REVISTA

IMPORTANȚA ZILEI DE ASTĂZI ÎN ISTORIE, RELIGIE ȘI ARTE, NR 208 DIN 18 APRILIE 2018

ISTORIE PE ZILE 18 Aprilie

Evenimente

· 1025: Boleslaw Chrobry este încoronat în Gniezno, devenind primul rege al Poloniei. Boleslav I al Poloniei (alte denumiri Boleslas sau Boleslav Cel Viteaz (n. 967 – d. 17 iunie 1025), cunoscut în trecut și ca Boleslav Cel Mare, a fost duce al Poloniei în perioada dintre anii 992-1025 și primul rege al Poloniei în 1025. Boleslav a fost fiul lui Mieszko I care a fost duce al Poloniei și al primei sale soții, prințesa Dubrawka a Boemiei. A fost numit după bunicul din partea mamei..

· 1506: Începe construcția bazilicii Sfantul Petru din Roma, in timpul pontificatului papei Iulius al II-lea. Bazilica Sfântul Petru (în italiană Basilica di San Pietro) din Roma se găsește în Cetatea Vaticanului, înăuntrul statului pontifical, în monumentala Piazza San Pietro. Edificiul, lung de 186 metri, înălțimea cupolei de 119 metri, și cu o suprafață totală de peste 15.000 m², este cea mai mare biserică din lume. Bazilica Sfântul Petru este una din cele patru bazilici patriarhale din Roma, alături de Bazilica San Giovanni in Laterano, Bazilica Santa Maria Maggiore și Bazilica Sfântul Paul din afara zidurilor. Papa Iulius al II-lea, pe numlele civil Giuliano della Rovere, papă al Romei. A fost unul din precursorii Renașterii. I-a încredințat lui Michelangelo pictarea plafonului Capelei Sixtine. A întemeiat Garda Elvețiană. Pe 22 ianuarie 1506 s-a așezat la Roma prima formațiune a gărzii, alcătuită din 150 de soldați veniți din cantonul Uri. A fost primul papă care a contractat „boala franceză” (adică sifilisul), de la un prostituat din Roma. La slujba din Vinerea Mare, în anul 1508, nu a putut șă-și arate picioarele pentru a fi sărutate de credincioși, deoarece erau pline de leziuni sifilitice. A fost înmormântat în Biserica San Pietro in Vincoli.

· 1848 (18-30 aprilie): Are loc prima adunare politică a românilor din Transilvania, la Blaj, pe Cîmpia Libertăţii (Adunarea din duminica Tomii), la care se hotărăşte convocarea pentru 3 mai 1848, stil vechi (15 mai 1848, stil nou) a Marii Adunari Naţionale de la Blaj.

· 1853: A fost pus in functiune prima linie de tren din India, care facea legatura intre Bombay si Tanna, cu o lungime de 36 km.

· 1878: La București, a fost încheiată o Convenție comercială româno-elenă.

· 1882 - Gottlieb Daimler şi Wilhelm Maybach ajung la o înţelegere pentru a proiecta şi a asambla motoare cu combustie internă. Daimler a cumpărat astfel o casă de 75.000 de mărci, bani obţinuţi ca şi compensaţie după ce a fost înlăturat de la Deutz, o companie specializată în motoare. Gottlieb l-a luat cu el şi pe Maybach ambii hotărând să pună bazele propriei lor afacere. Au început astfel prin a construi o extensie casei în care şi-au pus stabilit atelierul. Primul motor a fost gata în 1883, dar primul progres tehnologic a venit patru ani mai târziu atunci când cei doi au reuşit să fabrice şi să patenteze primul motor cu combustie internă răcit cu apă. Activitatea lor a alarmat însă vecinii şi chiar Poliţia a făcut o razie în mica lor fabrică, convinşi de faptul că Daimler şi Maybach se ocupă cu falsificări, dar au găsit doar motoare.

· 1897: A fost încheiată o Convenție comercială între România și Olanda.

· 1906: Un cutremur cu o magnitudine de 7,8 grade pe scara Richter distruge mare parte din orașul San Francisco, California.

· 1906 - Sunset Automobile Company, o companie din San Francisco, arde până la temelii, Sunset era celebra pentru dezvoltarea unuia dintre cele mai silenţioase motoare ale vremii. Producţia Sunset nu a mai fost niciodată reîncepută , ba mai mult, de-a lungul istoriei, în America nici o companie auto de pe Coasta de Vest nu a reuşit să atingă succesul, fiind un fel de blestem neoficial.

· 1909: în România, este adoptată legea pentru darea în exploatare a terenurilor petroliere de pe proprietăţile statului.

· 1909: Ioana d'Arc este beatificată la Roma de Biserica Catolică. Ioana d’Arc (în franceză: Jeanne d’Arc; n. 6 ianuarie 1412 – d. 30 mai 1431) este una din figurile emblematice ale Franței și sfântă a Bisericii Catolice dar și foarte controversată întrucât unii autori au considerat că era schizofrenică (auzea voci). A fost supranumită de naționaliștii francezi Fecioara din Orleans și i s-a atribuit faptul că, în urma unor viziuni, Dumnezeu i-a spus să elibereze pământurile Franței care erau dominate de Anglia după Războiul de 100 de ani (1337–1453).

· 1909: în România, este înfiinţată Societatea comunală pentru construcţia şi exploatarea tramvaielor în oraşul Bucureşti, care primeşte concesiunea transportului de călători.

· 1912: Vasul RMS Carpathia ajunge la New York cu 706 supraviețuitori ai dezastrului Titanic. RMS Carpathia a fost o navă de pasageri folosită, la începutul secolului al XX-lea, pentru călătoriile transatlantice. A aparținut liniilor maritime Cunard. Vaporul a transportat, în luna aprilie a anului 1912, cei aproximativ 700 de supraviețuitori ai Titanicului în portul New York.

· 1922: România a semnat, alături de alte state, o notă adresată Germaniei, prin care protesta împotriva semnării Tratatului de la Rapallo, din 16 aprilie 1922, care încălca prevederile Tratatului de la Versailles. Tratatul de la Rapallo a fost o convenție semnată în orașul italian Rapallo pe 16 aprilie 1922 între Germania (Republica de la Weimar) și Rusia Sovietică prin care fiecare dintre părți renunța la orice pretenție teritorială sau financiară față de cealaltă parte care decurgeau din Tratatul de la Brest-Litovsk semnat la sfârșitul Primului Război Mondial. Cele două guverne au decis de asemenea să normalizeze relațiile lor diplomatice. Tratatul a fost semnat în timpul Conferinței de la Genova de către ministrul de externe al RSFS Ruse, Gheorghi Cicerin și omologul său german, Walther Rathenau.

· 1931: În România se formează un guvern de tehnicieni prezidat de Nicolae Iorga, secondat de Constantin Argetoianu (la ministerul de Finanţe şi Interne). Noul guvern a venit în urma demisiei guvernului naţional-ţărănesc prezidat de G.G. Mironescu.

· 1941: Al Doilea Război Mondial: Aviația SUA bombardează Tokio, Yokohama și Nagoya.

· 1941, Zborul inaugural al avionului Messerschmitt Me 262 Schwalbe („Rândunica”), cu motor cu ardere interna. Din 1942 a fost remotorizat si a devenit primul avion cu reacție operațional din lume, introdus de Luftwaffe. A fost produs în 1430 de bucăți de compania Messerschmitt AG, fiind un avion de vânătoare, dar care putea îndeplini și misiuni de bombardament. Me 262 a avut doi operatori, Luftwaffe și Forțele Aeriene ale Cehoslovaciei, dar a fost scos din uz în 1945 de germani, iar în 1957 de cehoslovaci.

· 1941: Franța părăsește Societatea Națiunilor.

· 1944: a început operaţiunea de evacuare pe mare a trupelor române și germane din Crimeea, eveniment cunoscut în istorie sub denumirea de „Operaţiunea 60.000”. A fost, aşa cum se precizează şi într-un comunicat de presă al Forţelor Navale Române, episodul cel mai important al celui de-Al Doilea Război Mondial în Marea Neagră, dată fiind amploarea acţiunilor şi cantitatea de forţe şi mijloace participante. Această acțiune a fost numită „Operaţiunea 60.000” ca urmare a faptului că numărul soldaţilor români aflaţi în peninsula Crimeea în aprilie 1944, era de aproximativ 60.000 ce erau încadrați în Armata a XVII-a germană. Operaţiunea de evacuare pe mare a revenit comandamentului român, respectiv Forţelor Navale Maritime comandate de contraamiralul Horia Măcelariu, fiind executată în prima faza cu ajutorul distrugătorului „Mărășești ” și a navelor de transport „ Alba Iulia” și ,,Danubius” , ce aveau misiunea de a prelua un convoi de soldați români aflați la Sevastopol și de a-i transporta pe mare până la Constanța. Însă în noaptea de 17/18 aprilie în timpul evacuării a avut loc o tragedie, deoarece după plecarea navelor din Sevastopol, sovieticii au lansat un atac cu torpile, atac ce avea să se soldeze cu avarierea gravă a navei „Alba Iulia” şi moartea a aproximativ 500 soldați români. De la Constanţa au fost trimise distrugătoarele „Regele Ferdinand” şi „Regina Maria” şi șapte hidroavioane de transport, iar un alt convoi de nave, care se deplasa spre Sevastopol a fost trimis să preia supravieţuitorii. O parte dintre naufragiaţi au fost omorâţi însă de bombe lansate din mai multe avioane sovietice ce au atacat furibund nava „Alba Iulia”, care în cele din urma a fost remorcată de două remorchere și adusă la Constanţa. Potrivit statisticilor, în prima etapă au plecat din Crimeea către Constanţa 73.058 de oameni, dintre care aproximativ 21.000 de români, iar dintre aceştia peste 2.000 erau răniţi. În cea de-a doua etapă, din Crimeea au fost evacuaţi pe mare 120.853 de oameni, aproximativ 37.000 fiind români, iar dintre aceştia în jur de 4.200 erau răniţi. Pe durata întregii „Operaţiunii 60.000”, au fost organizate 90 de grupuri şi convoaie escortate, care au adus în ţară 122.853 persoane şi 22.548 de tone de armament, muniţie și alte materiale. Pierderile româneşti în nave au reprezentat 26% din parcul disponibil, iar în ceea ce priveşte trupele române, numărul celor aduşi în ţară a fost de 42.200 de militari , reprezentând 90% din efectivul de trupe existent în Crimeea la începutul lunii aprilie 1944. Operaţiunea a fost considerată un succes, ţinând cont de condiţiile în care s-a desfăşurat, pe o mare foarte agitată și sub atacurile permanente ale aviației și marinei sovietice, precum și a distanței destul de mari dintre Constanţa şi Sevastopol, care era de 820 de mile marine, traversarea durând în medie 24 de ore.

· 1945: A fost fondată echipa de fotbal UTA. UTA, acronim de la fosta Uzina Textilă Arad, (nume actual: F.C. UTA Arad), supranumită Bătrâna Doamnă a fotbalului românesc, este una dintre cele mai titrate echipe de fotbal din România. Câștigătoare de șase ori a Campionatului și de două ori a Cupei României, deține cele mai multe titluri dintre echipele de fotbal din provincie.

· 1946: A avut loc dizolvarea formală a Societăţii Naţiunilor si a fost inlocuita cu Organizatia Natiunilor Unite. Societatea Națiunilor sau Liga Națiunilor a fost o organizație interguvernamentală înființată în urma Conferinței de Pace de la Paris care a pus capăt Primului Război Mondial și precursoarea Organizației Națiunilor Unite. Societatea a fost prima organizație internațională de securitate având obiectivul principal să mențină pacea mondială.[6] În perioada de maximă dezvoltare, între 28 septembrie 1934 și 23 februarie 1935, a avut 58 membri. Stabilite în Pactul Societății Națiunilor, scopurile principale ale Societății erau prevenirea războiului prin securitate colectivă, dezarmarea, și rezolvarea disputelor internaționale prin negociere și arbitraj. Printre altele erau tratate și probleme precum condițiile de muncă, tratamentul corect a locuitorilor indigeni, traficul de persoane și a drogurilor, comercializarea armelor, sănătatea mondială, prizonierii de război, și protejarea minorităților din Europa. Organizația Națiunilor Unite (abreviat: ONU) este cea mai importantă organizație internațională din lume. Fondată în 1945, după Al Doilea Război Mondial, are astăzi 194 de state membre. Întemeierea ei a constat din semnarea, de către membrii ei fondatori, a Cărții Organizației Națiunilor Unite. Potrivit acestui document, ONU are misiunea de a asigura „pacea mondială”, „respectarea drepturilor omului”, „cooperarea internațională” și „respectarea dreptului internațional”. Sediul central al organizației este la New York. Harta prezintă membrii Națiunilor Unite (194 de state).

· 1947: Guvernul britanic hotărăște reluarea relațiilor comerciale cu România, după cel de-al Doilea Război Mondial.

· 1949: Irlanda părăsește Commonwealth–ul și devine o republică independentă.

· 1951: A fost înfiinţată Comunitatea Europeană a Cărbunelui şi a Oţelului, primul pas către viitoarea Uniune Europeană. Comunitatea Europeană a Cărbunelui și Oțelului (CECO) a fost fondată în 1951 (Tratatul de la Paris), de Franța, Germania de Vest, Italia, Belgia, Luxemburg și Olanda pentru a partaja resursele de oțel și cărbune ale statelor membre, prevenind astfel un nou război european. A reprezentat aplicarea unul plan dezvoltat de economistul francez Jean Monnet, făcut public de ministru de externe francez Robert Schuman. A fost promovat intens de Statele Unite. CECO a devenit fundația pentru Comunitatea Economică Europeană (redenumită ulterior Comunitatea Europeană și în final Uniunea Europeană prin Tratatul de la Maastricht). Tratatul de la Paris a intrat în vigoare la 23 iulie 1952, și spre deosebire de Tratatul de instituire a Comunității Europene, a avut o durată limitată la 50 de ani. În consecință, CECO a încetat să existe la 23 iulie 2002, iar responsabilitățile și bunurile sale au fost preluate de CE. Spre deosebire de cealaltă organizație europeană creată în 1949 după model interguvernamental (Consiliul Europei), CECO a fost creată ca organizație supranațională. Jean-Baptiste Nicolas Robert Schuman (* 29 iunie 1886 Luxemburg, – † 4 septembrie 1963, Scy-Chazelles, Moselle, Franța) a fost un om de stat francez. Este considerat drept unul din părinții fondatori ai Uniunii Europene. În mai multe rânduri ministru, inclusiv ministru al Afacerilor Externe, apoi, în două rânduri, președinte al Consiliului de Miniștri al Franței, Robert Schuman a exercitat și funcția de președinte al Parlamentului European, între 1958 și 1960.

· 1966: Mao Zedung lansează conceptul de Marea Revoluție Culturală Proletară. China intră într–o fază de haos și teroare. Revoluția Culturală a fost lansată de Mao pentru a-și recăpăta controlul asupra Partidului Comunist. Deși sfarsitul ei a fost declarat oficial în 1969, termenul este astăzi folosit pentru a se referi și la perioada între 1969 și arestarea „Bandei celor patru” în 1976. Între 1968 și 1969, principalii locotenenți al lui Mao, vicepreședintele Lin Biao și nevasta lui Mao,Jian Quing, au organizat o miliție de tineri numită Garzile Rosii pentru a răsturna inamicii lui Mao și pentru a recăpăta control asupra aparatelor statului. În haosul și violențele care a urmat, milioane au murit sau au fost băgați la închisoare.

· 1980: Rebublica Zimbabwe își proclamă independența.

· 1982: A fost hotarâtă, prin decret guvernamental, schimbarea denumirii capitalei Republicii Zimbabwe din Salisbury în Harare.

· 1983: Ziua Mondiala a Monumentelor. Patrimoniul educației. 18 Aprilie este Ziua Mondială a Monumentelor și Siturilor, zi convenită de ICOMOS și UNESCO în 1983 pentru atragerea interesul publicului pentru protejarea patrimoniului arhitectural. Anul acesta subiectul Zilei Mondiale a Monumentelor și Siturilor este : Patrimoniul Educației. El a fost evocat în cursul unei manifestări ce s-a desfășurat Joi 18.04.2013 la ora 14.30 la Universitatea de Arhitectură și Urbanism Ion Mincu din București, la invitația Rectorului acestei Universități și a ICOMOS România1, în prezența autorităților de specialitate din domeniul educației, învățământului superior, culturii și patrimoniului și a conducătorilor instituțiilor școlare, liceale și universitare - monumente istorice - din București. Au fost prezenți Remus Pricopie, Ministrul educației naționale, Mihnea Costoiu, Ministrul învățământului superior, cercetării științifice si dezvoltării tehnologice, Ecaterina Andronescu, fost ministru al educației, Radu Boroianu, Secretar de Stat in Ministerul culturii, Rectorul ASE, prof. univ.dr. Pavel Năstase, conf. Mireille Rădoi, Director general al BCU, Calin Andrei, Primar al municipiului Câmpulung, profesori universitari, directori de licee si scoli generale, conducerea UAUIM, cadre didactice din UAUIM si studenți. In Romania sunt clasate un număr de 605 școli, licee, colegii, facultăți și sedii de universități ori biblioteci ca monumente istorice. Aproape jumătate din aceste monumente sunt școli primare-gimnaziale, 25% o reprezintă liceele și colegiile naționale și cca. 10% sunt spații universitare. Repartiția geografică a monumentelor istorice “ale educației” acoperă, cu două excepții (Ilfov și Vâlcea) întreg teritoriul țării, cele mai bogate în această categorie patrimonială fiind mun. București, cu 45 monumente istorice, județele Iași și Cluj cu 43 și respectiv 32. Brașovul cu Șcheii dețin prin Școala românească de la Sf. Nicolae construcția școlară cea mai veche din România, datând din 1495. Monumentele educației sunt în bună măsură bunuri publice administrate de consiliile locale, ori de universități, dar sunt și cazuri de excepționale bunuri de patrimoniu aparținând cultelor (Biblioteca Teleki din Târgu Mureș, Batthyaneum din Alba Iulia ori evocata mai sus Școală din Șcheii Brașovului). Tipologia arhitecturală cea mai bine reprezentată în lista monumentelor istorice alocate educației este școala primară de sfârșit de secol XIX, început de secol XX, cunoscută drept “școala Spiru Haret”. În județe precum Bacău, Dâmbovița, Giurgiu și Teleorman școlile de acest tip, între 15 și 25 pe fiecare județ, dau peste trei sferturi din numărul monumentelor istorice ale educației. În Transilvania școlile clasate monument istoric sub titulatura “vechea școală românească” ori “prima școală românească” vorbesc cu precădere de strădaniile intelectualității ardelene pentru păstrarea limbii și identității naționale.
În București, pe de altă parte, se poate spune că nu există universitate importantă care să nu aibă măcar o clădire monument istoric. Nu este întâmplător că Universitatea București administrează 3 clădiri monument istoric, și nici că Universitatea de Arhitectură și Urbanism care poartă numele fondatorului școlii naționale de arhitectură, Ion Mincu - locul în care marcăm în acest an Ziua Mondială a Monumentelor - se găsește într-un monument istoric. Școala centrală de fete ori Școala generală 11 Ion Heliade Rădulescu din București sunt manifeste ale arhitecturii naționale, chiar dacă sunt semnate una de un arhitect român, cealaltă de un italian. Liceele monumente istorice din București, Ghe. Lazăr, D. Cantemir, M. Basarab, ori Ghe. Șincai marchează ca repere constructive, dar și prin personalitățile pe care le-au format, toposul capitalei. În perioada interbelică Capitala modernă a României se întregea în chiar inima sa și în fața Palatului regal cu o construcție a educației: Clădirea Fundațiilor Regale, astăzi Biblioteca Centrală Universitară. Este simbolic și relevant faptul că într-o anumită perioadă a dezvoltării României și a Bucureștiului pentru textura urbană creată la sfârșitul sec. XIX și începutul sec. XX construcțiile învățământului, spațiile universitare ori colegiile naționale erau deseori reperele constructive ce dominau sau susțineau fundamental compoziția. Este cazul în București a Pieței Romane și ASE-ului, a Pieții Universității, a Pieței fostei Gări a Târgoviștei, a traseului deschis către vest spre Cotroceni și marcat de facultatea de Medicina și de Rectoratul Universității (Facultatea de drept). Este cazul intersecțiilor dominate de Liceul Ghe. Șincai ori D. Cantemir.
Mai puțin vizibile în București din cauza penumbrei lăsate de construcțiile voluminoase care le-au succedat, școlile mijlocului și sfârșitului de veac XIX precum Școala Bosianu ori Ienăchiță Văcărescu sunt și ele importantele efigii ale unui vast program de construcții școlare, dedicat afirmării identității și competențelor moderne ale națiunii.
Monumentele alocate educației sunt, în mare majoritate, clădite dintr-un început pentru a servii formării și educării. Relativ puține sunt construcțiile clasate care au primit utilizare educațională după ce au servit altor scopuri. Prin remanența misiunii lor și permanența lor fizică, clădirile școlilor, liceelor și facultăților, ale bibliotecilor, clădirile școlii - vorbind generic - sunt deseori școli-monumente și totodată monumente ale școlii. Această dualitate ne îndeamnă să reflectăm asupra relevanței pentru societatea românească de astăzi a relației biunivoce dintre termenii temei de anul acesta a Zilei Mondiale a Monumentelor. Patrimoniul Educației nu-și poate găsi semnificația profundă a celebrării sale decât în raport cu educația patrimoniului. Poziționarea administrativă a Comisiunii Monumentelor Istorice de la începuturile sale la Ministerul Cultelor, Instrucțiunii și Artelor, acțiunea vizionară a lui Spiru Haret, ministrul care a instituit primul regulament al Legii conservării și restaurării monumentelor publice, ne arată că relația dintre patrimoniu și educație nu trebuie a mai fi descoperită, ea a fost gândită și trebuie să rămână un coagulant al națiunii, un suport al identității colectivităților și o (re)sursă a libertății indivizilor. Parafrazând un pasaj din Constituția UNESCO, se poate spune că înainte de a fi acțiune, protejarea patrimoniului cultural, ca interes uman și valorizare socială se naște prin educație în mintea oamenilor. Cu atât mai semnificativ și angajant este faptul istoric al păstoririi educației și patrimoniului, la momentul nașterii lor ca proiect politic al Statului Român, de personalitatea și acțiunea lui Spiru Haret. Proiectele de acest fel sunt mari nu prin kilometri ori bugete, prin cât de adânc scobim pământul ori prin cât de departe și sus ajungem să turnăm betoane. Ele sunt mari prin impactul asupra generațiilor cărora le vor servi, dându-i dreptate lui John Ruskin care spunea în The Seven Lamps of Architecture acum peste 160 de ani: “(...) în general cu cât plasăm mai departe țelurile noastre și dorim mai puțin să fim noi înșine martorii rezultatelor trudei noastre, cu atât mai mare și mai bogată va fi măsura succesului nostru. Profitul celor de lângă noi nu poate fi egalat de beneficiul celor care ne vor urma.”

· 1994: A fost adoptată Legea impozitului pe venitul agricol.

· 1996: Miniștrii Apărării ai României și Ucrainei, Gheorghe Tinca și Valeri Șmarov, au semnat un Protocol privind dezvoltarea colaborării între Ministerul Apărării din România și cel din Ucraina.

· 1996: Senatul României a ratificat Convenția europeană pentru reprimarea terorismului, prin care era reglementată procedura extrădării persoanelor care sînt căutate pentru acte de terorism.

· 2001: Camera Deputaților din România a adoptat textul legii privind accesul liber la informațiile de interes public.

· 2002: Fostul rege al Afganistanului, Mohammad Zaher Shah, s-a întors la Kabul, după 29 de ani de exil la Roma.

· 2007: Google a lansat un instrument pentru protecția drepturilor de autor, denumit Claim your content.

Nașteri

· 1480: Lucrezia Borgia, fiica papei Alexandru al VI-lea (d. 1519). Lucreția Borgia (n. 18 aprilie 1480 – d. 24 iunie 1519) a fost fiica lui Rodrigo Borgia, un potentat din Valencia renascentistă care a devenit mai târziu Papa Alexandru al VI-lea, și a Vannozzei dei Cattanei. I-a avut ca frați pe Cesare Borgia, Giovanni Borgia și Gioffre Borgia. Familia Lucreției a servit ulterior drept model lui Niccolò Machiavelli, care a descris acțiunile politice dure și corupția sexuală despre care se crede că erau caracteristice papalității renascentiste. Lucreția a fost descrisă ca o femeie fatală, rol în care a apărut în numeroase lucrări de artă, romane și filme. Un tablou intitulat Portretul unei tinere de Dosso Dossi de la Galeria Națională Victoria, a fost identificat drept portret al Lucreției în noiembrie 2008. Mai multe alte tablouri, cum ar fi cel al lui Bartolomeo Veneziano, despre care s-a spus că ar fi ale ei, nu au fost acceptate de cercetători. Ea este descrisă ca având păr blond lung până mai jos de genunchi, ten frumos, ochi căprui, dar care își schimbau culoarea, piept plin și înalt și o grație naturală care o făceau să pară că „merge pe aer”; toate aceste atribute erau foarte apreciate în Italia acelor ani. Se știe puțin despre Lucreția ca personaj istoric. Complicitatea sa în mașinațiunile politice ale tatălui și ale fraților săi nu poate fi clarificată. Cu certitudine, familia i-a aranjat mai multe căsătorii cu oameni importanți și puternici, cu scopul de a-și satisface ambițiile politice. Lucreția a fost căsătorită cu Giovanni Sforza, Alfonso de Aragon (duce de Bisceglie) și cu Alfonso d’Este (duce de Ferrara). Conform tradiției, Alfonso de Aragon era fiul nelegitim al regelui Neapolelui și Cesare ar fi aranjat asasinarea sa după ce relația cu el și-a pierdut utilitatea politică.

· 1590: Ahmed I, sultan al Imperiului Otoman (d. 1617)

· 1797: S-a nascut Louis Adoplphe Thiers, eminent istoric si politician, jurnalist, primul presedinte al celei de-a III-a Republici Franceze (1871-1873); (d.03.09.1877).

· 1838: Paul Emile Lecoq de Boisbaudran, chimist francez

· 1846: Nicolae Densușianu, istoric român (d. 1911)

· 1882 - S-a născut dirijorul american Leopold Stokowski. (d. 13 sept 1977)

· 1884: La 18 aprilie stil nou (5 aprilie, stil vechi), la Răzeni, judeţul Chişinău, gubernia Basarabia, s-a născut Ion Constantin Inculeţ, om politic român, Preşedintele Sfatului Ţării a Republicii Democratice Moldoveneşti, ministru român, membru al Academiei Române. La 21 noiembrie 1917, Ion C. Inculeţ a fost ales preşedinte al Sfatului Ţării al guberniei Basarabia din cadrul Imperiului Rus, ulterior Republica Democratică Moldovenească. La 24 ianuarie, Sfatul Ţării a proclamat cu o majoritate de voturi independenţa Republicii Democratice Moldoveneşti faţă de Imperiul Rus, iar la 27 martie 1918 a proclamat, cu 86 de voturi din 146, Unirea cu România. Hotărârea Sfatului Ţării din 27 martie 1918, stil vechi (9 aprilie 1918, stil nou), de Unire a Republicii Democratice Moldoveneşti cu patria-mamă România a fost semnată de Ion Inculeţ în calitate de preşedinte al Sfatului Ţării.

· 1898: S-a nascut sahistul argentinian de origine română Juan Iliesco (n. Ion sau Ioan Traian Iliescu, Braila,Romania) – d. 2 februarie 1968, Argentina). A participat la mai multe ediții ale Campionatului național de șah al Argentinei (1931-1953). În 1941 a câștigat locul I, dar nu a fost numit campion deoarece avea încă cetățenie română la acea dată. În 1944 (de acum, cetățean argentinian), s-a plasat pe locul doi, după Hector Rosetto.

· 1906 - S-a născut Little Brother (Eureal Wilford) Montgomery, bluesman american.

· 1917: Frederica de Hanovra, soția regelui Paul I al Greciei (d. 1981)

· 1921 - S–a născut Jean Richard, actor francez ce a interpretat rolul comisarului Maigret, în 96 de episoade ale celebrului serial de televiziune (m.12.12.2001).

· 1924: Se naşte ION VINTILĂ (m. 4 mar. 1977), compozitor.

· 1924 - S-a născut Clarence "Gatemouth" Brown, cântăreţ, chitarist, violonist, baterist şi compozitor blues şi country american.

· 1927: S-a nascut Samuel Phillips Huntington, politolog american; (d. 24.12.2008).

· 1929: Ion Voinescu, fotbalist român, considerat unul dintre cei mai mari portari, căsătorit cu profesoara mea de fizică din liceu, Ileana Voinescu

· 1934 - S–a născut regizorul de film documentar, Erich Nussbaum.

· 1939 - S-a născut Glen Hardin, pianist american (The Crickets).

· 1940: Neagu Udroiu, jurnalist și scriitor român

· 1941 - S-a născut Mike Vickers, chitarist, saxofonist, flautist şi clarinetist britanic (Manfred Mann).

· 1943 - S–a născut, la Braşov, sculptorul şi regizorul Florin Codre, autorul primului film realizat din iniţiativă particulară, după 1989: “Şobolanii roşii”.

· 1943 - S–a născut scenograful TV Florin Gabrea.

· 1943 - S-a născut Tony Reeves, basist şi flautist britanic (John Mayall, Colosseum, Greenslade).

· 1944: Se naşte la Slobozia Pruncului, VIOREL BÂRLEANU, folclorist şi profesor.

· 1945: Se naşte la Bucureşti, MAYA BADIAN, compozitoare şi profesoară.

· 1945 - S–a născut scriitorul Marius Tupan, redactor şef al revistei “Luceafărul”, organ de presă al Uniunii Scriitorilor („Mezareea”).

· 1946: Cristian Mandeal, dirijor și pianist român

· 1946 - S-a născut John Kane, vocalist australian (New World).

· 1946 - S-a născut Hayley Mills, actriţă şi cântăreaţă britanică.

· 1946 - S-a născut Skip (Alexander) Spence, baterist şi chitarist canadian (Jefferson Airplane, Moby Grape).

· 1949 - Geoff Bodine, unul dintre cei mai buni piloţi americani, se naşte în această zi. Geoff, cel mai mare dintre fraţii Bodine, a fost numit printre cei mai buni piloţi NASCAR din toate timpurile, şi figurează în Cartea Recordurilor pentru cele mai multe curse câştigate într-un singur sezon.

· 1952: Eugen Cristea, actor român de teatru și film

· 1954: Se naşte la Craiova, FLORIAN-GEORGE ZAMFIR, dirijor.

· 1955 - S–a născut Adrian Sârbu, regizor de film documentar, director al trustului de presă MediaPro şi al ProTV.

· 1955 - S–a născut artistul plastic Petru Vintilă.

· 1956: S-a nascut la Biloxi, Mississippi, actorul american Eric Roberts.

· 1958 - S-a născut Andy Kyriacov, baterist britanic (Modern Romance).

· 1958 - S-a născut Les Pattison, basist britanic (Echo & The Bunnymen).

· 1962 - S-a născut Shirlie (Holliman), cântăreaţă şi compozitoare britanică (Wham!).

· 1968 - S–a născut jurnalistul Vlad Petreanu, redactor–şef al Departamentului de ştiri la „Antena 1” (Premiul APTR 2000 pentru prezentare de ştiri).

· 1970: George Băeșu, politician roman

· 1977: S-a nascut Adrian Sina, membrul fondator al trupei Akcent.

Decese

· 1161: Theobald de Bec, arhiepiscop de Canterbury

· 1802: Erasmus Darwin, doctor și botanist englez (n. 1731)

· 1873: A murit chimistul german Justus von Liebig, (n. 12 mai 1803). A descoperit cloroformul, primul gaz narcotic folosit de medici in cursul operatiilor. Copil fiind isi ajuta tatal in comertul cu chimicale. In copilarie, cand a fost intrebat ce vrea sa devina, a raspuns: “chimist”, starnind hohote de ras pentru ca la vremea aceea nu exista o astfel de meserie. O alta cunoscuta inventie a sa a fost extrasul din carne, care ii poarta numele. Liebig este considerat intemeietorul chimiei pentru agricultura.

· 1880 - A murit Costache Aristia, actor, traducător, poet, moralist, profesor de greacă şi franceză la colegiul “Sf. Sava”, precum şi de mimică şi declamaţie, la Şcoala Dramatică a Societăţii Filarmonice din Ţara Românească (n.1800).

· 1898 : A murit Gustave Moreau, pictor simbolist francez (“Jupiter şi Semele”, “Atenienii eliberaţi de Minotaur”, “Licornii”); (n.06.04.1826).

· 1935: Panait Istrati, scriitor român (n. 1884)

· 1936: Ottorino Respighi, compozitor italian (n. 1879)

· 1940: Lajos Ady, scriitor, istoric literar, pedagog maghiar (n. 1877)

· 1943: Decesul comandantului marinei japoneze Isoroku Yamamoto la varsta de 59 ani. Isoroku Yamamoto a fost comandantul japonez care a conceput atacul surpriză la Pearl Harbor 7 decembrie 1941, cand a fost distrusa flota americana. A fost ucis când avionul său a fost doborât de americani care au reuşit să descifreze codurile de comunicatii ale armatei japoneze.

· 1945: Wilhelm de Wied, Prinț al Albaniei (n. 1876)

· 1945 - A murit John Fleming, inginer electrician britanic care a brevetat dioda sau valva Fleming, componentă aflată la originea tuturor lămpilor care au fost utilizate în radiotelecomunicaţii (n.29.11.1949).

· 1947: La Bratislava, a fost executat monseniorul Jozef Tiso, om politic, lider al fascistilor slovaci, seful statului slovac aliat al Germaniei intre anii 1939–1945; (n. 13.10.1887). Monseniorul Jozef Tiso Th. D. (n. 13 octombrie 1887 – d. 18 aprilie 1947) a fost un politician slovac al Partidului Popular Slovac și preot romano-catolic. A ajuns membru în parlamentul Cehoslovaciei, apoi în guvernul cehoslovac și, în final, președinte al Primei Republici Slovace (care a existat în perioada 1939 – 1945). La sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial, Tiso a fost judecat de autoritățile cehoslovace, condamnat la moarte și executat prin spânzurare.

· 1955: A murit fizicianul Albert Einstein, laureat al premiului Nobel pentru fizică în 1921; (n.14.03.1879). Prin testament, Einstein a cerut ca funeraliile sa se desfasoare fara ritual religios sau ceremonie oficiala, sa fie incinerat, iar ora sa fie tinuta secreta. La crematoriu, trupul neinsufletit a fost insotit de cativa prieteni apropiati.

· 1974: Marcel Pagnol, dramaturg și regizor (n. 1895)

· 1974 - A murit Nicolae Buicliu, compozitor şi profesor (n.06.09.1906).

· 1992 - A murit comicul britanic Benny Hill (n.21.01.1924).

· 2001 - A murit pictorul şi graficianul Vasile Eugen Crăciun. A studiat cu maeştrii Alexandru Ciucurencu, Octav Angheluţă şi Corneliu Baba (n.28.02.1922).

· 2002: A murit exploratorul Thor Heyerdal, conducătorul expediţiei Kon-Tiki. Faima sa se datoreaza expediţiei pe care a condus-o în 1947 atunci când, însoţit de cinci bărbaţi, a traversat Oceanul Pacific in 101 zile pe pluta balsa botezata Kon-Tiki. A parcurs 8000 de km din Peru in Polinezia, dovedind că insulele polineziene au fost vizitate de oameni din America Latină.

· 2003: A incetat din viata Emil Loteanu, regizor si scenarist din Republica Moldova (n. 1936), autorul filmului “Șatra”; (n. 06.11.1936).

· 2004 - A murit Cornelia Pillat, documentarist, muzeograf, scriitoare, istoric de artă si istoric literar „Eterna întoarcere” (n.22.03.1921).

· 2010: Moare EMILIA COMIŞEL (n. 28 febr. 1913, Ploieşti), muzicolog.

Sărbători

În calendarul ortodox: Sfantul Cuvios loan, ucenicul Sfantului Grigorie Decapolitul (Dezlegare la pește)
Ziua mondială a radioamatorismului
Ziua internațională pentru conservarea monumentelor
Zimbabwe: Sărbătoare națională. Proclamarea independenței (1980). Zimbabwe, oficial Republica Zimbabwe, este o țară situată în sud-estul Africii, cu capitala la Harare. Se învecinează cu Africa de Sud – la sud, Botswana – la sud-vest, Zambia – la nord-est și Mozambic – la vest. Zimbabwe cuprinde 8 provincii și 2 orașe. Etnia majoritară este reprezentată de negrii – 98% (shona – 71%, ndebele – 16%), alte etnii sunt albii și metișii asiatici. Religii: creștini – 45,4% (protestanți, inclusiv anglicani – 23,5%, romano-catolici – 7%), indigeni africani – 13,5%, animiști – 40.5%. Alfabetizare 85%. Parlament unicameral – Camera Adunării (150).

RELIGIE ORTODOXĂ 18 Aprilie

Sfantul Cuvios loan, ucenicul Sfantului Grigorie Decapolitul (Dezlegare la pește)

Cuviosul Ioan inca de tanar a urmat calea monahala fiind ucenic al Sfantului Grigorie Decapolitul. In timpul iconoclasmului, acestia umbland prin cetate, ii intareau pe crestini in dreapta credinta, pentru a nu cadea in erezie. Din acest motiv imparatul Leon Armeanul i-a supus la numeroase torturi. Dupa moartea Sfantului Grigorie Decapolitul, Cuviosul loan a devenit staret al Manastirii Decapole din Constantinopol. Sfantul Cuvios Ioan, s-a mutat la Domnul la anul 820. Cuviosul losif, Scriitorul de Cantari, l-a ingropat cu cinste langa mormantul Sfantului Grigorie.

Troparul Sfantului Cuvios Ioan

Cu curgerile lacrimilor tale ai lucrat pustiul cel neroditor si cu suspinurile cele dintru adanc ai facut ostenelile tale insutit roditoare; si te-ai facut luminator lumii, stralucind cu minunile, Ioan, parintele nostru. Roaga-te lui Hristos Dumnezeu ca sa mantuiasca sufletele noastre.

ARTĂ CULINARĂ – REȚETE PENTRU DEZLEGARE LA PEȘTE 18 Aprilie

A. GUSTĂRI

Icre


	50 g icre, 1/4 kg untdelemn, 1-2 linguri de lămâie, 4-5 linguri apă, o linguriţă rasă mustar. Icrele proaspete, fără să se spele, se sărează puţin, se lasă 2-3 zile la frigider şi apoi se pregătesc. La congelator, se pot păstra în acest fel în pungă timp îndelungat. Icrele proaspete se pun într-un castron, împreună cu o linguriţă zeamă de lămâie sau 5-6 picături de oţet sau o linguriţă rasă de muştar, se bat bine cu furculiţa după care începe turnarea untdelemnului, ca să se lege. Nu se pune nici franzelă, nici griş, deoarece le denaturează gustul şi aspectul. Substanţa acră emulsionează rapid untdelemnul, evitând astfel separarea lui. Untdelemnul se toarnă exact ca şi la maioneză, din sticla cu dop subţire, bătând încontinuu cu furculiţa. Când devin prea tari, se adaugă câte o linguriţă cu apă rece, care le înmoaie, încorporându-se mai bine untdelemnul. Substanţa acră le albeşte şi le face mai pufoase. Treptat se adaugă 4-5 linguri cu apă, care le înmoaie şi le înmulţeşte. Se poate pune şi ceapă rasă fin, după gust. Salata se aşază pe platou, se ornează cu măsline, cu raze subţiri din gogoşari şi cu felii de lămâie cu marginea crestată.

B. SALATE

Salată de ton

Ingrediente:
o cutie ton in ulei, o cutie porumb medie, un borcănel ceapă mică murată, orez bob lung (2 punguliţe Uncle Ben's 75 g.), zeama 1 lămâie, piper

Mod de preparare:
Se fierbe orezul, de preferat cel cu bob lung, să nu se lipească. Se amestecă orezul fiert cu tonul (cu tot cu ulei - există şi ton în ulei cu lămâie şi piper), zeama de la 1 lămâie, ceapa murată, porumbul şi piperul.

C. SOSURI

Nu e nevoie de sos preparat separat în acest meniu.

D. BORŞURI, SUPE, CREME DE LEGUME

Borş pescăresc – reţetă culeasă din Deltă

Ingrediente:

* peşte mărunt: caras, oblete, biban, roşioară etc = circa 2..3 kg
borş de casă = 2..3 kg.
* zarzavaturi după gust şi posibilităţi: morcov, ceapă, ardei gras, roşie etc.
ardei iute , 4 roşii , usturoi ,
* peşte mare: crap, ştiucă , şalău , somn , sturion. = circa 3..4 kg în total (adică curăţat, porţionat, fără capete şi cozi)

Preparare:
Într-un ceaun/oală mare se pun circa 6..8 litri de apă (apa de Dunare era ideală dar e poluată)
Se pun la fiert peştii mici , curăţaţi de solzi şi maţe, se lasă la fiert până cade carnea de pe oase, apoi se scot cu o strecurătoare şi se dau la pisici.
În apa rămasă se pune ardeiul iute tocat şi zarzavaturile tăiate mărunt , sau întregi dacă vreţi să le scoateţi la urmă.
Când zarzavaturile sunt aproape fierte se adaugă borşul şi peştele mare, tăiat bucăţi, curăţat etc.
Se lasă până se fierbe acest peşte.
Se potriveşte din sare şi oţet/borş.
Între timp se prepară samursacul: se coc 4 roşii pe plită , se curăţă de coajă şi se adugă într-un mujdei de usturoi făcut doar din usturoi, apă şi sare.

Se freacă aceste roşii în mujdei până se omogenizează.
Când e gata borşul , se scot bucaţile de peşte mare din el pe un castron separat şi acesta va fi felul 2.
Borşul se mănâncă cu mămăligă, apoi se mănâncă peştele fiert cu mujdeiul respectiv.
Atenţie: borşul e cu atât mai bun , cu cât se folosesc mai multe specii de peşte , iar o bucată de sturion e secretul acestui borş.
Nu se pun capete şi cozi în acest borş.
peşte mărunt = sub 12..15 cm/buc
peşte mare = restul

E. MÂNCĂRURI

Mâncare de crap

Ingrediente: 1 peşte de peste 1 kg, ulei, 20-25 bucăţi de arpagic, 2-3 căţei de usturoi, 1 lingură făină, 2 pahare de vin, 1 foaie de dafin, pătrunjel verde tocat, sare, piper.

Se curăţă crapul; se spală, se taie în felii potrivit de mari, se sărează şi se lasă puţin deoparte.

Separat, arpagicul opărit se căleşte cu puţin uiei; când se îngălbeneşte se adaugă făina, se lasă să se rumenească uşor şi se stinge cu vin. Se adaugă foaia de dafin şi usturoiul. După ce a fiert 10-15 minute, se pune peştele, se potriveşte de sare şi de piper şi se lasă să fiarbă încet, până este gata.

La servit se scot căţeii de usturoi. Mâncarea trebuie să fie caldă când se aduce la masă. Se pregăteşte la fel linul, ştiuca sau alt peşte mai mare.

F. DULCIURI

Prăjitură de post cu nucă

Aveţi nevoie de: 1/4 cană de ulei, 1- 1/2 cană de zahăr, 2 căni de apă, 3 căni de făină, 3-4 linguri de gem, 1/2 cană de nuci pisate, 1 praf de copt şi o linguriţă de bicarbonat stins, 3-4 linguri de cacao, o sticluţă de esenţă rom, un vârf de cuţit de sare.

Pentru prepararea compoziţiei se amestecă toate ingredientele: uleiul, zahărul, apa, făina, apoi gemul, nucile pisate, cacaoa, romul, sarea şi praful de copt şi bicarbonatul stins până se face o compoziţie omogenă.

Se unge tava cu ulei, se tapetează cu făină şi apoi se toarnă toată compoziţia şi se pune la cuptor. Dupa ce s-a copt la foc domol, se pune deasupra o glazură formată din: 12 linguri de zahăr, 7 linguri de apă şi 3 linguri de cacao.

Se toarnă calduţă peste prăjitură.

Prajitura se taie în pătrate mici sau romburi şi se ornează cu nucă de cocos.

ARTE 18 Aprilie

MUZICĂ 18 Aprilie

Leopold Stokowski

Little Brother (Eureal Wilford) Montgomery, bluesman american

Little Brother Montgomery .

Clarence "Gatemouth" Brown, cântăreţ, chitarist, violonist, baterist şi compozitor blues şi country american

Glen Hardin, pianist american (The Crickets)

The Crickets

Mike Vickers, chitarist, saxofonist, flautist şi clarinetist britanic (Manfred Mann)

Tony Reeves, basist şi flautist britanic (John Mayall, Colosseum, Greenslade)

Colosseum

MAYA BADIAN, compozitoare şi profesoară

Cristian Mandeal

John Kane, vocalist australian (New World)

Hayley Mills, actriţă şi cântăreaţă britanică

Skip (Alexander) Spence, baterist şi chitarist canadian (Jefferson Airplane, Moby Grape)

Alexander "Skip" Spence:

Andy Kyriacov, baterist britanic (Modern Romance)

Modern Romance

Les Pattison, basist britanic (Echo & The Bunnymen)

Echo & The Bunnymen

Shirlie (Holliman), cântăreaţă şi compozitoare britanică (Wham!)

Wham! -

Adrian Sina (Akcent)

Ottorino Respighi

Nicolae Buicliu, compozitor şi profesor

Nicolae Buicliu - cvintet de suflatori:

ÎNREGISTRĂRI NOI:

LAS MEJORES 100 CANCIONES DE AMOR - INSTRUMENTAL.( Parte 1) Selección de Cecil González

(Parte 2)

Best Classic Country Songs Of All Time - Greatest Old Country Music Of 60s 70s 80s 90s

POEZIE 18 Aprilie

Costache Aristia, actor, traducător, poet, moralist, profesor de greacă şi franceză la colegiul “Sf. Sava”, precum şi de mimică şi declamaţie

BIOGRAFIE

Constantin (Costache) Aristia (n. 1800, București sau Constantinopol - d. 18 aprilie 1880, București) a fost un actor, scriitor și om politic român, de origine grec. A participat la răscoala lui Tudor Vladimirescu și la revoluția din 1848. Artist-cetățean, Aristia a imprimat teatrului un caracter militant politic.

Actor și scriitor

După o scurtă apariție, ca elev, pe scena de la Cișmeaua Roșie, a fost trimis de domnița Ralu Caradja la școala din Paris a luiJoseph François Talma. Întors în țară, a întemeiat în 1833, împreună cu alți intelectuali legați de mișcarea revoluționară democrată, prima școală de artă dramatică. Pregătind primele cadre profesionale de actori, el a pus bazele teatrului cult înȚara Românească. A tradus din Homer (publică la București, în 1837, prima traducere în românește a Iliadei), Alfieri, etc.

În 1853 întemeiază ziarul Săteanul creștin.

Printre elevii lui Aristia s-au numărat Costache Caragiale și Eufrosina Popescu.

Împreuna cu Ion Heliade-Rădulescu și alții a fost cofondator al "Teatrul Național" în București (1852). Planificarea a început deja în anul 1836.

Revoluționar

Aristia a participat la răscoala lui Tudor Vladimirescu ca eterist, luptând alături de Alexandru Ipsilanti la Drăgășani (1821).

Mai târziu, participă la Revoluția de la 1848 din Țara Românească. Este ales comandant al Gărzii Naționale. Exilat după înfrângerea Revoluției, trăiește în Austria, Franța, Turcia și Grecia. În 1851 i se permite să se întoarcă în țară.

Costache Aristia și-a început cariera actoricească la curtea domnească din București, în spectacolele de teatru organizate de fiica lui Ioan Caragea, domnița Ralu, care l-a trimis la Paris să studieze arta teatrală (1817-1819). În 1821 a participat la răscoala declanșată în Principatele Române de eteriști, după care a trăit în exil până în 1828, când, revenit în țară, a devenit institutor al copiilor lui Nicolae Ghica, în casele căruia a pus în scenă piese de teatru. În 1833 a întemeiat, împreună cu Ion Heliade Rădulescu și Ion Câmpineanu, Societatea Filarmonica, în scopul dezvoltării dramaturgiei române și fondării unui teatru național. În 1834 a început să funcționeze școala Filarmonicii, unde Aristia a predat arta declamatorie și, din 1835, limba franceză. Primul spectacol jucat de elevii școlii a avut loc în august 1834, dar după doar două stagiuni „Filarmonica” a fost desființată (1836). În 1837 Aristia și-a format o trupă de teatru cu care a ținut reprezentații până în 1838, după care a plecat la Atena. S-a întors în Țara Românească în 1845, iar în timpul revoluției de la 1848 a fost comandant al gărzii naționale. A urmat un nou exil, ce a durat până în 1851. Între 1860-1865 a predat greaca la gimnaziul „Gheorghe Lazăr”. A scris proză, poezii și a făcut traduceri din greacă. În 1872 a orbit, iar în 1880 a murit în urma unui atac de apoplexie.

Opera literară

· Disertaţie asupra naşterei şi vieţei lui Omer, în Homer, Iliada, I, prefaţă de I. Eliade, Bucureşti, 1837;

· Prinţul român, Bucureşti, 1843;

· Săteanul creştin sau Partea morală din foaia satului, Bucureşti, 1853;

· Disertatio despre hexametrul antic hellen şi modern românesc şi ceva despre limbă, în Homer, Iliada, Bucureşti, 1868.

Manuscrise

· Poezii, manuscris;

· Versuri, Biblioteca Academiei Române, manuscris nr. 1.813.

Traduceri

· Vittorio Alfieri, Din operile lui..., vol. I: Saul, prefaţa traducătorului, Bucureşti, 1836; Virginia, Bucureşti, 1836;

· Homer, Iliada, I, prefaţă de I. Eliade, Bucureşti, 1837; ediţia Bucureşti, 1868;

· Plutarh, Paralela sau Vieţele bărbaţilor iluştri, prefaţa traducătorului, Bucureşti, 1857; Biblia sacră, partea I-III, Bucureşti, 1859.

Traduceri manuscris

· Iosef cel lacom sau Păcatul osândit, autor francez neidentificat, 1842, Biblioteca Academiei Române, manuscris nr. 5.738.

TEATRU/FILM 18 Aprilie

Regizorul Florin Codre, autorul primului film realizat din iniţiativă particulară, după 1989: “Şobolanii roşii”

Biografie

Florin Codre (n. 18 aprilie 1943, Brașov) este un sculptor român, creator de artă monumentală, cascador și crescător de cai de rasă.

Este autorul primului film românesc de ficțiune a cărui finanțare s-a realizat din inițiativă privată, după 1989: „Șobolanii roșii”.^[1]

A realizat Statuia ecvestră a lui Carol I din București și a câștigat concursul pentru ridicarea unei statui a regelui Ferdinand, destinată a o înlocui pe cea înaltă de 18 m, realizată în 1937 de Ivan Meštrović, care era situată aproape de Piața Victoriei, lângă Biserica Mavrogheni, topită de comuniști.^[2] Potrivit machetei, monumentul va fi instalat în Piața Victoriei și va avea în spate parcul, ca un zid de protecție natural. Ferdinand, personajul central, va fi reprezentat pe cal, purtând coroană și buzdugan. În jur va fi un ansamblu monumental, cu un semicerc larg de 30 metri, care se va deschide cu stema lui Mihai Viteazul și anul 1601 și se va încheia cu stema României Mari de la 1918. Spațiul va fi public, unde se vor putea organiza spectacole și se vor putea monta tribune.^[3]

Florin Codre a fost numit, prin hotărârea Senatului României, ca membru în Consiliul de Conducere al Institutului Cultural Român, fiind desemnat de Partidul Social Democrat

Distincții

· Premiul Tineretului de sculptură (de două ori) ^[5]

· Premiul Uniunii Artiștilor Plastici^[5]

· În baza H.C.L. nr. 113/18.04.2008, Florin Codre a fost declarat cetățean de onoare al municipiului Călărași.^[6]

Lucrări de sculptură

· Statuia ecvestră a lui Avram Iancu de la Târgu Mureș dezvelită în 1978. Înlocuiește statuia ridicată în 1924 și mutată la Câmpeni în 1940, unde se află și în prezent.^[7]

· Statuia ecvestră a lui Carol I din Călărași, dezvelită la 9 mai 2008.^[8]

· Statuia ecvestră a lui Carol I din București, dezvelită în 6 decembrie 2010.^[9] O înlocuiește pe cea realizată de sculptorul croat Ivan Meštrović, inaugurată la 10 mai 1939 și topită de comuniști.

· Monumentul Marii Uniri, ce ar urma să fie amplasat pe un lac din centrul municipiului Arad, a fost atribuită în 2007 lui Florin Codre. Lucrarea reprezintă o coloană a infinitului din marmură înaltă de 36 de metri, stilizată sub forma unui stâlp ramificat, simbolizând o convergență a celor trei provincii românești, care urma să facă parte din componența unui monument dedicat Marii Uniri de la 1918, legat prin trei poduri de maluri. Monumentul ar fi trebuit inaugurat la 1 Decembrie 2012. Sculptorul a comandat executarea lucrării într-un atelier din China. Livrarea a fost întârziată pentru că în timpul manipulării unei piese din componența monumentului, aceasta s-a răsturnat și s-a spart și piesa a trebuit să fie refăcută. Livrarea nu s-a putut face pentru că firma sculptorului a intrat în insolvență și nu avea 100.000 de euro pentru a transporta piesele cu vaporul până în România.^[10] Ministerul Culturii a comunicat că a achitat suma de 10.000.000 de lei, contractul fiind executat integral. Potrivit contractului de comandă încheiat între Ministerul Culturii și domnul Florin Codre, autor al lucrării, din suma încasată, autorul avea obligația realizării lucrării, precum și a transportului acesteia la Arad. Până la amplasare, autorul este responsabil de integritatea lucrării. Inaugurarea a fost reprogramată pentru 1 Decembrie 2013, dar nici acest termen nu fost respectat^[11]. Prin urmare, în 2013 Ministerul Culturii a apelat la instanță, într-un proces civil, pentru a-l obliga pe Florin Codre să livreze lucrarea sau să restituie premiul de 10 milioane de lei plătit din bani publici pentru că a câștigat concursul de realizare a monumentului Marii Uniri.^[12] Pe litigiul comercial, Ministerul Culturii îi cere sculptorului să plătească și toate penalitățile calculate de la momentul finalizării plăților până la aducerea monumentului în țară.^[13] În iulie 2014, cazul a fost investigat de DNA.^[14]^[15]

Regizor

În 1990 a fost regizorul peliculei “Șobolanii roșii”, primul film românesc realizat din inițiativă particulară după 1989.^[16] Rolurile principale au fost interpretate de Lucian Nuță, Bogdan Vodă, Cezara Dafinescu și Șerban Ionescu.^[17] Filmul a fost vizionat de 673.347 de spectatori în cinematografele din România, după cum atestă o situație a numărului de spectatori înregistrat de filmele românești de la data premierei și până la data de 31 decembrie 2014 alcătuită de Centrul Național al Cinematografiei.^[18]

Crescător de cai

În 2009, sculptorul Florin Codre creștea peste 200 de cai în patru ferme din Franța, Germania și România

Sobolanii rosii Film Romanesc HD 2015:

Eugen Cristea

Biografie

Eugen Cristea (n. 18 aprilie 1952, București) este un actor român de teatru și film.

A urmat studii teatrale, absolvind I.A.T.C. din București în anul 1976. În perioada 1976-1980 a jucat la Teatrul Național din Timișoara. Din 1980, joacă pe scena Teatrului Național din București.

În decursul carierei, a interpretat numeroase roluri de film, teatru de televiziune și teatru radiofonic. Este prezentator și realizator de emisiuni TV, regizează și compune ilustrația muzicală a unor piese de teatru.

Eugen Cristea a publicat un volum personal de proză și a tradus literatură beletristică.

Este căsătorit cu actrița Cristina Deleanu.

Roluri interpretate în teatru

La Teatrul Național din Timișoara

· Petre Vereș - Nu suntem îngeri, de Paul Ioachim – regia Emil Reus

· Blasiu Dohotaru - A cincea lebădă, de Paul Everac – regia Emil Reus

· Pinch - Comedia erorilor, de William Shakespeare – regia Ioan Ieremia

· Peruzeanu și Avocatul - Moftangii, de I.L.Caragiale -regia Miron Nețea

· Scurtuleț - Piatră la rinichi de Paul Everac – regia Dan Radu Ionescu

· Tetoianu - Clipa de Dinu Săraru – regia Ioan Ieremia

· Menestrelul - Spațiul de clemență de M. Sabin- regie colectivă

· Emil - Emil și detectivii de Erich Kastner - regia Dan Radu Ionescu

· Emil - Emil și cei trei gemeni de Erich Kastner regia- Dan Radu Ionescu

· Spiridon - O noapte furtunoasă de I.L.Caragiale, regia – Dan Radu Ionescu

La Teatrul Național I. L. Caragiale din București

· Vlad, Polițistul și Inspectorul - Gimnastică sentimentală de V.Voiculescu, regia – N.Al. Toscani

· Leonaș și Brustur - Coana Chirița de Tudor Mușatescu - regia: Horea Popescu

· Michele - Filumena Marturano de E. de Filippo regia- Anca Ovanez Doroșenco

· Profesorul și Inspectorul – Examenul - regia:Cristian Munteanu

· Prezentator și Desculțul - Ploșnița de V. Maiakovski -regia – Horea Popescu

· Groza Moldovanul - Vlaicu-Vodă de Al.Davila regia – Mihai Berechet

· Iordache - D’ale carnavalului de I.L.Caragiale” -regia – Sanda Manu

· Studentul , Pictorul - Cheile orașului Breda de Ș. Berceanu, regia: Sanda Manu

· Pamphilus - Fata din Andros de Terențiu, regia: Grigore Gonța

· Traian - Titanic-Vals de Tudor Mușatescu, regia: Mihai Berechet

· Flămânzilă și Cerbul - Harap Alb de Radu, regia: Grigore Gonța

· Philip - Nu se știe niciodată de George Bernard Shaw, regia: Mihai Berechet

· Băiatul - Campionul de Ioan Gârmacea, regia- Mihai Manolescu

· Menestrelul - Moștenirea de Titus Popovici, regia: Horea Popescu

· Actorul- Autograf- spectacol one-man-show de George Arion, regia: C. Deleanu

· Egeus - O trilogie antică, regia: Andrei Șerban

· Nero - Teatrul lui Nero și Seneca de E. Radzinski, regia: Mihai Berechet

· Coana Chirița - Patrihoții de Vasile Alecsandri, regia: Mihai Manolescu

· Bărbat aplecat în spate - Mașinăria Hamlet, regia: Robert Wilson

· Bencio - “Numele trandafirului” de Umberto Eco, regia: Grigore Gonța

· Toate rolurile (4) din Goana după fluturi, de Bogdan Amaru, regia: Grigore Gonța

· Fabian - Noaptea regilor de William Shakespeare, regia: Andrei Șerban

· Spudercă - Anton Pann, de Lucian Blaga, regia: Dan Micu

· Inspector poliție, Omul din parc- Roberto Zucco, de B.Koltes, regia: Felix Alexa

· Șeful teatrelor - Ondine, de J.Giraudoux, regia: Horea Popescu

· Lenin - Travestiuri de Tom Stoppard, regia: Radu Băieșu

· Hoffling - Parcul de Botho Strauss, regia: Tudor Țepeneag

· Slujitorul - Bacantele, regia: Mihai Măniuțiu

· Ariste - Femeile savante de Molière, regia: Lucian Giurchescu

· Howard - Moartea unui comis-voiajor, de Arthur Miller, regia: Horea Popescu

· Slabul - Beethoven cântă din pistol, de Mircea M.Ionescu, regia: C. Dicu – la Teatrum Mundi

· Cantacuzino (Zizin) - Și mai potoliți-l pe Eminescu de C.T. Popescu, regia: Grigore Gonța

· Hangiul și Guvernatorul – Omul din La Mancha de Dale Wassermann, regia: Ion Cojar

· Costică - Mofturi la Union scenariu de L. Dorneanu, după Caragiale, regia: Gelu Colceag, 2001

· Totoi - Crimă pentru pământ, dramatizare și regie: Grigore Gonța, 2002

· Primarul - Revizorul, de Gogol, regia Serghei Cerkasski, 2002

· Hoțul - Revelion la Terzo Mondo, de Victor Moldovan, regia Mihai Manolescu, 2003

· Stolnicul Drăgan - Apus de soare, de Barbu Ștefănescu Delavrancea, regia Dan Pița, 2004

Proiecte independente în teatru

· 5 acte de dragoste (premieră 2008, Centrul Cultural Evreiesc): cinci piese din dramaturgia americană, în regia lui Moshe Yassur. Alături de Eugen Cristea, interpretul rolului principal, din distribuție mai fac parte Cristina Deleanu, Tomi Cristin, Cristina Păscălin.

· Statuia libertății de Olga Delia Mateescu, la Teatrul Masca,în regia lui Razvan Diaconu. Rol: Hebdomadar. Din distribuție mai fac parte: Cristina Deleanu, Viorel Păunescu și un grup de studenți de la UNATC.

· Tragedia lui Carmen, după Bizet (rolul Pastia). Spectacolul este un proiect UNITER în regia lui Ion Caramitru și a fost prezentat la Sibiu, Festivalul Enescu, Festivalul Teatru 2007.

Filmografie

· Mult mai de preț e iubirea, regia: Dan Marcoci

· Enigmele se explică în zori, regia: Aurel Miheleș

· Neînvinsă-i dragostea, regia: Mihnea Columbeanu

· Evasion, regia: Jacek Gasiorowski

· Nostradamus – alături de Checky Caryo

· Mașina timpului se răzbună, rol: Bucșă, regia: Radu Popovici, 1995

· Ivan Turbincă, rol: Sfântul Petru, regia: Radu Popovici, 1996

· Asfalt Tango, rol: polițist, regia: Nae Caranfil, 1996

· Simple soldat

· Last Gasp, regia: Scott Mc Ginnis, alaturi de Robert Patrick

· Meurtres par procuration, regia: Claude Michel Rome

· Capitaine Conan, regia: Bertrand Tavernier

· Le corps d’un homme, regia: C.M. Rome

· Genie, regia: Alexander Cassini

· Une mere comme y’a pas d’autres, regia: Jacques Renard

· The Clockmaker, regia: Christopher Remy

· The Teenknight, regia: David Schmoeller, rol: savantul nebun

· Mysterious museum, regia: David Schmoeller, rol: Darbin, 1999 (martie)

· Les percutes, regia Gerard Cuq, rol: Le fou raleur, 1999 (iunie)

· Les sept vies du Dr. Laux, regia: J. Gasiorowski, rol: Gilbert – 1999(iulie)

· Vlad the Impaler, rol: Printul Andrew – 2000

· Consentement mortel, rol: Maire – 2002

· Păcală se întoarce (2006) - bandit

· Om sărac, om bogat, serial TV, rol Cristea (2006 – 2007)

· Inimă de țigan, serial TV, rol: Napoleon Venus Bibescu (2008)

Dublaje

· Dublaje mixte, la Ager Film, de reținut este rolul lui Clayton din filmul Tarzan (1999), în original vocea aparținându-i lui Brian Blessed

Activitate regizorală

· Regizor secund al pieselor de teatru: Moștenirea, Parcul, Travestiuri, Autograf, Numele trandafirului, Anton Pan.

· Regizor al pieselor de teatru: Ionescu sau o ipoteză absurdă, de Iosif Naghiu, și Cupa, de Paul Everac.

Activitate în radiodifuziune

Din anul 1961 are o activitate neîntreruptă în Radio: teatru radiofonic, emisiuni pentru copii (Salut voios de pionier, Clubul voioșiei), Unda veselă, recitaluri de poezie, cuplete muzicale, prezentare emisiuni muzicale (Estrada Duminicală; Sunetul muzicii, sunetul succesului), Emisiuni de S.F. și Parapsihologie (unele pe scenarii proprii, traduceri, adaptări).

Activitate în televiziune

Are o bogată activitate în televiziune, începând din 1961: joacă teatru de televiziune (piesele Arhipelagul Lenoir, regia: Constantin Dinischiotu; Mușcata din fereastră, regia: Olimpia Arghir), este prezentator și corealizator al emisiunilor “Feriți-vă de măgăruș!” (între anii 1990-1997), “Ghici cine vine la mine?” (1998-1999), “Ceaiul de la ora 5” (1996-1999) , “Kiki, Riki, Miki”, “Arca Marinei”, “Personalul de Costinești” (2001).

Activitate muzicală

· Compozitor al ilustrației muzicale a pieselor: Autograf, Harababura, Campionul, Nero și Seneca

· Compoziții proprii pentru copii

· Caseta Country (compilație), cu două compoziții proprii

· Caseta Nu vă feriți de măgăruș!

· Caseta Soldat căzut din iubire – casetă de autor, versuri George Arion, compoziții originale – Eugen Cristea.

· Concerte cu propria trupă de folk-rock-blues Atelier la Terasa Actorilor, Casa Eliad (mai multe recitaluri), Cercul Militar, apariții la TVR1, TVR2, Tele7abc, Prima, Antena 1, Festivalul folk: Om bun (1999 și 2000).

· Concerte cu trupa Harvest of Soul, concerte la Piranha, Pub 18, Strada de Vară (2001), Buftea.

Alte activități

· 2008 – Festivalul Internațional de Circ, Parcul Moghioroș, 17-29 iunie 2008 (prezentator).

· 2008 – Debutul trupei Atelier^[1] în noua formulă (Ștefan Babaca - tobe, Cornel Andrei - chitară bas, Marius Chiran - clape, Vlad Dulea - Rhythm Guitar), condusă de Eugen Cristea, la club 100 Crossroads, 6 iunie 2008. Folk, pop, rock, blues. Compoziții originale: Eugen Cristea, solist vocal, chitară și beyond.

Cărți publicate

· Vînzătorul de zîmbete, editura Eikon, Cluj 2003

Traduceri

· Mașinăria rock and roll, de Norman Spinrad

· Trecând prin flacără, de Norman Spinrad

· Îngerii cancerului, de Norman Spinrad

· Cuvinte către revoluționari, de Ernesto Che Guevara

· Integrala Roger Zelazny (din limba engleză)- 10 volume: Nouă prinți din Amber, Armele din Avalon, Semnul Unicornului, Mâna lui Oberon, Curțile Haosului, Atuurile Morții, Semnul Haosului etc.

Mark Twain - Un Yankeu La Curtea Regelui Arthur (Teatru Radiofonic):

Emil Loteanu

Biografie

Emil Loteanu (în rusă Эмиль Владимирович Лотяну; n. 6 noiembrie 1936, Clocușna, județul Hotin, Regatul României, astăzi în raionul Ocnița, Republica Moldova - d. 18 aprilie 2003, Moscova, Rusia) a fost un actor, regizor, scenarist, poet și scriitor moldovean. Printre filmele regizate de el amintim Poienile roșii (1966), Lăutarii (1971), Șatra (1975), Gingașa și tandra mea fiară (1978), Anna Pavlova (1983) și Luceafărul (1986).

A fost declarat drept „cel mai bun regizor al secolului XX din cinematografia moldovenească”

Emil Loteanu s-a născut la data de 6 noiembrie 1936, în satul Clocușna, județul Hotin, Regatul României, astăzi în raionul Ocnița, Republica Moldova. A învățat la școala din Clocușna. După anexarea Basarabiei de către URSS în anul 1944, Emil a rămas la Rădăuți, împreună cu tatăl său (Vladimir), în timp ce fratele său, Marcel, și-a însoțit mama (Tatiana) la București.

A urmat apoi studii la Liceul Sf. Sava din București. În decembrie 1949, rămas orfan de tată, el a trecut ilegal Prutul, refugiindu-se la casa bunicilor din Colencăuți. A fost prins și predat grănicerilor români, care l-au trimis la București, unde mama sa lucra la Ambasada Sovietică. În anul 1950, pe când familia Loteanu locuia lângă Studiourile Sahia, în casa lor s-a turnat filmul artistic „Viața învinge”. A încercat să dea examen la IATC București, dar dosarul său de admitere a fost respins ^[2].

În anul 1952 a cerut să fie repatriat și s-a reîntors la Clocușna, cu scopul de a urma studii de cinematografie la Moscova, deoarece fusese respins la București. În perioada 1953-1954 a fost actor la Teatrul dramatic “A.S.Pușkin” din Chișinău.

"Într–una din zile, fiind cu mama la Cernăuți, a intrat la un cinematograf și a văzut un film american. I–a plăcut atât de mult, încât a fost marcat pentru o viață. Când a susținut examenul la cinematografie, la VGIK, a scris anume despre acel film pe care l–a văzut cu mama la Cernăuți", își amintea fratele său, Marcel Loteanu.^[3]

A urmat cursuri de actorie la Școala Teatrală de pe lângă Teatrul Academic de Artă (MHAT) din Moscova (1954-1956) și de regie la Institutul Unional de Cinematografie (VGIK) din capitala URSS (1956-1962). După absolvirea Școlii de regie, a fost angajat în anul 1962 la studioul Moldova-film, lucrând în perioada 1973 - 1983 ca regizor la studioul Mosfilm din Moscova. În anul 1968 a devenit membru al PCUS.

În anul 1985 a revenit în RSS Moldovenească, îndeplinind în perioada 1987-1992 funcția de președinte al Uniunii Cineaștilor din R.Moldova. A avut un rol important în formarea a două promoții de regizori de film în cadrul Școlii superioare de regie. El a fondat "Asociația experimentală de creație Phoenix-M", revista de teatru și film "Lanterna Magică", fiind și autorul emisiunii televizate "Se caută o stea". De asemenea, a fost conducătorul cursului de actori de teatru și film la Institutul de Arte din Chișinău. Printre tinerii actori formați de Emil Loteanu amintim pe Svetlana Toma, Grigore Grigoriu, Victor Ciutac, Maria Sagaidac, frații Victor și Mircea Soțchi-Voinicescu etc.

Ca o recunoaștere a meritelor sale în domeniul regiei de film, i s-au conferit titlurile de Maestru Emerit al Artei din RSSM (1969), Artist al Poporului din Federația Rusă (1980), titlul de membru de onoare al Academiei Internaționale de film Nike. De asemenea, a primit Premiul de Stat și Ordinul Republicii. În anul 2001, a primit Premiul pentru excelența artei regizorale, decernat la Ateneul Român din București.

Emil Loteanu a încetat din viață la data de 18 aprilie 2003, într-un spital din Moscova, fiind înmormântat în cimitirul Vagankovo din capitala Rusiei.

Activitatea cinematografică

Emil Loteanu este autorul a peste 20 de filme, la realizarea cărora a participat atât prin regizarea lor, cât și prin scrierea de scenarii. El a debutat în cinematografie în anul doi de studenție, semnând scenariul și regia la filmele documentare de scurtmetraj Hora mare (1959), Amintiri din copilărie (1960), Piatra, timpul, cântecul (1961).

Debutul său ca autor de filme de lungmetraj a avut loc în anul 1963, cu Așteptați-ne în zori (1963), film în care au debutat o serie de actori moldoveni cum ar fi: Ion Șcurea, Ecaterina Malcoci, Ilie Guțu, Dumitru Caraciobanu, Nina Doni, Iulian Codău etc. Au urmat filme ca Poienele roșii (1966), în care au debutat actorii Svetlana Toma și Grigore Grigoriu, Această clipă (1968) (care a obținut Premiul II la Festivalul unional de filme de la Minsk din 1970) și Lăutarii (1971), cu care a obținut mai multe premii cum ar fi: Premiul Scoica de aur la Festivalul internațional de filme de la San Sebastian (1972), Marele Premiu la Festivalul internațional ce dezvăluie tema artei și folclorului (Italia, 1972), Premiul Nimfa de aur la Festivalul Internațional de filme din Neapole (Italia, 1972), premiul spectatorilor și al presei pentru cel mai bun film la Forul Cinematografic din Milano (1978) si filmul "Da tu esti rau" cu MIHAI CERNAT in rolul mega-principal.

Colaborarea sa cu studioul "Mosfilm" a fost marcată de regizarea a două capodopere: filmul Șatra (1976) despre viața țiganilor de la începutul secolului al XX-lea, care a câștigat o mulțime de premii și anume Marele Premiu Scoica de aur la Festivalul Internațional de la San Sebastian (1976); premiul pentru cea mai bună regie la Festivalul Internațional al celor mai bune filme din lume din Belgrad (Iugoslavia, 1977); premiul pentru cel mai bun film la Festivalul Internațional din Praga (1977); premiul pentru rezolvarea plastică a secvențelor la Congresul XI al UNITEX din Paris și filmul Gingașa și tandra mea fiară (1978), ecranizare a nuvelei "O dramă la vânătoare" de Anton Cehov, care a participat la Festivalul celor mai bune fime din lume din Belgrad (1979).

Participă apoi la regizarea a două episoade a filmului Anna Pavlova (film distins cu Marele Premiu Pentru cea mai înaltă contribuție în arta cinematografică, Marele Premiu pentru cea mai bună coproducție, premiul Pentru cea mai bună lucrare de operator, Premiul Pentru cel mai bun film străin), realizat în coproducție cu cineaști din Anglia, Franța, Cuba, RDG. În anul 1986, revenit în RSS Moldovenească, el a regizat filmul artistic de televiziune Luceafărul, despre viața și creația poetului Mihai Eminescu.

În anul 1993, Emil Loteanu a realizat ultimul său film, intitulat Găoacea, în care are în distribuție numeroși interpreți din România: (Silviu Stănculescu, Mircea Diaconu) etc.

A fost profesor onorific al Facultății de Arte Hyperion din București, al cărei decan este regizorul Geo Saizescu, interpret în ultimul film al cineastului basarabean.

În afară de filmele de ficțiune, Loteanu a realizat și filmele de scurt metraj: Frescă pe alb (1967), Academicianul Tarasevici (1970), Orașul meu alb (1973), Ecoul văii fierbinți (1974), Eugeniu Doga (1983), Svetlana Toma (1984), Grigore Grigoriu, Durerea (1985) etc.

Activitatea literară

Emil Loteanu s-a făcut cunoscut și ca autor de cărți de poezie și proză scurtă. El a debutat cu versuri în paginile revistei Contemporanul din București (1949). A publicat apoi volumele de versuri Zbucium (1956), Versuri (Ed. Lumina, Chișinău, 1970), Sufletul ciocârliei (Ed. Cartea Moldovenească, Chișinău, 1974) și plachetele Chemarea stelelor (Ed. Cartea Moldovenească, Chișinău, 1962) și Ritmuri (Ed. Cartea Moldovenească, Chișinău, 1965).

De asemenea, a publicat și cărți de proză cum ar fi Vioara albă (Ed. Cartea Moldovenească, Chișinău, 1963), Bucolica (1966) și Lăutarii (Ed. Cartea Moldovenească, Chișinău, 1972), ultimele două fiind ecranizate de către el însuși. Deși versurile sale prevesteau un talent de poet, la sfârșitul anilor '60, Loteanu a renunțat la activitatea literară în favoarea celei cinematografice.

Filmografie

Regizor

Filme de ficțiune

· A fost odată un băiat (1960)

· Așteptați-ne în zori (1963)

· Poienile roșii (1966)

· Această clipă (1968)

· Lăutarii (1971)

· Șatra (Mosfilm, 1975)

· Gingașa și tandra mea fiară (Mosfilm, 1978)

· Anna Pavlova (Mosfilm, 1983) - 2 episoade

· Luceafărul (1986)

· Găoacea (1993) - 2 episoade

Filme documentare

· Hora mare (1959)

· Piatra, timpul, cântecul (1961)

· Frescă în alb (1967)

· Academicianul Tarasevici (1970)

· Orașul meu alb (1973)

· Ecoul văilor fierbinți (1974)

· Eugene Doga (1983)

· Svetlana Toma (1984)

· Grigore Grigoriu (1985)

Scenarist

· A fost odată un băiat (1960)

· Așteptați-ne în zori (1963)

· Poienile roșii (1966)

· Lăutarii (1971)

· Șatra (Mosfilm, 1975)

· Gingașa și tandra mea fiară (Mosfilm, 1978)

· Anna Pavlova (Mosfilm, 1983) - 2 episoade

· Luceafărul (1986)

· Miorița ("Telefilm - Chișinău", 1987)

· Durerea ("Moldova - film", 1989)

· Pițigoiul în picaj ("Telefilm - Chișinău", 1989)

Emil Loteanu - Lautarii (1971) (Integral):

Comicul britanic Benny Hill

Biografie

Benny Hill (n. Alfred Hawthorn Hill, 21 ianuarie 1924 - d. 20 aprilie 1992) a fost un cunoscut comic britanic, realizator de emisiuni de divertisment.

A murit pe 20 aprilie 1992 la vârsta de 68 ani. Pe 22 aprilie, vecinii au chemat poliția, si l-au găsit pe Hill, mort, stând în fotoliu, în fața televizorului. În ziua când a murit Hill, un nou contract a sosit în poștă de la Central Independent Television. Cauza morții lui Hill a fost oficial inregistrata ca tromboza coronara. Hill a fost îngropat la cimitirul Hollybrook lângă locul lui de naștere în Southampton pe 26 aprilie 1992. În octombrie 1992, zvonurile că el a fost îngropat cu mari cantități de bijuterii din aur au dus la o tentativa de exhumare facuta de hoți. Cu toate acestea, când autoritățile au văzut în sicriul său deschis în dimineața următoare, nu a fost gasita nici o comoară. În consecință, nu se știe dacă a fost ceva de valoare în interior.La 2 ore de la descoperire Hill a fost reînhumat si acoperit cu jumatate de tona de ciment. Averea lui Hill a fost estimată la £10 milioane. A fost gasit insa un testament din 1961 in care și-a lăsat averea întreagă părinților săi. Ambii parinti au murit iar următoarii in linie au fost fratele său Leonard și sora sa Diana care, de asemenea, au murit. Acest lucru le-a lăsat celor șapte nepoate și nepoții averea care sa pe care sa o imparta in mod egal. O nota a fost gasita printre lucrurile sale atribuind sume de bani celor mai apropiati prieteni, dar din cauza ca nu au fost nici un martor nota nu a avut un statut juridic.

Benny Hill