ca umbra a trecut,
Când duhul cel mai slobod cu dânsa a căzut".
..........................
..........................
Acest trist glas, ruinuri, pă mine m-au pătruns
Şi a huli viaţa în stare m-au adus.
..........................
..........................
Deci priimiţi, ruinuri, cât voi vedea pământ,
Să viu spre mângâiere, să plâng pe-acest mormânt,
Unde tiranul încă un pas n-a cutezat,
Căci la vederea voastră se simte spăimântat! 

    

Jacques Prevert

Pentru Tine, Dragostea Mea

Am fost la targul de pasari
Si-am cumparat pasari
Pentru tine
dragostea mea
Am fost la targul de flori
Si-am cumparat flori
Pentru tine
dragostea mea
Am fost la targul de fiare vechi
Si-am cumparat lanturi
Lanturi grele
Pentru tine
dragostea mea
Apoi m-am dus la targul de sclave
Te-am cautat
Dar nu te-am gasit
dragostea mea. 

Sunt aşa cum sunt

Sunt aşa cum sunt.
Sunt făcută-aşa,
Când îmi e de râs,
Râd în hohot da.
Drag mi-e cui sunt dragă.
Oare-i vina mea
Dacă nu-i acelaşi?
Dacă ba e unul,
Ba-i altcineva?
Sunt aşa cum sunt.
N-am ce să vă fac
Nu mă pot schimba.
M-am născut să plac
Aşa mi-este dat.
Am tocuri prea-nalte
Mijloc prea cambrat
Sânul mult prea tare
Ochi prea-ncercănat...
Ei şi-apoi
Ce treabă-aveţi voi?
Sunt aşa cum sunt.
Cui mă place plac.
Ce treabă-aveţi voi
Ce mi-s-a-ntâmplat?
Dragă-am fost cuiva
Cineva-mi fu drag,
Dragi ca doi copii
Care se au dragi
Simplu: dragi, dragi, dragi...
Ce mă iscodiţi?
Trăiesc să vă plac
N-am ce să vă fac. 

Tudor George

Biografie

Tudor George(-Ahoe) (n. 12 februarie 1926, d. 10 ianuarie 1992) a fost un poet şi traducător român.

Poreclit Ahoe, a fost unul din boemii generaţiei sale, împreună cu Leonid Dimov, Virgil Mazilescu, Teodor Pîcă, Florin Pucă, Dumitru Ţepeneag.

Totodată a fost şi un bun jucător de rugby, devenit ulterior antrenor (la Locomotiva Griviţa Roşie).

Ultimii ani ai vieţii (1980-1992) a locuit într-un bloc de pe Str. Polonă nr. 115, la scara A, unde se află o placă memorială a scriitorului.

Premiul de literatură sportivă Tudor George este numit în cinstea lui.

Cărţi
Legenda cerbului (1957)
Balade (1967)
Copacul descătuşat (1968)
Balade (1969)
Ţara migrenelor (1970)
Balade singaporene, Ed. Tritonic
Jurnal singaporean, Ed. Tritonic
Sonetele aeriene (1972)
Armura de sudoare (1972)
Bazarul cu măşti, Ed. Eminescu, 1973
Imnuri olimpice (1972)
Parfumul timpului (1972)
Sport şi liră (1976)
Sub semnul lui Hercule (1976)
Catehismul iubirii (1977)
Imaculatul panegiric (1978)
Cupola Bărăganului (1979)
Ierbarul amorului, Ed. Junimea, 1981
Olympia (cu Virgil Ludu), Ed. Sport-Turism, 1985
Cartea Sonetului 1 , Ed. Cartea Românească, 1987
Cartea Sonetului 2 , Ed. Cartea Românească, 1990

La bar

Traiesc la ceasul asta un timp topit de aur
Cu bere, mierie, în cupe de Granzquel,
Ce face sa-ți pluteasca simțirea ca un plaur
Cu viziuni şi pasari ce cuibaresc prin el...

Ţinând în palma strânsa efervescenta sonda,
Mimez groteasca mutra a unui fals Rotschield,
Tragând cu pasiune dintr-o țigara blonda,
Marcata cu coroana şi stema ”Chesterfield”!...

Dar, ca un viu ”remember”, în coşul de nuiele
Stau vârfuite chifle de aur, în morman,
Împrospatându-i parca şi-acum privirii mele
Imagini largi cu holde foşnind prin Baragan...

Bune-s țigarile-astea şi daurita bere
- Stupefiante blonde, nemțeşti şi englezeşti! -
Dar ştiu ca pâinea asta, de-aici, mi-a dat putere
Şi m-a-ntremat sa birui, razbind spre anii-aceşti!

Poți sa te crezi un conte, or lord, or ştab de vaza
Şi poți pe-un frac sa-ți lepezi sumanul, vechiul brâu,
Dar ochiul tau, de-a pururi, înlacrimat de-o raza
Va tremura-n lumina ca stramoşescul grâu!

Denisa Comănescu

Obsesia biografiei

Dacă cineva mi-ar da părul într-o parte
dacă mi l-ar ridica uşor de pe frunte
ca un diamant aurit s-ar ivi
oraşul acesta
cu străzi singuratice şi case stângace
ce se năruie la simpla închidere a uşii
cu grădini de streliţia şi lăzi de gunoi
unde ecoul copilăriei
încă se mai aude şoptind:
"Mea mater, mea pater,
filius vester lupus est"
cu muzica ce sparge timpanul maşinilor
şi fotografiile care ucid privirea bătrânilor
cu ulcica plină cu lapte
lăsată prin toate casele
de tatăl pe moarte
doar, doar o va găsi iubitul
ce i-a părăsit fata
(dar el nu vine
şi bătrânul şi-a dat duhul degeaba
sau chiar dacă vine
nu-i pasă
gândind că mai târziu îşi va vinde
şi tatăl său sufletul
pentru cine ştie ce afacere dubioasă)
cu liliacul din curtea căminului de fete -
orbii îi păzesc anemicele flori
prea timpurii şi presimt
că Gemenii se bălăcesc în Vărsător
("E nesănătos, e nesănătos
în curând vom avea un ospăţ")
cu bătrâna cocoşată
la care te strâmbai
când striga:
"O să ajungi şi tu ca mine
o să ajungi!"
(După o săptămână ai căzut
şi mult timp ai atârnat
de umbra bătrânei
ca o cătuşă.
Dacă ar mai trăi în căsuţa de sub deal
ce de lucruri ar putea să-ţi mai spună)
cu prietena ce-şi purta urâţenia
ca pe un portmoneu doldora de arginţi
(până şi ea te-a părăsit:
s-a retras în urechea unui munte
lângă un flăcău zdravăn, ea
mica, firava, pipernicita...
Când se va întoarce
cu poemele ferecate în metalele pure
mulţi dintre cei rămaşi
vor fi dispărut)
cu feciorelnicul pat
pat de tortură
(cineva intra pe fereastră
şi-ţi fura nopţile)
unde te zbăteai de parcă
un prunc şi-ar fi instalat scâncetele
în tine
şi nu ştiai nici un cântec de leagăn
cu porumbeii din coliva primită cadou
la optsprezece ani
(în fiecare toamnă ucizi câte unul
şi-i citeşti măruntaiele
poc: moare tatăl
poc: pleacă iubitul
poc, bei din sticluţa cu prea puţin Neuleptil
poc, poc...)
Dar nimeni nu-mi ridică părul de pe frunte
nimeni nu mi-l dă uşor într-o parte
şi oraşul acesta unde
" Mea mater, mea pater,
filius vester lupus est"
aidoma unei mări moarte
(iar orbii degeaba au prorocit
un ospăţ
putreziciunea a fost prea adânc
îngropată în mine
ca să ajungă singură la suprafaţă)
va rămâne pentru totdeauna ascuns
ca un diamant aurit.

Peştele

Fostul iubit bate la uşă
sunt cu prietenul meu (se aude o voce)
şi lumina lămpii-l orbeşte
pe cel aflat dincolo de geamlâc
fostul iubit se scuză şi pleacă
la ieşirea din bloc un ţigan c-un crap chinezesc de 8 kile
ar fi plătit oricât
numai să simtă
sub braţul amorţit
greoi
aproape ireal
peştele
după ce poartă cadavrul prin tot oraşul
îl spintecă-n bucătărie
mâna e sigură
carnea se desprinde singură
(acestea sunt faptele, aici va trebui să înceapă
poemul, dar creierul mi-e obosit şi prefer să întreb:
de ce atâta trudă pentru un somn liniştit?)

Biografie Denisa Comănescu

Absolventa a Facultatii de Filologie - sectia romana-engleza - a Universitatii din Bucuresti, Denisa Comanescu si-a facut un nume in literatura inca din studentie, publicand versuri in Romania literara (1975) si in alte reviste literare. A obtinut Premiul pentru poezie al revistei Luceafarul in 1978. A debutat editorial, cu volumul Izgonirea din Paradis (Editura Cartea Romaneasca, 1979), volum pentru care a primit Premiul de debut al Uniunii Scriitorilor. La numai douazeci si ceva de ani cunostea orientarile de ultima ora din poezia engleza si americana si se situa cu dezinvoltura intr-un raport de emulatie cu poetii romani la moda. A continuat sa scrie versuri - dupa cum atesta publicarea volumelor Cutitul de argint (Editura Eminescu, 1983), Barca pe valuri (Editura Cartea Romaneasca, 1987), Urma de foc (Editura Axa, Colectia Poeti optzecisti, 1999), pentru care a primit Premiul Salonului de carte si al Festivalului de Poezie de la Oradea in 1999 - si Acum biografia de-atunci (Editura Eminescu, 2000).

Dupa terminarea facultatii a ales cariera de editor. A fost, pe rand, redactor-sef si director editorial la doua edituri importante din Romania, construind mai multe colectii de literatura straina cunoscute, iar din august 2007 detine functia de director general al editurii Humanitas Fiction. In mai 2006 a lansat prima colectie de carte personalizata, "Raftul Denisei", dedicata fictiunii straine.

A fost Secretar al Centrului Roman PEN in perioada 1990-2004. Este membra a Uniunii Scriitorilor din 1986, membra a board-ului Fundatiei Culturale Irlandezo-Romana din 2002. In 2003 a fost invitata in SUA, la Universitatea din Iowa, in cadrul "International Writers' Programme". In 2006 a fost aleasa membra in Parlamentul Cultural European.

Poeziile sale au fost publicate in antologii in peste 15 tari. Volume de versuri ale sale au fost publicate in Suedia, in traducerea lui Dan Shafran: Glädje utan försoning (Förlags ab Gondolin, Stehag, 1999), si in Spania in traducerea lui Joaquin Garrigos: Regreso del exilio (AdamaRamada Ediciones, Madrid, 2008).

Costache Conachi

Tu numai sub cer eşti una

Tu numai sub cer esti una
Care ai luat cununa
De duh, de grai, de blandete,
De nuri si de frumusete.
La mana ta sta legata
Moartea mea si viata toata,
Pentru c-a ta stapanire
Covarseste peste fire.
Nu pot zice ca-s cu viata,
Cand nu sunt pe-a tale brata,
Nici simt, nici vad tot plans imi vine.
Cand nu esti tu langa mine.

Costache Conachi - Biografie

Nastere: 14 octombrie 1777, Țiganești, Galați
Deces: 1849, Țiganești

Costache Conachi a fost un scriitor roman. Descendent dintr-o familie boiereasca fanariota, a ocupat inalte funcții dregatorești in Moldova.[1]p.160 Daca paharnicul Sion scrie ca neamul Konaki este de origine greceasca, "dar preste 160 ani venit și incuscrit cu mai multe din familiile cele mari", Paul Paltanea a adus documente "care impun concluzia ca familia Conachi coboara dintr-un neam de razeși din satul Știboreni, județul Vaslui, cu urice din vremea lui Ștefanița Voda (20 aprilie 1517-14 ianuarie 1527) sau chiar a lui Ștefan cel Mare. Linia feminina a neamului este tot razeșeasca".[2]p.13 A fost educat de catre un refugiat francez. A studiat ingineria, limbile clasice, greaca moderna, turca și franceza.

Personalitate originala, temperament viu, intelect cultivat, C. Conachi marcheaza intre primii nostri poeti o prezenta interesanta. Cu vivacitatea simtirii si cu patosul expresiei poetice, el a fost unul din „madrigalistii" intirziati ai Europei, marcati de influenta petrarchizanta care a dainuit mult si s-a raspindit pe arii incredibile in tot continentul, amestecata cu elemente de lirica populara mai ales in centru si in sud-est.

A inceput activitatea prin efectuarea de lucrari pentru hotarnicie la proprietațile de terenuri; a continuat pana la tarziu, la retragerea din cauza varstei și a problemelor de sanatate.

Respectand in treacat conventia preromantica a veacului, Conachi tinde sa se lase inlantuit de sonoritatile conventionale, alegorice, la moda atunci, brodand versuri cuminti, lipsite de lascivitatea care-l va inscrie printre primii nostri moderni. "Cine-i Amorul?", se intreaba el intr-un lung text, ce abia catre final anunta poetul erotic care nici azi nu are cum sa ne lase indiferenti: "Doua firi are-ntr-o fire, si de om si ingereasca:/ Una-i dragostea curata, cealalta ii trupeasca,/ Cu una la simtamanturi se pleaca si se inchina,/ Doreste cele de lipsa, in despartire suspina,/ Cu ceealalta potoale si impaca imbulzirea/ Ce aduce la om pofta care i-a daruit firea". Cuminte, prea cuminte se arata inca cinstita fata boiereasca, versificand sec, conformist, pe marginea unei indelung teoretizate dihotomii a amorului, care poate fi, nu-i asa? (pai nu e!), curat, imaculat chiar si marsav, trupesc. Paradoxal, desi faptele-i il aratau altfel, in scris Conachi ramane deocamdata adeptul iubirii spiritualizate, punand sufletul deasupra trupului. Conventiile epocii, deh!

Opera

Opera sa nu a fost prețuita de nimeni pina la George Calinescu, Ibraileanu și Iorga batindu-și joc de poeziile lui, pe care le citau ca exemple de dulcegarii penibile. Circulind ca populare pina au fost publicate in volum, versurile il dezvaluie ca pe un adevarat poet, superior Vacareștilor. Dotat cu simțul limbii, tinguirea sa lirica e plina de o solemnitate filosofica care-l face precursor al lui Eminescu. Poet foarte delicat, evoca adesea ochii iubitei care „Navalesc cuprinși de gene/ Sageteaza din sprincene”; ochii devin ființe care se cearta și se dezmiarda, in jurul carora se creeaza scenarii glumețe, din care nu lipsesc rapirile, sagețile, otravirile etc.

Alexandru Căprariu

Ceasornicul

Potriveşte-ţi ceasornicul după al meu:
vom pierde aceleaşi trenuri
şi, poate, aceleaşi speranţe-
dar astfel
minutarele vor săgeta simultan
clipa-fecioară a dragostei.

Potriveşte-ţi ceasornicul după al meu:
să-nşelăm timpul ce ne-ar fi dus
pe două drumuri,
lăsând inimile noastre să se caute-n zadar,
navigînd;
tu - pe harta cea bună,
eu - după copia ei fragmentastă,
în care continentele încă sînt fără contur.

Potriveşte-ţi ceasornicul după al meu:
cu timpul
şi adolescenţele, azi depărtate,
vor dobîndi aceeaşi fiinţă,
acelaşi parfum,
aceleaşi culori
ca două grădini vecine
ce-şi împletesc în adînc,
nevăzut dar firesc,
rădăcinile arborilor mereu întineriţi prin anotimp.

Potriveşte-ţi ceasornicul după al meu:
exact după al meu
- nu mai înainte, nu mai în urmă -
să fim mereu noi înşine,
să nu existe niciodată
un
prea devreme
sau
un
prea tîrziu.

Poduri 

Jaguari în salt împietriţi,
oţel vă curge-n artere -
ţărmuri din timpi străine
le-apropiaţi cu simplitate,
ca un destin,
ca o iubire mare
inimile

Certitudini peste genune - poduri,
între două săruturi cuvintele - poduri,
între astăzi şi ieri, amintirile - poduri,
între lungi despărţiri, speranţele - poduri,

Uitarea - pod între noi amândoi.

Biografie Alexandru Căprariu

Alexandru Caprariu (20 decembrie 1929-4 februarie 1988). 
Absolvent al Facultatii de Filosofie. Fregventeaza Scoala de literatura "Mihai Eminescu" (1951-1952). 
Din 1957 lucreaza la revista Tribuna pana in 1969, cand devine directorul noi infintate edituri Dacia.

Debutează în timpul studiilor universitare (1949) în Almanah literar. Firesc pentru evoluţia viitoare, colaborează la revistele literare Steaua, Tribuna, Contmporanul, România literară, Luceafărul etc.

Între 1957 – 1969 ocupă funcţia de redactor al revistei Tribuna, iar din 1969 şi până în 1986 este director al Editurii Dacia. Sfârşitul vieţii îl va găsi tot la Tribuna, revista pentru care lucrase doisprezece ani.

Debutul editorial se produce în anul 1963, cu volumul de versuri „Orizonturi“ urmat la un interval de trei ani de „Cercurile dragostei“ (1966)

În perioada când renunţă la presă, scrie foiletoane critice („Jurnal litrar“, 1967), cronici sportive, note de călătorie. Reîntoarcerea la poezie se produce cu „Mica autobiografie“ (1975), urmată de „Marea autobiografie“ (1979).

„Ochii de pretutindeni“
„Ierbarul cu amintiri“
„Asfinţiturile zilnice“ 
şi antologia de autor apărută în preajma morţii sub titlul „Reîntoarcerea menestrelului“.

Activitatea creatoare a lui Alexandru Căprariu este răsplătită cu două premii: Premiul Uniunii Scriitorilor (1975) şi Premiul Asociaţiei Scriitorilor din Cluj Napoca (1979).


" Mereu disponibila, deschisa tematic, creatia lui Alexandru Caprariu coboara cu verva cenzurata in strada, se retrage elegiac-meditativa in spatiul unor blande reverii, tresare fantasta si ironica in broderii migaloase sau se desface sub o abia perceptibila malitie ingenua, in silogisme si parabole."

Nicolae Ionel

Ce văzător... 

Ce văzător e-n văz şi ce vedere în cel privit - care-i
consacră ochiului? În ce prefigurare a închiderii lumilor
se-ndreptăţeşte, se-obîrşeşte ochiul, din ce sfîrşit al lumii
în lumină vedem acum un mugur? Nu-i moartea mea adusă-ntreagă-n raza ce se instituie-ntre mine şi mugur? Ajung în
miezul morţii mele ca să pot privi un prun în floare, numai
din toată pierderea poate să se nască privirea ce mă dăruie,
vederea care îmi vine din lucruri. Şi necontenit mă mistui
dinspre ora morţii mele ca să ajung să-mi aparţin, să mă
adun la mine ca auz, ca gînd, ca privire, astfel încît la urmă cînd ţărîna îmi va rămîne singură, nu spre sfîrşit o să privesc, ci voi vedea lumina pură, punctul luminos al izbucnirii lumilor, şi nu va fi lăuntru pentru nici un în afară şi nici un în-afară pentru nici un lăuntru, voi vedea cu faptul de a fi văzut, voi regăsi în perisabilitatea mugurelui toată îndreptăţirea oricărui extaz şi-a absorbirii
lumilor în Brahma,- şi-am să mă duc sub flori şi paseri şi sub trecătoare zodii de sus, o mînă de cenuşă şi pămînt.


(preluat din volumul"Carul mare" - Cartea Românească/1991)

Sonet - XV 

Ce simt eu pentru tine e atît
de-adevărat şi de curat şi sfînt
şi-atît din naltul însuşi pogorît
de-aripi al celor în iubire-arzînd,

că una cu putinţa s-a făcut
a fericirii de-a se fi rugînd
în slăvile cunoaşterii, pe cît
din de smerire-abis îşi ia cuvînt,

una cu viaţa vieţii tuturor
sfinţilor, Ruth, şi-i astfel înălţat,
cu frumuseţea teoptiei lor,

ofrandă-a-ntregii lumi lui Dumnezeu
şi, în ardoarea sufletului meu,
pentru toţi vecii binecuvîntat.

Biografie Nicolae Ionel

Nicolae Ionel s-a născut în 1944 la Bucureşti.

Şc. primară Domneşti-Tg., Vrancea;
gimnaziul Adjud; liceul „C. Negruzzi” Iaşi; Univ. „Al.I. Cuza”Iaşi, Filologie.

29 de cărţi de poezie, 4 de teologie, 3 de folclor, 5 piese de teatru, 15 cărţi de traduceri (tragediile lui Shakespeare, Vergiliu Operaomnia, Kleist, Psalmii, Basho, Igor etc.).

Referinţe critice: Al. Protopopescu, Regman, Doinaş, Grigurcu, Steinhardt, A. Pantea, Ştefania şi Marin Mincu, Paleologu, LuciaCifor, N. Mecu, Dan Ciachir, Monica Lovinescu, Valentin Silvestru, Sorin Antohi, Ion Negoiţescu.



Cărţi publicate:

Cuvînt în cuvînt(1972)
Poezii(1979)
Calea vie(1984)
Scara de raze(1990)
Carul mare(1991)
Vederea(1991)
Prezenţa(1996)
Răsăritul chipului(1998)
Nume pe ape(2003)
Umbra miresmei(2005)
Drumul spre nume(2005)

TEATRU/FILM 4 Februarie

Barbu Ștefănescu Delavrancea

Biografie

Apus de soare 

Cu Șerban Cantacuzino

Biografie

Străinul 1964 film

Ziaristii (1956) - Alexandru Mirodan

Florin si Florica - Vasile Alecsandri

SFATURI UTILE 4 Februarie

SCAPA DE BALONARE SI TOXINE IN DOAR CATEVA MINUTE!

Senzatia de balonare care apare dupa masa, te poate face sa te simti inert sau letargic. Sezonul sarbatorilor e aproape, asa ca aceasta reteta de detoxifiere, este utila dupa o perioada de exces.

Toate ingredientele folosite pentru prepararea acestui remediu au proprietati anti-balonare si detoxifiante.

Iata despre ce este vorba:

Varza - Este bogata in fibre, constituind o buna sursa de potasiu; contine vitaminele A si C.

Telina - Este benefica tractului digestiv, contine antioxidanti, este bogata in fibre, iar continutul ridicat de apa, ajuta la golirea intestinelor.

Lamaia - Este bogata in vitaminele A, B6 si C, care sunt benefice digestiei si purificarii sangelui.

Marul - Contine fibre si minerale care ajuta metabolismul, fiind totodata bogat in antioxidanti.

Ghimbirul - Stimuleaza digestia si imbunatateste absorbtia nutrientilor in organism. Asadar acesta poate preveni greata, constipatia, afectiunile tractului gastrointestinal, voma, diareea, crampele. Totodata, este extrem de util in curele de slabire.

Iata reteta!

Ingrediente

- o radacina de 2-3 cm de ghimbir curatat si maruntit

- 100 de grame de varza tocata marunt

- o telina mica curatata si tocata marunt

- o lamaie maruntita cu tot cu coaja

- un mar taiat cubulete

Mod de preparare:

Pune intr-un vas din sticla toate ingredientele, apoi toarna apa pana ce toate ingredientele vor fi acoperite. Inchide vasul etans, agita-l bine si baga-l la frigider pana a doua zi.

Dimineata, strecoara continutul si consuma doar partea lichida.

Efectele nu vor intarzia sa apara!

GLUMEȘTE, FII VESEL ȘI VEI RĂMÂNE TÂNĂR 4 Februarie

Câteva glume, versuri şi iar glume:

·       Sotul gelos angajeaza un detectiv sa-i urmareasca sotia pe care o banuia de infidelitate. Dupa o saptamana de filaj detectivul ii da raportul.
- Trei zile la rand sotia dumitale a plecat de la serviciu, impreuna cu seful ei, si dupa ce au luat pranzul intr-o atmosfera romantica, cu flori si sampanie, au ras si sa-u tinut de mana, in separeul unui restaurant cochet, s-au dus la hotel si s-au inchis in camera.
- Si mai departe ce s-a intamplat?
- Pai mai departe i-am vazut pe gaura cheii cum se sarutau.
- Extraordinar! Simt cum ma sufoc de manie. Si mai departe ce s-a mai intamplat? facu sotul gelos.
- Pai barbatul a trantit-o pe pat si s-a aruncat peste sotia dumitale.
- Da,... si? Ce s-a intamplat mai departe, ca o omor in bataie!!!
- Pai el si-a scos camasa si ea bluza...
- Ah, divortez!!! Spune mai departe!
- Pai si-a scos el pantalonii si doamnei i-a dat fusta jos.
- Nu-mi vine sa cred! Asa nu se mai poate!!! Si, si???
- Pai si-au dat si chilotii jos.
- Si??????...
- Pai nu mai stiu, ca au pus chilotii pe clanta usii si n-am mai vazut, zice detectivul.
- Uite vezi, ofteaza sotul, incertitudinea asta ma omoara!!

·       FURTUNA

Erau impreuna in aceeasi casa Doar ei doi… Era frig... intuneric... era o noapte intunecata ... ploioasa.  Furtuna incepuse dintr-o data Si de fiecare data cand bubuia tunetul, el privea tresaritul  ei Ea se uita din capatul camerei si-i admira statura puternica ... si… Isi dorea ca el s-o  ia in bratele lui puternice si sa o apere in fata stihiilor dezlantuite Deodata, cu o zvacnire s-a aratat ... puterea lui.  Ea a ... suspinat El s-a repezit la sofaua pe care era ea intinsa. Nu a ezitat sa o ia in bratele-i puternice El stia bine ca ceea ce face ii este interzis si se astepta ca ea sa-l respinga. A fost surprins sa vada ca, dimpotriva, ea s-a ghemuit la pieptul lui. Furtuna se dezlantuia, tot mai puternic,  afara ... Amandoi stiau bine ca fac ceva interzis... Familiile lor n-ar fi inteles niciodata. Erau atat de preocupati si pierduti in sentimentele contradictorii incat n-au auzit deschiderea usilor... Au realizat doar declansarea unui blitz ... prea tarziu…erau stăpânii lor, ai câinelui şi al pisicuţei care i-au surprins şi imortalizat în poză!

* Săruta-mă mereu, chiar dacă… de Serghei Esenin

(Traducere de George Lesnea)

Săruta-mă mereu, chiar dacă
Durerea m-o răpi-n potop.
Voinţa rece nu se-mpacă
Cu-al sângelui vioi uncrop.

În al petrecerii avânt
Să nu vrem cupa sfărâmată.
Pricepe ca pe-acest pământ
Noi nu trăim decât o dată.

Întoarce-te spre cerul orb,
Prin ceaţa mucedă, priveşte,
Cum luna ca un galben corb
Deasupra lumii se roteşte.

Săruta-mă mereu, iubito!
Căci îmi cobeşte primprejur
Şi moartea mea a presimţit-o
Acel ce fâlfâie-n azur.

În vestejire dacă scapăt,
De-i de murit, atunci să mor.
Vreau buzele-ţi până la capăt
Să le sărut încetişor.

Albastra dormitare-a tinii
Să mi-o răsfeţi vei pregeta.
Cum fremăta-vor lin mălinii,
Etern răsune-mi: sunt a ta!

Şi ca lumina-n spume frântă,
Din cupe să nu piară-n vânt,
Prieteno, hai, bea şi cântă:
Trăim o viaţă pe pământ.

* Nu regret, nu mă jelesc, nu strig ... de Sergei Esenin

(Traducere de George Lesnea 1957)

Nu regret, nu mă jelesc, nu strig,
Toate trec ca floarea spulberată.
Veştejit de-al toamnei mele frig,
Nu voi mai fi tânăr niciodată.

N-ai să mai zvâcneşti ca pân-acum
Inimă răcită prea devreme
S-o pornesc din nou desculţ la drum,
Stamba luncii n-o să mă mai cheme.

Dor de ducă! Tot mai rar, mai rar,
Pui pe buze flacăra pornirii
O, pierdutul prospeţimei har
Cu vioiul clocot al simţirii!

În dorinţi încep zgârcit să fiu,
Te-am trăit sau te-am visat doar, viaţă ?
Parcă pe un cal trandafiriu
Vesel galopai de dimineaţă.

Toţi suntem vremelnici pentru veci,
Rar ning fagii frunzele deşarte...
Binecuvântat să fie deci
Că trăiesc şi că mă duc spre moarte.

* Şalul negru de Alexander Puskin

(Traducător necunoscut)


Mă uit la şalul negru ca un ieşit din minţi,
Şi-i sufletul meu veşted răzbit de suferinţi.

Pe cînd fusesem tînăr şi-ncrezător, trufaş,
O tînără grecoaică iubit-am pătimaş.

Fermecătoarea fată mă dezmeirda oricînd,
Dar ziua cea cumplită se arătă curînd.

Stam între oaspeţi veseli, voios sorbind din vin,
Cînd îmi bătu la uşă, şoptindu-mi, un străin:

-„Petreci între prieteni şi nu ştii nicidecum
Că tînăra ta greacă te-nşală chiar acum”.

L-am răsplătit cu aur, l-am blestemat neghiob,
Şi l-am strigat îndată pe credinciosu-mi rob.

Ne-am repezit: călare, goneam spre fată drept,
Şi-o crîncenă mîhnire se răsucea în piept.

Ajuns la pragul fetei, simţeam că nu mai pot,
În ochi căzuse ceaţa, eram sleit de tot.

Intrai în casa singur: acolo, pe divan,
Se săruta cu fata, în braţe, un armean.

n-am mai zărit nimic, doar spada s-a zbătut,
tîlharul n-avu vreme să scape din sărut.

Jucai apoi pe trupul lipsit de cap şi-ntins,
Privind năuc la fata ce,-ngălbenînd, s-a stins.

Imi amintesc tăcerea, văd sîngele: tîşnea...
s-a prăpădit grecoaica şi dragostea cu ea.

Smulgîndu-i şalul negru din scumpul cap ucis,
Mi-am şters de sînge spada, rîzînd de vechiul vis.

Iar robul meu prin bezdna cărîndu-i pe sub porţi,
În valuri dunărene i-a prăvalit pe morţi.

De-atunci nu-mi pun sărutul pe ochii nimănui,
Nici o plăcuta noapte în trista-mi viaţă nu-i.

Cu sufletul meu veşted răzbit de suferinţi
Mă uit la şalul negru ca un ieşit din minţi.

1820

* Arma mea de Adrian Păunescu

Dacă te întreabă cineva
Ce-mi eşti tu, femeie, soră, fată,
Să răspunzi că tu eşti arma mea,
Singura mea armă-adevărată.

Nu le spune mult mai mult de-atât,
Lasă-i, tot ce vor, să presupună,
Arma mea, mai ai de doborât
Negrul vultur dintre noi şi lună.

Moartea care-mi dă mereu ocol
Trebuie s-o faci să nu mai vină,
Nu uita că joci întregul rol
Şi în întuneric şi-n lumină.

Ştiu că pentru tine n-am permis
Şi că ilegal te port în braţe,
Zică poteraşii ce-au de zis
Eu nu merg la iepuri sau la raţe.

 Eu pe tine te-am întemeiat,
La primejdii şi din somn să scaperi
Şi pe cât sunt eu de-ameninţat
Contra tuturora să mă aperi.

Orişicâte se vor întâmpla
Să rămâi să-mi răcoreşti obrazul
Şi să fii de-a pururi arma mea,
Chiar şi contra mea de va fi cazul.

* Lacrimi pentru tatăl învins -  de Adrian Păunescu

Unde vă duceţi, puteri părinteşti
Şi vă tot stingeţi mereu,
Tată, ce faci şi de ce-mbătrâneşti,
Frate mai mare al meu?

Când eu eram mai tânăr şi tata era tânăr
Jucându-se cu mine, ca-n basme şi minuni
El mă purta pe braţe şi m-arunca pe umăr
Sau ne trânteam prin iarbă ca doi prieteni buni.

Era bărbat puternic, intra cu sacu-n moară,
Nu-l speria nimica, avea puterea sa
Şi mă-nvingea la luptă în fiecare vară
Şi protector şi tandru spre mine surâdea.

Dar a venit o toamnă cu mult porumb de lapte,
Dar a venit o toamnă cum n-aş mai vrea să văd,
În mine era ziua, în tata era noapte.
Şi-a început al vârstei neînfrânat prăpăd.

Noi ne jucam de-a trânta stând umăr lângă umăr
Şi l-am simţit că pică sub umărul meu stâng
Şi-am înţeles că tata, de-atunci nu mai e tânăr
Şi-nvingător în luptă, am început să plâng.

Ca un copil sub mine voia să se agaţe
De-un umăr mai puternic ca să nu-i fie greu
Şi îmi venea să urlu şi-apoi să-l port pe braţe,
Tu, iartă-mă de toate, părinte bun al meu.

A fost cea mai cumplită şi cea din urmă trântă,
Lătrau în depărtare şi-n sângele meu câini,
Am ajutat făptura părintelui meu sfântă
Şi lacrimi de iertare îmi şiroiau pe mâini.

Aş vrea să se întoarcă iar vremea minunată
Când tu în bătălie mă învingeai uşor,
Mai bate-mă o dată şi fii puternic, tată,
Că tu crescând în vârstă şi eu încep să mor.

Îndreaptă către ceruri puternicul tău umăr,
Tu, care-n biruinţă mai cald mă ocroteşti,
Învinge-mă în luptă, să cred că mai eşti tânăr,
Aşează-mă sub braţul tutelei părinteşti.

Singurătate de Adrian Păunescu

Ceaiul abureşte trist pe masă,
Un tacâm şervetul îl apasă,
N-am nevoie nici de două linguri,
Doamne, cina oamenilor singuri.

Gust şi eu în clipe lungi de veghe
Noaptea pernei fără de pereche,
Sună telefonu-n casa goală:
„Doamnă, mă iertaţi, dar e greseală”.

Va propun un tratament urgent,
Şi s-aveţi încredere, va rog,
Când nu e un alt medicament
Luaţi singurătatea ca pe-un drog.

Cât de dragă-mi eşti, singurătate,
Tu-mi eşti cea mai dragă dintre toate,
Lacrimă în ochiul dintre ape,
Că nici umbra mea nu mai încape.

Tu, singurătatea mea curată,
Totu-ncepe cu „a fost odată”
De durerea ta îmi este bine,
Nu ştiu ce m-aş face fără tine.

Cu tristeţe le trăiesc pe toate,
Dar mai dragă-mi eşti, singurătate,
Cât de necesară-mi eşti tu mie,
Nu te-aş da pe nicio sindrofie.

Doar atât din toate mă omoară,
Izolarea meselor de seară,
Vai, măcar la una dintre cine,
Dumnezeu să bea un ceai cu mine.

* - Alo, vecina, soţul tău e acasă?
- Nu.
- Atunci, dă-mi-l pe al meu la telefon!
* Vorbesc doi prieteni:
- Soţia mea e tot timpul nemulţumită – ba că nu am dus gunoiul, ba că nu am plimbat căţelul, ba că nu am strâns după pisică, ba una, ba alta! M-am săturat!
- De bătaie ce zice?
- Slavă Domnului, încă nu a ajuns să mă bată!
* Într-un restaurant select, un muzician se apropie de masa lui Bulă şi-l întreabă:
- Dumneavoastră aţi cerut ceva de Beethoven?
- Nu, eu am cerut pui cu smântână.
* Bulă merge la doctor.
- Domnule doctor, vă rog să-mi daţi ceva să nu mai rămână nevastă-mea gravidă.
- Uite, ia un prezervativ, zice doctorul.
- Nu vreau, zice Bulă, că aşa l-am făcut pe primul copil.
- Atunci, cheam-o pe nevasta ta, şi-o să-i pun un sterilet.
- Am încercat şi asta. Ne-a costat încă un copil.
- În cazul ăsta, îţi recomand abstinenţă.
- Nici asta nu merge, zice Bulă. Nu m-am atins de ea de 2 ani, şi tot a rămas însărcinată…
* O tipă la poliţie:
- Soţul meu a dispărut de zece zile!
- Şi abia acum raportaţi dispariţia?
- Păi am crezut ca e la WC, făcând integrame!
* În Apuseni, mai demult, după Revoluţie, se primesc nişte ajutoare din Germania. Printre pachete este şi o cutie plină cu linguriţe mici. Ion, mirat, întreabă:
- Mă, Gheo, ce-s alea, mă?!
Gheo se uită atent, cugetă îndelung şi conchide:
- Mă, Ioane, aruncă-le-n colo, că alea sigur îs sămînţă dă lopată…
* O domnişoară foarte elegantă, parfumată, într-un vagon plin cu ciobani:
- Nu vă miroase a Channel?…
La care unul dintre ciobani:
- Ba da, domnişoară, ne miroase ş-a niel ş-a oaie…
* - Am sunat la spitalul de nebuni să văd dacă a fugit careva de acolo zilele astea, mi-a zis prietenul meu.
- De ce te-ar interesa pe tine treaba asta, şi ce te face să crezi că a scăpat un nebun de acolo? l-am întrebat.
Atunci mi-a explicat:
- Am auzit că cineva s-a însurat cu fosta mea soţie acum două zile…
* La azilul de nebuni un pacient târa un pantof legat de o sfoară şi zicea:
- Cuţu, cuţu, hai Grivei!
Trece un doctor şi, ca să-i facă pe plac, îi zice:
- Fain câine ai!!
La care pacientul spune:
- Nu-i câine, îi pantof!
Doctorul merge mai departe mulţumit, nebunul în spate îi şopteşte pantofului:
- Hai Grivei, că l-am păcălit şi pe ăsta!
* Întrebare la Radio Erevan:
- Devin soţiile noastre, cu ajutorul măştilor cosmetice, mai frumoase?
- În principiu da, dar numai pentru scurt timp, pentru că măştile cosmetice trebuie date jos după uscare.
* Fetele îşi alină durerea vărsând mii şi mii de lacrimi…
Băieţii îşi alină durerea vărsând mii şi mii de beri…
* Telefoanele sunt tot mai subţiri şi mai deştepte, pe când oamenii invers!
* Medicul întreabă o pacientă:
- De când au început să vă cadă dinţii?
- Imediat dupa nuntă…
* Unul dintre pasagerii de pe vapor îi atrage căpitanului atenţia că pe o insuliţă e un om zdrenţăros care sare şi dă din mâini lângă un foc.
- Cine e tipul? Ce-o fi cu el?
- Nu ştiu, zice căpitanul, însă de câte ori trecem pe aici se bucură nespus!
* Doi adolescenţi timizi se întâlnesc după ore:
- Eşti atât de drăguţă,… cum de n-ai un prieten?
- Pentru că nu-mi dau voie încă părinţii. Da tu, cum de n-ai o prietenă?
- Pentru că nu-ţi dau voie încă părinţii.

De la lume adunate

GÂNDURI PESTE TIMP 4 Februarie