REVISTA
IMPORTANȚA ZILEI DE
ASTĂZI ÎN ISTORIE, RELIGIE ȘI ARTE, NR 185 DIN 26 MARTIE 2018
ISTORIE PE ZILE 26 Martie
Evenimente
·
590: Imparatul
Mauriciu (n. cca. 539 – d. 602), il asociaza la domnie pe fiul
sau Theodosius. În 602 Mauriciu a fost ucis,
împreună cu familia sa, de către răsculatul Focas, care i-a succedat la tron.
Flavius Mauricius Tiberius Augustus , cunoscut sub numele de
Mauriciu/Maurikios, a fost împărat bizantin bizantin între 582 și 602. El a
fost ultimul membru al dinastiei iustiniene. Mauriciu s-a născut în Arabissus,
în Cappadocia. A intrat în cariera militară și în 572 a ajuns comandant al
armatei bizantine. El a fost adoptat de Tiberiu I și l-a succedat la tron. În
579, în timpul războaielor Sassanide a fost numit comandant suprem al trupelor
bizantine din Asia. În 581 a obținut o victorie zdrobitoare împotriva perșilor,
iar un an mai târziu s-a căsătorit cu Constantina, fiica lui
Tiberiu, împreună cu care i- a avut copii pe Teodosiu si Tiberiu.
Când a ajuns pe tron, a început să plătească tribut avarilor, iar imperiul a
fost devastat de războaiele cu perșii și slavii. În 586 a obținut, la Dara, o
noua victorie asupra perșilor, impiedicand înaintarea lor pentru doi ani. După
aceasta, Mauriciu a impus o uniune între Biserica Armeniană și Patriarhia de la
Constantinopol. După victoria din est, Mauriciu s-a indreptat cu atenția spre
Balcani, unde avarii, împreună cu slavii, ocupaseră cetatea Sirmium și asediau
orașul Thesalonikii. Mauriciu a început campania în 591, iar în 593, generalul
Priscus îi alungă pe avari dincolo de Dunăre. În 598 avarii au făcut pace, iar
în 601 slavii au suferit o înfrângere umilitoare la nord de Dunăre. Mauriciu a
organizat provinciile din Italia și Africa în exarchate, conduse de un exarch
(de Ravenna, etc.), începând din 584. Prin creearea exarhatelor din Italia,
Mauriciu a încetinit invazia lombarzilor. Mauriciu i-a ridicat pe fii săi la
rangul de co-împărați: Teodosiu, fiul cel mare, guverna provinciile apusene,
iar Tiberiu, provinciile balcanice. Această împărțire a conducerii aduce aminte
de Tetrahia lui Dioclețian. A fost tolerant față de crestinii monofiziți. În
602, trupele dunărene s-au revoltat împotriva lui sub conducerea generalului
Focas. Ei l-au forțat pe Mauriciu să abdice și să fie desemnat împărat Teodosiu
sau generalul Germanus, dar revolta a luat amploare și Mauriciu a fost nevoit
să fugă cu familia sa la Nicomedia (azi Izmit, Turcia). Nu a apucat să iasă din
oraș, fiind executat la ordinul lui Focas, care i-a urmat la tron,
la 27 noiembrie 602 (unii spun 23 noiembrie). Împărăteasa
Constantina și trei fiice ale sale au fost cruțate și trimise la o mănăstire.
Mauriciu este autorul cărții militare Strategikon.
·
1026: Conrad al II-
lea este incoronat imparat al Sfantului Inperiu Romano-German de
Papa Ioan al XIX-lea.
·
1169: Saladin
devine emir al Egiptului. Saladin sau Salah al-Din (n.
1138 – d.4 martie 1193) a fost de origine kurd, originar din Tikrit
si a devenit primul sultan Ayyubid al Egiptului si Siriei. La
apogeul puterii sale a domnit peste Egipt, Siria, Yemen,Irak, Mecca,Hejaj si
Diyarbakir. A fost principalul adversar al Cruciatilor in fata carora
si-a câștingat respectul, mai ales al lui Richard Inima de
Leu, datorita vitejiei sale.
·
1344: Reconquista
spaniola. Cetatea araba Algeciras se preda trupelor regatului
Castiliei. A fost unul dintre primele razboaie europene in care a
fost folosit praful de pusca. Forțele castiliene conduse de regele Alfonso al
XI-lea, aliat cu Regatul Aragon și Republica Genova, au avut ca
obiectiv capturarea orașului musulman Al-Jazeera Al-Khadra, denumit
Algeciras de creștini, care era capitala și principalul port al teritoriului
european al Imperiului Marinid. Asediul a tinut douăzeci și una luni. Populația
orașului care numara aproximativ 30.000 de persoane, inclusiv civili
berberi și soldați, a suferit o blocadă pe uscat și pe mare care a împiedicat
aprovizionarea sa. Emiratul arab din Granada a trimis o armată pentru a salva
orașul, care a fost învinsa lângă Río Palmones. După aceasta, la 26 martie
1344, orașul a fost încorporată în Regatul Castilia.
·
1636: Este fondata
Universitatea din Utrecht, Olanda. Este una dintre cele mai vechi
universități din Țările de Jos și una dintre cele mai mari din Europa. In 2012
numarul studentilor inscrisi a fost de 30449, iar cel
al angajatilor de 5295. Universitatea a fost evaluata ca
cea mai bună universitate din Țările de Jos de clasamentul Shanghai a
Universităților Mondiale in 2013, fiind cotata pe locul 13 in randul
universitatilor europene și pe locul 52 intre cele mai bune
universitati din lume. Motto-ul universității este “Sol Iustitiae ILUSTRA nr”,
care înseamnă “Soarele Justiției, să strălucească peste noi.” Acest motto
a fost spicuite dintr-o traducere literală a Bibliei în limba latină a Maleahi
4: 2.
·
1642: Filosoful englez Thomas Hobbes, partizan al Stuartilor și refugiat în Franța din1640, a publicat cartea „Du citoyen”/”Despre cetatean”.
·
1786: Începe domnia lui Nicolae Mavrogheni în Valahia. Aceasta a durat
intre 26 martie 1786 si 8 iunie 1790. La 26 martie/6
aprilie 1786, sultanul numea ca domn al Ţării Româneşti pe Nicolae Mavrogheni.
Originar din insula Paros, Mavrogheni a ajuns domn cu ajutorul lui Gazi Hasan
paşa, comandantul flotei otomane al cărei dragoman era. Mavrogheni, în afara
faptului că este taxat drept “ciracul” căpitanului otoman sau “galiongiu”, are
obiceiul de a se amesteca mai în toate: măturatul străzilor, mersul la
biserică, spovedania, împărtăşania, hoţiile de la drumul mare, furtişagurile,
preţurile, pieţele, boieriile, dregătoriile, judecăţile, organizarea militară,
certurile casnice etc. În fapt, domnul se afla mai peste tot, căci umblă
deghizat prin Bucureşti pentru a verifica astfel dacă poruncile îi sînt
respectate. Dionisie Eclisiarhul povesteşte: “şi au început a umbla zioa şi
noaptea pre uliţe şi prin curţile boereşti, uneori diptil, alteori de faţă,
cînd călare, cînd pe jos, cu doi trei arnăuţi după el, şi cercînd care cum să
află pe la casele lor” sau “să înbrăca uneori Mavrogheni Vodă în haine popeşti,
alteori să îmbrăca cu rasă şi podcapet, călugăreşte, şi mergea pe la beserici
de cerca cum slujesc preoţii şi pe ce vreame săvîrşescu slujba”. Vodă
Mavrogheni încerca să pună ordine mai în toate, s-a amestecat în actul de
justiţie, fără a mai ţine cont de existenţa departamentelor de judecată, de
părerile “judecătorilor”, de reformele precedesorului său Ipsilanti: “însă el
judeca, el hotăra şi însuşi el purunciia de pedepsiia pre cel ce i să părea a
fi vinovat”. Verifica el însuşi dacă mărfurile se vînd bine prin pieţe şi
tîrguri, “făcea cercări şi la cei ce vindea pîine şi alte bucate, şi pe la
băcănii”, pe cei găsiţi cu “vînzarea rea” “îi rîdica şi-i pedepsiia foarte rău
şi le lua gloabă (amendă)”; dacă copiii îşi respectă părinţii, dacă creştinii
merg la biserică, dacă sătenii “se gîlcevesc”, dacă drumurile sînt sigure sau
dacă se ia mită sau dacă se vorbeşte urît. Pedeapsa este atît de aspră, punea
“să-i înţape fără nici o judecată”, că, “fără de voie”, norodul se conformează:
“pe atunci nu era a vedea sau a auzi gîlcevindu-se oamenii în sat, sau a să
ucide, şi nu să auziia nume de hoţi undeva, şi călătoriia oamenii şi
neguţătorii oriunde fără frică”. Pînă şi preoţii primesc “straşnică poruncă” de
a fi în slujba enoriaşului. La capătul Podului Mogoşoaiei (lângă Muzeul
Ţăranului Român) a construit o biserică ce a dăinuit până astăzi. Totusi,
excesele sale, plimbările pe uliţele Bucureştilor într-o sanie trasă de cerbi
cu coarnele poleite cu aur, fanatismul religios, acordarea de boierii oricui
plătea bine, au anulat faptele sale bune. Un autor necunoscut (Vîrtejul
nebuniei, 1786) pune pe seama lui vodă următorul discurs: “Boieri, să vă spun,
cînd un căpitan comandă o corabie şi galiongiii lui îl ascultă, nu trag unul
într-o parte şi altul în alta, ci toţi într-un suflet caută selametul, salvarea
corabiei”. În timpul războiului ruso-turc din 1787-1792, el s-a confruntat cu
armatele austriece și a obținut un oarecare succes în primul an. După
înfrângerea trupelor otomane în 1789, armata austriacă a ocupat o parte din
teritoriul Țării Românești, inclusiv capitala București. Voda Mavrogheni
a pierdut protecția lui Hassan Pasha, care a murit si a fost
bătut în iunie 1790 de către austrieci. În primele zile ale lunii septembrie
1790 Prințul Nicolae Mavrogheni a fost convocat de către Marele Vizir Yusuf
Pașa la sediul armatei otomane și a fost decapitat în satul Byala 30 km
sud de Vidin,din ordinul sultanului Selim al III – lea.
·
1830: Este
publicata in Palmyra, New York, ”Cartea lui Mormon”, cartea sfanta a
sectantilor mormoni americani, de catre predicatorul american Joseph
Smith, Jr. (n. 23 decembrie 1805 – d.27 iunie 1844). Joseph Smith,
Jr. a fost un lider religios american, care a fondat mișcarea Sfinților din
Zilele cele din urmă, cunoscută și drept „mormonism”. Adepții lui Smith au
afirmat despre el că ar fi primul profet din Zilele cele din urmă, a cărui
misiune era să reînființeze Biserica Creștină originară, considerată pierdută
la scurt timp după moartea apostolilor, datorită unei apostazii. Această
reînființare a inclus și fondarea Bisericii lui Isus Hristos a Sfinților din
Zilele din Urmă, precum și publicarea Cărții lui Mormon și a altor scripturi
noi. La moartea sa, noua confesiune avea deja zeci de mii de adepti. Adepții
diferitelor confesiuni care au izvorât din învățăturile lui Smith sunt astăzi
în număr de treisprezece, până la paisprezece milioane. Biserica lui Isus
Hristos a Sfinților din Zilele din Urmă este cea mai mare confesiune, cu
aproximativ 13 milioane de membri. A doua ca mărime este Comunitatea lui
Hristos, numită inițial Biserica Reorganizată a lui Isus Hristos a Sfinților
din Zilele din Urmă, cu aproximativ 250.000 de membri. Alte confesiuni ale Sfinților
din Zilele din Urmă au un număr de membri de ordinul zecilor de mii.
·
1846: I. Heliade
Rădulescu lansează în revista “Curier de ambe secse” proiectul
“Bibliotecii universale”, care prevedea traducerea în următorii 10 ani a circa
230 de lucrări filosofice, istorice, ştiinţifice, politice, literare, etc.,
plan ce n-a putut fi realizat din cauza evenimentelor politice care au urmat.
·
1859: Începe
Conferinţa de la Paris a reprezentanţilor Puterilor Garante, care recunosc
oficial, la 01.04.1859, dubla alegere a lui Al. I. Cuza ca domnitor în Muntenia
şi Moldova.
·
1871 - Instaurarea Comunei din Paris, autoritate locală cu ideologie de
extremă stîngă instaurată prin forţă, pe care guvernul republican o va înlătura
cu ajutorul armatei la 28 mai
·
1872 – Thomas Martin patenteaza extinctorul.
·
1886: Ion
Suruceanu, primul arheolog din Basarabia ţaristă, devine membru titular al
Societăţii Arheologice din Rusia. Tot în acest an el este ales membru titular
al Societăţii de Istorie şi Antichităţi din Odesa. Ion Casian Suruceanu
(n. 19 decembrie 1851 la Vadul lui Vodă – d. 19 noiembrie 1897 la Chișinău) a
fost un arheolog și istoric basarabean, membru de onoare (din 1888) al
Academiei Române. A cercetat ruinele antice din Basarabia și Novorusia,
îndeosebi cele ale cetății Tyras si a publicat nenumărate articole în
limbile rusă, română și franceză (era ginerelele arheologului amator,
francezul Christophe-Charles Sicard, instalat în Basarabia ca viticultor). A întemeiat
la Chișinău un muzeu de arheologie („Muzeul antichităților din Pontul scitic”),
din păcate jefuit în 1917 de trupele bolsevizate aflate in
debandada în momentul Revoluției ruse. Printre lucrariile sale mai
cunoscute sunt Încercare de a dovedi situația cetății scitice Alectora și a
„Coastei de azur” menționată de Constantin Porfirogenetul și Inscripții
grecești și latinești descoperite în anii 1889-1894, publicate respectiv la
Odesa în 1888 și la Sankt-Petersburg în 1894.
·
1895: A apărut, la București, până la 18 martie 1901, revista umoristică „Moș Teacă”, editată de Anton Bacalbașa.
·
1918: Are loc la
Roma, Congresul nationalităţilor asuprite din Austro-Ungaria, care adoptă o
moţiune prin care se cerea recunoaşterea dreptului fiecărei naţiuni de a se
constitui ca stat naţional independent sau de a se uni cu statul naţional
existent.
·
1918: La Chişinău, in Republica Democrată Moldovenească, soseşte
preşedintele Consiliului de Miniştri al României Alexandru Marghiloman, însoţit
de reprezentanţi ai guvernului român. Împreună cu ei vine şi basarabeanul
Constantin Stere.
·
1923:
Parlamentul României votează Constituţia României Mari, una dintre cele mai
avansate şi democratice constituţii din Europa acelui timp. Proiectul
Constituţiei a fost supus dezbaterii din Parlament de către Partidul Național
Liberal, acest proiect fiind contestat de principalele partidele de opoziție,
Partidul Național Român și Partidul Țărănesc, care nu au participat la votarea
ei. În cele din urmă, noua Constituție va fi acceptată de toţi reprezentanții
politici, deoarece contestarea ei nu privea conţinutul, ci procedura de
adoptare și astfel Constituţia va fi fost promulgată de regele Ferdinand prin
decret regal la 28 martie 1923. Prevederile noii Constituţii întăreau rolul
Parlamentului în viaţa politică consfințind libertatea cuvântului, a întrunirilor,
a presei, precum și egalitatea în drepturi a tuturor cetăţenilor din România.
De asemenea, în textul noii Constituției era stipulat faptul că România era o
monarhie constituțională, stat național, unitar, indivizibil, cu teritoriul
inalienabil ce nu poate fi înstrăinat. Noua Constituție, după cum am mai spus,
punea accentul pe caracterul național si unitar al statului român, precizând
totodată că limba româna este limba oficială a statului, această precizare
fiind necesară pentru a fi înțeleasă și implementată și de minoritățile
naționale ce trăiau în România. ,,Constituția unificării” sau „Constituția
liberală” cum mai a fost numită această Constituție, avea la bază Constituția
adoptată în 1866, dovadă fiind faptul că din cele 138 de articole, un număr de
78 s-au păstrat de la cea din la 1866, textul ei consacrând-se ferm principiul
separației puterilor în stat. Astfel, Parlamentul constituia puterea
legislativă a statului şi era după model bicameral, fiind compus din Senat și
Adunarea Deputaților și avea rolul de a propune, de a discuta, de a vota și de
a abroga legile, având și drept de control asupra activității guvernului. Tot
în textul acestei Constituții exista articolul ce prevedea că Guvernul exercită
puterea executivă în numele Regelui prin intermediul miniștrilor, tot regele
fiind acela care numea și revoca miniștrii, sancționa și promulga legile,
convoca și dizolva Parlamentul, avea drept de amnistie și grațiere, conferea
decorații, încheia acorduri internaționale, acestea devenind valabile doar după
ce erau aprobate de Parlament. De asemenea, orice act al regelui, trebuia
contrasemnat de ministrul de resort pentru a putea fi pus în practică și a fi
recunoscut ca act oficial. Regele nu avea de asemenea, ascendenţă asupra
puterii judecătorești, actul de justiție se exercita numai de către organele
judecătorești, hotărârile se pronunțau „în virtutea legii” și se executau „în
numele regelui”. Cu privire la legalitatea legilor din Constituție, se
specifica foarte clar că ,,numai Înalta Curte de Casație” are dreptul de a
judeca constituționalitatea legilor şi de a declara inaplicabile pe acelea care
sunt contrare statului de drept”. Constituția din 1923 a funcționat în perfectă
ordine până în februarie 1938, când regele Carol al II-lea a inițiat, ca urmare
a instaurării dictaturii regale, o nouă Constituție, care întărea însă puterea
regală şi limita libertățile democratice.
·
1926: are loc semnarea la Bucureşti, România, a Tratatului de garanţie
româno-polon. Ambele state se angajau să se ajute în cazul unei agresiuni
externe pentru apărarea integrităţii teritoriale şi a independenţei politice.
·
1931: Este fondata
compania aeronautica elvetiana Swissair.
·
1937: In Crystal City, Texas, cultivatorii de spanac au sponsorizat
ridicarea unei statui pentru omagierea personajului de desene animate Popeye
Marinarul.
·
1945: S-a încheiat bătălia de la Iwo Jima; pierderile japonezilor au fost de 22.000 de soldați, iar cele ale
armatei SUA au fost de 4.500.
·
1953: Cercetatorul american
Jonas Salk a declarat, intr-o emisiune radio, descoperirea vaccinului
anti-poliomielitic, anuntul in premiera fiind catalogat de maxima importanta
pentru ca facea posibila salvarea a zeci de mii de bolnavi, indeosebi copii. Poliomielita,
cunoscuta si sub numele de ”paralizie infrantila”, este o afectiune cauzata de
un virus, care poate determina paralizii grave, uneori ireversibile, ducand la
invaliditati si care afecteaza mai ales copiii. In anii ’40-’50, epidemiile
aparute au ucis mii de persoane, numai in 1952 peste 3.000 de oameni decedand
din cauza acestei boli, iar alte 50.000 fiind afectate de virus. Pentru
ca virusul se transmitea cu usurinta, epidemiile de poliomielita erau ceva
obisnuit in primele decenii ale secolului XX. De altfel, chiar presedintele
american Franklin D. Roosevelt s-a imbolnavit de poliomielita, la varsta de 39
de ani paralizand partial din aceasta cauza. Ulterior, Roosevelt si-a
transformat casa din Warm Springs, Georgia, intr/un centru de recuperare pentru
bolnavii de poliomielita. Procedura lui Jonas Salk, incercata pentru prima
oara fara succes de catre americanul Maurice Brodie in anii ‘30, a constat in
anihilarea mai multor tulpini de virusi, iar apoi in injectarea virusilor,
deveniti benigni, in fluxul sanguin al unei persoane sanatoase. Sistemul
imunitar al persoanei urma apoi sa creeze anticorpii meniti sa faca organismul
imun la viitoarele expuneri la poliomielita. Salk a facut primele incercari pe
oameni asupra unor fosti pacienti, asupra sa si a familiei sale, iar in 26
martie 1953 si-a facut publica descoperirea la reteaua de radio CBS si doua
zile mai tarziu intr-un articol al Jurnalului Asociatiei Medicale Americane. Salk,
nascut in New York in 1914 din parinti rusi si evrei, a inceput cercetarile pe
vaccinul care provoaca poliomielita pe vremea cand era student la medicina, iar
ulterior le-a continuat din pozitia de cercetator-sef al Laboratului
Universitatii din Pittsburgh, in 1948 inregistrand primele succese. In
aprilie 1955, s-a anuntat ca vaccinul este eficient si sigur si a inceput o
campanie nationala de inoculare, iar rezultatele s-au vazut imediat pentru ca
numarul imbolnavirilor a scazut enorm. In 1962, a devenit disponibil un vaccin
administrabil pe cale orala, realizat de cercetatorul american de origine
poloneza Albert Sabin. Acest fapt a facilitat foarte mult distributia
vaccinului anti-poliomielita. Jonas Salk a fost rasplatit cu Medalia
Libertatii, distinctie care i-a fost acordate de presedintele SUA in 1977.
Cercetatorul american a incetat din viata in, 1995, in La Jolla, California.
·
1971 - Ziua Independenţei în Republica Populară
Bangladesh. Sărbătoare naţională.
·
1975: A intrat in vigoare Conventia privind interzicerea dezvoltarii,
producerii si stocarii de arme biologice, in momentul ratificarii de 22 dintre
statele semnatare ale actului redactat la 10 aprilie 1972.
·
1979: S-a semnat la Casa Alba in Washington, un acord istoric de
pace intre presedintele Egiptului, Anwar el-Sadat, si premierul
Israelului, Menachem Begin, in fata sefului de stat al SUA, Jimmy Carter.
·
1987: A fost semnată, la Beijing, declarația comună chino-portugheză, prin care se
stipula ca teritoriul Macao să fie retrocedat Chinei cu începere de la 20 dec. 1999; astăzi insula este Regiunea Administrativă Macao.
·
1991: Presedintii Argentinei, Braziliei, Paraguayului si Uruguayului au
semnat Tratatul de la Asuncion (Paraguay), care prevedea crearea ’’Pietei
Comune a Sudului’’ (Mercosur) in 1995.
·
1995: A intrat in vigoare Acordul de la Schengen, semnat de sapte tari
membre ale Uniunii Europene pentru a facilita calatoriile fara pasapoarte si
controale vamale ale propriilor cetateni.
·
1997: Au fost descoperite la Santa Fe, California, 39 de cadavre ale unor
membri ai cultului suicidal ”Poarta Raiului”, a caror moarte a coincis cu
aparitia cometei Hale-Bop.
·
1999: Un juriu din Michigan (SUA) l-au gasit vinovat de crima
pe dr. Jack Kevorkian, pentru administrarea unei injectii letale unui
pacient incurabil, care dorea sa moara asistat medical.
·
1999: Peste 40 de
morţi şi circa 120 de răniţi este, potrivit postului de radio “EHO MOSKVI”,
bilanţul celui de-al doilea bombardament lansat de aviaţia NATO împotriva
Iugoslaviei. Bilanţul total al primelor două atacuri se ridică la 100 de morţi
şi peste 350 de răniţi.
·
2003: Ministrul
român al afacerilor externe, Mircea Geoană participă, la Bruxelles, la
Ceremonia de semnare a protocoalelor de aderare la NATO
·
2007: Prima ediție a Premiilor Gopo. Premiile Gopo sunt
premii cinematografice românești oferite de Asociația pentru Promovarea
Filmului Românesc. Anual, sunt recompensate cele mai importante realizări
cinematografice naționale din cursul anului precedent. Numele
festivalului este un omagiu la aniversarea celor 50 de ani de la
câștigarea la Festivalul cinematografic de la Cannes a Palme d’Or-ului de
regizorul Ion Popescu Gopo , pentru “Cel mai bun scurt metraj de animație”. Ion
Popescu-Gopo (n. 1 mai 1923,Bucuresti – d.29 noiembrie 1989,
Bucuresti ),actor,artist plastic,scenarist si regizor de film, a fost
creatorul a n umeroase filme de desen animat în care
personajul principal era “omuletul lui Gopo , o creație proprie care l-a
făcut celebru și i-a câștigat câteva premii naționale și internaționale.
Nașteri
·
1516: S-a
nascut la Zürich, Conrad Gesner, naturalist elvețian, supranumit
“părintele istoriei naturale”, autorul cărții “Historia animalium”; (d. Zürich,
13 decembrie 1565).
·
1753: Benjamin Thompson, fizician și inventator american, cercetător în termie
și fotometrie (d.1814)
·
1874: Robert Frost, poet american (d. 1963). Robert Lee
Frost este foarte apreciat pentru descrierile realiste ale vietii rurale și
arta limbajului colocvial american. In timpul vieții a primit patru Premii
Pulitzer pentru Poezie.
·
1893 - S-a născut Palmiro Togliatti, lider comunist
italian (m.21.08.1964).
·
1911 – S-a nascut Tennessee Williams (nume real:
Thomas Lanier Williams), celebru dramaturg american. A fost dublu laureat al premiului
Pulitzer pentru piesele de teatru “Un tramvai numit dorinta” (“A Streetcar
Named Desire”, 1948) si “Pisica pe acoperisul fierbinte” (“Cat
On a Hot Tin Roof”, 1955).
·
1916 – S-a nascut Christian Boehmer Anfinsen,
Jr., biochimist american, Laureat al Premiului Nobel pentru Chimie in 1972
impreuna cu Stanford Moore si William Howard Stein.
·
1917 - S-a născut Rufus Thomas, cântăreţ şi
compozitor R&B american.
·
1923 - S-a născut Valentin Lipatti, cărturar de
elită, ilustră figură a diplomaţiei românesti. Şi-a legat numele de Conferinţa
de la Helsinki pentru securitate şi cooperare în Europa, reprezentant
permanent, din partea României, la UNESCO (m.25.03.1999).
·
1927 - S-a născut Eugenia Cernea, etnomuzicolog.
·
1931 - S-a născut George Cornea, regizor şi
operator de film.
·
1931 – S-a nascut Mircea Ivanescu, poet si traducator roman contemporan. Este considerat a fi unul dintre
cei mai importanti poeti romani contemporani si unul dintre cei mai prolifici
traducatori romani. A publicat volume de versuri, toate sub titluri voit
anodine ca “Poesii”, “Poeme”, “Alte poeme” sau “Versuri”. A
tradus romanul socotit de multi intraductibil, “Ulysse” al lui James Joyce (aceasta fiind
considerata o capodopera a traducerilor in limba romana), la care se adauga
traduceri din William Faulkner, Robert Musil, Francis Scott Fitzgerald,Franz
Kafka, Friedrich Nietzsche sau Rainer Maria Rilke. Multiplu premiat pentru
poezia si traducerile sale, Mircea Ivanescu a fost propus in 1999 pentru
Premiul Nobel pentru Literatura de catre Asociatia Scriitorilor Profesionisti
din Romania, la solicitarea Comitetului Nobel al Academiei Suedeze. Sansele la
prestigioasa distinctie ii sunt insa diminuate de lipsa unor traduceri ale
operei sale in alte limbi. In prezent, poetul s-a adancit in boala si
singuratate, in locuinta sa de la Sibiu, retragandu-se complet din lumea
culturala.
·
1936 - S-a născut Mihai Pastragus, filosof,
estetician şi eseist.
·
1936 - S-a născut Fred Parris, vocalist şi
compozitor american (Five Satins).
·
1937 - S-a născut Cristian Ţopescu, realizator de
televiziune şi comentator sportiv.
·
1940 - S-a născut Rod Lauren, cântăreţ american.
·
1943 :
S-a născut ziaristul Bob Woodward (“Washington Post”), celebru prin
acoperirea jurnalistică a scandalului “Watergate”, care a condus la demisia
preşedintelui Nixon (1972-1974).
·
1944: Diana
Ross, cântăreață americană. Este
o cântăreață câștigătoare a 12 premii Grammy, producătoare muzicală și actriță
nominalizată la premiile Oscar, ai cărui repertoriu include piese R&B,
soul, pop, disco și jazz. A debutat alături de formația “The Supremes” în anii
’60, lansându-se solo la începutul anilor ’70. De la începutul carierei cu “The
Supremes” și până acum, Diana Ross a vândut peste 100 de milioane de
inregistrari.
·
1946 - S-a născut Fran Sheehan, basist american
(Boston).
·
1948 - S-a născut Richard Tandy, clăpar şi
chitarist britanic (ELO).
·
1949: Principesa Margareta a României, fiica regelui Mihai I al României. Principesa Margareta a României, fostă Principesă de
Hohenzollern-Siegmaringen, (n.Lausanne, Elveția), este prima fiică a fostului
suveran Mihai I al României și a soției sale, principesa Ana de Bourbon-Parma.
Este a 82-a pe linia succesorală a tronului britanic. A fost botezată în
credința ortodoxă de către principele Filip de Edinburgh o rudă a familiei
regale elene. În 1997 regele Mihai a numit-o drept succesoare la conducerea
Casei Regale de România. Nu are copii. Potrivit ultimei constituții democratice
a României, cea din 1923, care stabilea succesiunea după legea salică,
principesa Margareta și surorile sale nu ar fi putut succede la tronul României
(a se vedea și Ordinea de succesiune la tronul României). La 30 decembrie 2007
regele Mihai a desemnat-o pe principesa Margareta drept moștenitoare a tronului
cu titlurile de „Principesa Moștenitoare a României” și de „Custode al Coroanei
României“.
·
1949 - S-a născut Vicky Lawrence, cântăreaţă şi
actriţă americană.
·
1950 - S-a născut Ronnie McDowell, cântăreţ
american.
·
1950 - S-a născut Teddy Pendergrass, vocalist şi
baterist american (The Blue Notes).
·
1953 - S-a născut William Lyall, pianist şi
flautist britanic (Pilot, Alan Parsons Project).
Decese
·
304: Moare
sfantul martir crestin Emmanuel, arestat si executat impreuna
cu alti 42 de mucenici, inclusiv Codratus si Theodocius, in vremea persecutarii
crestinilor de catre imparatul Diocletian. Este venerat atat de credinciosii
catolici cat si de cei ortodocsi.
·
La 26 martie 1693, stil
nou (16 martie 1693, stil vechi) se stinge din viaţă Constantin
Cantemir, domnitorul Moldovei între anii 1685-1693. Cantemireştii, conform chiar opiniei lui Dimitrie Cantemir, feciorul lui Constantin Cantemir, erau
“coborîtori din vechiul neam al Cantemireştilor... de la Crîm”. Această idee este preluată de A.D. Xenopol: “Cantemireştii sunt de origine tătari, după
cum arată chiar numele lor: Han Temir”. Constantin Cantemir era
dintr-un neam modest de răzeşi, din satul Silişteni, judeţul Fălciului,
Moldova. Conform altei surse C. Cantemir este născut într-o familie de
boiernaşi din Ţara de Jos a Moldovei, un strămoş al căreia, Pătru Silişteanu,
este menţionat încă în documentele de pe timpul lui Ştefan cel Mare. Avînd o carieră militară de succes mai îtăi în
Polonia, Constantin Catnemir revine în Moldova la invitaţia domnitorului Moldovei Eustasie Dabija. Aici obţine dregătorii
importante. La a doua căsătorie cu Ana Bantîş, Constantin Cantemir se înrudeşte
cu cîteva dintre cele mai însemnate familii boiereşti din Moldova, inclusiv cu
familiile domnitorilor Eustasie Dabija şi Gheorghe Duca, devenind şi unul
dintre cei mai bogaţi boieri ai Moldovei. Cariera militară i-a adus recunoaşterea şi
respectul duşmanilor, boierilor locali, dar şi al suzeranului. A deţinut cu
precădere mai multe dregătorii: “mai întîi vornic de Bîrlad (1664-1668),
apoi armaş (1668-1672), serdar (1672-1681) şi mare clucer (1681-1684)”. Cu
toate că era fidel Porţii, în domeniul politicii interne s-a manifestat contra
domniilor fanariote. Faptul a fost unul din principalele argumente pentru
Şerban Cantacuzino, domnul Munteniei, de a-l susţine pe C. Cantemir la
domnia Moldovei. Dar au existat şi alte argumente. Cantemir era
un bun militar şi această calitate putea fi folosită de coaliţia cruciată a
creştinătăţii, dorită de Şerban Cantacuzino. La 15/25 iunie 1685, după unele surse – la Babadag, după altele – la
Constantinopol, Cantemir este proclamat domn al Ţării Moldovei. Moartea l-a prins în plină activitate politică pe Constantin
Cantemir. Dimitrie Cantemirarată că spre toamna anului 1692 starea
sănătăţii tatălui său se agravase. La
16 martie 1693 (26 martie stil nou), Constantin Cantemir îşi dă obştescul
sfîrşit.Este printre puţinii domni ai perioadei care şi-au păstrat
tronul pînă la moarte. În pofida unei domnii plină de ameninţări, de situaţii
duplicitare, de schimbarea vectorilor politicii externe, de răsturnări
dramatice de situaţie, Constantin Cantemir a reuşit să asigure ţării o relativă
stabilitate. Neştiinţa de carte, originea răzeşească i-au fost compensate pe
deplin de experienţa vieţii şi de abilităţi înnăscute de diplomat şi
administrator. Pînă şi Nicolae Costin recunoaşte că domnul era “foarte
viteaz, bun, iară la fire blînd şi cu inima milostivă, răbdător, cu puţină
mînie întîi, apoi iertător şi nelacom la avere şi îndurător, necărturar şi la
toate priceput”. În timpul domniei lui Antioh Cantemir osemintele lui
Constantin Cantemir sunt aduse la mănăstirea Mira, una din ctitoriile sale.
·
1814 – A decedat Joseph Ignace Guillotin, medic francez. Numele sau a ramas in istorie
datorita faptului ca a propus ghilotina (10 octombrie 1789) ca instrument de
executare a condamnatilor la moarte prin decapitare pentru a pune capat
executiilor crude anterioare, in care calaul nu reusea deseori decapitarea de
la prima incercare. Cel care a inventat ghilotina este Antoine Louis.
·
1827 – A decedat Ludwig van Beethoven, compozitor
german, considerat cel mai mare compozitor al tuturor timpurilor, dominand o
perioada a istoriei muzicale asa cum n-a mai facut-o nimeni. Ancorata in traditia clasica a lui
Joseph Haydn si a lui Mozart, arta sa reflecta si noul spirit al umanismului si
nationalismului incipient din operele lui Goethe si Friedrich von Schiller –
contemporanii sai mai in varsta din domeniul literar – imperativele morale
riguros redefinite ale lui Kant si idealurile Revolutiei Franceze, cu
preocuparile sale legate de libertatea si demnitatea fiecarei persoane. Cea mai
mare realizare a sa a fost aceea de a a ridica muzica instrumentala considerata
pana atunci inferioara celei vocale, pe un plan mai inalt in arta. El a dovedit
mai clar decat oricare dintre predecesorii sai puterea muzicii de a expune o
filosofie de viata fara a fi nevoie de un text vorbit, in unele dintre
compozitiile sale regasindu-se cea mai puternica afirmare a vointei umane din
toate operele muzicale, daca nu din intreg domeniul artistic. Beethoven a
transformat profund formele muzicale, dand sensuri noi sonatei, simfoniei,
concertului si cvartetului. Viata sa personala a fost marcata de lupta cu
surditatea (in jurul anului 1818 devine complet surd si din ce in ce mai
retras), unele dintre cele mai importante opere au fost compuse in ultimii 10
ani de viata, cand compozitorul nu mai auzea deloc. Intr-o perioada marcata de
declinul patronajului curtii si bisericii, el nu doar ca s-a intretinut din vanzarea
si publicarea operelor sale, dar a fost si primul muzician care a fost
remunerat fara a avea alte obligatii decat aceea de a compune ce dorea, atunci
cand dorea. In ciuda acestui lucru, obiceiurile sale de viata lasau deseori
impresia ca era extrem de sarac.
·
1892 – A decedat Walter “Walt” Whitman, important
poet american a carui colectie de versuri “Fire de iarba” (“Leaves
of grass”, 1855) reprezinta o piatra de hotar in istoria
literaturii americane. Si-a
castigat mai intai faima ca simbol al democratiei americane, apoi ca poet.
Telul sau era sa se ridice deasupra poemului traditional, sa depaseasca
estetica obisnuita si totusi, oglindind societatea americana, sa-i ajute pe
poet si cititor sa inteleaga natura experientei americane si pe ei insisi. Whitman
este unul dintre cei mai influenti si controversati poeti (unele dintre poemele
sale au fost considerate obscene, el insusi avand probleme cu propria
sexualitate) din canonul american, opera sa fiind tradusa in zeci de limbi.
Desi juca rolul poetului neimblanzit, era un om linistit si curtenitor. La
momentul mortii, acesta era mai apreciat in Europa decat in SUA.
·
1918 - A murit compozitorul francez Claude Debussy (n.22.08.1862).
·
1945: A decedat
David Lloyd George, politician britanic, fost prim ministru al regatului Unit
al Marii Britanii si Irlandei de Nord; (n. 1863).
·
1946: A murit
pictorul Artur Garguromin Verona, membru fondator al Societăţii Tinerimea
Artistică, societate care a avut iniţiativa participării artiştilor români la
expoziţii internaţionale, prima prezenţă de acest fel fiind la Atena, în 1903
(n.25.08.1868, Braila). În 1917 lucrările sale împreună cu tezaurul
României sunt duse în Rusia. Organizează Academia liberă de pictură. Este
distins cu Ordinul “Steaua României”.In 1921, a avut o mare expoziție
personală. În 1924 a participat la a XXIII-a Bienală de la
Venetia cu 7 lucrări, regele Umberto al Italiei îi cumpără
lucrarea “Nuntă în Moldova”,, iar în 1926 îi oferă o comandă:
pictura capelei Castelului de la Bran. În 1927 pictează fresca ” Maica
Domnului” pentru biserica de la Preany Kattor din Iugoslavia . Devine
membru al ordinului Steua Roșie și este numit cavaler onorific “Pentru Merit” i
se conferă de asemenea ordinul “Meritul Cultural” în grad de Cavaler Clasa I.
Anul 1935 aduce nenorocirea asupra lui, un incediu îi distruge
pentru a doua oară atelierul, împreună cu peste 100 de lucrări. Totuși
participă la Expozitia de la Bruxelles si reîntors în țară,
Casa regală îi oferă o nouă comandă: pictura tavanului deasupra Scării
Voievozilor din Palatul Regal, realizând fresca intitulată “Apoteoză”. În 1940
devine profesor la Școala superioară de pictură și sculptură bisericească de pe
lângă Arhiepiscopia Bucurestilor. În 1941 i se fixează o
pensie lunară și printr-un decret semnat de generalul Ion Antonescu , i se
acordă naturalizarea. Participă la Salonul Oficial de toamnă din 1942 în
anul următor, prin decizie ministerială devine Membru al Corpului Artiștilor
Plastici. S-a stins din viata la 29 martie 1946, suferind și uitat, la
București.
·
1958 - A murit psihologul Florian
Ştefănescu-Goangă, membru corespondent al Academiei Române (n.1881).
·
1977: A decedat Justinian Marina, al treilea patriarh al Romaniei (din
1948), fiind succedat de patriarhul Justin. S-a nascut, la
Suesti-Valcea la 2 februarie 1901. Justinian (la nastere: Ioan) Marina,
Patriarh al Bisericii Ortodoxe Romane intre 1948 si 1977, a fost
inmormantat in biserica Manastirii Radu-Voda din Bucuresti. A fost patriarhul care a
acceptat colaborarea dintre Biserica Ortodoxă și autoritățile comuniste. Patriarhul a promovat ideea ca
istoria merge după niște legi date de Dumnezeu, iar una dintre aceste legi este
lupta de clasă. Scriitorul polonez Czeslaw Milosz, laureat al premiului Nobel,
citează pe patriarhul Justinian în cartea sa Gândirea captivă. “Stalin, conducătorul Partidului
Comunist, duce la îndeplinire legea istoriei, cu alte cuvinte acționează așa
cum dorește Dumnezeu, motiv pentru care trebuie să ne supunem lui. Omenirea
poate fi reînnoită după modelul rusesc; de aceea nici un creștin nu se poate
opune ideii – crude, ce-i drept – care va crea un om nou pe întreaga planetă.
Asemenea argumente sunt adesea folosite de clerici care sunt unelte ale
Partidului. “Cristos este omul nou. Omul nou este omul sovietic. Prin urmare
Cristos este sovietic!” a spus Justinian Marina, patriarhul României.
Sărbători
- În calendarul
ortodox: Odovania praznicului Bunei Vestiri; Soborul Sf Arhanghel Gavriil;
Sf Mc Montanus, preotul și soția sa, Maxima; Sf 26 Mucenici din Goția
- Ziua
Independenţei în Republica Populară Bangladesh. Sărbătoare naţională.
ARTE
26 Martie
INVITAȚIE LA OPERĂ 26 Martie
Cu Viorica Ursuleac
MUZICĂ
26 Martie
Rufus Thomas, cântăreţ şi compozitor R&B american
Rufus Thomas - Crown Prince of dance (full album / quality sound):
Fred Parris, vocalist şi compozitor american
(Five Satins)
Fred Parris and The Satins:
Diana
Ross
Diana Ross One Woman - The Ultimate Collection (Full Album):
Diana Ross Greatest Hits
Fran Sheehan, basist american (Boston)
Richard Tandy, clăpar şi chitarist britanic
(ELO)
Steven
Tyler, muzician
american, solistul trupei Aerosmith
Vicky Lawrence, cântăreaţă şi actriţă americană
Vicki Lawrence - "He Did With Me":
Ronnie McDowell, cântăreţ american
Teddy Pendergrass, vocalist şi baterist
american (The Blue Notes)
William Lyall, pianist şi flautist britanic
(Pilot, Alan Parsons Project)
PILOT - William Lyall - Solo Casting 1976 ( FULL ALBUM ! ):
James Jonas Iha, chitarist al trupei Smashing Pupmkins
The Smashing Pumpkins
Alin Demeter (Uzzi), component al formației B.U.G.Mafia
Jay
Sean, cântăreț
britanic
Ludwig
van Beethoven
Claude Debussy
Handel: Te Deums (COMPLETE)
Best Romantic Love Songs - Melow Love Songs Playlist 2018 - Best English Love Song Ever
TANGOS ETERNOS INSTRUMENTAL Selección de Cecil González
MORE HITS BY ENGELBERT HUMPERDINCK
POEZIE
26 Martie
Mircea
Ivănescu
Biografie
Mircea Ivănescu
Mircea Ivănescu (n. 26 martie 1931) este un scriitor, poet, eseist şi traducător român contemporan.
A absolvit în 1954 Facultatea de Filologie (secţia franceză) a Universităţii din Bucureşti. A fost, pe rând, redactor la Agerpres, la revista Lumea, la Editura pentru Literatură Universală şi la revista Transilvania din Sibiu.
De la volumul de debut din 1968 şi până la versurile recente, incluse în selecţia din periodice şi inedite a antologiei de autor Poesii vechi şi nouă (1999), de-a lungul a peste trei decenii, poezia lui Mircea Ivanescu a rămas egală cu ea însăşi, atât în ritmul producerii, cât şi în calitatea ei estetică. S-a spus despre el că e un poet care nu încape într-o antologie (Ion Bogdan Lefter). Titlurile volumelor sale de poezii sunt banale, puţin spectaculoase. A scris poeme despre personajul Mopete, numele acestuia conţine o anagramă a cuvintelor poet şi poem.
Este considerat a fi unul dintre cei mai importanţi poeţi români contemporani şi un pionier al postmodernismului în Europa Centrală şi de Est. A tradus romane foarte importante, Ulysse al lui James Joyce, aceasta fiind considerată o capodoperă a traducerilor în limba română. A tradus şi o serie de povestiri, jurnale şi corespondenţă ale lui Franz Kafka.
A contribuit într-un mod esenţial la recuperarea narativităţii în poezia autohtonă din a doua jumătate a anilor 60 şi din anii 70. A tradus masiv din poezia americană, cu care de altfel poeziile sale sunt înrudite.
Multiplu premiat pentru poezia şi traducerile sale, Mircea Ivănescu a fost propus în 1999 pentru Premiul Nobel pentru literatură de către Asociaţia Scriitorilor Profesionişti din România, la solicitarea Comitetului Nobel al Academiei Suedeze.
Volume de versuri
Versuri (EPL, 1968)
Poeme (Eminescu, 1970)
Poesii (Cartea Românească, 1970)
Alte versuri (Eminescu, 1972)
Poem (Cartea Românească, 1973)
Alte poeme (Albatros, 1973)
Amintiri (Cartea Românească, 1973)
Alte poesii (Dacia, 1976)
Poesii nouă (Dacia, 1982)
Poeme nouă (Cartea Românească, 1983)
Alte poeme nouă (Cartea Românească 1986)
Versuri vechi, nouă (Eminescu, 1988)
Poeme alese (1966-1989)
Poeme vechi, nouă (Cartea Românească, 1989)
Versuri (Eminescu, 1996)
Poezii (Vitruviu, 1997)
Poesii vechi şi nouă , antologie (Minerva, 1999)
Mircea Ivănescu (n. 26 martie 1931) este un scriitor, poet, eseist şi traducător român contemporan.
A absolvit în 1954 Facultatea de Filologie (secţia franceză) a Universităţii din Bucureşti. A fost, pe rând, redactor la Agerpres, la revista Lumea, la Editura pentru Literatură Universală şi la revista Transilvania din Sibiu.
De la volumul de debut din 1968 şi până la versurile recente, incluse în selecţia din periodice şi inedite a antologiei de autor Poesii vechi şi nouă (1999), de-a lungul a peste trei decenii, poezia lui Mircea Ivanescu a rămas egală cu ea însăşi, atât în ritmul producerii, cât şi în calitatea ei estetică. S-a spus despre el că e un poet care nu încape într-o antologie (Ion Bogdan Lefter). Titlurile volumelor sale de poezii sunt banale, puţin spectaculoase. A scris poeme despre personajul Mopete, numele acestuia conţine o anagramă a cuvintelor poet şi poem.
Este considerat a fi unul dintre cei mai importanţi poeţi români contemporani şi un pionier al postmodernismului în Europa Centrală şi de Est. A tradus romane foarte importante, Ulysse al lui James Joyce, aceasta fiind considerată o capodoperă a traducerilor în limba română. A tradus şi o serie de povestiri, jurnale şi corespondenţă ale lui Franz Kafka.
A contribuit într-un mod esenţial la recuperarea narativităţii în poezia autohtonă din a doua jumătate a anilor 60 şi din anii 70. A tradus masiv din poezia americană, cu care de altfel poeziile sale sunt înrudite.
Multiplu premiat pentru poezia şi traducerile sale, Mircea Ivănescu a fost propus în 1999 pentru Premiul Nobel pentru literatură de către Asociaţia Scriitorilor Profesionişti din România, la solicitarea Comitetului Nobel al Academiei Suedeze.
Volume de versuri
Versuri (EPL, 1968)
Poeme (Eminescu, 1970)
Poesii (Cartea Românească, 1970)
Alte versuri (Eminescu, 1972)
Poem (Cartea Românească, 1973)
Alte poeme (Albatros, 1973)
Amintiri (Cartea Românească, 1973)
Alte poesii (Dacia, 1976)
Poesii nouă (Dacia, 1982)
Poeme nouă (Cartea Românească, 1983)
Alte poeme nouă (Cartea Românească 1986)
Versuri vechi, nouă (Eminescu, 1988)
Poeme alese (1966-1989)
Poeme vechi, nouă (Cartea Românească, 1989)
Versuri (Eminescu, 1996)
Poezii (Vitruviu, 1997)
Poesii vechi şi nouă , antologie (Minerva, 1999)
Poezia e altceva?
nu trebuie să povesteşti în poezie – am
citit
un sfat către un tânăr poet – deci să nu povestesc
cum, foarte devreme, ea se scula dimineaţa, şi aşezându-se pe pat
aştepta să i se liniştească respiraţia, cu faţa în mâini –
să nu spun nimic despre chipul ei atâta de obosit
încât i se încovoiau umerii, în faţa oglinzii, când
se pieptăna încet. să nu-mi mărturisesc spaimele
lângă faţa ei înstrăinată, întoarsă de la mine.
să nu umblu cu versuri, ca şi cu oglinda în mâini
în care se răsfrâng acele dimineţi cu lumină cenuşie
dinainte de zori. poezia nu trebuie să fie reprezentare,
serie de imagini – aşa scrie. poezia
trebuie să fie vorbire interioară. adică
tot eu să vorbesc despre faţa ei înecându-se, căutându-şi
respiraţia? însă atunci ar fi numai felul în care eu vorbesc
despre faţa ei, despre mişcările încetinite prin straturi
de remuşcări tulburi, de gânduri doar ale mele,
ale imaginii ei – ar fi numai un chip, o imagine –
şi ea – adevărata ei fiinţă atunci?
un sfat către un tânăr poet – deci să nu povestesc
cum, foarte devreme, ea se scula dimineaţa, şi aşezându-se pe pat
aştepta să i se liniştească respiraţia, cu faţa în mâini –
să nu spun nimic despre chipul ei atâta de obosit
încât i se încovoiau umerii, în faţa oglinzii, când
se pieptăna încet. să nu-mi mărturisesc spaimele
lângă faţa ei înstrăinată, întoarsă de la mine.
să nu umblu cu versuri, ca şi cu oglinda în mâini
în care se răsfrâng acele dimineţi cu lumină cenuşie
dinainte de zori. poezia nu trebuie să fie reprezentare,
serie de imagini – aşa scrie. poezia
trebuie să fie vorbire interioară. adică
tot eu să vorbesc despre faţa ei înecându-se, căutându-şi
respiraţia? însă atunci ar fi numai felul în care eu vorbesc
despre faţa ei, despre mişcările încetinite prin straturi
de remuşcări tulburi, de gânduri doar ale mele,
ale imaginii ei – ar fi numai un chip, o imagine –
şi ea – adevărata ei fiinţă atunci?
Către seară, mă aşez la
picioarele tale...
aş vrea să ies la plimbare, şi ea, răsturnată
adânc
în fotoliul de unde priveşte, prin neştiutoarea fereastră,
chipurile, în vremea din faţa ei, să mă urmărească
trecând, pe străzi bântuite de ploaie. şi cu ochiul stâng
în fotoliul de unde priveşte, prin neştiutoarea fereastră,
chipurile, în vremea din faţa ei, să mă urmărească
trecând, pe străzi bântuite de ploaie. şi cu ochiul stâng
eu urmărindu-i atenţia, oarecum
întretăiată, mereu
zvâcnită înainte, spre ceea ce crede ea că este mai important
în jocul realităţii, pe care îl vede dincolo. – eu
însă, în timpul oprit, de dincoace, mocnind aberant,
zvâcnită înainte, spre ceea ce crede ea că este mai important
în jocul realităţii, pe care îl vede dincolo. – eu
însă, în timpul oprit, de dincoace, mocnind aberant,
pe genunchii ei, alăturaţi cast, şi pe
care
ea îi acoperă uneori cu mâna, încet.
(semn că-mi simte privirea, desigur)... şi iară
ea îi acoperă uneori cu mâna, încet.
(semn că-mi simte privirea, desigur)... şi iară
aş vrea să merg, tot mai departe de ea, cu
un umblet
apăsat de ploaie, şi vântul care îi bate
ei în fereastră să-i amestece chipurile acestea toate.
apăsat de ploaie, şi vântul care îi bate
ei în fereastră să-i amestece chipurile acestea toate.
Vorbe, vorbe, vorbe...
trebuie alese vorbele cu grija,
vorbele lasa urme-îti amintesti
mai târziu de ele-asa cum si pasii ramân în zapada,
trebuie alese vorbele(însa e uneori atât de usor
sa stii sa asezi vorbele unele lânga altele
sa însemne ceva-ceva ce nu se mai aseaza
deloc exact peste ce stii tu cu adevarat
ca e în tine-ca simti.
oricine poate sa faca vorbe unele dupa altele-
oricine poate sa vorbeasca-nu asta
e principalul-ar trebui poate alese
tocmai cuvintele care sa nu spuna prea mult.)
si pe urma, fiecare din vorbele acestea
ca niste urme în zapada...
Panait
Cerna
Biografie
Panait Cerna
s-a născut la 25 septembrie 1881 în localitatea Cerna, cu numele Stanciof(de origine bulgară). Opera sa literară este restrânsă: Poezii 1910 , teza de doctorat "Poezia de gândire" şi studiile despre Eminescu şi Faust.
Cerna ieşise în lume, cu versurile lui entuziaste şi oneste, într-o vreme de mare fierbere culturală, când oameni şi grupuri literare se băteau cu o aprindere în care se reînnoiau timpii celui dintâi şi celui mai simplu naţionalism literar român. Trebuiau glorii literare noi şi mari, cu orice preţ. Atunci manifestări de talente cât de puţin convenabile erau înălţate hiperbolic la rang de fenomene epocale; critici şi şcoli se certau de la descoperirea lor, sau îşi făceau din ele arme pentru vajnicele lor emulaţii onorabile dar pătimaşe.
S-ar părea că, o clipă, însuşi minunat cumpănitul Maiorescu a greşit la fel, deşi nu în aceeaşi măsură ca ceilalţi, în privinţa lui Cerna. Peste puţin, agerul şi recele om a trebuit să se regăsească pe sine, şi atunci, neapărat, de la el a venit vorba care trebuia: "in der Poesie ist der Gedanke ein verfluchtes Ding!"... Aceasta desigur înseamnă nu doar că gândirea abstractă nu poate fi, ca şi orice alt cuprins intelectual, material de artă literară, ci numai că felul acela de gândire ajunge mai lesne tiranic decât un altul, şi imperios dă la o parte arta, socotind că o înalţă deosebit prin prestigiul pompos al filozofiei sau al religiei.
În Germania, Cerna găsise o hrană hipertrofiantă pentru această prejudecată a unei estetice specific neartistice. Literatura clasică şi postclasică a nemţilor e îmbibată de "poezie" filozofică, şi asupra acestui gen de poezie ei au şi teoretizat din belşug. "Gedankenlyrik" e termenul în care se rezumă simptomatic această predilecţie sau slăbiciune literară; cuvântul şi ideea au dat titlu şi cuprins tezei de doctorat a lui Cerna. De multe ori se plângea el că studiile acestea îl abăteau de la poezie până la completa izolare de ea. Poezia lui nu fusese decât produsul acelui frecvent entuziasm tineresc din care se nasc atâtea diletantisme serioase, ce nu se pot rezolva decât în decepţii. Tristeţile şi neliniştile lui nu erau decât semnul unei dezorganizări care începea atunci să i se desluşească. O împrejurare agravantă pentru acest om, atât de deştept, inimos şi curat la suflet, a fost că vanităţile curioase, de altfel naive şi ele, ale unor târgoveţi în ceartă mare pe glorie culturală, l-au cufundat cu exagerare în acea tinerească amăgire.
Totuşi, pe un om ca Cerna îl fermeca prestigiul "poetic" al lui Guyau. Se-nţelege, nesfârşitele poeme şi poezii cu idei ale clasicilor sau neclasicilor nemţi, ale blândului matematic Sully - Proudhomme, ale nevinovatei de orice poezie Madame Ackermann îl înfierbântase până la fanatism desăvârşit. Îi era cu neputinţă să înţeleagă că ideile filozofice, tot atât de puţin ca oricare altele, nu implică nici o superioritate estetică. Moralism, profetism, poezie se amestecau pentru el, ca pentru atâţia alţii, într-o nebuloasă sublimă şi pompos răsunătoare
Se stinge din viaţă la 23 martie 1913 mumurând: "in der Poesie ist der Gedanke ein verfluchtes Ding!"...
s-a născut la 25 septembrie 1881 în localitatea Cerna, cu numele Stanciof(de origine bulgară). Opera sa literară este restrânsă: Poezii 1910 , teza de doctorat "Poezia de gândire" şi studiile despre Eminescu şi Faust.
Cerna ieşise în lume, cu versurile lui entuziaste şi oneste, într-o vreme de mare fierbere culturală, când oameni şi grupuri literare se băteau cu o aprindere în care se reînnoiau timpii celui dintâi şi celui mai simplu naţionalism literar român. Trebuiau glorii literare noi şi mari, cu orice preţ. Atunci manifestări de talente cât de puţin convenabile erau înălţate hiperbolic la rang de fenomene epocale; critici şi şcoli se certau de la descoperirea lor, sau îşi făceau din ele arme pentru vajnicele lor emulaţii onorabile dar pătimaşe.
S-ar părea că, o clipă, însuşi minunat cumpănitul Maiorescu a greşit la fel, deşi nu în aceeaşi măsură ca ceilalţi, în privinţa lui Cerna. Peste puţin, agerul şi recele om a trebuit să se regăsească pe sine, şi atunci, neapărat, de la el a venit vorba care trebuia: "in der Poesie ist der Gedanke ein verfluchtes Ding!"... Aceasta desigur înseamnă nu doar că gândirea abstractă nu poate fi, ca şi orice alt cuprins intelectual, material de artă literară, ci numai că felul acela de gândire ajunge mai lesne tiranic decât un altul, şi imperios dă la o parte arta, socotind că o înalţă deosebit prin prestigiul pompos al filozofiei sau al religiei.
În Germania, Cerna găsise o hrană hipertrofiantă pentru această prejudecată a unei estetice specific neartistice. Literatura clasică şi postclasică a nemţilor e îmbibată de "poezie" filozofică, şi asupra acestui gen de poezie ei au şi teoretizat din belşug. "Gedankenlyrik" e termenul în care se rezumă simptomatic această predilecţie sau slăbiciune literară; cuvântul şi ideea au dat titlu şi cuprins tezei de doctorat a lui Cerna. De multe ori se plângea el că studiile acestea îl abăteau de la poezie până la completa izolare de ea. Poezia lui nu fusese decât produsul acelui frecvent entuziasm tineresc din care se nasc atâtea diletantisme serioase, ce nu se pot rezolva decât în decepţii. Tristeţile şi neliniştile lui nu erau decât semnul unei dezorganizări care începea atunci să i se desluşească. O împrejurare agravantă pentru acest om, atât de deştept, inimos şi curat la suflet, a fost că vanităţile curioase, de altfel naive şi ele, ale unor târgoveţi în ceartă mare pe glorie culturală, l-au cufundat cu exagerare în acea tinerească amăgire.
Totuşi, pe un om ca Cerna îl fermeca prestigiul "poetic" al lui Guyau. Se-nţelege, nesfârşitele poeme şi poezii cu idei ale clasicilor sau neclasicilor nemţi, ale blândului matematic Sully - Proudhomme, ale nevinovatei de orice poezie Madame Ackermann îl înfierbântase până la fanatism desăvârşit. Îi era cu neputinţă să înţeleagă că ideile filozofice, tot atât de puţin ca oricare altele, nu implică nici o superioritate estetică. Moralism, profetism, poezie se amestecau pentru el, ca pentru atâţia alţii, într-o nebuloasă sublimă şi pompos răsunătoare
Se stinge din viaţă la 23 martie 1913 mumurând: "in der Poesie ist der Gedanke ein verfluchtes Ding!"...
Cantec de martie
A fugit din lume faur,
Trist şi nejelit –
Cu săgeţile-i de aur,
Martie l-a gonit...
Albi plutesc şi roşii norii
Peste munţi şi chei,
Parcă sufletu-aurorii
A rămas în ei...
Gârlele şi-ncep fanfara,
Şi, pornind şuvoi,
Strigă-n lume: primăvara
A sosit la noi!
Ce gândeşti la vremuri duse
Şi suspini mereu?
Lasă visele apuse,
Suflete al meu!
Uită lumile de stele,
Ce-au căzut pălind –
Bucură-te de acele
Care se aprind...
Ah, ce dulce e povara
Mugurilor noi!
Primăvara, primăvara
A sosit la noi...
Primavara
Cu faptura ei de floare
Si cu daruri noi,
Vesnica biruitoare
A sosit la noi.
Trandafirii aurorii
Sunt obrajii ei,
Val de argint ea are norii
Albi si subtirei.
Nalta, mîndra, sta-n picioare
În radvan domnesc...
Gingas chip de fata are
Bratul voinicesc.
Viu struneste-n aer zîna
Roibi hraniti cu jar;
Cai de vînt, scapati din mîna
Cruntului Ghenar.
Bubuind înainteaza
Pe un pod de nori,
Pîna iese-n drum de raza
Strajuit de flori...
Tristetea Lenorei (sonet dublu)
Pe sub portale-ti stau în paza
Cavasi cu barbile-argentine -
Rasar batrânii sa te vaza
Trecând ca visul pe ruine...
Supusi sau suflete haine
Sub ochii tai îngenuncheaza -
Ah, ochii tai ce smulg suspine
Si ard ca soarele-n amiaza!...
Tu ai palate ce sfideaza
Splendoarea calma-a lunei pline -
O, cea mai alba din regine,
Ce jale grea le populeaza?
"În noptile de mai senine
E-atât de blânda-a lunei raza,
Si totusi firea plânge-n sine
Si trandafirii lacrameaza...
Cu mine-a fost destinul darnic:
Un cer de-a pururea senin -
Hebe, scânteietor paharnic,
Mi-a-ntins o cupa de rubin;
Dar cupa spumega zadarnic
Când n-am în cinstea cui sa-nchin!"
*
Cu lacrami sufletu-mi sa-adapa,
Privindu-i lespedea-n bujor...
Vezi tu o cruce lânga apa?
Acolo zace Leonor,
Si florile-au venit la groapa
Sa plânga pe o sora-a lor...
TEATRU/FILM
26 Martie
O femeie fara importanta - Wilde Oscar 1972
Regasirea de sine - Ana Smetanova 1992
GÂNDURI
PESTE TIMP 26 Martie
Mircea Ivănescu Citate:
Tennessy Williams
RELIGIE
ORTODOXĂ 26 Martie
Odovania
praznicului Bunei Vestiri; Soborul Sf Arhanghel Gavriil; Sf Mc Montanus,
preotul și soția sa, Maxima; Sf 26 Mucenici din Goția
Pe binevestitorul mântuirii noastre, pe marele slujitor al
lui Dumnezeu, pe trimisul cel purtător de bucurie la Preacurata Fecioară Maria,
pe Arhanghelul Gavriil, se cuvine să-l lăudăm cu cântări, alcătuindu-i sobor de
prăznuire a doua oară, pentru că întâiul sobor al acestuia se prăznuieşte a
doua zi după Buna Vestire a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, adică la 26 martie,
iar acum, iarăşi acelaşi sobor al lui se înnoieşte întru Sfânta Biserică şi
iarăşi se pomenesc şi se preamăresc arătările lui cele minunate care s-au făcut
prin dumnezeiasca poruncă.
Acesta
l-a învăţat pe Moise în pustie scrierea cărţilor, spunându-i lui începutul
facerii lumii, zidirea lui Adam - omul cel dintâi -, viaţa aceluia şi a celor
ce au fost după dânsul. L-a învăţat a scrie despre toţi anii şi neamurile cele
de mai înainte, despre potop şi despre despărţirea limbilor. L-a mai povăţuit
pe el să înţeleagă rânduiala corpurilor cereşti, stihiile, aritmetica,
geometria şi toată înţelepciunea. Acesta a tâlcuit Proorocului Daniil vedeniile
cele minunate, care erau să fie mai pe urmă pentru împăraţi şi împărăţii, şi
care se închipuiau prin felurite fiare. I-a mai spus lui despre eliberarea
poporului lui Dumnezeu din robia Babilonului şi despre vremea venirii celei
dintâi a lui Hristos în lume, prin întruparea cea din Preacurata Fecioară.
Acesta
s-a arătat Sfintei şi dreptei Ana, care se tânguia între pomii cei din grădină
pentru nerodirea sa, rugându-se cu lacrimi lui Dumnezeu; şi a zis către dânsa:
„Ano, Ano, rugăciunea ta s-a auzit şi suspinurile tale au străbătut norii, iar
lacrimile tale s-au suit înaintea lui Dumnezeu. Deci, iată, vei zămisli şi vei naşte
pe fiica cea binecuvântată, întru care se vor binecuvânta toate seminţiile
pământului. Numele ei va fi Maria şi prin ea se va da mântuirea lumii".
Asemenea s-a arătat şi Sfântului şi dreptului Ioachim, care postea în pustie.
Şi i-a spus acelaşi cuvânt ca şi Sfintei Ana, că vor naşte pe fiica cea mai
aleasă din veci, pentru a fi Maica lui Mesia, Care avea să vină spre izbăvirea
neamului omenesc.
Acest
mare arhanghel, când s-a născut dumnezeiasca pruncă din părinţii cei
neroditori, i-a fost păzitor pus de Dumnezeu, iar când a fost dusă în biserică,
el o hrănea, aducându-i hrana cea de toate zilele. Acesta s-a arătat Sfântului
Zaharia arhiereul, stând de-a dreapta lui în timpul cădirii altarului, şi i-a
binevestit dezlegarea nerodirii Elisabetei, femeia lui cea îmbătrânită de zile
multe, şi naşterea Sfântului Ioan Înaintemergătorul Domnului, şi a legat cu
amuţire limba celui ce nu credea, până la vremea împlinirii cuvintelor sale.
Acest
înaintestătător al Domnului, trimis fiind de Dumnezeu în Nazaret, a stat
înaintea Preasfintei Fecioare, care era logodită cu bătrânul Iosif, şi i-a
binevestit ei zămislirea Fiului lui Dumnezeu, prin umbrirea şi lucrarea
Sfântului Duh. Acesta i s-a arătat şi lui Iosif în vis, încredinţându-l despre
Fecioara cea neispitită de nuntă, cum că ce s-a zămislit într-însa este de la
Duhul Sfânt.
Iar când
S-a născut Domnul nostru Iisus Hristos în Betleem, Gavriil, acest înger al
Domnului, s-a arătat noaptea păstorilor care străjuiau împrejurul turmelor, şi
le-a zis:Vă binevestesc o bucurie
mare, căci astăzi s-a născut Mântuitorul lumii! Apoi
îndată a cântat cu mulţimea oştilor cereşti:Slavă
întru cei de sus lui Dumnezeu şi pe pământ pace, între oameni bunăvoire!
Despre
acest înger se mai povesteşte că s-a arătat din cer Mântuitorului Hristos, mai
înainte de patima Lui cea de bună voie, pe când se ruga în grădină, de vreme ce
numele acesta de Gavriil se tâlcuieşte puterea lui Dumnezeu; de aceea şi
Gavriil, arătându-i-se Domnului nostru Iisus Hristos, îl întărea, ca cel ce are
pe lângă alte slujiri ale sale şi aceasta: a întări pe cei ce sunt în nevoinţe.
Iar Domnul nostru, fiind atunci în nevoinţe şi rugându-se mai fierbinte, avea
trebuinţă de întărire.
Acest
înger s-a arătat femeilor mironosiţe şezând pe piatra mormântului şi
spunându-le despre învierea cea din mormânt a lui Hristos; pentru că cel ce a
fost binevestitor al zămislirii şi al Naşterii Domnului, acela s-a arătat
vestitor şi al Învierii Lui. Acesta s-a arătat şi Preasfintei Născătoare de
Dumnezeu pe când se ruga în Muntele Eleonului, vestindu-i despre apropierea
cinstitei ei adormiri şi de mutarea ei de la cele pământeşti la cele cereşti;
şi i-a dat ei o stâlpare purtătoare de lumină din rai.
Aceste
multe arătări ale Arhanghelului Gavriil, atât din Legea cea veche cât şi din
cea nouă, pomenindu-le Sfânta noastră Biserică şi ştiind mijlocirea cea
neîncetată a acestuia către Dumnezeu pentru neamul omenesc, alcătuieşte acum
prăznuire sobornicească, pentru ca poporul lui Dumnezeu să se deştepte spre
osârdie, ca totdeauna să alerge cu căldură spre apărarea şi ajutorul
mijlocitorului celui atât de mare şi de binefăcător al neamului omenesc, şi ca
să ia, cu rugăciunile lui, iertare de păcate de la Hristos Domnul, Mântuitorul
nostru.
Sfantul Montanus Preotul
si sotia sa, Maxima
Intre preotii si credinciosii care au indurat moartea pentru Hristos in persecutia lui Diocletian, se numarau si preotul daco-roman Montanus si sotia sa Maxima din cetatea Singidunum (azi Belgrad), locuita pe atunci de stramosii nostri daco-romani.
Intre preotii si credinciosii care au indurat moartea pentru Hristos in persecutia lui Diocletian, se numarau si preotul daco-roman Montanus si sotia sa Maxima din cetatea Singidunum (azi Belgrad), locuita pe atunci de stramosii nostri daco-romani.
Patimirea lor este descrisa in diferite Martirologii. La inceputul anului 304, cand a inceput prigoana impotriva crestinilor, preotul Montanus a fugit in cetatea Sirmium, din provincia Pannonia Inferior (azi Mitrovita, nu departe de Belgrad), unde isi avea resedinta imparatul Galeriu, ginerele lui Diocletian. Dar a fost prins si aici si dus in fata lui Probus, guvernatorul provinciei. Stand la judecata, preotul Montanus a raspuns cu indrazneala ca este crestin si ca nu va aduce niciodata jertfe zeilor: “Eu am primit invatatura sa indur mai bine chinurile decat, lepadandu-ma de Dumnezeu, sa aduc jertfa demonilor”. Fiind pus la chinuri, a rezistat cu aceeasi tarie, spunand: “Ma aduc jertfa prin chinurile acestea Dumnezeului meu, Caruia I-am jertfit”. In fata acestei darzenii, neinfricat in fata chinurilor, Probus a poruncit sa fie adusa sotia lui Montanus, preoteasa Maxima, socotind ca ea va fi mai slaba din fire si il va indupleca sa aduca jertfe zeilor. Dar, spre uimirea tuturor, a cerut si ea sa fie pusa la chinuri, voind sa se faca astfel partasa la Patimile Domnului. In felul acesta, toate incercarile lui Probus de a-i abate din drumul pe care si l-au ales singuri, au ramas zadarnice. Drept aceea, a poruncit sa fie inecati in raul Sava. Auzind de aceasta hotarare, fericitii Montanus si Maxima au grait plini de bucurie: “Iti multumim, Doamne Iisuse Hristoase ca ne-ai dat rabdare si ne-ai gasit vrednici de marirea cea vesnica”. Iar cand au ajuns pe tarmul raului Sava spre a fi dati mortii, preotul Montanus s-a rugat astfel: “Doamne Iisuse Hristoase, care ai patimit pentru mantuirea lumii, primeste sufletele robilor Tai Montanus si Maxima, care patimesc pentru numele Tau”. Iar nelegiuitii slujitori ai lui Probus le-au legat cate o piatra de gat si i-au aruncat in rau. Valurile apelor au tras la mal trupurile lor sfintite, pe care le-au ingropat dupa cuviinta dreptmaritorii crestini care-i cunoscusera.
In acest chip au primit cununile
muceniciei preotul Montanus din Singidunum si sotia sa Maxima, in cetatea
Sirmium, in zilele imparatului pagan Diocletian, in anul 304, in 26 martie. Se
cuvine sa stim ca Montanus este socotit ca fiind primul preot daco- roman
cunoscut cu numele din istoria Bisericii noastre, ca si sotia sa, amandoi avand
nume latinesti. Sa fie pomenirea lor din neam in neam!
Viaţa Sfinţilor 26 de Mucenici din Goţia
Aceşti sfinţi au trăit pe vremea lui Iungurih, împăratul goţilor şi a lui Graţian, împăratul romanilor. Iar pentru dragostea lui Hristos au primit cununa muceniciei prin foc, atunci când Iungurih a dat poruncă să se dea foc bisericii în care se găseau adunaţi la rugăciune cei douăzeci şi şase de sfinţi mucenici.
Aceşti sfinţi au trăit pe vremea lui Iungurih, împăratul goţilor şi a lui Graţian, împăratul romanilor. Iar pentru dragostea lui Hristos au primit cununa muceniciei prin foc, atunci când Iungurih a dat poruncă să se dea foc bisericii în care se găseau adunaţi la rugăciune cei douăzeci şi şase de sfinţi mucenici. Tot atunci s-a mai întâmplat să ardă şi un om oarecare, al cărui nume nu s-a păstrat, care aducea prinosul lui la altar.
ARTĂ
CULINARĂ – REȚETE PENTRU POSTUL SFINTELOR PAȘTI – ZIUA 28 – 26 Martie
A.
GUSTĂRI
Roşii umplute cu legume crude
*
6 roşii mari;
*
1 morcov mare;
*
1 rădăcină ţelină;
*
1 rădăcină pătrunjel;
*
puţină varză proaspătă tocată fin;
*
1 ardei gras;
*
maioneză de post sau sos vinegret
Se
pregătesc roşiile pentru umplut.
Se prepară un amestec din morcov, ţelină, pătrunjel, varză,
ardei gras date pe răzătoarea mică, cu excepţia ardeiului care se toacă mărunt
şi puţină maioneză de post sau sos vinegret.
Se umplu roşiile cu acest amestec şi se servesc ca gustare.
B.
SALATE
Salată de varză murată
*
1 varză murată mică;
*
ulei;
*
chimen;
*
piper măcinat
Se
scurge varza murată după ce a fost ţinută ½ ore în apă rece şi se toacă fin.
Se
pune într-un castron şi se presară chimen seminţe şi piper măcinat după gust,
apoi se adaugă ulei şi se amestecă.
C.
SOSURI
Sos vinegret
*
3 linguri ulei;
*
1 lingură oţet;
*
sare;
*
piper măcinat;
*
pătrunjel verde
Într-un
castron se amestecă ingredientele cu o furculiţă sau cu telul până ce uleiul se
emulsionează devenind lăptos.
Se adaugă
pătrunjel verde tocat fin.
D.
BORŞURI, SUPE, CREME DE LEGUME
Supă de linte
*
1 ½ litri apă;
*
300 g linte;
*
1 ceapă mare;
*
2 linguri ulei;
*
1 linguriţă făină;
*
1 linguriţă cimbru;
*
sare;
*
3 căţei usturoi
Se
alege lintea, se spală şi se pune în apă caldă din ajun.
A doua zi se aruncă apa şi se pune lintea la fiert cu 1 ½
litri apă proaspătă, ceapa tăiată mărunt şi usturoiul.
Când lintea este aproape gata, se adaugă sare după gust şi se
lasă să mai fiarbă până este gata.
Se prăjeşte făina în ulei şi
se adaugă în supă împreună cu cimbrul pisat, lăsând să mai dea 2 – 3 clocote.
E.
MÂNCĂRURI
Cartofi prăjiţi
*
500 g cartofi;
*
ulei;
*
sare
Se
curăţă cartofii, se spală şi se taie în lung pai sau mai groşi.
Se mai spală încă o dată şi se lasă ceva timp în
strecurătoare să se scurgă bine de apă, apoi se pun în tigaie în uleiul încins
bine.
Se întorc pentru a se rumeni bine pe ambele feţe, apoi se
scot într-un castron, se sărează şi, după gust, se adaugă câţiva căţei de
usturoi tocaţi mărunt.
Se acoperă castronul până ce vor fi serviţi.
F.
DULCIURI
Cornuleţe fragede
· 1 pachet margarină;
· 5 linguri apă;
· 1 lingură oţet;
· 10 g sare;
· Făină cât cuprinde
Se
face un aluat de consistenţă potrivită.
Se
împarte în 10 părţi egale şi fiecare parte, la rândul ei, în alte 8 părţi
egale.
Se
întind şi se umplu cu gem, rahat etc.
Se coc
la foc potrivit 10 minute.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu