REVISTA

IMPORTANȚA ZILEI DE ASTĂZI ÎN ISTORIE, RELIGIE ȘI ARTE, NR 185 DIN 26 MARTIE 2018

ISTORIE PE ZILE 26 Martie

Evenimente

· 590: Imparatul Mauriciu (n. cca. 539 – d. 602), il asociaza la domnie pe fiul sau Theodosius. În 602 Mauriciu a fost ucis, împreună cu familia sa, de către răsculatul Focas, care i-a succedat la tron. Flavius Mauricius Tiberius Augustus , cunoscut sub numele de Mauriciu/Maurikios, a fost împărat bizantin bizantin între 582 și 602. El a fost ultimul membru al dinastiei iustiniene. Mauriciu s-a născut în Arabissus, în Cappadocia. A intrat în cariera militară și în 572 a ajuns comandant al armatei bizantine. El a fost adoptat de Tiberiu I și l-a succedat la tron. În 579, în timpul războaielor Sassanide a fost numit comandant suprem al trupelor bizantine din Asia. În 581 a obținut o victorie zdrobitoare împotriva perșilor, iar un an mai târziu s-a căsătorit cu Constantina, fiica lui Tiberiu, împreună cu care i- a avut copii pe Teodosiu si Tiberiu. Când a ajuns pe tron, a început să plătească tribut avarilor, iar imperiul a fost devastat de războaiele cu perșii și slavii. În 586 a obținut, la Dara, o noua victorie asupra perșilor, impiedicand înaintarea lor pentru doi ani. După aceasta, Mauriciu a impus o uniune între Biserica Armeniană și Patriarhia de la Constantinopol. După victoria din est, Mauriciu s-a indreptat cu atenția spre Balcani, unde avarii, împreună cu slavii, ocupaseră cetatea Sirmium și asediau orașul Thesalonikii. Mauriciu a început campania în 591, iar în 593, generalul Priscus îi alungă pe avari dincolo de Dunăre. În 598 avarii au făcut pace, iar în 601 slavii au suferit o înfrângere umilitoare la nord de Dunăre. Mauriciu a organizat provinciile din Italia și Africa în exarchate, conduse de un exarch (de Ravenna, etc.), începând din 584. Prin creearea exarhatelor din Italia, Mauriciu a încetinit invazia lombarzilor. Mauriciu i-a ridicat pe fii săi la rangul de co-împărați: Teodosiu, fiul cel mare, guverna provinciile apusene, iar Tiberiu, provinciile balcanice. Această împărțire a conducerii aduce aminte de Tetrahia lui Dioclețian. A fost tolerant față de crestinii monofiziți. În 602, trupele dunărene s-au revoltat împotriva lui sub conducerea generalului Focas. Ei l-au forțat pe Mauriciu să abdice și să fie desemnat împărat Teodosiu sau generalul Germanus, dar revolta a luat amploare și Mauriciu a fost nevoit să fugă cu familia sa la Nicomedia (azi Izmit, Turcia). Nu a apucat să iasă din oraș, fiind executat la ordinul lui Focas, care i-a urmat la tron, la 27 noiembrie 602 (unii spun 23 noiembrie). Împărăteasa Constantina și trei fiice ale sale au fost cruțate și trimise la o mănăstire. Mauriciu este autorul cărții militare Strategikon.

· 1026: Conrad al II- lea este incoronat imparat al Sfantului Inperiu Romano-German de Papa Ioan al XIX-lea.

· 1169: Saladin devine emir al Egiptului. Saladin sau Salah al-Din (n. 1138 – d.4 martie 1193) a fost de origine kurd, originar din Tikrit si a devenit primul sultan Ayyubid al Egiptului si Siriei. La apogeul puterii sale a domnit peste Egipt, Siria, Yemen,Irak, Mecca,Hejaj si Diyarbakir. A fost principalul adversar al Cruciatilor in fata carora si-a câștingat respectul, mai ales al lui Richard Inima de Leu, datorita vitejiei sale.

· 1344: Reconquista spaniola. Cetatea araba Algeciras se preda trupelor regatului Castiliei. A fost unul dintre primele razboaie europene in care a fost folosit praful de pusca. Forțele castiliene conduse de regele Alfonso al XI-lea, aliat cu Regatul Aragon și Republica Genova, au avut ca obiectiv capturarea orașului musulman Al-Jazeera Al-Khadra, denumit Algeciras de creștini, care era capitala și principalul port al teritoriului european al Imperiului Marinid. Asediul a tinut douăzeci și una luni. Populația orașului care numara aproximativ 30.000 de persoane, inclusiv civili berberi și soldați, a suferit o blocadă pe uscat și pe mare care a împiedicat aprovizionarea sa. Emiratul arab din Granada a trimis o armată pentru a salva orașul, care a fost învinsa lângă Río Palmones. După aceasta, la 26 martie 1344, orașul a fost încorporată în Regatul Castilia.

· 1636: Este fondata Universitatea din Utrecht, Olanda. Este una dintre cele mai vechi universități din Țările de Jos și una dintre cele mai mari din Europa. In 2012 numarul studentilor inscrisi a fost de 30449, iar cel al angajatilor de 5295. Universitatea a fost evaluata ca cea mai bună universitate din Țările de Jos de clasamentul Shanghai a Universităților Mondiale in 2013, fiind cotata pe locul 13 in randul universitatilor europene și pe locul 52 intre cele mai bune universitati din lume. Motto-ul universității este “Sol Iustitiae ILUSTRA nr”, care înseamnă “Soarele Justiției, să strălucească peste noi.” Acest motto a fost spicuite dintr-o traducere literală a Bibliei în limba latină a Maleahi 4: 2.

· 1642: Filosoful englez Thomas Hobbes, partizan al Stuartilor și refugiat în Franța din1640, a publicat cartea „Du citoyen”/”Despre cetatean”.

· 1786: Începe domnia lui Nicolae Mavrogheni în Valahia. Aceasta a durat intre 26 martie 1786 si 8 iunie 1790. La 26 martie/6 aprilie 1786, sultanul numea ca domn al Ţării Româneşti pe Nicolae Mavrogheni. Originar din insula Paros, Mavrogheni a ajuns domn cu ajutorul lui Gazi Hasan paşa, comandantul flotei otomane al cărei dragoman era. Mavrogheni, în afara faptului că este taxat drept “ciracul” căpitanului otoman sau “galiongiu”, are obiceiul de a se amesteca mai în toate: măturatul străzilor, mersul la biserică, spovedania, împărtăşania, hoţiile de la drumul mare, furtişagurile, preţurile, pieţele, boieriile, dregătoriile, judecăţile, organizarea militară, certurile casnice etc. În fapt, domnul se afla mai peste tot, căci umblă deghizat prin Bucureşti pentru a verifica astfel dacă poruncile îi sînt respectate. Dionisie Eclisiarhul povesteşte: “şi au început a umbla zioa şi noaptea pre uliţe şi prin curţile boereşti, uneori diptil, alteori de faţă, cînd călare, cînd pe jos, cu doi trei arnăuţi după el, şi cercînd care cum să află pe la casele lor” sau “să înbrăca uneori Mavrogheni Vodă în haine popeşti, alteori să îmbrăca cu rasă şi podcapet, călugăreşte, şi mergea pe la beserici de cerca cum slujesc preoţii şi pe ce vreame săvîrşescu slujba”. Vodă Mavrogheni încerca să pună ordine mai în toate, s-a amestecat în actul de justiţie, fără a mai ţine cont de existenţa departamentelor de judecată, de părerile “judecătorilor”, de reformele precedesorului său Ipsilanti: “însă el judeca, el hotăra şi însuşi el purunciia de pedepsiia pre cel ce i să părea a fi vinovat”. Verifica el însuşi dacă mărfurile se vînd bine prin pieţe şi tîrguri, “făcea cercări şi la cei ce vindea pîine şi alte bucate, şi pe la băcănii”, pe cei găsiţi cu “vînzarea rea” “îi rîdica şi-i pedepsiia foarte rău şi le lua gloabă (amendă)”; dacă copiii îşi respectă părinţii, dacă creştinii merg la biserică, dacă sătenii “se gîlcevesc”, dacă drumurile sînt sigure sau dacă se ia mită sau dacă se vorbeşte urît. Pedeapsa este atît de aspră, punea “să-i înţape fără nici o judecată”, că, “fără de voie”, norodul se conformează: “pe atunci nu era a vedea sau a auzi gîlcevindu-se oamenii în sat, sau a să ucide, şi nu să auziia nume de hoţi undeva, şi călătoriia oamenii şi neguţătorii oriunde fără frică”. Pînă şi preoţii primesc “straşnică poruncă” de a fi în slujba enoriaşului. La capătul Podului Mogoşoaiei (lângă Muzeul Ţăranului Român) a construit o biserică ce a dăinuit până astăzi. Totusi, excesele sale, plimbările pe uliţele Bucureştilor într-o sanie trasă de cerbi cu coarnele poleite cu aur, fanatismul religios, acordarea de boierii oricui plătea bine, au anulat faptele sale bune. Un autor necunoscut (Vîrtejul nebuniei, 1786) pune pe seama lui vodă următorul discurs: “Boieri, să vă spun, cînd un căpitan comandă o corabie şi galiongiii lui îl ascultă, nu trag unul într-o parte şi altul în alta, ci toţi într-un suflet caută selametul, salvarea corabiei”. În timpul războiului ruso-turc din 1787-1792, el s-a confruntat cu armatele austriece și a obținut un oarecare succes în primul an. După înfrângerea trupelor otomane în 1789, armata austriacă a ocupat o parte din teritoriul Țării Românești, inclusiv capitala București. Voda Mavrogheni a pierdut protecția lui Hassan Pasha, care a murit si a fost bătut în iunie 1790 de către austrieci. În primele zile ale lunii septembrie 1790 Prințul Nicolae Mavrogheni a fost convocat de către Marele Vizir Yusuf Pașa la sediul armatei otomane și a fost decapitat în satul Byala 30 km sud de Vidin,din ordinul sultanului Selim al III – lea.

· 1808: Carol al IV-lea al Spaniei a abdicat în favoarea fiului său, Ferdinand al VII-lea.

· 1812: Un cutremur a distrus Caracas (Venezuela).

· 1830: Este publicata in Palmyra, New York, ”Cartea lui Mormon”, cartea sfanta a sectantilor mormoni americani, de catre predicatorul american Joseph Smith, Jr. (n. 23 decembrie 1805 – d.27 iunie 1844). Joseph Smith, Jr. a fost un lider religios american, care a fondat mișcarea Sfinților din Zilele cele din urmă, cunoscută și drept „mormonism”. Adepții lui Smith au afirmat despre el că ar fi primul profet din Zilele cele din urmă, a cărui misiune era să reînființeze Biserica Creștină originară, considerată pierdută la scurt timp după moartea apostolilor, datorită unei apostazii. Această reînființare a inclus și fondarea Bisericii lui Isus Hristos a Sfinților din Zilele din Urmă, precum și publicarea Cărții lui Mormon și a altor scripturi noi. La moartea sa, noua confesiune avea deja zeci de mii de adepti. Adepții diferitelor confesiuni care au izvorât din învățăturile lui Smith sunt astăzi în număr de treisprezece, până la paisprezece milioane. Biserica lui Isus Hristos a Sfinților din Zilele din Urmă este cea mai mare confesiune, cu aproximativ 13 milioane de membri. A doua ca mărime este Comunitatea lui Hristos, numită inițial Biserica Reorganizată a lui Isus Hristos a Sfinților din Zilele din Urmă, cu aproximativ 250.000 de membri. Alte confesiuni ale Sfinților din Zilele din Urmă au un număr de membri de ordinul zecilor de mii.

· 1846: I. Heliade Rădulescu lansează în revista “Curier de ambe secse” proiectul “Bibliotecii universale”, care prevedea traducerea în următorii 10 ani a circa 230 de lucrări filosofice, istorice, ştiinţifice, politice, literare, etc., plan ce n-a putut fi realizat din cauza evenimentelor politice care au urmat.

· 1859: Începe Conferinţa de la Paris a reprezentanţilor Puterilor Garante, care recunosc oficial, la 01.04.1859, dubla alegere a lui Al. I. Cuza ca domnitor în Muntenia şi Moldova.

· 1871 - Instaurarea Comunei din Paris, autoritate locală cu ideologie de extremă stîngă instaurată prin forţă, pe care guvernul republican o va înlătura cu ajutorul armatei la 28 mai

· 1872 – Thomas Martin patenteaza extinctorul.

· 1881: Domnitorul Carol I al Principatelor Române a fost proclamat primul rege al României.

· 1886: Ion Suruceanu, primul arheolog din Basarabia ţaristă, devine membru titular al Societăţii Arheologice din Rusia. Tot în acest an el este ales membru titular al Societăţii de Istorie şi Antichităţi din Odesa. Ion Casian Suruceanu (n. 19 decembrie 1851 la Vadul lui Vodă – d. 19 noiembrie 1897 la Chișinău) a fost un arheolog și istoric basarabean, membru de onoare (din 1888) al Academiei Române. A cercetat ruinele antice din Basarabia și Novorusia, îndeosebi cele ale cetății Tyras si a publicat nenumărate articole în limbile rusă, română și franceză (era ginerelele arheologului amator, francezul Christophe-Charles Sicard, instalat în Basarabia ca viticultor). A întemeiat la Chișinău un muzeu de arheologie („Muzeul antichităților din Pontul scitic”), din păcate jefuit în 1917 de trupele bolsevizate aflate in debandada în momentul Revoluției ruse. Printre lucrariile sale mai cunoscute sunt Încercare de a dovedi situația cetății scitice Alectora și a „Coastei de azur” menționată de Constantin Porfirogenetul și Inscripții grecești și latinești descoperite în anii 1889-1894, publicate respectiv la Odesa în 1888 și la Sankt-Petersburg în 1894.

· 1895: A apărut, la București, până la 18 martie 1901, revista umoristică „Moș Teacă”, editată de Anton Bacalbașa.

· 1918: Are loc la Roma, Congresul nationalităţilor asuprite din Austro-Ungaria, care adoptă o moţiune prin care se cerea recunoaşterea dreptului fiecărei naţiuni de a se constitui ca stat naţional independent sau de a se uni cu statul naţional existent.

· 1918: La Chişinău, in Republica Democrată Moldovenească, soseşte preşedintele Consiliului de Miniştri al României Alexandru Marghiloman, însoţit de reprezentanţi ai guvernului român. Împreună cu ei vine şi basarabeanul Constantin Stere.

· 1923: Parlamentul României votează Constituţia României Mari, una dintre cele mai avansate şi democratice constituţii din Europa acelui timp. Proiectul Constituţiei a fost supus dezbaterii din Parlament de către Partidul Național Liberal, acest proiect fiind contestat de principalele partidele de opoziție, Partidul Național Român și Partidul Țărănesc, care nu au participat la votarea ei. În cele din urmă, noua Constituție va fi acceptată de toţi reprezentanții politici, deoarece contestarea ei nu privea conţinutul, ci procedura de adoptare și astfel Constituţia va fi fost promulgată de regele Ferdinand prin decret regal la 28 martie 1923. Prevederile noii Constituţii întăreau rolul Parlamentului în viaţa politică consfințind libertatea cuvântului, a întrunirilor, a presei, precum și egalitatea în drepturi a tuturor cetăţenilor din România. De asemenea, în textul noii Constituției era stipulat faptul că România era o monarhie constituțională, stat național, unitar, indivizibil, cu teritoriul inalienabil ce nu poate fi înstrăinat. Noua Constituție, după cum am mai spus, punea accentul pe caracterul național si unitar al statului român, precizând totodată că limba româna este limba oficială a statului, această precizare fiind necesară pentru a fi înțeleasă și implementată și de minoritățile naționale ce trăiau în România. ,,Constituția unificării” sau „Constituția liberală” cum mai a fost numită această Constituție, avea la bază Constituția adoptată în 1866, dovadă fiind faptul că din cele 138 de articole, un număr de 78 s-au păstrat de la cea din la 1866, textul ei consacrând-se ferm principiul separației puterilor în stat. Astfel, Parlamentul constituia puterea legislativă a statului şi era după model bicameral, fiind compus din Senat și Adunarea Deputaților și avea rolul de a propune, de a discuta, de a vota și de a abroga legile, având și drept de control asupra activității guvernului. Tot în textul acestei Constituții exista articolul ce prevedea că Guvernul exercită puterea executivă în numele Regelui prin intermediul miniștrilor, tot regele fiind acela care numea și revoca miniștrii, sancționa și promulga legile, convoca și dizolva Parlamentul, avea drept de amnistie și grațiere, conferea decorații, încheia acorduri internaționale, acestea devenind valabile doar după ce erau aprobate de Parlament. De asemenea, orice act al regelui, trebuia contrasemnat de ministrul de resort pentru a putea fi pus în practică și a fi recunoscut ca act oficial. Regele nu avea de asemenea, ascendenţă asupra puterii judecătorești, actul de justiție se exercita numai de către organele judecătorești, hotărârile se pronunțau „în virtutea legii” și se executau „în numele regelui”. Cu privire la legalitatea legilor din Constituție, se specifica foarte clar că ,,numai Înalta Curte de Casație” are dreptul de a judeca constituționalitatea legilor şi de a declara inaplicabile pe acelea care sunt contrare statului de drept”. Constituția din 1923 a funcționat în perfectă ordine până în februarie 1938, când regele Carol al II-lea a inițiat, ca urmare a instaurării dictaturii regale, o nouă Constituție, care întărea însă puterea regală şi limita libertățile democratice.

· 1926: are loc semnarea la Bucureşti, România, a Tratatului de garanţie româno-polon. Ambele state se angajau să se ajute în cazul unei agresiuni externe pentru apărarea integrităţii teritoriale şi a independenţei politice.

· 1931: Este fondata compania aeronautica elvetiana Swissair.

· 1937: In Crystal City, Texas, cultivatorii de spanac au sponsorizat ridicarea unei statui pentru omagierea personajului de desene animate Popeye Marinarul.

· 1942: Al doilea război mondial: În Polonia, la Auschwitz au ajuns primele prizoniere femei.

· 1945: S-a încheiat bătălia de la Iwo Jima; pierderile japonezilor au fost de 22.000 de soldați, iar cele ale armatei SUA au fost de 4.500.

· 1953: Cercetatorul american Jonas Salk a declarat, intr-o emisiune radio, descoperirea vaccinului anti-poliomielitic, anuntul in premiera fiind catalogat de maxima importanta pentru ca facea posibila salvarea a zeci de mii de bolnavi, indeosebi copii. Poliomielita, cunoscuta si sub numele de ”paralizie infrantila”, este o afectiune cauzata de un virus, care poate determina paralizii grave, uneori ireversibile, ducand la invaliditati si care afecteaza mai ales copiii. In anii ’40-’50, epidemiile aparute au ucis mii de persoane, numai in 1952 peste 3.000 de oameni decedand din cauza acestei boli, iar alte 50.000 fiind afectate de virus. Pentru ca virusul se transmitea cu usurinta, epidemiile de poliomielita erau ceva obisnuit in primele decenii ale secolului XX. De altfel, chiar presedintele american Franklin D. Roosevelt s-a imbolnavit de poliomielita, la varsta de 39 de ani paralizand partial din aceasta cauza. Ulterior, Roosevelt si-a transformat casa din Warm Springs, Georgia, intr/un centru de recuperare pentru bolnavii de poliomielita. Procedura lui Jonas Salk, incercata pentru prima oara fara succes de catre americanul Maurice Brodie in anii ‘30, a constat in anihilarea mai multor tulpini de virusi, iar apoi in injectarea virusilor, deveniti benigni, in fluxul sanguin al unei persoane sanatoase. Sistemul imunitar al persoanei urma apoi sa creeze anticorpii meniti sa faca organismul imun la viitoarele expuneri la poliomielita. Salk a facut primele incercari pe oameni asupra unor fosti pacienti, asupra sa si a familiei sale, iar in 26 martie 1953 si-a facut publica descoperirea la reteaua de radio CBS si doua zile mai tarziu intr-un articol al Jurnalului Asociatiei Medicale Americane. Salk, nascut in New York in 1914 din parinti rusi si evrei, a inceput cercetarile pe vaccinul care provoaca poliomielita pe vremea cand era student la medicina, iar ulterior le-a continuat din pozitia de cercetator-sef al Laboratului Universitatii din Pittsburgh, in 1948 inregistrand primele succese. In aprilie 1955, s-a anuntat ca vaccinul este eficient si sigur si a inceput o campanie nationala de inoculare, iar rezultatele s-au vazut imediat pentru ca numarul imbolnavirilor a scazut enorm. In 1962, a devenit disponibil un vaccin administrabil pe cale orala, realizat de cercetatorul american de origine poloneza Albert Sabin. Acest fapt a facilitat foarte mult distributia vaccinului anti-poliomielita. Jonas Salk a fost rasplatit cu Medalia Libertatii, distinctie care i-a fost acordate de presedintele SUA in 1977. Cercetatorul american a incetat din viata in, 1995, in La Jolla, California.

· 1971 - Ziua Independenţei în Republica Populară Bangladesh. Sărbătoare naţională.

· 1975: A intrat in vigoare Conventia privind interzicerea dezvoltarii, producerii si stocarii de arme biologice, in momentul ratificarii de 22 dintre statele semnatare ale actului redactat la 10 aprilie 1972.

· 1979: S-a semnat la Casa Alba in Washington, un acord istoric de pace intre presedintele Egiptului, Anwar el-Sadat, si premierul Israelului, Menachem Begin, in fata sefului de stat al SUA, Jimmy Carter.

· 1987: A fost semnată, la Beijing, declarația comună chino-portugheză, prin care se stipula ca teritoriul Macao să fie retrocedat Chinei cu începere de la 20 dec. 1999; astăzi insula este Regiunea Administrativă Macao.

· 1991: Presedintii Argentinei, Braziliei, Paraguayului si Uruguayului au semnat Tratatul de la Asuncion (Paraguay), care prevedea crearea ’’Pietei Comune a Sudului’’ (Mercosur) in 1995.

· 1995: A intrat in vigoare Acordul de la Schengen, semnat de sapte tari membre ale Uniunii Europene pentru a facilita calatoriile fara pasapoarte si controale vamale ale propriilor cetateni.

· 1997: Au fost descoperite la Santa Fe, California, 39 de cadavre ale unor membri ai cultului suicidal ”Poarta Raiului”, a caror moarte a coincis cu aparitia cometei Hale-Bop.

· 1999: Un juriu din Michigan (SUA) l-au gasit vinovat de crima pe dr. Jack Kevorkian, pentru administrarea unei injectii letale unui pacient incurabil, care dorea sa moara asistat medical.

· 1999: Peste 40 de morţi şi circa 120 de răniţi este, potrivit postului de radio “EHO MOSKVI”, bilanţul celui de-al doilea bombardament lansat de aviaţia NATO împotriva Iugoslaviei. Bilanţul total al primelor două atacuri se ridică la 100 de morţi şi peste 350 de răniţi.

· 2000: Vladimir Putin a fost ales președintele Rusiei.

· 2003: China a recunoscut că a disimulat epidemia de pneumonie atipică.

· 2003: Ministrul român al afacerilor externe, Mircea Geoană participă, la Bruxelles, la Ceremonia de semnare a protocoalelor de aderare la NATO

· 2007: Prima ediție a Premiilor Gopo. Premiile Gopo sunt premii cinematografice românești oferite de Asociația pentru Promovarea Filmului Românesc. Anual, sunt recompensate cele mai importante realizări cinematografice naționale din cursul anului precedent. Numele festivalului este un omagiu la aniversarea celor 50 de ani de la câștigarea la Festivalul cinematografic de la Cannes a Palme d’Or-ului de regizorul Ion Popescu Gopo , pentru “Cel mai bun scurt metraj de animație”. Ion Popescu-Gopo (n. 1 mai 1923,Bucuresti – d.29 noiembrie 1989, Bucuresti ),actor,artist plastic,scenarist si regizor de film, a fost creatorul a n umeroase filme de desen animat în care personajul principal era “omuletul lui Gopo , o creație proprie care l-a făcut celebru și i-a câștigat câteva premii naționale și internaționale.

Nașteri

· 1516: S-a nascut la Zürich, Conrad Gesner, naturalist elvețian, supranumit “părintele istoriei naturale”, autorul cărții “Historia animalium”; (d. Zürich, 13 decembrie 1565).

· 1554: Charles de Guise, duce de Mayenne (d. 1611)

· 1753: Benjamin Thompson, fizician și inventator american, cercetător în termie și fotometrie (d.1814)

· 1859: Alfred Edward Housman, poet englez (d. 1936)

· 1865: Cornelius Lott Shear, botanist american (d. 1956)

· 1868: Regele Fuad I al Egiptului (d. 1936)

· 1874: Robert Frost, poet american (d. 1963). Robert Lee Frost este foarte apreciat pentru descrierile realiste ale vietii rurale și arta limbajului colocvial american. In timpul vieții a primit patru Premii Pulitzer pentru Poezie.

· 1875: Max Abraham, fizician german (d. 1922)

· 1876: Prințul Wilhelm de Wied (d. 1945)

· 1884: Wilhelm Backhaus, pianist german (d. 1969)

· 1893 - S-a născut Palmiro Togliatti, lider comunist italian (m.21.08.1964).

· 1894: Viorica Ursuleac, soprană româncă (d. 1985)

· 1904: Joseph Campbell, scriitor și antropolog american (d. 1987)

· 1904: Xenophón Zolótas, economist grec, prim ministru interimar (d. 2004)

· 1905: Viktor Frankl, neurolog și psihiatru austriac (d. 1997)

· 1911 – S-a nascut Tennessee Williams (nume real: Thomas Lanier Williams), celebru dramaturg american. A fost dublu laureat al premiului Pulitzer pentru piesele de teatru “Un tramvai numit dorinta” (“A Streetcar Named Desire”, 1948) si “Pisica pe acoperisul fierbinte” (“Cat On a Hot Tin Roof”, 1955).

· 1913: Paul Erdös, matematician maghiar (d. 1996)

· 1916 – S-a nascut Christian Boehmer Anfinsen, Jr., biochimist american, Laureat al Premiului Nobel pentru Chimie in 1972 impreuna cu Stanford Moore si William Howard Stein.

· 1917 - S-a născut Rufus Thomas, cântăreţ şi compozitor R&B american.

· 1923 - S-a născut Valentin Lipatti, cărturar de elită, ilustră figură a diplomaţiei românesti. Şi-a legat numele de Conferinţa de la Helsinki pentru securitate şi cooperare în Europa, reprezentant permanent, din partea României, la UNESCO (m.25.03.1999).

· 1927 - S-a născut Eugenia Cernea, etnomuzicolog.

· 1931 - S-a născut George Cornea, regizor şi operator de film.

· 1931 – S-a nascut Mircea Ivanescu, poet si traducator roman contemporan. Este considerat a fi unul dintre cei mai importanti poeti romani contemporani si unul dintre cei mai prolifici traducatori romani. A publicat volume de versuri, toate sub titluri voit anodine ca “Poesii”, “Poeme”, “Alte poeme” sau “Versuri”. A tradus romanul socotit de multi intraductibil, “Ulysse” al lui James Joyce (aceasta fiind considerata o capodopera a traducerilor in limba romana), la care se adauga traduceri din William Faulkner, Robert Musil, Francis Scott Fitzgerald,Franz Kafka, Friedrich Nietzsche sau Rainer Maria Rilke. Multiplu premiat pentru poezia si traducerile sale, Mircea Ivanescu a fost propus in 1999 pentru Premiul Nobel pentru Literatura de catre Asociatia Scriitorilor Profesionisti din Romania, la solicitarea Comitetului Nobel al Academiei Suedeze. Sansele la prestigioasa distinctie ii sunt insa diminuate de lipsa unor traduceri ale operei sale in alte limbi. In prezent, poetul s-a adancit in boala si singuratate, in locuinta sa de la Sibiu, retragandu-se complet din lumea culturala.

· 1931: Leonard Nimoy, actor, director, poet, fotograf și muzician american

· 1932: Ion Nicodim, artist plastic român

· 1934: Alan Arkin, actor american

· 1936 - S-a născut Mihai Pastragus, filosof, estetician şi eseist.

· 1936 - S-a născut Fred Parris, vocalist şi compozitor american (Five Satins).

· 1937 - S-a născut Cristian Ţopescu, realizator de televiziune şi comentator sportiv.

· 1938: Anthony Leggett, fizician englez

· 1940 - S-a născut Rod Lauren, cântăreţ american.

· 1940: James Caan, actor american

· 1943 : S-a născut ziaristul Bob Woodward (“Washington Post”), celebru prin acoperirea jurnalistică a scandalului “Watergate”, care a condus la demisia preşedintelui Nixon (1972-1974).

· 1944: Diana Ross, cântăreață americană. Este o cântăreață câștigătoare a 12 premii Grammy, producătoare muzicală și actriță nominalizată la premiile Oscar, ai cărui repertoriu include piese R&B, soul, pop, disco și jazz. A debutat alături de formația “The Supremes” în anii ’60, lansându-se solo la începutul anilor ’70. De la începutul carierei cu “The Supremes” și până acum, Diana Ross a vândut peste 100 de milioane de inregistrari.

· 1945: Patrick Suskind, prozator, dramaturg, scenarist elvețian

· 1946 - S-a născut Fran Sheehan, basist american (Boston).

· 1948 - S-a născut Richard Tandy, clăpar şi chitarist britanic (ELO).

· 1948: Steven Tyler, muzician american, solistul trupei Aerosmith

· 1949: Principesa Margareta a României, fiica regelui Mihai I al României. Principesa Margareta a României, fostă Principesă de Hohenzollern-Siegmaringen, (n.Lausanne, Elveția), este prima fiică a fostului suveran Mihai I al României și a soției sale, principesa Ana de Bourbon-Parma. Este a 82-a pe linia succesorală a tronului britanic. A fost botezată în credința ortodoxă de către principele Filip de Edinburgh o rudă a familiei regale elene. În 1997 regele Mihai a numit-o drept succesoare la conducerea Casei Regale de România. Nu are copii. Potrivit ultimei constituții democratice a României, cea din 1923, care stabilea succesiunea după legea salică, principesa Margareta și surorile sale nu ar fi putut succede la tronul României (a se vedea și Ordinea de succesiune la tronul României). La 30 decembrie 2007 regele Mihai a desemnat-o pe principesa Margareta drept moștenitoare a tronului cu titlurile de „Principesa Moștenitoare a României” și de „Custode al Coroanei României“.

· 1949 - S-a născut Vicky Lawrence, cântăreaţă şi actriţă americană.

· 1950 - S-a născut Ronnie McDowell, cântăreţ american.

· 1950 - S-a născut Teddy Pendergrass, vocalist şi baterist american (The Blue Notes).

· 1951: Carl Wieman, fizician american

· 1953 - S-a născut William Lyall, pianist şi flautist britanic (Pilot, Alan Parsons Project).

· 1954: László Borbély, politician român de etnie maghiară

· 1962: Iuri Ghidzenko, cosmonaut rus

· 1968: James Jonas Iha, chitarist al trupei Smashing Pupmkins.

· 1971: Liviu Ciobotariu, fotbalist și antrenor român

· 1973: Obuf Cătălin Ovidiu Buhăianu, politician român

· 1973: Lawrence E. Page (Larry Page), informatician american, cofondator al societății Google.

· 1974: Irina Spîrlea, jucătoare româncă de tenis

· 1978: Alin Demeter (Uzzi), component al formației B.U.G.Mafia

· 1979: Nicolae Bănicioiu, politician român

· 1981: Jay Sean, cântăreț britanic

Decese

· 304: Moare sfantul martir crestin Emmanuel, arestat si executat impreuna cu alti 42 de mucenici, inclusiv Codratus si Theodocius, in vremea persecutarii crestinilor de catre imparatul Diocletian. Este venerat atat de credinciosii catolici cat si de cei ortodocsi.

· 1130: Sigurd I al Norvegiei (n. 1090)

· 1212: Regele Sancho I al Portugaliei (n. 1154)

· La 26 martie 1693, stil nou (16 martie 1693, stil vechi) se stinge din viaţă Constantin Cantemir, domnitorul Moldovei între anii 1685-1693. Cantemireştii, conform chiar opiniei lui Dimitrie Cantemir, feciorul lui Constantin Cantemir, erau “coborîtori din vechiul neam al Cantemireştilor... de la Crîm”. Această idee este preluată de A.D. Xenopol: “Cantemireştii sunt de origine tătari, după cum arată chiar numele lor: Han Temir”. Constantin Cantemir era dintr-un neam modest de răzeşi, din satul Silişteni, judeţul Fălciului, Moldova. Conform altei surse C. Cantemir este născut într-o familie de boiernaşi din Ţara de Jos a Moldovei, un strămoş al căreia, Pătru Silişteanu, este menţionat încă în documentele de pe timpul lui Ştefan cel Mare. Avînd o carieră militară de succes mai îtăi în Polonia, Constantin Catnemir revine în Moldova la invitaţia domnitorului Moldovei Eustasie Dabija. Aici obţine dregătorii importante. La a doua căsătorie cu Ana Bantîş, Constantin Cantemir se înrudeşte cu cîteva dintre cele mai însemnate familii boiereşti din Moldova, inclusiv cu familiile domnitorilor Eustasie Dabija şi Gheorghe Duca, devenind şi unul dintre cei mai bogaţi boieri ai Moldovei. Cariera militară i-a adus recunoaşterea şi respectul duşmanilor, boierilor locali, dar şi al suzeranului. A deţinut cu precădere mai multe dregătorii: “mai întîi vornic de Bîrlad (1664-1668), apoi armaş (1668-1672), serdar (1672-1681) şi mare clucer (1681-1684)”. Cu toate că era fidel Porţii, în domeniul politicii interne s-a manifestat contra domniilor fanariote. Faptul a fost unul din principalele argumente pentru Şerban Cantacuzino, domnul Munteniei, de a-l susţine pe C. Cantemir la domnia Moldovei. Dar au existat şi alte argumente. Cantemir era un bun militar şi această calitate putea fi folosită de coaliţia cruciată a creştinătăţii, dorită de Şerban Cantacuzino. La 15/25 iunie 1685, după unele surse – la Babadag, după altele – la Constantinopol, Cantemir este proclamat domn al Ţării Moldovei. Moartea l-a prins în plină activitate politică pe Constantin Cantemir. Dimitrie Cantemirarată că spre toamna anului 1692 starea sănătăţii tatălui său se agravase. La 16 martie 1693 (26 martie stil nou), Constantin Cantemir îşi dă obştescul sfîrşit.Este printre puţinii domni ai perioadei care şi-au păstrat tronul pînă la moarte. În pofida unei domnii plină de ameninţări, de situaţii duplicitare, de schimbarea vectorilor politicii externe, de răsturnări dramatice de situaţie, Constantin Cantemir a reuşit să asigure ţării o relativă stabilitate. Neştiinţa de carte, originea răzeşească i-au fost compensate pe deplin de experienţa vieţii şi de abilităţi înnăscute de diplomat şi administrator. Pînă şi Nicolae Costin recunoaşte că domnul era “foarte viteaz, bun, iară la fire blînd şi cu inima milostivă, răbdător, cu puţină mînie întîi, apoi iertător şi nelacom la avere şi îndurător, necărturar şi la toate priceput”. În timpul domniei lui Antioh Cantemir osemintele lui Constantin Cantemir sunt aduse la mănăstirea Mira, una din ctitoriile sale.

· 1780: Karl I, Duce de Brunswick-Wolfenbüttel (n. 1713)

· 1797: James Hutton, geolog scoțian (n. 1726)

· 1814 – A decedat Joseph Ignace Guillotin, medic francez. Numele sau a ramas in istorie datorita faptului ca a propus ghilotina (10 octombrie 1789) ca instrument de executare a condamnatilor la moarte prin decapitare pentru a pune capat executiilor crude anterioare, in care calaul nu reusea deseori decapitarea de la prima incercare. Cel care a inventat ghilotina este Antoine Louis.

· 1827 – A decedat Ludwig van Beethoven, compozitor german, considerat cel mai mare compozitor al tuturor timpurilor, dominand o perioada a istoriei muzicale asa cum n-a mai facut-o nimeni. Ancorata in traditia clasica a lui Joseph Haydn si a lui Mozart, arta sa reflecta si noul spirit al umanismului si nationalismului incipient din operele lui Goethe si Friedrich von Schiller – contemporanii sai mai in varsta din domeniul literar – imperativele morale riguros redefinite ale lui Kant si idealurile Revolutiei Franceze, cu preocuparile sale legate de libertatea si demnitatea fiecarei persoane. Cea mai mare realizare a sa a fost aceea de a a ridica muzica instrumentala considerata pana atunci inferioara celei vocale, pe un plan mai inalt in arta. El a dovedit mai clar decat oricare dintre predecesorii sai puterea muzicii de a expune o filosofie de viata fara a fi nevoie de un text vorbit, in unele dintre compozitiile sale regasindu-se cea mai puternica afirmare a vointei umane din toate operele muzicale, daca nu din intreg domeniul artistic. Beethoven a transformat profund formele muzicale, dand sensuri noi sonatei, simfoniei, concertului si cvartetului. Viata sa personala a fost marcata de lupta cu surditatea (in jurul anului 1818 devine complet surd si din ce in ce mai retras), unele dintre cele mai importante opere au fost compuse in ultimii 10 ani de viata, cand compozitorul nu mai auzea deloc. Intr-o perioada marcata de declinul patronajului curtii si bisericii, el nu doar ca s-a intretinut din vanzarea si publicarea operelor sale, dar a fost si primul muzician care a fost remunerat fara a avea alte obligatii decat aceea de a compune ce dorea, atunci cand dorea. In ciuda acestui lucru, obiceiurile sale de viata lasau deseori impresia ca era extrem de sarac.

· 1892 – A decedat Walter “Walt” Whitman, important poet american a carui colectie de versuri “Fire de iarba” (“Leaves of grass”, 1855) reprezinta o piatra de hotar in istoria literaturii americane. Si-a castigat mai intai faima ca simbol al democratiei americane, apoi ca poet. Telul sau era sa se ridice deasupra poemului traditional, sa depaseasca estetica obisnuita si totusi, oglindind societatea americana, sa-i ajute pe poet si cititor sa inteleaga natura experientei americane si pe ei insisi. Whitman este unul dintre cei mai influenti si controversati poeti (unele dintre poemele sale au fost considerate obscene, el insusi avand probleme cu propria sexualitate) din canonul american, opera sa fiind tradusa in zeci de limbi. Desi juca rolul poetului neimblanzit, era un om linistit si curtenitor. La momentul mortii, acesta era mai apreciat in Europa decat in SUA.

· 1902: Cecil Rhodes, unul dintre părinții fondatori ai Imperiului Britanic (n.1853)

· 1913: Panait Cerna, poet român (n. 1881)

· 1918 - A murit compozitorul francez Claude Debussy (n.22.08.1862).

· 1923: Sarah Bernhardt, actriță franceză (n. 1844)

· 1945: A decedat David Lloyd George, politician britanic, fost prim ministru al regatului Unit al Marii Britanii si Irlandei de Nord; (n. 1863).

· 1946: A murit pictorul Artur Garguromin Verona, membru fondator al Societăţii Tinerimea Artistică, societate care a avut iniţiativa participării artiştilor români la expoziţii internaţionale, prima prezenţă de acest fel fiind la Atena, în 1903 (n.25.08.1868, Braila). În 1917 lucrările sale împreună cu tezaurul României sunt duse în Rusia. Organizează Academia liberă de pictură. Este distins cu Ordinul “Steaua României”.In 1921, a avut o mare expoziție personală. În 1924 a participat la a XXIII-a Bienală de la Venetia cu 7 lucrări, regele Umberto al Italiei îi cumpără lucrarea “Nuntă în Moldova”,, iar în 1926 îi oferă o comandă: pictura capelei Castelului de la Bran. În 1927 pictează fresca ” Maica Domnului” pentru biserica de la Preany Kattor din Iugoslavia . Devine membru al ordinului Steua Roșie și este numit cavaler onorific “Pentru Merit” i se conferă de asemenea ordinul “Meritul Cultural” în grad de Cavaler Clasa I. Anul 1935 aduce nenorocirea asupra lui, un incediu îi distruge pentru a doua oară atelierul, împreună cu peste 100 de lucrări. Totuși participă la Expozitia de la Bruxelles si reîntors în țară, Casa regală îi oferă o nouă comandă: pictura tavanului deasupra Scării Voievozilor din Palatul Regal, realizând fresca intitulată “Apoteoză”. În 1940 devine profesor la Școala superioară de pictură și sculptură bisericească de pe lângă Arhiepiscopia Bucurestilor. În 1941 i se fixează o pensie lunară și printr-un decret semnat de generalul Ion Antonescu , i se acordă naturalizarea. Participă la Salonul Oficial de toamnă din 1942 în anul următor, prin decizie ministerială devine Membru al Corpului Artiștilor Plastici. S-a stins din viata la 29 martie 1946, suferind și uitat, la București.

· 1958 - A murit psihologul Florian Ştefănescu-Goangă, membru corespondent al Academiei Române (n.1881).

· 1959: Raymond Chandler, scriitor american (n.1888)

· 1977: A decedat Justinian Marina, al treilea patriarh al Romaniei (din 1948), fiind succedat de patriarhul Justin. S-a nascut, la Suesti-Valcea la 2 februarie 1901. Justinian (la nastere: Ioan) Marina, Patriarh al Bisericii Ortodoxe Romane intre 1948 si 1977, a fost inmormantat in biserica Manastirii Radu-Voda din Bucuresti. A fost patriarhul care a acceptat colaborarea dintre Biserica Ortodoxă și autoritățile comuniste. Patriarhul a promovat ideea ca istoria merge după niște legi date de Dumnezeu, iar una dintre aceste legi este lupta de clasă. Scriitorul polonez Czeslaw Milosz, laureat al premiului Nobel, citează pe patriarhul Justinian în cartea sa Gândirea captivă. “Stalin, conducătorul Partidului Comunist, duce la îndeplinire legea istoriei, cu alte cuvinte acționează așa cum dorește Dumnezeu, motiv pentru care trebuie să ne supunem lui. Omenirea poate fi reînnoită după modelul rusesc; de aceea nici un creștin nu se poate opune ideii – crude, ce-i drept – care va crea un om nou pe întreaga planetă. Asemenea argumente sunt adesea folosite de clerici care sunt unelte ale Partidului. “Cristos este omul nou. Omul nou este omul sovietic. Prin urmare Cristos este sovietic!” a spus Justinian Marina, patriarhul României.

· 1996: David Packard, cofondator al societății Hewlett-Packard

· 2015: Tomas Tranströmer, poet, traducător și psiholog suedez, laureat Nobel (n. 1931)

Sărbători

În calendarul ortodox: Odovania praznicului Bunei Vestiri; Soborul Sf Arhanghel Gavriil; Sf Mc Montanus, preotul și soția sa, Maxima; Sf 26 Mucenici din Goția
Ziua Independenţei în Republica Populară Bangladesh. Sărbătoare naţională.

ARTE 26 Martie

INVITAȚIE LA OPERĂ 26 Martie

Cu Viorica Ursuleac

MUZICĂ 26 Martie

Rufus Thomas, cântăreţ şi compozitor R&B american

Rufus Thomas - Crown Prince of dance (full album / quality sound):

Fred Parris, vocalist şi compozitor american (Five Satins)

Fred Parris and The Satins:

Diana Ross

Diana Ross One Woman - The Ultimate Collection (Full Album):

Diana Ross Greatest Hits

Fran Sheehan, basist american (Boston)

Richard Tandy, clăpar şi chitarist britanic (ELO)

Steven Tyler, muzician american, solistul trupei Aerosmith

Vicky Lawrence, cântăreaţă şi actriţă americană

Vicki Lawrence - "He Did With Me":

Ronnie McDowell, cântăreţ american

Teddy Pendergrass, vocalist şi baterist american (The Blue Notes)

William Lyall, pianist şi flautist britanic (Pilot, Alan Parsons Project)

PILOT - William Lyall - Solo Casting 1976 ( FULL ALBUM ! ):

James Jonas Iha, chitarist al trupei Smashing Pupmkins

The Smashing Pumpkins

Alin Demeter (Uzzi), component al formației B.U.G.Mafia

Jay Sean, cântăreț britanic

Ludwig van Beethoven

Claude Debussy

ÎNREGISTRĂRI NOI:

Handel: Te Deums (COMPLETE)

Best Romantic Love Songs - Melow Love Songs Playlist 2018 - Best English Love Song Ever

TANGOS ETERNOS INSTRUMENTAL Selección de Cecil González

MORE HITS BY ENGELBERT HUMPERDINCK

POEZIE 26 Martie

Mircea Ivănescu

Biografie Mircea Ivănescu

Mircea Ivănescu (n. 26 martie 1931) este un scriitor, poet, eseist şi traducător român contemporan.

A absolvit în 1954 Facultatea de Filologie (secţia franceză) a Universităţii din Bucureşti. A fost, pe rând, redactor la Agerpres, la revista „Lumea”, la Editura pentru Literatură Universală şi la revista „Transilvania” din Sibiu.

De la volumul de debut din 1968 şi până la versurile recente, incluse în selecţia „din periodice şi inedite” a antologiei de autor Poesii vechi şi nouă (1999), de-a lungul a peste trei decenii, poezia lui Mircea Ivanescu a rămas egală cu ea însăşi, atât în ritmul producerii, cât şi în calitatea ei estetică. S-a spus despre el că e un poet „care nu încape într-o antologie” (Ion Bogdan Lefter). Titlurile volumelor sale de poezii sunt banale, puţin spectaculoase. A scris poeme despre personajul Mopete, numele acestuia conţine o anagramă a cuvintelor poet şi poem.

Este considerat a fi unul dintre cei mai importanţi poeţi români contemporani şi un pionier al postmodernismului în Europa Centrală şi de Est. A tradus romane foarte importante, Ulysse al lui James Joyce, aceasta fiind considerată o capodoperă a traducerilor în limba română. A tradus şi o serie de povestiri, jurnale şi corespondenţă ale lui Franz Kafka.

A contribuit într-un mod esenţial la recuperarea narativităţii în poezia autohtonă din a doua jumătate a anilor ’60 şi din anii ’70. A tradus masiv din poezia americană, cu care de altfel poeziile sale sunt înrudite.

Multiplu premiat pentru poezia şi traducerile sale, Mircea Ivănescu a fost propus în 1999 pentru Premiul Nobel pentru literatură de către Asociaţia Scriitorilor Profesionişti din România, la solicitarea Comitetului Nobel al Academiei Suedeze.

Volume de versuri

Versuri (EPL, 1968)
Poeme (Eminescu, 1970)
Poesii (Cartea Românească, 1970)
Alte versuri (Eminescu, 1972)
Poem (Cartea Românească, 1973)
Alte poeme (Albatros, 1973)
Amintiri (Cartea Românească, 1973)
Alte poesii (Dacia, 1976)
Poesii nouă (Dacia, 1982)
Poeme nouă (Cartea Românească, 1983)
Alte poeme nouă (Cartea Românească 1986)
Versuri vechi, nouă (Eminescu, 1988)
Poeme alese (1966-1989)
Poeme vechi, nouă (Cartea Românească, 1989)
Versuri (Eminescu, 1996)
Poezii (Vitruviu, 1997)
Poesii vechi şi nouă , antologie (Minerva, 1999)

Poezia e altceva?

nu trebuie să povesteşti în poezie – am citit
un sfat către un tânăr poet – deci să nu povestesc
cum, foarte devreme, ea se scula dimineaţa, şi aşezându-se pe pat
aştepta să i se liniştească respiraţia, cu faţa în mâini –
să nu spun nimic despre chipul ei atâta de obosit
încât i se încovoiau umerii, în faţa oglinzii, când
se pieptăna încet. să nu-mi mărturisesc spaimele
lângă faţa ei înstrăinată, întoarsă de la mine.
să nu umblu cu versuri, ca şi cu oglinda în mâini
în care se răsfrâng acele dimineţi cu lumină cenuşie
dinainte de zori. poezia nu trebuie să fie reprezentare,
serie de imagini – aşa scrie. poezia
trebuie să fie vorbire interioară. adică
tot eu să vorbesc despre faţa ei înecându-se, căutându-şi
respiraţia? însă atunci ar fi numai felul în care eu vorbesc
despre faţa ei, despre mişcările încetinite prin straturi
de remuşcări tulburi, de gânduri doar ale mele,
ale imaginii ei – ar fi numai un chip, o imagine –
şi ea – adevărata ei fiinţă atunci?

Către seară, mă aşez la picioarele tale...

aş vrea să ies la plimbare, şi ea, răsturnată adânc
în fotoliul de unde priveşte, prin neştiutoarea fereastră,
chipurile, în vremea din faţa ei, să mă urmărească
trecând, pe străzi bântuite de ploaie. şi cu ochiul stâng

eu urmărindu-i atenţia, oarecum întretăiată, mereu
zvâcnită înainte, spre ceea ce crede ea că este mai important
în jocul realităţii, pe care îl vede dincolo. – eu
însă, în timpul oprit, de dincoace, mocnind aberant,

pe genunchii ei, alăturaţi cast, şi pe care
ea îi acoperă uneori cu mâna, încet.
(semn că-mi simte privirea, desigur)... şi iară

aş vrea să merg, tot mai departe de ea, cu un umblet
apăsat de ploaie, şi vântul care îi bate
ei în fereastră să-i amestece chipurile acestea toate.

Vorbe, vorbe, vorbe...

trebuie alese vorbele cu grija,
vorbele lasa urme-îti amintesti
mai târziu de ele-asa cum si pasii ramân în zapada,
trebuie alese vorbele(însa e uneori atât de usor
sa stii sa asezi vorbele unele lânga altele
sa însemne ceva-ceva ce nu se mai aseaza
deloc exact peste ce stii tu cu adevarat
ca e în tine-ca simti.
oricine poate sa faca vorbe unele dupa altele-
oricine poate sa vorbeasca-nu asta
e principalul-ar trebui poate alese
tocmai cuvintele care sa nu spuna prea mult.)
si pe urma, fiecare din vorbele acestea
ca niste urme în zapada...

Panait Cerna

Biografie Panait Cerna

s-a născut la 25 septembrie 1881 în localitatea Cerna, cu numele Stanciof(de origine bulgară). Opera sa literară este restrânsă: Poezii – 1910 , teza de doctorat "Poezia de gândire" şi studiile despre Eminescu şi Faust.
Cerna ieşise în lume, cu versurile lui entuziaste şi oneste, într-o vreme de mare fierbere culturală, când oameni şi grupuri literare se băteau cu o aprindere în care se reînnoiau timpii celui dintâi şi celui mai simplu naţionalism literar român. Trebuiau glorii literare noi şi mari, cu orice preţ. Atunci manifestări de talente cât de puţin convenabile erau înălţate hiperbolic la rang de fenomene epocale; critici şi şcoli se certau de la descoperirea lor, sau îşi făceau din ele arme pentru vajnicele lor emulaţii onorabile dar pătimaşe.
S-ar părea că, o clipă, însuşi minunat cumpănitul Maiorescu a greşit la fel, deşi nu în aceeaşi măsură ca ceilalţi, în privinţa lui Cerna. Peste puţin, agerul şi recele om a trebuit să se regăsească pe sine, şi atunci, neapărat, de la el a venit vorba care trebuia: "in der Poesie ist der Gedanke ein verfluchtes Ding!"... Aceasta desigur înseamnă nu doar că gândirea abstractă nu poate fi, ca şi orice alt cuprins intelectual, material de artă literară, ci numai că felul acela de gândire ajunge mai lesne tiranic decât un altul, şi imperios dă la o parte arta, socotind că o înalţă deosebit prin prestigiul pompos al filozofiei sau al religiei.
În Germania, Cerna găsise o hrană hipertrofiantă pentru această prejudecată a unei estetice specific neartistice. Literatura clasică şi postclasică a nemţilor e îmbibată de "poezie" filozofică, şi asupra acestui gen de poezie ei au şi teoretizat din belşug. "Gedankenlyrik" e termenul în care se rezumă simptomatic această predilecţie sau slăbiciune literară; cuvântul şi ideea au dat titlu şi cuprins tezei de doctorat a lui Cerna. De multe ori se plângea el că studiile acestea îl abăteau de la poezie până la completa izolare de ea. Poezia lui nu fusese decât produsul acelui frecvent entuziasm tineresc din care se nasc atâtea diletantisme serioase, ce nu se pot rezolva decât în decepţii. Tristeţile şi neliniştile lui nu erau decât semnul unei dezorganizări care începea atunci să i se desluşească. O împrejurare agravantă pentru acest om, atât de deştept, inimos şi curat la suflet, a fost că vanităţile curioase, de altfel naive şi ele, ale unor târgoveţi în ceartă mare pe glorie culturală, l-au cufundat cu exagerare în acea tinerească amăgire.
Totuşi, pe un om ca Cerna îl fermeca prestigiul "poetic" al lui Guyau. Se-nţelege, nesfârşitele poeme şi poezii cu idei ale clasicilor sau neclasicilor nemţi, ale blândului matematic Sully - Proudhomme, ale nevinovatei de orice poezie Madame Ackermann îl înfierbântase până la fanatism desăvârşit. Îi era cu neputinţă să înţeleagă că ideile filozofice, tot atât de puţin ca oricare altele, nu implică nici o superioritate estetică. Moralism, profetism, poezie se amestecau pentru el, ca pentru atâţia alţii, într-o nebuloasă sublimă şi pompos răsunătoare…
Se stinge din viaţă la 23 martie 1913 mumurând: "in der Poesie ist der Gedanke ein verfluchtes Ding!"...

Cantec de martie

A fugit din lume faur,
Trist şi nejelit –
Cu săgeţile-i de aur,
Martie l-a gonit...

Albi plutesc şi roşii norii
Peste munţi şi chei,
Parcă sufletu-aurorii
A rămas în ei...

Gârlele şi-ncep fanfara,
Şi, pornind şuvoi,
Strigă-n lume: primăvara
A sosit la noi!

Ce gândeşti la vremuri duse
Şi suspini mereu?
Lasă visele apuse,
Suflete al meu!

Uită lumile de stele,
Ce-au căzut pălind –
Bucură-te de acele
Care se aprind...

Ah, ce dulce e povara
Mugurilor noi!
Primăvara, primăvara
A sosit la noi...

Primavara

Cu faptura ei de floare
Si cu daruri noi,
Vesnica biruitoare
A sosit la noi.
Trandafirii aurorii
Sunt obrajii ei,
Val de argint ea are norii
Albi si subtirei.

Nalta, mîndra, sta-n picioare
În radvan domnesc...
Gingas chip de fata are
Bratul voinicesc.
Viu struneste-n aer zîna
Roibi hraniti cu jar;
Cai de vînt, scapati din mîna
Cruntului Ghenar.

Bubuind înainteaza
Pe un pod de nori,
Pîna iese-n drum de raza
Strajuit de flori...

Tristetea Lenorei (sonet dublu)

Pe sub portale-ti stau în paza
Cavasi cu barbile-argentine -
Rasar batrânii sa te vaza
Trecând ca visul pe ruine...

Supusi sau suflete haine
Sub ochii tai îngenuncheaza -
Ah, ochii tai ce smulg suspine
Si ard ca soarele-n amiaza!...

Tu ai palate ce sfideaza
Splendoarea calma-a lunei pline -
O, cea mai alba din regine,
Ce jale grea le populeaza?

"În noptile de mai senine
E-atât de blânda-a lunei raza,
Si totusi firea plânge-n sine
Si trandafirii lacrameaza...

Cu mine-a fost destinul darnic:
Un cer de-a pururea senin -
Hebe, scânteietor paharnic,

Mi-a-ntins o cupa de rubin;
Dar cupa spumega zadarnic
Când n-am în cinstea cui sa-nchin!"

*

Cu lacrami sufletu-mi sa-adapa,
Privindu-i lespedea-n bujor...
Vezi tu o cruce lânga apa?

Acolo zace Leonor,
Si florile-au venit la groapa
Sa plânga pe o sora-a lor...

TEATRU/FILM 26 Martie

O femeie fara importanta - Wilde Oscar 1972

Regasirea de sine - Ana Smetanova 1992

GÂNDURI PESTE TIMP 26 Martie

Mircea Ivănescu Citate:

Tennessy Williams

RELIGIE ORTODOXĂ 26 Martie

Odovania praznicului Bunei Vestiri; Soborul Sf Arhanghel Gavriil; Sf Mc Montanus, preotul și soția sa, Maxima; Sf 26 Mucenici din Goția

Pe binevestitorul mântuirii noastre, pe marele slujitor al lui Dumnezeu, pe trimisul cel purtător de bucurie la Preacurata Fecioară Maria, pe Arhanghelul Gavriil, se cuvine să-l lăudăm cu cântări, alcătuindu-i sobor de prăznuire a doua oară, pentru că întâiul sobor al acestuia se prăznuieşte a doua zi după Buna Vestire a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, adică la 26 martie, iar acum, iarăşi acelaşi sobor al lui se înnoieşte întru Sfânta Biserică şi iarăşi se pomenesc şi se preamăresc arătările lui cele minunate care s-au făcut prin dumnezeiasca poruncă.

Acesta l-a învăţat pe Moise în pustie scrierea cărţilor, spunându-i lui începutul facerii lumii, zidirea lui Adam - omul cel dintâi -, viaţa aceluia şi a celor ce au fost după dânsul. L-a învăţat a scrie despre toţi anii şi neamurile cele de mai înainte, despre potop şi despre despărţirea limbilor. L-a mai povăţuit pe el să înţeleagă rânduiala corpurilor cereşti, stihiile, aritmetica, geometria şi toată înţelepciunea. Acesta a tâlcuit Proorocului Daniil vedeniile cele minunate, care erau să fie mai pe urmă pentru împăraţi şi împărăţii, şi care se închipuiau prin felurite fiare. I-a mai spus lui despre eliberarea poporului lui Dumnezeu din robia Babilonului şi despre vremea venirii celei dintâi a lui Hristos în lume, prin întruparea cea din Preacurata Fecioară.

Acesta s-a arătat Sfintei şi dreptei Ana, care se tânguia între pomii cei din grădină pentru nerodirea sa, rugându-se cu lacrimi lui Dumnezeu; şi a zis către dânsa: „Ano, Ano, rugăciunea ta s-a auzit şi suspinurile tale au străbătut norii, iar lacrimile tale s-au suit înaintea lui Dumnezeu. Deci, iată, vei zămisli şi vei naşte pe fiica cea binecuvântată, întru care se vor binecuvânta toate seminţiile pământului. Numele ei va fi Maria şi prin ea se va da mântuirea lumii". Asemenea s-a arătat şi Sfântului şi dreptului Ioachim, care postea în pustie. Şi i-a spus acelaşi cuvânt ca şi Sfintei Ana, că vor naşte pe fiica cea mai aleasă din veci, pentru a fi Maica lui Mesia, Care avea să vină spre izbăvirea neamului omenesc.

Acest mare arhanghel, când s-a născut dumnezeiasca pruncă din părinţii cei neroditori, i-a fost păzitor pus de Dumnezeu, iar când a fost dusă în biserică, el o hrănea, aducându-i hrana cea de toate zilele. Acesta s-a arătat Sfântului Zaharia arhiereul, stând de-a dreapta lui în timpul cădirii altarului, şi i-a binevestit dezlegarea nerodirii Elisabetei, femeia lui cea îmbătrânită de zile multe, şi naşterea Sfântului Ioan Înaintemergătorul Domnului, şi a legat cu amuţire limba celui ce nu credea, până la vremea împlinirii cuvintelor sale.

Acest înaintestătător al Domnului, trimis fiind de Dumnezeu în Nazaret, a stat înaintea Preasfintei Fecioare, care era logodită cu bătrânul Iosif, şi i-a binevestit ei zămislirea Fiului lui Dumnezeu, prin umbrirea şi lucrarea Sfântului Duh. Acesta i s-a arătat şi lui Iosif în vis, încredinţându-l despre Fecioara cea neispitită de nuntă, cum că ce s-a zămislit într-însa este de la Duhul Sfânt.

Iar când S-a născut Domnul nostru Iisus Hristos în Betleem, Gavriil, acest înger al Domnului, s-a arătat noaptea păstorilor care străjuiau împrejurul turmelor, şi le-a zis:Vă binevestesc o bucurie mare, căci astăzi s-a născut Mântuitorul lumii! Apoi îndată a cântat cu mulţimea oştilor cereşti:Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu şi pe pământ pace, între oameni bunăvoire!

Despre acest înger se mai povesteşte că s-a arătat din cer Mântuitorului Hristos, mai înainte de patima Lui cea de bună voie, pe când se ruga în grădină, de vreme ce numele acesta de Gavriil se tâlcuieşte puterea lui Dumnezeu; de aceea şi Gavriil, arătându-i-se Domnului nostru Iisus Hristos, îl întărea, ca cel ce are pe lângă alte slujiri ale sale şi aceasta: a întări pe cei ce sunt în nevoinţe. Iar Domnul nostru, fiind atunci în nevoinţe şi rugându-se mai fierbinte, avea trebuinţă de întărire.

Acest înger s-a arătat femeilor mironosiţe şezând pe piatra mormântului şi spunându-le despre învierea cea din mormânt a lui Hristos; pentru că cel ce a fost binevestitor al zămislirii şi al Naşterii Domnului, acela s-a arătat vestitor şi al Învierii Lui. Acesta s-a arătat şi Preasfintei Născătoare de Dumnezeu pe când se ruga în Muntele Eleonului, vestindu-i despre apropierea cinstitei ei adormiri şi de mutarea ei de la cele pământeşti la cele cereşti; şi i-a dat ei o stâlpare purtătoare de lumină din rai.

Aceste multe arătări ale Arhanghelului Gavriil, atât din Legea cea veche cât şi din cea nouă, pomenindu-le Sfânta noastră Biserică şi ştiind mijlocirea cea neîncetată a acestuia către Dumnezeu pentru neamul omenesc, alcătuieşte acum prăznuire sobornicească, pentru ca poporul lui Dumnezeu să se deştepte spre osârdie, ca totdeauna să alerge cu căldură spre apărarea şi ajutorul mijlocitorului celui atât de mare şi de binefăcător al neamului omenesc, şi ca să ia, cu rugăciunile lui, iertare de păcate de la Hristos Domnul, Mântuitorul nostru.

Sfantul Montanus Preotul si sotia sa, Maxima
Intre preotii si credinciosii care au indurat moartea pentru Hristos in persecutia lui Diocletian, se numarau si preotul daco-roman Montanus si sotia sa Maxima din cetatea Singidunum (azi Belgrad), locuita pe atunci de stramosii nostri daco-romani.

Patimirea lor este descrisa in diferite Martirologii. La inceputul anului 304, cand a inceput prigoana impotriva crestinilor, preotul Montanus a fugit in cetatea Sirmium, din provincia Pannonia Inferior (azi Mitrovita, nu departe de Belgrad), unde isi avea resedinta imparatul Galeriu, ginerele lui Diocletian. Dar a fost prins si aici si dus in fata lui Probus, guvernatorul provinciei. Stand la judecata, preotul Montanus a raspuns cu indrazneala ca este crestin si ca nu va aduce niciodata jertfe zeilor: “Eu am primit invatatura sa indur mai bine chinurile decat, lepadandu-ma de Dumnezeu, sa aduc jertfa demonilor”. Fiind pus la chinuri, a rezistat cu aceeasi tarie, spunand: “Ma aduc jertfa prin chinurile acestea Dumnezeului meu, Caruia I-am jertfit”. In fata acestei darzenii, neinfricat in fata chinurilor, Probus a poruncit sa fie adusa sotia lui Montanus, preoteasa Maxima, socotind ca ea va fi mai slaba din fire si il va indupleca sa aduca jertfe zeilor. Dar, spre uimirea tuturor, a cerut si ea sa fie pusa la chinuri, voind sa se faca astfel partasa la Patimile Domnului. In felul acesta, toate incercarile lui Probus de a-i abate din drumul pe care si l-au ales singuri, au ramas zadarnice. Drept aceea, a poruncit sa fie inecati in raul Sava. Auzind de aceasta hotarare, fericitii Montanus si Maxima au grait plini de bucurie: “Iti multumim, Doamne Iisuse Hristoase ca ne-ai dat rabdare si ne-ai gasit vrednici de marirea cea vesnica”. Iar cand au ajuns pe tarmul raului Sava spre a fi dati mortii, preotul Montanus s-a rugat astfel: “Doamne Iisuse Hristoase, care ai patimit pentru mantuirea lumii, primeste sufletele robilor Tai Montanus si Maxima, care patimesc pentru numele Tau”. Iar nelegiuitii slujitori ai lui Probus le-au legat cate o piatra de gat si i-au aruncat in rau. Valurile apelor au tras la mal trupurile lor sfintite, pe care le-au ingropat dupa cuviinta dreptmaritorii crestini care-i cunoscusera.

In acest chip au primit cununile muceniciei preotul Montanus din Singidunum si sotia sa Maxima, in cetatea Sirmium, in zilele imparatului pagan Diocletian, in anul 304, in 26 martie. Se cuvine sa stim ca Montanus este socotit ca fiind primul preot daco- roman cunoscut cu numele din istoria Bisericii noastre, ca si sotia sa, amandoi avand nume latinesti. Sa fie pomenirea lor din neam in neam!

Viaţa Sfinţilor 26 de Mucenici din Goţia

Aceşti sfinţi au trăit pe vremea lui Iungurih, împăratul goţilor şi a lui Graţian, împăratul romanilor. Iar pentru dragostea lui Hristos au primit cununa muceniciei prin foc, atunci când Iungurih a dat poruncă să se dea foc bisericii în care se găseau adunaţi la rugăciune cei douăzeci şi şase de sfinţi mucenici.

Sfinţii 26 de mucenici au pătimit în Goţia, din care doi au fost preoţi: Vatus şi Virca; cu acesta din urmă au pătimit şi doi fii şi trei fiice ale lui; apoi unul, Aprilla, a fost monah; unsprezece au fost mireni: Avip, Agna, Riax, Igatrax, Iscoos, Sila, Sighita, Suiril, Seimvla, Terma, Filga; şi şapte femei: Ana, Alla, Varis, Moico, Mamica, Birgo şi Animais.

ARTĂ CULINARĂ – REȚETE PENTRU POSTUL SFINTELOR PAȘTI – ZIUA 28 – 26 Martie

A. GUSTĂRI

Roşii umplute cu legume crude

* 6 roşii mari;

* 1 morcov mare;

* 1 rădăcină ţelină;

* 1 rădăcină pătrunjel;

* puţină varză proaspătă tocată fin;

* 1 ardei gras;

* maioneză de post sau sos vinegret

Se pregătesc roşiile pentru umplut.

Se prepară un amestec din morcov, ţelină, pătrunjel, varză, ardei gras date pe răzătoarea mică, cu excepţia ardeiului care se toacă mărunt şi puţină maioneză de post sau sos vinegret.

Se umplu roşiile cu acest amestec şi se servesc ca gustare.

B. SALATE

Salată de varză murată

* 1 varză murată mică;

* ulei;

* chimen;

* piper măcinat

Se scurge varza murată după ce a fost ţinută ½ ore în apă rece şi se toacă fin.

Se pune într-un castron şi se presară chimen seminţe şi piper măcinat după gust, apoi se adaugă ulei şi se amestecă.

C. SOSURI

Sos vinegret

* 3 linguri ulei;

* 1 lingură oţet;

* sare;

* piper măcinat;

* pătrunjel verde

Într-un castron se amestecă ingredientele cu o furculiţă sau cu telul până ce uleiul se emulsionează devenind lăptos.

Se adaugă pătrunjel verde tocat fin.

D. BORŞURI, SUPE, CREME DE LEGUME

Supă de linte

* 1 ½ litri apă;

* 300 g linte;

* 1 ceapă mare;

* 2 linguri ulei;

* 1 linguriţă făină;

* 1 linguriţă cimbru;

* sare;

* 3 căţei usturoi

Se alege lintea, se spală şi se pune în apă caldă din ajun.

A doua zi se aruncă apa şi se pune lintea la fiert cu 1 ½ litri apă proaspătă, ceapa tăiată mărunt şi usturoiul.

Când lintea este aproape gata, se adaugă sare după gust şi se lasă să mai fiarbă până este gata.

Se prăjeşte făina în ulei şi se adaugă în supă împreună cu cimbrul pisat, lăsând să mai dea 2 – 3 clocote.

E. MÂNCĂRURI

Cartofi prăjiţi

* 500 g cartofi;

* ulei;

* sare

Se curăţă cartofii, se spală şi se taie în lung pai sau mai groşi.

Se mai spală încă o dată şi se lasă ceva timp în strecurătoare să se scurgă bine de apă, apoi se pun în tigaie în uleiul încins bine.

Se întorc pentru a se rumeni bine pe ambele feţe, apoi se scot într-un castron, se sărează şi, după gust, se adaugă câţiva căţei de usturoi tocaţi mărunt.

Se acoperă castronul până ce vor fi serviţi.

F. DULCIURI

Cornuleţe fragede

· 1 pachet margarină;

· 5 linguri apă;

· 1 lingură oţet;

· 10 g sare;

· Făină cât cuprinde

Se face un aluat de consistenţă potrivită.

Se împarte în 10 părţi egale şi fiecare parte, la rândul ei, în alte 8 părţi egale.

Se întind şi se umplu cu gem, rahat etc.

Se coc la foc potrivit 10 minute.

MATERIALE SELECȚIONATE PENTRU ASTĂZI

duminică, 25 martie 2018